8. Studiul de caz. Modele i teorii de analiza a personalitii

1. De ce studiem teoriile personalitatii? Fiecare teorie ofera o imagine tentanta asupra naturii umane concluziile lor fiind bazate de cele mai multe ori pe rezultatele a numerosi ani de cercetare si de munca intensa. Toti teoreticienii au ceva important, impresionant si provocator de spus despre abisurile fiintei umane. Faptul ca ei nu sunt intotdeauna de acord ne obliga sa luam in considerare trei factori pentru a putea astfel mai facil sa ne explicam aceste disensiuni: 1. complexitatea subiectului discutat; 2. contextele istorice si personale diferite in care fiecare din aceste teorii au fost formulate; 3. faptul ca psihologia este o disciplina relativ tanara, recent intrata in spatiul stiintificitatii; in plus trebuie semnalat faptul ca preocuparea privind investigarea personalitatii este mult mai recenta, primele formulari de o anumita pertinenta le regasim incepand abia cu anii 20. Or, in dezvoltarea unei stiinte 70 de ani reprezinta o perioada prea scurta pentru a permite cristalizari. 2. Ce ne poate oferi o teorie a personalitatii? O teorie asupra personalitatii sugereaza modalitatile prin care o mare varietate de date privind persoana pot fi puse alaturi si sistematizate pentru a dobandi astfel coerenta si inteligibilitate. Atunci cand ne propunem sa studiem sistematic si intensiv indivizii in fapt noi vrem sa stim ce sunt ei, de ce se comporta intr-un anumit fel, si cum au devenit ceea ce sunt. Ca atare orice teorie asupra persoanei trebuie sa fie in masura sa ofere raspunsuri la aceste trei intrebari. Intrebarea ce se refera la caracteristicile persoanei si la modul cum ea este organizata in relatiile cu ceilalti. Intrebarea de ce se orienteaza spre motivele ce particularizeaza comportamentul individului. Raspunsurile la aceasta intrebare releva aspectele motivationale ale persoanei; ex. de ce a decis sa se deplaseze si de ce tocmai in acea directie? De ce este o mama supraprotectiva ? - pentru ca acest mod de a fi o face fericita, pentru ca ea cauta sa ofere copiilor sai ceea ce ei i-a lipsit in copilarie, sau doar pentru a evita manifestarea oricarui resentiment din partea copiilor ?. O persoana a dezvoltat depresia ca urmare a unei umiliri, din cauza unei iubiri pierdute, sau dintr-un sentiment de vinovatie ? Intrebarea cum se refera la factorii determinanti ai personalitatii. In ce mod si in ce masura fortele genetice si cele ambientale au interactionat pentru a determina stru. 3. Ce este personalitatea? Personalitatea este un cuvnt care i are originile n latinescul persona, care nseamn masc. n mod semnificativ, n teatrul antic al lumii latine, masca nu era folosit ca un dispozitiv menit s ascund identitatea unui personaj, ci mai degrab reprezenta o convenie menit s reprezinte, s caracterizeze acel personaj . (Wikipedia).

1

Personalitatea e un termen larg rspndit al crui sens este cunoscut limbajului comun. Majoritatea folosete cuvntul pentru a se referi la un ansamblu de caracteristici care definesc modul n care o persoan vede i acioneaz n lume - ceva asemntor unor mbinri a proceselor de gndire i de comportament. n psihologie, el ar putea fi definit ca trsturile emoionale, cognitive i comportamentale unice fiecrui individ, nvate i dezvoltate prin experien i relativ consistente de-a lungul timpului. Teoria psihodinamic ncurajat de abordarea psihoanalitic a lui Freud, teoriile psihodinamice subliniaz motivaia i emoia ca cele mai importante trsturi ale personalitii, odat cu prezena incontientelor devieri ale indivizilor. Intr-o astfel de teorie, libidoul (definit de Freud ca o energie psihologica) este determinantul primar al comportamentului nostru. Aceasta perspectiva se concentreaza pe conflictele dintre motivatia biologica a unui individ (instinct) si regulile sociale care ghideaza comportamentul individului obisnuit. In teoria psihodinamica, structura personalitatii este descrisa in termeni ai constientului(partea de suprafa a aparatului psihic,iar coninutul lui este reprezentat de un flux continuu de percepii,sentimente, informaii) preconstientului (conine toate gndurile, informaiile, deprinderile care nu sunt contiente n prezent, dar care pot fi actualizate uor n contiin) inconstientul ( nivelul profund al psihismului uman, sediul dorinelor i actelor refulate, al instinctelor sexuale, al agresivitii, i al nevoilor primare)- id, ego si superego. Alti colaboratori la acasta teorie au fost Carl Jung (inconstientul colectiv), Alfred Alder (compensatia pentru inferioritate) si Erik Erikson (dezvoltarea psihosociala). Teoria trsturilor de personalitate Abordarea caracteristicii deriva din teoria evolutionista a lui Darwin si pune accent pe variatia individuala in cadrul speciilor, definind functia acelui individ in structura sociala. Aceasta teorie se ocupa in mod principal cu trasaturile ereditare care determina comportamentul si rezulta in caractere si particulare si tipuri de indivizi. Aceatsa teorie a inceput cu Gordon Allport in jurul anului 1937. Allport a definit trasaturile ca o structura neuropsihica avand capacitatea sa transmita mai multi stimuli echivalenti functional, si sa initieze si sa ghideze formele echivalente (semnificativ consistente) de comportament adaptiv si expresiv (1961). Marele Cinci este un model de personalitate care descrie cinci trasaturi definitorii de personalitate. Ele au fost descrise initial de Warren Norman (1963) si constau in: nevropatie, extraversiune, deschidere, agreabilitate si constiinciozitate. Teoria social-cognitiv

2

Teoria invatarii sociale se concentreaza in principal pe influenta dinamicii si invatarii sociale. Aceasta abordare este bazata pe comportamentalism si accentueaza importanta procesul uman de invatare in formarea trasaturilor de personalitate. In teoria invatarii sociale, cel mai important proces psihologic este invatarea. Pionierii acestei teorii au fost John Dollard si Neal Miller, autorii cartii Personalitate si Psihoterapie (1950). Conform lor, oamenii invata comportamente care le micsoreaza forta psihologica. Albert Bandura a jucat un rol cheie in dezvoltarea acestei teorii. Bandura afirma ca oamenii invata din tipare, astfel ca tiparele devin determinatul principal al personalitatii. Conceptul de auto-eficienta, parerea ca o persoana poate avea un comoprtament dat, creeaza un mecanism imediat in care oamenii isi modifica comportamentul ca sa isi imbunatateasca performantele in viata. Perspectiva Umanist Personalitatea nu este doar o parte a taramurilor cercetarii stiintifice si a studiilor comportamentale. Pentru a intelege mai bine lumea, tindem sa cream tipare sa clasificam totul in grupuri bazate pe caracteristici comune. Acest proces de invatare pare sa functioneze eficient cu structura creierului nostru, si de asemenea sa imbunatateasca procesul de comunicare interpersonala si sa defineasca rolurile in structura sociala. Este normal sa analizam comportamentul altor oameni si aparenta fizica bazata pe idei predefinite care sunt introduse de experientele noastre, cultura, trasaturi mostenite si structuri sociale. Un exemplu des ntlnit al unui asemenea efect se refer la viziunea asupra personalitii: exist sute de msurtori ale personalitii disponibile prin intermediul mass-mediei i n forme diferite. Horoscopul, personalitatea, testele de inteligen sunt, printre altele, parte a modului propriu n care fiecare dintre noi vede lumea i categorisete indivizii. Pare aproape natural de a ne cataloga pe noi nine i pe ceilali ntr-o ncercare de a da sens acestei lumi. Poate c aceast dovad arat c argumentul lui Kelly este valid ntr-un caz particular: ntr-un mediu social, nu suntem toi oameni de tiin? Ce este un studiu de caz? Potrivit Wikipedia, studiul de caz este una dintre metodele de a realiza o cercetare in domeniul stiintelor sociale. Alte metode de cercetare in domeniul stiintelor sociale: experimentul, chestionarul, istoricul si analiza informatiilor obtinute. Studiul de caz este o analiza amanuntita a unei persoane sau a unui grup, in mod special ca model al unui fenomen medical, pishologic sau social. Din punctul de vedere al psihologiei, studiul de caz reprezinta o metoda de analiza amanuntita a unei persoane. Cea mai mare parte a muncii si a teoriilor lui Freud au la baza studii de caz individuale. Intr-un astfel de studiu de caz, aproape orice aspect al vietii si istoriei unui subiect este analizat pentru a i se determina pattern-ul si cauza ce ii determina comportamenului. Speranta este ca invatatura obtinuta prin realizarea unui studiu de caz sa fie generalizata ulterior asupra multor altor subiecti. Din pacate, astfel de studii de caz au tendinta de a deveni extrem de subiective fapt ce face foarte dificila generalizarea rezultatelor asupra unei populatii.

3