straturi culturale in spatiul balcanic - ioncica radu tudor
DESCRIPTION
carte despre BalcaniTRANSCRIPT
Universitatea din bucuresti
Facultatea de sociologie si asistenta sociala
Sectia sociologie
Lucrare de diploma
“Straturi culturale in spatiul balcanic”
coordonator:
prof. Univ. dr. ilie badescu
absolvent:
ioncica radu tudor
Bucuresti 2003
CUPRINS
[ 1 ] O introducere in tema lucrarii – pag 4
[ 2 ] Cateva notiuni generale despre spatiul
balcanic – pag 7
[ 3 ] Cultura preindoeuropeana – pag 9
[ 4 ] Fondul indoeuropean din Balcani : tracii si
mai apoi slavii – pag 11
[ 5 ] Influentele pe care le-au avut relieful si
conditiile geografice – pag 15
[ 6 ] Credinta ortodoxa – pag 18
[ 7 ] Constituirea statelor medievale – pag 22
[ 8 ] Elemente bizantine in spatiul balcanic – pag
26
[ 9 ] Imperiul otoman si influentele sale – pag 28
[ 10 ] Orasul medieval ca punct de contact intre
apus si rasarit – pag 31
[ 11 ] Lumea populara si conservarea vechilor
traditii – pag 33
[ 12 ] Despre poporul roman – pag 36
[ 13 ] Sarbii si directiile contradictorii in care
s-au angrenat ei – pag 40
[ 14 ] Croatii si identitatea lor catolica – pag 46
[ 15 ] Slovenia si influenta austriaca – pag 51
[ 16 ] Bosnia-Hertegovina, o sinteza a Iugoslaviei
- pag 53
2
[ 17 ] Muntenegrenii, o varietate a sarbilor – pag
57
[ 18 ] Macedonia sau haosul de la inceputul
timpului – pag 58
[ 19 ] Bulgaria si retragerea din lume – pag 61
[ 20 ] Albania, o necunoscuta a istoriei – pag 64
[ 21 ] Cateva concluzii – pag 68
[ 22 ] Bibliografie consultata – pag 70
3
[ 1 ] O introducere in tema lucrarii
Spatiul balcanic se deosebeste din multe puncte
de vedere fata de cadrul mai larg, european, din
care face parte. Conditiile istorice, culturale sau
geografice in care s-a format lumea de aici difera
intr-o mare masura de conditiile in care a aparut
occidentul Europei. Date fiind aceste conditii, nu
este deloc surprinzator faptul ca Balcanii actuali
au un grad mare de particularitate fata de restul
continentului. Aceasta particularitate a fost
observata de-a lungul timpului de multi oameni
apartinand unei lumi sau alteia si comentata intr-o
gama larga de tonuri. Exista persoane care vad in
Balcani un factor destabilizator pentru Europa, un
loc in care civilizatia nu a patruns, un loc la
care nu se pot raporta decat cu dispret sau cu
dezaprobare. Exista si o alta categorie de oameni,
ce privesc Balcanii ca fiind inconjurati de o aura
de mister si de romantism. Nu ma voi ocupa aici de
diferitele perceptii ale occidentului vis-à-vis de
Balcani.
In prezenta lucrare, voi incerca sa identific si
sa analizez diversitatea de elemente culturale
comune spatiului balcanic studiat, care, puse
4
laolalta au conferit de-a lungul timpului profunda
particularitate de care am vorbit mai devreme.
Deci, studiul de fata se va opri asupra diferitelor
straturi culturale care s-au suprapus in istoria
acestei peninsule, precum si asupra influentelelor
lasate de ele in modul de a gandi si a simti al
popoarelor ce traiesc aici.
De fapt, am preferat sintagma “spatiu balcanic”
in loc de “peninsula balcanica” deoarece nu ma voi
ocupa de totalitatea geografica a peninsulei. De
pilda, sunt multi cercetatori care afirma ca Grecia
se situeaza mai degraba in spatiul mediteraneean
decat in cel balcanic. Din punctul de vedere al
acestei lucrari, Grecia are o cultura si o istorie
ce difera in mare parte de cultura si istoria
restului regiunii. De aceea nu voi trata Grecia
decat intr-un mod tangential, prin prisma urmelor
lasate de Imperiul Bizantin asupra spatiului despre
care voi vorbi aici. De asemenea nu ma voi ocupa de
Turcia, care la randul ei ocupa in peninsula
Balcanica portiunea numita Rumelia, decat din
punctul de vedere al Imperiului Otoman si a ceea ce
a insemnat acesta.
Ca structura, lucrarea va acoperi mai intai ceea
ce mi s-au parut a fi elementele constitutive ale
culturii balcanice, apoi va incerca sa analizeze
diferite aspecte ale culturii, civilizatiei si
5
istoriei recente ale tarilor ce fac parte din ce am
numit “spatiu balcanic”, in masura in care aceste
aspecte contribuie la o mai buna intelegere a ceea
ce inseamna respectivele tari si popoare.
6
[ 2 ] Cateva notiuni generale despre spatiul
balcanic
Termenul de “balcanic” provine din cuvantul
turcesc “balkan” care inseamna “munte”. Turcii au
dat aceasta denumire muntilor cunoscuti sub numele
grecesc Haemus, situati in partea de nord a
Bulgariei, si care sunt cunoscuti azi sub numele de
Stara Planina. In 1808, un geograf german, Zeune,
s-a referit cele trei peninsule din sudul Europei
dupa lanturile muntoase ce le margineau la nord.
Astfel Peninsula Iberica a fost denumita Peninsula
Pirineica, Italia – Peninsula Alpica si Peninsula
Balcanica – Peninsula Balcanica1. Se poate observa
ca singura denumire care a rezistat este ultima.
Din punct de vedere geografic, aceasta denumire e
una destul de improprie. Peninsula Balcanica are la
nord doua lanturi distincte de munti, anume muntii
Balcani si muntii Dinarici. Din punct de vedere
geopolitic si cultural, denumirea este una si mai
vaga. Romania se gaseste de cele mai multe ori
inclusa in aceasta denumire, desi geografic se
situeaza la nordul Dunarii, iar dintr-o perspectiva
culturala, s-a incercat in multe momente o
1 Georgios Prevelakis – “Balcanii. Cultura si geopolitica”, Ed. Corint, Bucuresti 2001
7
apropiere de latinitate. Iarasi, Slovenia si
Croatia sunt geografic aproape de Austria si de
Europa Centrala, de care le leaga printre altele si
religia catolica. Grecia este inclusa de multi in
zona mediteraneeana, sud-europeana, alaturi de
Spania sau Italia, iar Turcia are o parte
balcanica, ce reprezinta insa sub 5% din teritoriul
tarii.
Dat fiind faptul ca o delimitare stricta a fost
intotdeauna greu de facut, nici prezenta lucrare nu
va incerca sa faca acest lucru. Tematica lucrarii
este una mai degraba culturala, si in consecinta,
voi analiza un spatiu cultural, ce poate fi
dealtfel mai lesne delimitat.
In spatiul balcanic asa cum este inteles el
aici, vor intra Romania, Bulgaria, Albania si
republicile desprinse din fosta Iugoslavie, in
speta Serbia, Muntenegru, Macedonia, Bosnia-
Hertegovina, Croatia si Slovenia.
In capitolele urmatoare ma voi opri asupra
acelor elemente ce se regasesc in cea mai mare
parte a spatiului incadrat mai sus si care I-au
modelat acestuia compozitia de-a lungul timpului.
8
[ 3 ] Cultura preindoeuropeana
Nu exista multe marturii despre oamenii care au
populat sud-estul Europei in neolitic. In aceste
conditii, lucrarile Marijei Gimbutas2, precum si
propriul nostru folclor reprezinta surse nepretuite
de informatie despre o cultura ce a avut o arie
restransa de raspandire, anume teritoriile actuale
ale Romaniei, Serbiei si Bulgariei. Cultura cu
pricina a existat in mare intre 6500 si 3500 i.Ch.
si este reprezentata de vestigiile gasite la
Sesklo, Starcevo, Karanovo, Vinca sau Cucuteni.
Societatea preindoeuropeana era una sedentara,
nerazboinica si creatoare de arta. Aspectul cel mai
interesant al acestei societati este apropierea ei
deosebita fata de natura. Pamantul (mai ales in
forma pesterilor, a hrubelor si a mormintelor) si
apa (indeosebi apa statatoare) erau elemente
venerate. Viata era privita ca venind din pamant si
mergand in pamant, iar apa era vazuta ca un simbol
al fecunditatii, al fertilitatii si al naturii
zamislitoare. Un loc important il aveau si anumite
animale percepute ca simboluri ale teluricului si
ale fecunditatii, anume sarpele, berbecul, taurul
2 Marija Gimbutas – “Civilizatie si cultura”, Ed. Meridiane, Bucuresti 1989
9
sau porcul, precum si pasarile, mai ales bufnita,
vazute ca simboluri ale mortii. Ce se poate
desprinde ca imagine de ansamblu din aceasta lume
este cultul pentru natura datatoare de viata si
integrarea omului in aceasta. Foarte multe
obiceiuri populare romanesti dateaza din neolitic,
majoritatea avand in prim plan zeitati ale naturii,
ale padurii, animalele privite intr-o
interdependenta cu omul si credinta apartenentei
omului la ciclul natural3. Despre toate aceste
elemente voi vorbi mai pe larg in capitolele
urmatoare, deoarece ele se afla aici doar intr-un
stadiu de inceput, ce va evolua in viitor.
Peste cultura preindoeuropeana despre care am
vorbit, odata cu mileniul 3 i.Ch. au venit treptat
triburi indoeuropene din stepele Rusiei centrale.
Ele aduceau o cultura diferita, orientata spre cer,
in care erau cunoscute metalele, bronzul si mai
apoi fierul. Despre reprezentantii acestei culturi,
traco-ilirii si ulterior slavii voi trata in
capitolul urmator.
3 Ion Ghinoiu – “Obiceiuri populare de peste an”, Ed. Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti 1997
10
[ 4 ] Fondul indoeuropean din Balcani : tracii si
mai apoi slavii
Traco-ilirii, pe care Mircea Eliade ii numeste
“marii anonimi ai istoriei”, s-au stabilit in
partea de nord a peninsulei Balcanice la inceputul
mileniului 1 i.Ch. Marturiile scrise despre traci
sunt foarte putine, si provin in principal de la
Herodot si de la alti cativa istorici ai lumii
vechi. Tracii aveau in cea mai mare parte obiceiuri
pastoresti, neavand obiceiul organizarii sociale
sau al lasarii de produse culturale materiale.
Dupa cum afirma Iosif Constantin Dragan, tracii
erau “prea putin legati de bunurile si avutiile
lumesti, lipsiti de orgoliul de a transmite
posteritatii urme cu privire la existenta lor,
bizuindu-se in primul rand pe forta traditiei si pe
inaltele trairi spirituale”4.
Mircea Vulcanescu descrie civilizatia tracilor
ca fiind una apropiata in mod fundamental de natura
si de cosmos, ca pe o convietuire fara piedici a
omului cu mediul inconjurator, avand cumva la baza
insasi ideea de a nu insulta lumea5. Tot el
4 Iosif Constantin Dragan – “Noi, tracii”, Ed. Scrisul Romanesc, Craiova 19765 Mircea Vulcanescu – “Dimensiunea romaneasca a existentei”, Ed. Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti 1991
11
vorbeste despre ethosul trac ca fiind unul
pastoresc, legat de munte, de codru si de chemarea
salbaticiei. Graitor in acest sens este faptul ca
grecii l-au preluat din panteonul trac pe zeul
Dionysos, care a devenit ulterior un simbol al
atitudinii mistice, irationale si cuprinse de
exaltari la adresa vietii. Tracii credeau ca lumea
aceasta este doar o punte spre lumea de dincolo,
moartea nereprezentand decat o calatorie catre
meleagurile de apoi. De aici rezulta usurinta
tracilor in fata mortii si perceperea acesteia ca
fiind o parte indisolubila a universului.
Slavii au fost ultimul popor indoeuropean care a
patruns in spatiul balcanic. In secolele V-VI
d.Ch., ei au coborat dinspre Ucraina si Polonia si
s-au asezat pe teritoriile Iugoslaviei, Bulgariei
si Romaniei. Oricum, in veacurile urmatoare ei nu
au mai detinut un rol primordial decat in
Iugoslavia si Bulgaria.
Spre deosebire de majoritatea triburilor
migratoare din acea perioada, slavii au un caracter
mai degraba sedentar si un folclor bogat si plin de
traditii, care I-au ajutat sa-si afirme identitatea
in locurile in care s-au stabilit. Despre slavi,
izvoarele bizantine afirma ca pe langa ferocitatea
colectiva, destul de tipica dealtfel pentru acele
12
vremuri, aveau o deosebita blandete
individuala6,iar ocupatia lor de capatai era munca
pamantului.
Caracteristica pentru slavi era comunitatea de tip
zadruga. In cadrul zadrugii traiau toti barbatii
dintr-o familie extinsa impreuna cu familiile
acestora. Toate posesiile asupra pamantului si
asupra animalelor erau la comun, si nimeni nu putea
sa dispuna de ele fara aprobarea celorlalti. De
asemenea, nu exista un sef cu autoritate absoluta.
De aici s-a dezvoltat la slavi o lipsa a
initiativei individuale si o absenta a autoritatii.
Dupa cum spunea Mircea Vulcanescu, pentru slavi nu
exista fericire mai mare decat aceea de a nu avea
guvernanti si de a lasa lucrurile sa mearga de la
sine7. Tot Mircea Vulcanescu da slavilor o
descriere plina de sensibilitate. Pe slavi ii
caracterizeaza pe de o parte religiozitatea si
atitudinea mistica fata de lume iar pe de alta
parte un mod de a fi plin de moliciune, mladiere si
delicatete. Sufletul slav este unul exaltat,
navalnic, dezechilibrat si incarcat de nostalgie.
De retinut este si faptul ca initial nu a
existat o separare geografica limpede intre slavi
6 Constantin Rezachevici – “Istoria popoarelor vecine si neamul romanesc in evul mediu”, Ed. Albatros, Bucuresti 19987 Mircea Vulcanescu – “Dimensiunea romaneasca a existentei”, Ed. Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti 1991
13
si traco-iliri. Se considera ca de-abia in mileniul
al II-lea d.Ch. s-a delimitat o populatie slava la
campie, cu portiuni populate de traco-iliri sau de
vlahi in zonele de munte, la sudul Dunarii, si o
populatie tracica avand elemente slave la nord de
Dunare.
Toate aceste trasaturi ale tracilor si ale
slavilor, puse la un loc, vor contribui din plin la
alcatuirea fondului popoarelor balcanice actuale.
14
[ 5 ] Influentele pe care le-au avut relieful si
conditiile geografice
Oswald Spengler vorbeste despre sentimentul
spatiului specific unei culturi ca fiind latura cea
mai caracteristica a acelei culturi8. Acest
sentiment al spatiului, se leaga intr-un mod
incontestabil de peisajul exterior din cultura
respectiva, care la randul lui este tradus in
peisaj interior. Asa cum afirma Lucian Blaga in
lucrarea sa despre “Spatiul mioritic”, peisajul e
integrat intr-un angrenaj sufletesc. “Peisajul
devine receptacolul unei plenitudini sufletesti; se
intrupeaza in el un sentiment al destinului ca
vantul in panzele unei corabii. Peisajul in acest
din urma inteles e al doilea obraz al omului9”.
Peisajul balcanic este din punct de vedere
geografic dominat de munti. In cea mai mare parte a
sa, muntii Dinarici, muntii Carpati si muntii Stara
Planina se astern peste orizontul omului care
traieste pe aceste meleaguri. Toti acesti munti se
aseamana mult, fiind intinsi, avand pe alocuri
creste inalte, de peste 2000 de metri, inconjurate
8 Lucian Blaga – “Trilogia culturii”, Ed. Pentru Literatura Universala, Bucuresti 19699 Lucian Blaga – “Trilogia culturii”, Ed. Pentru Literatura Universala, Bucuresti 1969, pag. 131
15
de munti mai mici si de dealuri domoale,
impaduriti, strabatuti de vai si de ape. Ei
incadreaza peninsula in partea ei de nord, facand
patrunderea si circulatia in interiorul ei
dificila. Pe langa acest tip de munti, mai exista
si masivele din sud, in cea mai mare parte a lor
calcaroase si impenetrabile. Aici se numara muntii
Rodopi din Bulgaria, precum si sectiunea muntilor
Dinarici de pe coasta Adriaticii, anume in
Dalmatia, Muntenegru si Albania. Pe alocuri, mai
apar si zone de campie, cum sunt campia Dunarii,
campia Traciei, Slavonia sau Vojvodina.
Dupa spusele lui Lucian Blaga, spatiul mioritic
este dominat de notiunea de plai. Plaiul reprezinta
un orizont inalt, ritmic si indefinit, alcatuit din
deal si vale. Extrapoland putin, vedem ca aceasta
idee se poate aplica usor si la spatiile din
Bulgaria, Serbia sau Bosnia, foarte asemanatoare cu
cel din Carpati. Deci, constiinta omului balcanica
este una mladioasa, unduitoare, angrenata in
ciclurile naturii, avand un orizont al dorintei
indefinit. Toate acestea, si inca mai mult de-atat,
se regasesc in primele versuri ale “Mioritei” :
“Pe-un picior de plai / Pe-o gura de rai”, o
creatie folclorica ale carei adancimi, poate, nu
vor putea fi atinse niciodata.
16
Situatia se schimba oarecum in muntii de calcar
ai Albaniei si ai Muntenegrului. Dupa cum observa
geograful francez A. Blanc10, carstul confera
peisajului maretie si austeritate. Oamenii de aici
sunt mai aspri, obisnuiti cu o viata mai dura.
Masivele de calcar sunt aproape impenetrabile, asa
explicandu-se faptul ca Muntenegru a ramas ultimul
bastion al apararii slavilor de sud in fata
otomanilor, sau aspectul izolat al Albaniei si
duritatea oamenilor de acolo. Ar putea fi o
explicatie interesanta a faptului ca islamismul a
prins atat de usor in Albania.
10 Georgios Prevelakis – “Balcanii. Cultura si geopolitica”, Ed. Corint, Bucuresti 2001
17
[ 6 ] Credinta ortodoxa
Una din trasaturile cele mai definitorii pentru
spatiul balcanic este religia ortodoxa. Cu exceptia
catolicilor din Croatia si Slovenia si a
musulmanilor din Bosnia si Albania, ortodoxismul
domina intreg fundalul religios din aceste locuri.
Chiar daca teoretic separarea dintre ortodoxism
si catolicism a fost una mai degraba politica,
diferentele reale prezente la ora actuala intre
ortodoxism pe de o parte si catolicism sau
protestantism de cealalta sunt asa de mari incat
pare a fi vorba despre doua religii diferite.
Probabil ca cea mai cuprinzatoare definire a
fenomenului ortodox a fost data de Lucian Blaga in
lucrarea sa “Spatiul mioritic”11.
Ortodoxismul s-a cristalizat intr-un cu totul
alt fundal decat religiile occidentale, in afara
Balcanilor el neexistand decat in Rusia. Acest
fundal includea un fond spiritual anterior de o
forta fantastica, la care se adauga in plus unele
conditii naturale si istorice aparte. Daca in
religiile occidentale accentul cade pe idei si pe
fapte abstracte, ortodoxismul isi gaseste baza in
11 Lucian Blaga – “Trilogia culturii”, Ed. Pentru Literatura Universala, Bucuresti 1969
18
cautarea frumosului si al magicului din lume si al
contemplarii acestuia. Spre deosebire de
catolicism, o religie ce cauta sa se raspandeasca
in intreaga lume fara a avea o baza culturala sau
organica, ortodoxismul este caracterizat tocmai de
unitatea sa organica, de faptul ca este parte a
culturii poparelor ortodoxe. El nu cauta sa faca
prozeliti, din simplul motiv ca nu ar putea sa
existe in afara acestei culturi. Biserica ortodoxa
presupune un organism ce nu face altceva decat sa
comunice sugestiv in jurul sau, cuprinzand in acest
fel atat omul cat si natura vegetala. Cultura
ortodoxa contine mai multe componente unice. Aici
se incadreaza conceptele de natiune si de grai.
Daca in catolicism, statul si natiunea sunt
subordonate si tolerate de catre biserica, in
ortodoxism exista ideile de neam si de lege, care
sunt percepute de toti cei cuprinsi in ele. De
asemenea, este surprinzatoare unitatea lingvistica
a sarbilor, bulgarilor sau romanilor in comparatie
cu cea a italienilor, spaniolilor sau germanilor.
Notiunea de grai si de neam sunt asadar incluse in
cultura ortodoxa. Ortodoxismul nu fost niciodata o
religie dogmatica, favorizand dezvoltarea unui
folclor de o bogatie ce nu se regaseste nicaieri in
Europa. Iarasi, spre deosebire de sectele
protestante, in ortodoxie nu s-a pus accentul pe
19
categoriile individualismului sau ale libertatii
personale. Din acest punct de vedere, omul ortodox
a fost de-a lungul timpului perfect integrat in
colectivitate si in lume. Pentru el nici nu exista
dileme de genul celei referitoare la prezenta lui
Dumnezeu in lume. El se poate indoi cel mult de
grija pe care I-o poarta Dumnezeu, dar nu si de
prezenta acestuia, pe care o simte peste tot in
jurul sau. Acest lucru se face simtit chiar si prin
arhitectura bizantina a bisericilor. In aceasta
arhitectura, transcendenta are o natura
descendenta, de pogorare a sfinteniei si a
inefabilului printre oameni, asa cum observa
acelasi Lucian Blaga. Ortodoxul nu cauta sa isi
explice divinitatea, ci o accepta, ducand o
existenta intru mister.
Constiinta ortodoxa a fost favorizata si de
catre conditiile istorice din Balcani. Dupa
prabusirea Constantinopolului, s-au format
arhiepiscopii ortodoxe la Ohrida in Macedonia sau
la Pec in Serbia, acestea punandu-se in slujba
apararii credintei si a fiintei nationale a
oamenilor de acolo. Manastirile de la Muntele Athos
au avut acelasi rol, de a pastra identitatea
religioasa si culturala a popoarelor ortodoxe.
Pentru sarbi de pilda, patronul religios al
neamului este Sfantul Sava, frate al regelui
20
Milutin, care chiar a infiintat manastirea
sarbeasca Hilandar de la Muntele Athos si a
contribuit in mod esential la intretinerea flacarii
ortodoxe.
Atunci cand vorbim despre spatiul balcanic, nu
putem omite ortodoxia, care, atat in sine cat si
prin implicatiile avute, este unul din cei mai
puternici factori culturali de aici, fara de care,
intelegerea omului balcanic este cu neputinta de
infaptuit.
21
[ 7 ] Constituirea statelor medievale
Modul de viata atat al traco-ilirilor cat si al
slavilor, asa cum l-am prezentat mai devreme, era
intr-o anumita neconcordanta cu ideea de organizare
intr-un stat. Tocmai de aceea, primul stat balcanic
constituit a fost Bulgaria. Bulgarii erau un trib
turcic venit de pe Volga. Pe la 680, un han al
acestora, Asparuh, a coborat cu aproximativ 30000
de oameni prin Dobrogea si I-a supus pe slavii si
pe vlahii de la sud de Dunare. Acesti protobulgari
au format pentru scurta vreme o clasa conducatoare,
fiind repede asimilati de populatia autohtona.
Ulterior, sub hanul Boris, au imbratisat si religia
crestina. Statul astfel obtinut s-a extins insa
treptat, ocupand pe langa nordul actualei Bulgarii
teritorii din Serbia, Macedonia si Albania pana la
marea Adriatica in timpul tarului Simeon cel Mare.
In cele din urma primul imperiu bulgar a fost
cucerit de bizantini putin dupa anul 1000. Un al
doilea stat vlaho-bulgar a aparut pe la 1185 in
urma unei rascoale purtate de doi frati vlahi,
Petru si Asan. Acest al doilea imperiu a ajuns sub
Ivan Asan la o intindere chiar mai mare decat
primul, ocupand si o mare parte din Macedonia
22
greceasca. Intr-un final, a fost la randul sau
cucerit de turci in apropierea anului 1400.
In Iugoslavia, primul stat format a fost pe
teritoriul Croatiei, in jur de 900. Inainte sa
ajunga la o dezvoltare semnificativa a fost ocupat
de venetieni si de unguri. Din seria de cnezate
aparute ulterior pe teritoriile Bosniei si Serbiei,
cel mai important a fost cel ce a cuprins in
perioada sa de maxima expansiune Serbia de sud,
Kosovo, Macedonia, parte din Albania, Epirul si
Tesalia sub conducerea lui Stjepan Dusan. Acesta s-
a incoronat dealtfel ca imparat al sarbilor si
grecilor la 1346. Aici a fost si momentul de apogeu
al imperiului, ce a fost cucerit treptat de turcii
otomani. Decisiva in acest sens a fost batalia de
la Kosovopolje din 1389, cand ostile sarbesti
conduse de catre despotul Lazar au fost invinse de
turcii sultanului Baiazid. Cu aceasta ocazie, a
luat nastere un mit de o importanta extraordinara
pentru viitorul Serbiei. Legenda populara spune ca,
in noaptea dinaintea luptei, profetul Ilie I-a
aparut in vis lui Lazar si l-a indemnat sa aleaga
intre o Serbie pamanteana pe care ar fi dobandit-o
daca ar fi castigat si o Serbie cereasca, ce avea
sa dainuiasca in veci, pentru care sarbii trebuiau
sa piarda. Lazar a ales imparatia cereasca12. A doua
12 Robert Kaplan – “Fantomele Balcanilor”, Ed. Antet 2002
23
zi, pe 15 iunie 1389, despotul Lazar a pierit in
lupta, si impreuna cu el, libertatea sarbilor.
Aceasta infrangere a contribuit la nasterea unei
conceptii mesianice a sarbilor, pentru care toata
istoria moderna, a fost o incercare de a recladi
imparatia lui Lazar, marele martir al neamului lor.
In Albania, este greu sa vorbim despre un stat
medieval. Au existat o serie de formatiuni feudale
conduse de diferite clanuri, insa nimic notabil nu
s-a petrecut pana la aparitia pe scena istoriei a
lui Gjergj Kastrioti cunoscut si sub numele turcesc
de Skanderbeg. Acesta a trait in secolul XV si s-a
opus timp de mai multe decenii ocupatiei otomane in
Albania. Traditia populara l-a transformat intr-un
erou si in principalul stalp in jurul caruia s-a
cladit istoria Albaniei.
Tarile Romane au fost ultimele locuri din
Balcani in care s-au constituit formatiuni statale.
De abia in secolul XIV micile cnezate s-au unit in
trei tarisoare, Moldova, Valahia si Ardeal, care au
rezistat de-a lungul secolelor urmatoare
incercarilor de ocupatie din partea turcilor,
ungurilor sau polonezilor. Chiar daca au devenit in
timp vasale puterilor din jur, nu si-au pierdut
niciodata autonomia, acesta fiind pentru romani un
motiv de mandrie nationala.
24
Istoria tarilor din spatiul balcanic prezinta un
mare interes, deoarece ea constituie fundamentul pe
care s-a ridicat identitatea nationala actuala a
acestor state.
25
[ 8 ] Elemente bizantine in spatiul balcanic
Intreg spatiul despre care e vorba in prezenta
lucrare a fost ocupat la inceputul erei in care
traim de catre Imperiul Roman. Aceasta ocupatie nu
a durat decat o perioada redusa de timp. Actuala
Romanie a fost parasita dupa numai 150 de ani, in
timp ce restul peninsulei a trecut in posesia
variantei grecesti a Imperiului Roman: Imperiul
Bizantin. Despre influenta latina in Balcani nu
sunt multe de spus. Cu exceptia unei limbi mai
degraba latine vorbita de romani si de aromanii de
la sudul Dunarii si de o serie de porturi
importante la marea Adriatica, marea Egee si marea
Neagra, nu au persistat prea multe elemente din
modul de viata roman. In schimb, Imperiul Bizantin
a lasat o amprenta de netagaduit in aceste locuri.
Statul sarb si statul bulgar s-au format pe
teritorii luate de la bizantini, iar civilizatiile
lor au fost de puternica influenta bizantina13. De
la religia ortodoxa, de care am vorbit mai inainte,
la organizarea ortodoxa pe patriarhii independente,
la viata de curte conceputa dupa modelul bizantin
si la arta realizata dupa acelasi model,
13 Francis Dvornik – “Slavii in istoria si civilizatia europeana”, Ed. All, Bucuresti 2001
26
bizantinismul s-a perpetuat in noile tari aparute.
Cele mai inalte expresii ale artei bizantine au
fost manastirile de la Gracanica din Serbia,
capodopera a arhitecturii europene si universale
sau de la Rila din Bulgaria, pentru a da numai
exemplele cele mai importante.
Odata cu ocuparea de catre turci a Serbiei si a
Bulgariei, bizantinismul si-a gasit continuarea
naturala in Tarile Romane14. Tot acest fenomen si-a
gasit expresia in cartea marelui nostru istoric
Nicolae Iorga “Bizant dupa Bizant”. Domnii romani
s-au erijat in protectori ai manastirilor de la
muntele Athos si de la Meteora, adoptand totodata
fastul si stralucirea vietii bizantine de palat,
precum si stilul bizantin in constructia
bisericilor si a curtilor domnesti. O importanta
diaspora greceasca a existat in permanenta in
Tarile Romane, ajungand in asa zisa perioada
fanariota sa detina si scaunele domnesti ale celor
doua principate.
Per ansamblu, Bizantul a furnizat tarilor
balcanice un model de organizare, oferind o
solidaritate si o unitate ortodoxa impotriva
turcilor si impotriva occidentului. Bizantul a
insemnat intai de toate autonomie si constiinta de
sine, mai ales pentru Tarile Romane.
14 Nicolae Iorga – “Bizant dupa Bizant”, Ed. Enciclopedica Romana, Bucuresti 1972
27
[ 9 ] Imperiul otoman si influentele sale
Fiind pusi in situatia de a opta intre cucerirea
otomana si acceptarea ajutorului occidental si a
influentei occidentale, bizantinii au ales prima
varianta, deoarece in acest fel puteau macar sa-si
protejeze religia si obiceiurile15.
Intr-adevar, turcii nu au fost un popor creator
de cultura si de civilizatie, ei influentand lumea
din Balcani mai degraba intr-un mod indirect. Nu au
cautat, cu unele exceptii, sa impuna un mod de
viata sau religia islamica, actiunile lor avand in
general un caracter strict practic.
Pentru a preveni si a contracara diferitele
miscari de revolta din teritoriile ocupate, turcii
au apelat la nenumarate transferuri de populatie
dintr-o parte in alta a peninsulei, contribuind din
plin la amestecul etnic existent astazi. Daca
vroiai sa obtii avantaje si privilegii, nu trebuia
sa fii turc, ci ajungea sa treci la islamism. Asta
a facut ca multi oameni sa isi schimbe religia
pentru a obtine diverse posturi16. Totusi, ei nu
ajuns sa se considere pe de-a intregul turci,
15 Stevan Pavlovici – “Istoria Balcanilor”, Ed. Polirom, Iasi 200216 Stevan Pavlovici – “Istoria Balcanilor”, Ed. Polirom, Iasi 2002
28
dobandind identitati incerte. Astfel, in Bulgaria
de pilda, bulgarii trecuti la islamism sunt numiti
pomaci – cei ce au parasit – si nu sunt considerati
nici bulgari pe de-a intregul, nici turci. Sunt
totusi cateva locuri in care mahomedanismul
predomina la ora actuala. Un caz este Albania, unde
dupa revolta lui Skanderbeg a avut loc un proces
puternic de islamizare fortata si de aducere de
populatie musulmana. Aici crestinismul nu intrase
niciodata foarte puternic, asa ca Albania este azi
in proportie de 70% islamica. In Bosnia iarasi, a
existat o importanta minoritate bogomilica, ce s-a
convertit in masa la islamism. La aceasta s-a
adaugat faptul ca Bosnia reprezenta granita cu
Austria, asa ca aici au fost aduse in permanenta
trupe de ieniceri pentru apararea frontierei17.
Acesti doi factori au facut ca in Bosnia 40% din
populatie sa tina astazi de religia lui Mahomed.
De notat este faptul ca atat musulmanii din
Bosnia cat si cei din Albania au foarte putine
lucruri in comun cu musulmanii autentici18. La ei
exista majoritatea obiceiurilor si traditiilor
populare prezente la ortodocsi, legile islamice
exista putin sau deloc, iar modul de viata are
foarte putin in comun cu cel indicat in Coran.
17 Georgios Prevelakis – “Balcanii. Cultura si geopolitica”, Ed. Corint, Bucuresti 200118 Stevan Pavlovici – “Istoria Balcanilor”, Ed. Polirom, Iasi 2002
29
Toti acesti oameni au intai de toate o identitate
musulmana, avand moschee si imam, lucru ce ii
separa de vecinii lor ortodocsi sau catolici.
Sub turci s-a produs intai de toate o rupere de
Europa19. Cele 500 de secole de izolare au
consolidat in viata balcanica toate influentele de
pana atunci, facand ca deosebirile fata de restul
continentului sa fie si mai mari decat erau. S-a
intarit legatura omului cu biserica ortodoxa,
aceasta fiind principalul bastion de rezistenta si
de pastrare a identitatii, iar otomanii au ajuns sa
fie priviti in folclorul popular ca fiind dusmanul
primordial, care a retezat aripile regatelor
medievale si le-a intrerupt evolutia. Cu precadere
in Bulgaria si in Serbia, aceste atitudini se
pastreaza in mare parte si astazi.
19 Maria Todorova – “Balcanii si balcanismul”, Ed. Humanitas, Bucuresti 2000
30
[ 10 ] Orasul medieval ca punct de contact intre
apus si rasarit
Pana in secolul 19, Balcanii au fost o regiune
izolata de restul Europei. Singurele locuri in care
contactul cu occidentul a continuat sa se pastreze
au fost orasele20. Pe de o parte, exista orasul
mediteranean, dalmatic, in care influenta otomana a
fost slaba sau inexistenta. Asemenea orase au fost
Fiume (Rijeka), Zara (Zadar), Spalato (Split),
Ragusa (Dubrovnik), Cattaro (Kotor), Durrazzo
(Durres) sau Scutari (Skhoder). Aici, comertul cu
Venetia sau Genova a fost infloritor, populatia -
una multietnica, asa ca legatura cu restul Europei
a existat in permanenta. Probabil cel mai important
dintre aceste porturi a fost Dubrovnikul, care si-a
pastrat o cvasiindependenta timp de multe secole,
si unde cultura a inflorit in permanenta. Cei mai
importanti poeti si scriitori medievali croati,
precum Dzivo Gundulic, Ignjat Dordic sau Marin
Drzic au fost toti din Dubrovnik.
Pe de alta parte a existat orasul otoman, aici
cele mai bune exemple fiind Sarajevo sau Salonic.
In acest gen de cetate exista o viata activa,
20 Georgios Prevelakis – “Balcanii. Cultura si geopolitica”, Ed. Corint, Bucuresti 2001
31
clocotitoare, un amestec de meserii si de
nationalitati ce nu se intalneau altundeva decat in
mediul urban. Functiile comerciale si artizanale
reveneau diferitelor natiuni precum grecii, evreii,
armenii, sarbii, bulgarii, vlahii, albanezii sau
tiganii, toate acestea coexistand si formand un
conglomerat foarte original.
In general, orasele au fost puntea de legatura a
orientului cu occidentului, aici luand nastere de-a
lungul timpului noi orientari si noi atitudini. In
acest fel, lumea balcanica a putut oarecum sa se
pregateasca pentru viitoarele intalniri cu Europa.
32
[ 11 ] Lumea populara si conservarea vechilor
traditii
In mediul rural din Balcani, s-a format si a
continuat sa existe pana in ziua de azi cultura
populara cea mai bogata din Europa, asa cum
considera Lucian Blaga21. Motivele preindoeuropene
s-au amestecat cu folclorul tracic, cu obiceiuri
slave, cu elemente crestine si cu amintirea unui
trecut istoric glorios. In satele de munte,
influentele straine, putine cate erau, au ajuns si
mai putin decat la campie, asa ca in preajma celui
de-al doilea razboi mondial traditiile erau in mare
parte ca acum 500 de ani.
Lumea satului a fost de-a lungul timpului una
incarcata de magie, in care se credea in existenta
unor legaturi ascunse intre toate elementele
universului. Individualismul lipsea, iar omul isi
avea locul sau stabilit printre ceilalti si in
cadrul cosmosului. Graitoare pentru aceasta
indepartare de civilizatie si pentru amalgamul de
motive ce se impleteau in viata omului balcanic
este marturia unui calator occidental prin Bulgaria
secolului al XVIII-lea22. Acesta era mirat ca
21 Lucian Blaga – “Trilogia culturii”, Ed. Pentru Literatura Universala, Bucuresti 196922 Larry Wolff – “Inventarea Europei de Est”, Ed. Humanitas, Bucuresti 2000
33
bulgarii, care erau crestini, in afara faptului ca
erau botezati, ca aveau biserici in sate si ca isi
faceau semnul crucii nu aveau nici o alta notiune
despre crestinism.
Singurii care tulburau viata de la sat erau
cuceritorii turci. La satele de campie servitutea
era una puternica, taranii trebuind sa plateasca
drept bir cea mai mare parte din agoniseala. In
schimb, la munte, majoritatea populatiei se
indeletnicea cu pastoritul, iar turcii nu reuseau
decat greu sa-si faca simitita prezenta. Datorita
ocupatiei otomane, in majoritatea tarilor din
Balcani aparuse o forma de milenarism23. Legendele
populare ridicau in slavi vechii eroi, pe Lazar, pe
Skanderbeg sau pe Simeon, si vorbeau despre
revenirea acestora si despre mantuirea neamului.
Studii despre folclorul popoarelor balcanice
sunt multe, fiecare dintre acestea fiind o marturie
a fortei spirituale existente in aceste locuri.
M-as opri asupra unui studiu realizat de un
cercetator american de origine macedoneana, Joseph
Obrebski, in 1969, asupra unui sat macedonean,
Voltche24. In acest studiu se observa ca toate
femeile mature din sat aveau cunostiinte de magie
23 Stevan Pavlovici – “Istoria Balcanilor”, Ed. Polirom, Iasi 200224 Joseph Obrebski – “Ritual and social structure in a macedonian village”, 1969
34
alba, indeplinind de asemenea si roluri rituale la
nivelul intregii comunitati. Exemplul mi se pare
cat se poate de sugestiv.
Lumea satului balcanic constituie elementul cel
mai profund si mai caracteristic in acest spatiu,
prin bogatia de motive pe care o prezinta si prin
rezistenta ei in timp, ea spunand cele mai multe
lucruri despre cultura balcanica.
35
[ 12 ] Despre poporul roman
Principatele romane si-au pastrat de-a lungul
istoriei autonomia fata de turci sau unguri, acesta
fiind un factor de mandrie nationala pentru romani.
In secolul XIX, datorita amenintarii resimtite din
partea Rusiei a avut loc un proces de afirmare a
unei identitati latine, urmarindu-se o apropiere de
unele puteri occidentale, precum Franta si Italia.
Tendinta a fost favorizata de catre
intelectualitatea romana ce isi facea studiile cu
precadere la Paris. Cu toate ca teritoriile
romanesti nu fusesera niciodata unite, constiinta
apartenenentei la neamul romanesc fusese
intotdeauna foarte puternica. Elocvent este faptul
ca romanii din Ardeal, sub presiunea exercitata de
biserica catolica, nu s-au convertit la romano-
catolicism, ci au infiintat o biserica greco-
catolica, sau cum spunea Nae Ionescu, nu romanii s-
au convertit la catolicism ci catolicismul s-a
convertit la conditiile romanesti25. La fel, romanii
din Basarabia sau Bucovina, in ciuda secolelor de
instrainare nu si-au uitat niciodata originile si
25 Nae Ionescu – “Indreptar ortodox”, Criterion Publishing, Bucuresti 2001
36
neamul, unirea din 1918 fiind un moment trait de
primul pana la ultimul roman.
Odata cu primul razboi mondial si cu formarea
Romaniei Mari, a aparut un intreg curent ce nu-si
are echivalentul nicaieri in statele vecine.
Generatia interbelica a fost una profund
traditionalista si conservatoare. Acesti
intelectuali au constientizat intr-un mod
extraordinar forta traditiilor si spiritualitatii
romanesti, ca si pericolul ce venea din partea
occidentului, curent radicalizat de catre miscarea
legionara, ce vorbea despre puritatea taranului si
identifica in comunisti, atei sau evrei marile
primejdii ce planau asupra sufletului acestuia.
Personalitati de talia lui Lucian Blaga, Mircea
Vulcanescu, Constantin Radulescu-Motru, Nae Ionescu
sau Mircea Eliade au scris despre marile calitati
ale romanilor si despre posibilitatea ca acestea sa
fie subminate. Probabil ca una din cele mai
tulburatoare descrieri ale poporului nostru a fost
data de Mircea Vulcanescu in cartea sa “Dimensiunea
romaneasca a existentei”. Pentru roman, lumea este
randuita, lucrurile avand toate un loc si o vreme,
si fiind unite intr-o vasta solidaritate
universala. Toate lucrurile sunt fiinte, iar lumea
de dincolo o cuprinde pe cea de aici, sfintenia
37
fiind prezenta pretutindeni. Romanul traieste intr-
un plan al posibilului si al indefinitului, unde nu
exista nefiinta, nu exista imperativ, nu exista
iremediabil, iar moartea este tratata cu usurinta,
ea avand o continuare altundeva. Tot Vulcanescu
descrie romanul reprezentativ ca fiind o combinatie
de expunere franceza, metafizica germana,
religiozitate slava, arta tiganeasca, politica
bizantina, viata mondena balcanica, gandire
tracica, simtire slava-tiganeasca si mod de a
actiona balcano-bizantin26.
Constantin Radulescu-Motru, intr-o scriere
despre romani vazuti mai mult din punctul de vedere
al vietii de zi cu zi, observa ca romanul nu are
un spirit orientat spre munca si spre progres in
ceea ce priveste ocupatiile nou aparute, nu e
inzestrat cu perseverenta (“romanului ii e greu
pana se apuca de ceva ca de lasat se lasa repede”),
dar in schimb are rabdare in tot ceea ce tine de
chestiunile traditionale, si munceste cu placere
atata vreme cat o percepe ca fiind datoria lui
fireasca.27
Din pacate, odata cu cel de-al doilea razboi
mondial, au venit comunistii, care prin felul lor
26 Mircea Vulcanescu – “Dimensiunea romaneasca a existentei”, Ed. Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti 1991
27 Constantin Radulescu Motru – “Despre psihologia poporului roman”, Societatea Romana pentru Cercetari Psihologice, Bucuresti 1937
38
de-a fi erau incompatibili cu sufletul romanesc.
Daunele pe care ei le-au pricinuit in cultura
romana sunt enorme, iar dupa revolutia din 1990
vechile valori si vechea identitate nu s-au mai
regasit cu aceeasi forta dinainte.
39
[ 13 ] Sarbii si directiile contradictorii in care
s-au angrenat ei
In anii ce au urmat cuceririi turcesti a
Serbiei, sentimentul national a ramas viu in
sufletele sarbilor. Simbolurile nationale precum
Stefan Dusan, Sfantul Sava, Lazar Hrebljanovic,
manastirea de la Gracanica sau batalia de la
Kosovopolje erau prezente in constiinta oricarui
copil sarb. Relieful muntos si acoperit de paduri
al Serbiei a favorizat rezistenta anti-otomana,
concretizata de multe ori prin miscari de tip
haiducesc. Dupa 1800, in principal prin
conducatorul lor Milos Obrenovic, sarbii s-au
desprins incet-incet de sub turci. La inceput si-a
castigat independenta Sumadija, portiunea centrala
a Serbiei, insa planurile sarbilor bateau mult mai
departe. Populatii sarbesti se aflau in Raska, in
Vojvodina, in Muntenegru, in Bosnia si in Croatia,
iar ideile primului ministru sarb Ilija Garasanin
erau de a crea un stat care sa ii includa pe toti
sarbii. In urma razboaielor balcanice, Serbia si-a
extins teritoriul cu Raska, Muntenegru si
Macedonia, iar soldatii sarbi au luptat pentru ce
40
percepeau ei a fi o cauza dreapta, ideea de unitate
a sarbilor existand in sufletele tuturora28.
Dupa cum stim, primul razboi mondial s-a
declansat in urma asasinarii la Sarajevo a
arhiducelui austriac Franz Ferdinand de catre un
sarb bosniac, Gavrilo Princip, care facea parte din
miscarea secreta “Mainile negre” ce avea ca scop
unirea tuturor sarbilor intr-un stat. In urma
pierderii razboiului de catre Austro-Ungaria,
sarbii s-au vazut pusi in postura de a alege o
directie sau alta. Dat fiind ca inglobarea sarbilor
bosniaci si a celor din Croatia nu era geografic
posibila fara o unire cu Bosnia si cu Croatia,
planurile sarbesti din ultima vreme se orientasera
inspre crearea unui stat al slavilor de sud in care
Serbia avea sa detina rolul conducator (aceste
planuri inclusesera pana la un moment dat si
Bulgaria). Geograful si etnologul sarb Jovan Cvijic
pusese la punct proiectul unui stat sarbesc ce avea
ca nucleu axa Morava-Vardar, si cauta sa obtina
iesire la Marea Adriatica prin Muntenegru si
Croatia.
Tot Cvijic identificase unitatea caracterului
slavilor de sud in ceea ce el numea “tipul
dinaric”. Dinaricii isi au epicentrul in Sumadija,
iar de-acolo s-au extins in toata peninsula. Ei nu
28 Stevan Pavlovici – “Istoria Balcanilor”, Ed. Polirom, Iasi 2002
41
sunt afectati de influente straine, avand toate
trasaturile iugoslavului traditional. “Dinaricii au
spiritul ager, inteligenta subtila. Dotati cu o
sensibilitate vie si variata, ei se lasa condusi
adesea fie de imaginatia lor, atat de supla si de
bogata, fie de primul impuls de entuziasm sau de
manie. Actiunile lor sunt determinate de obicei de
mobiluri de ordin moral; interesele materiale trec
pe planul al doilea. Pentru a obtine din partea lor
maximum de efort, trebuie sa le impresionezi
sensibilitatea, sa le starnesti sentimentul de
compasiune sau de mandrie individuala sau
nationala; trebuie sa faci apel la onoare sau la un
ideal de justitie si libertate. Acestea sunt
cauzele pasiunilor care-I anima pe dinarici si ale
conflictelor care se nasc intre ei”29. Analiza lui
Cvijic este una plina de sensibilitate, ea
aplicandu-se teoretic intregului grup al slavilor
de sud.
Revenind la situatia de dupa primul razboi
mondial, Serbia, Croatia, Bosnia, Slovenia si
Vojvodina s-au unit in ceea ce se chema Regatul
Sarbilor, Croatilor si Slovenilor. Serbia era tara
cea mai puternica, avea o reputatie buna si pozitia
cea mai sigura, asa ca sarbii si-au asumat rolul
conducator in acest stat. Dar de unde croatii se
29 Georgios Prevelakis – “Balcanii. Cultura si geopolitica”, Ed. Corint, Bucuresti 2001, pag. 108
42
asteptau la o balanta intre cele trei natiuni, au
constatat ca sarbii incercau sa acapareze prim
planul in tara nou aparuta. Aceasta a dat nastere
la niste conflicte deosebit de violente in perioada
premergatoare primului razboi mondial si in timpul
razboiului. Despre aceste conflicte va fi vorba mai
pe larg in capitolul dedicat Croatiei. Oricum, pe
toata durata perioadei interbelice, sarbii au ajuns
intr-o stare conflictuala atat cu croatii cat si cu
minoritatea albaneza ce popula Raska (sau cum avea
sa se numeasca ulterior – Kosovo). Albanezii se
instalasera masiv in regiune in ultimii 400 de ani,
iar sarbii ii percepeau ca fiind niste intrusi pe
teritoriul vechii Serbii (in Raska se aflau atat
Kosovopolje cat si Gracanica).
In timpul celui de-al doilea razboi mondial,
Serbia s-a aflat sub ocupatie partial italiana,
partial germana. In Serbia s-au format doua grupari
de rezistenta: partizanii comunisti, condusi de
Iosip Broz Tito si cetnicii, o organizatie
paramilitara de extrema dreapta sub conducerea lui
Draza Mihajlovic. Cetnicii au inceput un proces de
purificare etnica, raspunzand la actiunile Ustasei
din Croatia. Cei vizati au fost albanezii, tiganii
si evreii30. In cele din urma partizanii au reusit
sa se impuna, si odata cu instalarea comunismului
30 Stevan Pavlovici – “Istoria Balcanilor”, Ed. Polirom, Iasi 2002
43
Tito a devenit presedinte al reformatei Republici
Socialiste Federative a Iugoslaviei.
Tito, tragand unele invataminte din evenimentele
din timpul razboiului, pentru a crea un echilibru
in noul stat, a incercat sa submine puterea
sarbilor. A infiintat provincia autonoma Kosovo si
provincia autonoma Vojvodina pe teritoriul Serbiei.
Aceasta a contribuit la imaginea pe care sarbii si-
au creat-o de-a lungul timpului de popor martir,
care a suferit enorm in toata istoria sa. Lumea
credea ca vechile patimi din Iugoslavia fusesera
stinse in cei 50 de ani de comunism. Dar, dupa
caderea cortinei de fier, ele s-au redesteptat cu o
forta si mai mare decat inainte. Presedintele
Slobodan Milosevic s-a folosit tocmai de acest
sentiment de frustrare al sarbilor. Federatia
iugoslava a inceput sa se destrame. Sarbii
renuntasera intre timp la visul iugoslav, dar
idealul de unitate sarbeasca era mai viu ca
niciodata. Milosevic a facut apel tocmai la mandria
nationala a sarbilor: “Nimeni nu o sa va mai
umileasca vreodata” si la idealul lor de unire:
“Toti sarbii au dreptul de a trai intr-un singur
stat”. Astfel vedem cum conditiile istorice (anii
de ocupatie otomana si miturile despre maretia
imperiului sarb) precum si cele culturale
(sentimentul natiunii prezent in ortodoxie) isi dau
44
mana pentru a scrie pagini din istoria moderna. Una
din temele acestei lucrari este tocmai aceea de a
arata ca actualitatea din spatiul balcanic nu poate
fi inteleasa fara a cunoaste straturile ce au dus
la ea. Pentru formarea unei imagini si mai clare
despre situatia din Iugoslavia, perspectiva
bosniaca si perspectiva croata vor fi tratate in
capitolele lor separate.
In ciuda destinului contradictoriu al sarbilor,
si al dezacordului dintre proiectul iugoslav si cel
sarbesc, cultura sarba se afla in momentul de fata
intr-o situatie cat se poate de interesanta. Asa
cum cultura romana si-a avut apogeul intre cele
doua razboaie mondiale, cea sarba este la ora
actuala pe culmi. Pentru a apela doar la numele
cele mai cunoscute, scriitorii Milorad Pavic si Ivo
Andric, regizorul Emir Kusturica si muzicianul
Goran Bregovic au creat opere profund angrenate in
cultura nationala si in traditie, opere de o forta
si de o autenticitate cum rar mai apar acum in
Europa, opere care arata potentialul fantastic al
unei culturi ce-si pierde radacinile in negura
timpului.
45
[ 14 ] Croatii si identitatea lor catolica
Despre limba croata, scriitorul Milorad Pavic
scria ca “este retusata in stil gotic, spre
deosebire de sarba care e retusata in stil doric”31,
cele doua limbi avand o baza comuna. Cu adevarat,
sarbii si croatii au fost initial un singur popor,
dar sarbii au avut religia ortodoxa, alfabetul
chirilic si au fost ocupati de turci, in timp ce
croatii au avut religia catolica, alfabetul latin
si au fost ocupati de unguri si apoi de habsburgi.
Dincolo de acestea, asemanarile dintre sarbi si
croati sunt de buna seama mai mari decat
deosebirile, aici gasindu-se si motivul pentru care
cele doua popoare au fost intr-o rivalitate
permanenta. Croatia medievala s-a aflat aproape de
Viena si de Budapesta, cultura croata primind in
permanenta influente occidentale care se
suprapuneau peste acelasi fond popular existent
pretutindeni in Balcani. Oricum, atunci cand
arhiepiscopul croat Josip Juraj Strossmayer a pus
la cale in secolul trecut proiectul unui stat al
tuturor slavilor de sud, singurul factor ce statea
31 Milorad Pavic – “Peisaj pictat in ceai”, Ed. Univers, Bucuresti 2000
46
intre sarbi si croati era constiinta apartenentei
la doua biserici diferite32.
Au existat diferite proiecte de uniune, unele
gravitand in jurul Zagrebului, si urmarind un stat
cu element conducator croat aflat sub influenta
Austro-Ungariei, iar altele avand ca pol Belgradul
si un stat liber condus de sarbi. Disensiunile
dintre cele doua popoare, pe atunci nu erau mari,
iar croatii au fost bucurosi dupa primul razboi
mondial sa se alipeasca la Serbia. Serbia avea pe
atunci o anumita reputatie militara castigata in
urma razboaielor balcanice si a razboiului mondial,
si o pozitie geografica si strategica sigura.
Croatii reprezentau o natiune mica, amenintata, iar
uniunea cu Serbia parea cea mai buna solutie. Din
partea sarbilor mai exista inca un factor, si anume
existenta unei minoritati sarbesti in regiunea
croata Krajina, acestia trecand in decursul evului
mediu granita din Bosnia pentru a evita asuprirea
musulmana.
Statul nou format nu a decurs asa cum se
asteptau croatii. Lor li s-a parut ca sarbii cauta
sa le submineze identitatea, la care s-a adaugat un
sentiment de superioritate fata de acestia, pe care
ii considerau inapoiati din punct de vedere
cultural. Nationalismul croatilor a erupt mai intai
32 Stevan Pavlovici – “Istoria Balcanilor”, Ed. Polirom, Iasi 2002
47
sub forma Partidului Taranesc Croat, condus de
Vladko Macek. Acesta avea o orientare
separationista, rasista, ultrareligioasa si
paramilitara. Principiile acestea au fost preluate
de Ustasa, o organizatie ce avea bazele in afara
Croatiei, sub conducerea lui Ante Pavelic. Multi
istorici considera ca, in ciuda disensiunilor
naturale dintre sarbi si croati, rolul determinant
in ruptura dintre ei l-a avut Vaticanul33. Acesta nu
I-a privit niciodata cu ochi buni pe sarbii
ortodocsi, pe care ii vedea apropiati spiritual de
rusi, si a facut tot ce a putut pentru a-I atata pe
croati impotriva acestora.
Dupa cucerirea Regatului Sarbilor, Croatilor si
al Slovenilor de catre nazisti, pe teritoriul
Croatiei si al Bosniei s-a infiintat Statul
Independent al Croatiei, in care rolurile
primordiale reveneau lui Ante Pavelic si Ustasei
din punct de vedere militar, si arhiepiscopului
Aloizije Stepinac, un catolic fanatic, din punct de
vedere spiritual. Ustasa a initiat in Krajina si in
Bosnia un proces de purificare etnica ce ii viza pe
sarbi, musulmani, evrei si tigani. In lagarele de
exterminare de la Jesenovac se estimeaza ca au
cazut victime in jur de 600.000 de oameni. Cifrele
pot fi exagerate, insa brutalitatea de care a dat
33 Stevan Pavlovici – “Istoria Balcanilor”, Ed. Polirom, Iasi 2002
48
dovada Ustasa este una incontestabila. Despre
Pavelic, mai multi diplomati straini au relatat ca
avea pe birou un cos plin cu ochi de sarbi34. Pentru
a disculpa poporul croat, trebuie spus ca ustasii
nu s-au bucurat de sprijin popular, ura manifestata
de acestia nefiind una resimtita in mod organic de
catre majoritatea croatilor.
O data cu venirea comunistilor, istoria
relatiilor dintre sarbi si croati a luat-o de la
capat. In Iugoslavia, Croatia era una din
republicile cele mai dezvoltate, Zagrebul era mai
apropiat de Viena decat de Belgrad, pe care il
considera ca tinand de lumea a treia iar croatii ii
dispretuiau pe sarbi, numindu-I tigani. Dupa 1990
acelasi motiv al prezentei sarbe in Krajina a
declansat conflictul intre armata federala si
Croatia ce dorea sa se separe.
Croatia reprezinta un caz deosebit pe
fundamentul spatiului balcanic. Mostenirea lor este
una comuna cu cea a restului de popoare din
peninsula. Religia lor catolica le-a dat insa o
identitate ambigua. Majoritatea straturilor de care
am vorbit pana acum se aplica si la croati, la care
in schimb constiinta nationala se asociaza cu cea
de apartenenta la familia mai mare a bisericii
romano-catolice. Astfel, croatii reprezinta un
34 Ignazio Silone – “Uscita di sicurezza”, Vallecchi, Firenze, 1965
49
popor de frontiera, ce nu tin pe de-a intregul de
nici una din cele doua lumi.
50
[ 15 ] Slovenia si influenta austriaca
Slovenii sunt cel mai atipic dintre popoarele
balcanice. Ei nu au avut niciodata un stat
medieval, ceea ce a facut sa nu posede o constiinta
a trecutului istoric. Oricum, este lesne de
observat ca identitatea lor a fost una puternica,
deoarece in conditiile in care toata istoria lor s-
a petrecut sub austrieci, sentimentul national le-a
ramas nestirbit. Slovenii provin dintr-un alt trib
decat sarbo-croatii, limba lor fiind diferita. La
aceasta se adauga faptul ca religia lor e una
catolica, si ca, spre deosebire de croati care s-au
aflat sub unguri, slovenii au stat sub dominatie
austriaca, imprumutand multe elemente din felul de-
a fi al germanilor.
In timp ce la croati marea masa era de tarani ce
duceau o viata traditionala, slovenii din
provinciile alpine erau o populatie de tarani
educati, prosperi si conservatori si care detineau
in general pamant. Iarasi spre deosebire de croati,
in orase precum Maribor sau Ljubljana exista si un
element burghez. In aceste conditii, in care
slovenii aveau un simt al ordinii si al muncii mult
51
mai dezvoltat decat ceilalti slavi sudici35,
Slovenia a fost republica cea mai dezvoltata a
Iugoslaviei, iar dupa destramarea acesteia, au
gasit de cuviinta ca au mai multe in comun cu
austriecii decat cu restul slavilor si s-au
apropiat economic tot mai mult de Austria.
In ciuda frontului diferit facut fata de
celelalte state iugoslave, slovenii manifesta
totusi unele trasaturi vrednice de luat in seama.
Pentru un popor marunt, ce nu a fost vreodata
liber, ce nu are istorie si care a trait peste 1000
de ani sub ocupatie, faptul ca ei si-au pastrat
fiinta nationala si ca au avut energia ca in
ultimii ani ai guvernarii habsburgice sa-si afirme
o cultura proprie dovedeste ca forta spirituala a
slovenilor e una nebanuita.
35 Stevan Pavlovici – “Istoria Balcanilor”, Ed. Polirom, Iasi 2002
52
[ 16 ] Bosnia-Hertegovina, o sinteza a Iugoslaviei
Pe teritoriul medieval al Bosniei si
Hertegovinei au existat formatiunile Bosniei si
Zahumljiei, ce au rezistat in fata cuceririi
otomane pana in secolul 15. Bosnia era o zona de
contact intre influenta catolica si cea ortodoxa,
ceea ce a dus la popularea ei atat cu sarbi
ortodocsi cat si cu croati catolici. Evenimentul
cel mai semnificativ petrecut aici in evul mediu a
fost convertirea la bogomilism, o erezie crestina
maniheista, sub regele Ninoslav. O data cu ocupatia
otomana, bogomilii, care in defintiv nu aveau o
identitate religioasa organica, s-au convertit in
masa la islamism.
Pe toata durata dominatiei otomane in provincie,
Bosnia a fost o zona de tranzit, in care turcii
aduceau trupe pentru consolidarea frontierei,
musulmani ce ramaneau ulterior in provincie,
croatii treceau din partea ungureasca, aparand
astfel un amalgam de populatii.
Populatia musulmana de aici avea o identitate
ambigua. Ei pe undeva se considerau turci, dar in
general nu cunosteau limba turca, vorbind sarbo-
53
croata, si aveau o gama foarte larga de obiceiuri
ce tineau de traditia populara sau de crestinism36.
Dupa retragerea turcilor, situatia Bosniei a
devenit una delicata. Existau aici atat sarbi ce
isi doreau unirea cu fratii lor din Serbia, croati
ce se considerau ca atare, cat si musulmani ce nu
se vroiau a fi nici sarbi nici croati, ci o etnie
de sine statatoare. Cata vreme Bosnia s-a aflat in
Regatul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, n-au
aparut mari probleme. Acestea au venit odata cu
inglobarea Bosniei in Statul Independent al
Croatiei din timpul celui de-al doilea razboi
mondial. Procesul de purificare etnica al ustasilor
s-a desfasurat cu precadere in Bosnia, vizand pe
sarbii si musulmanii de aici.
Situatia a fost amortizata in timpul
comunismului, insa dupa 1990, o analiza a
realitatii din Bosnia ar putea arata urmatoarele
lucruri. Bosnia se prezenta ca o tare complet
muntoasa, in care satele de sarbi, croati si
musulmani erau amestecate unele cu altele.
Relatiile mergeau de la tolerare reciproca pana la
o ura crunta. Exista o aglomeratie urbana,
Sarajevo, in care exista o oarecare armonie intre
cele trei elemente, insa asta nu era deloc valabil
si pentru restul tarii. Serbia isi dorea o Serbie
36 Stevan Pavlovici – “Istoria Balcanilor”, Ed. Polirom, Iasi 2002
54
mare care sa cuprinda Bosnia, iar croatii vroiau o
Croatie mare care sa cuprinda Bosnia. Atat sarbii
bosniaci cat si croatii bosniaci erau animati de un
patriotism mult mai puternic decat croatii sau
sarbii din tarile de bastina. Constiinta lor de
apartenenta la propriul popor era una fantastica,
din cauza sentimentului indepartarii si al
pericolului dezradacinarii. Multa lume a considerat
ca abuziva invadarea Bosniei de catre trupele
sarbe. Totusi, legatura aceasta tulburatoare care
ii leaga pe sarbii de pretutindeni poate fi
inteleasa de putini. Pentru a da o imagine, cred eu
sugestiva, pentru sentimentul de neam si constiinta
de sange a sarbilor din Bosnia, voi cita un text
apartinand poetului sarb bosniac Gojko Djogo si
datand din 1994:
“Acest razboi a fost purtat si castigat de catre
sarbii din vest. Ei au mers la lupta pentru
intregirea Serbiei. Pentru casele si pamanturile
lor, pentru mormintele lor, pentru credinta
ortodoxa in Dumnezeu si pentru marea Serbija. Iar
Serbija lor nu este numai Serbia si Muntenegru,
Krajina si Hercegovina, Serbija este o metafora.
Aceasta glie de vis a fost faurita de-a lungul
secolelor, in strunele guzlarilor, in cantecele
orbilor si in lacrimile vaduvelor. Serbija este
Cuibul si Maica. Intotdeauna, am dat bucurosi un
55
strop din sangele nostru pentru un strop din
laptele ei. In aceasta mana vesnic intinsa a
sarbilor din vest catre maica lor, e ceva din
dragostea unui orfan. Cineva care are o mama nu
poate sa inteleaga pe deplin aceasta dragoste.
Sarbii din Sumadija nu inteleg ce inseamna
Serbija…”37.
S-a crezut ca razboiul din Bosnia a fost unul
determinat de interese si de rasism. Dincolo de
acestea, este o constiinta a unei legi comune, ce
nu poate fi deslusita decat undeva in adancurile
istoriei.
Bosnia asa cum arata acum, se bazeaza pe
identitatea musulmana. Sarbii din Republica Srpska
au pasaport sarb si drept de vot in Serbia, iar
croatii la fel in Croatia. Musulmanii sunt
aproximativ 40%, sarbii 30% iar croatii 20%.
Bosnia ne ofera o serie de lectii deosebit de
interesante. Este vorba aici de modul in care
religia musulmana nu s-a putut consolida pe deplin
in afara conditiilor istorice musulmane, musulmanii
din Bosnia avand probabil mult mai multe traditii
crestine sau precrestine decat islamice, sau despre
acelasi sentiment al neamului de care am vorbit mai
devreme.
37 Alexandar Pavkovic – “From Yugoslavism to Serbism” in Nations and Nationalism Vol 4,Part4,Oct1998
56
[ 17 ] Muntenegrenii, o varietate a sarbilor
Identitatea oarecum separata a Muntenegrului
este data de faptul ca ei au fost singurul popor
sarbesc care nu si-a pierdut niciodata
independenta. Datorita reliefului impenetrabil,
regiunea nu a fost niciodata supusa efectiv de
turci. Inca din secolul XVII, Muntenegrul si-a
afirmat independenta, sub forma unei teocratii
conduse de vladica Daniil Petrovic-Njegos.
Muntenegrenii se mandresc cu libertatea lor, dar in
rest sunt sarbi din toate punctele de vedere.
57
[ 18 ] Macedonia sau haosul de la inceputul
timpului
Asa descria jurnalistul american Robert Kaplan
fosta republica iugoslava a Macedoniei38. Macedonia
a reprezentat in antichitate nucleul imperiului
mondial al lui Alexandru. Aceasta situatie insa nu
mai are multe lucruri in comun cu Macedonia de azi.
Macedonenii sunt slavi sudici, mai apropiati
lingvistic de bulgari decat se sarbi. In evul
mediu, Macedonia a fost centrul imperiului sarbesc
al lui Stefan Dusan, care isi avea capitala la
Skopje. Toate acestea au facut ca Macedonia sa fie
marul discordiei in timpul razboaielor balcanice.
Bulgarii ii reclamau pe macedoneni ca fiind
bulgari, Macedonia ca fiind parte a imperiilor lui
Simeon si Ivan Asan, si cuvenindu-se pe drept
Bulgariei prin tratatul de la San Stefano. Sarbii
aveau ideea imperiului lui Stefan Dusan, si a
apartenentei macedonenilor la grupul mai mare al
slavilor de sud, iar grecii spuneau ca Macedonia e
parte din teritoriul lor istoric.
In realitate, in Macedonia fiecare popor din
Balcani avea cate ceva. Macedonenii erau apropiati
38 Robert Kaplan – “Fantomele Balcanilor”, Ed. Antet 2002
58
de bulgari dar nu erau bulgari. Pe langa ei se mai
aflau in jur de 20% albanezi, sarbi, greci, vlahi,
turci, tigani si evrei. In momentul acela,
macedonenii nu aveau ideea de apartenenta la un
grup sau la altul. Ei formasera gherile impotriva
turcilor si luptau sa se elibereze de acestia, sub
liderul de gherila Gotse Delchev, si aveau o vaga
afinitate cu bulgarii. Oricum, la impartirea
Macedoniei dupa razboaiele balcanice Serbiei ii
revenea Macedonia Vardar, aproximativ 50% di
teritoriu, grecilor Macedonia Salonic cu 40% iar
Bulgariei 10% anume Macedonia Pirin. Grecii de
pilda, s-au mirat ca macedonenii nou inglobati nu
vorbeau nici unul greaca, insa au pornit de la
premisa ca ei sunt greci dar si-au uitat limba si
au inceput un proces de elenizare incununat cu
destul succes39. Sarbii si bulgarii au inceput in
regiunile ce le revenisera sarbizarea respectiv
bulgarizarea, ceea ce a dat nastere unei miscari
puternice de eliberare a Macedoniei, ORIM. Atat in
primul razboi mondial cat si in cel de-al doilea
Bulgaria a ocupat Macedonia Vardar si partial
Macedonia Salonic. Bulgarizarea foarte accentuata
pe care au inceput-o a taiat orice simpatie
probulgara care mai exista. Tito, pentru a calma
situatia din Macedonia a incurajat dezvoltarea unei
39 Stevan Pavlovici – “Istoria Balcanilor”, Ed. Polirom, Iasi 2002
59
identitati macedonene proprii, asa ca la ora
actuala atat macedonenii din Vardar cat si cei din
Pirin, din Bulgaria, se considera macedoneni si
lupta pentru o Macedonie care sa mearga pana la
Salonic40. Idealurile macedonene se lovesc de cele
albaneze, minoritatea albaneza incercand sa
alipeasca Macedonia la Albania.
Macedonia este un caz aparte, unde s-au intalnit
toate popoarele din Balcani, iar in amestecul creat
s-a format o cultura balcanica dintre cele mai
tipice, dar, in mod usor ciudat, lipsita de o
identitate puternica. Elementul rural, popular si
traditional se gasesc la ele acasa indiferent
despre care din grupurile etnice este vorba, insa
macedonenii, aflati intr-un punct de contact intre
celelalte natiuni balcanice, nu au reusit inca sa
se hotarasca pe de-a-ntregul care este locul lor pe
lume.
40 Georgios Prevelakis – “Balcanii. Cultura si geopolitica”, Ed. Corint, Bucuresti 2001
60
[ 19 ] Bulgaria si retragerea din lume
Primul care a descoperit documente despre
regatele bulgaresti medievale a fost calugarul
Paisie de la Hilandar. Oricum, miscarea bulgareasca
de eliberare de sub turci a inceput tarziu, si fara
sa fie una puternic sustinuta cultural. In aceste
conditii, s-a petrecut evenimentul ce avea sa
influenteze intreaga istorie moderna a bulgarilor.
In urma razboiului ruso-turc din 1878, la tratatul
de la San Stefano, a fost aratat un proiect al
Bulgariei ce cuprindea toata Macedonia precum si
parti din Albania. Proiectul depasea in acel moment
asteptarile si imaginatia oricarui bulgar, care,
dupa cum am mai spus, facea doar incercari firave
in vederea construirii unui stat. Opinia
istoricilor este ca Rusia a plusat la San Stefano
pentru a avea de unde lasa in Congresul de la
Berlin de peste cateva luni41. Intr-adevar, puterile
europene au perceput Bulgaria ca pe o tara ce
reprezenta interesele Rusiei, si au delimitat-o
drastic, la zona dintre Stara Planina si Dunare.
Insa, acest joc diplomatic al rusilor a marcat
toate idealurile bulgaresti ce urmau sa vina. Ce
41 Georgios Prevelakis – “Balcanii. Cultura si geopolitica”, Ed. Corint, Bucuresti 2001
61
trebuie mentionat este ca bulgarii au pastrat o
legatura stransa dupa aceea cu rusii, ca si sarbii
ei asumandu-si din plin slavismul. In 1885 Bulgaria
s-a unit cu Rumelia Orientala, partea ei sudica, si
a dus cu aceasta ocazie un razboi cu Serbia
castigat la Slivnita. Aceasta victorie a alimentat
increderea Bulgariei in propriile forte.
In urma primului razboi balcanic, Bulgaria,
Serbia si Grecia au atacat Turcia pentru a cuceri
teritoriile europene ale acesteia. Bulgaria, in
ciuda faptului ca primise o parte bogata din prada,
nu a fost multumita si I-a atacat pe sarbi si pe
greci pentru a reveni la granitele de la San
Stefano. Desi au pierdut, au ramas cu Macedonia
Pirin precum si cu iesire la Marea Egee. In primul
razboi mondial, bulgarii si-au pastrat ambitiile
intacte si si-au deschis din nou ostilitatile la
adresa vecinilor balcanici, ocupand iarasi
Macedonia pe care o considerau bulgareasca.
Procesul de bulgarizare la adresa macedonenilor a
trezit mania ORIM, care au actionat dupa aceea in
Bulgaria de cate ori au avut ocazia. Bulgaria a
fost infranta si in acest razboi, pierzand iesirea
la Marea Egee. In cel de-al doilea razboi mondial
situatia s-a repetat, Bulgaria a invadat iar
Macedonia, de data aceasta distrugand orice
62
simpatie probulgara a macedonenilor, si, iar au
fost invinsi.
In urma acestor aventuri nefericite, Bulgaria a
ajuns intr-o situatie particulara. Animati de
antipatii la adresa tuturor vecinilor (Serbia,
Romania, Grecia si Turcia), bulgarii si-au
dezvoltat o ideologie a izolarii. La aceasta se
adauga, asa cum remarca balcanistul Stevan
Pavlovici, faptul ca in Bulgaria miscarea nationala
nu a fost una atat a maselor ca in Serbia, ci mai
mult a elitelor42. Marea masa a populatiei a
resimtit insa durerea celor trei esecuri
consecutive, iar atmosfera generala din Bulgaria
este una de rupere si mai mare de lume. Aceasta
atmosfera a fost sesizata si de Nicolae Iorga cu
ocazia unei treceri cu trenul prin Bulgaria. Spre
deosebire de Iugoslavia sau Romania, unde
contactele cu Europa au existat, Bulgaria ca si
Macedonia s-au rezumat la propria lor viata si la
propriile lor traditii.
Cum bine remarca Iorga, atunci cand treci prin
Bulgaria, simti o liniste extraordinara, linistea
de acum cateva secole43.
42 Stevan Pavlovici – “Istoria Balcanilor”, Ed. Polirom, Iasi 2002
43 Nicolae Iorga – “Prin Bulgaria la Constantinopol”, Minerva, Bucuresti, 1907
63
[ 20 ] Albania, o necunoscuta a istoriei
Am spus in capitolul precedent ca Bulgaria s-a
autoizolat. Acest caz se aplica si Albaniei, dar
intr-o masura mult mai mare. Despre ea Edward
Gibbon scria ca este “aflata foarte aproape de
Italia, dar mai putin cunoscuta decat interiorul
Americii”. Robert Kaplan comenta aceasta afirmatie
ca ramanand adevarata pana in anii ‘90 presupunand
ca interiorul Americii a ramas neexplorat.
Albanezii sunt descendentii directi ai traco-
ilirilor. In muntii lor de calcar nu au ajuns nici
grecii, nici romanii, nici slavii. Tara lor,
denumita Sqiperia, “tara vulturului”, nu a fost
niciodata una unita, ea fiind impartita in clanuri.
Ortodoxismul a patruns putin, iar catolicismul doar
in orasele de coasta, Skhoder si Durres. Nici
otomanii nu au izbutit sa supuna pe deplin
clanurile albaneze, asta pana dupa revolta lui
Skanderbeg. Dupa aceasta, a inceput un proces de
islamizare care, ca si in cazul bogomililor din
Bosnia, a prins destul de bine din cauza absentei
religiei ortodoxe. Se considera ca in secolul XIX,
populatia era impartita in 70% musulmani, 20%
ortodocsi si 10% catolici.
64
Problema albaneza a aparut in urma tratatului de
la San Stefano. De unde pana atunci seniorii
albanezi beneficiau de multa libertate, si aveau o
anumita solidaritate cu turcii pe baza religiei, ei
si-au vazut acum teritoriile impartite intre
statele vecine. Clanurile albaneze, care erau un
fel de stat in stat, au fost brusc amenintate de
grecii, sarbii si macedonenii cu care se invecinau
in tinuturile de margine44. Populatia albaneza se
intindea pe un teritoriu mai larg decat cel al
Albaniei propriu-zise, in Kosovo, in Macedonia si
in Epir. Austria I-a sustinut pentru a submina
pozitia sarba, iar sefii de clanuri au recurs
adesea la incursiuni de prada in tinuturile
alaturate.
Chiar si dupa primul razboi mondial, dupa
declararea independentei Albaniei, luptele pentru
pamant intre clanuri au continuat. Presedinte a
devenit Ahmed Zogolli, care a declarat ulterior
tara monarhie si s-a incoronat ca regele Zog. S-a
incercat un proces de dezarmare a populatiei, ce
insa nu a reusit decat partial. Sub Zog,
obiceiurile islamice, putine cate erau, au fost
abolite, si s-a inceput o construire a identitatii
nationale a Albaniei in jurul figurii lui
Skanderbeg.
44 Stevan Pavlovici – “Istoria Balcanilor”, Ed. Polirom, Iasi 2002
65
Dupa al doilea razboi mondial, Albania a fost
singura tara omisa in impartirea de la Yalta.
Condusi de catre liderul de partizani Enver Hodja,
Albania a construit o cale proprie spre comunism,
asociata cu o izolare totala de restul lumii.
Albanezii, din descrierile ce le-au fost facute
de catre istorici de-ai lor precum Anton Logoreci
sau Skendi Stavro, imprumuta foarte multe din
trasaturile muntilor in care traiesc45. Sunt oameni
drepti si cu simtul onoarei, dar mandri, duri,
agresivi si intoleranti cu strainii. Dupa 1990
albanezii si-au manifestat agresivitatea in Kosovo
sau in Macedonia, incercand sa le anexeze la patria
mama, la Albania.
Albanezii sunt o combinatie unica pentru istoria
europeana. Rezultatul unui amestec intre traco-
iliri, intre conditiile aspre in care traiesc si
intre plusul de austeritate venit din partea
islamului, Albania este o tara complet rupta de
occidentul Europei. Ca sa dau un exemplu din
dreptul lor, in mare parte feudal, la ei exista o
lege care permite familiei unui om ucis sa il
omoare pe ucigas si pe toate rudele acestuia de
parte barbateasca fara a intra sub incidenta
penala. Pare destul de logic, din moment ce
45 Stevan Pavlovici – “Istoria Balcanilor”, Ed. Polirom, Iasi 2002
66
probabil ca rudele ucigasului daca ar fi lasate in
viata s-ar razbuna la randul lor…
67
[ 21 ] Cateva concluzii
Cand am scris acest studiu, m-am gandit la
bogatia culturala pe care am observat-o in acest
colt al Europei si la modul in care ea apare la
fiecare pas in viata balcanica actuala.
Exista multe opinii adverse la adresa
Balcanilor, care provin dintr-o grava necunoastere
a conditiilor in care s-a dezvoltat aceasta lume.
Sunt de parere ca toata realitatea de aici, pornind
de la profunzimea folclorului roman, mergand la
conflictele din Iugoslavia, la visele de glorie ale
bulgarilor sau la izolarea albanezilor, nu poate fi
inteleasa fara a pricepe mai intai ca in spatele
lor stau veacuri de istorie si de cultura unica
prin frumusetea si prin complexitatea ei. Cred ca
se poate vorbi de un fond comun de cultura
balcanica, pe care desigur ca s-au grefat modelele
particulare pentru fiecare stat in parte.
Cu aceasta lucrare, ce am cautat sa fac a fost
sa incerc sa delimitez si sa definesc straturile ce
se regasesc in mai toata cultura de aici, si sa
explic in oarecare masura influentele pe care ele
le-au avut pana in zilele noastre. Pentru a evita
pe cat posibil aprecierile subiective, am apelat la
68
autoritatea unor personalitati precum Lucian Blaga,
Mircea Eliade, Mircea Vulcanescu, Jovan Cvijic si a
altora. Sunt constient de faptul ca marja de
subiectivism a lucrarii este una mare in
continuare, dar, dat fiind domeniul pe care l-am
abordat, nu cred ca se putea altcumva.
Inchei aceasta lucrare cu speranta ca am reusit
macar in parte sa-mi ating obiectivele pe care mi
le-am propus, si ca am izbutit sa descriu in oarece
masura aceasta cultura, care probabil ca in
realitate nu ar putea fi cuprinsa nici in o mie de
carti.
69
[ 22 ] Bibliografie consultata
Blaga Lucian – “Trilogia culturii”, Ed. Pentru
Literatura Universala, Bucuresti 1969
Dragan Iosif Constantin – “Noi, Tracii”, Ed.
Scrisul Romanesc, Craiova 1976
Eliade Mircea – “Istoria credintelor si ideilor
Religioase”, Ed. Univers Enciclopedic, Ed.
Stiintifica, Bucuresti 1999
Ghinoiu Ion – “Obiceiuri populare de peste an”, Ed.
Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti 1997
Ionescu Nae – “Indreptar ortodox”, Criterion
Publishing, Bucuresti 2001
Iorga Nicolae – “Bizant dupa Bizant”, Ed.
Enciclopedica Romana, Bucuresti 1972
Iorga Nicolae – “Istoria vietii bizantine”, Ed.
Enciclopedica Romana, Bucuresti 1974
Iorga Nicolae – “Prin Bulgaria la Constantinopol”,
Minerva, Bucuresti 1907
Jelavich Barbara – “Istoria Balcanilor”, Institutul
European, Iasi 2000
Kaplan Robert – “Fantomele Balcanilor”, Ed. Antet,
2002
Kinder Hermann, Hilgemann Werner – “Atlas de
istorie mondiala”, Ed. Rao, Bucuresti 2001
70
Nations and Nationalism, iulie 1997, iulie 1998,
octombrie 1998
Obrebski Joseph – “Ritual and social structure in a
macedonian village”, 1969
Pavic Milorad – “Peisaj pictat in ceai”, Ed.
Univers, Bucuresti 2000
Pavlovici Stevan – “Istoria Balcanilor”, Ed.
Polirom, Iasi 2002
Parvan Vasile – “Dacia”, Ed. Stiintifica, Bucuresti
1967
Prevelakis Georgios – “Balcanii. Cultura si
Geopolitica”, Ed. Corint, Bucuresti 2001
Radulescu Motru Constantin – “Psihologia poporului
Roman”, Societatea Romana de Cercetari
Psihologice, Bucuresti 1937
Rezachevici Constantin – “Istoria popoarelor vecine
si neamul romanesc in evul mediu”, Ed. Albatros,
Bucuresti 1998
Silone Ignazio – “Uscita di sicurezza”, Vallecchi,
Firenze 1965
Todorova Maria – “Balcanii si balcanismul”,
Humanitas, Bucuresti 2000
Vulcanescu Mircea – “Dimensiunea romaneasca a
existentei”, Ed. Fundatiei Culturale Romane,
Bucuresti 1991
Wolff Larry – “Inventarea Europei de Est”,
Humanitas, Bucuresti 2000
71