strategia de planificare a preg ătirii generale pentru ă · - 3 - preg ătire i r ăspuns...

- 1 -

COMISIA EUROPEANĂ DIRECȚIA GENERALĂ SĂNĂTATE ȘI CONSUMATORI Sănătate publică și evaluarea riscurilor Amenințări la adresa sănătății

Strategia de planificare a pregătirii generale

Ghid tehnic privind planurile de pregătire generală pentru situații de urgență în materie de sănătate publică

1 decembrie 2009

Introducere

Amenințările prezente și viitoare la adresa sănătății publice obligă țările din întreaga lume să procedeze la revizuirea, adaptarea și impunerea de planuri pe scară largă pentru situații de urgență în materie de sănătate publică. Planurile din trecut erau deseori orientate spre gestionarea consecințelor evenimentelor legate de anumite boli sau alte amenințări la adresa sănătății publice. Ulterior, s-au depus eforturi semnificative pentru îmbunătățirea planurilor, pentru a face față răspândirii deliberate a agenților chimici, biologici, radiologici și nucleari (CBRN), considerați potențiali candidați la acte de terorism.

Odată cu apariția SARS, s-a conștientizat faptul că noi agenți, necunoscuți până acum, pot cauza dezastre și pierderi economice imense. Inundațiile pe suprafețe extinse și valurile de căldură au demonstrat efectele schimbărilor climatice asupra stării de sănătate. În plus, o pandemie de gripă reprezintă o cauză permanentă de preocupare a autorităților sanitare din întreaga lume, iar pandemia recentă (H1N1) a dovedit importanța abordării coordonate și a structurilor bine definite și explicite pentru reușita oricăror măsuri de control adoptate. Implicațiile organizării dispozitivelor de protecție și ale pregătirii în vederea combaterii acestei vaste palete de amenințări sunt enorme. În scurt timp s-a realizat faptul că aceleași efective de personal și echipamente vor fi mobilizate și vor fi nevoite să gestioneze diferitele situații de urgență. A devenit clară necesitatea unui plan de pregătire generală pentru situații de urgență în materie de sănătate, care să includă cât mai multe componente raționalizate și armonizate, cu scopul de a aborda diversele tipuri de situații de urgență, cum ar fi evenimentele CBRN, amenințările la adresa mediului înconjurător și alte evenimente care ar putea reprezenta o amenințare la adresa stării de sănătate.

Recunoscând aceste provocări, Consiliul a solicitat Comisiei, în reuniunile sale din 6 mai 2003 și 2 iunie 2003, să ia în considerare „elaborarea unui plan de pregătire generală privind bolile transmisibile și amenințările la adresa sănătății publice”.

În 2005, Comisia a prezentat o comunicare Consiliului, Parlamentului European, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor privind consolidarea coordonării în ceea ce privește planificarea pregătirii generale pentru situații de urgență în materie de sănătate publică la nivelul UE. În legătură cu această comunicare, a fost elaborat un ghid tehnic intitulat „Strategia privind planificarea pregătirii generale”. Acest document viza, în special, bolile contagioase.

Pe lângă bolile transmisibile și amenințările biologice, există un spectru larg de alte amenințări. Amenințările chimice sunt din ce în ce mai mult privite ca o gravă amenințare pentru sănătatea publică. Numeroși agenți chimici sunt produși zilnic în sectorul industrial și apoi transportați și depozitați în cantități importante în comunitățile din Europa și din lume. În același timp, specialiștii în domeniul sănătății publice sunt, în general, pregătiți necorespunzător pentru a face față situațiilor de urgență în legătură cu agenții chimici, majoritatea instituțiilor naționale de sănătate publică din statele membre UE fiind, până în prezent, concentrate asupra

- 2 -

controlului bolilor transmisibile. Aceeași afirmație se aplică și în cazul situațiilor de urgență radionucleară, precum și în alte domenii, de exemplu aspectele legate de sănătate pe care le implică schimbările climatice.

În alte domenii de preocupare au fost luate în considerare noile evoluții. Un exemplu este pachetul de politici ale Comisiei Europene privind securitatea chimică, biologică și radionucleară (CBRN), care constituie un plan de acțiune al UE privind combaterea amenințărilor CBRN. Alte exemple sunt mecanismul comunitar de protecție civilă și instrumentul financiar de protecție civilă.

Documentul din 2005 a fost revizuit, luându-se în considerare noile evoluții și experiențe. Acesta vizează aspecte generale, iar la sfârșitul unor capitole au fost introduse secțiuni referitoare la aspectele biologice, chimice, radionucleare și privind schimbările climatice.

Acest document este destinat utilizării pentru planificarea atât la nivelul UE, cât și la nivel național, în diferitele state membre. Documentul este elaborat de Comisia Europeană în consultare cu statele membre, prin intermediul Comitetului pentru securitate sanitară și al secțiunilor acestuia, în special secțiunea „Planificarea pregătirii generale” (PPG).

Sfera de aplicare și obiectivele planificării pregătirii generale

Majoritatea sau toate statele membre dețin planuri de gestionare a „situațiilor de urgență” sau „de intervenție” ori „de criză” (inclusiv planuri de continuitate a activității), care pot avea aplicabilitate generală sau pot viza situații sau amenințări specifice, de exemplu catastrofe naturale, accidente industriale și de transport, incendii majore sau alte evenimente provocate de om, în mod voit sau nu. Un plan general de gestionare a situațiilor de urgență cuprinde o serie de activități în scopul protejării comunităților, proprietății și mediului înconjurător și se bazează de obicei pe o abordare „cuprinzătoare”, „a tuturor riscurilor”, „multisectorială și intersectorială” (sau o abordare a „tuturor agențiilor” sau „integrată”) care include toate elementele relevante în ceea ce privește asigurarea că statele membre formează o „comunitate pregătită”. Planificarea pregătirii pentru situațiile de urgență în materie de sănătate publică reprezintă o componentă esențială și majoră a acestor planuri generale de gestionare a situațiilor de urgență.

Planificarea poate ajuta la reducerea sarcinii asociate unei amenințări la adresa sănătății în ceea ce privește mortalitatea și morbiditatea, spitalizările și cererea de bunuri și servicii în domeniul asistenței medicale, menținerea serviciilor esențiale, protejarea grupurilor vulnerabile, minimizarea perturbărilor economice și sociale și facilitarea unei reveniri rapide la condițiile normale. Statele membre dispun de capacități, dezvoltate în proporții diferite, de anticipare și de reacție la amenințările la adresa sănătății publice care necesită un răspuns rapid. Planificarea pregătirii generale la nivelul UE abordează amenințările și situațiile care privesc Uniunea Europeană, respectiv evenimente, incidente, situații și circumstanțe care constituie sau ar putea constitui o amenințare la adresa sănătății publice în mai multe state membre. De asemenea, această planificare tratează situațiile în care cooperarea și coordonarea transfrontalieră sunt esențiale.

Obiectivul general al acțiunii UE în planificarea pregătirii generale în domeniul sănătății publice este de a acorda asistență statelor membre în elaborarea propriilor planuri și de a introduce în aceste planuri dimensiunea europeană, prin corpul de legi al UE privind diferitele sectoare care afectează planurile de urgență. Strategia descrisă în prezentul document ar trebui să constituie baza pentru stabilirea elementelor esențiale în vederea abordării diferitelor tipuri de amenințări pentru sănătate, indiferent dacă sunt anticipate (cum ar fi gripa pandemică, contaminarea toxică sau microbiologică a alimentelor, răspândirea de substanțe periculoase) sau neașteptate (de exemplu o epidemie de tip SARS). Aceste amenințări pot fi asociate agenților biologici, chimici, fizici sau radionucleari ori pot fi legate de evenimente sau acte deliberate, accidentale sau naturale. Strategia ar trebui să conducă la stabilirea și îmbunătățirea interoperabilității planurilor naționale, în principal prin crearea de mecanisme de coordonare și de instrumente de analiză și comunicare care consolidează cooperarea între statul membru în cauză și părțile implicate din cadrul Comisiei.

- 3 -

Pregătire și răspuns

Evaluarea situației

Impact Amenințare

Recuperare Monitorizare și planificare

Răspuns Prevenire Atenuare

Prejudiciu Eveniment

Punctul central al acțiunii în această strategie îl constituie efectuarea de comparații, întocmirea de liste de verificare (cu obiectivele care trebuie atinse), asigurarea unui mecanism pentru realizarea reexaminărilor, validărilor și testelor și formularea de recomandări privind îmbunătățirea și adaptarea planurilor naționale și a procedurilor UE de reducere a vulnerabilităților și incompatibilităților. Aceste acțiuni ar putea conduce la măsuri și recomandări la nivel național și la un sistem de coordonare/comunicare la nivelul UE, cu proceduri și mecanisme agreate. În acest sens, rolul fiecărei părți implicate (Comisia Europeană și statele membre) trebuie stabilit în prealabil. În cadrul Comisiei, ar trebui luate în considerare agențiile relevante precum ECDC, ECHA, EFSA, EMEA și EUROPOL (devenit agenție la începutul anului 2010).

Obiectivele planurilor generale de pregătire la nivelul UE sunt:

Scoaterea în prim plan a unui număr minim de probleme legate de sănătatea publică ce necesită atenție, pe care fiecare stat membru trebuie să le ia în considerare.

Identificarea punctelor care necesită atenția Comisiei Europene și a agențiilor, organizarea și procedurile care vin în sprijinul planurilor statelor membre.

Încurajarea sensibilizării reciproce, a realizării de comparații și a monitorizării planurilor statelor membre.

Furnizarea unui model în vederea dezvoltării elementelor esențiale legate de diferitele tipuri de amenințări la adresa sănătății publice și a listelor de verificare a bunelor practici de pregătire.

Identificarea dimensiunii europene, prin corpul de legi al UE privind diverse sectoare, care afectează planurile de urgență și fac posibilă interoperabilitatea planurilor naționale.

Clarificarea nevoilor și obiectivelor planificării și coordonării abordărilor privind sănătatea publică în situațiile de urgență în materie de sănătate: situațiile de urgență legate de sănătatea omului sunt în principal cauzate de evenimente provocate de boli transmise oamenilor de alți oameni, de alimente sau alte produse sau de plante sau animale sau pot fi cauzate în mod direct de agenți biologici, chimici, fizici sau radionucleari sau de catastrofe naturale. De asemenea, această planificare va trebui să țină seama de și să facă trimitere la mecanismele științifice existente și la legislația internațională, națională și europeană privind sănătatea alimentelor, a produselor, plantelor și animalelor, precum și la cea referitoare la răspândirea agenților în mediul înconjurător.

Clarificarea și explicarea necesității colaborării intersectoriale; propunerea celor mai bune practici pentru a acorda asistență statelor membre în elaborarea planurilor, cu abordarea tuturor riscurilor.

- 4 -

Definirea acțiunii adecvate la nivelul UE, cu efecte pe plan internațional, ca răspuns la toate tipurile de situații de urgență majore legate de sănătatea publică.

Metodele și instrumentele de planificare a pregătirii generale la nivelul UE

După cum experiența a demonstrat, capacitatea de răspuns la o „amenințare internațională” este profund influențată de măsura în care aspectele sunt luate în considerare în avans și de planurile instituite în vederea acțiunii coordonate. Prezentul document se referă la planificarea necesară, astfel încât Comunitatea Europeană să fie pregătită să detecteze și să răspundă în mod eficace la o amenințare la adresa sănătății. Existența în statele membre a unor planuri de pregătire la nivel național, actualizate periodic, constituie condiția prealabilă pentru asigurarea unui răspuns adecvat la amenințări, la nivelul Comunității Europene.

Un plan de pregătire va cuprinde componente ce privesc aspecte fundamentale ale organizării resurselor în vederea acționării într-o manieră coordonată, eficace și eficientă din punct de vedere al costurilor, pentru a face față unei situații de urgență. Pentru fiecare aspect esențial vor exista mai multe puncte care necesită atenție specială, precum și o examinare prealabilă atentă și vor fi luate măsuri adecvate pentru a asigura răspunsul dorit. În acest scop, ar fi extrem de util să se elaboreze și să se utilizeze o listă de verificare a gradului de pregătire, care să scoată în evidență aspectele esențiale minime ale pregătirii statelor membre, Comisiei și agențiilor comunitare implicate în protecția sănătății publice. Această listă de verificare nu se dorește a fi un substitut al planurilor de pregătire, ci mai degrabă a servi drept ghid la elaborarea, revizuirea sau evaluarea caracterului complet al planurilor de pregătire.

Pentru fiecare subiect principal inclus în planificarea pregătirii există patru aspecte importante care trebuie abordate:

- „rezultatele așteptate”, adică cele pe care planul trebuie să le fi realizat, după ce toate elementele sale devin obligatorii;

- rolurile respective ale statelor membre, Comisiei Europene și agențiilor în obținerea acestor rezultate: cine și ce ar trebui să realizeze cu privire la activitățile corespunzătoare de răspuns;

- gradul de interdependență și valoarea adăugată a cooperării și angajamentelor cu caracter obligatoriu ale UE sau internaționale, inclusiv, de exemplu, ghiduri și liste de contact adecvate;

- procedurile definite pentru realizarea contactului cu autoritățile responsabile din statele membre.

Cadrul de cooperare în planificarea pregătirii generale cuprinde trei activități principale:

• în primul rând, comunicarea reciprocă a planurilor naționale și realizarea de comparații, evaluări și îmbunătățiri pe baza aspectelor esențiale și a listelor de verificare prezentate;

• în al doilea rând, identificarea contribuției și rolului legislației și măsurilor comunitare astfel încât planurile să țină pe deplin seama de acestea, precum și analizarea necesității unor măsuri suplimentare;

• în al treilea rând, luarea măsurilor adecvate și realizarea de diagrame privind ordinea evenimentelor și acțiunilor, astfel încât să se asigure interoperabilitatea și compatibilitatea planurilor și răspunsurilor.

Planificarea pregătirii nu este un proces ce se poate realiza rapid: ar fi nerealist să se creadă că este posibil ca, în câteva săptămâni sau chiar luni, să se obțină un plan general detaliat, complet și fiabil pentru situații de urgență în materie de sănătate. Două dintre motivele pentru care realizarea acestor planuri necesită timp sunt necesitatea unei abordări multisectoriale, care implică prezența părților implicate în domeniul sănătății publice și definirea cu precizie a rolului acestora în fiecare politică, legislație sau plan. În sfârșit, pentru a asigura participarea adecvată și punerea în aplicare a acestor planuri, trebuie să fie implicate toate nivelurile administrației și societății civile, până la nivelul comunității.

Abordarea multisectorială înseamnă implicarea unui număr mare de niveluri de conducere și persoane cu sfere diferite de competență, inclusiv elaborarea politicilor, reexaminarea și elaborarea textelor legislative, sănătatea alimentelor, animalelor și plantelor, sănătatea oamenilor, acordarea de îngrijiri pacienților, diagnosticul de laborator, dezvoltarea testelor de laborator, expertiza de comunicare și gestionarea dezastrelor.

- 5 -

Implicarea comunității înseamnă că o comunitate utilizează în mod optim cunoștințele, expertiza, resursele și rețelele la nivel local, acesta fiind singurul mod de creștere a sprijinului acordat în luarea deciziilor politice.

Planificarea pregătirii generale la nivelul UE poate contribui la elaborarea planurilor naționale prin propunerea elementelor esențiale privind situațiile de urgență și răspunsul, care să fie incluse în planurile naționale, și prin identificarea dimensiunii europene a fiecărei părți implicate. În paralel, elementele UE cuprinse în aceste planuri și legislația comunitară existentă (în toate domeniile relevante, precum dispozițiile referitoare la coordonarea și consultarea în ceea ce privește legislația privind sănătatea publică, siguranța alimentară, legislația veterinară etc.) indică ce măsuri trebuie luate la nivelul UE, în cazul unei situații de urgență majoră în materie de sănătate. De asemenea, este esențial să se țină seama de legislația internațională, de exemplu de Regulamentul sanitar internațional (Organizația Mondială a Sănătății, OMS, 2005).

Prezentul document se axează pe sănătatea publică și abordează aspectele esențiale ale planificării pregătirii generale, și anume: gestionarea informațiilor, comunicarea, consultanța pe bază de cunoștințe/dovezi științifice, structurile de gestionare a crizelor sanitare, gradul de pregătire al sectorului de sănătate, colaborarea, intersectorială și gestionarea planurilor. Fiecare dintre aceste aspecte esențiale este prezentat într-un capitol separat. În fiecare capitol sunt explicate, într-un mod mai detaliat, atribuțiile principale din sectorul sănătății publice, ținând seama de faptul că, de la un stat membru la altul, ele pot constitui responsabilitatea unor departamente diferite.

atribuții în domeniul sănătății publice

departamentul responsabil

trimitere

departamentul de sănătate

publică

alt departament primire

În următoarele capitole sunt prezentate orientări referitoare la principiile și selecția instrumentelor și proceselor în fiecare domeniu și, după caz, la cadrul juridic. Fiecărui capitol, dacă s-a considerat necesar, i-au fost adăugate secțiuni conținând considerații specifice în ceea ce privește evenimentele biologice, chimice, radionucleare și legate de schimbările climatice. În anexa 4 sunt prezentate exemple legate de cadrul juridic relevant.

Gestionarea amenințărilor asupra sănătății se realizează în mai multe etape: identificarea amenințării, tratarea persoanelor afectate, limitarea răspândirii bolii / eradicarea amenințării.

Sunt necesare cercetări în scopul evaluării instrumentelor disponibile pentru gestionarea acestor etape și, în numeroase cazuri, în scopul proiectării unor instrumente noi. Deseori aceste instrumente nu sunt dezvoltate în cadrul programelor de cercetare obișnuite sau cel puțin trebuie să fie adaptate la cerințele specifice ale gestionării amenințărilor la adresa sănătății. Sunt elaborate proceduri speciale pentru a identifica cerințele specifice, a găsi aplicații utilizabile și a le adapta la gestionarea amenințărilor la adresa sănătății.

Unele dintre aceste cercetări pot fi realizate în etapa pregătitoare, însă dată fiind natura foarte specială și imprevizibilă a noilor amenințări, este necesar ca multe cercetări să aibă loc în timpul sau ulterior unei situații de urgență. Planurile facilitează aceste dezvoltări, inclusiv accesul rapid la resursele financiare. Un domeniu de interes special la care se referă prezentul document este dezvoltarea produselor medicamentoase. Prezentul document de orientare tehnică nu abordează însă, în mod special, măsurile în domeniul cercetării.

- 6 -

Cuprins

STRATEGIA DE PLANIFICARE A PREGĂTIRII GENERALE .......................................................................... 1 GHID TEHNIC PRIVIND PLANURILE DE PREGĂTIRE GENERALĂ PENTRU SITUAțII DE URGENțĂ ÎN MATERIE DE SĂNĂTATE

PUBLICĂ ................................................................................................................................. 1 INTRODUCERE ....................................................................................................................................... 1 SFERA DE APLICARE șI OBIECTIVELE PLANIFICĂRII PREGĂTIRII GENERALE ............................................ 2 METODELE șI INSTRUMENTELE DE PLANIFICARE A PREGĂTIRII GENERALE LA NIVELUL UE................... 4

1 GESTIONAREA INFORMAțIILOR ........................................................................8 1.1 SUPRAVEGHEREA ANTERIOARĂ EVENIMENTULUI ............................................................................ 8 1.2 EVALUAREA RISCURILOR CU AJUTORUL DATELOR DE SUPRAVEGHERE ANTERIOARĂ EVENIMENTULUI, OBțINUTE DIN

INFORMAțIILE MEDICALE, DE SUPRAVEGHERE șI ALTE SURSE DE INFORMARE ......................... 9 1.3 SUPRAVEGHEREA ULTERIOARĂ EVENIMENTULUI........................................................................... 10 1.4 DIAGNOSTICUL CLINIC șI DE LABORATOR ...................................................................................... 11 1.5 EșANTIONAREA ÎN CONTEXTUL PROTECțIEI MEDIULUI ................................................................... 13 1.6 MONITORIZAREA EFECTELOR SECUNDARE ALE MĂSURILOR DE COMBATERE A AMENINțĂRILOR LA ADRESA

SĂNĂTĂțII ............................................................................................................................. 14 1.7 GESTIONAREA ÎNREGISTRĂRII DATELOR, A DOCUMENTELOR șI A ARHIVELOR................................ 14

2 COMUNICARE.........................................................................................................16 2.1 SISTEME șI PROCEDURI DE RAPORTARE .......................................................................................... 16 2.2 OBLIGAțIA TRANSMITERII INFORMAțIILOR șI A CONSULTĂRII/INFORMĂRII PREALABILE CU PRIVIRE LA MĂSURILE DE

COMBATERE ......................................................................................................................... 17 2.3 COMUNICAREA șI GESTIONAREA DATELOR .................................................................................... 18 2.4 COMUNICAREA ÎNTRE PĂRțILE IMPLICATE ..................................................................................... 19 2.5 COMUNICAREA RISCURILOR/SITUAțIILOR DE CRIZĂ ÎN PRESĂ șI GRUPURILOR DE CETĂțENI ............ 19 2.6 SUSțINEREA POLITICĂ .................................................................................................................... 23

3 CONSILIEREA șTIINțIFICĂ/PE BAZA DOVEZILOR ......................................24 3.1 CONSULTAREA RAPIDĂ (A EXPERțILOR, GRUPURILOR DE EXPERțI) PENTRU OBțINEREA AVIZELOR DE SPECIALITATE

............................................................................................................................................. 24 3.2 EVALUAREA CANTITATIVĂ – MODELAREA ........................................................................... 25 3.3 EVALUAREA VULNERABILITĂțII ..................................................................................................... 27 3.4 EVALUAREA RISCURILOR șI OPțIUNI DE MĂSURI DE COMBATERE (PRINCIPII DE CONTROL) ............. 28 3.5 STABILIREA MĂSURILOR DE PROTECțIE COLECTIVĂ (DIMENSIUNEA INTERNAțIONALĂ) .................. 29 3.6 STABILIREA MĂSURILOR CORESPUNZĂTOARE, A RESURSELOR NECESARE șI A MODALITĂțILOR DE PUNERE ÎN

APLICARE.............................................................................................................................. 30 4 STRUCTURI DE GESTIONARE A SITUAțIILOR DE CRIZĂ ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂțII 31

4.1 DECLANșAREA: TRANSMITEREA ALERTEI LA AUTORITĂțILE COMPETENTE (STATELE MEMBRE, COMISIA EUROPEANĂ, AGENțIILE UE) ...................................................................................................................... 32

4.2 DECLANșAREA: DECIZIA PRIVIND ACTIVITATEA DE RĂSPUNS......................................................... 32 4.3 RĂSPUNS: STRUCTURA DE COMANDĂ șI CONTROL (SCC)............................................................... 34 4.4 REALIZAREA LEGĂTURII ÎNTRE GESTIONARII EVENIMENTELOR LEGATE DE SĂNĂTATE.................. 35 4.5 CENTRUL OPERAțIONAL DE GESTIONARE A CRIZELOR SANITARE (HEOF)...................................... 37 4.6 ASPECTE SPECIALE ALE EVENIMENTELOR BIOLOGICE, CHIMICE, RADIONUCLEARE șI LEGATE DE SCHIMBĂRILE

CLIMATICE............................................................................................................................ 39 4.7 LISTA DE VERIFICARE A STRUCTURILOR DE COMANDĂ șI CONTROL ............................................... 39

5 PREGĂTIREA SECTORULUI DE SĂNĂTATE ..................................................41 5.1 INVESTIGAREA............................................................................................................................... 41 5.2 GESTIONAREA INCIDENTELOR ....................................................................................................... 41 5.3 PREGĂTIREA SPITALELOR .............................................................................................................. 45 5.4 GESTIONAREA DECESELOR ................................................................................................... 47 5.5 ASPECTE SPECIALE ALE EVENIMENTELOR BIOLOGICE........................................................... 48 5.6 ASPECTE SPECIALE ALE EVENIMENTELOR CHIMICE .............................................................. 50 5.7 ASPECTE SPECIALE ALE EVENIMENTELOR RADIONUCLEARE................................................. 52 5.8 ASPECTE SPECIALE ALE EVENIMENTELOR PRODUSE DE SCHIMBĂRILE CLIMATICE ................ 54

6 COLABORAREA INTERSECTORIALĂ ..............................................................56 6.1. ELABORAREA PLANURILOR DE URGENțĂ șI INTERVENțIE ............................................................... 56 6.2 CREAREA DE LEGĂTURI ÎNTRE DISCIPLINE/SECTOARE.................................................................... 57 6.3 CREAREA DE LEGĂTURI ÎNTRE SECURITATE șI SĂNĂTATE .............................................................. 58 6.4 PLANUL DE CONTINUITATE A ACTIVITĂțII (PCA) ........................................................................... 60 6.5 TRANSPORTUL EșANTIOANELOR .................................................................................................... 61 6.6 IMPLICAțIILE ETICE ALE MĂSURILOR DE COMBATERE .................................................................... 62

7 GESTIONAREA PLANURILOR ............................................................................63

- 7 -

7.1 MONITORIZAREA șI VERIFICAREA PLANURILOR ............................................................................. 63 7.2 FORMAREA PROFESIONALĂ............................................................................................................ 63 7.3 VERIFICAREA șI EVALUAREA PLANURILOR, INCLUSIV PRIN ORGANIZAREA DE EXERCIțII ................ 64 7.4 OBIECTIVE PRIVIND TIMPUL DE RĂSPUNS....................................................................................... 64 7.5 OBIECTIVE PRIVIND AMPLOAREA................................................................................................... 65 7.6 EVALUAREA COMPARATIVĂ .......................................................................................................... 65 7.7 EVALUAREA șI MONITORIZAREA EVENIMENTELOR șI EXERCIțIILOR ................................................ 65

ANEXA 1: CERINțE MINIME PRIVIND CELULELE DE CRIZĂ.......................................67 ANEXA 2: LISTA ABREVIERILOR .........................................................................................72 ANEXA 3: DEFINIțII ...................................................................................................................75 ANEXA 4: CADRUL JURIDIC DE REFERINțĂ .....................................................................79 ANEXA 5: CAPACITATEA COMUNITARĂ DE GESTIONARE A SITUAțIILOR DE CRIZĂ 81

- 8 -

1 Gestionarea informațiilor

Gestionarea informațiilor constă în culegerea, gestionarea, utilizarea și comunicarea la scară largă a informațiilor privind o situație de urgență: supravegherea anterioară și ulterioară evenimentului, analizarea riscurilor, analiza clinică, de laborator și de mediu a eșantioanelor, monitorizarea efectelor secundare și arhivarea. Toate informațiile relevante ar trebui prezentate într-un document unic.

1.1 Supravegherea anterioară evenimentului

Rezultate așteptate

Pentru identificarea rapidă a potențialelor probleme sau urgențe în materie de sănătate publică, de interes internațional, care pot conduce la o criză majoră, este esențială existența unor instrumente și mecanisme de supraveghere anterioare evenimentului pentru a decide dacă evenimentul merită deplina atenție a tuturor actorilor din domeniu. Acestea gravitează în jurul colectării, colaționării, analizării și interpretării datelor și a diseminării către cei care au nevoie de aceste informații pentru a putea acționa.

Comisia asigură o platformă pentru schimbul de metode și instrumente, iar statele membre decid în privința punerii în aplicare a acestora. Sănătatea publică joacă rolul principal în identificarea rapidă a potențialelor evenimente sau a urgențelor în materie de sănătate publică, de interes internațional, care pot conduce la o criză majoră. De asemenea, trebuie recunoscut faptul că primele indicii ale unui viitor eveniment pot apărea din afara sectorului de sănătate publică: din presă sau din alte sectoare precum sectorul protecției civile, sectorul alimentar, zootehnic, serviciile de aplicare a legii și asigurare a securității și altele. Este necesară o rețea amplă de examinare, verificare și partajare a informațiilor (inclusiv un mecanism de partajare a informațiilor confidențiale).

Bolile transmisibile și amenințările biologice sunt amenințări recunoscute, însă o gamă largă de amenințări sunt din ce în ce mai mult privite ca o amenințare gravă la adresa sănătății publice. Zilnic se produc în sectorul industrial numeroși agenți chimici și radionucleari, care apoi sunt transportați și depozitați în cantități importante în comunitățile din Europa. În același timp, specialiștii din domeniul sănătății publice sunt, în general, necorespunzător pregătiți pentru gestionarea situațiilor de urgență de natură chimică și radionucleară, datorită faptului că instituțiile naționale de sănătate publică din statele membre UE s-au concentrat până acum pe controlul bolilor transmisibile. Alte surse de dezastre majore care ar trebui, de asemenea, luate în considerare sunt cele legate de evenimentele de mediu (inundații, avalanșe, alunecări de teren, cutremure), exploziile majore, accidentele majore de transport și incendiile majore (cu un număr mare de victime care suferă arsuri).

A se vedea, de asemenea, secțiunea 2.1 „Sisteme și proceduri”

SM, Comisia și agențiile

Lista de verificare privind supravegherea anterioară evenimentului în cazul unor incidente cu consecințe asupra sănătății publice: � Sunt îndeplinite următoarele cerințe minime?

� Sistem de recunoaștere rapidă de către medicii practicieni și instituțiile de sănătate; � Detectarea și verificarea amenințărilor la adresa sănătății publice; � Colaționarea, studierea, analizarea, evaluarea, urmărirea presei și a altor surse de informare și raportarea

informațiilor epidemiologice și a datelor pentru supravegherea bolilor, cu ajutorul capacităților de detectare a evenimentelor „suspecte”;

� Sistemul de „verificare a zvonurilor”, pentru evaluarea și verificarea evenimentelor care ar putea constitui amenințări la adresa sănătății publice;

� Accesul la instalațiile de laborator de înaltă calitate, pentru confirmarea sau excluderea unui diagnostic (de exemplu a agenților biologici, chimici și radionucleari);

� Orientări privind examinarea și raportarea cazurilor, anchetarea și monitorizarea adecvată (care poate fi pe termen lung), inclusiv criteriile pentru ambele situații recunoscute ca potențiali agenți cu caracter terorist și altele;

� Accesul la expertiză pentru colaționarea și interpretarea rapoartelor, precum și inițierea de investigații suplimentare;

� Legătura dintre și cu structurile naționale de sănătate publică, pentru a se asigura că rapoartele declanșează reacții adecvate și în timp util, precum și sistemul de raportare rapidă către autoritățile relevante.

� Care sunt autoritățile/structurile competente și este cunoscută disponibilitatea autorităților?

- 9 -

� Sunt aspectele de sănătate publică integrate în gestionarea unui incident? Baza integrării? Diagramă? � Sunt disponibile și se utilizează legăturile operaționale cu autoritățile și structurile competente în domeniul

supravegherii epidemiologice? � Sunt disponibile și se utilizează legăturile operaționale cu serviciile de protecție civilă? � Sunt disponibile și se utilizează legăturile operaționale cu autoritățile și serviciile din domeniul sănătății animale,

sănătății plantelor și sănătății alimentare? � Sunt disponibile și se utilizează legăturile operaționale cu autoritățile și structurile responsabile cu gestionarea

incidentelor chimice/radionucleare? � Sunt disponibile și se utilizează legăturile operaționale cu OMS și alte organizații internaționale de sănătate publică? � Sunt necesare legături operaționale cu structurile și autoritățile din domeniul aplicării legii? De când va fi

obligatorie intervenția?

Interoperabilitate

Schimbul intracomunitar de informații necesită: � Legături operaționale cu UE și, conform Deciziei 2119/98, cu autoritățile și structurile competente în domeniul

supravegherii epidemiologice (astfel cum sunt definite acestea la articolul 1 din decizie) � Legături operaționale cu OMS [inclusiv cu punctele focale naționale (PFN) în temeiul Regulamentului sanitar

internațional (RSI)] și alte organizații internaționale din domeniu. � Legături operaționale cu mecanismele UE din domeniul sănătății animale, sănătății plantelor, sănătății alimentelor,

protecției civile, problemelor radiologice, aplicării legii, precum și cu EUROPOL. � Legături operaționale cu agențiile UE (de exemplu ECDC, ECHA, EFSA) (în ceea ce privește informațiile

epidemiologice și evaluarea riscurilor)

1.2 Evaluarea riscurilor cu ajutorul datelor de supraveghere anterioară evenimentului, obținute din informațiile medicale, de supraveghere și alte surse de informare


Pentru a putea elabora o abordare comună a amenințărilor percepute la adresa sănătății, informațiile provenite din diferite surse (informații medicale, de supraveghere, schimburi multisectoriale) și de la părțile interesate respective sunt asociate la nivelul Uniunii Europene și completate cu resursele tehnice existente și expertiza disponibilă la nivel UE, utilizând un instrument comun dezvoltat în acest scop.

Sunt disponibile instrumente de evaluare și verificare a zvonurilor neconfirmate privind focarele/amenințările la adresa sănătății publice.

Se poate utiliza un instrument electronic de „informare în domeniul medical” pentru a analiza de mai multe ori pe zi o listă de articole de interes, selectate pe baza cuvintelor-cheie, în mai multe limbi, și aplicabile la nivel internațional. Cuvintele-cheie corespunzătoare ar trebui selectate astfel încât să acopere toate tipurile de amenințări la adresa sănătății, de exemplu bolile transmisibile, amenințările chimice, radionucleare și legate de schimbările climatice. Acest instrument electronic de monitorizare online va include, de asemenea, funcții de analiză și un instrument de identificare rapidă a focarelor de boli, a crizelor legate de sănătatea publică și a posibilelor amenințări la adresa sănătății.

O analiză aprofundată a datelor de supraveghere existente, prin intermediul sistemelor de supraveghere existente (rețea de supraveghere dedicată), identifică modificările temporale și geografice, de exemplu la nivelul epidemic al bolilor cunoscute ca având potențial epidemic/pandemic. Colectarea curentă sistematică, colaționarea, analizarea și interpretarea datelor vor conduce la o mai bună standardizare, promptitudine și integralitate a datelor raportate. Sistemul va furniza descrieri detaliate ale categoriilor de cazuri în funcție de timp, loc și persoane afectate.

În prezent nu există niciun sistem de supraveghere pentru detectarea expunerilor chimice sau radionucleare, în pofida faptului că proiectele de cercetare europene explorează, de exemplu, posibilitatea utilizării datelor privind centrele toxicologice din Europa pentru a identifica unele categorii de evenimente chimice, precum și a cercetării detectării rapide a amenințărilor cu ajutorul unor sisteme de supraveghere a sindroamelor.

În toate tipurile de evenimente [de exemplu, biologice, chimice, radionucleare sau naturale (schimbări climatice)] este esențial să se identifice în mod clar agenția/autoritatea specifică din fiecare stat membru, responsabilă de efectele asupra sănătății oamenilor și care va fi nevoită să intervină în mod corespunzător. De exemplu, la nivel mondial, experții în epidemiologie ambientală și toxicologie sunt, în general, puțini la

- 10 -

număr și pot fi, de obicei, găsiți în mediul academic sau al cercetării. Va fi dezvoltată o rețea comună de experți la nivelul UE, pentru a întări și facilita colaborarea transfrontalieră și schimburile de expertiză.

Fiecare eveniment detectat va fi evaluat din punct de vedere al potențialei amenințări, după aceleași criterii și categorii predefinite în comun la nivelul UE.

Fiecare etapă a evaluării produce un rezultat simplu, pe care toți angajații de serviciu ar trebui să fie capabili să îl calculeze. Acest proces de evaluare conduce la o estimare a amenințării și, dacă este necesar, declanșează un mecanism de răspuns.

Măsura în care un astfel de sistem va fi pus în aplicare în fiecare stat membru va depinde de resursele disponibile și de necesitatea percepută. Prin asocierea tuturor resurselor europene din acest domeniu și completarea lor cu resursele de la nivelul UE, va fi creat un instrument puternic de analiză a riscurilor. Acesta va constitui o resursă fundamentală în elaborarea abordărilor comune ale amenințării pe care o reprezintă evenimentele internaționale pentru statele membre UE.


Lista de verificare privind analizarea riscurilor, utilizând date de supraveghere anterioară evenimentului, obținute din informații medicale, de supraveghere și alte surse de informații: sunt îndeplinite următoarele cerințe minime? � Contactul cu agențiile responsabile de analizarea informațiilor (zilnic/obișnuit) � Principiile de evaluare a amenințării, agreate la nivelul UE, pentru toate tipurile de amenințări la adresa sănătății

(biologice, chimice, radionucleare, tehnice, naturale) � Un inventar al resurselor disponibile în scopul efectuării analizei riscurilor și o structură de coordonare a

activităților acestora � Resurse disponibile pentru efectuarea în timp util a analizei la nivel național a riscurilor � Identificarea punctelor de contact corespunzătoare din fiecare stat membru și organizarea internațională pentru

diferitele tipuri de amenințări la adresa sănătății � Colaborarea cu alți parteneri naționali și internaționali pentru realizarea schimburilor de informații și analize

necesare

Interoperabilitate

Activitate intracomunitară care conduce la: � Stabilirea de proceduri (rețeaua de contact și procesul de elaborare a declarațiilor) pentru colaborarea cu o mare

diversitate de actori din domeniul analizei riscurilor, pentru a acoperi toate tipurile de amenințări la adresa sănătății � Se convine asupra principiilor evaluării amenințării și se comunică, reciproc, bunele practici � Comisia și experții tehnici ai agențiilor UE (de exemplu, ECDC, ECHA, EFSA) elaborează instrumentele necesare. � Agențiile UE (de exemplu, ECDC) dezvoltă structuri pentru analizarea riscurilor la nivelul UE și capacități de

consolidare a sistemelor naționale, atunci când sunt solicitate � Legături operaționale cu OMS (inclusiv cu PFN, în temeiul RSI) și alte organizații internaționale cu competențe în

domeniu � Legături operaționale cu agențiile din afara UE și alte inițiative internaționale de exemplu, GHSAG)]

1.3 Supravegherea ulterioară evenimentului


Odată ce un eveniment este identificat, activitățile de culegere a informațiilor epidemiologice și de supraveghere trebuie să devină mai specifice, iar prioritățile trebuie să fie adaptate la natura amenințării identificate și la nevoile care apar (de exemplu detectarea cazurilor, monitorizarea răspândirii, gravitatea, grupurile de risc etc.).

Sistemele de sănătate publică (institutele și specialiștii, în general) ar trebui să poată să gestioneze supravegherea pentru toate tipurile de agenți sau de evenimente. Ar trebui instituite sisteme de supraveghere adecvate, de obicei ad hoc, ținând seama de caracteristicile populațiilor afectate. Este posibil ca sistemele de sănătate publică să fie nevoite să se bazeze pe și să comunice cu numeroase surse pentru a obține informații asupra cazurilor (diferite laboratoare, departamente de criminalistică, patologie etc.). În plus, la nivelul UE pot fi implicate în eveniment mai multe părți, de exemplu serviciile de protecție civilă, agențiile UE etc.

- 11 -

Se va stabili fluxul de informații, cu integrarea rapoartelor de laborator și a activităților de supraveghere specifice. Datele vor fi colaționate într-un singur loc și prezentate în așa fel încât să poată fi ușor înțelese de publicul larg și de factorii de decizie politică.

În această fază, statele membre își vor coordona strâns acțiunile la nivelul UE, conform procedurilor definite privind schimbul de informații, coordonarea măsurilor de contracarare, evaluarea datelor comune și altele. Vor fi instituite standarde comune privind supravegherea în diferite domenii (uman, veterinar etc.), inclusiv definirea cazurilor. Comisia Europeană și ECDC vor constitui organismul de coordonare a activităților în domeniul sănătății publice la nivel multistatal și vor acorda asistență statelor membre în desfășurarea activităților transfrontaliere legate de evaluarea și controlul amenințărilor. Vor fi implicate și alte agenții, în funcție de natura amenințării și de măsurile aplicate (de exemplu EMEA pentru medicamente și vaccinare, EFSA pentru siguranța alimentară).


Lista de verificare privind supravegherea ulterioară evenimentului: se respectă următoarele cerințe minime? � Legături cu sistemele de supraveghere din alte domenii decât sănătatea oamenilor (sănătatea animalelor, a mediului,

centrele toxicologice etc.). � Pentru evenimentele CBRN, contacte cu agențiile și instituțiile militare pentru a permite o evaluare rapidă și

adecvată a dispersiei � Proceduri pentru începerea rapidă a supravegherii active și stabilirea criteriilor necesare � Proceduri pentru a permite modificarea rapidă a procesului de supraveghere (adaptarea la situație) � Supravegherea clinică a cazurilor umane, inclusiv stabilirea ratelor de morbiditate și mortalitate specifice

categoriilor de vârstă și a ratelor de spitalizare, în funcție de agenții biologici, chimici, radionucleari și alții � Supravegherea epidemiologică, inclusiv capacități de investigare pe teren și de urmărire a contactelor � Impactul programelor de prevenție, de exemplu al vaccinării (inclusiv efectele adverse) sau al altor programe de

prevenție este evaluat în mod periodic � Flexibilitatea de trecere de la raportarea specială la cea normală (modificări ale supravegherii/raportării pe durate de

timp)

Interoperabilitate

Activitatea comunitară conduce la: � Instituirea procedurilor de colaborare cu o mare diversitate de actori din domeniile CBRN

� Comunicarea reciprocă a procedurilor de evaluare a dispersiei � Un program UE de supraveghere ulterioară evenimentului ar trebui să implice OMS și agențiile relevante (de

exemplu, ECDC și ECHA), împreună cu organismele competente din domeniul detectării amenințărilor, care necesită sisteme pentru: � instituirea rapidă a activităților de supraveghere pe întreg teritoriul UE, preferabil într-un format comun � evaluarea, examinarea și verificarea informațiilor � colaționarea, studierea, analizarea, evaluarea și raportarea informațiilor din domeniul medical și a datelor de

supraveghere a bolilor � asigurarea colaborării la nivelul UE și acordarea de asistență fiecărui stat membru � respectarea procedurilor instituite și utilizarea echipamentelor necesare pentru limitarea prejudiciilor și

tratarea victimelor � Agențiile UE (de exemplu, ECDC) emit evaluarea amenințărilor și dezvoltă un mecanism de activare, linii de

comunicare și logistică. � Legături operaționale cu OMS (inclusiv cu PFN în temeiul RSI) și alte organizații internaționale cu competență în

domeniu. � Legături operaționale cu agențiile din afara UE și alte inițiative internaționale (de exemplu, GHSAG)

1.4 Diagnosticul clinic și de laborator


Pentru fiecare amenințare la adresa sănătății publice este esențială identificarea rapidă și confirmarea agentului implicat. Fiecare plan ar trebui să cuprindă identificarea agenților necunoscuți, confirmarea agenților cunoscuți și asigurarea capacității de intervenție rapidă pentru un stat membru care se confruntă cu o sarcină de laborator.

În privința laboratoarelor, planurile ar trebui să respecte cerințele menționate anterior pentru prelevarea de eșantioane atât clinice, cât și de mediu, cu ajutorul unui mecanism de coordonare ce asigură legătura între

- 12 -

actori, în cazul în care sunt implicați mai mulți. În viitor, nu ar trebui niciodată uitate aceste activități duale (analiza eșantioanelor clinice și de mediu).

În ceea ce privește activitatea de laborator, o structură ar trebui să includă proceduri de raportare pentru laboratoare, de confirmare a rezultatelor (de către un al doilea laborator dintr-o a doua țară) și asigurarea calității. În domeniul clinic, medicii practicieni ar trebui să fie capabili să identifice sindromul și ar trebui să existe un sistem care să le furnizeze rapid orientările corespunzătoare.

În cazul agenților necunoscuți, sistemul internațional s-a dovedit esențial pentru a se ajunge rapid la un acord privind procedurile de laborator și colaționarea datelor clinice. În ceea ce privește agenții cunoscuți ca având un potențial de amenințare ridicat, o confirmare secundară la nivel internațional va spori încrederea în diagnosticul stabilit. În cazul în care există un volum mare de eșantioane într-o singură țară, va fi esențial să se ofere asistență prin conectarea în rețea a laboratoarelor naționale și internaționale. De asemenea, aceste rețele trebuie, în mod obligatoriu, să dispună de sisteme comune de asigurare a calității.

La nivelul statului membru, asistența de laborator va fi disponibilă, iar pentru probleme ce depășesc capacitatea națională sau atunci când aceasta nu este disponibilă, se poate organiza cooperarea între laboratoarele din cadrul Comunității pentru a optimiza utilizarea resurselor comune ale UE.


Lista de verificare privind diagnosticul clinic și de laborator: sunt respectate următoarele cerințe minime? � Rețea, schimburi între laboratoare (activitățile fiecăruia) � Care sunt resursele disponibile? � Sunt instituite structuri de comunicare cu laboratoarele și medicii practicieni și se asigură faptul că laboratoarele

raportează cazurile diagnosticate către autoritățile lor. � Sunt instituite proceduri pentru identificarea rapidă a patogenilor/agenților necunoscuți pe durata unui eveniment,

din eșantioanele clinice și de mediu � Descrierea clinică a sindromului: acordul cu privire la efectuarea de analize suplimentare și investigații

precum cercetarea în scopul identificării patogenilor și anticorpilor în fluidele corpului (de exemplu, în sânge, ser, plasmă, lichide, scaun, lichide de lavaj, materiale extrase din biopsii sau urină).

� Statele membre trebuie să se asigure că agenții periculoși vor fi manipulați într-un laborator cu nivel de siguranță adecvat (de exemplu, trebuie să se convină asupra nivelului de siguranță biologică, iar acesta trebuie să fie același în toate statele membre).

� Sunt instituite proceduri pentru confirmarea rapidă, pe durata unui eveniment, a prezenței agenților toxici în eșantioanele clinice și de mediu � Statele membre identifică și desemnează un laborator de referință sau mai multe pentru acest agent toxic. În

cazul agenților care reprezintă o amenințare gravă sau foarte gravă, materialul provenit de la pacienți sau agentul izolat este trimis la laboratorul de referință în vederea determinării genotipului și stabilirii unui loc de depozitare corespunzător pentru tulpina izolată viabilă (colectarea tulpinilor).

� Transportul materialului toxic ar trebui să respecte procedurile asupra cărora s-a convenit, luând în considerare reglementările Organizației Națiunilor Unite și IATA.

� Statele membre au instituit proceduri privind capacitatea de intervenție și cerințe pentru a face față unei creșteri majore a cererii atunci când capacitatea laboratoarelor locale sau chiar naționale este depășită din cauza numărului mare de eșantioane prelevate de la pacienți.

� Există posibilitatea ca, pe durata unui eveniment, orientările necesare să fie stabilite și distribuite rapid către laboratoare și medicii practicieni, în scopul diagnosticării cazurilor și izolării patogenilor.

� Este încheiat un acord internațional privind agenții în situația în care capacitatea națională este inadecvată și cu privire la confirmarea secundară a patogenilor care reprezintă o amenințare gravă, precum și a altor agenți proveniți din mediu.

Interoperabilitate

Activitate comunitară care conduce la: � Desfășurarea unui program comunitar în cadrul agențiilor UE (de exemplu, ECDC), implicând organismele

naționale competente care asigură structura necesară pentru instituirea rapidă a procedurilor comune ale UE privind diagnosticarea și confirmarea bolilor și izolarea agenților pe durata unui eveniment � Proceduri privind prelevarea (și transportul) eșantioanelor: în funcție de sindromul observat, implicarea

laboratoarelor și a experților în domeniul clinic, pentru a oferi consultanță în materie de prelevare � Nivelul necesar de siguranță biologică ar trebui să fie stabilit de comun acord și să fie același pentru toate

statele membre � Întocmirea listei cu laboratoarele de referință pentru agenții periculoși și stabilirea legăturilor cu OMS

- 13 -

� Aspecte legate de confirmare: în cazul unui diagnostic de laborator pozitiv privind existența unui agent patogen care reprezintă o amenințare importantă și atunci când nu poate fi exclusă răspândirea deliberată, confirmarea rezultatului de laborator pozitiv are un caracter sensibil. Aceasta ar trebui realizată printr-o procedură independentă, convenită la nivel comunitar.

� Comisia oferă asistență în stabilirea acordurilor bilaterale și multilaterale, pentru a asigura confirmarea, cu mijloace de ultimă generație, a rezultatelor și pune la dispoziție platforme de informare și comunicare.

� Instituirea de proceduri pentru încheierea de acorduri privind diverse aspecte ale asistenței de laborator pentru o varietate de agenți reprezentând o amenințare ridicat.

� În ceea ce privește agenții biologici, inclusiv bolile infecțioase, ECDC dezvoltă în prezent un mecanism de activare, linii de comunicare și logistică, precum și de asistență oferită de Comisie pentru încheierea de acorduri bilaterale și multilaterale în cazul în care statele membre doresc acest lucru, extinzând și sprijinind formarea profesională și capacitatea de intervenție corespunzătoare sarcinilor de laborator

� Sunt organizate platforme pentru colectarea și efectuarea de schimburi de informații � Desfășurarea unui program comunitar care asigură structura necesară instituirii rapide, pe întreg teritoriul UE, a

procedurilor de asigurare a calității, în scopul garantării unui nivel ridicat de sensibilitate și specificitate al acestor dispozitive de diagnosticare, care în mod obișnuit nu sunt disponibile în comerț

� Desfășurarea unui program comunitar care asigură structura necesară pentru crearea rapidă a echipelor de investigare, în cazul solicitărilor de asistență în teren, pentru a asigura asistență epidemiologică, în scopul colectării, colaționării și analizării datelor pe durata unui eveniment.

1.5 Eșantionarea în contextul protecției mediului


În fiecare stat membru vor fi instituite planuri și proceduri naționale pentru obținerea de eșantioane în contextul protecției mediului. Aceste planuri vor include măsuri de protecție pentru populație și personalul care efectuează investigațiile, definirea părților implicate și a rolurilor acestora, o listă cu echipamentele minime necesare, precum și protocoale privind transportul la și efectuarea de analize ale eșantioanelor de mediu în laboratoare.

Un grup de lucru înființat de către Comisie va elabora recomandări, adresate statelor membre, de armonizare a procedurilor și protocoalelor privind prelevarea eșantioanelor de mediu. Eșantioanele de mediu colectate în scopul determinării agenților periculoși ar trebui să fie ambalate, etichetate, marcate și transportate în mod corespunzător, conform reglementărilor naționale și internaționale aplicabile.

SM membre, Comisia și agențiile

Lista de verificare privind eșantionarea în contextul protecției mediului: sunt respectate următoarele cerințe minime? � Strategia de eșantionare

� obiectivul strategiei de eșantionare este definit în ceea ce privește scopul, metoda de eșantionare și numărul de eșantioane

� asigurarea accesului la informațiile relevante cu privire la clădiri, structuri tehnice și manageriale (de exemplu, ventilatoare, filtre, sisteme de conducte, sisteme de aer condiționat etc.)

� definirea limitelor de risc � definirea zonelor geografice de dispersie și a obiectelor mobile din zona din care vor fi prelevate

eșantioanele � definirea procentului de verificări negative (probe martor) din numărul total de eșantioane și modul de

obținere a acestora. � Prelevarea de eșantioane globale: eșantioanele globale pot ajuta cercetătorii să caracterizeze prezența

contaminanților în materialele de construcție, de exemplu mochete, dopuri de praf pe filtrele de aer, depuneri de praf (de exemplu, praf depus pe căpriori) și echipamente de birou. Totuși, deoarece extracția, de exemplu, a sporilor din eșantioanele globale, poate crea probleme de expunere pentru personalul de laborator, ar trebui luate măsuri preventive adecvate (cum ar fi ambalarea dublă a eșantioanelor), pentru a preveni răspândirea suplimentară a sporilor din eșantioanele globale contaminate.

� Definirea limitelor de detecție � Definirea procedurilor de obținere a eșantioanelor globale

� Prelevarea de eșantioane de pe suprafețe cu ajutorul unor șervețele sau tampoane (eșantioanele sunt colectate de pe suprafețe prin trecerea peste o suprafață neporoasă a unui șervețel sau tampon înmuiat într-o soluție absorbantă)

� Definirea mediilor astfel încât să fie compatibile cu procedurile analitice ale laboratorului � Eșantioanele colectate de pe suprafețe prin aspirație, cu ajutorul unui filtru cu eficiență ridicată (HEPA) (colectarea

eșantioanelor prin aspirație oferă avantajul includerii unor suprafețe mari sau acoperite cu praf, neporoase și poroase, precum mochete, plăci de tavan, filtre ale sistemului de ventilație și obiecte îmbrăcate în materiale textile)

- 14 -

� Definirea metodelor de eșantionare pentru diferite suprafețe și materiale � Eșantioane de aer

� Definirea procedurilor de colectare a diferiților contaminanți

Interoperabilitate

Activitate comunitară care conduce la: standarde comune de eșantionare și proceduri privind decontaminarea ulterioară și transportul eșantioanelor, convenite de autoritățile de sănătate publică și/sau alte autorități competente.

1.6 Monitorizarea efectelor secundare ale măsurilor de combatere a amenințărilor la adresa sănătății


Existența unui cadru juridic și a unor proceduri va permite colectarea datelor în timp real.

Măsurile adoptate în vederea combaterii amenințărilor la adresa sănătății vor acoperi domenii diferite, incluzând probabil strategii de limitare, urmărirea contactelor, izolarea cazurilor, decontaminare, precum și tratamentul medical și vaccinarea. În funcție de natura diferitelor măsuri, eventualele efecte negative și evenimente adverse trebuie monitorizate atent și în timp util și apoi evaluate atât la nivel național, cât și la nivel european.

În funcție de starea de alertă și de produsele medicamentoase, în unele state membre dispozitivele și alte produse medicale utilizate pentru combaterea amenințării la adresa sănătății, precum și instituțiile capabile să furnizeze informații cu privire la evenimente adverse pot fi diferite.

Va fi instituit un sistem de monitorizare a efectelor secundare, cu o bază de date comună (intrări) și date agregate pentru ieșiri și vor fi stabilite definiții (definiții ale cazurilor, criterii de selecție, proceduri de inoculare, vaccinuri, lista contraindicațiilor), vor fi identificate variabilele și punctele de contact și vor fi formulate recomandări privind potențialul tratament. Este deosebit de important ca monitorizarea efectelor secundare a medicamentelor orfane utilizate în afara scopului pentru care au fost autorizate, de exemplu ca antidot, să fie inclusă în legislația națională și în alte sisteme relevante, cum ar fi mecanismul de farmacovigilență.


Lista de verificare privind monitorizarea evenimentelor adverse: sunt îndeplinite următoarele cerințe minime? � Planurile naționale includ instituirea sau extinderea de sisteme de monitorizare a evenimentelor adverse

Interoperabilitate

� Monitorizarea evenimentelor adverse la nivelul UE, de către ECDC (cu excepția evenimentelor adverse

farmacologice, de care ar trebui să se ocupe EMEA) împreună cu organismele naționale competente, este instituită în colaborare cu autoritățile competente ale statelor membre, în ceea ce privește agenții biologici, inclusiv bolile infecțioase.

1.7 Gestionarea înregistrării datelor, a documentelor și a arhivelor


Pe durata oricărei crize sanitare (cum ar fi o epidemie, o expunere în masă a populației etc.), informațiile vor evolua foarte rapid, iar urmărirea reacțiilor poate deveni o problemă majoră. Pot fi create comitete pentru documentare după recuperare, care să impună practici adecvate de păstrare a evidențelor pe durata evenimentului. Planurile ar trebui să descrie măsurile care trebuie luate pentru asigurarea înregistrării informațiilor relevante (inclusiv a surselor) și reținerea acestora pentru a fi utilizate la realizarea evaluărilor, după încetarea situației de urgență, precum și pentru monitorizarea sanitară pe termen lung și urmărirea lucrătorilor implicați în situația respectivă, precum și a cetățenilor care pot fi afectați.


Lista de verificare privind gestionarea înregistrării datelor, a documentelor și a arhivelor: sunt respectate următoarele cerințe minime?

- 15 -

� Înregistrarea zilnică, sistematică, a datelor sosite și a răspunsului primit � Descrierea coordonării la nivel local, național și interregional

Interoperabilitate � Sunt cunoscute contactele de coordonare la nivel național și la nivelul UE � În urma unui eveniment, se realizează o evaluare activă a acestuia � Este instituită coordonarea la nivel comunitar a sistemelor de înregistrare existente, definind rolul fiecărei agenții

- 16 -

2 Comunicare

Distribuirea de informații corecte în timp util și la toate nivelurile este esențială pentru a minimaliza perturbările nedorite și neprevăzute de natură socială și consecințele lor economice și pentru a exploata la maximum rezultatul concret al reacției. Gestionarea informațiilor, astfel cum este prezentată în capitolul precedent, poate fi realizată numai dacă acestea sunt distribuite în mod corect și în timp util, în ceea ce privește următoarele sarcini și sisteme de comunicare: sistemul și procedurile de raportare, normele privind transmiterea și consultarea informațiilor, comunicarea datelor, comunicarea și gestionarea operațională între părțile implicate, precum și comunicarea riscurilor/crizei în presă și cetățenilor.

Comunicarea eficace constituie un element esențial al gestionării situațiilor de urgență. Pe lângă responsabilizarea cetățenilor în sensul adoptării unei atitudini care să favorizeze protecția, comunicarea proactivă poate facilita raportarea cazurilor și sporirea conștientizării în rândul respondenților din prima linie, poate reduce confuzia și permite utilizarea în modul cel mai eficient a resurselor. Toate acestea sunt necesare pentru un răspuns eficace. De asemenea, buna comunicare ajută la menținerea încrederii cetățenilor în autoritățile sanitare pe durata unui eveniment, minimalizând potențialele perturbări de natură socială și economică.

În cadrul comunicării cu presa și cu cetățenii, trebuie aplicate principiile bunei comunicări a riscurilor.

2.1 Sisteme și proceduri de raportare


Cine raportează, cine primește rapoartele, ce anume se raportează și de-a lungul căror linii ierarhice? Există un flux clar al introducerii datelor, al informațiilor și al transferului de date și se cunosc responsabilitățile fiecărei persoane în ceea ce privește colectarea, examinarea și raportarea datelor de supraveghere și/sau control. Procedurile standard de operare (PSO), programele informatice și acordurile reprezintă rezultate probabile.

Mecanismul de coordonare, incluzând comunicarea, reprezintă un element esențial al unui plan de pregătire generală.

Un astfel de instrument ar trebui să integreze elemente pentru detectarea evenimentelor neobișnuite și a amenințărilor la adresa sănătății, pe baza:

- surselor generale de informare (acces la MedISys și la alte surse de informare similare) care transmit alerte și avertizări rapide (EWRS, RAS BICHAT, RAS CHEM, RASFF, RAPEX și altele, relevante pentru criza sanitară, precum RSI)

- unei platforme comune online pentru gestionarea crizei (HEDIS), unde autoritățile sanitare vor găsi rapoarte de situație și de activitate, hărți și orice informații pertinente care ar putea fi utile în procesul de luare a deciziilor.

Aceste instrumente trebuie să fie disponibile în permanență.


În funcție de gravitate, trebuie avute în vedere trei tipuri de sisteme: � sisteme de alertă rapidă și de notificare � sisteme de alertă rapidă � sisteme de asistență pentru gestionarea crizelor

În toate cazurile, sistemele trebuie să fie fiabile, flexibile, securizate și disponibile în permanență, ceea ce implică respectarea următoarelor principii: � Identificarea autorităților/structurilor/serviciilor de raportare. Includerea componentei de sănătate publică în

celelalte sisteme și invers; � Procedurile standard de operare, inclusiv algoritmii relevanți, trebuie elaborate într-o etapă precoce și puse în

aplicare și respectate de către toate părțile implicate, cu accent pe transmiterea mesajelor de alertă și avertizare de la autoritățile locale la cele naționale și mai departe (de exemplu, la nivelul UE sau OMS);

� Părțile trebuie să convină asupra criteriilor de notificare; � Poate fi pus în aplicare un sistem provizoriu de ofițeri de serviciu;

- 17 -

� Este necesar un canal bidirecțional (dual) de comunicare (acesta va evita orice pierdere de informații) care trebuie să implice autoritățile competente și punctele de contact operaționale în permanentă; � Rolul fiecăruia: autoritatea competentă este un funcționar de rang înalt din cadrul unui minister sau al unei

instituții, împuternicit să ia și să aplice decizii; punctul de contact operațional permanent transmite toate alertele către autoritatea competentă

� Se aplică același principiu serviciilor specializate ale Comisiei care acționează ca autoritate competentă, precum și Direcției Securitate, cu sediul la Bruxelles, ca punct de contact operațional permanent.

� Utilizarea celor mai avansate tehnologii de comunicare, care asigură atât rapiditatea schimburilor, cât și confidențialitatea datelor (a se vedea anexa 1);

� Trebuie să fie disponibile echipamente de rezervă; � Timpul de intervenție ar trebui stabilit în funcție de obiectiv și de domeniul de competență al rețelei implicate; � La crearea sistemului, trebuie să se aibă în vedere facilități de transmitere a informațiilor foarte sensibile. Este vorba

de diverse tipuri de informații, de exemplu informații neclasificate referitoare la evenimente (informații sensibile) sau informații clasificate (de exemplu RESTREINT UE, CONFIDENTIEL UE, SECRET UE sau informații clasificate în temeiul legislației naționale);

� Toate sistemele trebuie să asigure confidențialitatea, integritatea, responsabilitatea, disponibilitatea, durabilitatea, integritatea și fiabilitatea protocoalelor de comunicare (siguranța sosirii mesajelor);

� Trebuie create formulare de notificare adaptate, ținând seama de complexitatea răspunsului necesar.

Interoperabilitate

Sistemele de raportare și procedurile intracomunitare ar trebui: � Să comunice autoritatea competentă desemnată și punctul de contact operațional permanent mecanismelor

comunitare de alertă și avertizare rapidă � Să notifice statelor membre punctele de contact responsabile pentru sistemele de avertizare instituite și Direcția

Securitate (și/sau a punctul de intrare central) de la Bruxelles ca punct de contact operațional permanent � Să ia în considerare implicarea rețelelor specializate în domeniul produselor alimentare, hranei pentru animale,

produselor fitosanitare, sănătății animale, protecției civile, supravegherii chimice și radiologice, precum și a organelor de intervenție, a rețelelor de aplicare a legii și a altor rețele specializate etc. � Aceste rețele există deja și asigură legătura Comisiei cu ministerele relevante din statele membre, precum și

cu organizațiile internaționale implicate în protecția sănătății (OM1, Consiliul Europei, OCDE, AIEA, OIAC), FAO, OIE, GHSI)2 etc.).

2.2 Obligația transmiterii informațiilor și a consultării/informării prealabile cu privire la măsurile de combatere


Va exista un cadru structurat pentru raportarea imediată și consultarea cu privire la amenințările la adresa sănătății, evenimentele și măsurile aferente cu relevanță la nivelul UE și internațional.

Comunicarea privind amenințările la adresa sănătății (alerta) între autoritățile/structurile din domeniul sănătății publice va avea loc cu promptitudine, va fi adresată autorităților relevante, astfel încât acestea să poată activa planurile de pregătire. O atenție deosebită ar trebui acordată rolului și profilului „mecanismelor RSI”.

Statele membre vor raporta imediat evenimentul și măsurile de combatere, în colaborare cu Comisia și cu celelalte state membre, astfel încât atât ele, cât și UE să ia măsurile adecvate de combatere în timp util (de exemplu, în cazul bolilor transmisibile) pentru limitarea răspândirii în alte țări. Statele membre adoptă măsuri de combatere dar, dacă, de exemplu, aceste măsuri afectează persoanele aflate în timpul unei călătorii, celelalte state membre ar trebui să fie notificate în prealabil.

Serviciile competente ale Comisiei vor primi notificarea privind măsurile de combatere care trebuie luate și vor asigura monitorizarea, împreună cu părțile interesate din statele membre și cu celelalte servicii ale

1 Trebuie să se acorde o atenție deosebită rolului și profilului „punctelor focale pentru RSI”, care au fost identificate de toate statele membre ca puncte naționale de contact în conformitate cu Regulamentul sanitar internațional RSI 2005.

2 GHSI: Inițiativa pentru securitate sanitară globală

- 18 -

Comisiei și cu structurile specializate ale acestora. Procedura UE privind informarea și consultarea prealabilă va fi conformă cu mandatul legal și limitele impuse instituțiilor comunitare în materie de sănătate publică (sănătatea oamenilor), precum și de sănătate a animalelor și plantelor. Cadrul juridic este important, întrucât măsurile de combatere pot afecta funcționarea pieței interne comunitare. Se va conveni asupra unor orientări privind nivelurile și gradele de amenințare, precum și asupra metodelor și terminologiei comune.

SM, Comisia și agențiile � Aprobarea și punerea în aplicare a următoarelor:

� Orientări privind nivelurile și gradele de amenințare, precum și privind metodele și terminologia comună � O listă de măsuri de combatere (obligatorie și notificabilă/care trebuie comunicată). � O procedură privind comunicarea și consultarea în materie de măsuri de combatere (activități relevante în

curs: deciziile Comisiei privind declarația provizorie și măsurile de combatere) � Algoritmi pentru fiecare situație, dacă este posibil

� Instituirea unor proceduri privind schimburile de informații și cooperarea între serviciile de protecție a sănătății animalelor, produselor alimentare, plantelor și oamenilor � Este sănătatea umană luată în considerare în mod sistematic în cadrul procedurilor relevante?

Interoperabilitate

Comunicarea și consultarea intracomunitară necesită: � Instituirea unui cadru juridic format din două decizii ale Comisiei (o propunere de decizie a Comisiei privind

stabilirea cooperării și procedurilor de consultare și informare și o propunere de decizie a Comisiei privind procedura de declarare rapidă a unei alerte comunitare, care necesită acțiuni concertate extraordinare și temporare la nivel comunitar, în cadrul rețelei comunitare de supraveghere epidemiologică și control al bolilor transmisibile).

� Instituirea unui dispozitiv, împreună cu serviciile competente ale Comisiei, care să permită luarea de decizii privind măsurile de combatere care ar putea afecta comerțul, economia, viața socială etc. [sistemul ARGUS și Comitetul de coordonare a crizelor (CCC)].

� Serviciile competente ale Comisiei primesc notificarea privind măsurile de combatere care trebuie luate și asigură monitorizarea împreună cu părțile interesate din statele membre și cu alte servicii relevante ale Comisiei.

� Implicarea OMS și a RSI revizuite, atunci când este necesar.

2.3 Comunicarea și gestionarea datelor


Există un flux clar de introducere a datelor, de informații și de transfer de date și se cunosc responsabilitățile fiecărei persoane în ceea ce privește colectarea, examinarea și raportarea datelor de supraveghere și/sau control, încă de la prima notificare către structurile de gestionare a crizelor sanitare (a se vedea capitolul 4). Procedurile standard de operare (PSO), programele informatice și acordurile reprezintă rezultate probabile. Dacă este necesar, elementele de securitate vor fi introduse prin proiectare în interiorul sistemului, pe mai multe linii. Obiectivul este de a preveni și limita atacurile asupra rețelei, precum și de recuperare în urma acestora. Trebuie lansată analiza riscurilor.

Vor fi identificați partenerii de la nivel local, național, UE și internațional cu care vor fi partajate informațiile și datele relevante.

Rapiditatea detectării și, chiar mai mult, partajarea promptă a alertelor/informațiilor sunt esențiale. Pe lângă instrumentul și procedurile de comunicare, este necesar să se asigure integritatea informațiilor partajate, să fie validat modelul, să se autentifice expeditorul și să se verifice primirea mesajelor transmise. Formularele de notificare stabilite în prealabil pot ajuta la creșterea rapidității transmisiei și a clarității informațiilor partajate. În mecanism ar trebui să fie integrată o funcție de arhivare cu posibilitate de căutare, iar Comisia, ar trebui să primească rolul de moderator.


Cerințele minime care trebuie îndeplinite de instrumentele și procedurile de comunicare care asigură legătura între statele membre, Comisie și agenții: � Formulare de notificare prestabilite (pentru transmiterea rapidă de mesaje clare) � Crearea unor canale de comunicare securizate pentru informațiile sensibile sau informațiile clasificate. � Autentificarea expeditorului � Validarea conținutului � Verificarea primirii mesajelor trimise

- 19 -

� Aplicarea de măsuri de securitate pentru a asigura disponibilitatea serviciilor și a datelor, integritatea datelor, autentificarea nodurilor de comunicație și de menținere a securității

� Sunt aceste cerințe îndeplinite în cadrul serviciilor care se ocupă de cele patru tipuri de amenințări (biologice, radiologice, nucleare, chimice)?

Interoperabilitate

Comunicarea și gestionarea datelor privind amenințările la adresa sănătății vor impune următoarele cerințe minime la nivel intracomunitar: � Menținerea unei platforme (HEDIS3) pentru instituirea și actualizarea periodică a următoarelor:

� Standardele privind datele epidemiologice colectate și rezultatele (în prezent în curs de elaborare în sistemele TESSy și EPIS, la ECDC),

� Crearea canalelor de comunicare sigure pentru informațiile sensibile, � Standardele privind raportarea electronică a datelor și rezultatelor de laborator colectate, � Standardele de urmărire și securizare a datelor, � Realizarea unor descrieri comune ale metadatelor, � Integrarea informațiilor obținute din multiple surse de date, păstrând legăturile între entități, obiecte și

evenimente, � Prezentarea de informații structurate, inclusiv rapoarte de situație, rapoarte de activitate, calendare pentru

viitoarele evenimente, cu stabilirea unor proceduri zilnice privind acțiunile repetate, � Gestionarea accesului la platformă al partenerilor, precum autoritățile naționale de sănătate publică,

autoritățile naționale competente, agențiile europene, direcțiile Comisiei și partenerii internaționali, � Structuri de legătură și control la sediul fiecărui partener.

2.4 Comunicarea între părțile implicate


Procedurile privind comunicarea între părțile implicate oferă informații exacte și prompte la toate nivelurile. Domeniul sănătății publice va juca un rol primordial ca principal furnizor de informații.


Buna comunicare între toate părțile implicate în cazul unei amenințări la adresa sănătății publice impune un mecanism pentru distribuirea în timp util și în mod constant a informațiilor: � între organismele naționale și autoritățile regionale, însemnând toate informațiile disponibile, în special privind

sănătatea, pentru toate serviciile esențiale; � de la nivel regional la nivel local și la unitățile de asistență medicală individuale, inclusiv la cele de urgență care pot

fi stabilite în comunitate, pentru transmiterea acestor informații.

Interoperabilitate

Cerințe privind comunicarea adecvată la nivel intracomunitar: � Site-uri de internet specifice, la care au acces exclusiv specialiștii din domeniul sănătății și alte grupuri (factori de

decizie). � Proceduri standard de operare pentru efectuarea de analize și informarea structurilor și autorităților competente în

scopul asigurării schimbului de informații între statele membre. � Actualizări periodice pentru toate părțile interesate relevante.

2.5 Comunicarea riscurilor/situațiilor de criză în presă și grupurilor de cetățeni


Deși comunicarea riscurilor și comunicarea situațiilor de criză sunt subiecte foarte diferite, ele au adesea obiective comune. În gestionarea unui risc sau a unei situații de criză, cel mai important factor în privința comunicării este asigurarea transmiterii eficace, în timp util, a informațiilor exacte și adecvate către persoanele vizate.

3 HEDIS = Urgență de sănătate și sistem de informare asupra bolilor.

- 20 -

Comunicarea riscurilor înseamnă schimbul de informații adecvate cu privire la riscuri și diseminarea acestora, pentru a permite factorilor de decizie, părților interesate și cetățenilor să ia deciziile corecte. Aceste informații contribuie la descrierea riscurilor într-un mod mai sistematic, la evaluarea și examinarea atitudinii părților interesate și a perspectivelor psihosociale în cadrul procesului decizional și de comunicare și la încurajarea planificării eficiente a comunicării și a transmiterii mesajelor.

Principiile comunicării riscurilor se pot, de asemenea, aplica, într-o manieră puțin diferită sau prescurtată, la comunicarea situațiilor de criză sau de urgență. La fel ca în cazul comunicării riscurilor, funcția de comunicare într-o situație de criză sau de urgență ar trebui să facă parte integrantă din procesul de gestionare a riscurilor.

Comunicarea în situații de criză implică realizarea comunicării într-o situație care, într-un fel sau altul, pune la îndoială sentimentul de normalitate al cetățenilor, tradiția, valorile, siguranța, sănătatea, securitatea sau integritatea reprezentanților guvernului.

Comunicarea în caz de urgență are loc atunci când există o urgență sensibilă la factorul timp, care trebuie comunicată unui anumit grup de persoane ca rezultat al unei situații anormale ce necesită acțiuni prompte, în afara procedurilor normale, pentru a limita prejudiciile și pagubele provocate persoanelor, proprietății ori mediului sau a reduce numărul deceselor. În mod frecvent, comunicările sunt foarte operative și vizează urgentarea sau orientarea măsurilor imediate.

Mai mult ca niciodată, comunicarea este în prezent recunoscută ca fiind esențială, permițând organizațiilor și guvernelor să gestioneze în mod eficace riscurile. Din acest motiv, comunicarea trebuie să joace un rol fundamental în diferitele etape de pregătire, prevenire, răspuns și recuperare din timpul unei situații de urgență sau de criză sanitară.

Natura riscurilor a suferit modificări considerabile. Noi riscuri apar din cauza schimbărilor rapide în domeniul științei și tehnologiei, integrării economiilor și comunicării la nivel mondial, precum și din cauza faptului că cetățenii se așteaptă la riscuri mai puține și la un control mai eficient al expunerii lor la riscuri.

Aspectele legate de riscurile la adresa sănătății publice, și anume gripa pandemică și evenimentele chimice, biologice și radionucleare, exercită o presiune uriașă asupra resurselor. Gestionarea acestor evenimente depinde într-o mare măsură de un public informat, angajat și cooperant. Prin facilitarea dialogului și a schimbului de informații esențiale între părțile interesate și autorități, comunicarea riscurilor promovează transparența și contribuie la construirea încrederii, a credibilității autorităților și a respectului reciproc.

Este important ca mijloacele de informare în masă să fie implicate încă de la început în planificarea pregătirii pentru situații de urgență. Atunci când există o bună relație cu presa, aceasta poate asigura o asistență profesională importantă pe durata fazei de răspuns. Presa este esențială pentru:

• informarea rapidă a cetățenilor, într-un limbaj curent • oferirea de sprijin cetățenilor pentru reducerea riscurilor • mobilizarea societății • oferirea de explicații și obținerea sprijinului pentru măsurile de control nepopulare • reprezentarea vocii cetățenilor obișnuiți • asigurarea perspectivei și contextului.


Pentru o comunicare eficace a riscurilor/situațiilor de criză, este necesar să se creeze o echipă puternică de comunicare, cu resurse umane corespunzătoare, atât ca număr, cât și din punct de vedere al competențelor (cunoștințe multidisciplinare, aptitudini multiple și formarea profesională necesară). Într-o situație de criză, trebuie să fie posibilă consolidarea rapidă a echipelor de comunicare, prin redistribuire internă sau prin ajutor reciproc între servicii sau între agenții și instituții.

Toate planurile trebuie să includă o strategie de comunicare care să cuprindă:

Etapa anterioară evenimentului � Identificarea și dotarea unui centru media � Identificarea și dotarea spațiilor în care își va desfășura activitatea personalul de comunicare � Crearea și menținerea rețelelor de comunicare

- 21 -

� Identificarea membrilor de personal având atribuții principale de comunicare și a rolurilor acestora, precum și a personalului de rezervă [care să acționeze ca purtători de cuvânt pe probleme de sănătate pe durata unei situații de urgență și care să se adreseze unui public numeros și sub multiple forme (purtători de cuvânt reprezentând diferite grupuri etnice, purtători de cuvânt care să comunice cu presa, vorbitori la adunările din cadrul comunității etc.)]

� Crearea unui sistem intern solid de sinteză și legătură � Ajungerea la un consens privind rolul comunicatorului în gestionarea unei situații de criză (de exemplu,

legătură strânsă cu echipa de gestionare a situației de urgență, responsabil cu menținerea credibilității și încrederii, elaborează strategii de comunicare, reprezentantul publicului în cadrul reuniunilor conducerii superioare)

� Avizarea favorabilă a orientărilor privind comunicarea, elaborate de OMS (încredere, informare rapidă, transparență) și acordul privind acționarea în mod corespunzător

� Întocmirea unei liste cu mesajele-cheie,inclusiv modul în care vor fi utilizate acestea într-o situație de criză � Redactarea comunicatelor de presă și a declarațiilor (în legătură cu mesajele-cheie) � Generarea celor mai frecvente întrebări și răspunsuri (în legătură cu mesajele-cheie) � Pregătirea materialelor publicitare care să fie utilizate în timpul unei situații de criză � Elaborarea unor informări online, care să poată fi publicate imediat, dacă este necesar � Identificarea informațiilor care ar trebui colectate; colectarea și colaționarea informațiilor � Evaluarea și înțelegerea preocupărilor părților interesate și a cetățenilor � Selectarea informațiilor care ar trebui comunicate și a destinatarilor acestora, redactarea mesajelor și obținerea

validării acestora � Întocmirea unei liste cu principalele mijloace de comunicare în masă (de specialitate și tradiționale/ dominante) � Consolidarea relațiilor cu presa (stabilirea de contacte cu membrii principali ai personalului de presă,

înțelegerea modului de lucru al acestora, explicarea rolului ce le revine și stabilirea modului de colaborare).

În vederea eficientizării activității tuturor părților interesate, trebuie instituite proceduri și protocoale între toate nivelurile de gestionarea a crizei (local, regional, național și internațional; de manieră transguvernamentală și transsectorială).

Exercițiile de simulare și instruirea ar trebui privite ca parte integrantă a procesului de planificare a pregătirii pentru situațiile de urgență. Este important ca membrii relevanți ai personalului să fie instruiți pentru rolul pe care îl vor avea, înainte de planificarea unui exercițiu de simulare. Instruirea personalului responsabil cu comunicarea și a personalului de rezervă poate include:

� Competențe de redactare (de exemplu, realizarea de sinteze, redactarea comunicatelor, declarațiilor etc.) � Redactarea conținutului pentru site-uri de internet � Evaluarea relatărilor media � Utilizarea eficace a internetului � Utilizarea rețelelor sociale pentru comunicare � Proceduri și protocoale instituite

Etapa în care are loc evenimentul

Persoana numită ca responsabilul pentru relația cu presa coordonează și informarea publicului și este direct subordonat responsabilului general sau șefului comandamentului pentru situații de urgență. Responsabilul pentru coordinarea informațiilor următoarele sarcini:

� Menținerea ierarhiei și responsabilităților echipei care se ocupă de informarea publicului � Organizarea de întâlniri informative cu directorul agenției, cu comandamentul Centrului operațional pentru

situații de urgență (COSU) și cu nivelurile superioare, pentru a informa și a oferi recomandări cu privire la datele care se intenționează a fi publicate, politicile, aspectele științifice și situația de fapt specifică evenimentului;

� Întocmirea unui calendar pentru difuzarea informațiilor privind situația de urgență, inclusiv a anunțurilor privind procedurile de alertă în caz de urgență (la radio și televiziune) și a simbolurilor;

� Prezentarea mesajelor sub formă de pachete media, incluzând caracteristici, informații și mesaje de context, împreună cu casete audio și/sau video atunci când este posibil și adecvat.

� Consultarea autorităților responsabile cu gestionarea crizei pentru identificarea aspectelor principale și prioritare și pentru pregătirea unui profil al publicului țintă.

� Stabilirea programului de lucru și de pauză al echipei responsabile cu informarea publicului, pentru a menține funcționarea permanentă (2–3 schimburi de lucru pe zi) pe o perioadă de cel puțin câteva zile.

Informările destinate presei trebuie să se bazeze, de asemenea, pe monitorizarea presei și să asigure capacitatea de răspuns. Această activitate cuprinde:

- 22 -

� Selecția solicitărilor și întrebărilor adresate de presă � Răspunsuri la solicitările presei (de exemplu, conferințe de presă zilnice, actualizarea ale site-urilor de internet

relevante) � Elaborarea anunțurilor, comunicatelor de presă, fișelor informative, materialelor video de context � Monitorizarea presei prin analizarea mediului și tendințelor (de exemplu, extragerea relatărilor cu privire la

tema în cauză, monitorizarea buletinelor de știri, MedISys și alte surse de informare similare) pentru identificarea mesajelor necesare, a informațiilor eronate care trebuie corectate, a preocupărilor și intereselor presei pe durata unei crize

� Evaluarea capacității liniilor telefonice disponibile, pentru a estima necesitatea unor linii suplimentare într-o situație de urgență

� Formularea răspunsurilor către cetățenii care solicită informații direct de la agenție, prin telefon (de exemplu, linie gratuită), în scris sau prin e-mail

� Asigurarea promptitudinii și exactității informațiilor publicate pe site-ul oficial de internet � Publicarea datelor de contact ale agenției � Monitorizarea publicului prin intermediul analizei mediului și tendințelor, pentru a identifica mesajele necesare,

informațiile eronate care trebuie corectate, preocupările și interesele cetățenilor pe durata unei crize � Asigurarea disponibilității serviciilor de traducere � Publicarea de informații în timp real pe site-ul de internet (I/R, raport de situație, notificări, hărți)

Etapa ulterioară evenimentului:

Planul de comunicare trebuie să includă și posibilitatea investigării și analizării diverselor aspecte ale evenimentului, precum și a utilizării concluziilor la care s-a ajuns în urma experiențelor anterioare, în scopul îmbunătățirii planului de comunicare pentru situații de urgență.

Această activitate ar trebui să includă: � Identificarea elementelor funcționale și a detaliilor care au avut sau ar fi avut o contribuție reală dacă ar fi fost

disponibile � Evaluarea modului în care a funcționat planul de comunicare � Evaluarea modului în care informațiile publicate în presă au redat situația și a impactului acestora.

Interoperabilitate

De-a lungul anilor, s-a ajuns la un larg consens în privința faptului că, în cazul în care UE s-ar confrunta cu o amenințare majoră la adresa sănătății, Uniunea Europeană și statele membre ar trebui să aibă drept scop abordarea coordonată a problemelor de comunicare. Prin urmare, s-a creat o rețea de comunicare în materie de securitate sanitară, care asigură legătura între autoritățile naționale responsabile cu gestionarea riscurilor, agențiile europene relevante și Comisia Europeană. Membrii rețelei realizează schimburi de experiență și bune practici în ceea ce privește comunicarea riscurilor și a situațiilor de criză și își comunică reciproc măsuri luate de către responsabilii cu gestionarea situațiilor de criză, recomandări legate de sănătate și de gestionarea riscurilor.

Comisia menține această rețea și sprijină activitățile acesteia, care cuprind: � Abordarea aspectelor comune legate de pregătirea comunicărilor relevante privind amenințările

la adresa sănătății, inclusiv CBRN, gripa pandemică și alte focare majore de boli infecțioase � Comunicarea măsurilor adoptate de responsabilii cu gestionarea situațiilor de criză, a

recomandărilor legate de sănătate și de gestionarea riscurilor � Pregătirea materialelor pentru publicare pe internet în timpul unui eveniment; realizarea

schimburilor de mesaje și, în măsura în care este posibil, armonizarea mesajelor care pot fi utilizate în situația respectivă

� Stabilirea unor legături solide între membrii rețelei și construirea încrederii între parteneri � Oferirea de expertiză în comunicarea pentru situații de criză, precum și de orientări pentru

factorii de decizie și decidenți, de exemplu cu privire la modul în care le sunt prezentate cetățenilor sanitare

� Contribuția la elaborarea unei strategii generale de comunicare privind gestionarea amenințărilor la adresa sănătății, identificate de Comitetul pentru securitate sanitară (HSC), Comisia Europeană și ECDC, precum și de alte agenții europene

� Discutarea prealabilă a mesajelor între parteneri în timpul unei situații de criză sanitară, prin intermediul platformei HEDIS a Comisiei

� Monitorizarea reacțiilor din presă în timpul unei situații de criză și raportarea către rețea

- 23 -

� Asigurarea coerenței între agențiile de evaluare a riscurilor și activitățile de comunicare ale acestora.

Aceste atribuții includ: � Stabilirea de proceduri privind schimbul de informații (specificând momentele și elementele schimburilor de

informații) � Stabilirea de protocoale privind cooperarea (analizarea comună a evenimentului, înțelegerea textelor, stabilirea

unei direcții care trebuie urmate, a oportunității acțiunii) și coordonarea (lucrul în echipă) � Realizarea de schimburi de opinii privind strategiile de comunicare, comunicatele de presă, prezentările,

precum și cu privire la preocupările cetățenilor din țările respective � Întocmirea și menținerea listei de contacte � Identificarea instrumentelor de comunicare între parteneri (e-mail, platforme de internet, conferințe audio și

video etc.) � Asigurarea coerenței între statele membre în ceea ce privește abordarea mijloacelor de informare în masă � Asigurarea traducerilor întrebărilor/răspunsurilor publicate pe internet � Realizarea de comparații între conținuturile postate pe internet și cele publicate în presa din toate statele

membre � Stabilirea unor standarde comune � Realizarea de schimburi cu privire la concluziile desprinse din experiențele statelor membre

2.6 Susținerea politică


Este necesară comunicarea între părțile implicate și autoritățile lor politice, pentru a le furniza acestora informații corecte în timp util. Autoritățile politice vor cunoaște planul și vor solicita informații cu privire la evenimente, prin canalele menționate, înainte de adoptarea deciziilor sau înainte de a reacționa la problemele politice legate de apariția evenimentului în cauză.


Fiecare plan trebuie să asigure, cel puțin, faptul că factorii politici: � Sunt informați permanent cu privire la plan (planuri), rolul și competențele diferitelor părți implicate și cu privire la

punctele de contact � Au identificat membrii principali ai echipei lor de intervenție în situații de urgență � Înțeleg sistemele și procesele existente pentru gestionarea situațiilor de criză � Utilizează canalele care oferă cu promptitudine informații exacte, pentru luarea deciziilor.

Prin susținere politică intracomunitară se înțeleg următoarele: � Consiliul și Comisia primesc informații în timp util cu privire la deciziile relevante la nivel comunitar � Dacă este necesar, se vor accelera reuniunile relevante ale Consiliului pentru adoptarea deciziilor de importanță

comunitară.

- 24 -

3 Consilierea științifică/pe baza dovezilor

În acest context, consilierea științifică sau pe baza dovezilor reprezintă procesul de integrare a informațiilor prin consultări rapide și identificarea vulnerabilităților și a eventualului răspuns în urma evaluării riscurilor, inclusiv acordarea de asistență în vederea stabilirii acțiunilor și măsurilor adecvate de combatere, precum și pentru identificarea resurselor necesare și modurilor de aplicare a acțiunilor.

3.1 Consultarea rapidă (a experților, grupurilor de experți) pentru obținerea avizelor de specialitate


Se va institui un sistem care să asigure consultanță de specialitate în statele membre și la nivelul UE. Acest sistem va fi pus la dispoziția ministerelor și altor organisme relevante din statele membre, pentru a asigura formarea unui grup de experți desemnați la nivel național, în scopul întăririi asistenței reciproce între statele membre și facilitării unui răspuns comun al UE la situațiile de criză în materie de sănătate publică. Vor exista înțelegeri privind consultarea ad hoc a rețelelor (de la distanță sau în mod direct), precum și spații și echipamente pentru realizarea conferințelor. La întocmirea listelor de experți trebuie să se verifice cu atenție dacă experții sunt numiți de statele membre sau de UE. De asemenea, trebuie să se acorde atenție evitării atribuirii unui volum de muncă prea mare experților dacă aceștia devin experți în cadrul guvernelor, dar și în cadrul UE (și probabil al OMS etc.).

Specialiștii, comitetele existente [de exemplu, Comitetul pentru securitate sanitară, punctele de contact ale sistemului de alertă și răspuns rapid (EWRS)] și eventualele noi comitete științifice vor fi stabilite în conformitate cu procedurile existente.

De asemenea, trebuie instituite proceduri care să se refere la alte tipuri de amenințări, de exemplu amenințări chimice și radiologice.


Lista de verificare privind consultarea rapidă în cazul incidentelor cu consecințe asupra sănătății publice: � Sunt disponibile listele cu experții individuali? � Sunt disponibile listele cu punctele de contact? � Există proceduri urgente de consultarea rapidă a experților? � Aceste proceduri prevăd includerea unor

� experți în domeniul sănătății publice, cu diferite specializări (de exemplu evaluarea amenințărilor și a riscurilor, pregătire și răspuns)?

� experți în toxicologie? � experți specializați în toxine? � experți specializați în efectele radiațiilor asupra sănătății?

� Există legături operaționale care permit consultarea experților în domenii precum epidemiologie, laboratoare, sănătatea animalelor, sănătatea plantelor și experți în siguranța alimentară?

Interoperabilitate

Legături operaționale care permit schimburile sau consultarea experților la nivel intracomunitar, necesitând: � Acorduri privind consultarea experților individuali pentru fiecare tip de incident

� Liste (catalog, registru, inventar) ale punctelor naționale de expertiză/contact în cazul unui eveniment CBRN (chimic, biologic, radionuclear), incident natural (de exemplu schimbări ale climei) sau efectelor perturbărilor din infrastructură

� Puncte de contact la nivel comunitar, pentru accesul la expertiză sau la listele relevante � Definirea rolului agențiilor UE (de exemplu, ECDC) ca puncte de contact pentru expertiză în domeniul sănătății

publice și rolul acestora în gestionarea/menținerea listei cu experți în domeniul sănătății publice � Legături operaționale cu și între structurile UE, reunind organismele de expertiză din domenii adiacente precum

sănătatea animalelor, a plantelor, a alimentelor, protecția civilă, probleme de radiologie. � Legături operaționale cu și între experții cu competențe științifice din cadrul ECDC și din cadrul comitetelor

științifice din domeniul siguranței consumatorului, sănătății publice și mediului (Decizia 2004/210/CE), de exemplu Comitetul științific pentru riscuri sanitare emergente și noi (SCENIHR)

� Proceduri urgente privind convocarea rapidă a structurilor în conformitate cu Decizia 2119/98, de exemplu a componentei de supraveghere epidemiologică a rețelei comunitare ESCON, sau cu privire la crearea grupurilor de experți desemnați (de exemplu, GL SARS)

- 25 -

� Legături operaționale cu OMS, Grupul de acțiune pentru securitate sanitară globală (GHSAG) și alte organizații internaționale relevante.

3.2 Evaluarea cantitativă – modelarea

Toate aspectele tratate în prezenta secțiune se aplică, în principiu, în cazul bolilor infecțioase, schimbărilor climatice, evenimentelor biologice, chimice și radionucleare.

În ultimii ani s-au utilizat modele matematice pentru a analiza răspândiriea și controlul bolilor infecțioase ca amenințări la adresa sănătății și pentru a oferi asistență factorilor de decizie în privința pregătirii în materie de sănătate publică, evaluarea riscurilor și gestionarea situațiilor de criză. De asemenea, modelele pot oferi o evaluare cantitativă a unei epidemii și pot fi utilizate pentru estimarea eficacității măsurilor de control propuse. Modelarea agenților infecțioși devine rapid un instrument deosebit de important pentru procesul decizional din domeniul sănătății publice și, având în vedere expertiza limitată în acest sens, valoarea adăugată a unei abordări coordonate la nivelul UE este deosebit de importantă.

Utilizarea asociată a tehnologiei de detectare de la distanță, sistemelor informatice geografice (SIG), tehnicilor spațiale de statistică și modelelor matematice poate contribui la (a) perfecționarea modelelor de distribuție a speciilor-vectori, (b) identificarea zonelor care prezintă riscul cel mai ridicat de a fi invadate de noi vectori, (c) identificarea vectorilor care reprezintă cea mai gravă amenințare pentru o anumită regiune și (d) modelarea modului în care vectorii, paraziții și persoanele-gazdă pot interacționa dinamic în condiții climatice foarte variate sau de schimbări climatice.

Modelarea dispersiei agenților chimici este dezvoltată mai mult decât modelarea agenților infecțioși. Modelarea dispersiei norului chimic după un incident chimic (fie accidental, fie deliberat) a fost considerată ca fiind un instrument valoros pentru responsabilii cu gestionarea situațiilor de criză în domeniul protecției civile, deoarece estimarea expunerii populației afectate este extrem de importantă pentru luarea măsurilor de intervenție adecvate (de exemplu, evacuarea). Modelarea zonelor de risc constituie în prezent una dintre cerințele incluse în planurile de siguranță pentru instalațiile chimice, în conformitate cu Directiva SEVESO (privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanțe periculoase) (extinsă prin Directiva 2003/105/CE).

Modelarea dispersiei radiației a fost dezvoltată în domeniul protecției împotriva radiațiilor și Comisia a desfășurat mai multe activități, în care JRC a asigurat cunoștințele tehnice și științifice, în coroborare cu activitatea desfășurată de DG TREN, DG RELEX și DG JLS.

Consolidarea capacităților și expertizei în aceste domenii este, așadar, necesară pentru a permite Comunității să trateze în mod eficace efectele asupra sănătății publice și efectele expunerii la agenți nocivi asupra oamenilor.

Trebuie să fie disponibile instrumente fiabile pentru modelare, interpretarea rezultatelor, precum și pentru a fi utilizate în scopul optimizării măsurilor de intervenție. Modelarea trebuie să acopere două domenii diferite: 1) modelarea dispersiei agentului nociv în mediu și 2) modelarea expunerii populației la agentul nociv.


Creșterea capacității de realizare a modelării și, astfel, a evaluării cantitative a amenințărilor la adresa sănătății emergente în Europa, inclusiv a bolilor infecțioase, schimbărilor climatice, evenimentelor biologice, chimice și radionucleare.

Crearea unei rețele europene dedicate modelării matematice (NEMO) în scopul acumulării de capacități de modelare epidemiologică în Europa și al extinderii avantajelor instrumentelor de modelare la statele membre care dispun de o capacitate redusă sau care nu dețin astfel de capacități. Rețeaua NEMO poate servi drept grup consultativ de experți în gestionarea situațiilor de criză pentru autoritățile cu competențe decizionale în domeniul sănătății publice de la nivel național și european. Este necesar să existe o colaborare strânsă între statele membre, DG SANCO, ECDC, EFSA și JRC, pentru crearea infrastructurii necesare unei rețele dedicate modelării, care să funcționeze la nivel european. Rețeaua va servi drept platformă pentru toate amenințările la adresa sănătății menționate anterior, bolile infecțioase, schimbările climatice, evenimentele biologice, chimice și radionucleare cu compoziție variabilă, în funcție de subiectul luat în considerare.

În ceea ce privește amenințările chimice, va fi necesară o colaborare strânsă între diferitele autorități din statele membre, centrele naționale de răspuns (de exemplu, EAPCCT – Asociația Europeană a Centrelor

- 26 -

Antitoxice și a Specialiștilor în Toxicologie Clinică, instituțiile naționale de sănătate publică), DG SANCO și JRC, în scopul creării unor modele și proceduri de comunicare adecvate pentru o rețea operațională la nivel european.

Modelarea expunerii unei populații la agenți nocivi este fundamentală pentru a furniza autorităților și primilor respondenți previziuni credibile cu privire la numărul de victime și la gravitatea efectelor asupra sănătății. Aceste informații afectează, de asemenea, siguranța echipelor de răspuns.

Pentru îmbunătățirea evaluării cantitative a dispersiei agenților nocivi și furnizarea unor estimări fiabile cu privire la impactul acestor agenți asupra populației expuse, modelele de dispersie nu pot însă substitui măsurarea la fața locului, cu ajutorul dispozitivelor de analiză adecvate, a nivelului de contaminare rezultat în urma unui incident.

De asemenea, în ceea ce privește amenințările radiologice, colaborarea strânsă între diferitele autorități ale statelor membre, comitetele naționale pentru energie atomică, DG SANCO, agențiile UE și JRC este necesară pentru crearea unor modele și proceduri de comunicare adecvate pentru o rețea operațională la nivel european.

Rezultatul general va fi disponibilitatea sporită a instrumentelor de modelare validate, adaptate la nevoile autorităților cu competențe decizionale în domeniul sănătății publice, la nivel național și european.

Statele membre

Lista de verificare privind modelarea referitoare la incidente cu impact asupra sănătății publice: � Modelarea (privind bolile infecțioase, evenimentele determinate de schimbările climei, chimice și radionucleare)

este inclusă în planificarea la nivel național � Identificarea capacității existente de modelare a amenințărilor asupra sănătății la nivel național (în cadrul

organismelor de gestionare a riscurilor și a situațiilor de criză, al domeniului universitar sau al altor instituții de cercetare)

� Identificarea nivelului de expertiză în ceea ce privește evaluarea cantitativă la nivel național � Punerea în aplicare a modelelor și metodelor existente (precum și dezvoltarea altora noi) de evaluare cantitativă a

amenințărilor emergente la adresa sănătății � Identificarea opțiunilor privind formarea profesională în domeniul modelării matematice și al evaluării cantitative în

general � Identificarea de noi seturi de date adecvate pentru funcționarea modelelor existente și a unor noi modele posibile.

Acest lucru ar putea necesita cercetări fundamentale și colaborare între diferite sectoare, la nivel național � Sisteme pregătite pentru obținerea și partajarea datelor înaintea apariției și în timpul evenimentelor � Facilități de comunicare a rezultatelor și de partajare a cunoștințelor și metodelor cu autoritățile de sănătate publică

din alte state membre. � Nivel satisfăcător de expertiză în domeniul evaluării cantitative � Fiabilitatea instrumentelor și aplicabilitatea acestora la amenințările cu agenți nocivi și la condițiile supuse

examinării (de exemplu, spații deschise, zone urbane, spații limitate, precum stații de metrou, stadioane etc.) � Construirea de capacități pentru validarea modelării în timp cvasireal, în scopul sprijinirii măsurilor de intervenție și

a modelării dispersiei în diferite medii (de exemplu, contaminarea apei)

Agențiile � Sistem de achiziție a datelor și posibilitatea supravegherii la nivelul UE. Identificarea seturilor de date adecvate

pentru nivelul comunitar � Sistem pregătit pentru obținerea și partajarea datelor înaintea apariției și în timpul evenimentelor/urgențelor � Date adecvate disponibile pentru abordările în materie de modelare și evaluarea cantitativă suplimentară � Capacitate sporită de consiliere științifică și de interpretare a modelării � Evaluarea calitativă a riscurilor � Consiliere privind circuitele de expunere la agenți nocivi și dozele preconizate/estimate pentru diferitele grupuri de

populații în vederea inițierii acțiunilor de protecție a sănătății publice � Sporirea expertizei în domeniul consultanței științifice și al înțelegerii efectelor pe care le are asupra sănătății

expunerea la agenți nocivi.

Comisia

Lista de verificare privind gestionarea incidentelor cu impact asupra sănătății publice: � Modelarea (boli infecțioase, evenimente chimice, radionucleare și determinate de schimbările climatice) este inclusă

în planificare

- 27 -

� Crearea și coordonarea unei rețele europene de modelare a dinamicii transmiterii și de control al potențialelor amenințări majore, cu evoluție rapidă, asupra sănătății (SANCO-JRC)

� Identificarea capacității existente de modelare a amenințărilor la adresa sănătății (începând cu bolile infecțioase, evenimentele legate de schimbarea climei, chimice și radionucleare) în UE-27, în special în cadrul organismelor de gestionare a riscurilor și situațiilor de criză din statele membre, precum și selectarea instituțiilor naționale de sănătate publică relevante

� Organizarea de reuniuni pentru prezentarea și discutarea noilor evoluții din teren (1-2 ateliere anual) � Crearea legăturilor între statele membre în vederea schimbului de date și cunoștințe privind modelarea � Punerea în aplicare a modelelor și metodelor existente (precum și dezvoltarea altora noi) pentru evaluarea

cantitativă a amenințărilor emergente la adresa sănătății � Identificarea opțiunilor privind formarea în domeniul modelării matematice și al evaluării cantitative în general,

pentru oamenii de știință din state membre care în prezent nu dispun de capacități � Sporirea expertizei și capacității de modelare epidemiologică și evaluare cantitativă în cadrul Comisiei (JRC, DG

SANCO) � Definirea nivelurilor de expunere acută pentru protecția populației (inclusiv a grupurilor de risc ridicat precum

copiii, persoanele vârstnice, femeile însărcinate) și a primilor respondenți � Întocmirea unei liste agreate a agenților prioritari și cercetarea rezultatelor proiectelor UE � Consolidarea capacității pentru validarea modelării în timp cvasireal, în scopul sprijinirii măsurilor de intervenție și

a modelării dispersiei în diferite medii (de exemplu, contaminarea apei) � Fiabilitatea instrumentelor existente și aplicabilitatea acestora la condițiile/scenariile supuse examinării (de exemplu,

spații deschise, zone urbane, spații închise, precum stații de metrou, stadioane etc.). Asocierea cu rezultatele posibilelor proiecte ale UE

� Consolidarea capacității pentru validarea modelării în timp cvasireal, în scopul sprijinirii măsurilor de intervenție și a modelării dispersiei în diferite medii (de exemplu, contaminarea apei)

Interoperabilitate

Legături operaționale în ceea ce privește capacitatea intracomunitară de modelare estimativă, care necesită: � O platformă pentru evaluarea cantitativă a expertizei în domeniul modelării la nivel comunitar, sub forma unei rețele

de experți � Definirea rolului agențiilor UE ca puncte de contact pentru supraveghere, expertiză în domeniul sănătății publice și

evaluare calitativă a riscurilor la nivel european. Furnizarea de date adecvate pentru ipotezele modelării � Definirea rolului JRC ca punct de contact pentru evaluarea cantitativă a riscurilor, pentru consultanță științifică, în

special în domeniul modelării, precum și pentru coordonarea rețelei de experți la nivel european � Un flux intracomunitar al datelor de ieșire către DG SANCO, responsabilă pentru gestionarea riscurilor la nivel

european � Elaborarea unui format comun pentru realizarea schimburilor de informații, inclusiv date de intrare, de ieșire și

ipoteze de bază, între modele, utilizatori și autorități � Definiții unitare � Elaborarea unui format comun pentru modele, utilizatori și autorități, în vederea realizării schimburilor de informații,

incluzând date de intrare, de ieșire și ipoteze de bază.

3.3 Evaluarea vulnerabilității


Planurile naționale vor include capacitatea de evaluare a vulnerabilității structurilor și sistemelor naționale, conform unor standarde comune agreate în prealabil la nivel comunitar. Va exista un mecanism comunitar de aprobare a evaluării.


Lista de verificare privind evaluarea vulnerabilității în cazul incidentelor cu impact asupra sănătății publice: � Statele membre își desemnează experții care fac parte dintr-un sistem de consultanță și de utilizare a acestei

expertize. Statele membre dezvoltă procese de evaluare a vulnerabilității ținând seama de diferitele variabile, inclusiv aspecte de securitate și siguranță.

� Fiecare stat membru are inclusă în planul său național capacitatea de evaluare a vulnerabilității structurilor și sistemelor naționale. Fiecare evaluare națională este acceptată reciproc la nivel comunitar, pe baza unor standarde comune privind evaluarea vulnerabilității, agreate în prealabil.

� Există infrastructuri esențiale precum alimentarea cu apă, distribuirea alimentelor și amenințarea cu patogeni pulverizabili.

� Planurile naționale includ în evaluarea vulnerabilității date privind instalațiile chimice (producție și depozitare, de exemplu instalații Seveso, sau puncte de contact naționale OIAC) prin intermediul colaborării intersectoriale cu autoritățile responsabile.

- 28 -

� S-a realizat o evaluare a vulnerabilității infrastructurilor critice identificate. � Set de cerințe minime standard privind evaluarea vulnerabilității. � Există un proces de evaluare a vulnerabilității. � Sistem de acreditare. � Se asigură interrelaționarea și cooperarea cu structurile, autoritățile de sănătate publică și alte structuri și servicii.

Interoperabilitate

Legături operaționale în ceea ce privește capacitatea intracomunitară de evaluare a vulnerabilității, care necesită următoarele: � Expertiza științifică a comitetelor științifice create în temeiul Deciziei 2004/210/CE și a ECDC în vederea

propunerii infrastructurilor critice și a unui set de standarde minime privind evaluarea vulnerabilității pentru statele membre

� Fiecare evaluare națională este acceptată reciproc la nivel comunitar, pe baza unor standarde comune privind evaluarea vulnerabilității, agreate în prealabil. Existența unui mecanism comunitar de aprobare a evaluărilor

� Cooperarea cu DG-ENV, responsabilă de aplicarea directivelor Seveso, precum și cu JRC în ceea ce privește accidentele chimice. Schimbul de informații necesare (hărți, concluzii formulate în urma accidentelor etc.)

� Cooperarea și includerea unor propuneri ale Consiliului/Comisiei referitoare la infrastructurile critice, conform strategiei privind aspectele interne ale combaterii terorismului, condusă de DG JLS [Programul european pentru protecția infrastructurii critice (EPCIP)] (Comunicarea din 2004 privind protecția infrastructurii critice în lupta împotriva terorismului)

� Includerea legislației relevante privind procesul de evaluare a vulnerabilității și a mecanismului de atestare.

3.4 Evaluarea riscurilor și opțiuni de măsuri de combatere (principii de control)


La nivelul UE vor exista un mecanism comunitar și un proces decizional, în scopul declarării unei alerte comunitare și selectării celei mai bune opțiuni de răspuns la o potențială amenințare. Sistemul va permite circulația rapidă a informațiilor între statele membre și Comisie. Acest sistem poate fi utilizat încă din primele zile ale unei situații de urgență, pentru asigurarea legăturii între centrele operaționale pentru situații de urgență, a realizării teleconferințelor și consultării rapide între statele membre și Comisie. O căsuță poștală sau un site web dedicat va contribui la gestionarea schimburilor de informații pe măsură ce evenimentul evoluează. Măsurile de combatere adoptate în domeniul sănătății publice pentru controlul bolilor vor fi, în mod inevitabil, diferite de la o țară la alta, în funcție de infrastructurile din sectorul sănătății și de natura evenimentului (biologic, chimic, de mediu, legat de o catastrofă naturală sau o situație complexă etc.). Acestea pot include identificarea și instituirea carantinei contactelor; măsuri de creștere a distanței sociale; măsuri de scurtare a intervalului dintre instalarea simptomelor și izolarea pacienților bolnavi; dezinfectare; restricționarea călătoriilor; controlul intrărilor și ieșirilor din țară; controlul vectorilor etc.

Vor fi necesare dovezi științifice și epidemiologice, precum și considerente de natură socială, economică și logistică, pentru a sprijini punerea în aplicare a măsurilor de sănătate publică. În această etapă a gestionării riscurilor, grupurile decizionale se vor reuni în scopul identificării opțiunilor de gestionare disponibile, comparării și estimării diferitelor riscuri la adresa sănătății, precum și a factorilor economici, politici și sociali. Aceste grupuri pot utiliza criterii de decizie precum studii de rentabilitate, analiza eficienței costurilor, analiza riscurilor și beneficiilor sau analiza comparativă a riscurilor.

Vor fi elaborate informări, orientări și dovezi științifice cu privire la măsurile de control generale și specifice preconizate pentru situațiile de urgență în materie de sănătate publică.


Lista de verificare privind evaluarea riscurilor și măsurile de combatere în cazul incidentelor cu consecințe asupra sănătății publice: � Un proces decizional pentru stabilirea măsurilor de combatere în domeniul sănătății publice, pe baza dovezilor

științifice și epidemiologice � Includerea structurilor de sănătate publică

- 29 -

� Corelarea considerațiilor de ordin social, economic și logistic pentru a sprijini punerea în aplicare a măsurilor în domeniul sănătății publice

� Asigurarea asistenței juridice în domenii altele decât sănătatea publică, pentru punerea în aplicare a măsurilor de combatere

� Angajamente internaționale privind notificarea și cooperarea, inclusiv RSI.

Interoperabilitate

Legături operaționale în ceea ce privește capacitatea intracomunitară de a furniza dovezi științifice factorilor de decizie, care necesită următoarele: � Decizia (deciziile) Comisiei de stabilire a procedurilor de informare, consultare și coordonare în ceea ce privește

măsurile de coordonare a controlului și prevenirii bolilor transmisibile, prin intermediul rețelei comunitare (decizia privind informarea prealabilă)

� Decizia Comisiei privind procedura de declarare rapidă a unei alerte comunitare legate de sănătatea publică, care necesită acțiuni concertate extraordinare și temporare la nivelul Comunității, în cadrul rețelei comunitare de supraveghere epidemiologică și control al bolilor transmisibile (Decizia 2119/98/CE) (și în conformitate cu legislația în domeniul farmaceutic) (declarația provizorie)

� Informații, orientări și dovezi științifice comune privind măsurile de control generale și specifice preconizate a fi luate a fi luate în cazul unei situații de urgență legate de sănătatea publică

� Reuniuni în temeiul Deciziei 2119/98/CE (ESCON, EWRS) – Decizia Comisiei privind EWRS � Reuniuni cu alte structuri (de exemplu, Comitetul permanent veterinar și HSC) � Consultanță oferită de ECDC, comitetele științifice, EFSA, EMEA etc. � Centru (centre) comunitar(e) de criză, conectat(e) la structurile științifice relevante, legătura cu sistemul ARGUS și

cu o celulă de criză centrală din cadrul Comisiei/Consiliului (în același timp legătură cu celula de criză a DG RELEX, CMI, celula de criză a DG JLS etc.)

� Legătura cu statele membre și Centrul comunitar operațional pentru situații de urgență în domeniul sănătății și rolul ECDC

� Programul strategiei privind aspectele interne ale combaterii terorismului (Consiliu – Comisie – UE-coordonator al luptei împotriva terorismului)

� Programul CBRN � Mecanismul de protecție civilă (Decizia 2001/792/CE, Euratom a Consiliului din 23 octombrie 2001 de instituire a

unui mecanism comunitar de favorizare a unei cooperări consolidate în cadrul intervențiilor de urgență care țin de protecția civilă)

� Cooperarea cu OMS prin intermediul rețelei comunitare privind bolile transmisibile.

3.5 Stabilirea măsurilor de protecție colectivă (dimensiunea internațională)


Vor fi elaborate orientări comune privind notificarea reciprocă în avans a măsurilor de control generale și specifice care urmează să fie aplicate de către ambasade, echipaje internaționale și în domeniul transporturilor, măsuri ce vor sprijini deciziile care vor fi adoptate la diferite niveluri de autoritate, în funcție de apariția amenințării. Aceste decizii vor varia de la recomandările la adresa întregii populații (de exemplu, dacă este necesară interzicerea adunărilor de masă sau închiderea școlilor și locurilor publice) până la măsuri individuale, cum ar fi recomandările adresate echipajelor aeronavelor sau cetățenilor în general.


Lista de verificare privind utilizarea orientărilor � Comunicarea către autoritățile responsabile a orientărilor și actualizărilor acestora � Asigurarea feedback-ului la nivel central (statele membre – Comisia)

Interoperabilitate � Rolul agențiilor UE (de exemplu, ECDC, ECHA) în asigurarea consultanței � Legătura cu serviciile relevante ale Comisiei din cadrul DG TREN, DG EMPL, DG RELEX și altele. � Legătura cu OMS – RSI pentru actualizare rapidă.

- 30 -

3.6 Stabilirea măsurilor corespunzătoare, a resurselor necesare și a modalităților de punere în aplicare


După identificarea principiilor de control (a se vedea secțiunea 3.5), este importantă partajarea informațiilor și resurselor, științifice și logistice, privind măsurile corespunzătoare și modalitățile de punere în aplicare. Atunci când este necesar, vor fi adresate întrebări cu privire la acțiunile de răspuns autorităților din domeniul protecției civile, aplicării legii, din domeniul militar etc. Imediat ce acestea sunt stabilite și soluționate de statele membre, Comisia completează eventualele lacune acolo unde este necesară o abordare comunitară cu valoare adăugată. Vor fi puse la dispoziție liste cu organizațiile care își desfășoară activitatea în cadrul Comunității, conținând informații despre capacitatea acestora de a contribui cu acțiuni de răspuns la situațiile de urgență și cu activități de recuperare. Vor fi elaborate liste cu articolele care trebuie recuperate și nu sunt disponibile la nivelul comunități locale, fiind necesară obținerea acestora din alte țări. Se vor putea obține rapid informații cu privire la regulamentele vamale și de impozitare aplicabile importurilor și tranzitului articolelor (și altora) care necesită a fi recuperate. Vor fi puse la dispoziție informații privind resursele esențiale necesare răspunsului și recuperării, ceea ce va asigura un răspuns rapid, de exemplu sisteme de alimentare cu apă, sisteme de canalizare, rețele sanitare, spații și materiale alternative pentru adăposturi, porturi și rețele de transport, depozite, precum și sisteme de comunicare.


Lista de verificare privind incidentele cu impact asupra sănătății publice: � Lista autorităților și structurilor responsabile cu gestionarea ajutorului (consecințelor) � Lista punctelor de contact � Lista măsurilor obligatorii care trebuie luate, pe etape, în funcție de anvergura evenimentului (de exemplu,

eșantionarea necesită echipamente de protecție împotriva substanțelor chimice; locul infracțiunii necesită intervenția autorităților responsabile cu aplicarea legii)

� punctele de mai sus includ legătura cu structurile și autoritățile din domeniul sănătății publice.

Interoperabilitate

Legături operaționale în scopul creării unei capacități intracomunitare de stabilire a acțiunii de răspuns, fiind necesare următoarele: � Liste cu organizațiile care își desfășoară activitatea în cadrul Comunității, conținând informații cu privire la

capacitatea acestora de a contribui cu acțiuni de răspuns la situații de urgență și cu activități de recuperare � Liste cu articolele care trebuie recuperate și nu sunt disponibile la nivelul comunității locale, fiind necesară

obținerea acestora din alte țări sau care pot fi asigurate printr-o inițiativă comunitară � Informații privind regulamentele vamale și de impozitare aplicabile importurilor și tranzitului de articole (și altele)

care sunt necesare în acțiunile de răspuns și recuperare � Informații privind resursele esențiale necesare acțiunilor de răspuns și recuperare care vor asigura un răspuns rapid,

de exemplu sisteme de alimentare cu apă, sisteme de canalizare, rețele sanitare, spații și materiale pentru adăposturi alternative, porturi și rețele de transport, depozite, precum și sisteme de comunicare (protecția infrastructurilor critice, EPCIP)

� EUROPOL (rețeaua europeană de aplicare a legii, LEN) � Alte mecanisme de răspuns: mecanismul de protecție civilă, EMEA, DG Cercetare � Armata � Programe privind strategiile …(a se vedea mai sus) � Organizații internaționale, inclusiv OMS, OIE, OMS – IPCS, OIAC

- 31 -

4 Structuri de gestionare a situațiilor de criză în domeniul sănătății

În principiu, fiecare stat membru va fi responsabil în temeiul articolului 152 din Tratatul CE pentru gestionarea situațiilor de criză în domeniul sănătății apărute pe teritoriul său, provocate, în special, de boli transmisibile. Modalitățile specifice pe care statele membre trebuie să le instituie pentru coordonarea controalelor urgente necesare în situațiile de criză se mențin, beneficiind, dacă este necesar, de asistență din partea echipelor de intervenție.

La organizarea structurilor de gestionare a situațiilor de criză sanitară ar trebui să se ia în considerare faptul că există o legislație europeană diferită privind bolile transmise de la alimente sau alte produse, plante sau animale sau care sunt cauzate în mod direct de agenți chimici, fizici sau radionucleari. Atunci când este identificată o amenințare biologică, sectorul sănătății trebuie să preia conducerea gestionării crizei, în timp ce în cazul unui eveniment chimic sau radionuclear conducerea va fi preluată de sectoare diferite de la un stat membru UE la altul. În acest caz, sectorul sănătății este de obicei responsabil pentru gestionarea consecințelor în ceea ce privește numărul de răniți, numărul de morți și efectele asupra sănătății populației în general.

Instrumentul adecvat de coordonare a gestionării riscurilor în cazul bolilor transmisibile a fost instituit odată cu rețeaua comunitară pentru supravegherea și controlul bolilor transmisibile (Decizia 2119/98/CE) și, în termeni mai generali, prin intermediul Comitetului pentru securitate sanitară [concluziile Președinției la cea de-a 2384-a reuniune a Consiliului (Sănătate) din 15 noiembrie 2001, concluziile Consiliului din 22 februarie 2007 (6226/07), precum și concluziile Consiliului din 16 decembrie 2008 (cea de-a 2916-a reuniune a Consiliului Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori)] care asigură comunicarea permanentă, prin mijloace corespunzătoare, între Comisia Europeană și autoritățile competente din domeniul sănătății publice din fiecare stat membru, responsabile cu stabilirea măsurilor necesare pentru protecția sănătății publice.

Fiecare stat membru are libertatea de a decide dacă o amenințare impune activarea unei structuri de comandă și control (SCC) care funcționează la nivel național, în toate statele membre. Atunci când se decide activarea SCC, pot fi luați în considerare diverși factori, de exemplu sistemele de alertă rapidă, nevoia de informații, consiliere sau coordonare mai amplă și, prin urmare, necesitatea prelungirii programului de lucru.

Pentru a putea fi adoptate decizii clare și oportune la nivelul actorilor/părților interesate, este esențial să se cunoască cine răspunde de gestionarea și controlul amenințării. De asemenea, este esențială identificarea și eliminarea posibilelor complicații juridice, în special în privința cooperării și colaborării transfrontaliere. Prin urmare, ar trebui să se instituie un cadru juridic pentru aspecte privind sănătatea publică (de exemplu, epidemii, pandemii, campanii de vaccinare, restricții de călătorie, tratament, urgențe).

Planurile naționale ar trebui să explice pentru diferitele evenimente (boli transmisibile, atacuri CBRN, schimbări climatice, inundații), cine este responsabil pentru luarea deciziilor, cine are capacitatea de a transforma deciziile în măsuri la nivel național și cine trebuie să comunice cu organizațiile internaționale și cu alte state membre. Rețeaua de comunicatori ar trebui să fie responsabilă cu informarea presei și a cetățenilor (a se vedea capitolul 2). La crearea acestor structuri, statele membre ar trebui să țină seama, în mod special, de legăturile oficiale cu alte organizații internaționale (de exemplu, de relațiile dintre OMS și PFN în temeiul RSI 2005) și să integreze aceste structuri în SCC. De asemenea, este esențial să se explice cine este responsabil pentru elementele secundare ale situației de criză (precum operațiunile de selectare a priorităților, anchetele privind incidentele și/sau focarele de boli, interdicțiile comerciale, recomandări pentru călători, restricții de circulație etc.). Prin urmare, este necesară o structură de „legătură/contact”, pentru: (i) identificarea activităților minime și a măsurilor necesare care trebuie luate în scopul unei abordări coordonate; (ii) asigurarea sprijinului logistic pentru structura de comandă și control în cadrul acestei abordări coordonate; (iii) monitorizarea punerii în aplicare a acestor măsuri în diferitele etape ale evenimentului.

Este necesară o coordonare a măsurilor de combatere a amenințărilor luate de statele membre.

Prin urmare, la nivelul Uniunii Europene ar trebui activată o structură de „legătură/contact”, pentru a menține contactul permanent cu: (i) structurile de comandă și control ale statelor membre, prin intermediul componentei de sănătate publică a acestora [SANCO (HEOF)] și cu

(ii) structura de „legătură/contact” a Comisiei Europene (ARGUS).

La nivelul UE, ambele structuri de „legătură/contact” sunt în permanent contact una cu cealaltă, precum și cu OMS, atunci când este cazul.

- 32 -

Un aspect important este asigurarea de puncte de contact rapid și corect, astfel încât să nu existe incertitudini în privința modului în care pot fi contactate celelalte părți interesate/ceilalți actori.

4.1 Declanșarea: transmiterea alertei la autoritățile competente (statele membre, Comisia Europeană, agențiile UE)

Planuri de urgență din domeniul sanitar

În fiecare stat membru și în cadrul Comisiei Europene ar trebui să existe un „punct focal” responsabil cu problemele administrative legate de planurile de urgență din domeniul sanitar etc. Aceste puncte operaționale ale statelor membre și, respectiv, al Comisiei sunt responsabile cu administrarea, actualizarea listelor etc., această funcție fiind garantată doar în timpul programului de lucru.

Ar fi preferabilă utilizarea structurilor existente, după caz, evitând un alt nivel de puncte de contact în acest scop. Dacă există puncte de contact diferite pentru domenii diferite (CSS, RSI etc.), unul dintre acestea ar putea fi desemnat punct de contact administrativ pentru situații de urgență în domeniul sănătății.

Punctul de contact administrativ pentru situații de urgență în domeniul sănătății ar trebui să poarte responsabilitatea realizării legăturii între toate punctele de contact existente.

Denumire: Punct de contact administrativ pentru situații de urgență în domeniul sanitar.

Accesul imediat la punctele de contact funcționale pentru situații de urgență în domeniul sanitar

Ar trebui să existe un punct de contact funcțional în permanență în fiecare stat membru, la Comisia Europeană și în cadrul agențiilor, care să poată fi contactat într-o situație de urgență în domeniul sanitar, în situații care nu intră sub incidența legislației și sistemelor speciale ale UE, de exemplu în situații neclare. În toate celelalte cazuri ar trebui utilizate structurile existente.

Acest punct de contact permanent identifică, atunci când este contactat, organismul operațional responsabil pentru evenimentul respectiv.

În cazul în care există puncte de contact diferite pentru domenii diferite (RAS-BICHAT, RASFF, ECURIE, RAS-CHEM, RAPEX, EWRS, RSI etc.), unul dintre acestea ar putea, de exemplu, să fie desemnat punct de contact permanent.

Denumire: Punct de contact permanent pentru situații de urgență în domeniul sănătății

Responsabilul cu gestionarea evenimentelor de sănătate

Structura/autoritatea/funcția responsabilă cu gestionarea amenințării curente din punct de vedere al sănătății, implicit cu conducerea structurii de comandă și control, este denumită în continuare în prezentul capitol „gestionar al evenimentului legat de sănătate”( GES)

Este esențial ca planurile naționale să specifice rolul acestei structuri/autorități/funcții și să facă trimitere la actele legislative relevante sau la constituție.

Denumire: Gestionar al evenimentului legat de sănătate.

4.2 Declanșarea: decizia privind activitatea de răspuns


Vor fi instituite structuri și proceduri pentru obținerea informațiilor de bază necesare pentru declanșarea unui răspuns la o amenințare și pentru transmiterea informațiilor în timp util.

Informațiile vor determina, la nivelul statului membru și al Comisiei Europene, luarea deciziei adecvate, în funcție de natura, amplitudinea și alte caracteristici ale amenințării, care să conducă la măsura necesară.

În urma detectării cu ajutorul sistemului național, amenințările vor fi etichetate și vor declanșa, în funcție de gravitate, un nivel de acțiune stabilit. Exemplele de evenimente care determină declanșarea includ un focar al unei boli necunoscute cu evoluție rapidă la nivel comunitar, o contaminare chimică, biologică sau radionucleară majoră (sistemul de alimentare cu apă transnațional, o sursă pierdută sau o eliberare accidentală

- 33 -

de radiații care afectează mai mult de un stat membru), o pandemie de gripă (cu toate că există planuri specifice pentru această problemă), o răspândire confirmată, deliberată sau accidentală, a unui agent CBRN (chimic, biologic, radionuclear) periculos etc. Acest nivel de amenințare este etichetat drept USPII (urgență de sănătate publică de interes internațional) în conformitate cu Regulamentul sanitar internațional RSI 2005 și este raportat la OMS prin intermediul unei legături care trebuie menținută atât timp cât este necesar, conform dispozițiilor RSI.

Activitatea de răspuns (descrisă în capitolele următoare) se va baza pe evaluarea riscurilor, gestionarea și comunicarea riscurilor, facilitând luarea imediată în considerare a tuturor opțiunilor privind măsurile care pot fi adoptate în sfera de competență a serviciilor și autorităților relevante. Acest mecanism va implica departamentele relevante ale Comisiei Europene și ale statelor membre și se aplică sectoarelor din cadrul și din afara domeniului sănătății.

Acest mecanism va permite coordonarea cu și între autoritățile competente și structurile statelor membre pentru a facilita activitățile și resursele necesare reprimării amenințării.

Cerințe

Aceste cerințe se consideră a alcătui un set de standarde minime care se referă, în principal, la logistică, infrastructură și resurse umane.

Statele membre

� Pun în aplicare sistemele relevante de supraveghere/notificare/informare privind epidemiile, care funcționează

permanent � Stabilesc proceduri de aprobare în timp util a necesității de declanșare a răspunsului la o amenințare

identificată/etichetată � Stabilesc proceduri clare privind notificarea în timp util a alertei către toate entitățile interesate de la nivel

național/regional � Au elaborat orientări clare privind responsabilitățile diferitelor părți implicate și PSO (proceduri standard de

operare) în vederea inițierii activităților de răspuns (liste de verificare pentru fiecare post) adecvate fiecărui tip de amenințare (de exemplu, biologic, chimic, radionuclear, natural)

� Stabilesc legături adecvate prin intermediul acordurilor/actelor legislative/MdI între diferitele entități politice/părți interesate (naționale, regionale, locale)

� Asigură actualizarea periodică a procedurilor și întreținerea infrastructurilor � Asigură instruirea și formarea personalului implicat (în ceea ce privește principiile de bază ale gestionării situațiilor

de criză) � Organizează exerciții naționale în scopul menținerii și îmbunătățirii funcționalității/eficienței sistemului și participă

la exercițiile internaționale � Asigură legătura operațională cu OMS (utilizând structura creată în conformitate cu RSI 2005)

Agențiile

� Pun în aplicare sistemele relevante de supraveghere/informare privind epidemiile, care funcționează permanent (de

exemplu, RSI 2005, EWRS, RAS-BICHAT) � Stabilesc criteriile de elaborare a unei evaluări a amenințării [estimarea amplitudinii, valoarea adăugată a UE,

contactul cu statul membru (statele membre) implicat(e), experți] � Stabilesc orientări clare privind responsabilitățile personalului implicat și PSO în vederea inițierii activităților de

răspuns (liste de verificare pentru fiecare post) adecvate fiecărui tip de amenințare (de exemplu, biologic, chimic, radionuclear, natural)

� Asigură actualizarea periodică a procedurilor și întreținerea infrastructurilor � Asigură instruirea și formarea personalului implicat (în gestionarea situațiilor de criză) � Organizează exerciții la nivel intern, pentru menținerea și îmbunătățirea funcționalității/eficienței sistemului în

cadrul agențiilor � Dezvoltă instrumente de asistență a statelor membre în declanșarea răspunsului în urma unei analize prealabile.

Comisia Europeană

� Stabilește o echipă de culegere permanentă a informațiilor

- 34 -

� Stabilește proceduri privind aprobarea în timp util a necesității declanșării unui răspuns al UE la o amenințare identificată/etichetată

� Stabilește orientări clare cu privire la rolurile și responsabilitățile personalului implicat și PSO în vederea inițierii activităților de răspuns (listele de verificare pentru fiecare post) adecvate fiecărui tip de amenințare (de exemplu, biologic, chimic, radionuclear, natural)

� Asigură actualizarea periodică a procedurilor și întreținerea infrastructurilor � Asigură instruirea și formarea personalului implicat (în gestionarea situațiilor de criză) � Organizează exerciții la nivel intern, pentru menținerea și îmbunătățirea funcționalității/eficienței sistemului � Organizează exerciții la nivelul UE (chiar la scară reală) pentru menținerea și îmbunătățirea

funcționalității/eficienței sistemului � Asigură creșterea calității aspectelor juridice în scopul îmbunătățirii interoperabilității (ținând seama de dispozițiile

RSI 2005).

Interoperabilitate

Activitate intracomunitară care conduce la: � Stabilirea procedurilor privind activitatea de răspuns � Etichetarea în mod neechivoc a categoriilor de amenințări/estimarea amplitudinii în toate statele membre � Analiza procedurilor de declanșare din toate statele membre, în vederea îmbunătățirii interoperabilității � Definirea responsabilităților agențiilor UE (de exemplu, ECDC, ECHA, EURATOM) în acest domeniu, în ceea ce

privește procedurile de activare și alertare, liniile de comunicare și logistica � Comunicarea către alte state membre a procedurilor/diagramelor de organizare/algoritmilor utilizați de fiecare stat

membru în scopul îmbunătățirii interoperabilității (a se vedea secțiunea 4.1.1) � Specificarea responsabilităților agențiilor UE (de exemplu, ECDC) în acest domeniu (procedurile de activare și

alertare, liniile de comunicare și logistica.) � Identificarea responsabilităților agențiilor UE (de exemplu, ECDC) în acest domeniu � Organizarea de exerciții la nivelul UE (chiar la scară reală), în scopul îmbunătățirii interoperabilității � Îmbunătățirea aspectelor juridice pentru a asigura mai buna interoperabilitate (ținând seama de dispozițiile RSI

2005).

4.3 Răspuns: structura de comandă și control (SCC)

A se vedea, de asemenea, secțiunea 4.5 „Centrul operațional pentru situații de urgență în domeniul sănătății”


Gestionarea situațiilor de urgență reprezintă o sarcină foarte complexă, care vizează luarea celor mai bune decizii și alocarea resurselor (care sunt limitate) pentru atingerea obiectivelor prioritare. Din cauza acestei complexități, existența unor proceduri și instrumente clare (cât se poate de simple și ușor de utilizat) sporește în mod semnificativ eficacitatea sistemului. Optimizarea echipelor de lucru necesită supravegherea și coordonarea adecvată a personalului, precum și responsabilitate reciprocă. Acestea ar trebui dezvoltate și evaluate de către toate părțile interesate.

Structurile organizaționale flexibile/adaptabile vor minimaliza impactul evenimentelor/efectelor inevitabile aleatorii.

Activitatea fiecărei părți interesate ar trebui să fie eficace din punct de vedere tehnic, fiind necesar ca aceste părți interesate să își cunoască bine organizarea și instrumentele de care dispun, pentru a putea utiliza la maximum capacitățile.

Structura specifică situației de criză ar trebui să fie integrată în operațiunile de management zilnice.

Statele membre (structura de gestionare a crizei, SCC), agențiile (Centrul operațional pentru

situații de urgență, COSU) și Comisia Europeană (Centrul operațional pentru situații de urgență în

domeniul sănătății, HEOF)

� Cerințele minime pentru SGC, COSU și HEOF sunt următoarele (pentru detalii, a se vedea lista de verificare):

- 35 -

� personalul relevant/alocat poate fi disponibil imediat � toți membrii personalului sunt informați/instruiți � organizarea de schimburi de lucru suplimentare în cazul în care situația impune funcționarea neîntreruptă timp

de mai multe zile � accesul în clădirea/sala SGC este permis tuturor părților implicate relevante, în permanență � sunt descrise procedurile operaționale pentru toate funcțiile � listele de verificare pentru procedurile critice sunt ușor accesibile � listele de contacte sunt pregătite � se introduce un registru special pentru evenimentul respectiv, pentru asigurarea documentării adecvate a

acțiunilor � liniile de comunicare între SGC, COSU, HEOF și sistemele RAS (EWRS etc.) sunt stabilite, testate și fiabile,

neexistând riscul supraîncărcării din cauza traficului intens de informații sau a unor probleme tehnice � liniile telefonice directe ar trebui securizate � se identifică și se desemnează spații alternative, pentru a se asigura continuitatea activităților în cazul în care

un centru obișnuit este inaccesibil � accesul la teleconferințe și videoconferințe este cunoscut și garantat, în funcție de rolurile atribuite în cadrul

SGC. � se creează o căsuță poștală electronică dedicată crizei respective � sistemul este adaptabil, astfel încât să poată îndeplini nevoile unui răspuns ce implică o creștere sau reducere

semnificativă a resurselor � sistemul este flexibil pentru a putea răspunde unor variabile neprevăzute; persoanele responsabile cu

gestionarea riscurilor, de la fiecare nivel, dispun de autonomia necesară pentru a răspunde circumstanțelor variabile și pentru a informa eșaloanele superioare

� Asigură, în aceeași clădire/la același nivel, spații care să satisfacă nevoile de bază ale personalului � Dezvoltă soluții pentru a face față unor condiții extreme (cum ar fi întreruperea alimentării cu energie electrică, lipsa

de personal, defectarea sistemului IT).

Interoperabilitate

Activitate intracomunitară care conduce la: � Realizarea la cel mai înalt nivel posibil a standardizării/armonizării structurilor de gestionare a situațiilor de criză în

domeniul sănătății pe întreg teritoriul UE � Organizarea de exerciții (cât de frecvent posibil) la nivel național/UE. � Organizarea de cursuri de formare profesională la nivel național/UE. � Alocarea de timp/personal/buget pentru desfășurarea exercițiilor/cursurilor de formare profesională. Personalul

competent și dedicat se poate dovedi mai eficace decât echipamentele tehnice.

4.4 Realizarea legăturii între gestionarii evenimentelor legate de sănătate


Confirmarea, în urma analizării informațiilor privind riscurile, a faptului că amenințarea poate fi etichetată ca fiind gravă sau majoră va avea ca rezultat activarea (i) structurii de comandă și control, astfel cum s-a menționat anterior și (ii) a structurii de legătură/contact, după cum se arată în continuare.

De asemenea, această confirmare va conduce la etichetarea amenințării ca fiind o USPII, în conformitate cu RSI 2005 și, astfel, la activarea unei legături cu OMS.

Serviciile Comisiei Europene (SANCO-HEOF, împreună cu alte părți implicate) vor contacta statul membru (statele membre) în cauză pentru evaluarea situației (informații privind circumstanțele amenințării, evoluția posibilă/așteptată a situației etc.)

Structura de legătură/contact a SANCO-HEOF va asigura ulterior o capacitate de cooperare virtuală sau reală, pe teren, pentru: (i) colectarea și partajarea tuturor informațiilor relevante disponibile; (ii) îmbunătățirea evaluării datelor colectate și (iii) identificarea opțiunilor adecvate pentru gestionarea riscurilor.

Principalul obiectiv al acestei structuri constă în comunicarea continuă a aspectelor relevante ale evaluării și gestionării amenințării la adresa sănătății, pentru a oferi o imagine globală la nivel european asupra situației, în sprijinul gestionarilor evenimentelor legate de sănătate în îndeplinirea atribuțiilor lor.

La încheierea fazei inițiale se va stabili un „ritm operațional pentru situația de criză”, respectând un calendar aprobat de toate părțile implicate. Se va aplica un program de lucru zilnic, cu identificarea intervalelor necesare efectuării schimburilor de informații între statele membre.

- 36 -

În funcție de situație, este posibil ca acest program de lucru neobligatoriu să fie adaptat, iar procedura (solicitare, informare pe site-ul web, conferințe audio/video) să se desfășoare de mai multe ori pe zi sau mai puțin frecvent, poate din două în două zile etc. Statele membre care nu pot furniza datele solicitate „la termen” le pot furniza în ziua următoare. Nu se va permite furnizarea de date în timpul audio/videoconferințelor.

Statele membre

Cerințe � Este instituită și operațională o structură de comandă și control � Planul include următoarele:

� Plafoanele și gradele de alertă care conduc la activarea la nivel național a sistemului de alertă � Comunitatea Europeană a aprobat și gradul de alertă și plafoanele care conduc la activarea la nivel comunitar � În funcție de gradul de alertă, sunt instituite PSO de activare/dezactivare a celulei/personalului/dispozitivelor

pentru situații de criză și de desemnare a GES pentru structura de comandă și control � Pentru asigurarea transmiterii rapide a informațiilor în timpul crizei, un membru din echipa structurii de

comandă și control (altul decât GES) ar trebui să fie însărcinat cu monitorizarea sistemelor de alertă (de exemplu, a sistemului EWRS )

� Fiecare plan include un angajament de cooperare, la nivel comunitar, al responsabilului cu gestionarea riscurilor pentru sănătate și al adjunctului acestuia.

� Fiecare plan include implicarea agenției corespunzătoare (sau a mai multor agenții) în gestionarea efectelor asupra sănătății pentru fiecare tip de amenințare identificat

� Ar trebui să existe o structură de legătură/contact națională care să sprijine structura națională de comandă și control în gestionarea efectelor crizei la alte niveluri (local/regional) și în alte sectoare (poliție, transporturi, turism, aprovizionarea cu alimente) prin desfășurarea de operațiuni legate de selectarea priorităților, investigarea incidentelor și/sau epidemiilor, interzicerea comercializării, elaborarea recomandărilor pentru persoanele care călătoresc, restricții de circulație � În funcție de grad și efecte, sunt instituite PSO de activare/dezactivare a structurii de legătură/contact

naționale în alte sectoare. Autoritățile politice, lanțurile de comandă și atribuirea sarcinilor între structuri sunt identificate cu claritate (în special în ceea ce privește procesul decizional privind riscurile pentru sănătate) și verificate de toate părțile implicate

� Sunt instituite PSO privind realizarea legăturii cu rețeaua de coordonare a serviciilor Comisiei Europene atunci când este necesar

� Punerea la punct a tuturor aspectelor juridice ale planului

Agențiile

Cerințe � Este instituită și operațională o structură pentru gestionarea situațiilor de criză � Planul include următoarele:

� Nivelul de alertă și pragurile convenite la nivelul Comunității Europene care conduc la următoarele � activare la nivel comunitar � În funcție de gradul de alertă, sunt instituite PSO de activare/dezactivare a celulei/personalului/dispozitivelor

pentru situații de criză și de desemnare a unui GES echivalent � Se identifică autoritatea pentru comanda generală și autoritatea pentru componentele individuale ale

răspunsului la criză � Aspectele juridice ale planului sunt puse la punct (printre care și confidențialitatea, în cazul comunicării prin

intermediul sistemului EWRS).

Comisia Europeană

Cerințe � Este instituită și operațională o structură pentru gestionarea situațiilor de criză � Planul include următoarele:

� Gradul de alertă și pragurile convenite la nivelul Comunității Europene care conduc la activarea la nivel comunitar.

� În funcție de gradul de alertă, sunt instituite PSO de activare/dezactivare a structurii de legătură/contact (HEOF) pentru a permite coordonarea măsurilor de combatere a amenințării la adresa sănătății

� Sunt instituite PSO de stabilire a unei capacități virtuale sau reale, la fața locului, de colectare și partajare a tuturor informațiilor relevante disponibile, într-un mod care să fie înțeles de către și util pentru toți partenerii

- 37 -

din statele membre, îmbunătățind evaluarea datelor colectate și propunând opțiuni adecvate de gestionare a riscurilor

� Sunt instituite PSO de informare a statelor membre și a agențiilor competente ale UE cu privire la activarea acestei structuri de legătură/contact

� Sunt puse la punct aspectele juridice ale planului � Există o rețea a Comisiei Europene (ARGUS) de sprijinire a acțiunii statelor membre prin coordonarea diferitelor

servicii � În funcție de gradul de alertă și de impact, sunt instituite PSO de activare a sistemului de coordonare al

Comisiei Europene (ARGUS) � Sunt identificate toate autoritățile responsabile pentru comanda generală și pentru componentele individuale

ale răspunsului la criză � Comisia deține informațiile de bază cu privire la structurile de gestionare a situațiilor de criză în materie de

sănătate, existente în fiecare stat membru (a se vedea secțiunea 4.1.1) � Site-urile de internet ale sistemului RAS actual sunt îmbunătățite

Interoperabilitate

Activitate intracomunitară în vederea următoarelor obiective: � Funcționarea efectivă a structurii de legătură/contact care asigură relația între responsabilii cu gestionarea

evenimentelor legate de sănătate din statele membre implicate, departamentele Comisiei Europene și agenții. Aceasta obligă serviciile Comisiei Europene având competențe în domeniul sănătății publice: � să dezvolte capacitatea virtuală actuală (HEDIS) � să organizeze cursuri de formare profesională și exerciții (cât mai frecvent posibil) la nivel național/UE � să aloce timp/personal/bugete pentru exerciții/formare profesională.

4.5 Centrul operațional de gestionare a crizelor sanitare (HEOF)


Structura de legătură/contact pentru o criză sanitară este Centrul operațional de gestionare a crizelor sanitare (HEOF) al Comisiei, cu sediul la Luxemburg. Activitatea acestuia a fost convenită la nivelul Comunității Europene și aprobată oficial, ținând seama de principiile subsidiarității. Atunci când este necesar, responsabilii cu gestionarea evenimentelor sanitare vor coopera cu autoritățile și serviciile competente altele decât cele din domeniul sănătății publice, astfel cum se specifică în planurile lor naționale.

Centrul operațional de gestionare a crizelor sanitare funcționează ca centru de sănătate publică pentru asigurarea legăturii cu structurile centralizate de gestionare a crizelor la nivel național/comunitar. Toate părțile interesate își vor furniza reciproc informații și vor putea sprijini procesul lor decizional cu informațiile publicate pe un site de internet securizat, monitorizat de structura de legătură/contact.

HEOF va fi un instrument care poate asigura pentru factorii de decizie următoarele:

(i) informarea și analiza rapidă și completă a situației internaționale;

(ii) transmiterea informațiilor cu privire la măsurile puse în aplicare în alte state membre;

(iii) coordonarea eficace a răspunsurilor.

Statele membre

Cerințe: � Fiecare plan include angajamentul cu privire la cooperarea la nivel comunitar în ceea ce privește gestionarea

crizelor sanitare/riscurilor pentru sănătate. � Sunt instituite PSO prin care se asigură legătura cu HEOF/EOF � Sunt instituite PSO privind furnizarea datelor relevante către instrumentele Comisiei Europene: RAS/capacitatea

virtuală de cooperare (HEDIS), atunci când este necesar � Dacă este posibil, este delegat un expert (punct de contact) la Centru (de exemplu, HEOF din Luxemburg), pentru

mai buna interacțiune între Centru și statele membre.

- 38 -

Agențiile

Cerințe: � Sunt instituite PSO prin care se asigură legătura cu părțile interesate (statele membre, HEOF, SANCO, ARGUS) � Sunt instituite PSO privind furnizarea datelor relevante către instrumentele Comisiei Europene: RAS/capacitatea

virtuală de cooperare (HEDIS), atunci când este necesar � Există un mandat clar al ECDC și al oricăror alte agenții implicate:

� Evaluarea riscurilor este actualizată în funcție de evoluția riscurilor și de punerea în aplicare a măsurilor de răspuns

� La cerere: furnizează Comisiei Europene recomandări privind gestionarea riscurilor: (i) schimburi de consultanță științifică: consultări ad hoc și în timp real privind măsurile de prevenire și control (de exemplu, asistență în realizarea investigației epidemiologice) (ii) colectarea/analizarea datelor, inclusiv de la echipe de experți (de exemplu, cu privire la procedurile de izolare)

� Delegarea unui expert (punct de contact) la Centru (de exemplu, HEOF din Luxemburg), pentru mai buna interacțiune între Centru și agenție.

Comisia Europeană

Cerințe: � Sunt instituite PSO prin care se asigură legătura (de exemplu, a HEOF) cu statele membre și agențiile UE. Această

măsură este esențială pentru adaptarea acțiunilor Centrului la nevoile statelor membre pe timp de criză � Sunt instituite PSO prin care se asigură legătura cu SANCO și ARGUS � Informarea, prin intermediul sistemelor EWRS și RAS-BICHAT, cu privire la faptul că monitorizarea crizei se

realizează, din acest punct, exclusiv cu ajutorul HEDIS � Raport de situație: dezvoltarea capacității virtuale actuale (HEDIS) pentru ritmul adecvat crizei/operațional, care

include: � Colectarea datelor relevante (științifice și/sau operaționale) care să permită gestionarea în modul cel mai

eficace a crizei legate de amenințarea actuală la adresa sănătății � Monitorizarea surselor de informații și validarea datelor (de exemplu, a celor furnizate de statele membre

și/sau de agenții). Statele membre trebuie să se poată baza pe aceste informații, în scopul adaptării răspunsului lor

� Analizarea datelor în scopul monitorizării coordonării răspunsului pe întreg teritoriul UE

� Afișarea rapidă și concisă a datelor (conform unor PSO, de exemplu, identificarea sursei), astfel încât să poată fi ușor identificate și localizate. Se instituie PSO privind schimburile de informații cu agențiile (de exemplu, ECDC)/ organizațiile (de exemplu, OMS) și se integrează aceste informații pe site-ul de internet al centrului

� Raport de activitate: sunt instituite PSO de coordonare a răspunsului pe întreg teritoriul UE, incluzând următoarele: � Identificarea opțiunilor disponibile pentru prevenirea, eliminarea sau diminuarea până la un nivel acceptabil a

riscului pentru sănătatea oamenilor și actualizarea acestor opțiuni pe baza noilor informații disponibile și în funcție de evoluția situației

� Evitarea conflictelor legate de punerea în aplicare a diferitelor strategii naționale de control � Organizarea sprijinului logistic pentru activitățile operaționale planificate, în mod continuu, pe întreaga durată

a activităților legate de amenințare � Organizarea comunicării cu cetățenii în privința riscurilor implicite și măsurilor adoptate prin implicarea

rețelei Comunicatorilor Comitetului pentru securitate sanitară (a se vedea secțiunea 2.5 „Comunicarea riscurilor/situației de criză în presă și către grupurile de cetățeni”).

� Dezvoltarea cartografierii, această metodă oferind o excelentă imagine generală. Hărțile trebuie să fie actualizate permanent și să prezinte informații esențiale clare (epidemiologice și/sau operaționale)

Interoperabilitate

Activitatea intracomunitară va conduce la o mai bună eficiență a Centrului operațional de gestionare a crizelor sanitare: � Identificarea cerințelor și nevoilor potențialilor utilizatori ai instrumentului la fața locului (HEDIS), de exemplu,

prin efectuarea unui sondaj în rândul părților interesate: statele membre, SANCO, HEOF, ECDC, OMS � Investigarea și abordarea tuturor aspectelor tehnice împreună cu toate părțile interesate:

� Programe informatice care constituie o condiție prealabilă pentru accesarea site-ului de internet, cu informații despre (i) locul/modul de căutare/descărcare în siguranță a datelor; (ii) momentul când acestea trebuie actualizate.

� Aspecte legate de server (viteza) � Aspecte legate de parolă: resetare/reamintire � Rezistența sistemului la solicitare și supraîncărcare

- 39 -

� Informarea permanentă a părților interesate cu privire la noile îmbunătățiri aplicate instrumentelor � Organizarea de cursuri de formare profesională și de exerciții cu potențialii utilizatori.

4.6 Aspecte speciale ale evenimentelor biologice, chimice, radionucleare și legate de schimbările climatice

Pentru aceste evenimente, structura de gestionare trebuie să fie completată de expertiza în domeniu, în funcție de situație. De altfel, nu există alte nevoi specifice pentru structura de gestionare în aceste cazuri.

4.7 Lista de verificare a structurilor de comandă și control

Gestionarea personalului

În timpul unei situații de criză, gestionarea personalului reprezintă un element fundamental. Personalul competent și dedicat s-ar putea dovedi mai eficace decât dispozitivele tehnice. Gestionarea personalului include:

� Personalul prezent în SCC ar trebui să se ocupe de toate aspectele următoare: strategice, operaționale, logistice,

administrative, financiare și de comunicare cu presa � Personalul de la toate nivelurile din cadrul SCC ar trebui să fie instruit/competent pentru funcția pe care o ocupă � Membrii personalului ar trebui să utilizeze terminologia și tehnologia cu care sunt familiarizați � Fluxul de informații ar trebui să permită fiecărui membru al personalului să își îndeplinească sarcinile care i-au fost

atribuite, în măsura permisă de circumstanțe, și să transmită informațiile în mod eficace � În cazul organizării de schimburi cu personal neinstruit (schimbul doi sau trei, cu dificultăți neprevăzute și membri

din diferite organizații/agenții) se vor furniza informații în scopul facilitării îndeplinirii sarcinilor de către personalul neinstruit: manuale ușor de înțeles, liste de verificare, ghiduri de teren (de buzunar), manuale de orientare privind atribuțiile/procedurile standard de operare

� Pentru îmbunătățirea capacităților de gestionare a situațiilor se va avea în vedere formarea spiritului de echipă (team building). Persoanele obișnuite să lucreze în colectiv sunt mai puțin predispuse la stres.

Proceduri standard de operare

Procedurile standard de operare bine stabilite permit obținerea de performanțe optime ale personalului și conduc la acțiuni rapide în timpul gestionării crizelor. � Toate PSO au fost elaborate împreună cu și verificate de către toate părțile interesate � Responsabilitățile și sarcinile fiecărei funcții sunt descrise în mod clar (strategice, operaționale, logistice,

administrative, financiare și comunicarea cu presa) � Este descrisă structura ierarhică pentru părțile interesate � Este descrisă relația dintre sectoarele ierarhice � Există o diagramă decizională și sunt stabilite măsurile care trebuie adoptate de fiecare departament � Sunt descrise relația/legăturile dintre sectoarele sănătății și alte sectoare de urgență (la nivel național/internațional) � Aranjamentele privind teleconferințele și videoconferințele ar trebui să includă: persoanele care participă

(proceduri), locul conferințelor (săli), sistemul utilizat (instrumente) � Procedurile standard de operare includ etapele unui răspuns care implică fie o creștere, fie o reducere a utilizării

resurselor (personal alternativ, echipamente, spații, fonduri) � Procedurile standard de operare includ realocarea de personal (în același departament sau în altul diferit) în funcție

de nevoi și asigură continuitatea activităților principale � Procedurile standard de operare privind acordarea accesului la SCC ar trebui să fie cunoscute de echipa de

mentenanță cu funcționare permanentă.

Logistică și aspecte tehnice

A se vedea, de asemenea, documentul „Cerințe minime pentru celulele de criză” din anexa 1 � Monitorizarea activării și a valabilității legitimației fiecărui membru al personalului căruia i se acordă acces în

clădirea/sala SCC � Listele de verificare relevante sunt ușor accesibile (personalul știe unde să le găsească) � Listele de verificare privind procedurile critice sunt actualizate în mod periodic � Actualizarea periodică a listelor de contacte constituie o obligație (inclusiv a echipei de mentenanță) � Este elaborat un model de jurnal universal

- 40 -

� Echipa de mentenanță tehnică ar trebui să fie disponibilă în permanență � Liniile telefonice directe ar trebui să fie asigurate de doi furnizori de servicii diferiți pentru SCC, pentru a evita

întreruperile � Alimentele și băuturile necesare membrilor personalului ar trebui să fie depozitate în spații de răcire � Membrilor personalului ar trebui să le fie asigurate spații pentru odihnă, somn și baie, fără să existe interferențe

între aceste activități și sprijinul operațional.

- 41 -

5 Pregătirea sectorului de sănătate

Un eveniment legat de sănătatea publică va exercita, aproape întotdeauna, o presiune suplimentară asupra sectorului sanitar, pregătirea și planificarea fiind necesare pentru adaptarea la noile cerințe. În mod inevitabil, principiile de gestionare a crizelor vor fi diferite de la o țară la alta, în funcție de infrastructura de sănătate, iar capacitatea de gestionare a evenimentelor de anvergură în domeniul sănătății va fi, de asemenea, diferită. Atunci când este necesar sprijinul transfrontalier, este esențial să se înțeleagă procedurile utilizate în țara beneficiară. Pentru a sigura această înțelegere, ar trebui create rețele de comunicare între țări, iar schimbul de informații privind activitățile planificate va contribui la elaborarea noilor planuri naționale. În cadrul Comisiei și în unele state membre, problemele din sectorul sanitar legate de structurile prespitalicești sunt de competența serviciului de protecție civilă.

5.1 Investigarea


Investigarea evenimentului și evaluarea răspunsului necesar constituie condițiile prealabile pentru abordarea unei amenințări la adresa sănătății publice. Resursele necesare vor fi identificate înainte de apariția unui incident și vor fi elaborate proceduri privind modul de utilizare a acestora. Punerea în comun a resurselor de investigare ridică gradul de pregătire și sporește posibilitățile de organizare a unui răspuns internațional la un eveniment major din exteriorul UE.


Lista de verificare privind echipele de investigare și răspuns: � Planurile naționale includ prevederi referitoare la mobilizarea rapidă a echipelor de investigare și răspuns � Sunt aprobate principiile orientative pentru operațiunile internaționale � Se cunosc autoritățile/structurile competente? � În cazul unui incident, în afara problemelor din domeniul sănătății publice, sunt incluse și aspecte ce țin de alte

sectoare, de exemplu poliție, securitate și altele? � Există și sunt utilizate legăturile operaționale cu OMS și alte organizații internaționale din domeniul sănătății

publice?

Interoperabilitate

Activitate intracomunitară care conduce la: � Capacitatea de răspuns a UE este operațională pentru activitățile desfășurate atât în UE, cât și pe plan internațional � Există legături operaționale cu punctele focale din cadrul UE, OMS și alte organisme relevante (de exemplu,

ESCON, mecanismele UE privind sănătatea animalelor, a plantelor, alimentelor, protecția civilă, probleme radiologice, aplicarea legii, EUROPOL OMS/GOARN, OMS/RSI etc.)

� Rolul ECDC de coordonator și evaluator al procesului este clar definit pentru un eveniment legat de bolile transmisibile.

� ECDC stabilește un mecanism de activare, linii de comunicare și logistică pentru un eveniment legat de bolile transmisibile.

� ECDC stabilește un mecanism de identificare ad-hoc a termenilor de referință și a echipelor pentru un eveniment legat de bolile transmisibile.

5.2 Gestionarea incidentelor

Prezenta secțiune descrie activitățile pe care sectorul sanitar trebuie să le ia în considerare în cazul apariției unui incident.

5.2.1 Gestionarea incidentelor în afara mediului spitalicesc

- 42 -

5.2.1.1 Primul ajutor și asistența medicală de urgență


Asistența medicală prespitalicească reprezintă un element crucial în „lanțul supraviețuirii”. Planurile naționale ar trebui să explice cu claritate sistemul existent de acordare a primului ajutor, suportul vital de bază (SVB) și serviciile de ambulanță, inclusiv de alarmare și dispecerat. Vor fi descrise rolurile și responsabilitățile părților implicate, precum și resursele disponibile. Va fi definit rolul asistenței medicale oferite de serviciile de ambulanță, condițiile de utilizare a acestora în funcție de natura crizei și sistemul de gestionare a urgențelor. De asemenea, planurile naționale ar trebui să se axeze pe cooperarea transfrontalieră existentă în ceea ce privește acordarea asistenței medicale de urgență.


Lista de verificare privind primul ajutor și asistența medicală de urgență: � Planurile naționale includ măsuri privind acordarea primului ajutor; sunt definite rolurile instituțiilor

guvernamentale și organizațiilor non-guvernamentale, inclusiv ale serviciilor de alarmare și dispecerat � Există o colaborare între serviciile de protecție a sănătății și serviciile de protecție civilă, atunci când este cazul � În planurile naționale este explicat rolul pe care îl au serviciile medicale de urgență (SMU) în gestionarea crizelor

sau urgențelor � Potrivit dispozițiilor legale, există planuri ale SMU de pregătire pentru situații de criză și de urgență � Există un program de pregătire profesională a personalului SMU în domeniul gestionării situațiilor de criză și de

urgență � Sunt puse în aplicare măsuri de siguranță pentru pacienți (identificarea pacienților cu ajutorul brățărilor, fișelor de

prioritate etc.).

Interoperabilitate

Activitate intracomunitară care conduce la: � Încheierea de acorduri de cooperare internaționale (protocoale) privind asistența medială de urgență cu alte țări, cel

puțin în ceea ce privește cooperarea transfrontalieră � Utilizarea numărului de telefon de urgență 112, valabil în toată Europa.

5.2.1.2 Medicii generaliști și specialiștii în asistență medicală primară


Pentru unele evenimente legate de sănătatea publică, precum sindromul respirator epidemic, gripa pandemică sau consecințele valurilor de caniculă asupra sănătății, medicii generaliști și specialiștii în asistență medicală primară se poziționează adesea în prima linie. Planurile naționale ar trebui să explice clar rolul și responsabilitățile părților implicate în gestionarea acestor evenimente, să descrie resursele disponibile și organizarea, și să indice cât de eficient și rapid ar trebui să fie stabilit dialogul cu medicii generaliști.


Lista de verificare privind medicii generaliști și specialiștii în asistență medicală primară: � Planurile naționale includ măsuri, inclusiv cu privire la flexibilitate și dialog, referitoare la medicii generaliști și

specialiștii în asistență medicală primară; sunt definite rolurile, responsabilitățile și, dacă este necesar, asigurarea specifică în astfel de circumstanțe

� Orientările naționale privind gestionarea diferitelor amenințări sunt elaborate și distribuite specialiștilor în asistență medicală

� Sunt elaborate și propuse programe și cursuri de formare profesională, informări și recomandări privind gestionarea � Echipamentele individuale de protecție (EIP) sunt disponibile și oferite acestor grupuri.

Interoperabilitate

Activitate intracomunitară care conduce la: � Schimburi de orientări între statele membre, având eventual ca rezultat anumite bune practici

- 43 -

� Sunt definite cu claritate rolurile agențiilor UE (de exemplu, ECDC) în sprijinirea și în evaluarea procesului.

5.2.2. Selectarea priorităților și gestionarea unui număr mare de cazuri


Foarte multe cazuri pot fi tratate fie de sistemul de sănătate, spitalele de urgență sau alte unități către care sunt direcționați pacienții, fie la locul unei expuneri posibile sau reale. Selectarea priorităților și procedurile în acest sens sunt esențiale pentru acordarea unei îngrijiri adecvate unui număr mare de persoane, indiferent de locație. Planurile privind utilizarea ambulanțelor vor fi strâns corelate cu planurile privind selectarea priorităților și ar trebui privite ca un grup de activități ce necesită aceleași pregătiri și aceeași colaborare. În prezent, procedurile diferă de la un stat membru la altul, în funcție de tradițiile locale și de sistemele de sănătate existente. Comisia încurajează statele membre să dezvolte sisteme de selectare a priorităților și de gestionare a unui număr mare de cazuri, care să se bazeze pe cerințe, orientări și proceduri recunoscute la nivel internațional. Comisia sprijină regiunile de frontieră în elaborarea planurilor privind colaborarea în ceea ce privește gestionarea evenimentelor majore, inclusiv a spitalelor.


Lista de verificare privind selectarea priorităților și gestionarea unui număr mare de cazuri: � Sunt îndeplinite următoarele cerințe minime?

� Sunt instituite proceduri de selectare a priorităților, în conformitate cu orientările internaționale, de către specialiști în medicina de urgență și/sau dezastre naționale sau de către societatea de medicină de urgență

� Există oportunități de specializare în aceste metode, pentru toți membrii personalului � Spitalele situate în regiunile de frontieră au stabilit colaborarea cu autoritățile sanitare din țările vecine � Sistemele de urmărire a pacienților sunt operaționale și corelate cu sistemele de căutare a persoanelor

dispărute � În cazul unui incident, în afara problemelor din domeniul sănătății publice, sunt incluse și alte aspecte, de exemplu

echipele de protecție civilă și altele?

Interoperabilitate

Activitate intracomunitară care conduce la: � Sprijinirea regiunilor de frontieră în elaborarea planurilor privind colaborarea în gestionarea evenimentelor majore � Discuții legate de coordonarea sistemelor de selectare a priorităților și a protocoalelor de tratament.

5.2.3 Sprijinul psihosocial


Experiența dobândită în urma crizelor naționale și internaționale a evidențiat faptul că populația, în general, și personalul sanitar, în special, mai ales primii respondenți, sunt supuși unui stres semnificativ în timpul și ulterior unui incident. În toate etapele situației de criză, respectiv pregătirea, criza și perioada următoare acesteia, serviciile de consiliere ar trebui să fie disponibile cu promptitudine, pentru menținerea atitudinii pozitive în rândul cetățenilor și asigurarea nivelului adecvat de resurse de personal în sectorul sanitar.

În timpul unui eveniment major sunt necesare resurse naționale, iar planurile regionale trebuie să includă acest aspect. Informațiile comunicate de autoritățile naționale și regionale constituie o parte importantă a acestei proceduri. Aceste activități vor fi adaptate la situațiile locale. În situații de criză, posibilitățile de utilizare transfrontalieră a resurselor sunt limitate. Vor fi organizate exerciții care să vizeze schimburile de experiență în domeniul planificării și al execuției efective a planurilor în vederea asigurării acestor resurse.


Lista de verificare privind sprijinul psihosocial: sunt îndeplinite următoarele cerințe minime? � Resursele naționale și orientările sunt disponibile, inclusiv tratamentele stresului posttraumatic � Orientările reflectă specificul lingvistic, cultural, social și religios al populației în reacțiile la stres � Sunt constituite și operaționale echipele de acordare a sprijinului psihosocial de urgență la nivel național, regional

și/sau local.

- 44 -

Interoperabilitate

Activitate intracomunitară care conduce la: � Sprijinirea elaborării orientărilor și a schimbului de experiență în ceea ce privește sprijinul psihosocial.

5.2.4 Asigurarea aprovizionării sectorului sanitar cu materiale de rezervă vitale


Planurile naționale privind instituțiile medicale vor asigura faptul că toate materialele de rezervă necesare sunt disponibile chiar și în timpul unei situații de criză. Tipurile și cantitățile de materiale de rezervă ar trebui discutate cu autoritățile locale, pentru a se asigura includerea în planurile de pregătire generală a societății, în ansamblul său, a necesarului de materiale de rezervă pentru instituțiile sanitare.

Planurile naționale vor asigura disponibilitatea imediată la fața locului a echipamentelor de protecție, medicamentelor și materialelor de rezervă (inclusiv a stocurilor) necesare instituțiilor medicale, precum și păstrarea acestora în unități publice, precum clinicile de asistență medicală primară.

Este necesar ca reprezentanții sectorului de sănătate publică să participe la discuțiile legate de gradul de pregătire a societății atât la nivel național, cât și la nivelul UE.


Lista de verificare privind asigurarea aprovizionării sectorului sanitar cu suficiente materiale de rezervă vitale: sunt îndeplinite următoarele cerințe minime? � Elaborarea de orientări naționale privind aprovizionarea cu materiale de rezervă a instituțiilor medicale în situații de

urgență � Planurile de pregătire generală includ aprovizionarea centrelor medicale în timpul unei situații de criză � Planurile abordează opțiuni de constituire a unor stocuri de produse medicale și materiale de rezervă, inclusiv

echipamente individuale de protecție, și identifică surse pentru aprovizionare suplimentară, inclusiv distribuția în siguranță a produselor medicale și a materialelor de rezervă

� Planurile includ un număr de medicamente esențiale pentru boli, care vor fi necesare în mod suplimentar (antibiotice, medicamente pentru boli cardiovasculare etc.) și care vor fi, de asemenea, utile pentru tratarea complicațiilor

� Planurile stabilesc nivelul de asistență medicală care poate fi asigurat în unități medicale alternative și includ un plan de intervenție privind aprovizionarea acestor centre alternative cu echipamentele și materialele necesare nivelului de asistență ce urmează a fi acordată

� Planurile de pregătire generală includ prevederi referitoare la distribuirea de materiale către unitățile publice, în timpul unei situații de criză � Planurile includ o strategie privind distribuirea stocurilor de produse medicale și materiale și organizarea

centrelor de distribuție � Personalul care lucrează la centrele de distribuție a primit instrucțiuni și a beneficiat de cursuri de formare

profesională � Aspectele juridice privind distribuirea medicamentelor au fost abordate în mod corect � Planurile includ prevederi referitoare la accesibilitatea pentru grupurile de persoane afectate, fără adăpost sau

alte grupuri similare � Este prevăzut transportul la un centru de tratament al persoanelor care prezintă simptome care se deplasează la

centrele de distribuție � Se organizează primirea de feedback cu privire la aprovizionare.

Interoperabilitate

Activitate intracomunitară care conduce la: � Definirea clară a rolurilor agențiilor UE (de exemplu, al ECDC) în sprijinirea și evaluarea procesului � Instituirea unui mecanism comunitar și implicarea în problemele operaționale legate de stocuri (împreună cu

serviciile sanitare, EMEA, DG-ENV etc.) � Schimburi de experiență.

- 45 -

5.3 Pregătirea spitalelor

5.3.1 Asigurarea planurilor de pregătire generală a spitalelor (a se vedea, de asemenea, capitolul 7 „Gestionarea planurilor”


Planurile naționale vor identifica și verifica cerințele minime aprobate la nivelul UE în ceea ce privește instituțiile de asistență medicală. Gestionarea situațiilor de urgență pentru instituțiile de asistență medicală include elemente legate de diminuarea consecințelor, pregătire, răspuns și recuperare. Aceste planuri ar trebui să țină seama de factori precum caracterul adecvat și eficace al spațiilor fizice, structurilor organizaționale, resurselor umane și sistemelor de comunicare.

Infrastructura de asistență medicală devine din ce în ce mai dependentă de alte sisteme de infrastructură, prin urmare gradul de pregătire al sectorului de asistență medicală trebuie să țină seama de acest aspect. Analiza riscurilor și a vulnerabilității ar trebui să includă pregătirea pentru perturbări ale diferitelor sisteme de infrastructură, atât pe plan intern, cât și extern (aspecte de siguranță a spitalelor) și necesitatea asigurării serviciilor în mod prompt și permanent (în pofida crizei), inclusiv pentru o perioadă de timp mai lungă (planul de continuitate a activității: a se vedea, de asemenea, secțiunea 6.3). Ar trebui să fie luate în considerare, în mod special, sistemele de alimentare cu energie electrică, apă, gaze de uz medical, precum și sistemele informatice. Un alt aspect al siguranță a spitalelor este pregătirea spitalelor pentru incendii, precum și pentru inundații. De asemenea, ar trebui să se acorde atenție specială protecției spitalelor împotriva contaminării cu substanțe chimice toxice și a răspândirii bolilor contagioase etc., prin adaptarea sistemelor de ventilație etc. Soliditatea infrastructurii de asistență medicală se obține prin includerea acestor aspecte în analiza riscurilor și a vulnerabilității, planificarea spațiilor pentru acordarea asistenței medicale, planurile de pregătire pentru dezastre externe și interne și activitățile desfășurate în urma perturbărilor.

Lista de verificare include aspecte care stimulează evaluarea și dialogul cu principalele părți interesate, atât în cadrul instituțiilor, cât și la nivel local și dincolo de acesta.


Sunt îndeplinite următoarele cerințe minime? � Planurile de pregătire pentru situații de urgență ale instituțiilor de asistență medicală corespund orientărilor

naționale � Există un comitet de gestionare a dezastrelor, care este multidisciplinar și include membri administrativi � A fost efectuată o analiză a riscurilor și a vulnerabilității în vederea elaborării planului � Spitalul derulează programe de formare continuă, obligatorie, pentru situații de dezastre � Există stocuri de rezervă pentru energie electrică, încălzire, apă și toate nevoile farmaceutice și de logistică � Sistemele de ventilație au fost adaptate, astfel încât să se evite contaminarea cu agenți nocivi (agenți chimici,

biologici și radionucleari etc.) � Planul prevede transferul din departamentul urgențe a tuturor pacienților care nu reprezintă cazuri urgente, precum

și a vizitatorilor, anularea tuturor internărilor sau intervențiilor chirurgicale facultative, identificarea paturilor imediat disponibile sau libere

� Întregul spital și fiecare departament au elaborat proceduri standard de operare privind continuarea furnizării serviciilor în mod prompt și permanent (în pofida crizei), inclusiv pentru o perioadă de timp mai lungă (planul de continuitate a activității; a se vedea, de asemenea, secțiunea 6.3)

� Departamentele de înregistrare și internări sunt organizate astfel încât să poată face față unui aflux de răniți � Spitalul a desemnat un centru de intervenții de urgență sau un gestionar al evenimentelor legate de sănătate care va

fi responsabil pentru modul în care spitalul răspunde în perioada în care planul este activat � Au fost pregătite fișe de activitate sau liste de sarcini pentru toți membrii personalului implicați în răspunsul la

dezastru � Informarea personalului � Contactul cu alte spitale � Lista spațiilor de izolare/cu presiune negativă.

5.3.2 Capacitatea de tratament


În cazul unui număr mare de răniți, capacitatea de tratament a spitalului sau a instituției de asistență medicală (medicii generaliști și practicienii din sectorul îngrijirii medicale primare etc.) va fi depășită. În cazul în care

- 46 -

cererea crește brusc, resursele și echipamentele vor fi probabil insuficiente. În multe țări, principalul factor limitator îl va constitui disponibilitatea personalului.

În cazul evenimentelor la scară redusă, se vor respecta procedurile obișnuite de internare a pacienților. Planificarea anticipată va urma orientările indicate, folosind alternative atunci când numărul pacienților care se prezintă la o unitate de asistență medicală este prea mare; acestea includ gruparea pacienților cu sindroame similare (de exemplu internarea grupurilor de pacienți afectați într-o unitate desemnată) și stabilirea de modalități de tratament alternative. De asemenea, orientările vor cuprinde, de asemenea, modul în care trebuie realocat personalul și dimensiunea capacității suplimentare necesare. Vor exista orientări cu privire la stabilirea priorităților atunci când grupurile de pacienți vor fi tratate în unități diferite.

Transferul pacienților între statele membre a început deja, atât pentru îngrijirea cazurilor grave (în special victime cu arsuri ), cât și pentru proceduri planificate. Resursele de transfer, de exemplu, utilizarea spitalelor mobile, au fost în principal dezvoltate în domeniul militar. Este necesar să se examineze dacă resursele sunt mari și suficient de prompte pentru a sprijini efectiv statele membre în timpul unui eveniment major.


Lista de verificare privind capacitatea de tratament: sunt îndeplinite următoarele cerințe minime? � Sunt elaborate orientări privind capacitatea de efort intensificat � Sunt instituite proceduri privind deplasarea pacienților între țări (cu date privind numărul de pacienți implicați)

având în vedere sprijinul financiar acordat de sistemele naționale de asigurări de sănătate � Informațiile privind capacitățile de tratament oferite sunt partajate între statele membre � Planurile naționale includ coordonarea și comunicarea cu instituțiile de tratament și:

� au fost identificate centrele de tratament din regiune care, cel mai probabil, se pot îngriji de cazurile simptomatice

� au fost identificate instituții alternative de tratament care pot gestiona cazurile simptomatice � există un sistem care permite raportarea promptă și continuă a numărului de cazuri diagnosticate și suspecte

către autoritatea locală � se realizează urmărirea evoluției sistemelor de raportare la centrele de tratament care în prezent nu pot raporta

în mod prompt și continuu numărul de cazuri diagnosticate și suspecte către autoritatea locală � există specialiști în epidemiologie care să ajute la efectuarea investigării epidemiologice pe teren sau

specialiști în toxicologie și experți în radiații care asistă medicii practicieni în gestionarea cazurilor � există dispozitive de comunicare care ar putea fi utilizate pentru a asigura raportarea promptă a numărului de

cazuri de către centrele de tratament � a fost identificat un coordonator la fiecare centru de tratament, cu care să se comunice.

Interoperabilitate

Activitate intracomunitară care conduce la: � Instituirea de proceduri privind transferurile internaționale, cu accent pe transferul de cazuri grave.

5.3.3 Departamentele de urgență


Departamentele de urgență din majoritatea spitalelor s-ar putea confrunta cu un aflux spontan de victime în cazul unui incident la scară largă (pacienți care sosesc la departamentul de urgență fără un anunț prealabil), necesitând organizarea unei selectări a priorităților în afara spitalului. Diviziunea muncii între departamentele de urgență și unitatea de terapie intensivă poate varia în mod considerabil, ca și alte aspecte. Diferențele naționale sunt semnificative. Punctele importante sunt partajarea fluxului de pacienți și contactarea specialiștilor în agenții nocivi respectivi. De asemenea, este importantă coordonarea activităților de selectare a priorităților, menționată anterior.

Posibilitățile de transferare a resurselor departamentelor de urgență au o valoare limitată, din cauza diferențelor mari între sisteme. Fluxul, între statele membre, de persoane care lucrează în departamentele de urgență din diferite țări arată că unele resurse pot fi transferate. Organizarea sistemelor naționale va fi comună și se va identifica posibilitatea realizării transferului de resurse.


Lista de verificare privind departamentele de urgență: � Sunt îndeplinite următoarele cerințe minime?

- 47 -

� În departamentele de urgență există planuri privind gestionarea incidentelor majore în domeniul sănătății publice, care fac parte din sau sunt interconectate cu planurile de pregătire ale spitalelor pentru situații de criză și de urgență

� Sunt instituite structuri de coordonare a activităților departamentelor de urgență cu alte activități din exteriorul spitalului, în scopul asigurării controlului unui incident.

� În cazul unui incident, în afara problemelor din domeniul sănătății publice, sunt incluse și aspecte ce țin de alte sectoare, de exemplu de echipele de protecție civilă și altele?

� Pentru departamentele de urgență se cer și există planuri de pregătire pentru situații de criză și de urgență � Pentru personalul departamentelor de urgență este propusă formarea profesională în domeniul gestionării situațiilor

de criză și de urgență � Sunt puse în aplicare măsuri privind siguranța pacientului și documentarea (brățări pentru pacienți, confruntarea

fișelor de selectare a priorităților etc.) � Proceduri de selectare a priorităților în afara spitalului.

Interoperabilitate

Activitate comunitară care conduce la: � Utilizarea în comun a descrierilor rolului departamentelor de urgență în sistemele naționale � Evaluarea posibilităților de utilizare în comun a resurselor și datelor clinice în scenarii definite, în special în cazul

evenimentelor transfrontaliere.

5.3.4 Unitățile de terapie intensivă


Unitățile de terapie intensivă (UTI) au un rol clar în multe dintre scenariile pe care un plan de pregătire generală ar trebui să le prevadă. Acestea reprezintă o resursă limitată, cu echipamente costisitoare care necesită un număr semnificativ de personal cu înaltă calificare și competent pentru fiecare pacient. Este evident că cererea va fi deseori mult mai mare decât resursele disponibile. Fiecare țară are nevoie de planuri privind extinderea la maximum a acestor resurse și probabil realizarea de stocuri de echipamente și produse farmaceutice suplimentare care să fie utilizate într-o situație de urgență. Chiar și atunci când există aceste posibilități, vor fi necesare planuri de stabilire a priorităților între diferitele grupuri de pacienți.

Orientările naționale vor defini măsura în care spitalele pot fi obligate să își extindă capacitățile de tratare a pacienților la terapie intensivă și modul în care pot fi stabilite prioritățile. Adaptarea resurselor la gestionarea unui număr mare de cazuri impune coordonarea la nivel național și schimburile de experiență la nivel internațional. S-a luat în considerare utilizarea în comun a resurselor de către statele membre, în cazul unui număr mai mic de pacienți din regiunile de frontieră și au fost instituite proceduri privind realizarea acestor transferuri. Resursele mobile ar reprezenta probabil soluția optimă în unele situații și s-ar putea analiza posibilitatea de partajare a acestora la nivel internațional.


Lista de verificare privind unitățile de terapie intensivă: sunt îndeplinite următoarele cerințe minime? � Orientări naționale privind rolul UTI în situațiile de urgență din domeniul sănătății publice � Spitalele situate în regiunile de frontieră au dezvoltat colaborarea cu autoritățile sanitare din țările vecine.

Interoperabilitate

Activitate intracomunitară care conduce la: � Un proces de planificare pentru identificarea acordului și condițiilor de utilizare în comun, cu alte state membre, a

resurselor și personalului � Rețele de comunicare între UTI, pentru un număr mare de victime și măsuri de limitare, incluzând, de asemenea,

schimbul de date clinice.

5.4 Gestionarea deceselor


Gestionarea deceselor în cazul incidentelor cu un număr mare de victime impune luarea în considerare a mai multor aspecte. Sunt obligatorii abordările multisectoriale (agențiile din domeniul sănătății, aplicării legii, protecției civile, medicinei legale) și multiculturale. Planurile trebuie să asigure posibilitatea mobilizării unor

- 48 -

resurse suplimentare atunci când numărul cazurilor depășește capacitatea sistemului. Agenții care provoacă decese pot impune manipularea specială a cadavrelor, pentru protejarea personalului și prevenirea continuării răspândirii agentului în mediul înconjurător. În sfârșit, pot fi implicați resortisanți ai multor țări diferite și, prin urmare, fiecare plan național trebuie să includă gestionarea victimelor în funcție de specificul legislației altor state membre.

Aceste activități și formalitățile relevante vor fi coordonate la nivelul UE.


Lista de verificare privind gestionarea deceselor:

Sunt îndeplinite următoarele cerințe minime? � Există orientări naționale privind gestionarea unui număr mare de decese, care țin seama, atunci când acest lucru

este posibil, de practicile religioase și alte practici culturale legate de funeralii � Există orientări naționale privind transportul cetățenilor străini în țările lor de origine � Planurile naționale prevăd existența unor departamente care se ocupă de persoanele decedate și de informarea

privind patologia, laboratoare clinice care asigură trimiterea eșantioanelor spre examinare sau eliminare, precum și utilizarea echipamentelor individuale de protecție și respectarea standardelor în acest sens

� Informațiile utile obținute de specialiștii în anatomie patologică și medicină legală sunt transmise autorităților relevante, inclusiv autorităților sanitare

� Există orientări privind manipularea victimelor provocate de agenți transmisibili.

Interoperabilitate

Activitate intracomunitară care conduce la: � Abordarea multisectorială.

5.5 Aspecte speciale ale evenimentelor biologice

În cazul unui eveniment biologic există nevoi specifice. Pe lângă consultarea experților, acestea sunt urmărirea contactelor, controlul infecțiilor și măsurile de protecție personală, precum și procedurile de izolare.

5.5.1 Urmărirea contactelor


Procedurile de urmărire a contactelor constituie o legătură importantă între activitățile de îngrijire medicală și cele de supraveghere. Acestea presupun un număr mare de activități și părți implicate, în funcție de scenariu și de agenții în cauză și vor viza atât identificarea cauzei incidentului, cât și minimizarea efectelor viitoare. Cu toate acestea, urmărirea contactelor ar putea fi o procedură prea complicată și ar trebui adaptată astfel încât să devină o măsură rezonabilă. Statele membre au o experiență vastă în urmărirea contactelor, iar procedurile exacte vor depinde în mare măsură de sistemele naționale, legislație și respectarea protecției datelor cu caracter personal (a se vedea, de asemenea, secțiunea 6.4 „Informații privind persoanele care călătoresc”). Răspândirea la nivel internațional a bolii adaugă un grad suplimentar de complexitate atunci când există deja o anumită experiență în ceea ce privește unele boli.

În cazul evenimentelor internaționale, activitățile vor fi coordonate, diferențele dintre sisteme vor fi înțelese și recunoscute, iar definițiile contactelor care trebuie urmărite vor fi stabilite în prealabil, de comun acord. Procedurile vor permite urmărirea contactelor în rândul persoanelor care călătoresc între țări și continente, consolidând pregătirea UE.


Lista de verificare privind urmărirea contactelor: � Sunt îndeplinite următoarele cerințe minime?

� Sunt definite incidentele în care este necesară urmărirea contactelor � Sunt definite responsabilitățile � Este definit procesul fluxului de informații în cadrul SM � Sunt stabilite contacte internaționale în scopul urmăririi la nivel internațional a contactelor

� Se are în vedere echilibrul dintre obiective și posibila saturare a procesului? � În cazul unui incident, în afara problemelor din domeniul sănătății publice, sunt incluse și aspecte ce țin de alte

sectoare, de exemplu poliție și altele?

- 49 -

Interoperabilitate

Activitate intracomunitară care conduce la: � Stabilirea de proceduri privind urmărirea la nivel internațional a contactelor, cu respectarea normelor și

reglementărilor privind protecția datelor � Stabilirea unei coordonări rapide a urmăririi contactelor pe teritoriul UE (EWRS, ECDC).

5.5.2 Controlul infecțiilor / măsuri de protecție personală


Având în vedere numărul mare de agenți care trebuie luați în considerare în vederea planificării pentru un eveniment în domeniul sănătății publice, există preocupări suplimentare cu privire la măsurile de protecție personală și controlul infecțiilor. Pentru a reduce probabilitatea transmiterii, ar putea fi necesare măsuri de speciale de precauție, iar în cazul anumitor boli, cerințe suplimentare de izolare. La nivelul UE vor fi colectate informații și evaluări privind procedurile suplimentare care vor fi în continuare dezvoltate. Utilizarea metodelor elaborate va fi adaptată la situațiile de la nivel național. În unele cazuri, aceste metode ar putea presupune utilizarea de echipamente sau produse farmaceutice speciale pentru profilaxia anterioară și ulterioară expunerii. În acest scop, vor fi elaborate orientări și vor fi create resurse pentru stocarea echipamentelor și dezvoltate programe de formare privind utilizarea acestora. În cazul evenimentelor majore care necesită sprijin reciproc, vor fi propuse acorduri internaționale privind utilizarea acestor echipamente.


Lista de verificare privind măsurile de control al infecțiilor/protecție personală: sunt îndeplinite următoarele cerințe minime? � Orientări naționale privind controlul infecțiilor și echipamentele individuale de protecție în cazul evenimentelor din

domeniul sănătății publice, în care sunt implicați agenți specifici, atât pentru medicii din spitale, cât și pentru practicienii din sectorul îngrijirii medicale primare (MG și paramedici/SMU)

� Sunt constituite și organizate, la nivel național, regional sau local, stocuri de echipamente individuale de protecție și/sau sisteme de distribuire a acestora

� Gestionarea deșeurilor (mănuși, măști de protecție etc.).

Interoperabilitate

Activitate care intracomunitară care conduce la: � Un proces de planificare în scopul identificării acordurilor între statele membre și a condițiilor de utilizare în comun

a resurselor și personalului � Există o rețea de legătură între statele membre, pentru elaborarea procedurilor și orientărilor legate de agenți

specifici � Rolul ECDC de coordonator și evaluator al procesului este clar definit; este elaborată o listă agreată a măsurilor de

profilaxie anterioară și ulterioară expunerii � Standarde și orientări pentru practicienii în domeniul controlului infecțiilor.

5.5.3 Proceduri de izolare/carantină


Pentru mai mulți agenți considerați ca fiind periculoși pentru sănătatea publică, izolarea pacienților reprezintă o măsură importantă de combatere, la fel și măsurile de carantină. Acestea limitează răspândirea bolii la membrii personalului și la alți pacienți. Pentru unele boli, s-a convenit deja asupra anumitor proceduri de izolare, fiind definite cazurile care trebuie izolate și momentul când acestea pot fi scoase din izolare; pentru alte boli, trebuie elaborate astfel de proceduri. În unele regiuni vor fi necesare resurse specializate, și vor fi elaborate orientări naționale în funcție de cantitățile necesare. Pentru bolile noi, vor fi instituite proceduri pentru a putea fi rapid elaborate orientări, pe baza unui consens la nivelul UE, ținând seama de recomandările OMS/RSI, chiar dacă ar putea fi necesare unele adaptări la nivel național.


Lista de verificare privind procedurile de izolare: sunt îndeplinite următoarele cerințe minime? � Sunt disponibile orientări naționale, ținând seama de cadrul juridic � Sunt disponibile date cu privire la resursele naționale necesare izolării/carantinei.

- 50 -

Interoperabilitate

Activitate comunitară care conduce la: � Orientări comune privind procedurile de izolare � Sprijin, prin intermediul proiectelor, pentru a permite schimburile și elaborarea de orientări.

5.6 Aspecte speciale ale evenimentelor chimice

În cazul evenimentelor chimice există nevoi specifice: detectarea agentului la persoanele expuse, decontaminarea pacienților, echipamentul individual de protecție, consultarea experților de la centrele toxicologice și alte organisme relevante, precum și protecția instituțiilor de asistență medicală împotriva contaminării de la norul chimic și a contaminării secundare de la victime/pacienți (în ceea ce privește aspectele de siguranță a spitalelor, a se vedea secțiunea 5.3 „Pregătirea spitalelor”). De asemenea, este necesar să se acorde atenție contaminării mediului înconjurător și a alimentelor manipulate de alte sectoare (a se vedea, de asemenea, capitolul 6 „Colaborarea intersectorială”).

5.6.1 Detectarea agentului la persoanele expuse


Este necesar să se poată detecta dacă o persoană a fost expusă și dacă se impune decontaminarea sau luarea altor măsuri. Statele membre vor elabora proceduri de stabilire a necesității detectării/identificării agentului la persoanele expuse și de adoptare a măsurilor ce se impun. Schimbul de informații dintre statele membre cu privire la criteriile și procedurile de detectare/identificare va spori posibilitatea utilizării transfrontaliere a resurselor de detectare a agentului la persoanele expuse.


Lista de verificare privind detectarea agentului la persoanele expuse: � Sunt îndeplinite următoarele cerințe minime?

� Planurile naționale includ orientări și proceduri privind detectarea agentului la persoanele expuse, atât în mediul prespitalicesc, cât și spitalicesc

� Planurile naționale includ orientări și proceduri privind detectarea agentului la personalul care lucrează în cadrul serviciului de ambulanțe și în spitale, în vehiculele serviciului de ambulanță și în instituțiile de îngrijire medicală

� Sunt elaborate proceduri pentru o mare varietate de amenințări (de exemplu, CBRN) � Promptitudinea și alte aspecte ale pregătirii sunt verificate prin exerciții organizate periodic � Informațiile privind capacitatea de detectare sunt agregate la nivel național sau regional

� Care sunt autoritățile/structurile competente? � În cazul unui incident, în afara problemelor din domeniul sănătății publice, sunt incluse și aspecte ce țin de alte

sectoare, de exemplu serviciile de salvare (inclusiv pompieri), poliția, echipele de prelevare a eșantioanelor?

Interoperabilitate

Activitate intracomunitară care conduce la: � Partajarea orientărilor și metodelor de detectare între statele membre, ceea ce ar putea conduce la anumite bune

practici � Schimbul de date de validare cu privire la metodele de detecție � Evaluarea posibilităților de punere în comun a resurselor între țările vecine � Este clar definit rolul agenției UE relevante în estimarea și evaluarea procesului � Agențiile UE relevante au nevoie de informații în vederea posibilei coordonări a activităților.

5.6.2 Decontaminarea pacienților


Decontaminarea persoanelor expuse ar putea fi necesară înainte de primirea lor în instituția de îngrijire medicală, pentru siguranța pacienților și a personalului în timpul furnizării serviciilor de îngrijire. Statele

- 51 -

membre vor elabora proceduri privind stabilirea necesității decontaminării și a capacității de luare a măsurilor care se impun, iar schimburile de informații între statele membre cu privire la criteriile și procedurile de decontaminare vor spori posibilitățile de utilizare transfrontalieră a resurselor de decontaminare. Ar trebui stabilită o colaborare strânsă cu sectoarele responsabile pentru decontaminarea mediului.


Lista de verificare privind decontaminarea pacienților: � Sunt îndeplinite următoarele cerințe minime?

� Planurile naționale includ orientări și proceduri privind o decontaminarea persoanelor expuse, atât în mediul prespitalicesc, cât și în mediul spitalicesc o decontaminarea personalului care lucrează în cadrul serviciului de ambulanțe și în spitale, a

vehiculelor serviciului de ambulanță și instituțiilor de îngrijire medicală � Sunt elaborate proceduri pentru o mare varietate de amenințări (de exemplu, CBRN) � Promptitudinea și alte aspecte ale pregătirii sunt verificate prin exerciții organizate periodic � Informațiile privind capacitatea de decontaminare sunt agregate la nivel național sau regional

� Care sunt autoritățile/structurile competente și cum este asigurată colaborarea? � În cazul unui incident, în afara problemelor din domeniul sănătății publice, sunt incluse și aspecte ce țin de alte

sectoare, de exemplu echipele de prelevare a eșantioanelor și altele?

Interoperabilitate

Activitate comunitară care conduce la: � Punerea în comun a orientărilor și metodelor de decontaminare între statele membre, ceea ce ar putea conduce la

anumite bune practici � Schimburi de date de validare cu privire la metodele de decontaminare � Evaluarea posibilităților de punere în comun a resurselor între țările vecine � Rolurile autorităților UE relevante în estimarea și evaluarea procesului sunt clar definite.

5.6.3 Echipamentul individual de protecție (EIP)


În special în cazul incidentelor chimice (și biologice sau radionucleare), este necesar ca primul respondent și primii furnizori de servicii medicale să se protejeze împotriva expunerii. Acest lucru poate fi necesar la fața locului, pe timpul transportului sau la unitatea de îngrijire medicală, înainte de decontaminarea corespunzătoare a pacientului. Statele membre vor elabora proceduri privind protecția personalului. Schimburile de informații între statele membre cu privire la echipamente și criteriile de utilizare a acestora vor spori posibilitățile de utilizare transfrontalieră a resurselor.


Lista de verificare privind EIP: � Sunt îndeplinite următoarele cerințe minime?

� Planurile naționale includ orientări privind echipamentele individuale de protecție � Planurile naționale includ orientări și proceduri privind utilizarea echipamentelor individuale de protecție de

către personalul care lucrează în cadrul serviciilor de ambulanțe și în spitale � Sunt elaborate proceduri pentru o mare varietate de amenințări (de exemplu, CBRN) � Promptitudinea și alte aspecte ale pregătirii sunt verificate prin exerciții organizate periodic � Informații privind capacitatea și disponibilitatea echipamentelor individuale de protecție la nivel național sau

regional � Care sunt autoritățile/structurile competente? � În cazul unui incident, în afara problemelor din domeniul sănătății publice, sunt incluse și aspecte care țin de alte

sectoare, de exemplu poliție, serviciile de salvare etc.?

Interoperabilitate

Activitate intracomunitară care conduce la: � Punerea în comun, de către statele membre, a orientărilor privind standardele și a datelor de validare pentru

echipamentele individuale de protecție, ceea ce ar putea conduce la bune practici � Evaluarea posibilităților de punere în comun a resurselor între țările vecine � Definirea clară a rolurilor autorităților UE relevante în estimarea și evaluarea procesului � Gestionarea deșeurilor (mănuși, măști de protecție etc.).

- 52 -

5.6.4 Consultanța științifică/pe bază de dovezi acordată de centrele toxicologice și alte organisme relevante


Expertiza centrelor toxicologice (de informare) și a altor organisme relevante contribuie la creșterea capacității de răspuns și de tratament în cazul incidentelor chimice. Centrele toxicologice pot asigura expertiza specifică respondenților din linia întâi și altor departamente de urgență, UTI etc. și pot ajuta la aprovizionarea suplimentară cu substanța antidot.

SM, Comisia și agențiile � Identificarea corpurilor de experți pentru consultanță științifică/pe bază de dovezi

� Agențiile UE � Centrele toxicologice � Programul internațional privind securitatea chimică (IPCS) și agenții colaboratori/instituțiile/mecanismele de

coordonare � Consiliul European al Industriei Chimice (CEIC) � Universități, agenții naționale și internaționale care dețin cunoștințe specifice despre substanțele chimice � Structurile de protecție civilă

� Lista de verificare privind centrele toxicologice: sunt îndeplinite următoarele cerințe minime? � Planurile prevăd existența unor centre toxicologice care să ofere expertiză atât în faza de răspuns (criză), cât și

în faza de planificare, pentru evaluarea riscurilor � Centrele toxicologice efectuează schimburi de informații cu responsabilul pentru gestionarea evenimentului

legat de sănătate și cu sectorul sănătății publice, în general � Centrele toxicologice au capacitatea de a colecta date privind sindroamele și colaborează cu structurile

relevante din sectorul sănătății publice, pentru a identifica și monitoriza amenințările la adresa sănătății.

Interoperabilitate

Activitate intracomunitară care conduce la: � Un proces de planificare pentru identificarea acordurilor între statele membre și a condițiilor de punere în comun a

resurselor, cunoștințelor și personalului � O rețea de legătură între statele membre în ceea ce privește elaborarea de proceduri și orientări pentru agenți

specifici.

5.7 Aspecte speciale ale evenimentelor radionucleare

În cazul unui eveniment radionuclear există nevoi specifice. Acestea sunt: consultarea experților, echipamente pentru detectarea/identificarea agenților radionucleari, decontaminarea pacienților, echipamentele individuale de protecție, cunoștințe și capacități de tratare a bolii de iradiere. Sunt importante colaborarea strânsă și cooperarea cu alte sectoare. Totodată, este necesar să se acorde atenție contaminării mediului înconjurător și a alimentelor manipulate de alte sectoare (a se vedea, de asemenea, capitolul 6 „Colaborarea intersectorială”), precum și aspectelor legate de siguranța spitalelor (a se vedea secțiunea 5.3 „Pregătirea spitalelor”).

5.7.1 Detectarea agentului la persoanele expuse


Este necesar să se poată detecta dacă o persoană a fost expusă și dacă este necesară decontaminarea. Statele membre vor elabora proceduri de stabilire a necesității detectării/identificării agentului la persoanele expuse și de adoptare a măsurilor care se impun. Schimbul de informații dintre statele membre cu privire la criteriile și procedurile de detectare/identificare va spori posibilitatea utilizării transfrontaliere a resurselor de detectare a agentului la persoanele expuse.

- 53 -


Lista de verificare privind detectarea agentului la persoanele expuse: � Sunt îndeplinite următoarele cerințe minime?

� Planurile naționale includ orientări și proceduri privind detectarea agentului o la persoanele expuse, atât în mediul prespitalicesc, cât și în mediul spitalicesc o la personalul care lucrează în cadrul serviciilor de ambulanță și în spitale, la vehiculele ambulanță și

în instituțiile de îngrijire medicală � Metodele de detectare alese sunt validate � Sunt elaborate proceduri pentru o mare varietate de amenințări (de exemplu, CBRN) � Promptitudinea și alte aspecte ale pregătirii sunt verificate prin exerciții organizate periodic � Informațiile privind capacitatea de detecție sunt agregate la nivel național sau regional


sectoare, de exemplu serviciile de salvare (inclusiv pompieri), poliția, echipele de prelevare a eșantioanelor?

Interoperabilitate


anumite bune practici � Schimburi de date de validare cu privire la metodele de decontaminare � Evaluarea posibilităților de punere în comun a resurselor între țările vecine � Definirea clară a rolurilor autorităților UE relevante în estimarea și evaluarea procesului � Agențiile UE relevante au nevoie de informații în vederea posibilei coordonări a activităților. 5.7.2 Decontaminarea pacienților


Decontaminarea persoanelor expuse ar putea fi necesară înainte de primirea lor în instituția de îngrijire medicală, pentru a asigura siguranța pacienților și a personalului în timpul furnizării serviciilor de îngrijire. Statele membre vor elabora proceduri privind stabilirea necesității decontaminării și a capacităților de luare a măsurilor ce se impun, iar schimburile de informații între statele membre cu privire la criteriile și la procedurile de decontaminare vor spori posibilitățile de utilizare transfrontalieră a resurselor de decontaminare.


Lista de verificare privind decontaminarea pacienților: � Sunt îndeplinite următoarele cerințe minime?

� Planurile naționale includ orientări și proceduri privind decontaminarea persoanelor expuse, atât în mediul prespitalicesc, cât și în mediul spitalicesc

� Planurile naționale includ orientări și proceduri privind decontaminarea personalului care lucrează în cadrul serviciilor de ambulanță și în spitale, a vehiculelor ambulanță și a unităților de îngrijire medicală

� Sunt elaborate proceduri pentru o mare varietate de amenințări (de exemplu, CBRN) � Promptitudinea și alte aspecte ale pregătirii sunt verificate prin exerciții organizate periodic � Informațiile privind capacitatea de decontaminare sunt agregate la nivel național sau regional


sectoare, de exemplu echipele de prelevare a eșantioanelor?

Interoperabilitate


anumite bune practici � Schimburi de date de validare cu privire la metodele de decontaminare � Evaluarea posibilităților de punere în comun a resurselor între țările vecine � Definirea clară a rolurilor autorităților UE relevante în estimarea și evaluarea procesului

- 54 -

5.7.3 Echipamentul individual de protecție (EIP)


În special în cazul incidentelor chimice (și radionucleare), este necesar ca primul respondent și primii furnizori de servicii medicale să se protejeze împotriva expunerii. Acest lucru poate fi necesar la fața locului, pe timpul transportului sau la unitatea de îngrijire medicală, înainte ca pacientul să fi fost decontaminat în mod corespunzător. Statele membre vor elabora proceduri privind protecția personalului. Schimburile de informații între statele membre cu privire la echipamente și criteriile de utilizare a acestora vor spori posibilitățile de utilizare transfrontalieră a resurselor.

Statele membre, Comisia și agențiile

Lista de verificare: � Sunt îndeplinite următoarele cerințe minime?

� Planurile naționale includ orientări privind echipamentele individuale de protecție � Planurile naționale includ orientări și proceduri privind utilizarea echipamentelor individuale de protecție de

către personalul care lucrează pe ambulanțe și în spitale � Sunt elaborate proceduri pentru o mare varietate de amenințări (de exemplu, CBRN) � Promptitudinea și alte aspecte ale pregătirii sunt verificate prin exerciții organizate periodic � Informații privind capacitatea și disponibilitatea echipamentelor individuale de protecție, la nivel național sau

regional � Care sunt autoritățile/structurile competente? � În cazul unui incident, în afara problemelor din domeniul sănătății publice, sunt incluse și aspecte care țin de alte

sectoare, de exemplu poliția, serviciile de salvare etc.?

Interoperabilitate

Activitate intracomunitară care conduce la: � Punerea în comun, între statele membre, a orientărilor privind standardele și a datelor de validare pentru

echipamentele individuale de protecție, ceea ce ar putea conduce la anumite bune practici � Evaluarea posibilităților de punere în comun a resurselor între țările vecine � Definirea clară a rolurilor autorităților UE relevante în estimarea și evaluarea procesului � Gestionarea deșeurilor (mănuși, măști de protecție etc.).

5.7.4 Boala de iradiere

Persoanele expuse la un nivel ridicat de radiații pot dezvolta boala de iradiere, o boală rară. Este necesară consultarea experților pentru tratarea acestor persoane și protejarea lor împotriva potențialelor infecții.


Lista de verificare privind izolarea pacienților: sunt îndeplinite următoarele cerințe minime? � Planurile naționale prevăd disponibilitatea experților în tratarea bolii de iradiere � Planurile naționale includ orientări privind gestionarea unui număr mare de persoane care suferă de boala de iradiere,

inclusiv necesitatea izolării acestora și a medicamentelor specifice (de exemplu, citokinele) pentru un număr mare de persoane.

Interoperabilitate

Activitate intracomunitară care conduce la: � Crearea unei rețele de experți în domeniul iradieri.

5.8 Aspecte speciale ale evenimentelor produse de schimbările climatice

Planurile de pregătire pentru gestionarea situațiilor de criză în sectorul îngrijirii medicale, corelate cu analizarea riscurilor și a vulnerabilității, ar trebui să ia în considerare condițiile meteorologice extreme. Colaborarea strânsă cu alte sectoare și părți implicate este importantă. Personalul medical de îngrijire ar

- 55 -

trebui să fie instruit și format în mod corespunzător. Este necesar să se asigure identificarea pacienților și acordarea de asistență adecvată celor care beneficiază de tratament medical în afara spitalului, inclusiv să se asigure pregătirea pentru acordarea asistenței medicale altor grupuri vulnerabile. Pregătirea trebuie să includă unități spitalicești consolidate, precum și aprovizionarea cu mărfurile esențiale, având în vedere faptul că situațiile meteorologice extreme pot afecta infrastructura critică. Este necesar să existe capacitatea de gestionare a unui număr mare de persoane decedate, capacitatea morgilor ar trebui să poată fi extinsă, dacă este nevoie, prin utilizarea de containere refrigerate sau alte modalități și s-ar putea lua în considerare colaborarea cu alte sectoare. Este necesar să se elaboreze planuri de evacuare pentru spitale și alte unități medicale.

- 56 -

6 Colaborarea intersectorială

Prezentul capitol include o scurtă prezentare a planurilor de urgență și intervenție care ar trebui să existe în fiecare stat membru pentru a putea face față unui eveniment major legat de sănătatea publică. Un aspect important al colaborării intersectoriale îl constituie utilizarea modelelor deja existente, evitându-se structurile paralele sau dublarea eforturilor.

De asemenea, sunt descrise procesele de corelare cu alte discipline/sectoare

• pentru a rezolva problemele legate de gestionarea evenimentelor ce afectează sectorul sănătății dincolo de acest domeniu, în scopul pregătirii părților interesate să sprijine partenerii din sectorul sănătății publice;

• pentru a pregăti partenerii din sectorul sănătății publice în vederea soluționării problemelor ce vizează reducerea efectelor, care de obicei sunt soluționate de alte departamente.

O planificare adecvată a pregătirii va include recomandări privind sănătatea (publică), permițând utilizarea unor posturi sau funcții vitale și recuperarea, în cazul unui eveniment major apărut în sectorul sănătății publice.

Un aspect abordat în mod special este relația dintre aplicarea legii și sănătate, fiind introdusă o secțiune dedicată „interconexiunii dintre securitate și sănătate”.

În anexa 5 este prezentat un scurt inventar privind capacitatea Comunității Europene de gestionare a situațiilor de criză, întocmit în 2009. Acesta ilustrează complexitatea acestui subiect discutat în cadrul Comisiei Europene și importanța colaborării intersectoriale.

6.1. Elaborarea planurilor de urgență și intervenție


Planurile naționale de urgență și intervenție vor descrie în mod clar procedurile și criteriile de creare imediată a zonelor securizate (delimitarea unei zone cu ajutorul cordoanelor), în funcție de tipul amenințării la adresa sănătății. Aceste zone au rolul de a (i) limita amploarea amenințării; (ii) permite salvarea victimelor de către personalul competent; (iii) proteja echipele de salvare; (iv) permite aplicarea măsurilor adecvate de combatere, în vederea protejării populației din zonele adiacente; (vi) permite controlul adecvat al impactului asupra mediului; (vii) permite intervenția organelor de aplicare a legii; (viii) preveni interferența presei.

Procedurile standard de operare vor descrie cu claritate zonele care sunt accesibile, personalul care are acces și condițiile aferente. Toți membrii echipelor de salvare vor fi instruiți și vor cunoaște aceste proceduri. Se va institui un sistem care să permită identificarea cu ușurință a echipelor de salvare (uniforme, căști de protecție și jachete colorate). Este definită interacțiunea cu alte părți implicate în procedurile de decontaminare.

Statele membre

Planul național de urgență și intervenție include: � Distribuirea cu claritate a sarcinilor între disciplinele/sectoarele de salvare (medicale; decontaminarea persoanelor și

a mediului; gestionarea deșeurilor; intervenții în vederea eliminării deșeurilor) � Proceduri standard de operare clare privind definirea zonelor (delimitare cu cordoane), accesul echipelor de salvare

și stabilirea unor stații (stație de comandă operațională, unități de decontaminare, stație medicală complexă, centru de criză, comunicații și sprijin logistic). Accesul în aceste zone este interzis populației și reprezentanților presei. În zonele respective pot fi necesare măsuri polițienești și de combatere a efectelor asupra mediului.

� Proceduri standard de operare clare între disciplinele/sectoarele de salvare (înțelegerea comună a codurilor și limbajului, proceduri de comandă agreate, coordonarea, sisteme de comunicare comune sau compatibile)

� Planuri de urgență pentru instituțiile de îngrijire medicală care să fie activate potrivit criteriilor și plafoanelor stabilite în legislația națională

� Proceduri standard de operare care permit transpunerea la o scară mai largă/redusă a alocării de resurse � Mandat clar pentru rechiziția de proprietăți (terenuri, vehicule, laboratoare, spitale, produse farmaceutice), cu

implicații juridice și financiare clare � Punerea în aplicare a RSI 2005, prin funcția de punct focal național RSI, care asigură legătura cu OMS � Punerea în aplicare a funcției de punct focal EWRS, care asigură legătura cu Comisia.

- 57 -

Agențiile

� Consultanță științifică și evaluarea amenințărilor

Comisia Europeană

Lista de verificare privind gestionarea incidentelor având consecințe asupra sănătății publice: � Lista, inventarul resurselor de intervenție, respectiv de personal și materiale pentru gestionarea

răspunsului/acțiunilor de salvare; � Proceduri standard de operare privind transpunerea la scară mai largă și capacitatea de intervenție; � Proceduri de coordonare a asistenței între statele membre.

Interoperabilitate

Legături operaționale pentru facilitarea operațiunilor la nivel intracomunitar: � Încheierea de acorduri privind coordonarea transfrontalieră și organizarea de exerciții în care sunt implicate diferite

discipline/sectoare � Organizarea de ateliere pentru responsabilii cu planificarea.

6.2 Crearea de legături între discipline/sectoare


Pregătirea include identificarea clară a tuturor sectoarelor și părților interesate implicate în gestionarea unei amenințări majore la adresa sănătății.

Vor exista acorduri, un regulament de procedură sau alte regulamente între părțile interesate relevante, de la toate nivelurile politice, proceduri de corelare actualizate, iar membrii personalului vor fi instruiți în privința aplicării acestora.

Responsabilitățile Direcțiilor Generale ale Comisiei și ale agențiilor trebuie să fie clar definite. În cadrul Comisiei și în unele state membre, aspectele sanitare legate de mediul prespitalicesc sunt gestionate de serviciul de protecție civilă.

Autoritățile naționale de la punctele de intrare în țară dispun de măsuri/acorduri adecvate privind trasabilitatea, precum și de un cadru juridic pentru obținerea de informații referitoare la pasageri de la companiile aeriene operează în mod obișnuit pe aeroporturi, precum și de la agențiile de turism, organizatorii de excursii și companiile de croazieră.

Planurile naționale vor include furnizarea de informații generale călătorilor înainte și după efectuarea călătoriilor (de exemplu, afișe și pliante disponibile la punctul de intrare, informații privind bagajele verificate etc.) și transmit aceste informații companiilor aeriene, agențiilor de turism, organizatorilor de excursii și companiilor de croazieră (informarea pasagerilor la cumpărarea biletelor).

Statele membre

Identifică și aplică asocierea între sectoare, depășind domeniul sanitar: � Discipline de salvare: pompieri, protecție civilă, poliție, identificarea victimelor dezastrului (IVD) � Sectorul transporturilor, consiliere pentru călători și măsuri la punctele de intrare:

� Proceduri standard de operare și cadru juridic privind urmărirea pasagerilor o pentru autoritățile de la punctele de intrare o pentru companiile de transport

� Proceduri standard de operare privind informarea pasagerilor la punctele de intrare � Rețea operațională pentru transmiterea promptă a informațiilor către părțile implicate relevante � Lista punctelor de contact locale, regionale, naționale și internaționale � Consilierea pentru călători și măsurile aplicate la punctele de intrare fac parte din procesul de transpunere la

scară largă în planurile naționale pentru situații de criză � Consultanță științifică disponibilă din partea experților (naționali, internaționali) în domeniul sănătății publice

și sprijin acordat de autoritățile naționale de sănătate publică � Conformitatea cu legislația privind punctele de intrare (RSI 2005 și altele) și protecția datelor

- 58 -

Agențiile

� Identificarea agențiilor UE din afara sectorului sanitar � Colaborarea cu rețeaua comunitară � Proceduri de acordare de asistență, la cererea statelor membre, în urmărirea pasagerilor � Cadru juridic privind transmiterea datelor relevante către părțile implicate relevante, inclus în procedurile de

urmărire a pasagerilor � Instrument securizat și PSO pentru transmiterea datelor, inclus în procedurile de urmărire a pasagerilor � Lista punctelor de contact locale, regionale, naționale și internaționale � Consultanță științifică/evaluarea riscurilor privind transportul agenților periculoși � Asistență în identificarea celui mai adecvat laborator din UE pentru atingerea scopului propus � Rețeaua de laboratoare din UE.

Comisia Europeană

Legături operaționale pentru facilitarea operațiunilor la nivel intracomunitar: � Acordarea de asistență statelor membre în aplicarea măsurilor de trasabilitate � Proceduri stabilite împreună cu autoritățile naționale din statele membre și cu părțile interesate din domeniul

turismului � Cadru juridic european privind transmiterea datelor relevante către părțile implicate relevante, inclus în procedurile

de urmărire a pasagerilor � Instrument securizat pentru coordonarea măsurilor, inclus în procedurile de urmărire a pasagerilor la scară largă � Lista punctelor de contact locale, regionale, naționale și internaționale � Coordonarea măsurilor puse în aplicare la punctele de intrare � Colaborarea cu rețeaua comunicatorilor.

Interoperabilitate � Proceduri privind cooperarea între serviciile Comisiei și autoritățile naționale competente din statele membre � Cadru juridic european privind transmiterea datelor către părțile implicate relevante, inclus în procedurile de

urmărire a pasagerilor � Platforma UE pentru dialog între unitățile medicale și companiile private din sectorul turismului (aeroporturi,

companii aeriene, agenții de turism, alte părți interesate și servicii implicate) � Punerea în aplicare a RSI 2005 � Colaborarea între autoritățile europene interesate (Europol, Sănătate, Transporturi, Justiție, Economie) � Dezbateri la nivel internațional: IATA, OMS (între altele)

6.3 Crearea de legături între securitate și sănătate


Statele membre dispun de mecanisme de coordonare și comunicare între autoritățile din domeniul sanitar, al aplicării legii și protecției civile, în scopul aplicării măsurilor de sănătate publică. Fiecare autoritate competentă va informa permanent autoritățile omoloage din statele membre, în strânsă legătură cu Comisia.

Statele membre vor include în planurile lor investigarea epidemiologică și investigarea privind aplicarea legii.

Comisia, ECDC și EUROPOL vor sprijini inițiativa de cooperare, întrucât numeroase măsuri de combatere vor implica intervenția autorităților de aplicare a legii și a serviciilor de protecție civilă. Structurile de comandă și control de la nivel național, precum și structurile de legătură și control de la nivelul UE, vor susține acest rol. Pentru informații suplimentare, a se vedea documentul de lucru SEC(2009) 874 al serviciilor Comisiei, din 17/06/2009.

http://s-sanco-europa/health/ph_threats/com/preparedness/prephome/cbrn_en.htm.

Statele membre

Lisa de verificare privind incidentele având consecințe asupra sănătății publice: � În etapa anterioară incidentului, există practici preliminare, criterii și condiții necesare care să permită interacțiunea

dintre organele de aplicare a legii și cele din sectorul sănătății publice în ceea ce privește: � Dezvoltarea relațiilor de lucru în comun înaintea apariției incidentelor � Gestionarea anchetelor comune � Stabilirea unei sinergii între anchetele de aplicare a legii și cele din sectorul sănătății publice

- 59 -

� Evaluarea riscurilor și amenințărilor, schimburile de informații și lucrul în comun sunt organizate înaintea apariției unui eveniment � Definirea amenințărilor și riscurilor, precum și a principiilor pentru aplicarea evaluării riscurilor și

amenințărilor � Interacțiunea dintre sectorul sănătății publice și autoritățile de aplicare a legii în ceea ce privește riscurile și

amenințările � Obstacole/soluții în ceea ce privește efectuarea schimburilor de informații � Dezvoltarea relațiilor de lucru în comun și gestionarea anchetelor comune

� Securitatea și gestionarea personalului � Responsabilități ale angajatorilor de monitorizare și sprijinire a personalului în protejarea accesului la

materiale periculoase și de respectare a măsurilor de securitate sporită în scopul protejării materialelor periculoase și a echipamentelor informatice.

� Legitimarea personalului și controlul vizitatorilor spațiilor sensibile � Securitatea instituției și gestionarea (materialelor biologice)

� Înțelegerea perspectivelor diferite ale autorităților de sănătate publică și de aplicare a legii în privința riscurilor pentru cetățeni care pot apărea ca urmare a utilizării incorecte a materialelor biologice depozitate și utilizate în mod obișnuit în instituții publice, de învățământ și unități industriale

� Stabilirea unei înțelegeri comune privind nivelul rezonabil de securitate, care poate fi ridicat ca răspuns la modificarea gradelor de amenințare

� Elaborarea de programe de lucru comune în vederea creșterii nivelului de securitate, în special pentru agenții biologici

� Securitatea transporturilor, controlul materialelor și responsabilitatea � Pregătirea eșantioanelor pentru a fi transportate în scopul efectuării de analize suplimentare � Definirea cerințelor privind securitatea materialelor în tranzit � Regulamente internaționale diferite, promulgate separat, în ceea ce privește materialele biologice în tranzit � Formarea profesională a personalului implicat în tranzitul de materiale periculoase � Urmărirea și protecția materialelor în tranzit, cu asigurarea legitimității destinatarilor și verificarea recepției

corecte a eșantioanelor transmise � Evaluarea în comun a riscurilor și amenințărilor incidentelor suspecte

� Recunoașterea de către autoritățile din sectorul sănătății publice a incidentelor care trebuie raportate autorităților de aplicare a legii și altor autorități competente

� Recunoașterea incidentelor de către autoritățile de aplicare a legii și alte autorități competente, incidente ce ar trebui raportate autorităților din sectorul sănătății publice

� Echipamentele individuale de protecție (EIP) � Evaluarea pericolelor și asigurarea echipamentelor individuale de protecție adecvate (EIP) � Restricții privind comunicarea � Rezistența și degradarea performanței fiziologice și a echipamentelor � Standardizarea ansamblelor de EIP (interoperabilitate) în contrast cu necesitatea unor standarde diferite

privind EIP, pentru a permite practici de lucru diferite � Eliminarea EIP � Verificarea protecției EIP și reasigurarea personalului � Disponibilitatea mijloacelor de decontaminare pentru personalul operațional al autorităților competente/din

sectorul sănătății publice și al aplicării legii � Definirea și aplicarea măsurilor de securizare a zonelor și a zonelor de criză/securitate în scopul efectuării unei

anchete � Definirea zonelor de securitate � Legislație în sprijinul activităților în cazul apariției unui incident � Asigurarea unor sisteme sigure de lucru pentru anchetatori � Asigurarea aplicării cordoanelor de securitate și a siguranței publice/a zonei � Poziția de conducere și autoritatea de a invoca măsuri de securitate și control

� Aspecte legate de laboratoare: menținerea lanțului de probe � Identificarea și clasificarea pericolelor � Principiile care stau la baza colectări de probe pentru analiza criminalistică (cine și ce prelevează) � Parcursuri privind laboratoarele

� Aspecte legate de laboratoare – cerințe privind desemnarea, acreditarea, calitatea și aspectele de medicină legală privind diagnosticarea și confirmarea diagnosticelor � Înțelegerea rolului diferit și a proceselor utilizate de laboratoarele de diagnosticare, excludere și confirmare � Identificarea laboratoarelor de specialitate și de referință corespunzătoare � Utilizarea laboratoarelor în mod normal neacreditate pentru furnizarea de servicii de medicină legală � Înțelegerea diferitelor procese și niveluri de probe utilizate în întărirea unei suspiciuni clinice referitoare la o

boală, obținând confirmarea clinică și furnizând probe satisfăcătoare cu privire la aceasta, la standardele impuse

� Conservarea eșantioanelor martor

- 60 -

� Eliminarea deșeurilor martor periculoase � Relațiile cu presa și cu publicul

� Informarea cetățenilor și menținerea încrederii acestora, asigurând informarea din timp, transparența și înțelegerea nevoilor cetățenilor și perceperea riscurilor

� Prevenirea panicii și a perturbării ordinii publice � Siguranța, vigilența și sensibilizarea publicului � Asigurarea faptului că publicul acționează în așa fel încât impactul unui incident este redus la minimum � Asigurarea faptului că publicul ajută la prevenirea și detectarea infracțiunilor � Facilitarea revenirii la normalitate cât mai curând posibil � Asigurarea dreptului și a datoriei presei de a informa publicul

� Instruire și exerciții � Regularitatea și intensitatea instruirii � Diferitele niveluri de gestionare pot necesita instruire diferită � Instruire inter- și intra-agenții � Funcționarii din prima linie au nevoie de pregătire practică � Este necesar să se pună accent pe sensibilizarea persoanelor care asigură asistență tehnică și profesională.

Comisia Europeană � Instrumente relevante de alertă și informații medicale disponibile în UE și la nivel internațional și utilizarea acestora

� Asigurarea faptului că persoanele autorizate au acces la resursele disponibile de informare europene publice și restricționate

� Asigurarea capacității acestora de a analiza informațiile obținute din aceste surse, în ceea ce privește propriile nevoi naționale și vulnerabilități

� Este necesar să se instituie sisteme naționale de diseminare și alertă, pentru a asigura faptul că se poate acționa potrivit informațiilor generate de acestea

� Sectorul de sănătate publică trebuie să lucreze împreună cu cel de aplicare a legii într-o cooperare oficială, astfel încât aptitudinile analitice diferite ale organizațiilor separate să poată fi puse în comun pentru maximizarea cantității de informații ce poate fi colectată și a calității analizelor realizate.

� Agențiile de sănătate publică implicate în această colaborare trebuie să se asigure că personalul lor de legătură respectă măsurile de securitate convenite în privința gestionării în siguranță a informațiilor sensibile, are nivelul de autorizare de securitate adecvat și furnizează evaluări de calitate ale riscurilor către autoritățile de aplicare a legii.

6.4 Planul de continuitate a activității (PCA)


Asigurarea faptului că serviciile esențiale pot rămâne operaționale în cazul unei urgențe sanitare majore, cu o reducere a personalului de aproximativ 30%. În fiecare stat membru vor fi identificate structurile critice din sectorul sanitar și nu numai. Planificarea ar trebui realizată chiar de către servicii, ca parte a planurilor lor de urgență existente, în colaborare cu autoritățile relevante.

Statele membre

� identifică toate serviciile și structurile critice � au un plan de continuitate a activității (PCA) pentru crizele majore din sectorul sănătății publice, în care este definit

rolul autorităților și instituțiilor din acest sector și sunt identificate resursele critice.

Agențiile � Procedură de acordare de asistență, la cerere, statelor membre, pentru punerea în aplicare a PCA � Consultanță științifică/evaluarea riscurilor pentru structurile/serviciile critice.

- 61 -

Comisia Europeană

Activitate comunitară care conduce la: � Coordonarea măsurilor de combatere pentru PCA.

Interoperabilitate

Activitate intracomunitară care conduce la: � Acorduri cu privire la punerea în aplicare, de către serviciile critice, a PCA � Gestionarea operațiunilor normale critice cât mai eficient posibil, cu o reducere de aproximativ 30% a personalului.

6.5 Transportul eșantioanelor


Statele membre vor specifica în planurile lor modalitatea de transport pentru agenții patogeni periculoși în interiorul și, dacă este necesar, în exteriorul țării. Vor exista acorduri între laboratoarele autorizate de autoritatea competentă pentru efectuarea acestui transport. Organele vamale vor fi informate cu privire la transportul eligibil între laboratoarele naționale desemnate pentru situații de urgență în sectorul sănătății publice.

Legislația comunitară relevantă va conține dispoziții cu privire la transportul eșantioanelor de pacienți și de mediu în situațiile de urgență legate de sănătatea publică. Legislația comunitară și națională privind transportul substanțelor periculoase va fi adaptată periodic, în funcție de evoluția circumstanțelor științifice și tehnologice notificate de organizațiile internaționale.

Vor exista prevederi legislative sau orientări referitoare la măsurile de protecție.

SM, agențiile și Comisia Europeană

Lista de verificare privind incidentele având consecințe asupra sănătății publice: � Măsuri de siguranță a transporturilor (conform standardelor internaționale)

� Servicii de protecție civilă sau companii de transport acreditate/autorizate � Personal instruit și echipamente relevante � Lista contactelor și PSO sunt elaborate în funcție de tipul de substanță transportat

� Acorduri între autorități, laboratoare și companii de transport � Legislația ține seama de situația de urgență, conținând dispoziții specifice privind:

� Serviciile vamale � Transporturile � Laboratoarele desemnate.

Interoperabilitate

Legături operaționale pentru transportul intracomunitar, necesitând următoarele: � Identificarea transportatorului corespunzător pentru eventualele nevoi de transport � Verificarea de către transportator a faptului că transporturile respective au ajuns efectiv la destinație � Organizarea recepției corespunzătoare la destinație � Existența unui acord privind modalitățile de verificare, plată, orice aspecte de confidențialitate � Se aplică legislația comunitară relevantă cu privire la transportul pacienților și probelor de mediu în situațiile de

urgență din sectorul sănătății publice � Transportul substanțelor periculoase � La nivel național, sunt instituite legi sau orientări privind măsurile de protecție � Se aplică acordurile internaționale relevante privind transportul eșantioanelor de pacienți și de mediu în situațiile de

urgență din sectorul sănătății publice (de exemplu, IATA, OMS)

- 62 -

6.6 Implicațiile etice ale măsurilor de combatere


Aspectele etice sunt strâns legate de aspectele juridice, astfel cum s-a menționat anterior, și fac parte din cadrul necesar pentru estimarea acceptabilității culturale a măsurilor precum carantina sau imunizarea selectivă a grupurilor de risc definite în prealabil. Aspectele etice se ivesc atunci când nu există mijloace suficiente pentru întreaga populație și doar grupurile selectate pot obține accesul la resursele disponibile.

Planurile naționale vor include un cadru etic orientativ pentru răspunsurile la situațiile de criză legate de sănătatea publică. Planurile naționale vor include un proces de verificare pentru a garanta faptul că aspectele etice pe care le implică deciziile politice în timpul unei crize asigură un echilibru între drepturile individuale și drepturile populației.


Lista de verificare privind implicațiile etice ale măsurilor de combatere: � Planurile naționale abordează

� probleme de etică legate de limitarea disponibilității unei resurse insuficiente, cum ar fi raționalizarea testelor la laboratoarele de diagnosticare, a vaccinurilor, medicamentelor antivirale sau altor produse și echipamente medicale;

� probleme legate de vaccinarea obligatorie pentru furnizorii de servicii de îngrijire primară, lucrătorii din sectorul de asistență medicală și furnizorii de servicii comunitare esențiale;

� aspecte legate de limitarea libertății personale, de exemplu în cazul izolării și carantinei; � stabilirea unui cadru de etică pentru activitatea de cercetare, în special atunci când aceasta implică subiecți

umani.

Interoperabilitate

Activitate comunitară care conduce la crearea: � unei platforme între serviciile Comisiei și părțile interesate relevante:

� pentru identificarea problemelor cu implicații etice; � pentru oferirea cadrului necesar pentru evaluarea includerii aspectelor etice; � pentru elaborare a recomandărilor.

- 63 -

7 Gestionarea planurilor

Prezenta secțiune descrie procesele necesare gestionării planurilor stabilite, permițând schimburile reciproce, evaluarea, instruirea, distribuția și verificarea, efectuate cu atenția necesară.

7.1 Monitorizarea și verificarea planurilor

Interoperabilitate

Procesul de planificare propus trebuie urmat de măsuri prin care să se asigure existența structurilor, legislației, pregătirilor și resurselor necesare. Este nevoie să se cunoască foarte clar cine deține responsabilitatea pentru plan și să se convină asupra mecanismului și frecvenței revizuirii și actualizării planului. Listele de distribuție trebuie actualizate permanent. Această planificare la nivel comunitar poate oferi un model pentru planuri specifice fiecărui tip de evenimente sau pentru elaborarea și actualizarea planurilor naționale/regionale, care, în mod evident, nu trebuie să intre în contradicție. Prin urmare, planurile trebuie să fie corelate între ele. Persoanele responsabile pentru aceste planuri ar trebui să vegheze și să se asigure de existența planurilor naționale și să se implice în elaborarea și actualizarea acestora. Așadar, se recomandă ca toate planurile naționale să fie împărtășite și validate prin intermediul unui mecanism agreat.

Nivelul de control al planurilor în UE necesită o examinare atentă, fiind sensibil din punct de vedere politic.


Lista de verificare privind monitorizarea planurilor: sunt îndeplinite următoarele cerințe minime? � Autoritățile de sănătate publică sau autoritatea competentă iau măsuri pentru a asigura existența structurilor,

legislației, pregătirilor și resurselor necesare planificării la nivel național/regional și local � S-a convenit asupra responsabilității privind planul și asupra mecanismului și frecvenței necesare revizuirii acestuia � Planurile includ o listă de distribuție care este ținută la zi � Autoritățile de sănătate publică sau autoritățile competente prezintă diversele planuri într-un cadru comun, pentru a

asigura coordonarea la diferite niveluri a planurilor naționale/regionale/locale � Există un mecanism agreat de analiză, comparare și evaluare a planurilor naționale.

Interoperabilitate

Activitate intracomunitară care conduce la: � Autoritățile de sănătate publică sau autoritățile competente își comunică reciproc planurile, prezentându-le într-un

cadru comun, pentru a asigura coordonarea planurilor naționale/regionale/locale în statele membre diferite. � Existența unui inventar și a unei baze de date privind planurile naționale � Statele membre convin asupra unui mecanism de analiză, comparare, evaluare și verificare a compatibilității

reciproce a planurilor naționale.

7.2 Formarea profesională


La nivelul Uniunii Europene, cel mai adecvat concept de formare profesională poate fi acela de „formare a formatorilor”, pentru a acorda asistența necesară în cadrul cursurilor relevante organizate la nivel național. Acest lucru va contribui la completarea golurilor posibile în ceea ce privește materialele didactice (cursuri, slide-uri, studii de caz) și/sau formatorii. Prin urmare, vor fi elaborate proceduri și structuri, materialele didactice vor fi partajate, va exista un „registru al formatorilor”, iar cursurile vor fi, de asemenea, disponibile cetățenilor de alte naționalități.


Lista de verificare privind formarea profesională: sunt îndeplinite următoarele cerințe minime? � Orientări privind formarea tuturor membrilor personalului implicat, inclusiv personalul de conducere � Planurile includ programe de formare relevante pentru toate nivelurile implicate.

- 64 -


Activitate comunitară care conduce la: � Module de „formare a formatorilor”, în sprijinul cursurilor relevante organizate la nivel național, precum și

asigurarea de materiale didactice (cursuri, slide-uri, studii de caz) � Proceduri și structuri de elaborare a materialelor didactice și un „registru al formatorilor” disponibili, care pot

contribui cu materiale didactice și organizarea cursurilor � Întărirea colaborării între statele membre, schimburi de module de formare, experiențe etc.

7.3 Verificarea și evaluarea planurilor, inclusiv prin organizarea de exerciții


După finalizarea structurii și conținutului unui plan de pregătire, o etapă importantă este reprezentată de verificarea și evaluarea acestuia. Vor fi organizate periodic exerciții, pentru verificarea coerenței și fezabilității planurilor.

Un prim exercițiu va fi o trecere în revistă a planului, „repetând” în mod sistematic experiențele recente împreună cu diferiții actori-cheie care au fost implicați.

O altă etapă poate fi trecerea în revistă a planului împreună cu actorii-cheie și simularea unor scenarii diferite. Este necesar ca exercițiile să fie organizate la nivel național/regional/local, pentru verificarea planurilor. Evaluarea și învățămintele desprinse sunt instrumente importante de îmbunătățire a planurilor.


Lista de verificare privind verificarea și evaluarea planurilor � Orientări privind exercițiile � Planurile includ procesele de desfășurare a exercițiilor și învățămintele desprinse � Exercițiu (exerciții) care permite (permit) actorilor implicați să verifice și să evalueze planurile propuse.

Interoperabilitate

Activitate comunitară care conduce la: � Verificarea periodică a scenariilor la nivelul întregii UE � Cât mai mulți actori (nu doar în domeniul medical) ar trebui identificați în plan (local, regional, național, la nivelul

UE, parteneri globali) � Comunicarea reciprocă a învățămintelor desprinse � Dezvoltarea de oportunități pentru stabilirea de bune practici și orientări în cadrul Comunității Europene

7.4 Obiective privind timpul de răspuns


Obiectivele privind timpul de răspuns se referă la perioadele de răspuns ale funcțiilor sau atribuțiilor critice selectate. Aceste obiective fac parte din obiectivele privind capacitatea de răspuns, după stabilirea acesteia, și ar trebui utilizate drept criterii de evaluare a exercițiilor.


Lista de verificare privind obiectivele legate de timpul de răspuns: sunt îndeplinite următoarele cerințe minime? � Planurile includ indicatori preciși și obiective privind timpul de răspuns, inclusiv verificarea timpului de răspuns la:

� stabilirea operațiunilor de gestionare a situațiilor de urgență � activarea Centrului operațional pentru situații de urgență (EOF)

- 65 -

� EOF pe deplin funcțional (toate organizațiile reprezentate) � notificarea partenerilor locali, naționali și din UE � inițierea măsurilor de diminuare a impactului și acordarea de asistență tehnică respondenților de la fața locului � securizarea zonei (prin cordoane) � recomandarea măsurilor de protecție urgente pentru cetățeni � pregătirea serviciilor inițiale de îngrijire a pacienților la departamentul de urgențe

� Timpul de răspuns este verificat la diferite niveluri.

Interoperabilitate

Activitate comunitară care conduce la: � Comunicarea reciprocă a învățămintelor desprinse și a eficienței planurilor.

7.5 Obiective privind amploarea


Obiectivele privind amploarea funcțiilor sau atribuțiilor critice de răspuns selectate contribuie la verificarea punerii în aplicare a planurilor în cadrul departamentelor. Odată stabilite, aceste obiective fac parte din obiectivele privind capacitatea de răspuns și ar trebui utilizate drept criterii de evaluare. Includerea grupurilor profesionale vizate în mod specific în planurile naționale privind bolile specifice (de exemplu, vaccinul contra gripei, disponibilitatea echipamentelor colective și individuale de protecție etc.) permite persoanelor responsabile cu planificarea să evalueze modul în care planurile au fost puse în aplicare.


Lista de verificare privind obiectivele legate de gradul de acoperire: sunt îndeplinite următoarele cerințe minime? � Planurile includ indicatori și obiective adecvate ale amplorii, inclusiv proceduri de măsurare a:

� includerea operațiunilor de gestionare a situațiilor de urgență � includerea grupurilor profesionale vizate (de exemplu, serviciile de protecție civilă, transport etc.)

� Timpul de realizare a acestor obiective este verificat la diferite niveluri.

Interoperabilitate

Activitate comunitară care conduce la: � Comunicarea reciprocă a învățămintelor desprinse și a eficienței planurilor.

7.6 Evaluarea comparativă


Pentru facilitarea procesului de planificare și pentru elaborarea unui standard comun minim la nivelul UE de planificare a pregătirii, Comisia ar trebui să organizeze un forum anual de evaluare comparativă, ca parte a acordurilor de cooperare existente.

7.7 Evaluarea și monitorizarea evenimentelor și exercițiilor


Un instrument important pentru îmbunătățirea pregătirii și planificării este evaluarea evenimentelor și exercițiilor, identificând elementele care necesită îmbunătățiri, dar și cele care funcționează fără probleme.

- 66 -

SM, Comisia și agențiile � Sunt îndeplinite următoarele cerințe minime?

� Structură pregătită pentru monitorizarea și analizarea unui eveniment � Structură pregătită pentru monitorizarea și analizarea exercițiilor � Structură pregătită pentru integrarea experiențelor și a feedback-ului în învățămintele desprinse.

Interoperabilitate

Activitate comunitară care conduce la: � Partajarea experiențelor și a celor mai bune practici între statele membre � Partajarea experiențelor și a celor mai bune practici între diferite sectoare.

- 67 -

ANEXA 1: Cerințe minime privind celulele de criză

1. Context

Coordonarea și gestionarea situațiilor de urgență în sectorul sănătății publice generează un interes din ce în ce mai mare la nivel european. Comitetul pentru securitate sanitară este unul dintre principalii susținători ai pregătirii și ai răspunsului la situații de criză provocate de amenințări la adresa sănătății și, în acest sens, a autorizat Secția de planificare a pregătirii generale să actualizeze documentul tehnic din 2005 cu privire la acest subiect, prin includerea cerințelor minime privind celulele de criză.

Evenimentele care afectează securitatea sanitară includ epidemii de boli infecțioase și contaminarea prin alimente, produse, animale sau plante care nu prezintă siguranță sau prin răspândirea de agenți chimici, biologici, radiologici sau nucleari în mediul înconjurător.

Schimburile rapide de informații cu privire la evoluția situației, cunoașterea măsurilor luate sau prevăzute de alte țări, precum și capacitatea de coordonare a măsurilor și activităților de răspuns au un rol extrem de important în gestionarea cu succes a unei situații de criză. Aceasta include aprobarea mesajelor-cheie și a direcțiilor comune care trebuie urmate în relația cu presa.

Crearea celulelor de criză speciale în cadrul Ministerelor Sănătății și/sau altor autorități competente din statele membre va îmbunătăți contactul între toate părțile interesate implicate în evaluarea riscurilor și gestionarea unui eveniment major, atât la nivel național, cât și internațional.

Prezentul document se bazează pe experiența acumulată în ultimii ani de Unitatea privind Amenințările la adresa Sănătății din cadrul Centrului operațional de gestionare a crizelor sanitare (HEOF) și identifică instrumentele și structurile care ar trebui, în mod ideal, instituite pentru a răspunde provocărilor legate de comunicare. Lista este doar orientativă și se va utiliza ca ghid, nefiind, în niciun caz, considerată obligatorie. Documentul nu abordează regulamentele normale privind sănătatea și igiena în vigoare în țara dumneavoastră, care trebuie aplicate în orice situație.

2. Scopul unei celule de criză

Scopul principal este consolidarea comunicării, colaborării și coordonării cu alți parteneri în gestionarea unui incident, ceea ce permite mai buna cunoaștere a situației, formarea unei imagini comune, partajarea și verificarea informațiilor, asigurarea consecvenței măsurilor luate și facilitarea luării deciziilor.

Echipamentele tehnice din cadrul celulei de criză ar trebui să permită personalului să ia legătura cu partenerii din alte celule operative pentru situații de urgență, existente la nivel național (de exemplu, în alte sectoare de activitate) sau internațional [Comisia Europeană, agențiile UE (de exemplu, ECDC, EMEA), precum și cu organizații internaționale, de exemplu OMS etc.], interconectând activitățile comunității de gestionare a situațiilor de urgență din sectorul sanitar și permițând contactul cu experții în problema respectivă.

3. Structură/spații și echipamente

Incinta trebuie să fie suficient de spațioasă pentru a găzdui în mod confortabil numărul de persoane care se așteaptă să lucreze acolo în timpul unei situații de criză. De asemenea, trebuie să existe multe săli de ședință, de diferite dimensiuni, inclusiv:

O sală destinată luării deciziilor, pentru responsabilii cu gestionarea crizei și înalții funcționari;

Un centru de comunicare operativă, în care informațiile să fie accesibile echipelor specializate de colectare a informațiilor;

O sală de ședință, unde să poată fi organizate reuniunile in situ și virtuale (teleconferințe și videoconferințe);

O sală de coordonare, unde situația și posibilele măsuri să poată fi evaluate și discutate;

- 68 -

O sală specială pentru echipa de comunicare cu presa, inclusiv un spațiu pentru conferințele de presă;

O sală a presei pentru jurnaliști (în cazul în care centrul de criză este autorizat să se adreseze direct presei); totuși, această sală trebuie să se afle la distanță de celulele de criză propriu-zise, având în vedere aspectele de confidențialitate;

Săli de repaus pentru experți;

Un spațiu de sprijin (secretariat și logistică).

Sălile de ședință trebuie să aibă dimensiuni diferite, să dispună de sisteme de aer condiționat eficiente și iluminat adecvat. O atenție specială trebuie acordată formei ergonomice a mobilierului și scaunelor.

Personalul trebuie să aibă acces la un spațiu de relaxare, în funcție de schimburile de lucru (de zi/noapte/durata unui schimb). Personalul trebuie să aibă acces la alimente și băuturi (bucătărie?) și să aibă un spațiu de odihnă.

Date fiind costurile asigurării spațiilor și echipamentelor pentru gestionarea situațiilor de criză, ar trebui să fie posibilă adaptarea rapidă a unei clădiri de la utilizarea normală la provocările generate de evenimente la scară largă.

Ar trebui luate în considerare niveluri diferite de activare, de exemplu:

Verde – activarea monitorizării activității zilnice;

Galben– activarea parțială, atunci când este detectat un eveniment îngrijorător;

Roșu – activare totală, cu toate funcțiile primare și auxiliare puse în aplicare pentru a răspunde în mod eficient unei amenințări identificate.

Alte aspecte care trebuie luate în considerare sunt legate de securitate. Celulele de criză ar trebui să fie amplasate, preferabil, într-o zonă cu acces restricționat, cu un sistem de control al accesului, de protecție împotriva incendiilor și de supraveghere (camere și pază).

4. Echipamente

Este posibil ca echipamentele să fie utilizate în comun cu alte părți interesate (de exemplu, Ministerul de Interne sau autoritățile de protecție civilă) și să existe un memorandum de înțelegere cu acestea.

Echipamente minime Configurare intermediară Configurare ideală

IT � Computere cu programe

informatice adecvate (compatibile cu cele ale altor părți interesate, de exemplu, MS Office)

� Computere cu programe informatice adecvate (compatibile cu cele ale altor părți interesate, de exemplu, MS Office)

� Computere cu programe informatice adecvate (compatibile cu cele ale altor părți interesate, de exemplu, MS Office)

� Imprimante A/N

� Imprimante A/N � Imprimante color

� Imprimante A/N � Imprimante color � Ploter pentru hărți

(imprimantă format mare)

� Spațiu în rețea pentru a putea lucra toate grupurile


� Sistem de gestionare a documentelor


� Sistem de gestionare a documentelor

� Program pentru gestionarea situațiilor

- 69 -

de criză

� Firewall: � Firewall: � Firewall: � Program de securizare

(antivirus etc.) � Program de securizare

(antivirus etc.) � Program de securizare

(antivirus etc.) � Rețea locală dedicată

(LAN) � Rețea locală dedicată

(LAN) � Rețea locală dedicată

(LAN) � Sprijin informatic � Sprijin informatic � Sprijin informatic

Comunicare

Ar trebui instalat cel puțin un sistem tehnic pentru gestionarea informațiilor clasificate (echipament minim):

de tip „RESTREINT UE”, „CONFIDENTIAL UE” sau „SECRET UE” sau pentru gestionarea informațiilor clasificate în conformitate cu legislația națională. � Telefoane � Telefoane criptate, dacă

nu este instalat alt sistem de gestionare a informațiilor clasificate

� Instrumente de comunicare alternative

� Telefoane � Telefoane mobile

� Instrumente de comunicare alternative

� Telefoane � Telefoane mobile � Telefoane prin satelit � Telefoane criptate

� � Sistem de înregistrare

� Fax � Fax/PC criptat dacă nu

este instalat alt sistem de gestionare a informațiilor clasificate

� Fax � Fax � Fax/PC criptat

� Acces la internet � Acces la internet � Acces la internet � � Acces la mijloace de

comunicare prin satelit � Acces la mijloace de

comunicare prin satelit � Căsuțe poștale specifice

funcționale � Căsuțe poștale specifice

funcționale � Căsuțe poștale specifice

funcționale � � Site intranet dedicat

situației de criză � Site-uri intranet și

internet dedicate situației de criză

� WIFI � WIFI � WIFI � � � Acces la un serviciu

telefonic de urgență extern

� Ecran de proiecție cu trepied pentru audioconferințe


� Acces la un furnizor extern de servicii de audioconferință, incluzând un instrument de gestionare


� Acces la un furnizor extern de servicii de audioconferință, incluzând un instrument de gestionare

� Sistem de comunicare bilaterală pentru videoconferințe (ISDN /IP)

� Sistem de comunicare cu 8 conexiuni pentru videoconferințe (ISDN /IP)

� Sistem de comunicare cu 32 de conexiuni pentru videoconferințe (ISDN /IP)

� Proiector pentru ecran mare de afișare



- 70 -

� Ecrane LCD � Ecrane LCD

� Table interactive „Smartboard”

� � Trimitere automată de SMS-uri și mesaje vocale (asigurate de un furnizor sau sistem specializat extern)

Alte materiale � Seif � Seif � Seif

� Aparat pentru distrugerea documentelor

� Aparat pentru distrugerea documentelor

� Copiator � Copiator � Copiator (A/N și color) � Sursă de rezervă de

alimentare cu energie electrică

� Sursă de rezervă de alimentare cu energie electrică

� Sursă de rezervă de alimentare cu energie electrică, cu soluții alternative în caz de întrerupere a alimentării de la rețeaua principală de electricitate – generator sau UPS (sursă de energie neîntreruptibilă) pentru a permite desfășurarea activității pe o perioadă de câteva ore.

5. Accesul la programele informatice specifice și la site-urile web dedicate

În celulele de criză, personalul responsabil pentru fiecare sistem trebuie să aibă acces la sistemele de alertă și/sau de informare instituite la nivel național, comunitar și internațional.

La nivelul UE, acest acces include accesul Ministerului de Sănătate sau al autorităților competente la:

• HEDIS (Sistemul de informare în caz de urgențe sanitare și boli) pentru cunoașterea situației și gestionarea crizei

• EWRS (sistemul de alertă și răspuns rapid pentru bolile transmisibile)

• RAS BICHAT (sistemul de alertă rapidă privind agenții biologici și chimici și amenințările legate de aceștia)

• MedISys (sistem de informații din domeniul medical)

De asemenea, în acest centru de criză ar trebui să fie disponibile alte instrumente:

• soft pentru realizare de hărți

• soft pentru modelare

• accesul la prognozele meteo.

6. Diverse

- 71 -

Alți factori esențiali care trebuie luați în considerare la înființarea unei celule de criză:

a. Formarea personalului;

b. Stabilirea de proceduri standard operaționale de alertă și răspuns;

c. Exersarea periodică a planurilor instituite, a procedurilor standard operaționale și a instrumentelor de informare și comunicare;

d. Verificarea periodică și utilizarea zilnică a tuturor instrumentelor și structurilor instituite;

e. Conectarea/integrarea centrului de criză în planificarea pregătirii generale;

f. Luarea în considerare a planurilor de intervenție în cazul în care centrul ar deveni, în mod neașteptat, incapabil să asigure sprijinul preconizat în gestionarea situației de criză (instalații de rezervă etc.)

- 72 -

Anexa 2: Lista abrevierilor

A/N Alb/negru

APD Asistent personal digital

ARGUS Structură de legătură/contact a Comisiei Europene

ASHT Sistem de alertă și dezvoltare a unui sistem de supraveghere sanitară privind răspândirea în mod deliberat a substanțelor chimice de către teroriști (proiect în cadrul Programului de Sănătate)

BICHAT Atacuri cu agenți biologici și chimici

CBRN Evenimente chimice, biologice și radiologice/nucleare

CCC Comitetul de coordonare a crizelor

CD Cercetare și dezvoltare

CEFIC: Consiliul European al Industriei Chimice

CIE Toolkit Răspuns al sectorului de sănătate publică la situațiile de urgență provocate de evenimente chimice (proiect în cadrul Programului de Sănătate)

CMI Centru de monitorizare și informare

DG Direcție Generală

DU Departamentul de urgență

EAPCCT Asociația Europeană a Centrelor Antitoxice și a Specialiștilor în Toxicologie Clinică

ECDC Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor

ECHA Agenția Europeană pentru Produse Chimice

ECHO Biroul de ajutor umanitar al Comunității Europene

EDQM Direcția Europeană pentru Calitatea Medicamentelor

EFSA Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară

EIP Echipament individual de protecție

EISS Programul de Supraveghere a gripei în Europa

EMEA4 Agenția Europeană de Evaluare a Produselor Medicale

EMPL Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

ENV Mediu (DG)

EOC Centru de criză

EOF Centrul operațional de gestionare a situațiilor de urgență

EPCIP Programul european pentru protecția infrastructurii critice

EPIS Portal de informații epidemiologice

ESCON Componenta de supraveghere epidemiologică a rețelei comunitare

EUCURIE Sistemul de schimb de informații în caz de urgență radiologică al Comunității Europene

EUNID Rețeaua medicilor specialiști în boli infecțioase

EUPHIN Rețeaua europeană de informații din domeniul sănătății publice

4 EMA începând din februarie 2010

- 73 -

EURATOM Comunitatea Europeană a Energiei Atomice

EWRS Sistemul de avertizare precoce și răspuns rapid

FA Febra aftoasă

FAO Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură

GHSAG Grupul de acțiune pentru securitate sanitară globală

GHSI Inițiativa pentru securitate sanitară globală

GL Grup de lucru

GOARN Rețeaua de răspuns și alertă în caz de epidemie globală (OMS)

GSCT Scenarii generale - răspândirea de substanțe chimice de către teroriști (proiect în cadrul Programului de Sănătate)

HEDIS Sistemul de informare în caz de urgențe sanitare și boli

HEM Responsabil cu gestionarea evenimentelor de sănătate

HEOF Centrul operațional de gestionare a crizelor sanitare

HEPA Filtru de înaltă eficiență pentru particulele din aer

HSC Comitetul UE pentru Securitate Sanitară

HSSCD Sistemul de supraveghere a sănătății pentru bolile transmisibile

HTU Unitatea „Amenințări la adresa sănătății”

IAEA Agenția Internațională pentru Energie Atomică

IATA Asociația Internațională de Transport Aerian

IP Protocolul Internet

IPCS Programul internațional pentru securitate chimică

IRIDE Inventarul resurselor pentru combaterea bolilor infecțioase în Europa

ISDN Rețeaua digitală cu servicii integrate

IVD Identificarea victimelor dezastrelor

JLS5 Justiție, Libertate și Securitate (DG)

JRC Centrul Comun de Cercetare

LAN Rețea locală (Local Area Network)

LEN Rețeaua europeană de aplicare a legii

MedISys Sistem de informații din domeniul medical

MG Medici generaliști

MdI Memorandum de înțelegere

NATO Organizația Tratatului Atlanticului de Nord

NEMO Rețeaua dedicată modelării matematice

OACI Organizația Aviației Civile Internaționale

OCDE Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică

OIAC Organizația pentru interzicerea armelor chimice

OIE Organizația Internațională pentru Epizootii

OMS Organizația Mondială a Sănătății

5 DG HOME din februarie 2010

- 74 -

ONG Organizație neguvernamentală

PC Punct de contact

PCA Plan de continuitate a activității

PEV Producători europeni de vaccinuri

PFN Puncte focale naționale

PM Produs medicamentos

PPG Planificarea pregătirii generale

PSO Proceduri standard de operare

Q /A Întrebări și răspunsuri

RAPEX Sisteme de alertă rapidă privind produsele periculoase

RAS- BICHAT Sistem de alertă rapidă privind atacurile cu agenți biologici și chimici

RAS-CHEM Sistem de alertă rapidă privind substanțele chimice

RENAR Sistemul de alertă rapidă pentru alimente și furaje

RELEX Relații Externe (DG)

RSB Rețea de supraveghere de bază

RSD Rețea de supraveghere dedicată

RSI Regulamentul sanitar internațional

SANCO Sănătate și Consumatori (DG)

SARS Sindrom respirator acut sever

SCC Structură de comandă și control

SCENIHR Comitetul științific pentru riscuri sanitare emergente și noi

SIG Sisteme informatice geografice

SM State membre

SMU Servicii medicale de urgență

SVB Suport vital de bază

TESSY Sistemul european de supraveghere

TREN6 Energie și Transporturi (DG)

UE Uniunea Europeană

UE-27 Cele 27 de state membre ale Uniunii Europene

USPII Urgență de sănătate publică de interes internațional

UPS Sursă de alimentare neîntreruptibilă

UTI Unitate de terapie intensivă

WATA Asociația Mondială a Agențiilor de Turism

6 TREN s-a împărțit în 2 Direcții Generale la începutul anului 2010: DG TREN (transporturi) și DG ENER (Energie)

- 75 -

Anexa 3: Definiții Context În planurile de pregătire pentru situații de urgență în domeniul sănătății, o serie de termeni reapar mai mult sau mai puțin bine definiți. Pentru a realiza o comparație a activităților planificate în diferite state membre, este necesară înțelegerea comună a acestor termeni. Selecția termenilor prezentați în continuare nu ține seama de planurile naționale sau de contextul în care aceștia apar. Scopul este de a oferi o înțelegere comună a termenilor între diferite țări și de a facilita schimbul de informații cu privire la planuri sau în timpul unei situații de criză. În general, ar trebui utilizate definițiile prezentate în articolul 1 din Regulamentul sanitar internațional 2005.

Autentificarea expeditorului Stabilește identitatea furnizorului de informații electronice.

Autorizarea unui utilizator Stabilește operațiunile permise unui utilizator. Principiul de operare aplicat este cel al privilegiului minim: participanții, care sunt fie persoane, fie echipamente, vor avea exclusiv privilegiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor lor. Această abordare împiedică supraîncărcarea cu informații și efectele negative cauzate de scurgeri de informații sau de circulația neautorizată sau divulgarea de informații sensibile și maximizează protecția vieții private a pacienților, ale căror date cu caracter personal sunt transmise prin rețea.

Nivelul de siguranță în cazul evenimentelor biologice

Nivelul măsurilor de precauție necesare izolării agenților biologici periculoși într-un spațiu închis

Închiderea spațiilor Măsura de minimizare a contactelor între persoane ar putea include închiderea spațiilor publice, de exemplu a școlilor, a anumitor locuri de muncă etc.

Persoanele care intră în contact cu cazurile de boală (variola)

Primele persoane care intră în contact cu un caz de boală sunt cele în cazul cărora a avut loc un contact cu un caz confirmat sau probabil într-o perioadă ce începe cu 24 de ore înaintea apariției simptomelor, conform definiției cazurilor, și se termină la căderea crustelor. O altă grupă de persoane care intră în contact cu cazurile de boală este Persoanele care intră în contact cu cazurile de boală pot fi împărțite în două grupe:

A Familia și persoanele care au venit în contact direct (la nivelul pielii) sau persoane apropiate care permit transmiterea pe cale respiratorie a bolii de la bolnav. Persoane care intră în contact cu materiale infecțioase;

B Persoanele care au stat în același mediu sau au utilizat același sistem de aer condiționat ca bolnavii. În această grupă sunt incluși pasagerii din aceeași aeronavă.

Persoanele care intră în contact cu un caz de boală la nivel secundar sau care intră în contact cu persoanele expuse la nivel primar

Persoanele care intră în contact, în familie sau direct, cu o persoană care intră în contact primar cu un caz de boală, de tip A.

Cordon sanitar Stabilirea unei bariere în jurul unei zone geografice definite ca fiind potențial infectate, în scopul împiedicării accesului populației în zona respectivă, uneori și în afara acesteia.

Criză O situație gravă, neașteptată și adesea periculoasă, care necesită măsuri prompte; o situație care poate afecta sau amenința viața, mediul, infrastructurile critice sau funcțiile esențiale ale societății, poate fi cauzată de o catastrofă naturală sau de un dezastru provocat de om.

Comunicarea în situație de criză Comunicarea într-o situație care, într-un fel sau altul, pune la îndoială sentimentul de normalitate al cetățenilor, tradiția, valorile, siguranța, sănătatea, securitatea sau integritatea reprezentanților guvernului.

Decontaminare A se vedea articolul 1 din Regulamentul sanitar internațional 2005; o

- 76 -

procedură de adoptare a unor măsuri sanitare în scopul eliminării unui agent infecțios sau toxic sau a unei substanțe de pe suprafața corpului unui om sau a unui animal, agent conținut în sau aflat pe un produs destinat consumului sau pe alte obiecte neînsuflețite, inclusiv mijloacele de transport, care poate constitui o amenințare la adresa sănătății publice.

Comunicarea în caz de urgență Atunci când este vorba de o urgență sensibilă la factorul de timp, care trebuie comunicată unui anumit grup de persoane ca urmare a unei situații anormale ce necesită acțiuni prompte, în afara procedurilor normale, pentru a limita prejudiciile și pagubele provocate persoanelor, proprietății sau mediului sau pentru a reduce numărul deceselor. În mod frecvent, comunicările sunt foarte operative și vizează urgentarea sau orientarea măsurilor imediate.

Sistemul de avertizare rapidă Un sistem de identificare a potențialelor situații de criză, în principal prin intermediul buletinelor, prognozelor, alertelor.

Evacuare Acțiunea de retragere sau de mutare a ocupanților unei clădiri sau a locuitorilor unei regiuni considerate ca fiind periculoase, într-un loc sau o zonă mai sigure; procesul de transportare a persoanelor rănite în centre de îngrijire medicală de urgență.

Grupuri cu risc ridicat de expunere (în caz de variolă)

În unele planuri, aceste grupuri sunt numite primi respondenți, un termen rezervat cel mai adesea grupurilor speciale create pentru a gestiona cazurile inițiale de variolă. Acest grup reprezintă orice persoane care pot fi identificate ca fiind primele care au întâlnit cazuri de variolă într-o țară. În mod normal, acestea sunt membri ai personalului din sectorul sănătății, în principal din departamentele de urgență și din cadrul serviciilor de ambulanță. În funcție de scenariile considerate probabile, se pot avea în vedere și alte grupuri, de exemplu personalul din poliție, vămi și alți funcționari însărcinați cu controale la frontieră.

Integritatea informațiilor Implică faptul că informațiile care trec prin sau sunt stocate într-un sistem sunt originale și rămân nealterate. Pentru transmiterea datelor, alterările aleatorii ar trebui gestionate la nivel de protocol, cu ajutorul funcției integrate de corectare a erorilor. Pentru combaterea alterării intenționate a transmiterii, principiul de operare va fi ca fiecare comunicare transmisă să fie criptată, datorită caracterului dinamic al rețelelor, de conexiune între omologi.

Izolarea A se vedea articolul 1 din Regulamentul sanitar internațional 2005: separarea persoanelor bolnave sau contaminate sau a bagajelor, containerelor, mijloacelor de transport, mărfurilor sau pachetelor poștale afectate, astfel încât să se împiedice răspândirea infecției sau a contaminării.

Situații de urgență în masă Un incident major, în care sunt implicate numeroase persoane, care provoacă o disproporție excepțională (ca amploare sau perioadă de timp) între nevoile medicale și psihosociale, pe de o parte, și capacitatea de răspuns la aceste nevoi, pe de altă parte.

Catastrofă Orice situație de urgență în care modul de viață normal este perturbat pe neașteptate și ca urmare, populația are nevoie de protecție, alimente, îmbrăcăminte, adăpost, asistență medicală, socială și alte nevoi esențiale.

Informații din domeniul medical Categoria de informații rezultate în urma colectării, evaluării, analizei și interpretării informațiilor externe din domeniul medical, biologic, științific și de mediu, care sunt importante pentru planificarea strategică și domeniul medico-militar, precum și pentru operațiunile de menținere a puterii de luptă a forțelor aliate, precum și pentru realizarea de evaluări ale capacităților medicale din alte țări, atât în sectorul militar, cât și în cel civil.

Parte implicată/actor Departamentele și autoritățile administrative, instituțiile, societățile comerciale și serviciile comunitare (de exemplu, spitale, serviciile de

- 77 -

salvare, departamentele de servicii medicale de urgență…) la orice nivel de funcționare, care joacă un rol esențial în evaluarea și gestionarea evenimentului.

Pregătire: Cunoștințele și capacitățile create de guvern, de organizațiile profesionale de reacție și recuperare, de comunități și persoane pentru a anticipa și a răspunde cu eficiență la efectele unei situații de criză probabile, iminente sau actuale, precum și pentru a asigura recuperarea în urma acestora.

Planificarea pregătirii Luarea în considerare, la elaborarea planurilor, a dimensiunii locale, naționale și europene a diferitelor sectoare, care afectează planurile de urgență: asigurarea unei structuri fundamentale pentru construirea elementelor esențiale în diferite tipuri de amenințări și îmbunătățirea interoperabilității acestor planuri, incluzând soluții pentru amenințări și situații de urgență ce amenință sau pot amenința sănătatea publică din mai multe state membre.

Medicamente prioritare Termenul de „medicamente prioritare” este un termen colectiv pentru produsele medicamentoase care sunt necesare din punctul de vedere al sănătății publice/asistenței sociale, dar sunt inexistente sau nu se produc din cauza lipsei de perspectivă pe piață. Termenul include medicamentele orfane, medicamentele pentru copii și persoane vârstnice, precum și vaccinurile împotriva amenințărilor majore la adresa sănătății, provocate de bolile transmisibile și de terorismul biologic.

Amenințare la adresa sănătății publice

Este un eveniment (incident), condiție sau agent care, prin prezența sa, are puterea de a afecta rapid, în mod direct sau indirect, o populație expusă, într-o măsură suficientă pentru a conduce la o situație de criză.

Situație de criză în materie de sănătate publică

O serie de evenimente care urmează după o amenințare la adresa sănătății publice, în care perioada de timp limitată avută la dispoziție pentru adoptarea deciziilor și gradul ridicat de incertitudine conduc la suprasolicitarea capacității de răspuns normale și subminarea autorității.

Carantină În conformitate cu articolul 1 din Regulamentul sanitar internațional 2005: restricționarea activităților și/sau separarea persoanelor suspecte de altele care nu sunt bolnave sau a bagajelor, containerelor, mijloacelor de transport sau mărfurilor suspecte, astfel încât să se prevină posibila răspândire a infecției sau a contaminării.

Sistem de alertă și notificare rapidă

Un sistem utilizat predominant pentru notificarea rapidă a

situațiilor de urgență și a evenimentelor grave între Comisia

Europeană, autoritățile competente din statele membre UE și

uneori partenerii de execuție și interlocutorii Comisiei Europene.

Recuperare Refacerea și îmbunătățirea, dacă este necesar, a clădirilor, stilului și condițiilor de viață ale comunităților afectate de o situație de criză, incluzând eforturi de reducere a factorilor de risc în timpul unei crize.

Răspuns Asigurarea serviciilor de urgență și a asistenței sociale în timpul sau imediat după o situație de criză, în scopul salvării de vieți omenești, reducerii efectelor asupra sănătății, mediului și societății, garantarea siguranței cetățenilor și satisfacerea nevoilor de bază ale populației afectate.

Restricționarea circulației Măsuri precum închiderea unităților de transport public (aeroporturi, gări etc.) în scopul împiedicării răspândirii bolii.

Vaccinarea în cerc sau strategia de căutare și izolare

Strategia elaborată de OMS în timpul eradicării variolei, denumită mai exact strategia de căutare și izolare. Activitatea principală este identificarea din timp și izolarea cazurilor, căutarea activă și vaccinarea tuturor persoanelor care au intrat în contact cu cazuri de boală și monitorizarea acestora în scopul identificării primelor semne de boală, pentru a îi putea izola într-un stadiu precoce.

Risc Asocierea dintre probabilitatea apariției unei situații de criză și consecințele negative ale acesteia.

- 78 -

Evaluarea riscurilor Un proces cu baze științifice, care cuprinde următoarele etape: i) identificarea pericolelor, ii) caracterizarea pericolelor, iii) evaluarea expunerii și iv) caracterizarea riscurilor.

Comunicarea riscurilor Schimbul și difuzarea de informații corespunzătoare privind riscurile, pentru a permite factorilor de decizie, părților interesate și cetățenilor să ia decizii adecvate.

Gestionarea riscurilor Procesul, diferit de evaluarea riscurilor, de punere în balanță a politicilor alternative prin consultarea cu părțile interesate, de luare în considerare a evaluării riscurilor și a altor factori relevanți pentru protecția sănătății consumatorilor, de promovare a practicilor comerciale loiale și, după caz, de selectare a opțiunilor corespunzătoare de prevenire și control.

Grup permanent Grup disponibil pentru participarea la reuniuni imediate (în termen de 24 de ore).

Domeniul amenințărilor Domeniul tehnic, precum mediul și expertiza ce poate fi necesară pentru gestionarea consecințelor amenințării: de natură biologică, chimică, radionucleară.

Nivel Un grup de actori-cheie acționând la un anumit nivel administrativ. În timpul unui incident la scară largă, este adesea necesar să se stabilească un nivel național care se ocupă cu probleme de importanță strategică mai extinsă. În cazul incidentelor majore, acest grup va fi unitatea „Amenințări la adresa sănătății”, DG SANCO.

În contextul celor prezentate anterior, în prezent există patru parteneri care trebuie avuți în vedere ca factori de acțiune:

• structurile și comitetele de coordonare ale UE;

• statul membru, de exemplu: Ministerele Sănătății, instituțiile de sănătate publică, alte „organisme competente”, laboratoare, universități;

• factori cu competențe la nivelul regiunii, provinciei sau țării: a se stabili de către fiecare stat membru;

• factori cu competențe de la nivelul localității sau al unității, de exemplu: unități operaționale, precum spitalele.

Vulnerabilitatea Caracteristicile și circumstanțele unei comunități, ale unui sistem sau bun patrimonial, care îl fac susceptibil la efectele cauzatoare de prejudiciu ale unei situații de criză.

- 79 -

Anexa 4: Cadrul juridic de referință Cadrul juridic relevant pentru planificarea pregătirii și răspunsul la situațiile de urgență în materie de

sănătate publică Regulamentul sanitar internațional (RSI) OMS 2005 Articolul 152 (articol privind sănătatea publică) din titlul XIII, „Sănătate publică” Regulamentul nr. 851/2004 (ECDC) al Parlamentului European și al Consiliului Decizia Parlamentului European și a Consiliului 2119/1998 privind rețeaua dedicată bolilor transmisibile Concluziile Consiliului European din 17 decembrie 2001. Organismul neoficial pentru cooperare și coordonare constituit din Miniștrii Sănătății și Comisarul European pentru Sănătate și Protecția Consumatorilor Concluziile Consiliului European din 22 februarie 2007. Prelungirea provizorie a mandatului HSC pentru perioada 2007- 2009 Concluziile Consiliului European din 16 decembrie 2008 (după reuniunea neoficială a Miniștrilor Sănătății, Angers, 8-9 septembrie 2008. Asigurarea unui cadru juridic pentru HSC; inițiativa legislativă de adaptare a statutului HSC la provocările din domeniul sănătății Decizia Comisiei 57/2000 privind sistemul de avertizare precoce și de reacție (EWRS) Decizia Comisiei 96/2000 privind lista bolilor transmisibile și problemele sanitare speciale în cadrul supravegherii epidemiologice Decizia Comisiei 253/2000 privind definirea cazurilor pentru raportarea bolilor transmisibile Decizia Comisiei 2004/210/CE de instituire a comitetelor științifice în domeniul siguranței consumatorilor, sănătății publice și mediului Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date Directiva 94/3/CE a Comisiei de instituire a unei proceduri pentru notificarea interceptării unui transport sau a unui organism dăunător din țările terțe și care prezintă un pericol fitosanitar iminent COM(2004)689 privind prevenirea, pregătirea pentru și răspunsul la atacurile teroriste COM(2004) 701: Pregătirea pentru și gestionarea consecințelor în lupta împotriva terorismului COM (2009) 273: pachetul de politici UE privind CBRN, adoptat în iunie 2009. Comunicare pe orizontală privind întărirea securității chimice, biologice, radiologice și nucleare în Uniunea Europeană

Plan de acțiune al UE conținând măsuri specifice împotriva componentelor CBRN (pregătirea pentru amenințări biologice, reducerea riscurilor radiologice și nucleare, amenințări chimice) în domeniul prevenirii, detecției și răspunsului, precum și un set de măsuri orizontale pentru acestea (anexa la comunicare) Documentul de lucru „Interconexiunea dintre securitate și sănătate”, care prezintă bunele practici de cooperare dintre autoritățile de aplicare a legii și autoritățile sanitare în ceea ce privește răspunsul la incidentele CBRN

- 80 -

Directiva 95/50/CE din 6 octombrie 1995 privind procedurile unitare de control în transportul rutier de mărfuri periculoase Directiva Seveso II (96/82/CE) privind siguranța instalațiilor fixe de depozitare a substanțelor periculoase în cantități mari și controlul accidentelor majore în care sunt implicate substanțe periculoase Directiva 85/337/CEE privind evaluarea impactului asupra mediului (EIA), modificată prin Directiva 97/11/CE Directiva 2001/42/CE privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului (Directiva SEA), JO L 197, 21.7.2001, p. 30 Directiva 2003/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2003 de modificare a Directivei 96/82/CE a Consiliului privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanțe periculoase Regulamentul (CE) nr. 648/2005 (Codul Vamal Comunitar) Regulamentul comunitar REACH privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice [Regulamentul (CE) nr. 1907/2006] Decizia 2007/162/CE, Euratom a Consiliului, de instituire a unui instrument financiar de protecție civilă, JO L71, 10.3.2007, p. 9 Decizia 2007/779/CE, Euratom a Consiliului de instituire a unui mecanism comunitar de protecție civilă (reformare), JO L 314 , 1,12.2007, p.9 Decizia din 20 decembrie 2007 a Comisiei, de modificare a Deciziei 2004/277/CE, Euratom a Comisiei de stabilire a normelor de aplicare a Deciziei 2007/779/CE, Euratom a Consiliului de instituire a unui mecanism comunitar de protecție civilă Directiva 2008/114/CA a Consiliului din 8 decembrie 2008 privind identificarea și desemnarea infrastructurilor critice europene și evaluarea necesității de îmbunătățire a protecției acestora Directiva 2008/68/CE din 24 septembrie 2008 privind transportul interior de mărfuri periculoase Directiva 89/618/Euratom privind informarea populației Directiva 96/29/Euratom privind normele de securitate de bază ale Uniunii Europene Regulamentul (CE) nr. 1592/2002 din 15 iulie 2002 privind normele comune în domeniul aviației civile și instituirea unei Agenții europene de siguranță a aviației

Directiva 87/3954/Euratom de stabilire a nivelurilor maxime admisibile de contaminare radioactivă a produselor alimentare în caz de urgență radiologică Decizia 87/6007/Euratom a Consiliului privind schimbul rapid de informații

- 81 -

Anexa 5: Capacitatea comunitară de gestionare a situațiilor de criză

Inventarul capacităților de gestionare a situațiilor de criză din Comunitatea Europeană și agențiile europene (2009)

Acest inventar a fost realizat în 2009 și oferă o perspectivă globală a gestionării situațiilor de criză, pe baza capacităților și instrumentelor disponibile în peste douăzeci de servicii ale Comisiei Europene și în numeroase agenții. Inventarul se referă la ciclul complet de prevenire a dezastrelor, pregătire, răspuns și recuperare și include capacitățile vizate, la apariția evenimentelor, atât în interiorul, cât și în exteriorul Uniunii Europene. Inventarul abordează toate riscurile: situațiile de criză din zilele noastre sunt din ce în ce mai complexe, prin urmare și răspunsul nostru trebuie să fie la fel. Capacitățile sunt prezentate nu pe sectoare, ci pe funcții; cu alte cuvinte, nu în funcție de responsabili și responsabilități, ci de mijloacele existente pentru soluționarea unei probleme date.

Prezentul tabel este extras din respectivul inventar, incluzând funcțiile la care participă DG SANCO.

Funcția DG responsabilă DG asociată Agenții asociate

Situații de criză în UE

Prevenire Evaluarea riscului și concluzii

(ENV7) ECHO (JLS) HOME, JRC, REGIO, SANCO, TAXUD

FRONTEX

Siguranța sanitară, inclusiv amenințările majore la adresa sănătății, a căror evoluție este rapidă

SANCO JRC, (JLS) HOME ECDC

Lupta împotriva terorismului

(JLS) HOME SANCO, (ENV) ECHO, JRC, MARKT, TAXUD

Europol

Materiale periculoase

(JLS) HOME, SANCO

(TREN) ENER, ENTR, JRC, ENV, TAXUD

Europol

Gradul de pregătire Siguranța sanitară, inclusiv amenințările majore la adresa sănătății, a căror evoluție este rapidă

SANCO (JLS) HOME, JRC, (ENV) ECHO, TAXUD

ECDC, Europol

Lupta împotriva terorismului

(JLS) HOME SANCO, (ENV) ECHO, (TREN) ENER, JRC

Europol

Materiale periculoase

(JLS) HOME, ECHO

(TREN) ENER, JRC, SANCO, TAXUD

Europol, ECDC

Răspuns Siguranța sanitară, inclusiv amenințările majore la adresa sănătății, a căror evoluție este rapidă

SANCO (ENV) ECHO, (JLS) HOME, JRC, AGRI, TAXUD

ECDC, EFSA, Europol

Gestionarea situațiilor de

SG, ENV, SANCO JRC, (TREN) ENER, MOVE,

ECDC, EMSA, FRONTEX

7 Problemele legate de protecția civilă au fost transferate din sarcina DG ENV în sarcina DG ECHO, în februarie 2010

- 82 -

urgență (JLS) HOME, INFSO

Situații de criză în

afara UE

Prevenire Cooperarea regională și transfrontalieră cu și între țările vecine

ELARG, RELEX REGIO, (ENV) ECHO, SANCO

Gradul de

pregătire:

Pregătire pentru dezastre și reducerea consecințelor

ECHO (ENV), AIDCO, DEV, (JLS) HOME, SANCO

Răspuns Gestionarea situațiilor de urgență și coordonarea capacităților la sediu

SG, RELEX, ECHO, (ENV) SANCO

ELARG, DEV, JRC, (TREN) MOVE, ENER

ECDC, EMSA, EFSA, FRONTEX, ENISA

Direcții Generale (DG),

AGRI Agricultură și dezvoltare rurală

AIDCO Europe-Aid

DEV Dezvoltare

ECHO Ajutor Umanitar și protecție Civilă

ELARG Extindere

ENTR Întreprinderi și Industrie

ENV Mediu

INFSO Societatea Informațională și Mass-media

JLS Justiție, Libertate și Securitate

JRC Centrul Comun de Cercetare

MARKT Piață internă și servicii

REGIO Politica regională

RELEX Relații Externe

SANCO Sănătate și consumatori

SG Secretariatul General

TAXUD Impozitare și uniune vamală

TREN Energie și transporturi

Rectificare (2010):

DG ECHO se ocupă în prezent cu probleme legate de protecția civilă (anterior, această responsabilitate revenea DG ENV)

DG TREN a fost împărțită în DG MOVE, care se ocupă cu probleme legate de transporturi, și DG ENER, care se ocupă cu probleme legate de energie.

DG JLS a fost împărțit în două Direcții Generale nou înființate: DG Afaceri Interne (HOME) și DG Justiție și Drepturi Fundamentale (JUSTICE)

Agenții ale Comunității Europene

- 83 -

ECDC Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor

EFSA Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară

EMSA Agenția Europeană pentru Siguranța Maritimă

ENISA Agenția Europeană pentru Securitatea Rețelelor Informatice și a Datelor

Europol Biroul European de Poliție (începând cu 2010, agenție a Comunității Europene)

FRONTEX Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale

Statelor Membre ale Uniunii Europene

Rectificare (2010):

ECHA Agenția Europeană pentru Produse Chimice

EMA: Agenția Europeană pentru Medicamente

strategia de planificare a preg ătirii generale pentru ă · - 3 - preg ătire i r ăspuns...

Documents