Etape ale dezvoltarii personalitatii

Etape ale dezvoltarii personalitatii

-Proiect la Initirerea in cariera profesionala-

Elev: Petrunova Olga

Studenta a UPSC. Fac.ITII specialitatea :Calculatoare

Dezvoltarea - proces complex de trecere

de la inferior la superior, de la simplu la complex, de la vechi la nou,

- o succesiune de etape, de stadii, fiecare etapa reprezentand o unitate functionala mai mult sau mai putin inchegata, cu un specific

calitativ propriu.

DezvoltareaTrecerea de la o etapa la alta implica atat

acumulari cantitative cat si salturi calitative, acestea aflandu-se intr-o conditionare reciproca.

Dezvoltarea personalitatii se manifesta prin incorporarea si constituirea

de noi conduite si atitudini care permit adaptarea activa la cerintele mediului natural si socio-cultural.

permite si faciliteaza constituirea unor relatii din ce in ce mai diferentiate si mai subtile ale fiintei umane cu mediul in care traieste si se formeaza.

Jean Piaget considera ca fiecare stadiu se

bazeaza pe cel anterior si îl anticipeaza pe cel care urmeaza într-o ordine invariabila

L. Vîgotski arata ca sistematicitatea este una din cele mai importante caracteristici ale psihogenezei (functiile si procesele psihice sunt interdependente)

L. Vîgotski a elaborat următoarea schemă de periodizare:Criza de la momentul naşteriiVârsta prunciei (2 luni –1 an)Criza de la un anCopilăria precoce ( 1 –3 ani)Criza de la 3 aniCopilăria preşcolară ( 3 –7 ani)Criza de la 7 aniVârsta şcolară (8 –12 ani)Criza de la 13 aniVârsta pubertăţii (14 –18 ani)Criza la 17 ani.

Periodizarea dezvoltării psihice propusă de Lev Vîgotski:

Erik Erikson vede în fiecare stadiu o componenta pozitiva si una negativa:

primul an de viata: se bazeaza pe conflictul încredere (datorata satisfactiei si confortului) - neîncredere (data de îngrijirea inconstanta, neadecvata)

1-3 ani: autonomie (sustinere emotionala, este stimulata emanciparea) - îndoiala ( simtul rusinii, îngradirea emanciparii lui)

4-5 ani: initiativa (se observa în jocuri, succesul unei initiative atrage altele noi) - vinovatie (insuccesul unie initiative atrage un sentiment de culpabilitate)

6-11 ani: sârguinta (acomodare la regulile din scoala) - inferiorizare (din cauza discordantelor pe care le simte între capacitatile lui si cerintele scolii se simte vinovat)

Erik Erikson 12-18 ani: constientizarea identitatii (rolurile

sociale sunt convergente sporind încrederea în sine) - confuzie de roluri (rolurile de fiu, elev, coleg, prieten sunt discordante ducând la neîncredere în sine)

începutul vârstei mature: intimitate (întemeierea unei familii) - izolare (esec în aceasta initiativa)

vârsta adulta mijlocie: altruism (ajutarea celuilalt) - egoism (orientare spre propria persoana)

batrânetea: realizare (împlinirea) - disperare (înfaptuirea a putine lucruri din cele dorite)

Copilaria: începe odata cu nasterea. Timp al asimilarii de norme, valori, atitudini si

modele de viata, este perioada socializarii primare.

Experienta afectiva joaca un rol esential: copilul are nevoie de sustinere afectiva, trebuie îngrijit cu dragoste, trebuie sa i se acorde atentie; forma principala de învatare este imitatia.

Piaget identifica câteva trasaturi ale copilariei: egocentrismul (nu diferentiaza între punctul lui de vedere, dorintele lui si realitate); animismul/antropomorfismul (totul în jurul lui are suflet, totul preia atributele umanului); gândire magica (tendinta copilului de a face legaturi cauzale incorecte între fenomene); artificialismul (toate lucrurile sunt concepute de oameni).

Copilaria: Jocul: principala forma de activitate care

stimuleaza coordonarea, echilibrul, dinamismul, evaluarea spatialitatii; initial copiii se joaca unii lânga altii, apoi unii cu altii.

Descoperirea de sine începe cu explorarea directa senzoriala; jocul cu oglinda este semnificativ: initial copilul nu îsi da seama ca imaginea din oglinda îl reprezinta.

Treptat vârsta "de ce"-ului este înlocuita cu cea a colectiilor.

Pe la 8 ani apare constiinta de sine, permisivitatea parintilor dezvolta la copil încrederea în sine, excesiva lor autoritate determina aparitia sentimentului de inferioritate, teama, nefericire.

Pubertatea: modificari biologice (maturizarea

functiilor sexuale, dezvoltarea caracterelor sexuale secundare) si psihice (definitivarea identitatii).

activitatea principala este învatarea sunt posibile mari achizitii intelectuale; se dezvolta gândirea abstracta, formala; afectivitatea este efervescenta, sensibilitatea accentuata.

Pubertatea: cresterea rapida poate provoca

dezechilibru afectiv, tulburare comportamentala, dispozitii variabile, nonconformism, criza de originalitate datorata efortului de individualizare.

apare conflictul dintre rol (ansamblul asteptarilor pe care le au ceilalti) si status (pozitia sociala în virtutea careia se pretinde din partea celorlalti un anumit comportament).

Adolescenta: debutul si durata adolescentei

variaza de la un individ la altul sub influenta mediului socio-cultural; la fete apare mai devreme decât la baieti.

marcata de o intensificare a dezvoltarii personalitatii, mari progrese în dobândirea constiintei de sine; dorinta de afirmare; dobândirea independentei fata de

autoritatea parentala.

Adolescenta: pe plan afectiv sunt posibile

accente pasionale, mari inconsecvente

explozie a fanteziei; dezvoltarea memoriei, diversificarea inteligentei. apar interesele orientate spre

moralitate; momente de revolta si chiar sanctionare pe plan moral a celor care încalca normele.

Tineretea: din anumite puncte de vedere este o perioada de

stagnare. disponibilitatile psihice se adapteaza noilor cerinte; cunostintele se restructureaza; învatarea devine demers autoinstructiv; se câstiga statutul social de adult odata cu intrarea în

viata profesionala, familiala.Eric Berne considera ca în fiecare individ exista trei stadii

ale eului: stadiul de copil, stadiul eului adult, stadiul eului parinte;

în tinerete individul se afla la intersectia celor trei stadii: este copil al parintilor sai si parinte al propriilor copii.

Maturitatea: fortele interioare sunt dozate în mod

constient pentru a putea raspunde solicitarilor si pentru a obtine performante.

Intrarea în profesie si întemeierea propriei familii cristalizează identitatea profesională, familială si socio-culturală; se maturizează pe deplin personalitatea.

spre jumatatea vietii se remarca o mare tendinta spre schimbare (loc de munca, locuinta, partener de viata).

Batrânetea: modificari de natura fizica (scade

supletea miscarilor, capacitatea de efort fizic, fragilitatea oaselor...).

cele mai afectate procese psihice sunt atentia si memoria de scurta durata (datorita unei motivatii slabe pentru învatare); sustinerea unei activitati intelectuale permite o întârziere a afectarii memoriei.

intrarea în pensie conduce la restructurarea întregului sistem de relatii; batrânii se simt uneori devalorizati, deprimati, izolati.

apare teama de moarte.

Bibliografie

www.wikipedia.ro www.pagini-scolare.ro www.subscribe.ro