st-t curs - tricot

CURS 1 CARACTERIZAREA GENERALĂ A TRICOTURILOR

NOŢIUNI GENERALE ASUPRA TRICOTURILOR

INTRODUCERE

Tricotul este un produs textil, format din ochiuri legate elastic între

ele, produse cu ajutorul unor organe speciale ale maşinilor de

tricotat numite organe producătoare de ochiuri.

Obiective

Cunoaşterea tricoturilor din bătătură şi din urzeală, prin prisma varietăţii de

structuri, proprietăţi şi caracteristici fizico-mecanice.

Durata medie a studiului: 2ore

Tricotul este un produs textil, format din ochiuri legate elastic între ele, produse cu ajutorul

unor organe speciale ale maşinilor de tricotat numite organe producătoare de ochiuri.

În funcţie de modul de realizare a acestor ochiuri, se deosebesc două tipuri de tricoturi şi

anume:

- tricoturi simple sau din bătătură– obţinute prin tricotarea pe direcţie transversală prin

buclarea succesivă a unuia sau mai multor fire alimentate în paralel;

- tricoturi din urzeală – obţinute prin tricotarea pe direcţie longitudinală prin buclarea

simultană a unuia sau mai multor sisteme de fire de urzeală.

Indiferent de tipul tricotului, în evoluţia firului se identifică un element de bază, care are

caracter de repetabilitate şi este indivizibil, denumit ochi de tricot.

În cazul tricoturilor din bătătură, părţile componente ale acestuia sunt:[1]

1

1-2; 3-4 – flancurile ochiului (sunt porţiuni de fir ce fac legătura între bucla de ac şi cea de

platină);

2-3 – bucla de ac - reprezintă partea superioară a ochiului;

4-5- bucla de platină – reprezintă partea inferioară a ochiului, care face legătura între corpurile a

două ochiuri situate în şiruri vecine.

Ochiurile de tricot din bătătură pot fi cu aspect de faţă, când flancurile acestuia sunt în

prim plan, acoperind buclele de ac şi platinăsau pot fi cu aspect de spate când buclele de ac şi de

platină sunt în prim plan, acestea trecând peste flancurile ochiului (2].

Ochiurile sunt dispuse în structura unui tricot sub formă de şiruri de ochiuri şi rânduri de

ochiuri.

Şirul de ochiuri este constituit de succesiunea ochiurilor pe direcţia longitudinală a unui

tricot şi se numerotează de la stânga la dreapta în direcţia rândurilor cu cifre arabe (de ex: 1, 2,

3…)

Rândul de ochiuri este constituit de succesiunea ochiurilor pe direcţia transversală a unui

tricot; se numerotează în ordinea formării acestora, în direcţia şirurilor, cu cifre romane (de ex:

I, II, III…)

În descrierea structurii uni tricot se mai pot întâlni şi următoarele noţiuni alături de cele

prezentate anterior:

- Legătura (sinonim cu evoluţia firului) este definită de modul de înlănţuire a ochiurilor,

respectiv poziţia spaţială a firului în structură.

2

- Structura tricotului este dată de modul de dispunere a elementelor componente

(exemplu: ochiuri normale, ochiuri reţinute, ochiuri duble etc.), în cadrul sistemului

tehnic pe care îl reprezintă tricotul; este determinată de legătură şi de desen

- Desen – acea componentă a structurii care reprezintă un motiv artistic (geometric,

floral, liber etc.); se poate obţine prin diferite tehnici, în cele ce urmează sunt abordate

numai cele obţinute prin tricotare, caz în care se disting: desene de culoare, desene de

legătură şi desene combinate.

- Raportul – este acea zonă din tricot care are caracter de repetabilitate. Dimensiunile

raportului sunt lăţimea şi înălţimea şi pot fi exprimate în număr de şiruri de ochiuri (b) respectiv

număr de rânduri de ochiuri (h) sau în mm (bR, hR)

Raportul poate fi:

- al legăturii – când evidenţiază numărul de şiruri şi rânduri (sau nr. de mm) după care

evoluţia se repetă

- al desenului când evidenţiază numărul de şiruri şi rânduri (sau nr. de mm) după care

desenul se repetă

1.2. Clasificarea tricoturilor

Clasificarea tricoturilor după natura materiei prime

La producerea tricoturilor se folosesc aproape toate tipurile de fire textile. În general, dată

fiind marea diversitate de fire, firele pentru tricotaje trebuie să îndeplinească o serie de condiţii

de elasticitate, flexibilitate şi regularitate a indicilor fizico-mecanici. În tricot, firul este

deformat în spaţiu, iar în timpul prelucrării este supus la solicitări de tracţiune, încovoiere şi

frecare, de aceea caracteristici ca flexibilitatea şi elasticitatea sunt de primă importanţă, iar în

ceea ce priveşte regularitatea caracteristicilor firului, aceasta este premisa regularităţii tricotului.

La prelucrarea firelor pentru tricotaje se folosesc toate tipurile de fibre, naturale sau

chimice, organice sau anorganice. Firele din fibre naturale, deţin încă o pondere însemnată în

producţia de tricotaje, datorită proprietăţilor igienice superioare conferite produselor. Producţia

de tricotaje însă, nu mai poate fi concepută fără firele chimice, care pot acoperi necesităţile

3

mereu crescânde ale dezvoltării industriei textile. Dezvoltarea bazei de materii prime, prin

trecerea de la firele naturale la cele chimice filate din fibre scurte sau din filamente continue, a

determinat diversificarea tehnologiilor de tricotare. Astfel noile tehnologii urmăresc preluarea

pe maşini de tricotat de diferite tipuri a noilor fire chimice, fire mono sau polifilamentare, fire

texturate voluminoase sau supraelastice. O mare importanţă se acordă şi prelucrării firelor în

amestec, mai ales amestecurilor de fire naturale cu fire chimice, care realizează îmbinarea

convenabilă a proprietăţilor componentelor.

Principalele tipuri de fire care se utilizează pentru realizarea tricoturilor sunt[7]:

1. Fire naturale:

- vegetale : bumbac, in cânepă

- animale : lână, mătase

2. Fire chimice:

- artificiale: -celulozice: vîscoză, cupro

-proteice

- sintetice: -heterocanetare: poliamidă, poliester, poliuretan

-carbocanetare:

o polivinilice: poliacrilonitrilice, policlorvinilice

o poliolefice: polietilenă, polipropilenă

3. Fire minerale, metalice: sticlă

II. Clasificarea tricoturilor după destinaţie

După destinaţie, produsele tricotate se clasifică în următoarele grupe:

1. tricotaje pentru îmbrăcăminte exterioară: pulovere, veste, jachete, costume pentru

copii, fuste, rochii, pardesie, paltoane etc.

2. tricotaje pentru lenjerie de corp, formate din: lenjerie pentru copii, lenjerie pentru

femei, lenjerie pentru bărbaţi;

3. ciorapi şi şosete pentru copii, femei şi bărbaţi;

4. mănuşi tricotate în întregime şi mănuşi confecţionate din tricot;

5. fulare, basmale, eşarfe, broboade;

6. băşti,

4

7. articole medicale şi articole tehnice:

textile pentru industrie

- construcţii civile şi industriale,

- construcţii de vehicule,

- electrotehnică şi telecomunicaţii,

- chimice şi petrochimice,

- minerit,

- geometrică,

- prelucrarea lemnului,

- metalurgie, siderurgie,

- alimentară.

textile pentru agricultură;

textile pentru armată;

textile pentru medicină;

textile pentru activităţi sportive şi timp liber

8. articole decorative şi de uz casnic: perdele, cuverturi, lenjerie de pat, draperii, feţe de

masă, prosoape

Tricoturile pot fi clasificate şi în funcţie de vârsta şi sexul destinatarului. Acestea pot fi

pentru:

nou-născuţi;

copii 6-14 ani;

adolescente;

femei;

preşcolari;

adolescenţi;

bărbaţi;

universale, indiferent de vârstă şi sex.

Funcţie de anotimp, articolele de îmbrăcăminte pot fi pentru:

primăvară-toamnă;

5

vară;

iarnă;

orice anotimp.

III. Clasificarea tricoturilor după formă

Prin tricotare se pot obţine următoarele forme de tricoturi:

1. metraj – plan;

- tubular;

- tridimensional.

2. panouri(tricotate în lanţ) –plane

-plane semiconturate;

-plane conturate;

-tubulare;

-tubulare conturate spaţial;

3. repere plane şi tubulare conturate, (tricotate bucată cu bucată);

4. produs complet – cu conturare plană;

- cu conturare spaţială.

Tricoturile în formă de metraj servesc în general ca material de confecţii pentru produse

de lenjerie şi îmbrăcăminte exterioară. Acestea se prezintă sub formă de rulou sau de falduri.

Tricoturile cu marginile semiconturate sunt acele tricoturi care în secţia de confecţionare

necesită modificări minore ale contururilor lor.

Tricoturile cu margini conturate diminuează pierderile de materii prime datorită faptului

că se elimină operaţia de croire a acestora. Aceste tricoturi se obţin pe maşini înzestrate cu

mecanisme de îngustare şi lărgire a rândurilor de ochiuri, sub acţiunea cărora detaliile

produselor tricotate primesc definitiv liniile de contur.

Obţinerea produselor complet pe maşina de tricotat elimină de fapt operaţiile de croire şi

confecţionare , obţinându-se alături de diminuarea manoperei pentru croirea şi confecţionarea

acestora şi importante economii de materii prime, pierderile în aceste cazuri fiind aproape

inexistente.

IV. Clasificarea tricoturilor după structură

6

Tricoturile se prezintă într-o mare diversitate structurală şi continuă să fie dezvoltate sub

aspectul obţinerii unor noi efecte de suprafaţă, pentru a corespunde într-o măsură şi mai mare

cerinţelor impuse de destinaţie.

Din punct de vedere al caracteristicilor structurale, legăturile de tricot din bătătură se

împart în trei mari grupe:

1. tricoturi cu legături de bază - sunt cele formate din ochiuri normale, la care un rând

de ochiuri este format într-o singură etapă, (la o singură zonă de tricotare numită sistem).

- pentru tricoturile simple legăturile de bază sunt – glat, patent, lincs, lincs cu desene

2. tricoturi cu legături derivate - sunt cele care rezultă din combinarea a două legături

de bază de acelaşi tip, astfel încât între sau în dreptul ochiurilor unei legături, să se dispună

ochiurile celeilalte legături; un rând de ochiuri se realizează în două etape.

- legăturile derivate sunt - glat derivat, patent derivat (interloc), lincs derivat

3. tricoturi cu legături cu desene – cuprinde legăturile de bază sau derivate la care se

întâlnesc ochiuri de diferite culori, evoluţii modificate ale ochiurilor normale sau fire

suplimentare.

Tricoturile cu legături cu desene se împart în trei subgrupe şi anume:

- tricoturi cu desene de culoare - se caracterizează prin ochiuri normale realizate din fire

cu caracteristici diferite, în principal de culori diferite.

Desenele de culoare se pot obţine fie prin alimentare simultană a firelor de caracteristici

(culori în general) diferite, caz în care se obţin tricoturi tricoturi melanj sau tricoturi vanisate,

fie prin alimentarea succesivă a firelor de caracteristici diferite, caz în care se obţin tricoturi cu

dungi transversale, dungi longitudinale sau dungi transversale şi longitudinale de culoare.

- tricoturi cu desene de legătură - presupun modificarea evoluţiei normale a ochiurilor,

specifică legăturilor de bază şi derivate, sau introducerea firelor suplimentare; toate ochiurile

sunt din fire de aceeaşi culoare (aceleaşi caracteristici).

Tricoturile cu desene de legătură pot fi: cu desene cu ochiuri duble, cu ochiuri reţinute, cu

ochiuri transferate, cu ochiuri încrucişate, cu fire suplimentare, cu desene prin deplasare etc.

- tricoturi cu desene combinate – presupun combinarea celor două tipuri de desene, cu

îmbinarea elementelor caracteristice.

7

V. Clasificarea tricoturilor după modul de formare a ochiurilor

După modul de formare a ochiurilor dintr-un rând se deosebesc două grupe de tricoturi, şi

anume:

- tricoturi simple sau din bătătură

- tricoturi din urzeală

Tricoturile simple sunt tricoturile obţinute prin buclarea succesivă a unuia sau mai multor

fire alimentate în paralel organelor producătoare de ochiuri. În acest caz firul (firele) evoluează

pe direcţia transversală a tricotului, pe direcţia rândurilor de ochiuri.

Tricoturile din urzeală sunt tricoturile obţinute prin buclarea simultană a unuia sau mai

multor sisteme de fire de urzeală, firele evoluând în acest caz pe direcţia longitudinală, pe

direcţia şirurilor de ochiuri.

1.3. Proprietăţi generale ale tricoturilor

Proprietăţile materialelor textile pot fi împărţite în patru grupe, astfel [3]:

1 – proprietăţi fizice, definite de geometria produsului textil (tabelul 1);

2 – proprietăţi mecanice, determinate de acţiunea diferitelor solicitări (tabelul 2);

3 – proprietăţi definite în raport cu acţiunea singulară a unor factori fizici, chimici sau biologici

(tabelul 3);.

4 – proprietăţi definite în raport cu acţiunea proceselor la care pot fi supuse materialele textile

(tabelul 4)

În legătură cu clasificarea prezentată, se fac următoarele precizări:

a. Solicitările mecanice sunt însoţite de deformaţii, comportarea materialelor textile încadrându-

se în domeniul mecanicii mediului continuu deformabil; problema deformabilităţii se poate

pune în cazul oricărui tip de solicitare.

Deformabilitatea este proprietatea materialelor prin care se modifică distanţa dintre două

puncte şi/sau unghiul dintre două direcţii.

Rigiditatea este proprietatea materialelor de a se opune deformabilităţii.

8

Elasticitatea este proprietatea materialelor de a se deforma sub acţiunea forţelor

exterioare şi de a reveni la forma şi dimensiunile iniţiale o dată cu încetarea acţiunii lor;

reliefează comportamentul elastic al materialelor.

b. În denumirea proprietăţilor enumerate intervin frecvent noţiunile „stabilitate”, „rezistenţă”,

„capacitate”, al căror sens trebuie precizat pentru a înlesni înţelegerea proprietăţii definite.

Astfel:

Stabilitatea este proprietatea materialelor textile de a-şi păstra în timp forma şi

dimensiunile.

Rezistenţa este proprietatea materialelor textile de a nu se rupe şi de a nu avea deformaţii

exagerat de mari.

Capacitatea este proprietatea materialelor textile de a produce un anumit efect sau de a

suferi o anumită transformare; se exprimă prin raportul a două mărimi de aceeaşi natură.

Determinarea proprietăţilor tricoturilor se poate face prin:

calcul, în etapa proiectării funcţionale;

efectuarea unor încercări de laborator;

efectuarea unor încercări pe modele cu ajutorul simulatoarelor de procese;

testarea şi experimentarea materialelor în condiţii reale de lucru; pe baza

observaţiilor şi a determinărilor efectuate se poate aprecia comportarea materialului pentru

destinaţia aleasă (este cazul geotextilelor şi al articolelor medicale implantabile la om la

care, datorită acţiunii complexe a factorilor de mediu şi responsabilităţi implementării,

încercările sunt de lungă durată).

Proprietăţile tricoturilor sunt dependente de:

materia primă;

structura şi parametrii de structură;

regimul de finisare aplicat.

Proprietăţi fizice

Lungimea tricotului, Lt, este dimensiunea suprafeţei tricotate pe direcţia şirurilor de ochiuri

şi se calculează cu relaţia:

9

Lt = Nr B 10-3 [m],

unde: Nr este numărul de rânduri,

B – înălţimea ochiurilor, în mm.

Lungimea tricotului este dependentă de structură, parametrii de structură şi forma

tricotului. Pentru tricoturile metraj, lungimea maximă este dependentă de capacitatea maşinii de

înmagazinare a tricotului, iar pentru tricoturile în panouri sau în bucată, este dependentă de

articol.

Lăţimea tricotului, lt, este dimensiunea suprafeţei tricotate pe direcţia rândurilor de

ochiuri; ea depinde de structură, parametrii de structură precum şi de forma tricotului.

Pentru calculul lăţimii tricotului, se poate aplica relaţia:

lt = NR bR 10-3 [m],

unde: NR este numărul de rapoarte ce se cuprind în lăţimea respectivă;

bR – lăţimea raportului, în mm.

Modificări dimensionale. În timpul procesului de tricotare, în fir se introduc tensiuni care, la

scoaterea tricotului de pe maşină, tind să se elibereze, tricotul ocupând o poziţie caracterizată

prin energie minimă. Acest fenomen este însoţit de modificări dimensionale, deoarece razele de

curbură ale elementelor structurii tind să se mărească, ceea ce determină în general o creştere a

lăţimii tricotului şi o reducere a lungimii. Modificările dimensionale sunt mai accentuate în

primele 24 de ore de la scoaterea tricotului de pe maşină.

Stabilizarea tricotului din punct de vedere energetic şi dimensional impune aşadar o perioadă

de relaxare.

Pentru evaluarea modificărilor dimensionale se pot calcula coeficienţii modificărilor în

lungime, CL , în lăţime, Cl şi ai modificării suprafeţei, Cs , cu relaţiile de mai jos:

[%];

[%];

[%],

10

unde: Af , Bf reprezintă valorile finale, după relaxare, ale pasului şi respectiv, înălţimii ochiurilor;

Ai, Bi - valorile iniţiale ale pasului şi înălţimii ochiurilor.

Coeficientul modificării suprafeţei poate avea valori nule, în condiţiile în care valorile

coeficienţilor modificărilor dimensionale pe direcţiile principale sunt diferite de zero.

Grosimea tricotului, gt (mm), este dată de numărul maxim de grosimi de fir dispuse într-

un plan perpendicular pe planul tricotului.

Pentru tricoturi realizate pe maşini cu o fontură, gt 2F, iar pentru tricoturi realizate pe

maşini cu două fonturi, gt 4F.

Prezenţa modificărilor de evoluţie, a firelor suplimentare determină, în general, o creştere a

grosimii tricotului.

Densitatea aparentă a tricotului, a (g/cm3), reprezintă masa unităţii de volum, Va, volum

care include, pe lângă volumul firului, şi volumul aerului din porii capilari. Se poate calcula cu

relaţia [4]:

,

unde M este masa unităţii de suprafaţă, în g/m2;

gt – grosimea tricotului, în mm.

Voluminozitatea tricotului, V (cm3/g), reprezintă volumul specific, fiind inversul

densităţii aparente [5]:

.

Compactitatea tricotului, Ct , reprezintă raportul dintre densitatea aparentă, a şi

densitatea reală, r:

[%].

Porozitatea tricotului, P (%), reprezintă procentul de aer inclus atât în fir, cât şi în spaţiile

libere din tricot. Se calculează cu relaţia:

[%].

11

Porozitatea şi compactitatea se află în relaţie inversă.

Proprietăţi fizico - mecanice

Rezistenţa şi alungirea la rupere prin tracţiune. Caracteristicile materialului înregistrate în

momentul ruperii oferă informaţii despre valorile limită până la care materialul poate fi solicitat,

pentru a se evita apariţia fenomenelor distructive.

Dintre solicitările mecanice ale materialelor textile, cele mai des întâlnite sunt solicitările

de întindere, când forţe aplicate axial determină deformarea corespunzătoare a materialului pe

direcţia respectivă. Dacă forţa de tracţiune creşte continuu până la ruperea materialului, această

mărime reprezintă forţa necesară ruperii. În timpul solicitării cu forţe crescătoare până în momentul

ruperii, se modifică dimensiunea longitudinală şi materialul se alungeşte. Alungirea relativă la

rupere, d, este creşterea dimensiunii epruvetei măsurată în momentul ruperii, raportată la

dimensiunea iniţială şi se exprimă în procente. Comportarea materialului la întindere are un

caracter complex şi, pentru simplificare, este apreciat momentul ruperii [6].

Prin modelarea comportării tricotului la întinderea în lungime (pe direcţia şirurilor de ochiuri),

respectiv în lăţime (pe direcţia rândurilor de ochiuri), se pot stabili, prin calcul, valorile alungirii şi

sarcinii la rupere, în anumite ipoteze de dispunere a elementelor structurii.

Calculul forţei de rupere prin tracţiune. Forţa de tracţiune aplicată asupra unui tricot este

echilibrată de eforturile pf care apar în elementele structurii. Valorile acestor eforturi, variabile pe

parcursul solicitării, depind de poziţia elementelor structurii în raport cu direcţia forţei de tracţiune

şi de mărimea forţelor de frecare din punctele de legare.

Ipotezele de calcul se referă la distribuţia uniformă a efortului aplicat asupra elementelor

structurii şi neglijarea forţelor de frecare dintre fire [6].

În aceste ipoteze, rezistenţa la rupere în lungime, PL, respectiv în lăţime, Pl, se calculează ca sumă

a proiecţiilor eforturilor pf în direcţia considerată:

; ,

unde reprezintă unghiul format de elementele structurii cu direcţia de solicitare;

m, n - numărul de elemente care participă la solicitarea în lungime, respectiv în lăţime.

BIBLIOGRAFIE

12

[1]Tripa S., Indrie L., Structura tricoturilor din bătătură şi reprezentarea acestora în CorelDraw

[2] Manualul Inginerului textilist

[3] Budulan, R., Macovi, A. - Bazele tehnologiei tricoturilor, Rotaprint, I.P. Iaşi, 1991

[4] Dan, D. Perfecţionarea tehnologiei de tricotare pe maşini rectilinii automate de tricotat. Teză de doctorat,

U.T., Iaşi, 2000

[5] Korlinski, W. Podstawy dziewiarstwa. Wydawnictwa Naukowo-Techniczne, Warszawa, 1981.

[6] Budulan, C. Elemente de proiectare şi automatizare a maşinilor de tricotat. Ed. ANKAROM Iaşi 1997

[7] Comandar, C. – Structura şi proiectarea tricoturilor, Ed. CERMI, Iaşi, 1998

CURS 2

METODE DE REPREZENTARE GRAFICĂ A TRICOTURILOR

PARAMETRII DE STRUCTURĂ AI TRICOTULUI

INTRODUCERE

Studierea structurii tricoturilor, proiectarea lor, precum şi stabilirea elementelor tehnice ale acestora necesită o reprezentare grafică pe hârtie din care să se poată stabili unele caracteristici privind modul efectuării unui tricot sau evoluţia firului dintr-un tricot precum şi forma şi poziţia unor anumite tipuri de ochiuri în cazul legăturilor cu desene.

Obiective

Cunoaşterea tricoturilor din bătătură şi din urzeală, prin prisma

varietăţii de structuri, proprietăţi şi caracteristici fizico-mecanice,

13

precum şi metodele de reprezentare utilizate la noi în ţară


Reprezentarea grafică este transpunerea în desen a înlănţuirii ochiurilor şi a elementelor

dintr–o structură

Reprezentarea grafică este transpunerea în desen a înlănţuirii ochiurilor şi a elementelor

dintr–o structură.

Pentru reprezentarea grafică a tricoturilor se folosesc mai multe metode de reprezentare, care

pe plan mondial au diferite arii de utilizare. Se remarcă totuşi folosirea în paralel a cel puţin două

metode de prezentare.

Dintr–o prezentare grafică trebuie să rezulte:

tipul legăturii;

evoluţia firului sau firelor;

desenul şi raportul desenului;

unele indicaţii tehnologice.

În ţara noastră, conform STAS 8257–79, se utilizează următoarele metode:

- pentru tricotul din bătătură (simplu)[1]:

reprezentare structurală, (analitică);

reprezentare simbolică a secţiunii rândurilor de ochiuri;

reprezentare prin semne convenţionale;

reprezentarea aspectului desenului;

- pentru tricotul din urzeală:

reprezentare structurală, (analitică):

schema grafică a evoluţiei firului (firelor);

schema numerică a evoluţiei firului (firelor).

Reprezentarea structurală reproduce fidel evoluţia firului de tricot, poziţia sa în cadrul

raportului. Metoda permite reprezentarea structurii tricotului în două variante de dispunere:

14

- dispunere teoretică,

- dispunere reală.

În cazul dispunerii teoretice, flancurile şi segmentele de legătură se consideră segmente de

dreaptă, iar buclele de ac şi de platină semicercuri.

În cazul dispunerii reale se urmăreşte nu doar reprezentarea poziţiei firului ci şi cea a

ochiurilor, sugerând dispunerea lor în stare liberă. Faţă de situaţia teoretică în dispunerea liberă

apar modificări ale poziţiei ochiurilor, dificil de redat în tocmai în desen iar firul nu mai este

reprezentat printr-o linie ca în cazul dispunerii teoretice.

Această metodă este cea mai laborioasă, ocupă cel mai mult spaţiu, dar este şi cea mai

complexă şi oferă cele mai multe informaţii despre structura tricotului.

Reprezentarea simbolică a secţiunii rândurilor de ochiuri - prin această metodă se

realizează transpunerea pe hârtie a poziţiei firelor faţă de ace în rândul respectiv de ochiuri. Acele

se reprezintă prin puncte (bare sau linii) şi sunt plasate în funcţie de aşezarea lor în fontură.

Această metodă reprezintă avantajul că oferă informaţii şi despre modul de realizare a

tricoturilor (numărul de fonturi al maşinii, poziţia relativă a acelor, raportul în care lucrează acele).

Reprezentarea prin semne convenţionale - constă în reprezentarea prin anumite semne a

structurii tricoturilor, pentru fiecare element component propunându-se câte un simbol. Se pot

utiliza diferite variate de reprezentare a elementelor componente. În România cea mai utilizată

metodă de reprezentare utilizează următoarele semne convenţionale:

- pentru ochiul normal cu aspect de faţă: x

- pentru ochiul normal cu aspect de spate: o

- pentru buclă: Λ

- pentru flotare: -

Studierea structurii tricoturilor, proiectarea lor, precum şi stabilirea elementelor tehnice ale

acestora necesită o reprezentare grafică pe hârtie din care să se poată stabili unele caracteristici

privind modul efectuării unui tricot sau evoluţia firului dintr-un tricot, forma şi poziţia unor

anumite tipuri de ochiuri în cazul legăturilor cu desene.

Parametrii de structură reprezintă mărimi stabilite prin proiectare sau reproiectare cu

influenţe semnificative asupra comportării în timpul prelucrării şi utilizării tricoturilor[2].

15

Valorile parametrilor de structură sunt dependente de caracteristicile materiei prime din care

este realizat tricotul şi în special, de grosimea firului. De aceea, calculul parametrilor are ca primă

etapă stabilirea valorilor acestora, în ipoteza că secţiunea firului este circulară.

1. Diametrul firului în stare liberă, F [mm], este diametrul secţiunii firului considerat ca un

corp cilindric, omogen, de densitate ρ [g/cm3]. Pornind de la relaţia de definiţie a fineţii firului în

tex, se poate deduce relaţia de calcul a diametrului firului şi anume:

Deci,

unde:

coeficientul firului a cărui valoare depinde de densitatea materiei prime

2. Diametrul sumar al firelor alimentate în paralel, Fs, [mm] este diametrul unui fir

echivalent, considerat a avea fineţea egală cu suma feţelor firelor alimentate în paralel,

unde

3. Diametrul firului obţinut din amestec, Fa [mm] este diametrul firului considerat ca un corp

cilindric omogen cu masa specifică influenţată de proporţiile amestecului, pi [%]. Se calculează cu

relaţia generală în care coeficientul c1 se înlocuieşte cu c1a dat de relaţia:

4.Diametrul firului în stare întinsă, f, [mm], reprezintă diametrul secţiunii firului

considerat ca un corp cilindric omogen cu masa specifică influenţată de forţa de întindere. Relaţiile

16

de calcul sunt similare celor de mai sus, coeficientul firului în stare liberă, c1 fiind înlocuit cu

coeficientul firului în stare întinsă, c2, a cărui valoare depinde de densitatea materiei prime,

corespunzătoare stării întinse a firului.

Valorile coeficienţilor c1 şi c2 pentru diferite tipuri de fire sunt prezentate în tabelul de mai

jos:

Tab.1. Valori orientative ale coeficienţilor c1 , c2 de calcul al diametrului firului

Natura firului c1 c2

Masa specifică (g/cm3)

Fir (γ1) Fibra

Bumbac 1,25 0,92 0,8÷0,83 1,54

In filat din câlţi 1,16 1,05

Lână cardată

Lână pieptănată în amestec Lână

merinos pieptănată

1,36

1,32

1,27

1

1

1

0,64÷0,7

0,64÷0,7

0,64÷0,7

1,3÷1,32

1,3÷1,32

1,3÷1,32

Mătase

Mătase naturală crudă

1,3

1,07

0,97 0,75÷1,1

0,75÷1,1

1,37

1,37

Vâscoză 1,03; 1,1; 1,3 0,97 0,6÷0,8 1,46÷1,54

Bemberg (cupro) 1,3 0,92 0,6÷0,8 1,52÷1,54

Acetat 1,48 0,6÷0,75 1,25÷1,33

Poliamidice normale 1,5 1,1 0,58÷0,67 1,13÷1,14

Relon-cupron 1,5 1,1 0,58+0,67 1,14

Nylon 1,38 1,04 0,58÷0,67 1,14

Poliamidice supraelastice 1,7 0,5 1,14

Poliesterice normale

Poliesterice voluminoase

1,3

1,7

0,97

0,96÷1

0,65÷0,75

≤ 0,5

1,38÷1,39

1,38÷1,39

Polietilenice 0,92÷0,96

Polipropilenice 0,90÷0,91

Poliacrilnitrilice normale

Poliacrilnitrilice voluminoase

1,3÷1,36

1,7÷1,8

1

1,25

0,68÷0,75

≤ 0,45

0,14÷1,19

0,14÷1,19

Polivinilice 1,3÷1,75

Pasul ochiului, A(mm), reprezintă distanţa dintre centrele a două şiruri de ochiuri succesive

de pe aceeaşi parte a tricotului; se măsoară pe direcţia rândului de ochiuri (Înălţimea ocbtului, B

(mm), reprezintă distanţa dintre centrele a două bucle de ac sau de platină, succesive de pe aceeaşi

parte a tricotului; se măsoară pe direcţia şirului de ochiuri

17

Pasul şi înălţimea ochiului se calculează cu relaţiile:

unde:

KA – coeficientul pasului ochiului;

KB - coeficientul înălţimii ochiului;

KA, KB au valori determinate de structura şi destinaţia tricotului. Valorile acestor coeficienţi sunt

indicate în literatura de specialitate;

Desimea pe orizontală, Do (şiruri/50 mm), reprezintă numărul de şiruri de ochiuri cuprinse în

50 mm:

Desimea pe verticală, Dv (rânduri/50 mm), reprezintă numărul de rânduri de ochiuri cuprinse

în 50 mm:

Lungimea firului din ochi, l (mm), reprezintă lungimea de fir corespunzătoare diferitelor

elemente de structură, în dispunerea liberă a tricotului.

În cazul ochiurilor normale (fig.2), lungimea firului din ochi, lon, este dată de suma

lungimilor elementelor componente: bucla de ac(l2-3), flancuri(l1-2 , l3-4 ), bucla de platină (l4-5 ):

lon = l1-2 + l2-3 + l3-4 + l4-5

Relaţia generală de calcul a lungimii firului din ochi este

unde:

a, b, c - coeficienţi ale căror valori depind de tipul ochiului

A - pasul ochiului, (mm);

18

B - înălţimea ochiului, (mm);

F - diametrul firului în stare liberă, (mm).

În cazul în care în cuprinsul raportului se identifică mai multe tipuri de ochiuri de lungimi l i,

trebuie să se calculeze lungimea medie pe raport, cu relaţia:

unde:

ni – numărul de ochiuri de tip i din raport

n- numărul total de ochiuri din raport

Masa tricotului, M (g/m2 , g/rap, g/ml, g/buc), reprezintă cantitatea de fir înglobată într-o

anumită unitate de suprafaţă. Relaţia generală de calcul a masei este:

usde:

Ttex – fineţea firului, (tex);

L - lungimea de fir înglobată:

unde:

l - lungimea firului din ochi, (mm);

N0 - numărul de ochiuri cuprinse în suprafaţa respectivă.

Rezultă:

Desimea de suprafaţă, Ds (ochiuri/2500 mm2), reprezintă numărul de ochiuri cuprinse în

2500 mm;

Ccoeficientul pasului ochiului - KA- indică numărul de grosimi de fir care se cuprind în pasul

ochiurilor;

19

Coeficientul pasului ochiului prezintă valori limită specifice fiecărei grupe de tricoturi;

valorile reduse semnifică o densitate mare pe direcţia rândului de ochiuri.

Coeficientul înălţimii ochiului- KB- indică numărul de grosimi de fir cuprinse în înălţimea

ochiului.

Coeficientul înălţimii ochiului prezintă valori limită specifice fiecărei grupe de tricoturi,

valorile mici caracterizând un tricot dens pe direcţia şirurilor de ochiuri.

Coeficientul desimilor, C, reprezintă raportul între desimea pe orizontală şi desimea pe

verticală:

Valorile acestui coeficient sunt determinate de structura şi destinaţia tricotului.

Coeficientul liniar de acoperire, δs stabileşte legătura dintre lungimea firului din ochi l (mm)

şi proiecţia firului în planul tricotului F (mm):

Factorul Kover, K, reflectă acoperirea liniară a tricotului punând în evidenţă raportul dintre

firul utilizat (prin Ttex) şi tricotul realizat .

Factorul Kover este în relaţie inversă cu coeficientul liniar de acoperire, de unde rezultă şi o

interpretare inversă a valorilor factorului Kover în corelaţie cu densitatea de suprafaţă a tricotului

[2].

Coeficientul superficial de acoperire, δs reprezintă raportul dintre suprafaţa ocupată de fir

(Sf) şi suprafaţa ocupată de ochiul de tricot, So.

20

Suprafaţa ocupată de fir este dată de proiecţia firului în planul tricotului, iar suprafaţa

ochiului este dată de produsul dintre pasul şi înălţimea ochiului. Având în vedere că suprafaţa

ocupată de fir este mai mică decât cea ocupată de ochi, valorile raportului sunt subunitare, ceea ce

permite următoarea interpretare: cu cât valorile coeficientului ds sunt mai apropiate de unitate, cu

atât capacitatea de acoperire a suprafeţei este mai mare.[2]

Pentru evaluarea acoperirii de suprafaţă literatura de specialitale recomandă utilizarea

densităţii tricotului, S.

unde:

l - lungimea firului din ochi, (mm);

K - constantă ce depinde de structura tricotului, (K=20 pentru tricoturi glat, K=19 pentru

tricoturi în structură patent).

Coeficientul de umplere volumetric δv reprezintă raportul dintre volumul ocupat de firul din

ochi (Vf) şi volumul ochiului (Vo):

unde:

gt – grosimea tricotului.

Având în vedere evoluţia spaţială a firului în ochi, se poate spune că acest coeficient

evidenţiază caracteristicile structurale ale tricotului cu implicaţii asupra proprietăţilor Valorile

parametrilor de structură sunt dependente de o serie de factori dintre care amintim:

materia primă, prin natură, fineţe, proprietăţi mecanice, tratamente aplicate;

utilaj: prin caracteristici tehnice, procedeul de tricotare;

parametrii tehnologici ai tricotării;

structura tricotului: tipul legăturii, modul de dispunere a elementelor structurii;

regimul de finisare aplicat tricotului.

De aceea valorile acestor parametri pot fi particularizate pentru o structură, realizată dintr-o

anumită materie primă, pe un anumit utilaj.

21

BIBLIOGRAFIE

[1]Tripa S., Indrie L., Structura tricoturilor din bătătură şi reprezentarea acestora în

CorelDraw

[2] Manualul Inginerului textilist

Test de autoevaluare

1. Definiţi pasul şi înălţimea ochiului:2. Cum se calculează coeficientul liniar de acoperire şi ce semnificaţie are valoarea acestuia?

Răspunsuri corecte

1. Pasul ochiului, A[mm], reprezintă distanţa dintre centrele a două şiruri de ochiuri succesive de pe aceeaşi

parte a tricotului; se măsoară pe direcţia rândului de ochiuri

Înălţimea ochiului, B[mm], reprezintă distanţa dintre centrele a două bucle de ac sau de platină, succesive, de

pe aceeaşi parte a tricotului; se măsoară pe direcţia şirului de ochiuri

2. Coeficientul liniar de acoperire, δl, stabileşte legătura dintre lungimea firului din ochi l şi proiecţia firului în planul tricotului F :

Valorile acestui coeficient variază între anumite limite specifice fiecărei legături; cu cât valorile acestuia

sunt mai mici cu atât avem o densitate mai mare de suprafaţă.

22

CURS 3

TRICOTURI DIN BĂTĂTURĂ CU LEGATURI DE BAZĂ

INTRODUCERE

În cazul tricoturilor din bătătură sunt acceptate următoarele definiţii:

Legătura de bază este formată din ochiuri normale, la care un rând de ochiuri este realizat într-o singură etapă (la o singură zonă de tricotare numită sistem).

23

Legătura derivată rezultă din combinarea a două legături de bază de acelaşi tip, astfel încât între, sau în dreptul ochiurilor unei legături se dispun ochiurile celeilalte legături; un rând de ochiuri se realizează în două etape (fiecare legătură la câte o zonă de tricotare, numită sector).

Obiective

Lucrarea are ca scop analiza structurii tricoturilor cu legături de

bază


Legăturile de baza ale tricoturilor din bătătura sunt legături formate din ochiuri normale, la

care un rând complet de ochiuri se realizează într-o singură etapă.

După modul de înlănţuire a ochiurilor cu aspect de faţă şi spate, se disting patru legături de

bază :

legătura glat dată de înlănţuirea în ambele direcţii a ochiurilor de acelaşi aspect;

legătura patent caracterizată prin succesiunea de şiruri de ochiuri cu aspecte diferite;

legătura lincs caracterizată prin succesiunea de rânduri de ochiuri cu aspecte diferite;

legătura lincs cu desene lincs obţinută prin înlănţuirea de ochiuri cu aspect faţă şi

spate conform unui desen.

Dacă se raportează un ochi la cele vecine (în mod convenţional la ochiurile plasate în şirul şi

în rândul următor), se constată că anumite elemente ale ochiului au o poziţie strict particulară,

specifică legăturii, ceea ce constituie elementul caracteristic de apartenenţa, ochiul respectiv fiind

denumit după legătura pe care o defineşte. Legăturile de bază se pot obţine pe maşini cu o fontură

(doar legătura glat) sau cu două fonturi, rectilinii sau circulare.

3.1. Caracteristici de structură ale tricotul glat

Denumiri:

single jersey (plain jersey), în limba engleză;

24

Rechts - Links (R - L), în limba germană;

jersey, în limba franceză;

maglia unita, în limba italiană;

gladi, în limba rusă

Denumirea din limba română poate avea legatură cu cea din limba rusă, sau cu noţiunea de

„glatt”, care, în germană, semnifică „neted”[1]

Legătura glat este formată prin înlănţuirea de ochiuri normale de acelaşi aspect. Tricotul glat

prezintă particularitatea că pe o parte a tricotului apar ochiuri pe faţă, iar pe cealaltă apar ochiuri pe

spate.

Tricotul glat este foarte uşor de recunoscut. Privit cu ochiul liber sau cu lupa textilă, pe faţa

tricotului se observă flancurile ochiului sub forma unui "V" trunchiat la bază, iar pe dosul tricotului

ies în evidenţă numai buclele de ac şi de platină sub forma unor semicercuri.

Semicercurile cu deschiderea în jos reprezintă buclele de ac, iar cele cu deschiderea în sus buclele de

platină.

Fig.3.1 . Glat cu aspect faţă

a) Reprezentarea structurală

Pe partea de faţă a tricotului flancurile ochiurilor sunt continue, ele se văd în prim planul

tricotului acoperind buclele de ac ale ochiurilor din rândul precedent, iar partea de spate, buclele

25

de ac şi platină apar în prim plan, trecând peste flancurile ochiurilor din rândul următor şi din

rândul precedent.

Raportul legăturii are dimensiunile b=1; h=1 deoarece evoluţia firului se repetă după un

singur ochi.

Elementul caracteristic de aparenţă este bucla de platină, care este situată în planul

tricotului, alături de toate celelalte părţi componente ale ochiul, deci ochiul glat este acela care

are toate elementele în planul tricotului.

Legătura glat se realizează pe ace din acelaşi fontură, deci se pot realiza şi pe maşini cu o

singură fontură.

Proprietăţi şi domenii de utilizare ale tricoturilor glat

Tricotul glat prezintă o mare capacitate de întindere atât în lungime cât şi în lăţime

deoarece firul migrează din buclele de ac şi de platină în flancurile ochiurilor atunci când

solicitarea este în direcţia şirurilor de ochiuri până când şirurile de ochiuri devin tangente şi

migrează din flancuri în buclele de ac şi de platină cânt forţa de întindere se aplică în direcţia

rândurilor de ochiuri. Deformarea tricotului creşte prin utilizarea unor fire cu capacitate mare de

alungire şi prin realizarea unor tricoturi ce au o lungime cât mai mare a firului dintr-un ochi.

Experimental s-a demonstrat că forţa de rupere prin tracţiune în lungime este mai mare decât în

lăţime, cu alte cuvinte tricoturile glat sunt mai rezistente la solicitările de întindere aplicate în

direcţia şirurilor de ochiuri.

Tricoturile din bătătură au în general proprietatea de a se deşira, adică fiind supuse unei

operaţii inverse celei de tricotare ele pot fi transformate în fire. Această proprietate poate fi

voită sau poate fi accidentală, caz în care este considerată un fenomen negativ, care afectează

calitatea tricotului. Fenomenul deşirării accidentale se manifestă în primul rând pe direcţia

şirurilor de ochiuri iar odată cu creşterea forţelor ce o produc se deşiră şi ochiurile adiacente din

acelaşi rând. În cazul structurii glat deşirarea în direcţia şirurilor de ochiuri are loc în ambele

sensuri.

Un alt fenomen întâlnit cu precădere la tricotul glat este cel de rulare a marginilor,

fenomen care se manifestă prin rularea marginilor de sus şi de jos dinspre partea de spate spre

26

parte de faţă a tricotului iar a celor laterale dinspre faţă spre spate. Fenomenul de răsucire a

marginilor creează dificultăţi în procesele de croire şi confecţionare, pentru diminuarea acestora

fiind necesară introducerea unor operaţii anterioare în secţiile de prelucrare a tricoturilor, dar

poate fi şi valorificat prin realizarea unor elemente decorative ale produselor.

Tricotul cu legătură glat se utilizează pentru lenjerie de corp, ciorapi, mănuşi,

îmbrăcăminte exterioară, lenjerie de pat etc.

3.2. Caracteristici de structură ale tricoturilor patent

Denumiri:[1]

double jersey (rib), în limba engleză;

Rechts - Rechts (R -R), în limba germană;

côte, în limba franceză;

maglie a costa, în limba italiană;

lastic, în limba rusă.

Tricotul patent este format din ochiuri normale cu aspect faţă şi spate pe ambele părţi ale

tricotului. Se caracterizează printr-o succesiune de şiruri de ochiuri cu aspect de faţă cu şiruri de

ochiuri cu aspect de spate. Această succesiune determină raportul legăturii patent.

Datorită prezenţei în acelaşi şir a ochiurilor cu aspect faţă şi spate, realizarea tricoturilor

patent este posibilă doar pe maşini cu două fonturi, a căror ace sunt poziţionate în general

intercalat.

Elementul caracteristic de apartenenţă ce defineşte ochiul patent este bucla de platină –

denumită în acest caz buclă de platină patent, care este dispusă într-un alt plan decât cel al

tricotului, ea făcând legătura între un ochi realizat pe o fontură şi unul realizat pe cealaltă.

Numerotarea şirurilor de ochiuri se poate face în ordinea în care lucrează acele din fonturi

sau, şirurile de ochiuri cu aspect faţă separat de cele cu aspect spate, caz în care se utilizează

numere însoţite de semne distinctive (ex. 1, 2, 3 pentru şirurile de pe partea de faţă şi 1’,2’,3’

pentru şirurile de pe partea de spate).

Alternanţa şirurilor de ochiuri faţă – spate determină existenţa mai multor legături patent,

care se deosebesc prin lăţimea raportului.

27

Din acest punct de vedere, tricotul patent poate fi:

- regulat, dacă cifrele care îl definesc sunt identice, de ex. 1:1, 4:4 ,

5:5sau 6:6;

- neregulat, dacă cifrele nu sunt identice, de ex. 2:3, 4:5, 8:7 sau 3:7;

- amestecat, dacă pentru exprimarea raportului se folosesc mai mult de

două cifre, dar întotdeauna un număr par de cifre. Cu alte cuvinte tricotul patent

amestecat se obţine prin combinarea, “amestecarea” mai multe subrapoarte, de ex. 1:6;

1:5 sau (1:1)x2; 3:1; 2:1.

Legături patent de raport regulat

În figura de mai jos este reprezentat un tricot patent de raport 2:2, caracterizat printr-o

succesiune de două şiruri de ochiuri faţă ( în şirurile 1,2) urmate de două şiruri de ochiuri spate

(în şirurile 3,4). Din reprezentarea structurii rezultă că pe lângă ochiuri patent (ochiurile din

şirurile pare) se identifică şi ochiuri glat (ochiurile din şirurile impare). Lăţimea raportului este

4 şi este dată de suma cifrelor ce definesc raportul.

Din cele patru ochiuri din raport, două sunt patent şi două sunt glat.Patent regulat 2:2 R.S.

1 2 3 4

I

II

III

R/ h=1

B=4

Fig.3.2.1 . Patent regulat 2:2


28

Legături patent cu raport neregulat.

În figura de mai jos este prezentat un tricot patent cu raport neregulat 1:2. Lăţimea raportului

este b=3, şi este format din 2 ochiuri patent şi un ochi glat.

Fig.3.2. Patent neregulat 1:2

a)Reprezentarea structurală

Raportul tricoturilor patent de orice tip este format din ochiuri patent şi ochiuri glat,

excepţie făcând tricotul patent 1:1 care are doar ochiuri patent. În cazul tricoturilor de raport

regulat şi neregulat numărul de ochiuri patent este întotdeauna egal cu doi, iar numărul de

ochiuri glat se calculează cu relaţia: ng = b-2

Legături patent de raport amestecat.

Legături patent de raport amestecat se caracterizează prin faptul că sunt realizate prin

combinarea, amestecarea, în cadrul raportului a minim două subrapoarte regulate sau

neregulate, de unde rezultă că nu se poate obţine o mare varietate de astfel de tricoturi.

Un efect „armonic”(în secţiune transversală, „dinţi de ferăstrău”) se obţine de exemplu cu

legătura patent (1:1)x3;1:4;(1:1)x5;4:1. Succesiunea şirurilor de ochiuri arată că sunt scoase din

lucru, alternativ şi echidistant, grupuri de trei ace, ceea ce va determina încovoierea tricotului 29

pe direcţia şirurilor de pe o parte spre cealaltă şi invers. Raportul are lăţimea de b=26 şiruri de

ochiuri; numărul total de şiruri de ochiuri faţă este egal cu cel al ochiurilor spate.

Legătura patent (1:1)x3;1:3;3:1, b=14 poate conduce la un efect simplu plise; pentru

realizarea acestui raport se scot din lucru câte două ace din fontura spate, apoi din fontura faţă.

Un efect asemănător se obţine cu legătura patent (1:1)x5; 2:2.

Un efect dublu plise se obţine dacă în cadrul raportului se scot din lucru succesiv ace din

aceeaşi fontură. Un astfel de exemplu este legătura patent (1:1)x5; 1:3; (1:1)x2;3:1; (1:1)x4;3:1;

1:3, când nu lucrează ace din fonturile faţă – spate – spate – faţă, (b=38 de şiruri).

Proprietăţi şi domenii de utilizare ale tricoturilor patent

Tricotul patent de rapoarte regulate nu se rulează la margini, nici în lungime nici în

lăţime, întrucât în ochiurile de pe faţă şi în cele de pe dos acţiunea de încovoiere a firelor este de

aceeaşi mărime, însă forţele de reacţie ce apar în urma acestui fenomen (în tendinţa firelor de a

se îndrepta) au sensuri opuse unele faţă de altele, ceea ce conduce la echilibrarea acestora. La

tricoturile de rapoarte neregulate mari marginile se rulează spre partea cu număr mai redus de

şiruri de ochiuri.

Tricotul patent se deşiră în sens invers tricotării, pornind de la buclele de ac către

flancurile ochiului.

În cazul ruperii firului dintr-un ochi, apare o deşirare accidentală mult mai redusă decât în

cazul tricoturilor glat, deşirare care are loc numai în sens invers celui de tricotare pe direcţia

şirurilor de ochiuri.

Elasticitatea tricotului patent se remarcă în general pe direcţia rândurilor de ochiuri care e

mult mai mare decât la tricotul glat şi aceasta se datorează tocmai poziţiei buclelor de platină,

care produc în fir forţe de torsionare. Contracţia tricotului patent poate fi evaluată la 25% în

lucru normal şi 30% în lucru cu came secundare, ceea ce explică gradul mare de extensibilitate

şi elasticitate pe care-l are tricotul patent.

Capacitatea mare de elasticitate în lăţime a tricotului patent aduce după sine o mare

utilizare a acestuia, fiind aproape nelipsit din cadrul produselor de îmbrăcăminte. Alături de

acestea tricoturile patent sunt frecvent utilizate la realizarea manşetelor pentru ciorapi şi a

30

garniturilor pentru diferite articole de îmbrăcăminte de corp interioară şi exterioară, cât şi pentru

lenjerie.

Exemplu

Un alt exemplu de tricot patent regulat este cel din figura 3.2.4 şi anume patent 3:3. Pentru

realizarea acestui tricot, lucrează mai întâi primele trei ace ale fonturii faţă, iar apoi următoarele

ace ale fonturii spate, realizându-se trei şiruri de ochiuri faţă (1, 2, 3) urmate de trei şiruri de

ochiuri spate (4, 5, 6). Pe cealaltă parte, tricotul va prezenta acelaşi aspect, cu menţiunea că

şirurile 4, 5, 6 vor avea aspect de faţă, iar şirurile 1, 2, 3 aspect de spate.

Fig.3.2.4 . Patent regulat 3:3


Un exemplu de tricot cu raport amestecat, realizat prin combinarea unui tricot patent de raport neregulat 2:3 cu

unul de raport regulat 1:1 şi care are lăţimea b=7, este prezentat în figura următoare:

31

Fig.3.2.5 Patent cu raport amestecat 2:3; 1:1

a)Reprezentarea structurală

CURS 4.

CARACTERISTICI DE STRUCTURĂ ALE 32

TRICOTURILOR LINCS

INTRODUCERE

Obiective

Lucrarea are ca scop analiza structurii tricoturilor cu legături de

bază


Tricotul lincs este format din ochiuri normale cu aspect de faţă şi spate pe ambele părţi

ale tricotului, caracteristic acestuia fiind alternanţa de rânduri de ochiuri cu aspect faţă, cu

rânduri de ochiuri cu aspect spate, alternanţă ce determină raportul legăturii.

Raportul legăturii lincs are lăţimea b=1 pentru toate tipurile de tricot iar înălţimea este

egală cu suma cifrelor ce definesc tricotul respectiv.

Pentru realizarea alternanţei de rânduri de ochiuri cu aspect faţă şi rânduri de ochiuri cu

aspect spate, acele celor două fonturi trebuie să fie aşezate spate în spate şi se poate opta pentru

una din următoarele variante:

- folosirea acelor cu limbă cu două capete, care să formeze ochiuri alternativ cu câte unul

din capete pentru a schimba aspectul ochiurilor;

- folosirea acelor duble cu cârlige opuse;

- folosirea acelor cu limbă cu cârlig subţiat;

- intercalarea între două cicluri de formare a ochiurilor pe acele unor fonturi diferite a

unei operaţii de transfer, astfel după realizarea rândurilor cu aspect de fată ochiurile

sunt transferate pe cealaltă fontură pentru a se putea realiza rândurile cu aspect de spate.

Operaţia de trasfer se execută înaintea fiecărei schimbări a aspectului ochiurilor din

rândurile ce urmează a fi tricotate.

33

Elementul caracteristic de apartenenţă care defineşte ochiul lincs îl constituie flancurile

ochiurilor, flancuri care sunt plasate într-un plan ce formează un unghi oarecare cu planul

tricotului, ele înclinându-se într-un sens sau altul în funcţie de aspectul ochiurilor.

Denumiri: [1]

purl fabric, în limba engleză;

Links - Links (L - L), în limba germană;

mailles retournées, în limba franceză;

rovesciata, în limba italiană;

dvuhiznanocinaia gladi , în limba rusă.

Se deduce că denumirea din limba română provine de la cea din limba germană.

Legătura lincs se caracterizează printr-o alternanţă de rânduri de ochiuri cu aspect faţă,

cu rânduri de ochiuri cu aspect spate, alternanţă ce determină raportul legăturii.

Întrucât în acelaşi şir se identifică ochiuri cu aspect faţă şi ochiuri cu aspect spate, pentru

realizarea tricoturilor lincs, maşina trebuie să aibă două fonturi, cu posibilitatea de transfer fie a

acelor (echipată cu ace cu limbă cu două capete şi canalele în prelungire, maşină lincs), fie a

ochiurilor (maşini patent). Pentru reprezentarea structurilor lincs se consideră soluţia clasică.

Flancurile ochiurilor au poziţii diferite în puncte de legare inferioare şi superioare, ceea ce

are ca efect dispunerea lor într-un alt plan decât cel al tricotului. Aşadar, elementul caracteristic

de apartenenţă care defineşte ochiul lincs în constituie flancurile, plasate într-un plan ce

formează un unghi oarecare cu planul tricotului.

În stare liberă, tricotul are înmagazinată o energie de deformaţie care tinde spre o valoare

minimă, astfel că generează forţe care măreasc razele de curbură şi la care se opun forţele de

reacţiune. Datorită poziţiei lor caracteristice, flancurile ochiurilor cu aspect faţă se înclină într-

un sens, iar flancurile ochiurilor cu aspect spate, în sens contrar, astfel că buclele de platină

plasate în acelaşi plan tind să se atingă. Din această cauză, în dispunerea reală, rândurile de

ochiuri cu aspect faţă sunt mai puţin vizibile, fiind acoperite de rândurile de ochiuri cu aspect

34

spate, la care buclele de ac şi de platină apar în prim plan; de aici şi denumirea de tricot cu

aspect spate pe ambele părţi, aşa cum sugerează şi denumirile din limbile germană, italiană,

rusă.

Între legăturile lincs şi patent se pot găsi similitudini legate de tipul raportului, prezenţa

ochiurilor glat şi calculul numărului de ochiuri glat din raport.

Şi pentru legăturile lincs de raport regulat sau neregulat, numărul ochiurilor lincs din

raport este 2, iar numărul de ochiuri glat se poate stabili aplicând relaţia:

ng = h – 2.

Pe suprafaţa raportului tricotului lincs se întâlnesc ochiuri de tip lincs şi ochiuri de tip

glat, excepţie făcând tricotul lincs 1:1 care are toate ochiurile de tip lincs.

Alternanţa rândurilor de ochiuri faţă – spate determină existenţa mai multor legături lincs,

care se deosebesc prin înălţimea raportului.

Din acest punct de vedere, tricotul lincs poate fi:

- regulat, dacă cifrele care îl definesc sunt identice, de ex. 1:1 sau 3:3;

- neregulat, dacă cifrele nu sunt identice, de ex. 2:1 sau 3:7;

- amestecat, dacă pentru exprimarea raportului se folosesc mai mult de două cifre, dar

întotdeauna un număr par de cifre.

35

st-t curs - tricot

Documents