SINDROMUL PIRIFORMIS

Muschiul Piriform

• Dupa cum se vede in poza, muschiul piriform are ca origine osul Sacrum, ca insertie partea superioara a femurului, pe marele trohanter si este foarte apropiat de nervul sciatic.

• Muschiul piriform face parte din muschii pelvi-pertrohanterieni si este important pentru realizarea miscarilor care implica partea inferioara a corpului, deoarece contribuie la stabilizarea articulatiei soldului, abductie atunci cand coapsa este in flexie de peste 60 si rotatie externa a ⁰coapsei.

• Acest muschi permite mersul normal, trecerea greutatii corporale de pe un picior pe altul si mentinerea echilibrului.

• In mod normal, nervul sciatic trece pe dedesubtul acestuia, dar in aproximativ 17% din populatie nervul sciatic sau parti ale acestui nerv trec direct prin muschiul piriform.

• Indiferent de variatiile anatomice de mai sus, atunci cand muschiul piriform este prea tensionat el creaza o anumita presiune asupra nervului sciatic.

Sindromul Piriformis• Sindromul Piriformis este o afectiune neuromusculara

rara, care consta in comprimarea nervului sciatic de catre muschiul piriform.

• Debuteaza cu dureri, senzatie de furnicaturi si amorteala in zona feselor. Durerea poate fi severa si se poate extinde de-a lungul nervului sciatic.

• Se intalneste mai des la persoanele care stau in anumite pozitii timp indelungat (cum ar fi stand pe scaun) sau care alearga; la sportivi incidenta este crescuta.

• Durerea poate fi declansata inclusiv de urcatul scarilor, cand se aplica o presiune ferma, directa asupra musculaturii muschiului piriform.

Diagnostic• Nu exista nici un test specific pentru

depistarea sindromului piriformis. In multe dintre cazuri, relevant este istoricul care include leziuni ale zonei in care este localizat muschiul piriform, actiuni repetitive energice cum ar fi alergarea pe distante lungi sau statul prelungit in pozitii fixe.

• Diagnosticul de sindrom piriform se stabileste pe baza simptomelor prezentate de pacient si in urma examenului fizic, medicul solicitand pacientului sa faca diferite miscari pentru a observa daca apar dureri in zona musculaturii piriformis.

Tratament

• Odihna, gheata si antiinflamatoarele (locale si pe cale orala) pot ajuta la ameliorarea simptomelor.

• In anumite cazuri ar putea fi recomandate injectii cu corticosteroizi sau anestezic.

• Alte terapii care ar putea fi folosite includ ionoforeza, care foloseste un curent electric de intensitate scazuta, precum si injectarea de toxina botulinica.