Sindromul Meniere

Urechea interna conţine aparatele receptoare a 2 simţuri: simţul auzului (analizatorul acustic) şi simţul poziţiei spaţiale şi al echilibrului corpului (analizatorul vestibular). Analizatorul vestibular furnizează informaţii legate de mişcările şi poziţia corpului în spaţiu. Pe baza acestor informaţii se elaborează reflexe care determină menţinerea echilibrului şi poziţiei corpului. Analizatorul acustic percepe undele sonore repetate regulat (sunete) sau neregulat (zgomote).

Anatomia urechii interne

Este formată din niste încăperi ce alcătuiesc labirintul osos. În interiorul acestuia se află labirintul membranos. Între labirintul osos şi membranos se află perilimfa (conţine mult Na), iar în interiorul celui membranos, endolimfa(conţine mult K). Labirintul osos este format din vestibul osos, canale semicirculare osoase şi melc osos (cohlee osoasa).

Melcul osos are o forma conică, cu un ax osos central, numit columela, in jurul caruia melcul osos realizează două ture şi jumătate. Pe columelă se prind lama spirală osoasă, (mai largă la bază şi mai îngustă la vârf), ce se întinde lateral pînă la jumătatea cohleei. De aici pleacă membrana bazilară a labirintului

membranos, care se sprijină pe peretele extern al melcului.Lumenul melcului osos este împărţit în: rampa (scala) vestibulara (situată deasupra membranei vestibulare Reissner), rampa (scala) cohleară sau timpanică (sub membrana bazilară) şi canalul cohlear (scala medie) sau melcul membranos (între membrana bazilară, vestibulară şi peretele extern al melcului osos). Rampele vestibulară şi cohleară conţin perilimfa şi comunică între ele la vârful melcului printr-un orificiu numit helicotrema (aici lama osoasă lipseşte).Labirintul membranos are o conformaţie asemănătoare cu cea a labirintului osos: vestibul, canale semicirculare şi melc.

Melcul membranos (canalul cohlear) are formă de triunghi pe secţiune. Receptorii acustici se găsesc la nivelul organului Corti care se întinde pe toată lungimea canalului cohlear. Organul lui Corti se află pe membrana bazilara, fiind „acoperit” de membrana tectoria(Corti).Membrana tectoria printr-o extremitate aderă de lama spirala osoasă, iar cu cealaltă pluteşte liberă in endolimfă. În centrul organului Corti se află un spaţiu triunghiular numit tunel Corti. Tunelul are baza pe membrana bazilară iar laturile reprezentate de celule de susţinere. Deasupra lor se află celulele auditive. Acestea sunt aranjate într-un strat intern şi unul extern, primul conţinând un singur rând de celule, al doilea, 3-4 rânduri.La baza celulelor auditive se afla terminaţiile dendritice ale neuronilor din ganglionul spiral Corti care este situat într-un canal spiral în columela. La polul apical al celulelor auditive se găsesc cilii auditivi (stereocili), care pătrund înmembrana reticulată secretată de celulele de susţinere. Peste cilii auditivi se afla membrana tectoria.

Sindromul Meniere a fost descries pentru prima data in 1861 .Este o afectiune a urechii interne,ce afecteaza atat aparatul vestibular cat si cel auditiv manifestata prin episoade spontane de vertij insotite de scadere de auz, de tinitus si de senzatie de plenitudine sau presiune la nivelul urechii. De obicei, afectarea este unilaterala.Se poate manifesta la orice varsta dar mai cu seama intre 40-60 de ani .Deobicei debuteaza la o singura ureche ,dar in 25% din cazuri va fi afectata si cealalta ureche ..

Simptome :

Vertijul cu cararcter intermitent ,poate fi foarte intens ducand la instalarea vomei ,este rotator si rar poate dura chiar ore.

Surditatea de perceptie care poate fi mai accentuata inaite si in timpul crizei ,se asociaza cu distorsiuni sonore si intoleranta la zgomote.

Acufene

Boala se manifesta in crize ,iar succesiunea simptomelor este urmatoarea :

Acufene care preced toate celelalta simptome cu luni inainte,

Senzatia de plenitudine a urechii care precede criza cu cateva ore sau chiar zile

Vertije bruste violente

Surditate de perceptive care in ciuda fluctuatiilor sale este constant progresiva si duce la prierderi de auz grave,ireversibile.Crizele pot surveni zilnic dar intervalul dintre crize se poate extinde pe cateva luni,rastimp in care bolnavul nu are acuze.

Niciodata in boala Meniere bolnavul nu-si pierde cunostinta.

Etiopatologia sindromului Meniere este mult discutata.S-a vorbit mult despre o perturbare a mecanismelor care regl ;eaza tensiunea lichidelor labirintice,fie o hiperproductie de endolimfa la nivelul striilor vasculare ,fie o rezorbtie scazuta la nivelul sacului endolimfatic,de asemena s-a discutat si despre perturbaeri ale schimbului dintre mediul sanguin si cel lichidian extravascular.Prin studii experimentale Dohlmann a demonstrat ca factorul decisiv al declansarii simptomelor din boala Menioere il reprezinta potasiul ,in concetratie marita specifica endolimfei,ajuns in spatiul perilimfatic prin distensie si rupturi in diverse puncte ale spatiului endolimfatic,mai ales la helicotrema.Este bine stiut a ionii de potasiu pot paraliza propagarea potentialului de actiune intr-o fibra nervoasa chiar intr-o concentratie mai mica de 1/3 din concentratia clorurii de potasiu din endolimfa .Se pare ca cea mai verosimila explicatie pentru crizele Meniere pare a fi teoria blocarii nervoase prin potasiul endolimfatic ajuns in perilimfa.

Teste diagnostice

MRI-utilizat pentru excluderea patologiilor de nerv vestibular sau acustic Audiometric Testing (Hearing) Electronystagmography (ENG)- utilizata

pentru evidentierea nistagmusului Transtympanic electrocochleography (ECOG) masoara presiunea din

urechea interna ,poate indica o crestere de presiune

EEG (electroencephalogram) Audiograma

La stabilirea diagnosticului pozitiv se tine seama de simptomatologia clinica .In plus din punct de vedere audiometic este prezenta o surditate de perceptie ale care curbe prezinta la mijloc ,in zona conventionala o coborare mai accentuata decat la extremitati dand asa zisul aspect de albie al audiogramei .

Recruitmentul este intotdeauna pozitiv

NIstagmusul spontan este prezent in crize si bate in directia urechii afectate ,iar proba calorica in stadiile avansate arata o considerabila scadere a reacvtivitatii de partea afectata .

Este de o reala importanta efecturarea unui diagnostic diferential al crizei Meniere fata de tulburarule vestibulare de origine centrala in care lipsesc tulburarile auditive.In neurinomul de acustic atat surditatea de perceptie cat si tulburarile de echilibru au un debut insidios ,lent ,in boala meniere debutul crizelor de vertij este intotdeauna brusc.Recruitmentul este negativ in cea mai mare partye a neuriniamelor de eacustic .Diferentierea fata de tulburarile de echilibru provocate decervicartroza se face tinand seama de facptul ca in cervicartroza declansarea nistagmusului are loc la anumite miscari imprimate coloaneo cervicale .In surditatea brusca lipsesc tulburarile de ordin vestibular.

Stiut fiind ca vertijul este simptomul major al sindromului meniere si din acest punct de vedere se impune un diagnostic diferential .Vertijul poate fi permanent ,sporadic sau in crize ,cu sauf ara simptome auriculare.Astfel pot fi urmatoarele situatii :

Vertij permanent cu simptome auriculare in ;1. Otita medie cronica cu fistula labirintica 2. Utilizarea de medicatie ototoxica 3. Neurinom de acustic

Vertijul permanent fara acuze otice in:1. Scleroza multipla 2. Tumori de fosa cerebral posterioara

3. Tulburari cardiovasculare\afectiuni degenerative ale labirintului4. Alcoolism

Vertij sporadic cu simptome auriculare in 1. Sindromul meniere 2. Migrena

Vertij sporadic fara simptome auriculare in1. vertijul paroxistic pozitional benign2. migrena3. crize ischemice tranzitorii 4. aritmii cardiac 5. hipotensiune posturala6. spondiloza cervical

crize de vertij cu simptome auriculare in;1. traumatism cranian 2. fistula labirintica3. infectii virale \ocluzii vasculare4. rupture membrane ferestrei rotunde

criza izolata de vertij fara simptome auriculare1. sincopa vagala 2. neuronita vestibulara3. traumatisme

Conduita terapeutica-medicatie administrata pe cale orala este limitata ,atunci cand devine posibilse poate administra cinnrizin 15-30 mg la interval de sase ore sau procoloperazin 5-10 mg tot la sase ore Procoloperazinul se poate dministra si ca supozitor iar clorpromazina injectie intramuscular Glucidele si sarea se vor consuma cu restrictie. Se interzice fumatul,alcoolulsi cafeaua .Ca tratament de protectie se poate administra betahistin hidroclorid 8-15 mg zi .

Daca simtomele sunt vechi cu vartejuri grave si cu scadere pronuntata a auzului atunci se poate recurge si la un procedeu simptomatic de exculdere temporara a aparatului vestibular prin aplicarea locala de gentamicina la nivelul ferestrei rotunde.Pentru cazurile rebele la orice fel de tratament s-a recurs la metoda chirurgicala prin distrugerea labirintului pe cale mastoidiana prin deschiderea canalului semicircular orizontal sau prin deschiderea labirintului intre cele doua ferestre