TURISMUL DE AFACERI

Concepte privind turismul de afaceri

Calatoria de afaceri poate fi considerata coloana vertebrala a industriei turistice deoarece

aceasta constituie pentru o mare parte a oamenilor de afaceri, parte din activitatea profesionala

curenta.

Turismul de afaceri, conform definitiei date de Rob Davidson in 1994, include perosanele

ce calatoresc in scopuri legate de munca lor (activitate lucrativa, fara a fi remunerate in locul de

destinatie, aceasta facandu-se la locul de resedinta).

Se poate spune ca aceasta forma de turism reprezinta una din cele mai vechi forme de turism,

deoarece oamenii au calatorit pentru a face comert inca din cele mai vechi timpuri.

Termenii « calatorie de afaceri » si « turism de afaceri » sunt considerati si utilizati de multi

autori ca fiind sinonimi. Cu toate acestea, exista cateva diferente calitative intre cei doi termeni.

Astfel, « turismul de afaceri » se poate considera ca include toata experienta “calatoriei de

afaceri” in plus, utilizand definitia clasica a termenilor turism si turist, se poate spune ca oamenii de

afaceri pot fi numiti turisti in momentul cand stau departe de casa cel putin o noapte.

« Calatoria de afaceri » se concentreaza pe mobilitatea oamenilor de afaceri si pe faptul ca

ei intreprind calatorii de o zi, avand ca scop doar afacerile, si in acest caz acestia nu pot fi numiti

turisti in sensul conventional al termenului.

Desi definitia turismului si a calatoriilor de afaceri pare simpla, in literatura de specialitate

sunt enumerate o multitudine de forme sub care acest fenomen poate fi prezentat.

In acest sens prezentam o tipologie, care nu se doreste a fi exhaustiva, urmatoarele :

conferinte, intalniri si conventii ale unor asociatii la nivel local sau national, congrese si conventii

1/68

la nivel international ; cursuri de pregatire profesionala (training), targuri si expozitii, lansari de

produse, calatorii stimulent (incentiv travel), schimburile de studenti si profesori, migratiile

sezoniere de munca, aprovizionarea cu anumite produse a pietelor, livrarea de bunuri catre

consumatori, servicii militare prestate in alte locuri decat isi au baza, actiuni de caritate sau

proiecte ale ONG-urilor realizate in alte locuri decat unde isi au sediul, angajatii guvernamentali

care calatoresc in serviciul statului si diplomati, calatorii individuale de interes general ale

oamenilor, navetismul.

2/68

Forme ale turismului de afaceri (business travel)

1. Congrese si Conventii internationale...

2. Conferinta si intalniri locale, regionale si nationale...

3. Traininguri...

4. Expozitii si targuri comerciale...

5. Lansari de produse...

6. Calatorii individuale de afaceri...

7. Deplasari in interes de serviciu...etc

a) Intrunirea – un eveniment organizat pentru discutarea unor probleme comune. Se refera la

probleme comerciale sau non-comerciale, cu o participare de 6 sau pana la 100 de persoane

si poate dura cateva ore sau o saptamana. Termenii ce definesc « intrunirile » depind de

marimea evenimentului si de locul unde se desfasoara.

b) Expozitiile – pot fi definite ca prezentari de produse sau servicii avand un public tinta in

scopul promovarii vanzarilor sau informarii vizitatorilor. Expozitiile sunt considerate ca fiind

parte a turismului de afaceri deoarece stimuleaza calatoriile. Mai pot fi numite si targuri sau

manifestari.

c) Training-uri - sunt evenimente unde participantii se intalnesc pentru a primi informatii sau

pentru a fi ajutati sa-si dezvolte anumite aptitudini. Acestea pot fi si cursuri de pregatire

interna unde participantii apartin aceleiasi organizatii.

3/68

d) Lansarile de produse – sunt evenimente specializate pe care multe organizatii le utilizeaza

in prezent ca o modalitate de promovare a produselor si serviciilor ce urmeaza a fi introduse

pe piata.

e) Calatoriile stimulent – sunt un instrument de management care prin oferirea unor calatorii

de exceptie, motiveaza si / sau recunosc participantilor un anumit nivel de performanta atins

in indeplinirea sarcinilor de serviciu

f) Adunarea – intalnire intre persoane reunite pentru a delibera sau pentru un divertisment

g) Colocviu – intalniri la care cativa specialisti tin cuvantari pe un anumit subiect sau raspund

la intrebari legate de acesta

h) Conclav – o intalnire privata sau o adunare secreta (de obicei religioasa)

i) Conferinta – este un schimb de opinii formal sau o intrunire a mai multor oameni pentru a

discuta probleme de interes comun, in care o persoana face o expunere, auditoriul

participand activ

j) Congres – intalnire formala a unor delegatii pentru discutii, in special persoane apartinand

unui anumit organism sau unei specializari profesionale. Congresele reunesc intre 100 si

1000 de persoane cu scopul de a schimba idei si de a-si comunica rezultatele studiilor lor pe

durata a 2-3 zile.

4/68

k) Conventiile – adunare de oameni care se intalnesc intr-un scop comun, o intalnire a

delegatiilor unui partid in scopul formularii politicii sau selectarii candidatilor pentru functii

l) Meeting – o intrunire a mai multor oameni cu un scop comun

m) Receptie – manifestare cu caracter festiv, de un standard inalt

n) Reuniune – manifestare cu caracter comercial, promotional sau informativ, regrupand 30 –

150 de persoane, cu o durata ce nu depaseste 3 zile.

o) Seminar – reuniune de lucru sau de formare, pentru 10-30 de persoane cu o durata de 3-5

zile

p) Simpozion – petrecere cu muzica si conversatie sau o intalnire formala la care cativa

specialisti tin scurte cuvantari pe un anumit subiect si la care auditoriul participa activ.

q) Summit – o conferinta oficiala la cel mai inalt nivel (de exemplu la nivelul sefilor de stat si

de guvern)

r) Workshop – reuniune de 30-50 persoane in cursul careia se dicuta in grupuri mici,

realizandu-se un schimb de experienta. Termenul este mai mult utilizat in SUA, iar francezii

il numesc salon sau targ in cadrul caruia un numar variabil de expozanti isi prezinta

produsele unui public de profesionisti.

5/68

O alta clasificare (Davidson R.) imparte turismul de afaceri in :

1. Turism general de afaceri (delegatii)

2. Reuniuni / intruniri

3. Targuri si expozitii

4. Calatorii stimulent

Prin continutul sau complex, turismul de afaceri permite aparitia multor

definitii si clasificari.

Capitolul 3: Marile provocari la nivelul turismului şi agroturismului din Romania. Necesitatea dezvoltarii serviciilor. Conceptul de serviciu şi

actorii implicati. Actiuni şi concepte prioritare. Comunicare si motivatii

1. Marile provocări la nivelul turismului şi agroturismului din Romania

Turismul reprezintă un fenomen puternic ancorat în mediul economic şi social în egala măsura, şi

care este specific civilizaţiei moderne şi care a fost influenţat de evoluţia acesteia. Varietatea

acţiunilor din domeniul turismului, interdependenta dintre acestea, legaturile existente intre acestea şi

alte ramuri ale economiei naţionale, au făcut ca turismul sa devină o adevărata industrie.

Implicând atât sectorul public cât şi cel privat, sectorul turistic necesită o dezvoltare

sistematică în vederea asigurării creşterii economice şi a altor beneficii cum ar fi conservarea

tradiţiilor şi culturilor locale şi protecţia mediului. În plus, dezvoltarea sectorului turistic promovează

6/68

coexistenta oamenilor făcând parte din diferite culturi, contribuind în acelaşi timp la influenţe

reciproce între tradiţii, care intensifică toleranţa şi înţelegerea.

În conformitate cu datele publicate de Organizaţia Mondială a Turismului (OMT), sectorul

turistic, în ansamblul sau este cel care furnizează cele mai multe locuri de muncă din lume.

Datorită efectelor sale pozitive asupra Produsului Intern Brut (PIB), a creării de locuri de munca şi a

creşterii veniturilor din schimburi valutare şi din taxe, sectorul turistic joacă un rol important în

economia fiecărei ţari.

De asemenea, unul din motivele pentru care sectorul turistic este atât de important este faptul

că acesta are o influenţă secundară pozitivă asupra unui număr important de alte sectoare cum ar

fi : transportul, comerţul, construcţiile, sectorului bancar, telecomunicaţiile, asupra culturii şi

sporturilor etc. Câteva studii internaţionale au demonstrat ca sectorul turistic are un efect pozitiv

asupra a mai mult de 20 de sectoare ale economiei, aceştia fiind denumiţi sateliţi sau beneficiari

sectoriali ai turismului.

Această importanţă este accentuată şi datorită faptului că, întreprinderile caracteristice pentru

sectorul turistic sunt acele afaceri mici şi mijlocii, agenţii de turism, hoteluri, pensiuni, restaurante cu

un număr relativ mic de angajaţi, ceea ce le permite acestora să afişeze un grad ridicat de flexibilitate,

permiţându-le în acelaşi timp să se adapteze fără dificultate schimbărilor pieţei.

Începând cu anii ‘70 în Europa şi apoi în România, s-au conturat unele diferenţe între

regiunile geografice de dezvoltare, diferenţe care, odată ce s-au accentuat, au necesitat o abordare

diferită. În vederea atenuării acestor diferenţe, s-au luat o serie de măsuri, începând de la înfiinţarea

de asociaţii, alocarea de fonduri, legi speciale- toate acestea având un rol din ce în ce mai important

în dezvoltarea mediu1ui rural. Eficienţa socială a dezvoltării regionale şi în special a celei rurale, este

asigurată prin parteneriate şi programe, iar eficienţa economică prin concentrarea resurselor şi prin

co-finanţare.

Obiectivele încurajării dezvoltării acestor tipuri de activitati sunt următoarele:

      crearea de noi locuri de muncă şi prevenirea migraţiei populaţiei de la sate

      lupta împotriva sărăciei şi eliminarea dezavantajelor, satisfacerea nevoilor crescânde de

sănătate, de dezvoltare a personalităţii, a condiţiilor de munca şi de odihnă a populaţiei.

   păstrarea identităţii culturale a zonelor rurale

  salvarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural european ca factor de ameliorare a vieţii

şi ca sursă de dezvoltare socială, economică şi culturală.

7/68

8/68

2. Necesitatea dezvoltării serviciilor. Conceptul de serviciu şi actorii implicati

Totalitatea bunurilor şi serviciilor turistice sunt reglementate şi aliniate legislaţiei naţionale şi

europene. Astfel, oferirea, comercializarea şi vânzarea serviciilor şi a pachetelor de servicii turistice,

precum şi crearea de produse turistice pe teritoriul României pot fi realizate numai de către agenţii

economici din turism (cu personal specializat şi calificat în acest sens), autorizaţi de Ministerul

Turismului, posesori de licenţe în turism sau de certificate de clasificare.

În vederea analizării sectorului turistic şi a sectoarelor derivate, aşa cum este agroturismul, este

necesar să se cunoască cele mai importante componente ale turismului şi actorii care operează în

turism.

În ceea ce priveşte componentele activităţilor turistice, importanţa acestora variază în funcţie

de tipul serviciilor solicitate, ca şi locul şi momentul în care acestea intervin. Menţionăm în continuare

principalele componente care intervin în dezvoltarea turismului:

a) atracţiile turistice (naturale, antropice, culturale) – acestea pot fi percepute din punct de

vedere organizatorico-spaţial şi individual

b) cazarea – cu o mare varietate de forme (comercială, individuală, colectivă)

c) facilităţile şi serviciile locale: servicii comerciale de uz zilnic, diferite magazine, servicii

suplimentare (bănci, farmacii, saloane, cabinete medicale, secţii de poliţie, pompieri, servicii de lux).

Pragul de necesitate al furnizării unui serviciu variază în concordanţă cu frecvenţa cu care este

solicitat. În acest sens, Mill1 propune un model ierarhic pentru dezvoltarea facilităţilor şi serviciilor

intr-o staţiune turistică tradiţională (vezi fig. alăturata).

1 Mill, R.C., Tourism – The international business, Prentice–Hall Edition, New Jersey, USA, 1990

9/68

Servicii LUX

Servicii de securitate

Servicii de confort

Servicii comerciale

Nivelul de dezvoltare a serviciilor intr-o staţiune turistica

Sursa – descriere personala

d) Infrastructura, prin care se intelege, în plus fata de infrastructura de transport exista şi alte

utilitati publice (energia electrica, alimentarea cu apa şi gaze, canalizarea), fara de care o potenţiala

zona turistica nu ar reuşi sa se dezvolte sau sa aibă capacitatea durabila de a atrage turişti. Este

adevărat ca aceasta infrastructura este realizata în primul rând pentru populaţia locala, dar este şi un

punct forte în vederea dezvoltării potenţialului turistic. Realizarea, menţinerea şi dezvoltarea unei

infrastructuri adecvate este o problema deosebita, deoarece aceasta nu realizează în mod normal

venituri directe.

e) Transporturile. Dezvoltarea turismului a fost aproape de fiecare dată asociata cu serviciile

de transport, prin acestea realizându-se accesul la diferite destinaţii şi la pieţele aferente. Având în

vedere ca turistul este un client pretenţios, mijloacele de transport şi serviciile conexe s-au modernizat

şi s-au adaptat continuu cerinţelor turiştilor.

Servicii zilnice

Gr

10/68

f) Investiţiile. Pentru ca o destinaţie turistica sa răspundă unor cerinţe cat mai variate, sunt

necesare investiţii importante. Repartizarea acestor investiţii pe costuri poate fi diferita, insa ponderile

cele mai mari raman cele din infrastructura şi din unităţile de cazare. La acestea se adăuga alte costuri

cum ar fi cele de publicitate şi promovare, cele de protecţie, comisioanele agenţiilor de voiaj sau

intermediare. În tabelele care urmează am redat2 proporţiile în care se încadrează diferitele structuri de

costuri.

Tabelul nr. 1 : Costurile de capital la destinaţie pentru dezvoltarea unui produs turistic

Nr.crt. Sector Procent mediu

1. Cazare şi masă 50% - 60%

2. Infrastructura tehnica şi de servicii 15% - 20%

Total cazare şi infrastructura 65% - 80%

3. Facilităţi turistice suplimentare 10% - 15%

4. Publicitate şi promovare 5% - 10%

5. Protecţia şi sporirea atracţiilor turistice 5% - 10%

Sursa – Strategii turistice, 2009

Astfel, putem constata faptul ca serviciile de cazare şi de masa deţin jumătate din costuri, iar

daca adăugam şi infrastructura tehnica şi serviciile, se poate ajunge şi la un procent de 80% din totalul

cheltuielilor. Din tabelul anterior se poate de asemenea constata şi faptul ca promovarea şi protectia

atracţiilor turistice se situează la un nivel de mărime similar (5%-10%).

Aceste costuri privesc în special populaţia şi agenţii economici care operează în zona, daca

este insa vorba despre un pachet turistic achiziţionat printr-o agenţie de voiaj sau un tour-operator,

costurile vor fi suplimentate cu cheltuielile angajate de către acest agent economic. Astfel, repartizarea

cheltuielilor, se va face în funcţie de actorii care intervin.

În cazul achizitionarii unui produs turistic de la un agent care nu este situat în zona în care se

va desfasura sejurul, structura costurilor va fi de maniera în care este prezentata în tabelul care

urmează.

2 Stanciulescu G. – Managementul operatiunilor de turism, Ed. All Beck, 2003

11/68

Tabelul nr. 2 : Structura costurilor unui pachet turistic intr-o agenţie de turism

Nr.crt. Element de costuri Procent

1. Costul pachetului cazare 36,0%

2. - transport aerian

- transfer la destinaţie

- costuri cu personalul la destinaţie

34,0%

0,8%

1,2%

Subtotal 72,0%

3. Marketing 3,7%

4. Administraţie 5,3%

5. Comisionul operatorului 9,0%

6. Comisionul agenţiei de voiaj 10,0%

7. Total 100,0

Sursa – Strategii turistice, 2009

Şi în acest caz, deşi cu o structura a costurilor diferita, putem constata faptul ca cea mai mare

parte a costului pachetului de servicii cerut de către client este reprezentat de către serviciile de cazare

şi cele de transport (plus serviciile adiacente), în total peste 70% din costul total. La acestea se adaugă

costuri de marketing şi de administraţie, dar şi comisioanele agenţiei şi ale altor operatori implicaţi (în

jur de 30%, pe ansamblu).

.......

12/68

In vederea alegerii unui pachet de servcii de vacanta, pe langa aspectele de repartizare a

costurilor, sunt o serie de alte aspecte de care trebuie sa tina seama, dintre acestea cele mai importante

sunt legate de protectia si securitatea turistului. Aceasta securitate îmbracă forme variate. Este vorba

despre informarea turistului înainte de a pleca în vacanţă. Aceasta constituie un punct determinant

în satisfacerea cererii turistice. Pentru turist este foarte important să fie corect informat asupra

drepturilor şi obligaţiilor sale vis-a-vis de călătorie şi de serviciile care îi sunt oferite. Turistul

trebuie să cunoască cât mai multe date privind preţul serviciilor şi eventualele cheltuieli legate de

conditiile de călătorie, de itinerariul călătoriei sau de sejur.

Un alt aspect este legat de securitatea transportului. Pentru faptul ca ... turistul este

obligat să folosească un mijloc de transport, acesta va fi în relaţii contractuale cu un transportator

(public, privat, naţional sau străin). Indiferent de mijlocul de transport utilizat, autorităţile publice

stabilesc reguli generale destinate să garanteze securitatea şi protecţia călătorilor, cum ar fi de

exemplu, regulile ONU pentru transportul aerian privind coeficientul de încărcare al avionului cu

pasageri, bagaje etc.

De asemenea, demonstrarea identităţii este una din situaţiile în care poate fi pus turistul.

Orice persoană, în mod normal, care călătoreşte în ţară sau în străinătate trebuie să-şi poată dovedi

identitatea. Este esenţial pentru securitatea turiştilor să poată fi identificaţi cu certitudine pentru a nu

apare situaţii în care turiştii ar putea fi confundaţi sau aceştia şi-ar putea ascunde adevărata identitate.

Pe plan internaţional apare obligativitatea turiştilor de a se legitima cu un paşaport considerat modul

de identificare universal recunoscut. La acest mijloc de demonstrare a identităţii se pot adăuga uneori

cartea de credit sau permisul de conducere care în unele cazuri şi pot chiar substitui. Dacă turistul

călătoreşte în interiorul ţării de reşedinţă, principalul document de identitate al lui este buletinul de

identitate /cartea de identitate.

La locul de destinaţie a sejurului, turistul se poate confrunta cu o serie de situaţii ce pot

compromite sejurul sau vacanţa. Amintim aici situaţiile în care hotelurile fac supra-rezervări, iar

turistului să nu i se poată oferi locul pe care l-a contractat. Clientului trebuie să-i fie rambursate toate

cheltuielile provocate de această situaţie (taxi, telefon) şi să fie despăgubit în cazul apariţiei unor

disconforturi (distanţă mai mare faţă de centrul oraşului, a plajei, a bazei de tratament etc.).

Protecţia faţă de agenţii şi organizatorii de voiaje. O primă situaţie ce ar necesita

protecţia turiştilor o constituie falimentul agentului sau organizatorului de voiaje. Pentru a preveni

această situaţie, guvernele solicită cauţiuni sau garanţii financiare din partea agenţiilor de voiaj pentru

ca aceştia să-şi poată exercita profesia. În cazul în care survine închiderea sau falimentul firmei

respective, sumele cu care s-a garantat sunt folosite pentru despăgubirea turiştilor.

13/68

Protecţia sanitară reprezintă o problemă cu grave implicaţii, sănătatea turiştilor fiind

clasată ca o ramură distinctă a securităţii turistului. Protecţia sanitară poate fi privită sub două aspecte:

aspectul preventiv

aspectul curativ.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) publică periodic reglementările sanitare internaţionale precum şi

informaţiile privind vaccinurile obligatorii şi recomandările pentru persoanele care călătoresc în străinătate. Cooperarea

internaţională a determinat adoptarea unui format unitar al certificatului internaţional de vaccinare, care permite

recunoaşterea unor documente în toate ţările.

Turistul se confruntă cu două mari categorii de riscuri ale călătoriei, şi anume:

Riscuri neimputabile unor greşeli sau neglijenţe

Riscuri imputabile unor greşeli sau neglijenţe

Riscurile neimputabile unor greşeli sau neglijenţe: aceste riscuri provin din ignorarea

pericolelor naturale şi umane care nu se află sub controlul organizatorului sau agentului de voiaje, dar

a căror existenţă poate avea o influenţă nefastă asupra securităţii şi bunăstării turistului.

Printre acestea se numără bolile contagioase, revoltele sociale, grevele, cutremurele de

pământ sau orice alte eventuale evenimente ce s-ar produce la locul de destinaţie. Aceste riscuri sunt

mult mai mari în cazul când agenţii de voiaj nu sunt suficient documentaţi şi nu au posibilitatea să-şi

avertizeze clientela care, înainte de plecare, şi-ar putea lua măsuri de precauţie care să diminueze

consecinţele negative ale riscurilor.

Riscurile imputabile unor greşeli sau neglijenţe: această categorie de riscuri este

considerată ca o culpă a agenţilor sau prestatorilor de turism. Greşelile pot fi comise din neglijenţă sau

cu intenţie (în acest din urmă caz se foloseşte termenul “dol” provenit din dreptul roman).

Prejudiciile provocate în mod neintenţionat de către organizatorul de voiaje, pot fi

consecinţa lipsei de precauţii, prin nerespectarea unor reglementări, nerespectării unor norme sau

reglementări ale precauţiilor sau incompetenţei profesionale. Pentru toate aceste situaţii agentul de

voiaj răspunde material.

Un alt gen de protecţie a turistului este protecţia prin sistemul de asigurări, asigurarea

turistică fiind una dintre măsurile de politică turistică adoptate la nivelul operaţional privat al unei ţări.

Prin aceasta se asigură un serviciu rapid “in situ” pentru a-i ajuta pe turişti să-şi rezolve problemele şi

o acoperire financiară redusă, cu excepţia cazurilor de asistenţă medicală când este nelimitată.

14/68

O importanţă deosebită o are însă cooperarea internaţională în domeniul protecţiei turiştilor.

Statul primitor şi statul de origine al turiştilor pot să se angajeze reciproc să coopereze prin toate

mijloacele potrivite pentru a asigura în special în cazul catastrofelor naturale şi a accidentelor majore,

securitatea şi protecţia turiştilor.

Potrivit art. 2, pct. 1 din O.G. nr. 107/1999, republicată, prin pachet de servicii turistice se

înţelege combinaţia prestabilită a cel puţin două dintre următoarele trei grupe de servicii, cu condiţia

ca durata neîntreruptă a acestora să depăşească 24 de ore sau să cuprindă o înnoptare, şi anume:

@ transport

@ cazare

@ alte servicii, care reprezintă o parte semnificativă a pachetului de servicii turistice (ex.

alimentaţie, agrement etc.)

Conceptul de serviciu. Serviciul reprezintă o prestaţie sub formă de muncă, consultanţă şi alte

activităţi nemateriale, concretizată în efecte care nu imbracă, în general, o formă materială

(sursa: Dictionar explicativ în economia de piata). Serviciile cuprind trei mari categorii:

a. servicii în scop comercial (bănci, asigurări, transport, comerţ)

b. servicii profesionale (consultanta – financiara, juridica, în afaceri; medicale, invaţamant)

c. servicii pentru consumul personal (reparaţii, întreţinere, curăţenie, îngrijire copii şi bolnavi)

15/68

În ceea ce priveste actorii care intervin în dezvoltarea şi susţinerea agroturismului, aceştia se

identifica prin:

A. Multitudinea agenţilor economici care intervin direct în sectorul agroturistic şi în

domeniile conexe, şi care se constituie în sectorul privat al economiei nationale. Indiferent de

sectorul în care intervin, acestia se inscriu intr-un proces de integrare (verticala sau orizontala)

care vizează concentrarea operaţiunilor în interiorul industriei turismului.

Integrarea pe verticala concentrează în interiorul unei organizaţii mai multe sectoare

ale industriei. Cel mai elocvent exemplu pentru integrarea pe vericala în cadrul industriei

voiajelor il constituie pachetele de servicii oferite de către tour-operatorii

Integrarea pe orizontala presupune expansiunea în interiorul unui sector al industriei.

De exemplu, dezvoltarea lanţurilor hoteliere sau de noi rute şi trasee turistice, prin mai buna

acomodare cu anumite dimensiuni geografice ale turismului.

Agenţii economici, ca şi actori principali care intervin în prestarea serviciilor turistice, pot fi

clasificaţi în funcţie de natura activitatii desfasurate. Regăsim astfel, doua categorii principale:

a. agenti direct prestatori de servicii turistice (activitatile economice sunt desfasurate conform cu

clasificarea standard din 1991, a OMT şi au un caracter total sau parţial de natura turistica)

b. intermediarii dintre agenţii economici direct prestatori de servicii turistice şi turiştii care au ca

obiect de activitate promovarea şi comercializarea de aranjamente turistice.

În Romania, agentii economici cu activitate în totalitate turistica şi a intermediarilor care participa

efectiv la comercializarea produselor turistice, au obligaţia, conform Ordonanţei 107/1999, de a

avea, după caz, licenţa de turism sau certificatul de clasificare eliberate de către Ministerul de

turism. De asemenea, sunt prevederi stricte3 cu privire la agenţii economici din turism care

desfasoara activitati care presupun protectia turistului, aici fiind acceptaţi numai persoane

specializate. În acelaşi sens, persoana fizica ce asigura conducerea operativa a unei agenţii de turism

sau a unei structuri de primire turistica trebuie sa detina un brevet de turism. In acelaşi timp,

acţiunile cu caracter turistic iniţiate de către autoritatile administraţiei publice locale, trebuie sa fie

conforme şi sa se înscrie în strategia de dezvoltare a turismului pe termen mediu şi lung.

3 Conform H.G. 58 / 1998 şi H.G. 238/2001 şi clasificarii OMT din 1991

16/68

B. A doua categorie de actori care intervin în dezvoltarea turismului sunt factorii de decizie care

asigura şi controleaza dezvoltarea infrastructurii de baza, planificarea şi legiferarea normelor

care actioneaza în acest sector. Este vorba despre sectorul public al economiei care este chemat sa

urmărească asigurarea bunurilor şi serviciilor necesare sectorului (aceste responsabilitati nu pot fi

atribuite agentilor economici privati). Implicarea sectorului public în sustinerea şi dezvoltarea

turismului presupune existenta unor considerente economice, social-culturale, politice, de mediu şi

chiar fiscale.

* Considerentele economice care stau la baza implicării sectorului public în domeniul

turismului şi cel al agroturismului sunt următoarele: dezvoltarea regionala, diversificarea economica,

stimularea investiţiilor, crearea de locuri de munca, asigurarea de venituri suplimentare alternative

pentru populaţie.

* Considerentele social-culturale care au animat implicarea sectorului public în industria turismului

şi au determinat chiar apariţia conceptului de turism social, au vizat răspunderea pentru protejarea

bunăstării economice şi sociale a populaţiei prin reglementari privind sănătatea şi legislatia cu privire

la protectia consumatorilor. În acelaşi timp, statul are un rol important în promovarea valorilor

culturale şi în conservarea tradiţiilor.

* Considerentele politice de intervenţie prin sprijin direct sau indirect în turism ale unui stat sunt

determinate de interesele pe care aceasta activitate le poate avea. În acest sens vom menţiona,

avantajele pe care unele guverne le-ar avea din promovarea imaginii sale, a tradiţiilor sau a unor

obiceiuri, integrarea unui popor intr-un spaţiu politic sau geografic. Acestea sunt de obicei o parte

integranta a unui program de intervenţie a statului respectiv. De aceea, “dimensiunea generala şi

caracteristicile turismului influenteaza gradul de intervenţie a sectorului public4.“ În acest sens, s-a

constatat un grad redus de intervenţie şi mai ales de susţinere din partea guvernelor, datorita

fragmentarii industriei turistice, iar ca actorii implicaţi direct în activitatile de turism nu constituie o

masa electorala importanta sau un element politic cu influenta majora. Aceasta percepţie este

caracteristica în principal zonei nord-americane, iar optica respectiva nu este perceputa de aceeaşi

maniera în tarile europene, în special în tarile cu mare tradiţie turistica (Franta, Spania, Italia etc).

Aici, dimpotrivă se căuta promovarea unor masuri şi a unor politici comune Stat-Operatori turistici

4 Stanciulescu G. – Managementul operatiunilor de turism, Ed. All Beck, 2003

17/68

direcţi, promovarea turismului şi a resurselor naturale ale zonelor respective, încurajarea cooperărilor

internaţionale şi grija pentru ca turistul sa fie informat şi sa beneficieze de cele mai bune condiţii.

Având în vedere toate acestea, este important de remarcat faptul ca, aşa cum spunea Murphy5

„oportunitatile prezentate de industria turistica şi dificultatile rezultate din dezvoltarea ei rapida pot

fi cel mai bine examinate şi rezolvate printr-o abordare comuna”.

* De maniera generala, se apreciază ca, considerentele de protectie a mediului revin în exclusivitate

mediului public, insa aceasta nu se poate realiza decât cu cooperarea fiecărui individ, cu grija şi

responsabilitatea pe care acesta trebuie sa o aibă vis-a-vis de mediu, şi cu care intelege ca acţiunile

sale nu aduc prejudicii mediului.

* Pe latura fiscala, sectorul public al fiecărei tari va acţiona prin politici fiscale cu care va încuraja

sau va încetini dezvoltarea turismului. Printre masurile care se pot lua şi care sunt la latitudinea puterii

centrale, menţionam ajustarea ratelor de schimb pe pieţele ofertante, dar şi pe cele de la destinaţie, pot

încuraja investiţiile pentru anumite zone defavorizate, pot subventiona dobânzile, iar pentru

investiţiile străine, pot acorda stimulente de genul micsorarii impozitelor şi taxelor pentru firmele

respective sau asigurarea infrastructurilor etc.

C. La a treia categorie de actori care intervin în procesul de dezvoltare şi susţinere a turismului şi a

formelor sale derivate, cum ar fi agroturismul, menţionam un număr din ce în ce mai important de

organizaţii internaţionale şi interguvernamentale care au un rol important de jucat în dezvoltarea

şi sustinerea agriculturii

3. Agroturismul - Acţiuni şi concepte prioritare

Reamintim faptul ca agroturismul - este un tip de turism care se desfăşoară în

zone naturale în care intervenţia omului este prezentă , iar sectorul primar este o

activitate integrată a gospodăriei . Agroturismul presupune în primul rând servicii de

cazare , serviciile pentru servirea mesei , fiind considerată ca o activitate secundară.

Serviciile de transport sunt de asemenea inseparabile şi pentru acest tip de turism.

5 Murphy, P.E. – Tourism: A Community Approach, Methuen Edition, New York, USA, 1985

18/68

Astfel, acest tip de turism se bazează pe trei coordonate inseparabile: spaţiu, oameni

şi produse.

Agroturismul, ca şi forma de turism valorifică excedentul spaţiilor de cazare (adecvate pentru

această activitate), din gospodariile ţărăneşti, produsele proprii şi locale, oferind o soluţie alternativă

pentru gospodăriile care practică aceste activităţi şi care gravitează în jurul gospodăriilor ţărăneşti să

obţină venituri suplimentare.

Agroturismul este activitatea de primire şi de ospitalitate realizată de întreprinzătorii agricoli

individuali sau asociaţi precum şi de familiile lor, punând la dispoziţie, pentru activităţile pe care

acesta le presupune, propria gospodarie.

Din această definiţie reiese faptul ca agroturismul presupune 2 elemente:

1. activitatea turistică propriu-zisă concretizată în:

serviciile de cazare

servicii de alimentaţie în pensiune care include pe lângă serviciile de bază şi o serie de servicii

suplimentare

2. activitatea economică agricolă practicată de prestatorii de servicii agroturistice, concretizată în

producerea şi prelucrarea primară a produselor agroalimentare în gospodarie şi comercializarea

acestora direct către turişti sau prin diferite circuite comerciale.

La baza cererii pentru serviciile agroturistice stau o serie de nevoi şi motivaţii, dintre care vom

menţiona următoarele: nevoia de „evadare” din spaţiul obişnuit, nevoia de întreţinere / refacerea

sănătăţii, nevoia de cunoaştere, nevoia de frumos şi inedit. În acelaşi timp, locul unde este practicat

acest tip de turism şi serviciile oferite trebuie să marcheze în mod pozitiv simţurile şi memoria

turistului, să îl facă să revină în acelaşi loc şi să îi satisfacă cea mai mare parte a nevoilor pentru care

el a ales acel loc.

În acest sens, vom enumera aici o serie de valori care ar trebui cultivate de către întreprinzătorii

din domeniul agroturismului şi după care aceştia ar trebui să se ghideze în oferirea serviciilor lor:

valoare de eveniment: adică să fie un loc vizitat, care să poată prezenta interes pentru turişti

dar şi pentru mijloacele de informare în masă

valoare de modernitate: să ofere posibilitatea întâlnirilor şi discutiilor, dar şi posibilitatea de

integrare într-un grup sau o comunitate culturală pe care doreşte să o cunoască şi pentru care a

venit

valoarea de notorietate: apare din nevoia de informaţii pe care turistul încearcă să le verifice

la faţa locului

19/68

valoarea de individualizare: caracterizat prin efortul de a se sustrage tendinţei de

uniformizare, prin sublinierea unor elemente care dau personalitate locului unde se află turistul

valoare simbolică a zonei în care turistul îşi petrece vacanţa, care include aspectele deosebite

de natură estetică, artistică, istorică, ce reprezintă componentele motivaţiei şi deciziei turistului de

a fi ales locaţia respectivă

.....

OMT6 înţelege calitatea turismului ca „rezultatul unui proces care implică

satisfacerea tuturor nevoilor, exigenţelor şi aşteptărilor legitime ale

consumatorului în materie de produs şi serviciu, la un preţ acceptabil, în

conformitate cu condiţiile contractuale ale unui acord mutual şi determinanţii

adiacenţi ai calităţii care sunt securitatea şi protecţia, igiena, accesibilitatea,

transparenţa, autenticitatea şi armonizarea activităţii turistice vizate cu mediul

uman şi natural.”

Analiza fiecăruia din termenii utilizaţi în această definiţie sugerează masuri complete care pot

fi evaluate prin raport cu criteriile calităţii. Astfel:

„Rezultatul” subînţelege că nivelul calităţii este atins şi perceput la un moment dat.

„Rezultatul” poate fi măsurat în funcţie de satisfacţia clientului precum şi de repercusiunile

sociale, de mediu şi economice ale activităţii turistice în discuţie.

„Proces” semnifică faptul că o acţiune izolată nu este suficientă pentru a da calitate, ci este

necesar un efort continuu. Calitatea implică şi un proces omogen şi fără defect care permite

reperarea şi eliminarea constrângerilor ce aduc prejudicii produsului turistic şi care sunt la

originea pierderilor directe şi indirecte suportate de întreprindere sau destinaţie.

„Satisfacere” introduce elemente de subiectivitate în perceperea calităţii. Clienţii au

aşteptări care diferă în funcţie de caracteristicile lor. O politică comercială axată pe calitate ţine

cont de aceste caracteristici şi clasifică consumatorii după criterii şi niveluri de calitate.

„Legitim” introduce noţiunea de drept în analiză. Consumatorii nu se pot aştepta la mai

mult decât ceea ce au plătit sau ceea ce este dictat de constrângeri sociale şi de mediu.

6 Organizaţia Mondiala a Turismului

20/68

Noţiunea de „nevoie” se leagă automat de cea de legitimitate şi trimite la necesitatea de a

satisface nevoile fundamentale şi vitale, chiar dacă aşteptările cu privire la amploarea „nevoilor

fundamentale se modifică în timp. Menţionam faptul că, nevoile fundamentale ale turiştilor de

astăzi nu sunt aceleaşi cu cele de acum 10 ani.

Noţiunea de „exigenţe în materie de produs” face legătura între utilizarea unui serviciu sau

a unui echipament dat şi produsul în ansamblul său sau de experienţa turistică. Un serviciu de

calitate nu este suficient pentru a crea percepţia unui produs turistic de calitate, chiar dacă

excelenţa serviciului poate provoca o impresie favorabilă asupra consumatorului şi să-l facă să

închidă ochii asupra inconvenientelor legate de alte aspecte ale produsului turistic.

Noţiunea de „exigenţă în materie de servicii” înscrie calitatea în perspectiva

dimensiunilor sale umane şi personale, adesea imateriale şi aparent greu de măsurat, evaluat şi

cuantificat, contrar atributelor fizice ale echipamentelor turistice care servesc la clasificarea şi

evaluarea instalaţiilor. Anumite elemente ale serviciului sunt cuantificabile: timpul de

aşteptare, frecvenţa unui serviciu (curăţenia, de ex.), numărul şi natura serviciilor incluse în

preţul de bază etc.

Termenul „aşteptări” defineşte necesitatea unei comunicaţii şi a unei percepţii pozitive ale

caracteristicilor produsului la consumatorul potenţial. Componentele unui serviciu sau produs

nu trebuie să lase loc nici unei surprize neplăcute iar consumatorul trebuie să primească ceea ce

i s-a promis. De altfel, aşteptările trebuie să fie legitime, să se înscrie în anumite limite.

Termenul „consumator” desemnează consumatorii individuali, care pot include grupuri de

persoane, consumatori în nume colectiv şi intermediari comerciali. Aceştia pot cere să fie

evaluată şi certificată calitatea produsului de către un reprezentant sau un terţ exterior.

Expresia „ preţ acceptabil” subînţelege ca aşteptările clientului să corespundă sumei

plătite, şi care nu pot fi satisfăcute la orice preţ şi ca „surprizele bune” nu trebuie să fie prea

avantajoase, greşeală din care poate rezulta ca altfel se utilizează resurse care sunt prost plătite

în contrapartidă. Atunci când calitatea este garantată şi produsul excepţional, clientul nu trebuie

să se aştepte la un tarif prea scăzut.

Expresia „condiţiile contractuale ale unui acord mutual” a fost adăugată definiţiei de

către Comitetul de Sprijin pentru calitate al OMT la propunerea sectorului privat. Ea introduce

elementele de natură comercialăşi juridicăşi este legată de transparenţă. Acordul este fie

explicit, fie tacit (implicit), în funcţie de reglementările din ţara în cauză, care trebuie semnate.

Alte tranzacţii nu cer decât comunicarea prealabilă a preţului când se comandă serviciul.

21/68

„Determinanţii adiacenţi ai calităţii” subînţeleg că trebuie să existe criterii de calitate

comune şi irevocabile, care sunt capitale pentru consumator, independent de categoria sau clasa

produsului, de construcţie, instalaţii sau serviciu. Ei constituie nivelul minim de protecţie a

consumatorului atunci când calitatea, sau calitatea totală, nu poate fi obţinută, sau atunci când

absenţa unuia din determinanţi reduce sensibil calitatea experienţei turistice.

“Securitate şi protecţie” - un produs sau serviciu turistic nu poate pune viaţa în pericol,

cum nu poate dăuna sănătăţii sau altor interese vitale precum şi la integritatea consumatorului,

chiar şi atunci când este vorba de turismul de aventură. Altfel, şi în acest domeniu, normele de

securitate şi protecţie sunt în mod normal definite de lege, prin reglementări cu privire la

prevenirea incendiilor, şi trebuie să fie considerate ca norme de calitate.

În ceea ce priveşte “igiena “, apreciem faptul că o bază de cazare trebuie să fie sigură şi

curată, şi nimic nu justifică să se spună ca astfel de exigenţe sunt mai importante pentru

hotelurile de clasă superioară. Normele de securitate alimentară care sunt stabilite prin lege,

trebuie să se respecte şi trebuie să fie comune tuturor tipurilor de puncte de distribuţie a

alimentelor, de la vânzătorii ambulanţi la restaurantele de lux.

Accesibilitatea se referă la eliminarea obstacolelor fizice şi a celor de comunicare pentru a

permite tuturor categoriilor de persoane să utilizeze produsele şi serviciile curente fără

discriminare, în mod independent.

Transparenţă –un element indispensabil legitimităţii aşteptărilor şi a protecţiei

consumatorului. Aceasta face trimitere la necesitatea de a furniza şi de a transmite corect

informaţii exacte asupra caracteristicilor şi naturii produsului şi asupra preţului său global.

Trebuie să se indice ceea ce este inclus în preţ şi ceea ce nu este inclus în produsul propus.

Autenticitate – Într-o lume guvernată de comerţ, autenticitatea este criteriul de calitate cel

mai greu de respectat şi cel mai subiectiv. Autenticitatea are drept consecinţă demarcarea

sensibilă a produsului de alte produse similare. Autenticitatea trebuie să răspundă aşteptărilor

consumatorului, însă ea se diminuează sau chiar dispare atunci când produsul nu mai are nici o

legătură cu contextul său cultural şi natural. În acest sens, un restaurant etnic nu poate fi în mod

veritabil autentic atunci când nu se află în ţara sa de origine. Aceasta nu înseamnă că un local

de acest tip nu poate fi interesant, nici că este imposibil să fie evaluată calitatea prin raport cu

producţia, cu marketingul, distribuţia, vânzarea şi livrarea serviciului în discuţie.

Armonie – Armonia cu mediul uman şi natural merge mână în mână cu principiul

dezvoltării durabile, care se înscrie pe termen mediu şi lung. Menţinerea dezvoltării durabile a

22/68

turismului cere gestionarea consecinţelor de mediu şi socio-economice, stabilirea de indicatori

de mediu şi menţinerea calităţii produselor turistice şi a pieţelor turistice.

23/68

............................

Din punct de vedere economic, sectorul turismului este cunoscut ca fiind unul dintre cele

mai importante sectoare, în majoritatea ţărilor, turiştii fiind beneficiarii prestărilor de servicii şi a

ofertelor de produse turistice din ţară şi străinătate. Turismul este o activitate complexă care are

implicaţii în diferite alte sectoare şi domenii. Dat fiind această complexitate a activităţii turistice este

necesară asigurarea protecţiei consumatorilor de servicii turistice, protecţie determinată de

posibilitatea apariţiei pe parcursul desfăşurării călătoriilor a unor nereguli care ar putea compromite

voiajul.

Protecţia drepturilor turiştilor se înscrie în contextul drepturilor omului, în cadrul protecţiei

drepturilor consumatorului la sănătate, securitate, protecţia economică, informare adecvată, educaţie

de consum, reparare în caz de prejudiciu suferit şi posibilitatea de a se asocia şi a fi reprezentat.

Reclamaţiile făcute de către turiştii care călătoresc în ţara lor sau în străinătate sunt

soluţionate în funcţie de prevederile diferitelor Coduri civile. Pe plan internaţional asigurarea

protecţiei consumatorului de turism se limitează la voiajele organizate şi la normele care trebuie

respectate de organizaorii de voiaje prin prestatorii lor.

Un exemplu îl constituie proiectul de Directiva al Consiliului Pieţei Comune asupra

voiajelor forfetare, care prevede obligaţia fiecărui stat membru de a constitui un fond de garantări

care poate fi utilizat pentru rambursarea prestaţiilor ce fac obiectul de reclamaţii din partea turiştilor

comunitari...

24/68

4. Comunicare si motivaţii in sectorul serviciilor agroturistice

După cum am mai menţionat deja, serviciul reprezintă o prestaţie sub forma de munca, consultanta şi

alte activitati nemateriale, concretizata în efecte utile care nu îmbracă, în general, o forma materiala

(sursa: Dicţionar explicativ al limbii romane). Serviciile cuprind trei mari categorii:

1. Servicii pentru consumul personal (reparaţii, intretinere, curatenie, îngrijire copii şi bolnavi)

2. Servicii profesionale (consultanta – financiara, juridica, în afaceri; medicale, invatamant)

3. Servicii în scop comercial (bănci, asigurări, transport, comerţ)

..................................................

Motivaţiile practicării turismului rural. Acestea sunt de ordin social, cultural şi

economic şi pot fi sintetizate astfel:

a. Motivaţii economice

Acestea sunt susţinute de veniturile mici din agricultură, dificultăţi în comercializarea produselor

agricole furnizate de gospodăriile ţărăneşti şi care reprezintă un surplus de produse agricole

Cu toate acestea, alături de aceste motivaţii, regăsim din ce în ce mai mult factorii care

stimulează afirmarea tot mai susţinută a turismului rural; dintre aceştia vom enumera:

Manifestarea dorinţei pentru menţinerea sănătăţii: de aceea, apreciem ca identificarea

factorilor de stres, au acum noi valori.

Interesul pentru petrecerea timpului liber şi a vacanţelor

Liniştea şi confortul psihic, două elemente tot mai căutate de turişti

Autenticitatea: încercând schimbarea mediului citadin de fiecare zi, oamenii încearcă să

găsească un mediu cu legături sociale mai puternice, astfel apreciindu-se din ce în ce mai mult

autenticitatea şi naturaleţea vieţii rurale. Totuşi, anchetele efectuate arată că această calitate se

plasează pe locul doi, după calitatea peisajelor, între motivaţiile care stau la baza opţiunii pentru

sejurul la ţară7.

Afirmarea individualismului pe piaţă: promovarea sistematică şi afirmarea unor produse

pentru câştigarea unui segment stabil de consumatori sau un segment de piaţă, este o practică

utilizată în mod curent, pentru impunerea diverselor produse şi servicii pe pieţele de consum.

7 Oficiul Britanic de Turism

25/68

b. Motivaţii sociale

Criza agriculturii şi abandonarea pământurilor care a condus la creşterea şomajului în rândul

tinerilor şi ulterior la exodul rural.

c. Motivaţii culturale

pierderea tradiţiilor şi dispariţia meşteşugurilor

creşterea numărului de case abandonate sau prost întreţinute din spaţiul rural

interesul scăzut pentru arta locală şi nefolosirea clădirilor tradiţionale

Turismul din mediul rural poate valorifica orice potenţial, chiar şi redus, în condiţiile în care

există motivaţie şi competenţă. În acest sens, o valorificare sigură şi eficientă se poate face în jurul

aşezărilor cu arhitectură specială, a peisajelor pitoreşti, operele de artă şi de tehnică populară, în

zonele cu port popular deosebit sau cu obiceiuri populare şi o gastronomie aparte, etc.

Lucrari practice nr. 3

1. Tehnici de stabilire a preturilor serviciilor hoteliere: calcularea tarifului de

camera si a ratelor de ocupare

2. Modalitati de calcul a tarifelor la meniuri

CAT DE MARE ESTE IMPORTANTA POLITICII DE PRET?

Abordarea problemei tarifelor este deosebit de importanta si aceasta imbraca diferite forme.

De la politica abordarilor simple (in cazul unei unitati mici), pana la abordarile complexe (formula

lui Hubbart), trecand pe la abordarea in trepte (care ia in calcul o serie de factori: tipul de

consumatori, cererea, costurile, concurenta, distributia, imaginea firmei, elemente de marketing

etc). Vom avea astfel, politici de pret/tarife orientate spre costuri si profituri, politici de pret/tarife

orientate spre piata, politici de pret/tarife diferentiate (tehnica de analiza a punctului mort, tarifarea

26/68

promotionala, tarifarea „cost plus”, tarifarea serviciilor / produselor noi, tarifarea prestabilita,

tarifarea produsului lider.

A. Tehnici de stabilire a tarifelor de camera

In orice unitate de cazare, in mediul urban sau rural, unde cazarea este activitatea de baza si deci veniturile principale provin de aici, este nevoie sa se cunoască metodele sau tehnicile de stabilire a tarifelor. Tariful pe camera este elementul de baza al politicii de pret a hotelului. Tarifele de camera sunt considerate instrumente importante de marketing pentru formarea imaginii hotelului.

In cadrul aceleiaşi unitati de cazare, chiar daca se foloseşte aceeaşi tehnica de stabilire a tarifului, acesta poate sa fie diferit, si aceasta deoarece, pe lângă normele si criteriile luate in calcul la tariful mediu pe unitate, pot interveni elemente care pot face diferenţa intre camere. Aceste elemente sunt: gradul de confort, localizarea, mobilierul, mărimea camerei etc.

Tariful standard, calculat in funcţie de numărul de persoane care pot ocupa camera, numit si tarif de receptie (este afişat la recepţia hotelului), poate fi modificat in cazul in care clientul cere si poate beneficia de următoarele tarife:

tarife de familie

tarife promotionale

tarife de companie

tarife stimulative

tarife de prestaţii multiple etc.

Cele mai folosite metode folosite in stabilirea tarifului pe camera sunt:

1. Tehnica miimii

2. Formula lui Hubbart

1. Tehnica miimii consta in stabilirea tarifului pe camera la o miime din suma totala a

costului de construcţie si de echipare a hotelului, la un grad de ocupare de 70%.

Aceasta metodă prezintă o serie de avantaje, dar si dezavantaje. Astfel, nu se iau in calcul

efectele inflaţiei; in cazul unităţilor de cazare mici, acestea nu pot suporta costurile mari ale

investiţiei iniţiale, apoi pe parcurs când apar cheltuieli cu reparaţiile sau cu prestarea anumitor

servicii hoteliere. Apoi, pentru stabilirea tarifului, trebuie să se ia in calcul înlocuirea costului

27/68

investiţiei iniţiale, cu costul actual pe cameră, ca bază in determinarea tarifului de camera. Un alt

dezavantaj este acela că aceasta metodă nu ia in calcul contribuţia unor facilităţi si servicii

hoteliere la obţinerea profitului dorit de hotel. Un alt dezavantaj este acela că această metodă ia in

calcul gradul de ocupare a unităţii, deci aceasta se va dovedi utilă numai in cazul unui grad de

ocupare de 70%, de aceea dacă se aşteaptă un grad de ocupare mai mic, se va miza pe stabilirea

unui tarif mediu pe cameră mai mare, pentru a obţine acelaşi volum de încasări.

2. Relativ mai complicata, deoarece necesita un număr mare de informaţii financiare,

formula lui Hubbart, mai este denumita si „tehnica de jos in sus” (primul element de calcul –

venitul net / profitul – se obţine in partea de jos a contului de rezultate) de stabilire a tarifului si se

realizează in opt paşi.

Cu aceasta metoda se începe de la stabilirea profitului dorit, din care se deduc apoi

următoarele elemente: impozitul pe venit, costurile fixe si taxele de management si apoi costurile de

exploatare directe. Deci, cu aceasta metoda se iau in calcul costurile, camerele previzionate a fi

vândute si profiturile care se doresc a fi obţinute.

28/68

b. La abordarea politicii de preţ a unei unităţi hoteliere, se vor lua in calcul

obligatoriu si ratelor de ocupare din unitatea respectiva. Ratele de ocupare măsoară

performantele front-office-ului in vânzarea principalului produs al hotelului

(camerele). Pentru calculul acestor rate se vor avea in vedere următoarele elemente

operabile din raportul operaţiilor zilnice: numărul de camere disponibile pentru

vânzări, numărul de camere vândute, numărul de camere ocupate de mai mulţi

clienţi, numărul de clienţi, venitul net al camerelor.

Astfel, ratele de ocupare care pot fi calculate cu ajutorul acestora sunt: tariful mediu

zilnic, rata ocupării multiple si tariful mediu pe client. In mod normal, aceste rate

sunt calculate zilnic, săptămânal, lunar si anual.

Gradul de ocupare = (Nr. de camere vândute) / (Nr. total de camere)

Gradul de ocupare multipla = (Nr. de camere ocupate de mm de 1 client) / (Nr. camerelor vândute)

Numărul de clienţi pe camera = (Nr. de clienţi) / (Nr. camerelor vândute)

29/68

2. Metode de stabilire a preturilor meniurilor

In stabilirea preturilor meniurilor la preparatele culinare, trebuie sa se respecte un set de

reguli coerent si eficient. Acest principiu se numeşte „principiul pentru toţi” si are trei

componente8:

1. Dispersia preturilor . O gama de produse se poate imparti din punct de vedere al

preturilor in trei parţi egale: transa de preturi joase --- transa mediana --- transa de

preturi mari. Distribuţia felurilor de mâncare in cadrul transei mediane trebuie sa fie

cel puţin egala cu cea prezentata in cele doua transe laterale.

2. Amplitudinea gamei . Intr-o paleta de produse data, amplitudinea preţului (raportul

dintre preţul cel mai mare si preţul cel mai mic al gamei), nu trebuie sa fie mai mare

de 2.5 – 3.

3. Raportarea calitatii la preţ . Acest raport se exprima astfel:

Preţ mediu cerut / Preţ mediu oferit

Preţul mediu cerut = Cifra de afaceri / Cantitatea vândută

Preţul mediu oferit = Suma preţurilor de vânzare / Nr. felurilor de mâncare

Daca valoarea raportului este intre 0.9–1, raportul calitate – preţ este satisfăcător; daca

valoarea raportului este sub 0.9, gama de preţ este prea ridicata si atunci vor apărea probleme in

atragerea de clienţi, iar daca raportul este mai mare decât 1, produsele mai ieftine si mai puţin

sofisticate au tendinţa spre „preturi înalte”.

Capitolul 4: Pensiunea agroturistica. Analiza SWOT a agroturismului si pensiunilor agroturistice in Romania. Tipuri de structuri de primire

8 Stanciulescu G. – Managementul operaţiunilor de turism, Ed. All Beck, 2003

30/68

Philip Kotler: ,,un serviciu este o activitate sau un beneficiu pe care o parte o oferă unei alte părţi care este în esenţă intangibilă şi nu duce la proprietatea asupra unui lucru. Producţia sa poate fi sau nu legată de un produs fizic”...

Ce trebuie sa stim ?

* Turismul / agroturismul contribuie la ...

* Turismul / agroturismul este ...

* Turismul / agroturismul este ...

* Activitatile desfasurate sunt / au

* Serviciile turistice / agroturistice sunt / au ...

Particularitatile Codului mondial de etica in turism, in conditiile de desfasurare a agroturismului...

“agroturismul, comparativ cu turismul clasic, reprezinta construirea unei relatii speciale, de socializare si

de comunicare inter-umana”...

Pensiunea agroturistica

Cine vor fi clientii? ... + FIRMELE Avantajele desfasurarii unei astfel de activitati sunt numeroase:

Se poate lucra in familie, investitiile sunt mai mici, se pot reamenaja spatii deja existente, poate fi o activitate sezoniera, se pot valorifica produsele din propria gospodarie, posibilitatea de a tinti un anumit segment de piata.

Ce probleme pot aparea? Care sunt avantajele implicarii intr-o astfel de activitate?

Unde se poate gasi sprijin pentru o astfel de activitate?

Autoritati locale ?, asistenta tehnica?, targurile, birourile teritoriale, institutii de

invatamant, unitati financiar-bancare

De ce o pensiune?

Pentru cine?

Unde? Cand? Cum ? Cu ce?

* Serviciile de cazare şi alimentaţie publică se asigură numai în structuri de primire turistice clasificate.

Structurile de primire turistice includ:

31/68

structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare turistică : hoteluri, moteluri, vile, cabane,

bungalouri, sate de vacanţă, campinguri, nave fluviale şi maritime, pensiuni turistice şi pensiuni

agro-turistice, etc

structuri de primire turistice cu funcţiuni de alimentaţie publică : unităţi de alimentaţie din

incinta structurilor de primire cu funcţiuni de cazare, unităţi de alimentaţie publică situate în afara,

pe trasee şi în staţiuni turistice.

Ce trebuie avut continuu in vedere pe parcursul de desfasurarii activitatilor intr-o pensiune?

• Asigurarea unui climat favorabil turiştilor

• Oferirea unor servicii de calitate către client

• Organizarea programelor turistice opţionale

• Oferirea de informaţii de interes turistic despre zona

• Rezolvarea reclamaţiilor clienţilor...

Deci, un management participativ si interactiv continuu

Datorita specificitatilor serviciilor, vor vorbi despre servicii ca si utilităţi (este un serviciu sporadic)

şi servicii sub forma de fluxuri (sunt serviciile oferite în mod continuu, într-o anumită perioadă, în general

pe baza unui abonament).

Prin sprijinirea activitatilor agroturistice, obiectivele care sunt vizate la nivel de regiune sunt

urmatoarele: asigura resurse umane flexibile si instruite, capabile să sprijine o dezvoltare economică şi

socială, creeaza şi menţine locuri de muncă in sectorul privat, poate fi si un instrument de combatere a

excluderii sociale, sprijina persoanele aflate in dificultatea de a gasi un loc de munca, susţine interesul

IMM-urilor etc...

Analiza SWOT a agroturismului din Romania

S – Strong, W- Weak, O – Opportunities, T - Threat

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE- infrastructura educatională modesta

32/68

- amplasamentul intr-o zona propice vacantelor- pachete agroturistice variate si inedite- preturi competitive pe piata- oferta larga de mancaruri si bauturi traditionale- calificarea şi şcolarizare angajaţi- calificarea profesională prin formare iniţială - in sistemul de învăţământ public- dezvoltarea economiei bazată pe competenţa- număr mare de şcoli profesionale- patrimoniu cultural deosebit (si nu numai)- oferta culturala diversificata: festivaluri, spectacole de teatru, concerte, expozitii, obiceiuri si traditii- existenta unui tezaur etnografic si folcloric deosebit- existenta de izvoare minerale importante atatdin punct de vedere cantitativ cat si

- existenta unui numar mare de parcuri nationale, naturale si rezervatii

- structuri de cazare diversificata- diversitatea produselor alimentare ecologice- poluare redusa in majoritatea zonelor rurale- bucatarie traditionala si specialitati- o populaţie inca tinara- forţa de muncă ramane inca ieftină, disponibilă şi calificată- exista un potenţial ridicat pentru dezvoltarea activităţilor din turism, industrializarea produselor agricole etc.- grad important de ocupare a femeilor pe piata muncii- abilităţilor de cunoastere a limbilor străine de catre tineri- asigură interferenţe culturale cu o mare varietate de tradiţii şi obiceiuri

- educaţia managerială insuficient cultivată- colaborare mica cu instituţiile de învăţământ superior- in zonele rurale, datorita migratiei se creeaza o instabilitatedemografică, iar uneori sporul natural este negativ- numar crescător de abandonuri şcolare- existenta unui şomaj de lungă durată (datorat si probl de adaptare dupa piaţa forţei de muncă- probleme educaţionale la unele grupe sărace de populaţie- necorelarea ofertei educaţionale cu nevoile de pe piaţa muncii- sectorul servicii este slab dezvoltat- servicii de consultanţă slab dezvoltate în domeniul afacerilor- politici de resurse umane în cadrul firmelor inapropriate- emigrarea accentuată- populatia ocupata foarte mult in agricultura- investiţii reduse (infrastructura, servicii, formarea profesionala)- nivelul de calificare F de m si profilul de competenţe neadecvat cerintelor angajatorilor- RUdin administraţiile publice -locale - slab pregătite- oferta de reconversie nu este diversificată şi nu există oconcurenţă reala (oferta activeaza izolat, sporadic)- nu isi gaseste locul pe piata muncii- F de munca din mediul rural – jumatate- slaba educaţie antreprenorială- munca „la negru” - fenomen destul de răspândit- decalaj între pregătirea oferită de şcoală şi cerinţele pieţei muncii?- armonizare redusa a sistemului educaţional cu cerinţele pieţei muncii şi dezvoltării viitoare a societăţii- capacitate şi structură inegală a serviciilor- lipsa unor centre regionale de orientare, formare şi reconversie profesionala?- grad redus de utilizare a capacitatii de cazare si a duratei medie de sedere, in raport cu potentialul turistic existent- scaderea numarului de turisti straini- bazele de tratament aferente unor statiuni balneare au un grad inalt de uzura si neadaptate la standardele europene- transportul public de cele mm ori defectuos- monumentele istorice nu sunt suficient valorificate- infrastructurii de agrement inca insuficient dezvoltata- insuficienta cooperare intre diferiti operatori dinturism- lipsa interesului in redistribuirea populaţiei ocupatedinspre agricultură spre servicii şi industrie- lipsa unor programe de instruire adecvate

- incompatibilitate între oferta şi cererea de instruire, în special pentru instruirea în tehnologii moderne

- grad de tehnologizare inca foarte mic

OPORTUNITATI- pensiunile pot genera o atractie marita a regiunii

pentru investiţii străine

RISCURI (AMENINTARI)- cerinţe sporite de forţă de muncă în domenii ce ţin de

tehnică si tehnologie avansată

33/68

- pot beneficia de accesului pe piaţa UE a populaţiei- contribuie la schimburile economice şi culturale- potenţial de dezvoltare pentru sectorul terţiar- crearea de parteneriate între sectorul public si

mediul privat- dezvoltarea agroturismului ca segment de piaţă

pentru absorbirea forţei de muncă- creşterea gradului de responsabilitate socială- formarea unei mentalităţi a calităţii muncii- oferă posibilitatea reconversiei forţei de muncă- cresterea investiţiilor în regiune- existenţa programelor de finanţare UE- rata scazută a angajării în sectorul serviciilor (de

2 ori mai mică decât în UE) oferă oportunităţi de dezvoltare a sectorului

- ofera posibilitatea dezvoltarii antreprenoriatului- ofera posibilitatea de programe de includere

socială- cooperarea cu alte ţări în domeniul educaţiei şi

formării- restaurarea obiectivelor turistice aferente

patrimoniului cultural-istoric si valorificarea turistica a acestora

- posibilitatea diversificarii turismului de afaceri- interes international crescut pentru turismul

cultural, balnear- posibilitatea de a exploata zonele montane tot anul- posibilitatea adaptarii învăţământului şi a

instruirii profesionale la necesităţile pieţei muncii- crearea de noi locuri de muncă prin dezvoltarea

de noi întreprinderi şi servicii direct conectate- lansarea unor programe speciale care încurajează

“plasarea studenţilor în firme” prin oferirea unor avantaje specifice potenţialilor angajatori

- sărăcie şi izolarea unor zone generează fenomene de depopulare care, dublate de îmbătrânirea populaţiei, creează premisele dispariţiei unor localităţi

- creşterea disparităţilor în asigurarea infrastructurii şi serviciilor educaţionale corespunzătoare, datorită migraţiei populaţiei

- lipsa şcolilor în unele localităţi rurale izolate şi accesibilitatea dificilă spre centrele de comună

- restructurarea întreprinderi din zona, fără a oferi o alternativă, determina amplificarea problemelor sociale

- menţinerea emigrării specialiştilor şi a populaţiei calificate, influenteaza fluctuaţiile de pe piaţa forţei de muncă

- extinderea practicării muncii la negru- creşterea presiunii demografice a populaţiei în vârstă- socuri sociale la integrarea în UE- delocalizarea unor investiţii străine- subestimarea problemelor sistemului educaţional- cresterea dezechilibrului pe piaţa muncii între cerere

şi ofertă- apariţia unor noi fenomene sociale- infrastructura de transport si utilitati slab- competitie pe destinatii – oferte externe- imaginea deficitara a Romaniei poate afecta alegerea

unei optiuni spre Romania- degradarea patrimoniului arhitectural rural prin

depopularea localitatilor si a comunitatilor rurale- urbanizarea populatiei rurale implicand pierderea

autenticitatii si specificul local- capacitate insuficienta a firmelor de consultanţă- oportunităţile vagi şi limitate de ocupare a forţei de

muncă combinate cu standardul de viaţă scăzut au ca rezultat migrarea tinerilor instruiţi

- dezvoltarea pieţei negre a forţei de muncă are un impact negativ semnificativ asupra pieţei muncii legitime, mărind astfel nesiguranţa acesteia

Capitolul 5: Clasificarea zonelor turistice . Criterii si procedura de

clasificare a unitatilor turistice si a pensiunilor . Brevetarea persoanelor

care lucreaza in turism.

1. Clasificarea zonelor turistice

Prin H.G. nr. 867/2006, completata cu cadrul legislativ al ordinul nr.1296/2010, privind intocmirea

documentatiei si obtinerea certificatului de clasificare ca unitate de primire turistică, se stabilesc normele si

criteriile de atestare a statiunilor turistice, in scopul protejarii, conservarii si valorificarii resurselor turistice.

Astfel, pentru atestarea unei statiuni turistice trebuie indeplinite obligatoriu criteriile obligatorii si 75% din

34/68

punctajul maxim acordat pentru criteriile suplimentare, in cazul statiunilor de interes national si 50% pentru

statiunile turistice de interes local.

Conform noilor reglementări, atestarea statiunilor este conditionata de mai multi factori

printre care:

- amplasarea acestora intr-un cadru natural fara poluanti

- existenta studiilor si a documentelor care atesta prezenta si valoarea factorilor naturali de cura (ape

minerale, namol, lacuri terapeutice, saline, bioclimat) din punct de vedere calitativ si cantitativ

- constituirea perimetrelor de protectie ecologica, hidrogeologica si sanitara a factorilor naturali de cura

- drum rutier modernizat si marcat cu semne de circulatie

- transport in comun intre statiunea turistica si gara sau autogara care o deserveste

- asistentă medicală permanentă şi mijloc de transport pentru urgenţe medicale-naţional

- punct de prin ajutor şi mijloc de transport pentru urgenţe medicale-local

- punct farmaceutic

- amenajarea si iluminarea locurilor de promenada

- apa curenta, canalizare, energie electrica

- număr minim de 500 locuri in statiuni turistice naţionale, 100 in statiuni de interese local, în structuri de

primire turistică, din care minim 30% să fie clasificate la categoriile de 3-5 stele, cu execpţia campingurilor

- localităţile sau părţile de localităţi de pe litoral trebuie să dispună de plajă amenajată, posturile de salvare

acvatică-salvamar şi posturile de prim ajutor

- localităţile montane trebuie să dispună de servicii de salvare montană de tip salavamont;

- amenajări şi dotări pentru relaxare în are liber şi plimbări (drumuri pietonale, locuri de promenandă

- terenuri de joaca pentru copii

- semnalizarea obiectivelor turistice cu indicatoare de orientare şi informare, tipărit, pe suport electronic sau

web site

- realizarea de materiale de promovare a staţiunii turistice şi a zonei.

1.1. Criteriile suplimentare de atestare a statiunilor turistice

1. Trenurile cu regim de rezervare a locurilor, inclusiv vagoanele de dormit, trebuie să oprească în gara care

deserveşte staţiunea turistică (10 p)

2. Autobuze de linie care deservesc zilnic autogara (10p )

3. Spaţii comerciale şi pentru activităţi de prestări de servicii: bancă, schimb valutar,

agenţie de turism (10 p)

4. Săli de spectacole şi de conferinţe cu o capacitate totala egală cu minim 40% din numărul locurilor

35/68

existente în staţiune (30 p)

5. Asistenţă medicală balneară, după caz, acreditată conform normelor legale în vigoare (20 p)

6. Dotări tehnice pentru exploatarea, protecţia şi utilizarea resurselor minerale terapeutice (20 p)

7. Amenajări şi dotări pentru servicii de revigorare în spaţii construite, săli pentru întreţinere (fitness) (10 p)

8. Parc amenajat 5 puncte pt. fiecare maxim 30 puncte

9. Trasee turistice montane omologate, marcate şi afişate, dacă este cazul 5 puncte pt. fiecare maxim 30

puncte

10. Bază pentru valorificarea resurselor naturale terapeutice, dacă este cazul 30 p

11. Amenajări şi dotări pentru pentru practicarea sporturilor (agrement nautic, tenis, fotbal, etc. ) 15 p

12. Localităţile sau părţile de localităţi care dispun de condiţii pentru practicarea schiului trebuie să aibă

amenajate cel puţin o pârtie de schi omologată şi mijloacele de transport pe cablu corespunzătoare 10 puncte

pt. fiecare maxim 50 puncte.

13. Organizarea de evenimente turistice, culturale, sportive , cu caracter de repetabilitate pe bază de calendar

10 pt. fiecare maxim 30 puncte

14. Centru national de informare şi promovare turistică, cu personal permanent care să deservească exclusiv

centrul 30 p

15. Asigurarea legăturii permanente on-line între structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare şi

centrul de informare şi promovare turistică 20 p

16. Canalizare centralizata 50 p

Punctajul minim pentru atestarea statiunilor de interes national este de 135 puncte, iar cel pentru

statiunile de interes local este de 90 puncte.

In scopul unei mai bune informari a turistilor şi pentru îmbunătăţirea cadrului de protejare,

conservare şi valorificare a resurselor turistice, localitatile ori părţi ale acestora, atestate ca statiuni turistice

de interes naţional sau local, vor fi semnalizate pe drumurile nationale si judetene cu panouri indicatoare, la

intrarea in statiunea turistica.

De asemenea, ministerul poate propune retragerea atestarii unei statiuni turistice, in cazul in care statiunea

turistica atestata conform legislatiei anterioare nu mai indeplineste criteriile obligatorii de atestare. Evaluarea

se va realiza de reprezentanţii Ministerului de resort.

Avantajele atestării ca statiune turistică

1) Facilităţi generale

- includerea în catalogul anual al staţiunilor turistice editat de Minister

- prezentarea pe site-ul oficial al Ministerului

- includerea în toate materialele de promovare editate de Minister

36/68

- includerea în harta staţiunilor turistice editată de Minister

2) Facilităţi specifice staţiunilor turistice de interes naţional si local

- organizarea de Minister de evenimente de promovare şi dezvoltare a turismului, cu precădere târguri, burse,

manifestări expoziţionale, în locaţităţile atestate ca staţiuni de interes naţional

- organizarea de către Minister, de cursuri de formare profesională în domeniul turismului pentru personalul

din cadrul structurilor de primire turistice din staţiuni turistice de interes naţional

- finanţarea de către Minister a programelor de acreditare a sistemului de management a calităţii pentru

administrarea staţiunii turistice de interes naţional

- finanţarea de către a serviciilor în vederea elaborării planurilor de dezvoltare a staţiunilor turistice de interes

naţional

- se acordă prioritate în cadrul programelor speciale de investiţii cu finanţare de la bugetul de stat şi din

fonduri europene pentru staţiunile turistice de interes naţional.

Atestarea statiunilor turistice are ca scop crearea cadrului necesar pentru protejarea si conservarea potentialului

turistic si satisfacerea necesitatilor de odihna si de recreere a populatiei, intr-o zona protejata si declarata ca atare

conform legii. Statiunea turistica se atesta prin Hotarare a Guvernului, la initiativa Ministerul Turismului si/sau a

autoritatii administratiei publice locale.

Se atesta ca statiune turistica localitatea cu functii turistice specifice, resurse turistice naturale si cu

structuri necesare valorificarii si practicarii turismului, care indeplineste criteriile minime prevazute in normele specifice.

Statiunile turistice pot fi atestate ca:

statiuni turistice de interes national

statiuni turistice de interes local.

Daca initiativa atestarii apartine autoritatii publice locale, atunci se transmite

Ministerului Turismului o scrisoare de intentie, impreuna cu un studiu de oportunitate din care sa

reiasa necesitatea atestarii turistice respective. Ministerul Turismului transmite initiatorului Acordul de principiu care

reprezinta acceptul pentru intocmirea documentatiei, sau observatiile sale, in cazul in care cererea mai trebuie

fundamentata.

Documetatia pentru atestarea statiunii turistice

Documentatia se intocmeste de catre autoritatea administratiei publice locale si va cuprinde:

37/68

a) memoriul de prezentare

b) piese / planse desenate

c) anexele de sustinere / motivare:

- documentatia de urbanism si/sau de amenajare a teritoriului, (cf. anexei la Legea

nr.50/1991)

- fisa statiunii turistice, cu prezentarea detaliata a criteriilor minime indeplinite si, eventual a

celor suplimentare

- studii si documente care sa sustina atestarea calitatii de statiune turistica si a specificului ei.

Documentatia se depune la Ministerul Turismului care, in termen de 30 de zile, va intocmi proiectul de

hotarare a Guvemului pentru atestarea statiunii turistice.

Respectarea criteriilor care au stat la baza atestarii statiunii turistice devine obligatorie pentru autoritatea

administratiei publice locale si pentru agentii economici implicati in administrarea si exploatarea statiunii. Orice

modificare adusa planului urbanistic general al statiunii turistice va fi avizata si aprobata potrivit legii.

Ministerul Turismului va aviza documentatiile pentru constructii cu specific turistic din perimetrul statiunii

turistice, care se prezinta, conform legii, in vederea obtinerii autorizatiei de construire.

Tot Ministerul Turismului este cel care poate propune retragerea atestarii unei statiuni turistice in cazul in care nu

sunt respectate criteriile minime prevazute initial.

In produsul turistic nu se materializeaza numai serviciile prestatorilor (transport, primire, servirea mesei,

tratament balnear, agrement, divertismente ), ci si serviciile proprii agentiilor de turism specializate in

comercializarea lor sau in intermedierea diferitelor aranjamente turistice.

Tehnica turistica (ansamblul procedeelor si metodelor, imbinate cu arta personala, utilizate in executarea unei

operatiuni turistice sau in practicarea profesiunii de turism) opereaza cu o serie de concepte a caror semnificatie, se

prezinta astfel (cf terminologiei OMT):

Turism intern - este activitatea turistica practicata in interiorul unei tari.

Turism national - turismul intern al unei tari si turismul emitator realizat de rezidentii acelei tari care viziteaza

alte tari.

Turism international - este format din turismul receptor si turismul emitator.

Vizitator - este orice persoana care calatoreste spre un loc. Acestia pot fi: turisti si excursionisti

Aranjament turistic- ansamblul bunurilor si serviciilor prestate in timpul deplasarii in scopuri turistice a unei

persoane sau a unui grup, pe baza unui program prestabilit.

38/68

Itinerar turistic - traseul pe care se desfasoara o calatorie cu indicarea localitatilor si a punctelor de interes turistic.

Itinerarul este strans legat de perioada si de serviciile prestate.

Dupa modul de prezentare, itinerariile turistice pot fi:

Itinerar geografic - reprezentarea graficului ce indica parcursul de realizat, din localitatea de plecare -

la destinatie.

Itinerar generic - redactat de catre organizator anterior efectuarii cheltuielilor de calatorie, pentru a

oferi turistului o

imagine asupra etapelor pe perioada voiajului, fara precizarea datelor specifice, ci numai cu indicarea

detaliata a datelor generice care sa dea o informatie suficienta asupra diverselor particularitati ale

deplasarii.

Itinerar descriptiv - este analog cu cel precedent (indicarea generica a serviciilor, fara precizarea

datelor tehnice) continand descrierea turistica a traseului, localitatilor si obiectivelor ce urmeaza a fi

vizitate.

Itinerar analitic (tehnic) - itinerarul intocmit in momentul realizarii calatoriei: el contine datele

tehnice necesare desfasurarii voiajului si reprezinta un document detaliat, cu indicatii orare, mijloace de

transport si serviciile de care va beneficia zilnic turistul.

Circuit turistic - itinerarul de vizita a mai multor tari, zone, localitati si puncte turistice, al carui punct

de plecare coincide cu cel de sosire.

39/68

2. ACORDAREA DE LICENTE AGENTILOR ECONOMICI DIN TURISM

Agentii economici din turism pot functiona numai pe baza licentei (conform H.G. 238/2001) eliberate de

admirtistratia publica centrala de turism, in cazul tarii noastre Ministeml Turismului. Licenta de turism este

documentul prin care se atesta capacitatea de a efectua, in conformitate cu reglementarile din acordurile

Internationale la care o tara este afiliata, servicii de calitate si siguranta pentru turisti.

Este considerata agentie de turism orice unitate specializata care organizeaza, ofera si vinde pachete de

servicii turistice, obligandu-se astfel sa procure, contra cost, calatorilor titluri de transport si servicii turistice

(cazare, masa, agrement).

Prin licentierea agentilor economici din turism, statul urmareste sa garanteze competenta si solvabilitatea

agentilor, dar si ca acestea sa faca fata concurentei neloiale a altor organizatori de produse turistice. Conditiile de

acordare a licencelor de turism difera de la o tara la alta. In tara noastra, in functie de complexitatea obiectului de

activitate, licentele intalnim:

Licente de turism categoria A, acordate agentiilor care au capacitatea sa efectueze urmatoarele activitati:

organizarea de pachete de servicii in domeniul turismului international si intern; vanzarea catre turisti a

pachetelor de servicii proprii si a altor contractate cu alte agentii de turism licentiate;

- rezervarea si comercializarea serviciilor de cazare, masa, transport, agrement, tratament si cura balneara,

asistenta turistica (ghizi), inchirieri de autoturisme, cu sau fara sofer, obtinerea de vize turistice etc;

- rezervarea si comercializarea de bilete pentru mijloace de transport, spectacole si manifestari artistice,

sportive sau la alte activitati de divertisment si agrement in cadrul sejurului sau programului turistic.

Licente de turism categoria B, acordate agentiilor care opereaza numai in domeniul turismului intern si

desfasoara aceleasi activitati ca in cazul licentelor de turism categoria A.

In vederea licentierii, agentiile de turism trebuie sa indeplineasca urmatoarele criterii minime, specifice

fiecarei categorii:

- sa detina documente legale de constituire- sa aiba prevazut in obiectul de activitate servicii turistice- persoanele juridice sa fie inregistrate in Registrul Comertului- starea si aspectul cladirii, in care functioneaza agentia, sa fie corespunzatoare- amplasarea agentiei intr-o cladire sa permita un acces usor - suprafata comerciala a agentiei sa fie de peste 6 m2

- spatiul comercial sa fie utilizat exclusiv pentru turism- seful agentiei sa fie posesor de brevet pentru turism- personalul de servire al agentiei sa fie calificat si sa fie cunoscator de limbi de circulatie internationala- sa aiba un corp de ghizi calificati- sa aiba un fond de garanfie

40/68

- sa editeze pliante turistice- sa utilizeze mijloacele de transport ale agentilor economici licentiati in transport- sa utilizeze numai autocare clasificate- sa asigure servicii de cazare si masa numai in unitati clasificate- sa afiseze la loc vizibil preturile, tarifele si comisioanele practicate, ca si conditiile generale de vanzare, conform unui model-cadru - sa dispuna de mobilier de birou si de mijloace de telecomunicatii.

Licentele eliberate sunt valabile pe o perioada de 5 ani, iar la expirarea termenului vor trebui sa se ceara

eliberarea unora noi. Dosarul pentru eliberarea licentelor de turism se realizeaza pe baza unui dosar, in baza unei

documentatii, care trebuie sa cuprinda urmatoarele documente:

1. Cerere tip de eliberare a licentei

2. Copie a hotararii judecatoresti de infiintare a agentului economic din care rezulta obiectul de

activitate, structura actionariatului

3. Copie dupa certificatul de inmatriculare in Registrul Comertului

4. Dovada constituirii fondului de garantie

5. Copia dupa brevetul pentru turism al sefului de agentie

6. Copia dupa contractul de munca al persoanei ce detine brevetul pentru turism inregistrat la

Directia de munca si protectie sociala judeteana

7. Copia actului de detinere a spatiului

8. Fisa tip de prezentare a agentiei dc turism

9. Machetele documentelor de decontare folosite

10. Dovada achitarii contravalorii prestatiei efectuate pentru eliberarea licentei

Documentatia avizata de organul de turism se transmite Ministerului Turismului care, prin compartimentul de

specialitate (Directia Generala de Autorizare), verifica la fata locului modul indeplinire a conditiilor necesare

functionarii agentiei de turism. Termenul de solutionare a cererii este de 30 de zile de la data inregistrarii

documentatiei complete.

In cazul in care intervin schimbari (sediul, titularul licentei, inscrierea/radierea unei filiale) se va depune un

set de documente la acelasi compartiment de specialitate.

Licenta pentru turism se afiseaza obligatoriu in incinta agentiei, la vedere, pentru a fi cunoscuta de turisti.

Agentii le de turism au obligatia sa respecte conditiile de licenta, nerespectarea acestora fiind sanctionata cu

suspendarea lor temporara sau definitiva.

Radierea licenţei de turism a agentiei, respectiv a filialei acesteia se va prezenta următoarea documentaţie: a)

cerere; b) licenţa de turism şi, respectiv anexa licenţei de turism, în original.

41/68

Suspendarea licentelor de turism se va face de catre Ministerul Turismului, in cazul in care se constata

nerespectarea uneia dintre situatiile prevazute la art. 8 din HG 238 / 2001, sau daca cu ocazia verificarilor efectuate

in vederea avizarii licentei de turism, se constata ca nu mai sunt indeplinite conditiile care au stat la baza acordarii

acesteia. Suspendarea se face pe o perioada de pana la un an.

Licenta de turism este suspendata din oficiu pe perioada in care agentul economic nu are incheiata polita de

asigurare pentru riscul de insolvabilitate a agentiei sau de faliment.

Pentru serviciile agentilor economici din turism sunt percepute anumite tarife. Tarifele trebuie aprobate de

catre Oficiul de Autorizare si Control in Turism (0. A. C. T).

2.1.Clasificarea structurilor de primire turistice. Criterii de clasificare

La nivelul unei structuri de primire in agroturism, au fost distinse trei tipuri de nevoi care trebuie

satisfacute, la trei niveluri. Acestea sunt:

1. Nevoi complementare

2. Nevoi decisive

3. Nevoi de baza

Pensiunea turistica din mediul rural poate avea o capacitate de cazare este de maxim 30 de

locuri, respectiv 10 camere. Pentru aceasta structura de cazare se pot obtine un numar de margarete

intre 1 si 5. Potrivit Ordinului nr. 510/ 2002, sunt prezentate criteriile minime care trebuie

indeplinite pentru fiecare numar de margarete in parte (1-2 margarete , 3-5 margarete):

A. Criterii SPECIFICE fiecarei categorii

Pentru 1-2- margarete: spatii corespunzatoare si igienice, pentru prepararea mesei, dotate cu

echipamente de preparare si conservare a alimentelor, grup sanitar comun (o cabina de dus si un

spalator la 10 locuri ; o cabina de dus la 15 locuri), incalzire cu soba de teracota sau cu alte

echipamente admise de normele PSI, suprafata minima a camerelor (pentru camere cu 2 paturi) de

11-12 mp, numarul maxim de paturi simple / camera : 3 la 1 margareta si 4 la 2 margarete, pat cu

saltea de orice tip, dulap de haine, veiozatelevizor si aparat de radio in spatii comune

Pentru 3-5 margarete. curte cu amenajari florale, suprafete de joaca pentru copii, parcare

proprie, sufragerie dotata cu mobilier adecvat, de calitate superioara si cu inventar de servire de

42/68

calitate, camere cu grup sanitar propriu (cada sau cuva de dus, lavoar si WC), incalzire centrala sau

cu gaze la soba de teracota, numarul maxim de paturi simple / camera : 2, suprafata minima a

camerelor (pentru camere cu 2 paturi) 13-20 mp, pat cu somiera cu saltea sau cu saltea relaxa,

mobilier uniform si de calitate superioara, dulap de haine, veioza, perdele transparente, televizor si

aparat de radio, plita electrica sau cu gaze, vase si ustensile de bucatarie din inox, telefon la

dispozitia turistilor, perdele obturante sau alte mijloace de obturare a luminii, perii pentru haine si

pantofi, pahare (2 buc/persoana).

B. Criterii COMUNE tuturor categoriilor

Anexele gospodaresti pentru cresterea animalelor vor fi amplasate si intretinute astfel incat

sa nu creeze disconfort turistilor, constructia sa fie in stare buna, caile de acces proprii si spatiile

inconjuratoare sa fie bine intretinute, accesul in camerele de dormit si in grupurile sanitare sa fie

direct, fara a trece prin alte camere, folosite pentru dormit, racord la reteaua publica de canalizare

sau la mijloace proprii de colectare si epurare, plapuma/pled/paturi (2 bucati/persoana), perne mari,

cearceaf pentru pat si cearceaf plic, masa si scaune, cuier, oglinda sau toaleta, prosoape pentru fata

(1 buc./persoana).

Procedura de clasificare a unei pensiuni agroturistice

« In scopul protectiei turistilor, serviciile de cazare si alimentatie publica se asigura numai in

structuri de primire turistica clasificate. » art 1, al.(2), HG nr 1328 din 27 dec 2001. Asadar, pentru

ca o pensiune sa functioneze legal, trebuie sa fie clasificata, adica trebuie obtinut un «certificat de

clasificare» si, o data cu el, un numar de margarete, in functie de conditiile de mai sus. Pasii care

trebuie parcursi in vederea clasificarii:

Etapa 1 : Autorizarea persoanelor fizice, respectiv alegerea unei forme juridice prin care

sa va desfasurati activitatea; exista trei forme principale de autorizare, si va prezentam aspectele cele

mai importante ale fiecareia mentionate de cei ce le practica:

- Persoana Fizica Autorizata (PFA)

- Asociatia Familiala (AF)

- Societatea comerciala (SC)

Etapa 2 : Intocmirea unui dosar care sa cuprinda urmatoarele documente:

- certificat constatator de la registrul Comertului din care sa rezulte obiectul de activitate si structura

actionariatului

- avize si autorizatii legale: PSI, sanitara, sanitar-veterinara, de mediu si protectia muncii, dupa caz

43/68

- Certificatul de Inregistrare la Registrul Comertului a PFA, AF sau SC ( in functie de ce ati ales dvs

mai sus)

- schita privind amplasarea si adresa unitatii

- schita privind structura, amplasarea si nominalizarea camerelor si a spatiilor de alimentatie

- aviz specific privind amplasamentul si functionalitatea obiectivului

- copie dupa actul doveditor al pregatirii profesionale in domeniu activitatilor de turism, eliberate de

institutii autorizate de Ministerul Educatiei Nationale si de Ministerul Transporturilor,

Constructiilor si Turismului

- certificat de inmatriculare

- actul constitutiv (pentru SC) sau autorizatia de functionare (in cazul PFA sau AF)

- cerere de eliberare a certificatului de clasificare

Etapa 3 : Documentatia de clasificare se trasmite reprezentantului zonal al Ministerului

Transporturilor, Constructiilor si Turismului – Directia Generala de Autorizare si Control (MTCT –

DGAC), cu minim 60 de zile inainte de darea in folosinta a structurilor de cazare sau alimentatie;

Etapa 4 : Specialisti din cadrul MTCT – DGAC insotiti de specialisti din cadrul consiliilor

judetene locale sau asociatii profesionale de turism, vor verifica daca pensiunea indeplineste

criteriile legale si vor acorda un „certificat de clasificare” .

Etapa 5 : Reclasificarea pensiunilor deja clasificate, respectiv din 3 in 3 ani este necesara

aplicarea vizei pe autorizatia de functionare; trebuie sa solicitati aceasta avizare cu cel putin 60 de

zile inainte de expirarea celor 3 ani de la emiterea autorizatiei sau de la ultima viza.

Placheta cuprinzând mentiunea "Clasificat de Ministerul Turismului", sigla acestuia, însemnele

privind tipul structurii de primire turistice si nivelul de clasificare se expun, la loc vizibil, în

exteriorul clădirii, conform legii.

Procedura de clasificare este, din pacate, destul de complicata; va sfatuim sa cereti sfatul

proprietarilor de pensiuni deja clasificate, primariilor din localitate sau asociatiilor profesionale

active in turism pe care le cunoasteti.

Drepturi si obligatii ale agentilor economici implicati in activitatile turistice

Ca si agenti economici cu activitate in turism, aveti urmatoarele drepturi si obligatii, conform

legii:

44/68

DREPTURI

are dreptul de a presta si comercializa servicii turistice, in conditiile legii

are dreptul de a primi asistenta de specialitate si informatii generale, din partea Ministerului

Turismului si a institutiilor din subordinea sa, privind stategia si programele de dezvoltare

ale turismului

are dreptul de a fi inclusi, la cerere, in programele de pregatire profesionala initiate de

Ministerul Turismului

are dreptul de a participa la actiunile de promovare (nationala si internationala) si sa fie

inclusi in cataloage, ghiduri si alte mijloace de lansare a ofertei nationale de servicii turistice

are dreptul de a beneficia de facilitati acordate de stat si de alte organisme si organizatii,

conform prevederilor legale, in scopul stimularii activitatii de turism

are dreptul de a obtine certificatul de clasificare si reclasificarea pentru fiecare unitate

proprie care presteaza servicii turistice, corespunzator criteriilor indeplinite de unitatea

respectiva

45/68

OBLIGATII

are obligatia de a presta serviciile turistice la nivelul categoriei unitatii, conform

certificatului de clasificare

are obligatia de a functiona numai in structuri de primire turistica clasificate

are obligatia de a functiona numai cu personal clasificat

are obligatia de a afisa, in forma vizibila si clara, lista serviciilor si a tarifelor

practicate

are obligatia de a informa turistii corect si adecvat cu privire la serviciile turistice

prestate

are obligatia de a asigura protectia turistilor care utilizeaza serviciile turistice

are obligatia de a proteja bunurile turistilor impotriva deteriorarii sau furtului si sa

sigure despagubirea acestora in cazul aparitiei unor prejudicii, conform legii

are obligatia de a realiza exploatarea patrimoniului turistic, in acelasi timp asigurand

protectia si conservarea acestuia si a mediului inconjurator

are obligatia de a realiza publicitate proprie cu obiectivitate si respect fata de

resursele turistice, in scopul protejarii calitatii produsului turistic romanesc.

2.3. CLASIFICAREA RESTAURANTELOR/ UNITATI DE ALIMENTATIE

Una din cele mai vechi legi care impunea clasificarea hotelurilor ca o condiţie pentru

obţinerea licenţei de funcţionare, a fost cunoscuta in Italia (1937) si care prevedea o clasificare de la

1 - 4 stele, plus o categorie „lux”, acest sistem păstrându-se si astăzi.

Structurile hoteliere sunt clasificate după unul sau mai multe sisteme. Astfel, in unele tari,

guvernele controlează aceasta activitate de clasificare pe baza unor standarde publice pentru

echipamente si servicii (Italia, Franţa, Grecia, Spania). In alte tari, clasificarea se face de către

asociaţiile hoteliere naţionale care elaborează criteriile si procedura de clasificare. Unele tari au un

sistem de clasificare de 4 stele, iar altele de 5 stele. De exemplu, Franţa si Spania au sistemul de

clasificare de 4 stele, plus o categorie de „4 stele luxe”, dar pentru care se clasifica foarte puţine

unitati.

In Franta, ministerul turismului stabileşte existenta hotelurilor omologate si neomologate.

46/68

In Marea Britanie, hotelurile sunt clasificate de Tourist Board (Oficiul pentru turism), in

hoteluri de 1 -5 coroane (crowns).

In Germania, Federaţia Hotelurilor si Restaurantelor DEHOGA, in colaborare cu asociaţiile

si camerele de comerţ ale landurilor, au elaborat un sistem de clasificare, care stabileşte criteriile si

modalitatile de clasificare. Clasificarea este voluntara si se acorda la cerere prin completarea unui

chestionar de autoevaluare. Sistemul de clasificare este de la 1 – 5 stele (Tourist, Standard, Komfort,

First Class si Luxus).

In Elveţia, sistemul este realizat de Asociaţia naţionala a hotelurilor, clasificarea fiind

voluntara si se bazează pe autoevaluarea hotelului. Criteriile minime de clasificare conform

standardelor din Elveţia sunt: accesul, personalul, securitatea, serviciile oferite, dotarea spatiilor, si

referiri la calitatea serviciilor: prima impresie, salutul, zâmbetul, amabilitatea, informaţiile oferite.

In SUA, in vederea clasificărilor inspectorii viziteaza anual proprietatile clasificate.

Procedura de clasificare se realizează prin intermediul Mobil Star Guide (Mobil Travel Guide), cu o

clasificare de la 1 la 5 stele, aici prevazandu-se ca, in afara de incadrarea in standardele de

functionalitate, fiecare client sa fie tratat ca un VIP. A doua organizatie de clasificare este American

Automobile Association Diamond Rating ( AAA Tour Book), cu o clasificare de la 1 la 5 diamante.

Iata de ce, datorita sistemelor variate de clasificare, bazate pe diferite standarde,

acestea nu permit o comparatie calitativa a hotelurilor din tari sau regiuni diferite. Cu toate acestea,

se observa o tendinta de generalizare a sistemului de clasificare de la 1 la 5 stele, clasificarea fiind

facuta pe standarde unanim acceptate.

In acest sens, pentru crearea unui cadru unitar de clasificare, chiar din anul 1969, Uniunea

Internationala a Organismelor Oficiale de Turism (UIOOT), predecesoarea OMT, a realizat primele

standarde internationale pentru clasificarea hotelurilor si a altor structuri similare. Ulterior, in anul

1975 si apoi in anul 1988, s-au elaborat noi standarde de clasificare.

Aceste standarde au prevazut o serie de conditii minime de clasificare, cum ar fi: numarul

minim de camere (10), standarde stricte privind instalatiile sanitare si de igiena, pentru baile

clientilor si personalului, standarde stricte pentru serviciile de curatenie si igiena, materialele de

constructie si utilajele, mobilierul si decoratiunile trebuie sa fie de calitate si adaptate la categoria de

incadrare, intregul personal trebuie sa fie calificat intr-o institutie de invatamant hotelier, trebuie

asigurata securitatea clientilor, toate unitatile trebuie sa asigure standarde minime de servicii si

confort si sa fie prevazute cu servicii medicale de prim ajutor.

*** Standardele specifice lanturilor hoteliere sunt mai complexe, cuprinzand referiri de ordin

constructiv, de dotare, de securitate, de servicii, de personal, operationale, de calitate.

47/68

Clasificarea tipologica a structurilor de primire din turismul international, se face in

functie de diferite criterii, cum ar fi: specificul, serviciile oferite, amplasarea, forma de proprietate

sau administrare, gradul de mobilitate. Astfel, in practica, se intalnesc urmatoarele tipuri de unitati

de cazare turistica:

- IMOBILE: private (resedinte secundare, time-sharing etc), in mediul rural

(pensiuni, ferma taraneasca), cu scop lucrativ (locuinte sezoniere, camere de

oaspeti), colective (hoteluri, moteluri, vile, sate de vacanta, campinguri, cluburi),

colective pentru turismul social (colonii de vacanta, hanuri pentru tineri, tabere,

refugii montane)

- MOBILE: private (rulote, nave – iahturi, salupe, barci), cu scop lucrativ

(ambarcatiuni locuite, nave, rulote), in mediul rural (camping la ferma, camping

neorganizat, rulote), colective (nave de croaziera, camping, caravana).

48/68

*** Date despre principalele grupuri si lanturi hoteliere din lume

*** Calendarul manifestarilor turistice din 2010 si 2011

*** lista hotelurilor din Romania intrate in circuitul lanturilor internationale

Clasificarea structurilor turistice se poate face dupa mai multe criterii; vom enumera urmatoarele:

*din punct de vedere (dpv) al tipologiei

* dpv al categoriei de incadrare

* dpv al destinatiei

* dpv al amplasarii

* dpv al fluctuatiei turistice

* dpv al dimensiunii

* dpv arhitectural

Pentru a se încadra in una din categoriile de clasificare, structurile de primire trebuie sa

îndeplinească Criteriile obligatorii prevăzute in OMT 510 / 2002, Anexa 1.1.a, pe următoarele

grupe:

1. starea generala a clădirii: aspect, firma, însemne distinctive, parcare, rampa de acces

pentru persoanele cu deficiente fizice etc.

2. Organizarea spatiilor si a serviciilor aferente.....

3. instalatii: ...

..................................

In anexa 1.1.b sunt prevazute Criterii suplimentare (facultative) de evaluare referitoare la

constructii – instalatii si dotari, alte servicii, spatii de agrement si fitness, centre de afaceri etc.

Alte criterii de clasificare a unitatilor hoteliere

a. in functie de dimensiunea constructiva si capacitatea de cazare: hoteluri de capacitate mica (50

camere), de capacitate medie (50 – 150 camere), de capacitate mare (150 – 300 camere), de

capacitate foarte mare (peste 300 camere).

49/68

b. In functie de variatia fluxurilor turistice: structuri de primire cu un singur varf de sezon (vara),

structuri cu doua varfuri de sezon (vara si iarna), din statiunile montane si cele balneoclimaterice

si structuri cu caracter permanent – neafectate de factorii sezonieri – aflate in localitatile urbane

sau de-a lungul arterelor intens circulate

c. In functie de destinatie (motivatie): unitatile pentru oamenii de afaceri, de vacanta, pentru

tratament, pentru sportivi, pentru tranzit.

Clasificarea restaurantelor si altor unitati pentru turism cste reglementata prin Hotarare de guvern.

Sunt clasificate ca restaurante pentru turism, unitatile a caror clientela este in principal turistica, au amenajari

corespunzatoare pentru un confort minim si in perfecta stare de intretinere generala si a caror exploatare este

asigurata in conditii satisfacatoare de moralitate si competenta profesionala.

Restaurantele pentru turism sunt clasificate pe categorii prin acordarea de stele (incepand cu " 1 stea" pana la

categoria "4 stele" -5 stele si lux 6), dupa caracteristicile si cerintele determinate pentru fiecare categorie de local

in parte. Clasificarea restaurantelor pe categorii se face prin acordarea de stele,.

Cererile pentru clasificare sunt formulate de catre patroni si sunt eventual insotite de avizul organizatiei

profesionale la care sunt afiliati cei interesati. Cererile insotite de raportul vizitei sunt prezentate pentru

examinarea unei comisii. In urma depunerii cererii se va dispune efectuarea unei vizite la restaurantele a caror

clasificare este solicitata. In cazul in care un restaurant de turism nu raspunde conditiilor cerute, se dispune

declasificarea acestuia, in baza avizului aceleiasi comisii.

Potrivit reglementarilor existente, reclasificarea restaurantelor pentru turism se efectueaza periodic.

50/68

3. Brevetarea persoanelor fizice care conduc activitati de turism

Pentru a putea conduce unitatile prestatoare de activitati turistice, persoanele fizice trebuie sa beneficieze de

brevete pentru turism care constituie, de fapt, actul prin care se atesta capacitatea profesionala si probitatea

morala a acestora.

Conducerea operativa a agentiilor de turism, a filialelor acestora din alte localitati, a hotelurilor, a motelurilor,

campingurilor (cu o capacitate de peste 100 de locuri de cazare), a satelor de vacanta, cabanelor si a unitatilor de

alimentatie pentru turism de categoria I si “lux”, cu o capacitate mai mare de 50 de locuri la mese, se asigura cu

persoane care detin brevete de turism.

In functie de nivelul si complexitatea pregatirii profesionale a managerului, brevetele in turism se acorda

pentru urmatoarele categorii de functii:

1. manageri in activitatea de turism

2. directori de agentie de turism tour-operatoare

3. director de agentie de turism detailista

4. director de hotel

5. director de restaurant

6. cabanier

In vederea obtinerii brevetului de turism, persoana in cauza trebuie sa prezinte urmatoarea documentatie:

1. cererea tip de eliberare a brevetului

2. dovada asupra permisului de munca in Romania (pentru cetateni straini)

3. curriculum vitae din care sa reiasa pregatirea si experienta profesionala, plus declaratia “Declar pe

propria raspundere ca datele cuprinse in prezentul inscris sunt reale, iar in cazul in care se constata

contrariul, sa-mi fie anulat brevetul de turism”

4. copie dupa actul de identitate

5. copii ale actelor de studii si ale documentelor de atestare a perioadelor lucrate in turism

6. cazierul juridic, daca este cazul

7. atestat de limba straina de circulatie internationala (cu exceptia cabanierului si a directorului de agentie

de turism detailista)

8. atestat de limba romana pentru cetateni straini

9. caracterizare de la ultimul loc de munca, daca este cazul

10. dovada achitarii contravalorii prestatiei efectuate

Brevetele de turism sunt valabile pe durata nelimitata. In situafia in care detinatorul unui astfel de brevet

isi schimba locui de munca, documentul isi pastreaza valabilitatea pentru aceeasi functie.

51/68

Brevetul de turism se retrage de catre Ministerul Turismului in urmatoarele situatii:

- cand nu mai sunt indeplinite criteriile care au stat la baza eliberarii acestuia

- cand, din motive imputabile titularului brevetului, acestuia ii este anulata licenta de turism sau ii este

retras certificatul de clasificare a structurii de primire

Neacordarea sau retragerea licentei sau a brevetului de turism, ca si neavizarea sau suspendarea

licentei de turism pot fi atacte la instanta de contencios administrativ in conditiile legii.

Constituie contraventie urmatoarele fapte, daca nusunt comise in astfel de conditii incat, potrivit legii

penale, sa constituie infractiune:

- desfasurarea de activitati turistice specifice agentiilor de turism de catre agentii economice cu licenta de

turism suspendata, neavizata sau cu viza epirata

- nerespectarea obiectului de activitate inscris in licenta de turism, corespunzator tipului de licenta de turism

obtinut

- desfasurarea de activitati turistice in alte sedii decat cele inscrise in licenta de turism

- neasigurarea conducerii de catre persoane posesoare de brevet de turism a agentiilor si structurilor de primire

turistice pentru care este stabilita aceasta conditie

- nerespectarea conditiilor si criteriilor in baza carora s-a eliberat licenta de turism

- neafisarea la loc vizibil a licentei de turism

Criteriile minime, in baza carora se elibereaza brevetele pentru turism vizeaza, in principal, cetatenia

(sa fie de ceta|enie romana; sa fie cetatean al Republicii Moldova; sa fie cetatean strain si sa aiba domiciliul

permanent in Romania) si pregatirea profesionala a acestora (sa fie absolvent de invatamant superior, cu

vechime in turism de minim 1 an si curs de formare manageriala in industria hoteliera); sa fie absolvent al unor

cursuri postliceale in domeniul turistic si hotelier si sa faca dovada unei activitati in turism de minimum 2 ani

si curs de formare manageriala in industria hoteliera si turism, specific functiei; sa fie absolvent de liceu cu profil

de turism sau hotelier si al unui curs dc formare manageriala in industria hoteliera si turistica, specific functiei, cu

o vechime de 2 ani; sa fie absolvent de liceu si al unui curs cu profil turistic sau hotelier sau sa faca dovada unei

activitati specifice de minimum 3 ani; sa posede recomandarea favorabila de la ultimul loc de munca din

domeniul turismului, sa nu aiba cazier judiciar.

de adaugat legile, ordonante cu privire la brevetare si licentiere !!!

52/68

Seminar nr. 5

Indicatoare turistice ( conform legislatiei nationale in vigoare )

Indicatoarele de trasee turistice montane sunt:

a) indicatoarele de directie sunt: indicatoare de directie simple, care au o lungime de 68 cm si o latime

de 28 cm, si indicatoare de directie duble, care au o lungime de 78 cm si o latime de 28 cm;

b) indicatoarele de traseu sunt cu dimensiuni variabile (32 cm/45 cm, 40 cm/56 cm, 50 cm/70 cm si 63

cm/87 cm), in functie de volumul de informatii pe care il contin, si sunt amplasate pe verticala sau pe

orizontala, pe un picior sau pe doua picioare;

c) indicatoarele de documentare sunt cele care vor contine informatii despre traseele turistice montane

marcate si principalele puncte de interes turistic din zona pe care o prezinta.

Pe indicatoarele de la intrarile si iesirile de pe traseu vor fi trecute si dificultatile drumetiei astfel:

- pericol de avalansa

- cornisa pe traseu

- dificultati alpine (pasaje, saritori)

- conditii meteo care pot influenta substantial parcursul

- orientare dificila

- panta mare si alunecoasa

d) tablele toponimice (cu nume de locuri) sunt indicatoare pentru lacuri, rauri, monumente ale naturii,

varfuri de munte, sei importante, pentru alte obiective culturale si de interes turistic. Tablele toponimice vor fi

realizate din placi fibrolemnoase impermeabilizate sau din fibre de sticla, rezistente la intemperii, de

dimensiunile 32 cm/45 cm, in culori diferite pentru fiecare element prezentat, astfel:

- tablele toponimice inscriptionate cu litere de culoare alba pe fond de culoare albastra sunt pentru lacuri

si rauri;

- tablele toponimice inscriptionate cu litere de culoare neagra pe fond de culoare galbena sunt pentru

monumente ale naturii;

- tablele toponimice inscriptionate cu litere de culoare neagra pe fond de culoare alba sunt pentru alte

obiective de interes turistic.

Pentru standardizarea indicatoarelor de trasee turistice montane realizarea si implantarea lor se vor face

cu respectarea urmatoarelor conditii:

- stalpii de marcaj pentru indicatoare vor avea dimensiunile de 2,20 m - 2,40 m inaltime si de 0,10 m -

0,12 m grosime; stalpii se vor ingropa in fundatii solide, la o adancime de 0,50 m - 0,70 m;

- paletele cu semnul de marcaj se vor orienta perpendicular pe directia de mers, iar sagetile, pe directia

axului traseului;

53/68

- sagetile indicatoare de directie vor mentiona obligatoriu obiectivul cel mai apropiat, timpul de mers

pana la acesta si semnul de marcaj;

- tablele indicatoare, care se vor instala in punctele de convergenta (raspantie) a mai multe trasee

turistice montane, vor cuprinde obligatoriu urmatoarele informatii inscriptionate unele sub altele: semnele de

marcaj, directiile de mers si timpul, unele indicatii speciale (Drum periculos; Atentie, cad pietre.)

Locurile de incepere a traseelor turistice montane, precum si intersectiile traseelor marcate vor avea

amplasate obligatoriu, in ambele sensuri, indicatoare confectionate din placi fibrolemnoase impermeabilizate

sau din fibra de sticla.

Semne utilizate pentru marcarea traseelor turistice montane

Pentru marcarea traseelor turistice montane se utilizeaza urmatoarele semne:

a) banda verticala - pe fond alb - pentru marcarea traseelor principale, numite si magistrale, care sunt, de

regula, trasee de creasta

b) crucea cu brate egale - pe fond alb - pentru marcarea traseelor de legatura

c) triunghiul echilateral - pe fond alb - si punctul intr-un cerc - pe fond alb - pentru marcarea traseelor

secundare

d) punctul cu cercuri duble de culoare alba si rosie pentru traseele dus-intors.

Culorile pentru semnele de marcaj sunt: rosu, galben si albastru, obligatoriu pe fond alb.

Pentru asigurarea uniformitatii si respectarii inscriptionarii internationale semnele de marcaj vor

indeplini urmatoarele conditii de detaliu tehnic:

a) se vor incadra intr-un patrulater imaginar cu laturile de 16-20 cm;

b) benzile de culoare vor avea o latime de 6 cm, iar cele de culoare alba, de 5 cm (5 + 6 + 5 = 16 cm);

c) triunghiul cu miezul de culoare va avea laturile de 10 cm, iar banda de culoare alba, de 3 cm (3 + 10 +

3 = 16 cm);

d) punctul de culoare va avea diametrul de 10 cm, iar banda de culoare alba, o latime de 3 cm (3 + 10 +

3 = 16 cm);

e) crucea de culoare va avea cele doua benzi perpendiculare de 3 cm, iar banda de culoare alba, de 5 cm

(5 + 6 + 5 = 16 cm);

f) semnele de marcaj se vor aplica in ambele sensuri de circulatie, la distante astfel apreciate incat sa fie

usor vizibile de la un semn la altul, perpendiculare pe directii de mers si la inaltimea de 1,5-2 m fata de sol

g) in golurile alpine si in poienile foarte mari semnele de marcaj se vor face pe stalpi confectionati din

tevi metalice; stalpii vor fi vopsiti mai intai cu grund de protectie, apoi cu vopsea de culoare alba si neagra, in

dungi alternative de 30 cm latime, vor fi prevazuti la partea inferioara cu gheare pentru fixarea in fundatii de

ciment si apoi, in pamant si la partea superioara, cu o paleta pentru semnele de marcaj

54/68

h) pentru protectia arborilor semnele de marcaj se vor aplica direct pe copaci, prin vopsire, fiind interzisa

fixarea in cuie a altor indicatoare

i) in zonele stancoase, greu accesibile, semnele de marcaj se vor aplica pe palete metalice scurte sau pe

lespezi plate din piatra, implantate in gramezi de pietre, cimentate, cu o inaltime de 0,4-0,6 m

j) in zonele in care traseul turistic montan este bine trasat si nu are ramificatii nu se va face exces de

semne, dar se vor marca in mod deosebit intrarile in padure (din drumuri, poieni, goluri alpine, vai) prin unul

sau mai multe semne usor vizibile

k) pe un traseu comun, marcat cu semne diferite, vor fi aplicate toate semnele, in grup, unul sub altul, si

nu alternativ, la distante mari unul de altul; in zonele stancoase semnele de marcaj se vor grupa orizontal

l) in punctele de inflexiune a directiei de mers a potecii se vor aplica sageti bicolore (culoarea alba +

culoarea marcajului), care vor indica unghiul directional; sageata va avea o lungime de 40-50 cm, o latime

totala de 8-10 cm si unghiul directional de 15 grade, 30 grade, 45 grade, 60 grade, 75 grade, 90 grade, 105

grade si de 120 grade

m) in zone deosebit de circulate si expuse fenomenului de ceata marcajul care va indica apropierea

refugiului alpin sau a cabanei va fi dublat de un sistem de atentionare acustic sau vizual, actionat electric sau

mecanic; in cazul cabanelor functionarea acestui sistem va fi in responsabilitatea cabanierului

n) la executarea tuturor marcajelor se vor folosi vopsele reflectorizante si rezistente la ger, caldura,

soare, umezeala si agentii poluanti corosivi

o) se va evita marcarea drumurilor publice si a drumurilor forestiere altfel decat prin tablite indicatoare,

la capetele acestora; in cazul in care un traseu turistic montan se interfereaza cu un drum public, traseul va fi

marcat astfel incat sa fie bine relevate intrarile si iesirile din drumul public.

55/68

Clasificarea traseelor turistice

Criteriile de clasificare a traseelor turistice montane sunt: timpul de mers, sezonalitatea,

gradul de dificultate si nivelul de echipare a turistilor.

a) Timpul de mers se inscrie in fisa tehnica si pe indicatoare, exprimat in ore, fractiuni de ora si, mai rar, in

minute si se va calcula astfel:

- pe teren plat si pe pante mici, 4 km/h; - in urcus, pe poteca amenajata, 350 m diferenta de nivel/h; - in urcus, pe poteca neamenajata, 250 m diferenta de nivel/h; - in coborare, pe poteca amenajata, 450 m diferenta de nivel/h; - in coborare, pe poteca neamenajata, 400 m diferenta de nivel/h. La o ora de mers se adauga 10 minute necesare odihnei. Distanta in kilometri se utilizeaza in calcul numai pe

traseele cu peste 80% de mers pe plat si cu maximum 20% de mers pe panta cu inclinare de maximum 10 grade.

Pentru calcularea distantelor si timpilor de mers se efectueaza masuratori pe teren si pe harta.

b) Sezonalitatea este criteriul pe baza caruia traseele turistice montane se impart in: trasee de primavara si de

toamna, trasee de vara si trasee de iarna.

c) Gradul de dificultate este criteriul pe baza caruia traseele turistice montane se impart in:

- trasee cu grad mic de dificultate, cu urmatoarele caracteristici: durata traseului - 3-6 ore; diferenta de nivel -

300-700 m; efort fizic moderat, care nu necesita pregatire fizica speciala;

- trasee cu grad mediu de dificultate, cu urmatoarele caracteristici: durata traseului - 4-8 ore; diferenta de

nivel - 500-1.000 m; efort fizic sustinut numai pe unele etape ale traseului, care necesita o conditie fizica si

orientare bune;

- trasee cu grad mare de dificultate, cu urmatoarele caracteristici: durata traseului - 5-9 ore; diferenta de nivel

- 800-1.500 m; efort fizic continuu si intens, care necesita o foarte buna conditie fizica si antrenament inainte de

abordarea traseului.

d) Nivelul de echipare solicitat drumetilor este criteriul pe baza caruia traseele turistice montane se impart in:

- trasee care nu necesita echipament special pentru parcurgerea lui; acest tip de traseu se desfasoara pe poteci

amenajate, drumuri forestiere si nu prezinta portiuni accidentate;

- trasee care necesita echipament de drumetie de complexitate medie; acest tip de traseu se desfasoara pe

poteci cu portiuni accidentate, grohotisuri, pante alunecoase cu grad de inclinare mediu;

- trasee care necesita echipament de drumetie special si complex; acest tip de trasee se desfasoara pe poteci

accidentate, putin conturate si/sau pe portiuni fara poteca, cu pante abrupte care necesita uneori ajutorul mainilor

pentru ascensiune.

SERVICII AGROTURISTICE

Capitolul 1

56/68

1.1. Istoric al turismului

1.2. Factorii care influenţează dezvoltarea turismului

1.3. Forme ale turismului

ಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂ��ಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂ��ಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂ��ಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂ��ಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂ��ಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂ��ಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂ��ಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂಂ� 1.1. Istoric al turismului

Turismul este cea mai mare industrie a începutului de mileniu, aici intalnindu-se diferite

forme de turism incepand de la turismul rural pana la turismul de afaceri, aceasta fiind una dintre

cele mai pretentioase, dar totodata si cea mai scumpa dintre activitatile turistice.

1.1.1. Scurt istoric al turismului

Istoria turismului este considerata ca fiind aparuta odata cu aparitia agriculturii, care

odata cu necesitatea dezvoltarii schimburilor comerciale la distante din ce în ce mai lungi, s-au

dezvoltat si modernizat treptat si serviciile aferente acestor deplasari, in special in orasele prin

care treceau micii comercianti, acestia generand o nevoie crescuta de produse pentru gospodarii. S-

a inregistrat un avant deosebit in perioada marilor imperii, in special in orasele din Egipt, Persia,

Grecia, aceasta facilitand cresterea comertului, dar implicit si a calatoriilor. Cel mai bun exemplu

este cel al Imperiului Roman, care prin dezvoltarea unui sistem de drumuri extins în tot imperiul a

facut posibil schimbul de produse din Italia în Spania, din Asia si Orientul Mijlociu pâna în

Marea Britanie. Caderea Imperiului Roman a adus cu sine o perioada de instabilitate

economica si politica, reducând temporar si calatoriile. Este bine de stiut ca, din punct de vedere

istoric, oamenii de afaceri au constituit elementul major de mobilitate si factorul de continuitate

în relatiile dintre diverse popoare, din aceasta cauza chiar din secolul al XIV-lea fusesera adoptate

tehnici comerciale si instrumente de plata cum ar fi: cambiile, politele de asigurare si contractele

de comision.

Odata cu Evul mediu, timp in care se face simtita o reluare a cresterii activitatilor

economice si mai ales odata ce uscatul si marea devenisera cai mai putin periculoase, s-a inregistrat

o accelerare a comertului. Este de asemenea perioada in care nivelul mortalitatii scade, iar

conditiile de viata se îmbunatatesc, avand loc chiar o crestere demografica, ceea ce a insemnat o

sursa mai mare de consumatori, de producatori, de forta de munca. Dezvoltarea unor astfel de

“centre comerciale” timpurii se realiza in jurul cailor de comunicatie sau a drumurilor comerciale,

57/68

langa porturi sau locurile de tranzit a marfurilor, langa centrele militare sau religioase sau langa

piete.

1.1.2. Georgrafia turismului

Cei doi poli ai comertului international erau Mediterana si Nordul, de aceea vor aparea doi

poli comerciali puternici: de o parte Italia si Spania, iar de cealalta parte Germania de Nord,

aceasta generand doua tipuri de negustori: italianul si hanseatul, fiecare cu propriile caracteristici.

Între cele doua exista însa o zona de contact cu un caracter de originalitate, aceasta fiind functia de

producator, de aceea exact in aceste zone se vor dezvolta importante centre manufacturiere si

industriale.

Totusi, desfacerea produselor se vor face nu numai pe aceste teritorii, dar si la sute si chiar

mii de kilometri, negustorii itineranti fiind astfel nevoiti sa faca fata unor piedici dintre cele mai

diverse, incepand cu cele naturale, cele legate de mijloacele de transport, dar si de siguranta,

toate fiind inca rudimentare. La acestea se adauga obstacole venind din drepturile de trecere prin

anumite vami, taxe percepute in unele orase, la traversarea unor poduri sau tranzitul pe pamanturile

anumitor mosieri, toate acestea datorita diviziunii teritoriale si politice.

Au existat si cazuri in care la initiativa negustorilor si din propriile resurse financiare s-au

construit lucrari importante, precum podul suspendat (primul de acest fel) care în 1237 va deschide

prin Gothard cea mai scurta cale între Germania si Italia.

1.1.3. Mijloace şi căi utilizate in turism

In aceste conditii, la problemele si riscurile cu care se confrunta „calatorul de afaceri” se

adaugau o serie de cheltuieli importante, in functie de natura marfii transportate. Astfel, produsele

rare si scumpe (matase, postavuri de lux si articole cu pret mare, dar volum mic - necesare în

cosmetica, farmacie, bucatarie) costul unui transport se situa la 20 – 25% din valoarea marfii, insa

pentru „marfurile sarace”, produsele grele, voluminoase si cu valoare redusa (grânele, vinul, sarea)

cheltuielile de transport putea ajunge si la 150% peste pretul marfii. De aceea, calatorii medievali

preferau transportul pe apa, desi si acesta avea limitele sale (naufragiu, pirateria, capacitatea mica,

rapiditatea).

Sa nu uitam ca, tot in evul mediu s-a dezvoltat cea mai mare ruta a calatoriilor de afaceri din

toate timpurile Drumul Mătăsii. Este vorba de o multime de rute ce legau Asia de Europa, pe care

se transportau o varietate de marfuri. Tot pe aceasta ruta au fost “importate” în Europa, pe langa

bunuri si progresul altor popoare (ex. praful de pusca, cunostiinte de astrologie si medicina).

58/68

Toate acestea, au dus la stimularea dezvoltarii echipamentelor de cazare si alimentatie

necesare calatorilor si a caravanseraiurilor (servicii de transport cu camile si ghizi).

Este important de amintit faptul ca, de-a lungul istoriei au existat, pe langa negustori, alte

trei mari categorii profesionale care au practicat calatoriile. Este vorba de preotii tuturor religiilor

ce calatoreau fie în scopul introducerii religiei respective, fie pentru întâlniri ale conclavurilor, fie

pentru pelerinaje. A doua mare categorie o reprezentau soldatii si în particular mercenarii, ce

calatoreau fie pentru a lua parte la batalii, fie pentru a se muta în teritoriile ocupate. A treia mare

categorie era formata din muncitorii ce migrau temporar în cautarea unui loc de munca (pentru

câteva luni pe an – atunci când în satele lor nu aveau de lucru).

Interesant, este ca aceste 3 categorii profesionale, împreuna cu comerciantii, reprezinta si in

perioada contemporana principalele elementele care determina formarea turismului de afaceri.

In secolul XVIII-XIX, putem deja vorbi despre un alt tip de turism (de afaceri), care

s-a dezvoltat in primul rand datorita revolutiei industriale, a dezvoltarii imperiilor, dar si a

îmbunatatirii retelei de drumuri, in special datorita aparitiei cailor ferate. Dupa aceasta perioada,

turismul cunoaste un adevarat boom, in special datorita cresterii consumului, dar si dezvoltarii

facilitatilor oferite turistilor.

59/68

1.2. Factorii care influenţează dezvoltarea turismului

Tendinte actuale ale turismului

1. Tendinta de crestere datorita factorilor economici, demografici, politici, sociali

2. Cresterea se datoreaza dorintei oamenilor de a vizita alte tari, de a cunoaste alte civilizatii,

obiceiuri, dar si datorita progresului tehnic inregistrat in domeniul transporturilor

3. Evolutia turismului international se poate aprecia prin actiunea a doi indicatori:

sosirile/plecarile de turisti si incasarile/cheltuielile din turismul international

4. Repartizarea sosirilor internationale pe regiuni geografice (confirmand pozitii de lider)

Impactul activitatii turistice

• Presupune o cerere specifica de bunuri si servicii si o adaptare a ofertei, care se materializeaza

in dezvoltarea structurilor si serviciilor turistice

• Antreneaza si stimuleaza productia din alte domenii

• Apare ca o componenta importanta a relatiilor economice internationale

• Face parte din structura comertului invizibil mondial (fiind 1din principalele componente)

• Comertul invizibil- o forma a schimburilor internationale care nu au ca obiect o marfa

• Mijloc de diversificare a structurii economiei unei tari

• Reprezinta o cale de valorificare a resurselor naturale(peisaje, ape minerale/termale, climat)

• Asigura prosperitatea zonelor defavorizate(parghie de atenuare a dezechilibrelor inter-regionale

• Contribuie la asigurarea circulatiei banesti si chiar cresterea veniturilor in sectorul turistic, prin

cheltuielile efectuate de turisti

• Impactul cresterii cheltuielilor pentru serviciile turistice asupra ramurilor producatoare de bunuri

de consum la care firmele turistice apeleaza pentru a-si diversifica oferta turistica

• Efectele turismului se rasfrang si asupra calitatii mediului, a utilizarii timpului liber

• Reprezinta un mijloc de educatie, de ridicare a nivelului de instruire, de cultura si civilizatie,

favorizand comunicarea si schimbul de idei si de informatii etc.

• Efect indus asupra intregii economii nationale (veniturile celor ce lucreaza in turism sunt

reinvestite in vederea procurarii altor marfuri si servicii de care au nevoie)

60/68

1.4. Factori care determină evoluţia turismului în România

Numeroşi teoreticieni au încercat să descopere şi să analizeze factorii care contribuie la

dezvoltarea şi amplificarea fenomenului turistic, precum şi mărimea şi sensul acţiunii lor. Totuşi,

intercondiţionarea şi simultaneitatea acţiunii acestora fac destul de dificilă descifrarea aportului

fiecăruia dintre factori.

În practică, activitatea turistică se manifestă ca o cursă continuă între cerere şi ofertă.

Cererea turistică rezulta din motivaţiile care-i determină pe oameni să caute locuri de

odihnă, tratament, îmbogăţirea nivelului de cunoştinţe, să ia parte la alte forme de utilizare a

timpului liber etc. În acelasi timp insa, cererea este influenţată de timpul liber al individului, de

veniturile personale şi partea din acestea destinată satisfacerii nevoilor turistice.

Oferta turistică, la rândul său, depinde de posibilităţile de atracţie ale unei zone sau ţări,

cum ar fi : condiţiile naturale, valorile istorice şi culturale, baza materială reprezentată prin unităţile

de cazare şi alimentaţie, mijloace de transport, baza de tratament, mijloace de distracţie şi agrement.

În ceea ce priveşte factorii ofertei, trebuie avut în vedere şi diversitatea şi calitatea serviciilor,

nivelul de pregătire al forţei de muncă, precum şi costul prestaţiilor.

Una din cele mai importante clasificări a factorilor este aceea care foloseşte drept criteriu

natura social-economică. Astfel, sunt identificaţi următorii factori :

1. Factorii economici - veniturile populaţiei, oferta turistică, preţurile şi tarifele.

2. Factorii tehnici - performanţele mijloacelor de transport, parametrii tehnici ai instalaţiilor

şi echipamentelor

3. Factorii sociali - urbanizarea şi timpul liber

4. Factorii demografici - evoluţia numerică a populaţiei, modificarea duratei medii de viaţă,

structura pe vârste, sexe, medii şi categorii socio-profesionale

5. Factorii psihologici educativi şi de civilizaţie - nivel de instruire, temperament, dorinţa

de cunoaştere, modă

6. Factorii politici - formalităţi de frontiere, regimul vizelor, facilităţi în turismul organizat.

Cu privire la influenţa factorilor economici, s-a dovedit că dezvoltarea economică a unei

ţări creează condiţii pentru locuitorii săi de a solicita tot mai multe servicii şi, prin urmare, şi

servicii turistice. Concomitent apar şi noi posibilităţi pentru valorificarea turistică a unor noi zone.

În cadrul turismului există un anume raport între cheltuielile obligatorii generate de

necesităţile vitale şi cheltuielile discreţionale, raport ce diferă atât de la o ţară la alta, în funcţie de

gradul de dezvoltare economică, cât şi în cadrul fiecărei categorii economico-sociale.

A. Factorii demografici

61/68

B. Factori economici

C. Factori politici

D. Factori psihologici

E. Factori sociali

F. Factori de mediu înconjurător.

Mediul tehnologic este acel element al macromediului, definit de ritmul programului

tehnilogic şi de amploarea cercetării ştiinţifice, care influenţează toate componentele mixului de

marketing al unei firme, începand cu produsul uristic (ritmul înnoirii serviciilor, costul lor, calitatea,

etc.), continuand cu preţurile şi canalele de distribuţie şi încheind cu soluţiile publicitare.

A.     FACTORII DEMOGRAFICI:

Factorii demografici influenţează în mare măsură dezvoltarea activităţilor turistice prin

creşterea numărului populaţiei şi prin structura acesteia, respectiv structura populaţiei pe grupe de

varstă, structura profesională a populaţiei şi structura de mediu.

Structura populaţiei pe grupe de varste selectează formele de turism practicate, categoriile

de confort solicitatesau volum de cheltuieli destinate acestor activităţi.

Structura profesională a turiştilor este un factor important pentru turism din următoarele

motive: stimulează participarea turistului în funcţie de efortul fizic şi intensitatea efortului nervos,

influenţează intensitatea călătoriei în raport de veniturile obţinute şi de durata concediilor care, la

randul lor, depind de rolul ocupat în ramurile de activitate.

Mediul demografic reprezintă pentru firmele de turism unul dintre cele mai importante

elemente ale macromediului pe care responsabilii de marketing îl abordează sub aspect multiplu,

cum ar fi:

      mărimea şi structura populaţiei;

      densitatea populaţiei;

      distribuţia geografică a populaţiei;

62/68

      mobilitatea în spaţiu a populaţiei;

      varsta oamenilor;

      celibatatul;

      rata natalităţii;

      structura socio- culturală, religioasă şi etnica a populaţiei.

B. FACTORII ECONOMICI: au un rol esenţial în dezvoltarea turismului ca activitate

economică. Mediul economic reprezintă componenţa de bază a macromediului, constituită de

preţuri şi tarife, inflaţie, venituri, înclinaţie spre consum sau spre economii, ciclul economic, etc,.

Industrializarea economiei, a avut ca urmare reducerea timpului de muncă respectiv

creşterea bugetului de timp liber, din care o parte poate fi alocată activităţilor recreative. Fenomenul

turistic este influenţat şi de creşterea veniturilor familiale şi personale, mai precis de banii lichizi

care răman la dispoziţia membrilor societăţii după acoperirea nevoilor curente.

C.FACTORII POLITICI: Stabilitatea politică stimulează dezvoltarea turismului prin

liberalizarea plăţilor, a circulaţiei persoanelor, prin stabilitate financiară, facilitaţi vamale, prin

simplificarea formalităţilor de trecere a frontierei, prin moduri de acordare a vizelor. Influenţand

strategiile de marketing ale firmelor mai ales prin politica şi legislaţia în domeniului turismului,

prin limitările superioare şi inferioare inpuse tarifelor, prin barierele sau inlesnirile privinde

obţinerea vizelor de intrare-ieşire în şi din ţara în scopuri turistice, pot favoriza sau frana

dezvoltarea turistică într-o anumita zona turistică.

D. FACTORII PSIHOLOGICI : Dacă elementele de ordin economic sunt cele care

asigură condiţiile materiale necesare oricărei călătorii, cele politice asigură cadrul de desfăşurare,

elementele psihologice determină necesitatea călătoriei. Omul simte nevoia de evadare din

obişnuitul de fiecare zi, de deconectarea şi de detaşarea de agresivitate şi de monotonia mediului

cotidian, de a-şi permite unele libertăţi, restabilirea echilibrului nervos sau imitarea altora în

sensul ,, prestigiului social”.

E. FACTORII SOCIALI: Decurg din raportul între timpul productiv şi cel neproductiv

(timpul liber). Cu cat durata timpului liber este mai mare cu atât şansa pentru participarea

turismului creşte. Durata timpului liber este consecinţa modernizării economiei, ceea ce duce la

creşterea capitalului de timp liber, din care o parte va fi folosită în scop recreativ.

63/68

Timpul liber apare la sfarşitul unei zile, la sfarşitul unei săptămani, în perioada vacanţelor şi

a concediilor. În funcţie de durata timpului utilizat, apar trei forme de turism:

      turismul de îngrijire a sănătăţii

      turismul de recreere la sfarşit de saptămană şi distanţe mici

      turismul ocazional.

F. FACTORII DE MEDIU NATURAL: Amplasarea în spaţiu a localităţilor,

varietatea formelor de relief, existenţa sau inexistenţa deverselor tipuri de monumente ale naturii,

posibilităţile de acces în zone de mari atracţii - cascade, peşteri, piscuri, lacuri, peisajuri, etc.

Factorii de mediu natural reprezintă adeseori cel mai important factor generator de turism. Natura

constituie ,,materia primă” principală pentru turism. Un mediu înconjurător curat, echilibrat, în care

relieful, puritatea aerului, a apei, peisajul atractiv reprezintă elementul care stimulează dezvoltarea

turismului şi mai ales a turismului de recreere, odihnă, tratament, vanătoare şi pescuit.

MICROMEDIUL este constituit din agenţii care se află în anturajul imediat al firmei

cuprinzand furnizorii de resurse, intermediarii, firmele concurente şi clientela.

1.      furnizorii de resurse materiale şi de muncă, prin forţa economică de care dispun influenţează

poziţia pe piaţă a firmei de turism.

2.      intermediarii sunt firmele specializate care preiau unele activităţi pe care firmele de turism nu le

pot realiza la fel de eficient, ei fiind constituiţi în comercianţi şi agenţi.

3.      comercianţii firme specializate în activităţile de vânzare - cumpărare a serviciilor turistice,

grupandu- se în :

-         detailiştii adică agenţii care furnizează clientelei potenţiale informaţii asupra voiajelor

posibile, modalităţi de transport, condiţii de cazare, tarife, etc.

-         angrosiştii de tipul ,, voiajiştilor” sau tur-operatorilor, care se interpun între furnizorii de

prestaţii şi detailişti, care pregătesc înainte ca cererea să fie formulată, prodeusele ce vor fi vandute

prin detailişti.

64/68

4.      agenţii sunt persoane fizice sau juridice care se angajează, în numele firmelor de turism sau

clienţilor, să negocieze contractele de vânzare - cumpărare şi alte condiţii de realizare a serviciilor

în turism.

5.      clienţii reprezintă componenta micromediului căreia firma de turism trebuie să - i

acorde cea mai mare atenţie. Atunci când aceştia sunt foarte numeroşi, ei sunt cunoscuţi sub

denumirea de ,,public”, firma fiind obligată să organizeze şi să întreţină funcţionarea unui

compartiment specializat de relaţii publice.

Deşi existenţa resurselor este esenţială pentru dezvoltarea turistică a unei zone, resurse

mai modeste şi cu valoare mai redusă pot fi compensate prin calitatea superioară a serviciilor.

Turistul de astăzi doreşte să i se ofere posibilităţi largi de alegere, să găsească o ofertă capabilă să

satisfacă cele mai diferite servicii.

Progresul tehnic – reprezintă un fenomen cu acţiune directă asupra creşterii gradului de

mobilitate al populaţiei, favorizând deplasările în interes turistic. Astfel, el contribuie atât la

perfecţionarea căilor şi mijloacelor de transport în comun, cât şi la creşterea gradului de dotare cu

automobile. De aceea, putem spune ca între dezvoltarea industriei, turismului şi a transporturilor

există o strânsă dependenţă. Creşterea volumului circulaţiei turistice precum şi dezvoltarea

diferitelor forme de turism, depind de gradul de dezvoltare al transporturilor, de posibilităţile oferite

turiştilor pentru folosirea eficientă în timp şi spaţiu a diverselor mijloace de transport.

O altă categorie de factori - acţiunile guvernamentale şi facilităţile acordate de

organizatorii de turism, ce pot avea o acţiune restrictivă sau stimulativă asupra circulaţiei turistice.

Din categoria acestora fac parte legislaţia turistică (poate limita sau stimula turismul), scordurile în

domeniul transporturilor, formalităţile la frontieră, etc.

În concluzie, se poate spune că fenomenul turistic evoluează sub acţiunea unui complex de

factori, ale căror forţă şi direcţie de influenţă variază în raport cu condiţiile de timp şi spaţiu, cu

formele concrete ale circulaţiei turistice.

65/68

1.3. Forme ale turismului - SEMINAR

Etimologic - „turism" (engl.„tour“-calatorie, sau „to tour", „to make a tour" - a calatori, a

face o calatorie), termen aparut in Anglia, in jurul anilor 1700

La randul sau, acest termen englez deriva din cuvantul francez „tour" (calatorie, plimbare, miscare),

fiind preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de calatorie de agrement. Se mai

desemneaza actiunea de voiaj.

Prin turism se intelege - Ansamblul de activitati prin care omul isi petrece timpul liber calatorind

in alta localitate sau tara, pentru a vizita oameni si locuri, monumente si muzee, pentru a-si imbogati

cunostintele, pentru a se distra si a face sport, pentru odihna sau tratament

Industria creata pentru satisfacerea tuturor bunurilor si serviciilor solicitate de turisti la locul de

destinatie, la un inalt nivel calitativ si in conditiile protectiei si conservarii resurselor turistice si a

mediului inconjurator.

Activitatea unei persoane care calatoreste in afara mediului sau obisnuit, al carei scop

principal de calatorie este altul decat exercitarea unei activitati remunerate la locul de vizitare

Orice persoana care se deplaseaza spre un loc situat in afara resedintei obisnuite, pentru o perioada

mai mica de 12 luni.

Sunt considerati turisti persoanele care:

efectueaza o calatorie de agrement

se deplaseaza in statiunile balneo-climaterice

se deplaseaza in alte localitati pt. competitii sportive

calatoresc in scopuri profesionale

se deplaseaza in scopuri culturale

Forme ale activitatii turistice

Turismul intern - rezidentii unei tari care calatoresc in propria tara

Turismul international receptor (inbound) - vizitarea unei tari date de catre non-rezidenti

Turismul international emitent (outbound) - rezidentii unei tari care viziteaza alte tari

Aceste trei forme de baza se pot combina, rezultand alte trei forme derivate de turism / agroturism:

66/68

╠ Turism interior - incluzand turismul intern si turismul receptor

╠ Turism national - incluzand turismul intern si turismul emitator

╠ Turism international - incluzand turismul receptor (incoming) si turismul emitator (outgoing)

Datorita complexitatii si multiplelor abordari pe care le suporta, activitatea turistica se mai

clasifica astfel:

Dupa modul de angajare al prestatiilor turistice distingem: turismul organizat; turismul

neorganizat; turismul mixt.

Dupa motivele calatoriei: loisir, recreere si vacanta (odihna); vizite la rude si prieteni; afaceri si

motive profesionale; tratament medical; religie/pelerinaje.

Dupa caracteristicile sociale si economice ale cererii:turismul particular; turismul social;

turismul de masa.

Dupa gradul de mobilitate al turistului distingem: turismul de sejur (lung/rezidential; mediu;

scurt); turismul itinerant (de circulatie); turismul de tranzit.

Dupa varsta participantilor: turismul pentru prescolari; turismul pentru elevi; turismul pentru

tineret (18-31 ani); turismul pentru adulti (31-60 ani); turismul pt. varsta a III-a.

Formele de turism nu trebuie privite izolat, ele suprapunandu-se prin anumite caracteristici

comune.

1. 1. Date generale ale firmei

2. 2. Istoric, strategie (TM / TL) si vizibilitate

3. 3. Management, resurse umane, obiect de activitate

3.1. Management, resurse umane

3.2.Obiect de activitate: produse si servicii, furnizori, dotari cu MF (utilaje si imobile)

4. 4. Analiza pietei reale

4.1. Piata reala: clientii, concurentii, produse si servicii

4.2. Piata si promovarea noilor produse si servicii (potentiale): produsele noi, segmentul de piata vizat, clienti potentiali, concurenti potentiali, avantaje ale noilor produse/servicii, strategia de comercializare

67/68

5. Analiza costurilor: produse si servicii, costuri de functionare, produse noi, costuri legate de furnizori, procese tehnologice (acolo unde exista), costuri suplimentare legate de protectia mediului, venituri (toate categoriile), riscuri asumate (furnizori, clienti, procesul de activitate propriu).

6. Activitati legate de investitii

6.1.     Descrierea investitiilor

6.2.     Planul operational al investitiei

6.3.     Planul operational legat de structura personalului

7. Planificare financiara

7.1.      Indicatori economici

7.2.      Plan de finantare a activitatii

7.3.      Cash Flow-ul, bilant, CPP etc

68/68