scolioza idiopatica

181
UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT Cu titlu de manuscris C.Z.U.: 615.3:373. TUCHILĂ INESA RECUPERAREA SCOLIOZEI LA ELEVII DIN CICLUL PRIMAR ÎN PROCESUL EDUCAŢIEI FIZICE Specialitatea 13.00.04 Teoria şi metodologia educaţiei fizice, antrenamentului sportiv şi culturii fizice de recuperare TEZĂ de doctor în pedagogie Conducător ştiinţific: Demcenco Petru, doctor în pedagogie Autor: Tuchilă Inesa Chişinău, 2012

Upload: zoltan-farkas

Post on 21-Oct-2015

147 views

Category:

Documents


19 download

TRANSCRIPT

Page 1: scolioza idiopatica

UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

Cu titlu de manuscris

C.Z.U.: 615.3:373.

TUCHILĂ INESA

RECUPERAREA SCOLIOZEI LA ELEVII DIN CICLUL

PRIMAR ÎN PROCESUL EDUCAŢIEI FIZICE

Specialitatea 13.00.04 – Teoria şi metodologia educaţiei fizice,

antrenamentului sportiv şi culturii fizice de recuperare

TEZĂ

de doctor în pedagogie

Conducător ştiinţific: Demcenco Petru, doctor în pedagogie

Autor: Tuchilă Inesa

Chişinău, 2012

Page 2: scolioza idiopatica

2

© Tuchilă Inesa, 2012

Page 3: scolioza idiopatica

3

CUPRINS

ADNOTĂRI (română, rusă, engleză) 5

LISTA ABREVIERILOR 8

INTRODUCERE 9

1. ARGUMENTAREA TEORETICĂ A PROCESULUI DE

RECUPERARE A SCOLIOZEI LA ELEVII DIN CICLUL

PRIMAR ÎN PROCESUL EDUCAŢIEI FIZICE..................................

15

1.1.

Repere epistemologice privind particularităţile de dezvoltare a copiilor

din ciclul primar. Caracteristica anatomico-funcţională şi biomecanica

coloanei vertebrale.......................................................................................

15

1.2. Scolioza - factor cu o influenţă negativă asupra dezvoltării fizice şi

morfologice a aparatului locomotor la elevii din ciclul primar....................

22

1.3. Referinţe generale despre cauzele şi profilaxia scoliozei........................... 32

1.4. Recuperarea scoliozei prin mijloace fizice................................................ 39

1.5. Concluzii la capitolul 1............................................................................. 47

2. DETERMINAREA METODOLOGICĂ ŞI EXPERIMENTALĂ A

RECUPERĂRII SCOLIOZEI LA ELEVII DIN CICLUL PRIMAR.

49

2.1. Metodele cercetării....................................................................................... 49

2.2. Organizarea cercetării................................................................................. 61

2.3. Analiza rezultatelor sondajului sociologic privind problemele recuperării

scoliozei la elevii ciclului primar în procesul educaţiei fizice.....................

63

2.4. Starea dezvoltării fizice a aparatului locomotor al copiilor de 7-10 ani din

Republica Moldova......................................................................................

74

2.5. Analiza curriculum-ului şcolar la educaţia fizică pentru învăţământul

primar şi a programei pentru elevii clasei a IV din grupele medicale

speciale.........................................................................................................

2.6.

76

2.6. Formarea Programei-model experimentale la educaţia fizică pentru elevii

ciclului primar cu folosirea unor mijloace fizice speciale de corecţie.........

79

2.7. Concluzii la capitolul 2............................................................................. 93

3. ARGUMENTAREA EXPERIMENTALĂ A EFICACITĂŢII

PROGRAMEI-MODEL PRIN INTERMEDIUL CRITERIILOR

DEZVOLTĂRII FIZICE ŞI MANIFESTĂRILOR PSIHOMOTRICE

ÎN RECUPERAREA SCOLIOZEI DE GRADUL II LA ELEVII

CLASELOR A IV-a.......................................................................................

95

Page 4: scolioza idiopatica

4

3.1. Cercetarea dezvoltării fizice a elevilor claselor a IV-a cu scolioză de gradul II în baza conţinuturilor direcţionate ale programei-model experimentale......

95

3.2. Cercetarea capacităţilor motrice a elevilor claselor a IV-a cu scolioză de

gradul II în baza conţinuturilor direcţionate ale programei-model

experimentale.................................................................................................

100

3.3. Cercetarea stării aparatului locomotor al elevilor claselor IV-a prin analiza

rezultatelor testelor specializate ce determină eficacitatea programei-model

experimentale...................................................................................................

.

104

3.4.

Argumentarea eficienţei Programei-model experimentale la educaţia fizică a

elevilor claselor a IV-a cu boala scoliotică şi recomandări de implementare

a acestuia..........................................................................................................

110

3.5. Concluzii la capitolul 3................................................................................... 115

CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI ………………......................

116

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………...... 120

ANEXA 1…………………………………………………………………………...

135

ANEXA 2…………………………………………………………………………...

158

ANEXA 3…………………………………………………………………………... 160

ANEXA 4…………………………………………………………………………...

162

ANEXA 5…………………………………………………………………………...

164

ANEXA 6…………………………………………………………………………...

169

ANEXA 7…………………………………………………………………………...

172

ANEXA 8…………………………………………………………………………...

175

DECLARAŢIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII.................................

178

CV-UL AUTORULUI............................................................................................. 179

Page 5: scolioza idiopatica

5

ADNOTARE

la teza de doctor în ştiinţe pedagogice a dnei Inesa Tuchilă „Recuperarea scoliozei la elevii

din ciclul primar în procesul educaţiei fizice”, Chişinău, 2012.

Structura tezei. Lucrarea este alcătuită din introducere, 3 capitole, concluzii generale şi

recomandări practico-metodice, un indice bibliografic care citează 233 surse, 8 anexe, 179 pagini

text de bază, 17 figuri, 18 tabele. Rezultatele obţinute sunt reflectate în 9 lucrări ştiinţifice.

Cuvinte cheie: scolioză, elevi ai claselor primare, educaţie fizică, profilaxie, mijloace şi

metode, kinetoterapie, coloană vertebrală, creştere şi dezvoltare, cauze ale scoliozei, recuperare

fizică, kinetoprofilaxie, program de recuperare, complex de exerciţii, programă-model

experimentală.

Domeniul de studiu: pedagogie.

Scopul cercetării constă în perfecţionarea procesului de recuperare a scoliozei la elevii din

ciclul primar prin implementarea unui Model experimental, care include mijloace ale educaţiei

fizice.

Obiectivele cercetării: studierea literaturii de specialitate şi stabilirea reperelor

conceptuale privind recuperarea scoliozei la elevii din ciclul primar în procesul educaţiei fizice;

analiza şi generalizarea rezultatelor sondajului referitor la recuperarea scoliozei în şcoală,

realizat în rândurile specialiştilor de diverse orientări profesionale; aprecierea stării fizice a

aparatului locomotor al elevilor din cadrul unei şcoli primare a municipiul Chişinău; elaborarea

şi argumentarea eficienţei Modelului profilactic experimental de educaţie fizică direcţionată

pentru reducerea scoliozei de gradul II la elevii claselor a IV-a.

Noutatea şi originalitatea cercetării. Pentru prima data a fost elaborat un Model

experimental de educaţie fizică direcţionată pentru recuperarea scoliozei la elevii claselor a IV-a

din ciclul primar cu scolioză de gradul II.

Problema ştiinţifică de importanţă majoră soluţionată constă în direcţionarea

mijloacelor educaţiei fizice spre însănătoşirea copiilor din ciclul primar cu scolioză de gradul II

prin elaborarea şi implementarea unei Programe-model experimentale pentru recuperarea şi

profilaxia scoliozei.

Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă. Valorificarea Programei-model

experimentale de educaţie fizică direcţionată pentru recuperarea scoliozei la elevii din ciclul

primar va da posibilitatea de a aprofunda cunoştinţele despre mijloacele posibile şi netradiţionale

de influenţă specializată asupra recuperării dereglărilor aparatului locomotor, de a diminua

substanţial gradul de deformare a coloanei vertebrale la elevi, iar prin aceasta să se crească

nivelul pregătirii motrice şi starea sănătăţii elevilor.

Implementarea rezultatelor ştiinţifice. Programa-model experimentală pentru

recuperarea scoliozei la copiii din ciclul primar, prin folosirea strict direcţionată a mijloacele

educaţiei fizice, a fost implementat în procesul de studii extracurricular în şcolile nr. 16, 82 şi 83

din municipiul Chişinău, fapt care este confirmat de cele trei adeverinţe de implementare.

Page 6: scolioza idiopatica

6

АННОТАЦИЯ

Тукила Инесса, «Коррекция сколиоза у учащихся начальной школы в процессе

физического воспитания», доктор педагогики, Кишинев, 2012 г.

Структура работы: работа состоит из введения, трех глав, общих выводов и

практических рекомендаций, библиографии из 233 источников, 8 приложений, 179

страниц основного текста, 17 рисунков, 18 таблиц. Количество публикаций по теме

диссертации - 9.

Ключевые слова: сколиоз, учащиеся начальных классов, физическое воспитание,

профилактика, средства и методы, kinetoterapy, позвоночника, рост и развитие, причины

сколиоза, физическая реабилитация, программа реабилитаций, комплекс упражнений,

экспериментальная модель, специальные методики

Область изучение: педагогика.

Цель исследования: cовершенствование восстановительного процесса у детей

начальной школы, страдающих сколиозом, посредством внедрения экспериментальной

модели состоящей из средств физического воспитания.

Задачи исследования: изучение специальной литературы и концептуальных

аспектов, относящихся к профилактике сколиоза у детей начальной школы в процессе

физического воспитания; анализ и обобщение результатов анкетирования специалистов

различных профессиональных направлений в условиях школы по вопросам рекуперации

сколиоза; определение физического состояния опорно-двигательного аппарата у детей

начальной школы муниципии Кишинева; разработка и аргументация эффективности

экспериментальной профилактической модели направленного физического воспитания

для снижения сколиоза II степени у детей 4-х классов.

Научная новизна и оригинальность исследования. Впервые была разработана

экспериментальная модель направленного физического воспитания по рекуперации сколиоза

у учащихся IV классов начальной школы.

Основная научная проблема решенная в работе является направление средств

физического воспитания для оздоровления детей начальных классов с сколиозом второй

степени путем разработки и внедрения экспериментальной модели программы для

восстановления и профилактики сколиоза.

Теоретическая и практическая значимость. Разработка экспериментальной

модели направленного физического воспитания для рекуперации сколиоза у детей, в

системе начального образования, позволит: расширить и углубить знания о возможных,

нетрадиционных, методах специализированного воздействия на коррекцию нарушений

состояния опорно-двигательного аппарата; при внедрении в практику значительно

снизить степень деформации позвоночника у детей, тем самым повысить их двигательные

возможности и соответственно - здоровье.

Внедрение результатов исследования. Экспериментальная модель направленного

физического воспитания для снижения сколиозного состояния опорно-двигательного

аппарата детей начальных классов была внедрена во внеучебный педагогический процесс

школ №16, № 82, № 83 г. Кишинева, о чем свидетельствуют три акта внедрения.

Page 7: scolioza idiopatica

7

ANNOTATIONS

Inesa Tuchila, „Recuperation of scoliosis at the beginning school pupils with scoliosis in the

process of physical education”, Doctor of Pedagogy, Chisinau, 2012.

Dissertation structure. The work consists of introduction, 3 chapters, general

conclusions, practical and methodological recommendations, the bibliography which includes

233 sources, 8 annexes, 179 pages of basic text, 17 figures, 18 tables. The results are reflected in

9 scientific papers.

Keywords: scoliosis, pupils from beginning forms, physical education, prophylaxis,

means and methods, kinetoterapy, spine, growth and developement, causes of scoliosis, physical

recuperation, rehabilitation program, exercise complex, experimental model, special

methodology.

Field of study: pedagogy.

The purpose of research is to improve the recuperation process of scoliosis of beginning

school children by implementing an experimental Model, which includes means of physical

education.

Objectives of research: reviewing of literature and establishing the conceptual parts of

scoliosis recuperation at beginning school children in the process of physical education;

analyzing and generalizing the survey's results concerned the recuperation of scoliosis in school,

conducted among specialists of various professional fields; assessing the physical condition of

the locomotors of pupils from a beginning school within the city of Chisinau; elaborating and

argumenting the efficiency of the experimental Model of targeted physical education for

reducing the second degree scoliosis at 4-th form pupils.

Novelty and originality of research. For the first time it was developed an experimental

model of targeted physical education for recuperation of scoliosis at IV-th forms pupils from

primary education.

The major scientific problem resolved is directing the means of physical education

towards the healing of children from primary clasess with second degree scoliosis by developing

and implementind an experemental Model of program for recovery and prevention of scoliosis.

Theoretical significance and applied value. The development of experimental Model of

targeted physical education for recuperation of scoliosis at beginning school children will enable:

to deepen knowledge about possible and nontraditional methods and means of specialized

influence on recuperation of the locomotors disorders; in practical application, to reduce

substantially the degree of deformity of pupils' spine and through this - to increase driving

training and pupils' health.

Implementation of scientific results. Experimental Model for the recuperation of

scoliosis at beginning school children, using strictly directed means of physical education, was

implemented in the extracurricular education in schools no. 16, 82 and 83 within the city of

Chisinau, that is confirmed by the three certificates of implementation.

Page 8: scolioza idiopatica

8

LISTA ABREVIERILOR

C – vertebră cervicală;

cm - centimetru;

CVP – capacitatea vitală a plămânilor;

E- grupa experimentală;

Ie – indicele Erisman;

Ip – indicele Pinie;

kg – kilogram;

L – vertebră lombară;

M – grupa martor;

m – metru;

min – minut;

S - vertebră sacrală;

s - secundă;

SNC – sistemul nervos central;

T - vertebră toracică.

Page 9: scolioza idiopatica

9

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Unul dintre aspectele primordiale în activităţile de profilaxie şi

recuperare a copiilor din ciclul primar îl reprezintă cunoaşterea particularităţilor creşterii şi

dezvoltării acestor copii, precum şi a deficienţelor coloanei vertebrale şi a potenţialelor cauze ale

apariţiei lor.

Dezvoltarea fizică a copilului reprezintă un proces de dezvoltare biologică a celulelor,

ţesuturilor, organelor şi întregului organism. În plan extern acest proces se caracterizează prin

creşterea proporţiilor părţilor corpului şi modificarea activităţii funcţionale a diferitelor organe şi

sisteme de organe. De rând cu dezvoltarea fizică, dezvoltarea psihică reprezintă un proces de

formare a activităţii de cunoaştere a copiilor, dezvoltarea simţurilor şi voinţei, formarea

diferitelor particularităţi de personalitate: temperament, caracter, capacităţi, necesităţi şi interese

[57;102;105]. Conform cercetărilor fiziologice şi psihologice contemporane, între dezvoltarea

fizică şi cea psihică a elevilor există o legătură strânsă şi directă [3;106;115].

În creşterea şi dezvoltarea copilului pot fi evidenţiate 3 perioade critice: de la 2 la 3 ani şi

jumătate; 6-9 ani şi perioada de pubertate. A doua perioadă critică coincide cu ciclul primar. În

aceşti ani în viaţa copilului apar un şir de schimbări esenţiale: anturajul, cercul de persoane, apar

obligaţii noi, se reduce activitatea fizică. Toţi aceşti factori în cumul duc la o activitate intensă

fiziologică a întregului sistem de organe, de aceea în această perioadă de adaptare în condiţiile

şcolare este necesară o atenţie sporită din partea părinţilor şi profesorilor [18;58;126].

Copiii din ciclul primar se caracterizează prin anumite particularităţi în creştere şi

dezvoltare, atât a întregului organism, cât şi la nivelul sistemelor de organe. Creşterea şi

dezvoltarea normală a corpului sunt determinate şi condiţionate de factori interni şi externi, care

exercită influenţe pe toată durata vieţii, dar cu mai mare intensitate în copilărie şi adolescenţă.

Alături de factorii interni şi cei externi, activitatea motrică, exerciţiul fizic stimulează creşterea şi

dezvoltarea, fiind antrenate într-o mare măsură componentele aparatului locomotor [2;167;220].

Din aceste considerente, perioadei de creştere şi dezvoltare a organismului trebuie să i se acorde

o mare importanţă, de ea depinzând desfăşurarea etapelor următoare din viaţa omului. În legătură

cu aceasta, un moment important este posibilitatea aprecierii tempoului dezvoltării, care poate

uşor fi apreciat cu ajutorul metodelor antropometrice. Prin intermediul acestor metode pot fi

evidenţiate elementele somatometrice (lungimea corpului, greutatea, volumul cutiei toracice

etc.), fiziometrice (puterea musculară etc.) şi somatoscopice (forma coloanei vertebrale, a cutiei

toracice, a tălpii, atitudinea corpului etc.) [116;126;129;140].

Pedagogii urmează să cunoască particularităţile anatomo-fiziologice ale copiilor, bazele

fiziologice ale exerciţiului fizic şi muncii fizice [41;68;91;159;199;230]. Motivele acestei atenţii

Page 10: scolioza idiopatica

10

sporite asupra dezvoltării fizice a copilului sunt evidente, deoarece organismul la orice etapă de

vârstă apare ca un tot întreg. Toate sistemele sale fiziologice: nervos, locomotor, sanguin etc.

sunt strâns legate, astfel că orice schimbare funcţională a unui sistem atrage după sine

schimbarea activităţii celorlalte sisteme [3;57;124;129].

Pentru aprecierea zilnică a nivelului dezvoltării fizice a elevilor, pedagogul trebuie să

urmărească doar indicii antropometrici: lungimea şi greutatea corpului, care la diferite etape

ontogenetice se dezvoltă cu diferită intensitate. În acelaşi timp, cel puţin de 2 ori în an este

necesar de efectuat examenul somatometric şi somatoscopic de apreciere a dezvoltării

organismului elevilor. Părinţii, la rândul lor, trebuie implicaţi în mod obligatoriu în urmărirea şi

aprecierea dezvoltării fizice normale a organismului copiilor lor. În aşa fel, educarea corectă a

copilului în şcoală şi familie, urmărirea sistematică a ritmului de dezvoltare a copilului, pot

contribui la prevenirea şi stoparea la timp a deficienţelor fizice la elevii din ciclul primar [19;

102;108;134;184].

Deficienţa fizică reprezintă orice abatere de la normal în forma şi funcţiunile fiziologice ale

organismului, care tulbură creşterea normală şi dezvoltarea armonioasă a corpului, îi modifică

aspectul exterior, îi reduce aptitudinile fizice şi chiar intelectuale, precum şi capacitatea de

muncă. Aceste abateri de la normal pot modifica forma corpului şi funcţiile sale fizice în

totalitate sau numai la nivelul unor segmente şi regiuni [17;131;160;193].

Printre deficienţele fizice scoliozele ocupă un loc considerabil. Ele se prezintă ca deformări

ale coloanei vertebrale, formate din una sau mai multe curburi, ce apar iniţial în plan frontal, apoi

asociază şi rotaţia vertebrelor [79;124;152]. În evoluţia scoliozei aceasta capătă un caracter grav

şi este însoţită de formarea unor modificări anatomice stabile ale coloanei vertebrale şi cutiei

toracice. Se încalcă funcţia statică şi dinamică a coloanei vertebrale şi cutiei toracice, fapt care

atrage după sine destabilizarea funcţiilor aparatului cardio-vascular şi celui respirator, iar

deformaţie este numită boală scoliotică. [108;190].

E necesar de accentuat faptul că scolioza se dezvoltă în special în perioadele de creştere a

scheletului. Cu cât apare la o vârstă mai tânără, cu atât evoluţia scoliozei este mai gravă. În

perioada menţionată eforturile asimetrice şi statice pot contribui la dezvoltarea scoliozei

adevărate (idiopatice), însoţită de modificări structurale ale vertebrelor [111;121;162].

Boala scoliotică, la finele ciclului primar, este pe prima poziţie între alte deformaţii ale

coloanei vertebrale, preponderent fiind întâlnită la fete (de 4 -5 ori mai des decât la băieţi) [209;

224]. În această perioadă scolioza poate fi prevenită şi corectată prin mijloace fizice, exerciţii

fizice generale şi speciale. Este un adevăr demult demonstrat că atunci când este folosit în scop

profilactic, concomitent cu influenţarea formelor şi structurilor corpului, exerciţiul fizic

Page 11: scolioza idiopatica

11

echilibrează activitatea fiecărui organ într-o integră sinergie şi solidaritate funcţională. Aceste

îmbunătăţiri funcţionale sunt datorate intervenţiei unor factori neuromusculari, care uşurează

transmiterea impulsului nervos şi utilizarea completă a substanţelor energetice. Rolul reglator al

exerciţiului fizic se face prin aportul pe care î-l aduc în producerea şi transmiterea energiei

necesare a aparatelor respirator, cardio-vascular, digestiv.

Exerciţiul fizic este un factor potent de intervenţie în morfogenetica aparatului locomotor,

când poate acţiona mecanic asupra osului, influenţând creşterea în lungime şi în grosime a

acestuia. In acest sens, exerciţiile aplicate în copilărie, statice sau dinamice, pot preveni sau

corecta deformaţiile osoase mult mai uşor decât în alte perioade ale vieţii. Deficienţele de toate

tipurile, între care şi deformaţia scoliotică a coloanei vertebrale, îşi găsesc metode de recuperare,

ameliorare sau compensare în aria curiculară a educaţiei fizice, începând cu dezvoltarea unor

atitudini posturale corecte, a unor deprinderi de igienă şi comportament, de desfăşurare a unor

activităţi bazate pe reguli (jocurile sportive), exerciţii de recuperare sau recreare, până la

educarea unor trăsături pozitive de caracter, rezultate din practicarea sporturilor şi din

participarea la competiţiile de profil, care ajută copilul să-şi cunoască limitele proprii, să înveţe

spiritul de echipă, respectul faţă de adversar, asumarea eşecului sau trăirea bucuriei victoriei.

Toate acestea în definitiv modelează structura umană integră şi perfect adaptată social.

Cu părere de rău, unii profesori şi părinţi, acordând mai multă atenţie educaţiei intelectuale

şi estetice a elevilor din ciclul primar, nu conştientizează pe deplin rolul educaţiei fizice în

dezvoltarea lor generală, atât fizică, cât şi intelectuală [33;64]. O asemenea abordare a stilului de

educaţie este total greşită şi aduce prejudicii ireparabile dezvoltării normale a copiilor.

Ordonarea corectă a educaţiei copilului la scoală şi în familie urmează să întrunească toate

mijloacele educative într-un sistem unic, care ar contribui într-o măsură echitabilă la dezvoltarea

fizică şi intelectuală a generaţiei în creştere, profilaxia şi recuperarea deficienţelor fizice.

Descrierea situaţiei în domeniul de cercetare şi identificarea problemelor de

cercetare. Problema abordată în prezenta lucrare a fost tratată de diverşi autori. Particularităţile

de dezvoltare a copiilor de vârstă şcolară sunt oglindite în lucrările unui şir de cercetători:

Atanasiu C.; Baciu C.; Badiu T.; Iankelevici E.; Ifrim M.; Ionescu A. Caracteristica deficienţelor

scoliotice şi kinetoterapia acestora este reflectată în lucrările specialiştilor: Rădulescu A.;

Obraşcu C.; Ionescu A.; Moţet D.; Caun E.; Zavalişca A.; Birtolan Ş. Etio-patogeneza, precum şi

recuperarea scoliozei au fost cercetate de următorii autori: Bălteanu V.; Dumitru D.; Fozza C.;

Белякова Н.; Гальченский В., Москалу Н.; Ильин Е.; Крячко И. Pe lângă abordările şi

cercetările fenomenului în discuţie, reflectate pe larg în literatura de specialitate studiată, mai

Page 12: scolioza idiopatica

12

sunt expuse metodele de determinare convenţională a atitudinii corpului în lucrările autorilor:

Глок И.; Сердюковской Г., Антоновой Л.; Antonescu D.

Procesul de instruire la disciplina educaţia fizică pentru elevii din ciclul primar nu are un

caracter expres-direcţionat în recuperarea deficienţelor aparatului locomotor, inclusiv a scoliozei,

fapt care, la rândul său, acţionează negativ asupra activităţii fizice a acestor copii, reduce

considerabil nivelul lor de pregătire fizică, provoacă modificări ale altor sisteme şi organe.

Programa existentă la educaţia fizică nu conţine mijloace suficiente pentru recuperarea scoliozei

la copiii din ciclul primar.

Pornind de la faptul că deformaţiile scoliotice apar în perioada de şcolaritate, ciclul primar

reprezintă o etapă esenţială în prevenirea şi evoluţia lor [27;34;55;59;66;70;121]. Astfel că

recuperarea scoliozei, iniţiată la etapa ciclului şcolar primar, se poate dovedi decisivă pentru

dezvoltarea fizică ulterioară a copiilor care comportă acest defect.

În tentativa de a-şi aduce o proprie contribuţie la acest capitol, autorul a cercetat în

profunzime problema şi a reuşit elaborarea unei Programe-Model experimentale pentru

recuperarea şi prevenirea deformaţiilor scoliotice la elevii ciclului primar, programă care ar putea

fi implementată atât de profesorul la disciplina educaţia fizică, învăţătorul claselor primare, cât şi

de elevii vizaţi şi părinţii acestora.

Scopul cercetării: perfecţionarea procesului de recuperare a scoliozei la elevii din ciclul

primar prin intermediul implementării unui model experimental ce ar include mijloace fizice de

recuperare şi profilaxie a acesteia.

Obiectivele investigaţiei:

1.Studierea literaturii de specialitate şi stabilirea reperelor conceptuale privind recuperarea

scoliozei la elevii din ciclul primar în procesul educaţiei fizice;

2.Analiza şi generalizarea rezultatelor sondajului referitor la recuperarea scoliozei în şcoală,

realizat în rândurile specialiştilor de diverse orientări profesionale;

3.Aprecierea stării fizice a aparatului locomotor al elevilor din cadrul unei şcoli primare a

municipiul Chişinău;

4.Elaborarea şi argumentarea eficienţei Modelului experimental la educaţia fizică direcţionat

pentru reducerea scoliozei de gradul II la elevii claselor a IV-a.

Obiectul cercetării îl constituie procesul de recuperare a scoliozei la elevii din ciclul

primar în afara orelor de program prin mijloacele educaţiei fizice.

Metodologia cercetării ştiinţifice. În teza de doctor au fost utilizate următoarele metode

de cercetare: studierea literaturii de specialitate, observaţia pedagogică, sondajul pedagogic,

metoda experimentului pedagogic, metoda testelor de control, metoda matematico-statistică.

Page 13: scolioza idiopatica

13

Noutatea şi originalitatea ştiinţifică a lucrării constituie elaborarea şi implementarea

unei Programe-model experimentale pentru recuperarea şi profilaxia scoliozei. Totodată, este

demonstrată necesitatea şi eficienţa utilizării mijloacelor direcţionate şi specializate ale educaţiei

fizice în recuperarea scoliozelor la copiii din ciclul primar, precum şi în reabilitarea socială a

acestora în perioada recuperatorie; este demonstrat rolul hotărâtor al aplicării mijloacelor

specializate în obţinerea unor rezultate eficiente şi într-un interval mai restrâns de timp; este

stabilită necesitatea parteneriatului educaţional profesor-elev-părinte în procesul recuperării şi

profilaxiei scoliozei la copiii din ciclul primar.

Problema ştiinţifică importantă soluţionată în domeniul respectiv constituie asigurarea

unei direcţii de însănătoşire educaţiei fizice a copiilor din ciclul primar cu scolioză de gradul II

prin elaborarea şi implementarea unei Programe-model experimentale pentru recuperarea şi

profilaxia scoliozei.

Semnificaţia teoretică. Elaborarea Programei-model experimentale pentru recuperarea şi

profilaxia scoliozei la copiii din ciclul primar va permite studierea, conştientizarea necesităţii şi a

importanţei acestuia şi va crea premise pentru implementarea modelului în practică. Luând în

consideraţie numărul copiilor cu scolioză, precum şi lacunele existente în activitatea fizică a

acestora, se impune necesitatea recunoaşterii şi finanţării de stat a acestui model, precum şi a

implementării lui în şcolile primare din republică.

Valoarea aplicativă a lucrării este determinată de:

- implementarea Programei-model experimentale în diferite instituţii de învăţământ în

scopuri profilactice;

- argumentarea eficacităţii mijloacelor de recuperare a scoliozei la elevii ciclului primar;

- formarea Programei-model experimentale pentru recuperarea scoliozei;

- posibilitatea utilizării Programei-model experimentale elaborat în domeniul sporirii

calificării pedagogilor, precum şi în procesul de pregătire a noilor cadre în domeniu;

- sporirea nivelului pregătiri teoretice şi practice a specialiştilor din domeniu;

- lipsa unui program elaborat la nivel de stat în domeniul recuperării scoliozei.

Implementarea rezultatelor ştiinţifice. Programa-model experimentală la educaţia fizică

pentru elevii ciclului primar cu folosirea unor mijloace fizice speciale de recuperare a scoliozei a

fost implementat în procesul de studii la şcolile primare nr. 82, nr. 83 si nr. 16 din municipiul

Chişinău (vezi anexele 6).

Aprobarea rezultatelor ştiinţifice. Rezultatele cercetării au fost expuse şi editate în

revistele de profil şi în culegerile conferinţelor ştiinţifice naţionale şi internaţionale ale

doctoranzilor.

Page 14: scolioza idiopatica

14

Sumarul compartimentelor tezei.

Teza a fost structurată în următoarele compartimente: introducere, 3 capitole, concluzii şi

recomandări practico-metodice, bibliografie şi anexe.

În capitolul I se argumentează teoretic procesul de recuperare a scoliozei la elevii din ciclul

primar în procesul educatiei fizice. Totodată, acest capitol cuprinde informatii privind

particularitătile de dezvoltare a copiilor din ciclul primar; caracteristica anatomico-functională si

biomecanica coloanei vertebrale; caracteristica scoliozei – factor cu influentă negativă asupra

dezvoltării fizice si morfologige a aparatului locomotor la elevii din ciclul primar; cauzele si

profilaxia scoliozei; mijloacele utilizate în recuperarea scoliozelor.

În capitolul II se caracterizează metodologic si experimental cercetarea în domeniul temei

selectate. Sunt descrise metodele utilizate în cercetarea de faţă. Sunt expuse pe larg etapele

organizării cercetărilor. Este efectuată analiza şi generalizarea rezultatelor sondajului socilogic

realizat. Acest capitol mai cuprinde analiza datelor statistice ale Ministerului Sănătăţii referitor la

copiii cu deficienţe de coloană, precum şi analiza particularităţilor curriculum-ului scolar la

educatia fizică pentru învătământul primar si ale programei pentru elevii claselor IV-a din

grupele medicale speciale.

În capitolul III este descrisă Programa-model experimentală pentru elevii din clasele

primare cu scolioză de gradul II. Este descris experimentul pedagogic de bază, în cadrul căreia a

fost verificată influenţa şi eficacitatea mijloacelor şi metodelor elaborate asupra aparatului

locomotor al elevilor din lotul experimental, prin intermediul criteriilor de dezvoltare fizică,

pregătire psihomotrice şi testelor specializate. În acest capitol se efectuează argumentarea

experimentală a eficacităţii Programei-model elaborate la educaţia fizică pentru elevii claselor

IV-a cu boală scoliotică. Autorul expune etapele de recuperare în cazul scoliozelor, principiile de

bază kinetoterapeutice şi acele speciale în recuperarea scoliozei, precum şi formularea

recomandărilor practico-metodice pentru recuperarea scoliozelor de gradul II.

Bibliografia este constituită din 233 surse bibliografice (dintre care 123 în limba română şi

110 în limba rusă). Lucrarea este expusă pe 179 pagini, dintre care 119 pagini text de bază.

Lucrarea include 17 figuri, 18 tabele şi 8 anexe.

Cuvinte-cheie: kinetoterapie, scolioză, elevi din ciclul primar, coloană vertebrală, creştere

şi dezvoltare, factori inerni şi factori externi, cauze ale scoliozei, recuperare fizică,

kinetoprofilaxie, program de recuperare, complex de exerciţii, model experimental, metodologie

specială.

Page 15: scolioza idiopatica

15

1. ARGUMENTAREA TEORETICĂ A PROCESULUI DE RECUPERARE

A SCOLIOZEI LA ELEVII DIN CICLUL PRIMAR ÎN PROCESUL EDUCAŢIEI

FIZICE

1.1. Repere epistemologice privind particularităţile de dezvoltare a copiilor din ciclul

primar. Caracteristica anatomico-funcţională şi biomecanica coloanei vertebrale

Dezvoltarea fizică a copilului reprezintă un proces de dezvoltare biologică a celulelor,

ţesuturilor, organelor şi întregului organism. În plan extern acest proces se caracterizează prin

creşterea proporţiilor părţilor corpului şi modificarea activităţii funcţionale a diferitelor organe şi

sisteme de organe. De rând cu dezvoltarea fizică, dezvoltarea psihică reprezintă un proces de

formare a activităţii de cunoaştere a copiilor, dezvoltarea simţurilor şi voinţei, formarea

diferitelor particularităţi de personalitate: temperament, caracter, capacităţi, necesităţi şi interese

[57, 102, 105]. Conform cercetărilor fiziologice şi psihologice contemporane, între dezvoltarea

fizică şi cea psihică a elevilor există o legătură strânsă şi directă [3;106;115].

Dezvoltarea fizică a copilului este un proces incontinuu. La fiecare etapă de vîrstă,

creşterea şi dezvoltarea copilului, se caracterizează printr-un complex de calităţi

morfofuncţionale, strîns legate între ele şi cu mediul extern, care condiţionează la rîndul lor şi

posibilităţile fizice.

Caracteristica dezvoltării fizice a copilului la fiecare etapă a ontogenezei, include trei

componente: nivelul dezvoltării fizice, care este determinat în funcţie de valorile absolute ale

mărimilor corporale; tipul somatic, care reprezintă coraportul dintre cele trei mărimi de bază ale

corpului (schelet, musculatură şi ţesut adipos); intensitatea creşterii mărimilor totale ale

corpului [146, p.328]. Toate cele trei componente ale dezvoltării fizice, precum şi alţi factori

care se cuprind în cadrul acestora (care pot fi evaluate atât din punct de vedere calitaiv, cât şi

cantitativ), reflectă caracterul fazic de dezvoltare a organismului şi la fiecare etapă al

ontogenezei copilului caracterizează maturitatea lui morfofuncţională [219, p.241-242].

Organismul copilului se găseşte într-o continuă stare de dezvoltare, dar acesta nu creşte şi

nu se dezvoltă uniform, perioadele de creştere accentuată alternând cu altele de creştere şi

dezvoltare încetinită [54;127;219]. Modificarea proceselor biopsihice la copii se produc în

concordanţă cu legile creşterii şi dezvoltării ontogenetice, ce marchează trecerea de la un stadiu

la altul în mod succesiv: copilăria, pubertatea şi adolescenţa [53;55].

Mai mulţi autori au încercat să stabilească legi după care are loc creşterea şi dezvoltarea

organismului, având la bază criterii diferite [54;56;80], după cum urmează:

Page 16: scolioza idiopatica

16

a) legea alternanţei, caracteristica principală a căreia este alungirea şi îngroşarea alternativă

a osului lung; pauza dintre procesele de creştere în lungime este folosită pentru creşterea în

grosime şi invers;

b) legea ritmului diferit de creştere. Perioadele de activitate şi de repaus care alternează în

dezvoltarea în lungime a unui os de tip lung sunt contrare pentru două oase lungi consecutive ale

aceluiaşi membru. Aceasta face ca proporţiile corpului omenesc să varieze până la terminarea

creşterii şi explică fracturile frecvente care apar în perioadele intense de creştere în lungime;

c) legea schimbării proporţiilor şi raporturilor dintre organism şi părţile sale componente,

care stabileşte trei perioade în evoluţia variaţiilor de proporţii, dintre lungimea şi lăţimea

corpului, printre care şi perioada ce ne interesează;

d) legea pubertăţii: în perioada pubertăţii sunt în transformare toate sistemele şi aparatele

corpului, fiind posibilă apariţia diferitor dereglări. Dacă aceste dereglări nu sunt controlate

periodic, pot să ducă la o serie de atitudini şi deficienţe, ce apar cel mai frecvent la nivelul

coloanei vertebrale, situaţii care pot fi educabile prin intermediul exerciţiului fizic [78;182;218].

În creşterea şi dezvoltarea copilului pot fi evidenţiate 3 perioade critice: de la 2 la 3 ani şi

jumătate; 6-9 ani şi perioada de pubertate. A doua perioadă critică coincide cu ciclul primar. În

aceşti ani în viaţa copilului apar un şir de schimbări esenţiale: anturajul, cercul de persoane, apar

obligaţii noi, se reduce activitatea fizică. Toţi aceşti factori în cumul duc la o activitate intensă

fiziologică a întregului sistem de organe, de aceea în această perioadă de adaptare în condiţiile

şcolare este necesară o atenţie sporită din partea părinţilor şi profesorilor [18;58;126].

Copiii din ciclul primar se caracterizează prin anumite particularităţi în creştere şi

dezvoltare, atât a întregului organism, cât şi la nivelul sistemelor de organe. Procesul creşterii şi

dezvoltării copilului nu prezintă diferenţe vădite în dependenţă de sex până la vârsta de 10 ani.

Procesul creşterii şi dezvoltării copilului nu prezintă diferenţe vădite în dependenţă de sex până

la vârsta de 10 ani. Procesul creşterii şi dezvoltării copilului nu prezintă diferenţe vădite în

dependenţă de sex până la vârsta de 10 ani.

Aparatul locomotor al copilului include sistemul osos şi cel muscular. Una din funcţiile

sale fundamentale este mişcarea. Mişcarea este factorul de bază al dezvoltării normale a

copilului [16;29;43;139]. Până la vârsta de 6-7 ani toate elementele dinamicii mersului sunt

definitivate. Totodată, mersul copiilor de 6-7 ani se deosebeşte de mersul maturilor prin

configurarea elementelor amprentei plantare. O nouă etapă a formării mersului poate fi observată

la vârsta de 8-9 ani. Această etapă se caracterizează prin formarea definitivă a structurii tălpii.

Tempoul mersului devine stabil, lungimea pasului este egală, iar în cazul măririi tempoului se

majorează şi lungimea pasului [219, p.68-69].

Page 17: scolioza idiopatica

17

Formarea sistemului osos al copiilor este un proces continuu. La vârsta de 6-7 ani oasele

devin mai trainice şi mai rezistente, pereţii acestora se îngroaşă. Totodată, oasele din diferite

secţiuni ale scheletului cresc şi se dezvoltă diferit. Spre exemplu, coloana vertebrală abia la

vârsta de 4 ani capătă cele patru curburi specifice unui adult. Însă, până la vârsta de 12 ani

coloana vertebrală a copilului rămâne a fi elastică şi curburile acesteia sunt slab fixate, ceea ce

poate duce la deformaţia acesteia în condiţii nefavorabile de dezvoltare. Intensificarea tempoului

de creştere a coloanei vertebrale are loc la etapa ciclului primar 7-10 ani şi la începutul

maturizării sexuale [169;177;183;194]. Oasele bazinului concresc la vârsta de 7-9 ani, etapă când

se formează diferenţele de sex în construcţia bazinului la băieţi şi fete. În aşa fel, scheletul

copiilor din ciclul primar în general se caracterizează printr-o elasticitate înaltă, fapt care

constituie un pericol pentru deformarea acestuia în cazul nerespectării normelor igienice. Poziţia

incorectă în bancă la scoală şi la domiciliu, suprasolicitarea organismului copiilor pot împiedica

dezvoltarea normală a scheletului şi pot duce la deformaţii ireductibile [108;125;129;140].

Sistemul muscular al copilului în procesul ontogenezei suferă importante modificări

structurale şi funcţionale, în particular creşterea intensă a ţesutului muscular care are loc până la

7 ani şi la pubertate. În procesul ontogenezei se modifică considerabil şi calităţile funcţionale ale

muşchilor. Se modifică tonusul muscular. Mişcările copiilor sunt caracterizate de stângăcie. La

vârsta de 7-11 ani se dezvoltă intens toate secţiunile aparatului muscular. În procesul dezvoltării

aparatului locomotor se modifică şi calităţile dinamice ale muşchilor: viteza, puterea, rezistenţa

şi îndemânarea [106;168;210]. Ridicarea nivelului de rezistenţă la activităţi fizice se

caracterizează printr-o ordonare a caracteruli mişcărilor musculare în limitele unui ciclu

locomotor separat, prin redistribuirea timpului fazei active şi pasive a ciclului (majorarea fazei

motrice a odihnei). La vârsta de 6-7 ani mişcările musculare ale copiilor se caracterizează printr-

un grad sporit de sincronizare, în comparaţie cu vârsta anterioară [219, p.69]. Totodată,

sincronizarea dată este menţinută pe întrega perioadă de efectuare a efortului dinamic.

Creşterea şi dezvoltarea normală a corpului sunt determinate şi condiţionate de factori

interni şi externi, care exercită influenţe pe toată durata vieţii, dar cu mai mare intensitate în

copilărie şi adolescenţă. Alături de factorii interni şi cei externi, activitatea motrică, exerciţiul

fizic stimulează creşterea şi dezvoltarea, fiind antrenate într-o mare măsură componentele

aparatului locomotor [2;167;220].

Din aceste considerente, perioadei de creştere şi dezvoltare a organismului trebuie să i se

acorde o mare importanţă, de ea depinzând desfăşurarea etapelor următoare din viaţa omului. În

legătură cu aceasta, un moment important este posibilitatea aprecierii tempoului dezvoltării, care

poate uşor fi apreciat cu ajutorul metodelor antropometrice. Prin intermediul acestor metode pot

Page 18: scolioza idiopatica

18

fi evidenţiate elementele somatometrice (lungimea corpului, greutatea, volumul cutiei toracice

etc.), fiziometrice (puterea musculară etc.) şi somatoscopice (forma coloanei vertebrale, a cutiei

toracice, a tălpii, atitudinea corpului etc.) [116;126;129;140].

Caracteristica anatomico-funcţională şi biomecanica coloanei vertebrale

Pentru a întemeia ştiinţific metodologia de recuperare în cazul scoliozelor se impun a fi

evidenţiate particularităţile anatomice şi funcţionale ale coloanei vertebrale, în caz contrar va

scădea eficacitatea recuperării.

După cum remarcă T.S. Zaţepin, coloana vertebrală se poate compara cu un catarg al cărui

poziţie corectă depinde de întinderea parâmelor. O deficienţă a parâmelor poate să constituie o

cauză a devierii sau frângerii catargului [171, p. 124].

Curburile coloanei. În ortostatism şi în repaus coloana vertebrală are o direcţie verticală şi

o formă uşor sinuoasă. În fizică este cunoscut faptul, că o coloană elastică cu curburi oferă o

rezistenţă mai mare la presiunile verticale decât o coloană perfect rectilinie [8;137]. Cuburile

atenuează şocurile verticale şi favorizează menţinerea echilibrului coloanei pe bazin, uşurând

deci eforturile centurii musculare a coloanei. Această atitudine şi această formă se menţine graţie

jocului tonicităţii musculare, elasticităţii ligamentelor şi discurilor, precum şi datorită îmbinării

anatomice a celor 24 de segmente osoase, din care este compusă coloana vertebrală. [162;182].

La adult, în staţiune verticală, linia gravităţii trece prin tragus, deci înaintea articulaţiei

atlanto-occipitale, prin partea anterioară a umărului, uşor posterior faţă de o linie care ar uni cele

două capete femurale, prin mijlocul feţei externe a marelui trohanter, anterior axului transversal

al articulaţiei genunchiului şi puţin posterior celui tibio-tarsian. Datorită curburilor coloanei,

proiecţia centrilor de greutate ai diferitor segmente nu se găseşte pe linia proiecţiei centrului

general de greutate al corpului. De aceea, acţiunea gravităţii determină de la o vertebră la alta,

solicitări rotaţionale, care tind să accentueze curburile şi care trebuie neutralizate, deoarece

coloana altfel s-ar prăbuşi. Forţele care se opun solicitărilor rotaţionale sunt ligamentele. La

coloana dorsală proiecţia centrului de greutate a corpului trece anterior coloanei. Aceasta s-ar

prăbuşi înainte dacă nu ar interveni forţa ligamentului comun vertebral posterior, a ligamentelor

interspinoase şi a ligamentelor galbene. Situaţia este inversă la coloana lombară şi cervicală, căci

pe acest segment proiecţia centrului de greutate trece posterior coloanei, iar forţele care se opun

prăbuşirii sunt reprezentate de rezistenţa ligamentului comun vertebral anterior. Ligamentele

vertebrale au deci rolul de a absorbi o bună parte din solicitări [1;7;14;109;121].

Alte elemente cu rol de absorbţie a solicitărilor sunt discurile intervertebrale. Ele nu stau în

tensiune ca ligamentele, ci sub presiune. Între aceste două categorii de elemente anatomice,

ligamentele de o parte şi discurile de alta, care sunt supuse unor forţe contrare, se stabileşte o

Page 19: scolioza idiopatica

19

anumită stare de echilibru, denumită de către Steindler echilibru intrinsec. Existenţa acestui

echilibru explică de ce o coloană vertebrală, chiar dacă i se scot toţi muşchii, rămâne o unitate

destul de rigidă şi continuă să-şi păstreze curburile [8;99]. În afara echilibrului intrinsec, coloana

dispune de un mare număr de grupe musculare, care prin tonicitatea lor îi asigură şi un echilibru

extrinsec, corsetul muscular.

Tipurile de ţinută. Ţinuta reprezintă poziţia liberă şi neconstrânsă a corpului dobândită de

om în procesul creşterii şi dezvoltării, menţinută atât în timpul stării de repaus, cât şi de mişcare

[9;182].

Echilibrul coloanei vertebrale nu se realizează în acelaşi mod la toţi indivizii normali.

Aceasta face ca ţinuta coloanei vertebrale să difere de la individ la individ şi ea trebuie pusă în

legătură cu accentuarea sau diminuarea curburilor din planul anteroposterior, ca urmare a

gradului de înclinare înainte a bazinului [103;118;170].

F. Staffel deosebeşte astfel cinci tipuri generale de ţinută: spatele normal; spatele rotund;

spatele plat; spatele concav-plat; spatele concav-rotund (figura 1.1).

Spatele normal este tipul de ţinută în care curburile vertebrale în sens anteroposterior

prezintă o arcuire normală.

a b c d e

Fig. 1.1. Tipurile de ţinută (după Staffel) [9, p. 27]:

a) spate normal; b) spate rotund; c) spate plat; d) concav-plat; e) concav-rotund

Este ţinuta de „drepţi ostăşească” sau de „drepţi din gimnastică”, în care înclinarea

bazinului este normală. În profil, verticala care pleacă din punctul cel mai înalt al craniului trece

prin dreptul canalului auditiv extern, divide în două marele trohanter, trece la nivelul

genunchiului, în imediata apropiere a axei transversale biomecanice a acestei articulaţii şi cade la

Page 20: scolioza idiopatica

20

picior, în articulaţia astragalo-scafoidiană. În faţă, verticala trece prin vârful nasului, împarte

sternul în două jumătăţi, se suprapune simfizei pubiene şi cade la mijlocul distanţei dintre cele

două plante. În spate, verticala trece prin „proeminenţă”, urmăreşte şirul apofizelor spinoase şi

şanţul fesier şi cade la mijlocul distanţei dintre cele două plante [9;110].

Spatele rotund este foarte frecvent. Convexitatea dorsală coboară şi cuprinde şi vertebrele

lombare, iar concavitatea regiunii lombare se micşorează şi ca întindere şi ca profunzime.

Bazinul este uşor înclinat înainte şi în jos. În profil vertical trece prin spatele urechii şi al marelui

trohanter şi cade în articulaţia astragaloscafoidiană.

Spatele plat este mai puţin frecvent ca spatele rotund. Convexitatea dorsală şi concavitatea

lombară dispar, dar înclinarea bazinului se menţine mică. Scapulele apar reliefate înapoi. În

profil, verticala trece prin conductul auditiv extern, marele trohanter şi articulaţia

astragaloscafoidiană. Staffel consideră, că acest tip de spate este cel care provoacă apariţia

scoliozelor cu evoluţia cea mai gravă [103;144;162].

Spatele concav-plat (sau lordotic) este şi mai puţin frecvent. Concavitatea lombară se

accentuează mult prin înclinarea puternică a bazinului înainte, în timp ce convexitatea dorsală

dispare [9;121].

Spatele concav-rotund este cel mai puţin frecvent. Concavitatea lombară se accentuează, de

asemenea mult, dar concomitent se accentuează şi convexitatea dorsală.

Biomecanica coloanei vertebrale. Mişcările coloanei, indiferent de amplitudinea lor, sunt

mişcări complexe, în care intervin mai multe segmente vertebrale [57;121;182]. Ele se realizează

prin cumularea uşoarelor deplasări ale corpurilor vertebrale, care au loc la nivelul discurilor

intervertebrale, precum şi la nivelul celorlalte articulaţii. Aceste mişcări sunt limitate de

rezistenţa ligamentelor, de forma articulaţiilor intervertebrale şi de gradul de compresibilitate a

ţesutului fibrocartilaginos din care este compus discul [5;53;60;94].

Micile deplasări intervertebrale sunt posibile numai graţie prezenţei nucleului pulpos, care

trebuie să aibă consistenţă, formă şi aşezare normale. Mişcările vertebrale se execută pe nucleul

pulpos ca pe un ax, nucleul jucând rolul unei adevărate bile mecanice (rulment). Prin tensiunea

lichidului care se află între elementele sale componente, nucleul pulpos are proprietatea de a fi

elastic. Datorită acestei proprietăţi sunt posibile mişcările coloanei şi sunt înlăturate efectele

dăunătoare ale presiunilor excesive sau ale şocurilor suferite de rahis [14;94;182].

În afara elementelor de biomecanică sus-menţionate, un specialist trebuie să posede un şir

de cunoştinţe specifice:

Coloana vertebrală cervicală. Este importantă prin articulaţiile sale C2-C7, care sunt de

două categorii – intersomatice (sau meniscosomatice) şi interapofizare posterioare. Poziţia

Page 21: scolioza idiopatica

21

normală a coloanei cervicale în ortostatism este de lordoză (35º), cu vârful în regiunea C6-C7.

Amplitudinea mişcărilor în această regiune [60;94]:

- flexia: până la contactul bărbiei cu manubriul sternal;

- extensia: până la distanţa manubriu sternal-bărbie de 18 cm;

- rotaţii ale capului (dreapta şi stânga) până la 140-160º;

- înclinaţii laterale: până la contactul pavilionului urechii cu umărul, linia umerilor

rămânând perfect orizontală.

Coloana vertebrală toracică este articulată mai complex (articulaţii intersomatice,

interapofizale, costo-vertebrale şi costo-transversale). Poziţia sa fiziologică, de funcţiune, este

una de cifoză (35º), cu vârful la T5-T6. Mobilitatea sa este mai redusă decât în regiunea cervicală

[6;121]:

- flexia şi extensia au o amplitudine de 40º, flexiei aparţinându-i cea mai importantă

excursie. Segmentele superior şi inferior ale coloanei sunt mai mobile, având discurile

intervertebrale mai înalte. Extensia este redusă din cauza imbricării proceselor spinoase, foarte

oblice şi dispuse unul peste altul în această regiune;

- rotaţia este de 50º în ambele sensuri şi este favorizată de orientarea proceselor articulare;

- înclinaţia laterală este de 15-20º în fiecare parte.

Coloana vertebrală lombară este corespunzător conformată pentru a asigura cele mai ample

mişcări ale coloanei vertebrale în totalitate, precum şi trunchiului. În ortostatism, poziţia sa

fiziologică este de lordoză (50º), cu vârful la L3-L4 [53;94].

Mobilitatea sa are următorii parametri:

- flexia coloanei lombare este de 40-45º din cele 150-160º ale întregii coloane.

- extensia este, în mod normal, de 30º din cele 140º ale întregii coloane, amplitudinea

normală flexie-extensie fiind deci de 70º;

- rotaţia este de 20º de o parte şi alta;

- înclinaţia laterală este de 35º în fiecare parte.

Cea mai mare parte a acestor mişcări se face în partea inferioară a coloanei vertebrale

lombare şi în articulaţia lombo-sacrală. Un rol aparte la acest nivel revine discului intervertebral,

supus unor solicitări deosebite [93;121].

În concluzie, menţionăm că copiii din ciclul primar se caracterizează prin anumite

particularităţi în creştere şi dezvoltare, atât a întregului organism, cât şi la nivelul sistemelor de

organe. Orice abatere în dezvoltarea normală a aparatului locomotor, în deosebi scolioza, trebuie

Page 22: scolioza idiopatica

22

tratată cu seriozitate. Particularităţile anatomice şi funcţionale ale coloanei vertebrale au o

importanţă deosebită pentru eficacitatea programului de recuperare în cazul scoliozelor. În

funcţie de reperele normale pe care le cunoaştem (poziţia coloanei vertebrale în repaus şi

mişcările pe care le execută) putem conchide despre mecanismele diformităţilor apărute, precum

şi despre programele de kinetoterapie destinate redresării acestora.

1.2. Scolioza - factor cu o influenţă negativă asupra dezvoltării fizice şi morfologice a

aparatului locomotor la elevii din ciclul primar

Atitudinea normală a coloanei nu este aceeaşi în diferite etape de vârstă. Abia spre vârsta

de 7 ani coloana vertebrală a copilului se aseamănă cu coloana adultului în ceea ce priveşte

curburile ei fiziologice. Numai începând de la această vârstă se poate vorbi de un ax al coloanei

vertebrale – axul vertical care trece prin mijlocul tâmplei, unghiul maxilarului inferior, linia ce

uneşte ambele articulaţii coxofemurale şi mijlocul piciorului. Totuşi, atitudinea coloanei

vertebrale nu este aceeaşi la toţi indivizii şi numai plecând de la tipurile de ţinută descrise de

Staffel, vor putea fi luate în considerare accentuările patologice ale curburilor coloanei vertebrale

[57;94;111;121].

Deficienţa fizică reprezintă orice abatere de la normal în forma şi funcţiunile fiziologice ale

organismului, care tulbură creşterea normală şi dezvoltarea armonioasă a corpului, îi modifică

aspectul exterior, îi reduce aptitudinile fizice şi chiar intelectuale, precum şi capacitatea de

muncă. Aceste abateri de la normal pot modifica forma corpului şi funcţiile sale fizice în

totalitate sau numai la nivelul unor segmente şi regiuni [17;131;160;193].

În literatura de specialitate se disting trei faze de dezvoltare a deformaţiilor coloanei: prima

fază se caracterizează prin insuficienţa funcţională a aparatului neuro-muscular; cea de a doua se

caracterizează prin stabilizarea deformaţiei, la început într-o măsură mai mică, iar mai apoi într-o

măsură mai esenţială. Această fază poate fi numită faza fixării deformărilor. Cea de-a treia fază

de modificare a aparatului locomotor este în strânsă legătură cu modificarea însăşi a scheletului.

Ea poate fie să progreseze în continuare, fie să se fixeze în dependenţă de modificările

posterioare ale aparatului neuro-muscular la copil [95;162;190].

Scoliozele se definesc ca deformări ale coloanei vertebrale, formate din una sau mai multe

curburi, ce apar iniţial în plan frontal, apoi asociază şi rotaţia vertebrelor (figura 1.2).

Convexitatea (respectiv, gibozitatea) este cea care conferă denumirea direcţiei scoliozei. Rotaţia

vertebrală se face spre concavitatea coloanei [79;124;152].

Page 23: scolioza idiopatica

23

Fig. 1.2. Scolioza [108, p. 49]

Notă. Linia întreruptă indică localizarea curburii patologice a coloanei vertebrale

În evoluţia scoliozei aceasta capătă un caracter grav şi este însoţită de formarea unor

modificări anatomice stabile ale coloanei vertebrale şi cutiei toracice. Se încalcă funcţia statică şi

dinamică a coloanei vertebrale şi cutiei toracice, fapt care atrage după sine destabilizarea

funcţiilor aparatului cardio-vascular şi celui respirator, iar deformaţie este numită boală

scoliotică. Unii autori accentuează faptul că temeiul apariţiei scoliozei este creşterea asimetrică a

vertebrelor [108;190].

Scolioza se dezvoltă în special în perioadele de creştere a scheletului. Cu cât apare la o

vârstă mai tânără, cu atât evoluţia scoliozei este mai gravă. În perioada menţionată eforturile

asimetrice şi statice pot contribui la dezvoltarea scoliozei adevărate (idiopatice), însoţită de

modificări structurale ale vertebrelor [111;121;162]. Dezvoltarea scoliozei, însă, nu este generată

numai de destabilizări statico-dinamice. Pentru aceasta este necesară existenţa a trei factori de

bază [109;125]:

- factorul primar patologic (modificări displastice în măduva spinării sau vertebre);

- dereglarea schimbului de substanţe;

- schimbarea atitudinii (schimbări statico-dinamice).

Boala scoliotică, la finele ciclului primar, este pe prima poziţie între alte deformaţii ale

coloanei vertebrale, preponderent fiind întâlnită la fete (de 4 -5 ori mai des decât la băieţi) [209;

224].

Factori de risc. Pot apare dureri ale coloanei in cazul unor activităţi prelungite ce implică

statul aşezat sau în picioare. Odată cu curbarea laterală a coloanei (de forma literei C), poate

apare o curbă compensatorie (de forma literei S) pentru menţinerea echilibrului. Scoliozele

severe pot provoca şi probleme respiratorii. Un important factor de risc este mărimea curburii; cu

Page 24: scolioza idiopatica

24

cât aceasta este mai mare, cu atât creşte riscul. La o curbură de 20 grade, numai 20% din cazuri

progresează. La 30 grade, factorul de risc ajunge la 60%, iar la o curbură de 50%, riscul este de

90%. Scolioza este diagnosticată prin: a) examinare fizică în şcoala primară sau secundară.

Academia americană de Ortopedie pediatrică recomandă că această examinare să se efectueze de

2 ori la fete (la vârsta de 10 şi 12 ani) şi o dată la băieţi (la vârsta de 13 sau 14 ani). În Republica

Moldova, din nefericire, nu există nici o preocupare similară pentru depistarea precoce a

scoliozei şcolare; b) teste fizice - efectuate de medicul pediatru, în cazul unor copii suspecţi de

scolioză; c) radiografii cu raze X - obligatorii în cazul identificării scoliozei prin examinare

fizică. Radiografiile pun în evidenţă atât gradul şi severitatea scoliozei, cât şi apariţia altor

deformări ale coloanei: cifoza (curbarea excesiva a coloanei în regiunea toracică - provocând

cocoaşa) sau lordoza (curbarea excesivă a coloanei în regiunea lombară - provocând dureri de

şale); d) rezonanţă magnetică - procedeu modern ce nu utilizează radiaţii cu raze X [94;201].

Clinica scoliozelor. Principalele modificări morfologice ale componentelor coloanei

vertebrale pot fi caracterizate după cum urmează:

a) Deformarea coloanei este reprezentată de curbura laterală a acesteia. Ea cuprinde un

număr variabil de vertebre (în medie o curbură primară toracică include 6-7 vertebre, una

lombară – 5 vertebre, curbura toraco-lombară printre 6-9 vertebre). Numărul vertebrelor

încadrate în curburile primare creşte în cazul scoliozelor paralitice. În cazul curburilor

compensatorii, numărul vertebrelor cuprinse este mult mai variat.

b) Rotaţia apare deosebit de evidentă la scoliozele cu înclinaţie laterală, de peste 45 grade,

dar nu evoluează întotdeauna paralel cu aceasta. În angulaţiile de peste 100-110 grade

vertebrele apicale se văd în profil pe filmul radiografic. De regulă, rotaţia apare mai

precoce şi evoluează mai rapid în regiunea lombară decât în cea toracică, deoarece la

aceasta din urmă axul rotaţiei se găseşte aproape de ligamentul vertebral posterior, pe

când în regiunea lombară este mult mai excentric, în dreptul vârfurilor spinoase.

c) Deformările toracice sunt caracterizate prin apariţia gibusului costal, determinat de

angularea puternică a arcurilor posterioare ale coastelor din convexitatea curburii

scoliotice, datorită tracţiunii exercitate de procesele transverse ale vertebrelor scoliotice

rotate spre posterior. Coastele de pe partea convexă a scoliozei, angulate, se depărtează şi

se verticalizează, se îngroaşă şi devin mai solide, căutând să se opună rotaţiei vertebrale.

Coastele din partea concavă se turtesc. Se apropie unele de altele, se lăţesc şi se

orizontalizează. Deseori, din partea concavităţii apare o gibozitate costală anterioară,

însoţită de oblicizarea sternului.

Page 25: scolioza idiopatica

25

d) Vertebrele suferă multe modificări, în funcţie de poziţia lor în cadrul curburii. Vertebra

de vârf este turtită lateral (corpul), devenind trapezoidală sau cuneiformă, platourile

corpului făcând un unghi deschis spre convexitatea curburii. Lamele pediculei, apofizele

sunt rotate spre concavitate şi devin inegale. Canalul neural se oblicizează, spaţiile

intervertebrale dinspre concavitate se strâmtează, nucleul pulpos al discului intervertebral

se deplasează spre convexitate, platoul superior al corpului vertebral suferă leziuni,

uneori apar sinostoze între corpii vertebrali de pe partea concavă.

e) Procesele transverse de partea convexă tind să se sagitalizeze, trăgând după ele arcurile

posterioare ale coastelor care vor forma gibusul.

f) Ligamentele îşi modifică structura (osificări, artroze, sinostoze).

g) Conţinutul canalului neural suferă şi el (aderenţe meningiene, compresiuni, jenă la

nivelul găurilor intervertebrale).

h) Atingerile viscerale sunt secundare compresiunilor exercitate de toracele deformat, care

împiedică dezvoltarea normală din punct de vedere morfo-funcţional a viscerelor

conţinute sau de vecinătate. Pot apărea astfel, leziuni cardiace, insuficienţe cardio-

respiratorii, colapsuri pulmonare, malformaţii ale viscerelor abdominale (cardio-

tuberozitare, gastrice, cu hernii transdiafragmatice, malpoziţii duodenale etc.) [6;121;

163].

Boala scoliotică are efecte nu numai asupra coloanei vertebrale, dar se răsfrânge asupra

întregului organism, caracterizându-se printr-un complex de modificări morfologice ale coloanei

vertebrale, cutiei toracice şi organelor interne. În cazul scoliozei se observă şi un şir de

modificări funcţionale [138;224].

Suferă modificări degenerative şi distrofice muşchii coloanei vertebrale. Se constată

asimetria tonusului muscular din partea convexităţii şi concavităţii malformaţiei. Muşchii

spinării din partea concavă a deformaţiei au o mobilitate mai redusă în comparaţie cu cea

convexă. Într-un şir de cazuri de scolioză au loc dereglări ale terminaţiilor nervoase ale

muşchilor coloanei vertebrale, fapt care se manifestă prin degenerarea terminaţiilor nervoase ale

muşchilor din partea convexă. În rezultatul modificărilor menţionate cutia toracică se micşorează

în plan vertical, luând o poziţie strâmbă şi se măreşte în plan orizontal.

Modificările structurale ale coloanei vertebrale şi cutiei toracice atrag după sine dereglări în

funcţionarea sistemului respirator, a cordului şi vaselor sangvine mari [221;228;235]. Plămânul

din partea convexă se micşorează în volum în comparaţie cel din partea concavă a deformaţiei.

Excursia cutiei toracice se reduce, în deosebi în partea concavă, fapt care creează condiţii pentru

Page 26: scolioza idiopatica

26

ventilarea neproporţională a plămânilor. O altă cauză a dereglării ventilaţiei plămânilor, de rând

cu modificările anatomice ale coloanei vertebrale şi cutiei toracice, urmează a fi considerată

deformaţia arborelui bronhial [155;201;218]. Această dereglare este în strânsă legătură şi cu

modificarea musculaturii respiratorii. Se modifică poziţia şi excursia diafragmului ca urmare a

modificării tensiunii intertoracice şi interabdominale. În cazul în care prevalează tensiunea

interabdiminală diafragmul este situat mai sus decât de obicei. Aşadar, nivelul diferit al

diafragmului la scoliotici depinde de localizarea, gradul şi caracterul deformaţiei scoliotice care

la rândul său influenţează tensiunea intertoracică şi interabdominală, ceea ce este foarte

important pentru dereglarea ventilaţiei pulmonare.

Deformaţia cifoscoliotică duce la dereglări morfologice şi funcţionale ale sistemului

sangvin. Localizarea şi forma inimii depind de caracterul, gradul şi localizarea curburii

scoliotice, starea diafragmului. Dereglări cardiace au loc în legătură cu modificarea schimbului

de gaze în cazul scoliozei. Ca urmare, în organism se atestă o insuficienţă de oxigen, fapt care se

compensează prin creşterea debitului cardiac, tensiunii artero-pulmonare, prin suprasolicitarea

ventriculului drept. Modificările consemnate apar şi se dezvoltă treptat. Ele pot fi evidenţiate în

dependentă de gravitatea scoliozei, vechimea acesteia şi eficacitatea recuperării efectuate [6;

161].

În scopul cercetării mai aprofundate a scoliozei, am considerat necesar să efectuăm

clasificarea acesteia în mai multe categorii, fapt care ar permite evidenţierea naturii, localizării,

cauzelor apariţiei şi altor aspecte ale acesteia.

Examinând literatura de specialitate, am dedus existenţa câtorva modalităţi de clasificare a

scoliozelor [7;96;101;144].

Una dintre categoriile principale de clasificare a scoliozelor este divizarea acestora în

funcţionale sau nestructurale şi structurale (organice). Astfel, deviaţiile coloanei vertebrale pot fi

de natură funcţională, adică scoliozele datorate unor poziţii vicioase de deprindere care au o

evoluţie lentă, fiind păstrată mobilitatea coloanei vertebrale, scoliozele profesionale şi statice,

sau de natura patologică, aşa cum sunt scoliozele congenitale, rahitice, paralitice, traumatice,

reumatice s.a. [96;144;196].

Scoliozele funcţionale se caracterizează prin lipsa modificărilor structurale în vertebre. Ele

apar, de obicei, în rezultatul ţinutei incorecte, proceselor inflamatorii compensării, în urma unor

defecte ale membrelor inferioare ş. a. Scoliozele funcţionale dispar complet după înlăturarea

cauzelor apariţiei acestora. Se consideră că scoliozele funcţionale, nestructurale nu prezintă o

Page 27: scolioza idiopatica

27

problemă deosebită de kinetoterapie, din care motiv vor fi prezentate la finele acestui paragraf şi

în continuare nu vor mai servi drept obiect de cercetare al acestei lucrări.

În ceea ce priveşte scoliozele structurale, acestea sunt condiţionate de deformaţii

congenitale ale vertebrelor sau de deformaţii dobândite în urma unor stări şi maladii. [5;96;

220]. Astfel, cauzele apariţiei scoliozei au servit drept criteriu de clasificare a acesteia în:

- congenitale (anomalii numerice, morfologice, de diferenţiere regională, complexe,

disostoza cleidocraniană şi aplazia sau sudura coastelor);

- prin boli de sistem (boala Morquio, discondroplazia, sindromul Ethlers-Danlos,

artrogripoza);

- de cauză necunoscută (idiopatice sau esenţiale - 90 %);

- de cauză cunoscută (traumatice, infecţioase, carenţiale, neurologice, posturale şi statice).

Unii autori evidenţiază un grup aparte de scolioze cu denumirea „scolioza şcolară” [18;

172]. Ca atare, o asemenea categorie nu există, însă s-a demonstrat că formele primare ale

scoliozei se accentuează considerabil în timpul frecventării şcolii, fie datorită faptului că mobila

şcolară nu corespunde deseori nivelului de creştere al elevilor sau nu este adaptată corect, fie din

cauza şederii îndelungate într-o poziţie improprie (într-un colţ al clasei), capul fiind întors spre

masa profesorului, sau spre tablă.

Majoritatea scoliozelor structurale sunt idiopatice – infantile (0-3 ani), juvenile (3-10-12

ani), de adolescenţă (10-12-20 de ani). Toate celelalte – congenitale (defecte vertebrale sau

costale), neuromusculare (miopatice şi poliomelitice), postraumatice, mezenchimale - reprezintă

nu mai mult de 20-25 % din numărul total de scolioze. De menţionat faptul că scoliozele

idiopatice încep să se manifeste în perioada copilăriei şi adolescenţei şi se dezvoltă progresiv

până la sfârşitul procesului de creştere a oaselor.

Din punct de vedere al curburilor, scoliozele pot fi clasificate astfel:

- cu curbură toracică (de obicei pe dreapta), având şi curbe minore supra- şi subiacente de

caracter compensator potenţial evolutiv mare, care poate genera prejudicii cardiopulmonare

(figura 1.3.);

- cu curbură toracolombară fie pe dreapta, fie pe stânga asociază şi curbe minore, dau

distorsiune costală, dar sunt mai puţin periculoase pentru funcţia cardiopulmonară;

- cu curbură lombară (de obicei pe stânga): nu dau diformitate prea mare;

- cu dublă curbură majoră în diverse combinaţii: toracică stângă-lombară dreaptă sau

invers; diformitate în general mică [121;205].

Page 28: scolioza idiopatica

28

Fig. 1.3. Scolioză idiopatică toracică dreaptă compensată, dezechilibrată [205, p. 25].

Unii autori mai includ 2 tipuri de scolioze după localizarea curburii: cu curbură cervicală şi

cervico-toracică [155, p. 143].

Scolioza poate fi echilibrată (axată), dacă firul cu plumb, coborât de la a şaptea vertebră

cervicală cade interfesier, sau dezechilibrată (dezaxată), când acesta cade lateral de şanţul

interfesier [7;181].

După nivelul de gravitate (gradul scoliozei), în literatura de specialitate se disting

următoarele categorii de scolioze:

- uşoare - sub 25-30º;

- medii – între 25-30º şi 50º;

- grave – peste 50º.

Alţi autori, efectuând clasificarea după acelaşi criteriu, indică alt nivel de gradaţie: uşoare -

sub 20º; medii – între 20 şi 40º; grave – peste 40º.

Al treilea grup de autori [121;155;162] poziţia cărora o susţinem şi noi, adoptă o clasificare

mai simplă, după cum urmează:

- scolioze de gardul I;

- scolioze de gradul II;

- scolioze de gradul III.

Unii autori [201, p. 26] disting şi scolioze de gradul IV.

Scolioza de gradul I se caracterizează printr-o curbură puţin vizibilă (în cele mai multe

cazuri unilaterală) a coloanei vertebrale şi fără modificări ale sistemului osos şi ligamentar.

Curbura coloanei vertebrale poate fi corectată în poziţie de suspendare, poziţie culcată sau prin

încordarea activă a muşchilor la recomandarea medicului sau pedagogului. Posibilitatea de

Page 29: scolioza idiopatica

29

contractare a muşchilor din partea concavă a curburii este mult mai mică decât a celor din partea

convexă. Pentru menţinerea corpului în poziţie simetrică muşchii părţii concave a curburii se

contractă într-o mai mare măsură decât cei din partea convexă. În cazul scoliozelor de gradul I,

care au la origini o insuficienţă neuromusculară, este întotdeauna posibilă recuperarea totală a

defectului. Aceasta depinde de insistenţa şi perseverenţa părinţilor, a medicilor şi pedagogilor în

crearea condiţiilor necesare pentru recuperarea sănătăţii, precum şi de utilizarea corespunzătoare

a exerciţiilor fizice [132;200]. Progresarea în continuare a acestei forme poate duce la formarea

scoliozei de gradul II.

Scolioza de gradul II se caracterizează prin dezvoltarea unor formaţii torsionale între

vertebre. Ele constau în deformarea oaselor coloanei vertebrale în aşa fel, încât corpul

vertebrelor situate mai aproape de partea concavă a curburii scoliotice se răsucesc în afară, iar

apofizele spinoase se răsucesc spre interior. Formaţiile torsionale dintre vertebre pot într-o

măsură mai mare sau mai mică să se fixeze. Această categorie de scolioze, în legătură cu torsia

vertebrelor, implică şi deformarea cutiei toracice. În afară de aceasta, este limitată mobilitatea

coloanei vertebrale, în deosebi la înclinarea corpului lateral şi, într-o anumită măsură, la

înclinarea acestuia înainte. La scoliozele de gardul II capacitatea de contractare a muşchilor din

partea concavă a curburii scoliotice este vizibil mai înaltă decât a celor din partea convexă a

curburii. Aceste modificări sunt efectul restructurărilor anatomo-fiziologice care se opun

dezvoltării deformaţiilor în organism. Însă o astfel de autolimitare a dezvoltării deformaţiei fără

exerciţii sistematice nu poate fi considerată sigură.

În cazul scoliozelor de gradul II recuperarea, rareori, este deplină, însă sunt de o eficienţă

înaltă acţiunile kinetoterapeutice de profilactică şi stopare a dezvoltării în continuare a

deformaţiei.

Scolioza de gradul III reprezintă o deformaţie gravă cu formaţii torsionale strict accentuate,

cu modificarea configuraţiei corpurilor vertebrale, care sunt fixate stabil, dacă nu are loc

progresarea în continuare a deformaţiei, ce poate avea consecinţe grave. Musculatura din partea

concavă are de regulă o capacitate hipernormală, fiind vizibil reliefată. La această etapă este

foarte important de a întări grupul de muşchi cu ajutorul exerciţiilor fizice speciale. Această

formă a scoliozei aproape nici o dată nu poate fi remediată [1;5;14;96;121].

Scolioza de gradul IV, în opinia autorilor [201, p. 28] care au evidenţiat acest grad de

scolioză, se caracterizează ca o diformitate scoliotică strict fixată şi pronunţată, printr-o deviere

considerabilă laterală a corpului, având asociate curburi compensatorii evidente, copiii resimt

dureri în coloana vertebrală şi invocă dereglări considerabile ale ritmului cardio-vascular.

După gradul de complexitate distingem:

- scolioze simple (parţiale sau totale), care se caracterizează prin formarea unei curburi în

zona cervicală, toracică sau lombară a coloanei vertebrale (figura 1.4.). Dacă curbura laterală

Page 30: scolioza idiopatica

30

cuprinde toate zonele coloanei vertebrale suntem în prezenţa scoliozei simple totale sau generale

[165;190;205;224].

Fig. 1.4. Scolioze simple (parţiale sau totale) [190, p. 256].

- scolioze complexe (de forma literei S sau triple), care se caracterizează prin formarea

câtorva curburi de-a lungul coloanei vertebrale (figura 1.5.). De regulă, dacă într-o zonă a

coloanei vertebrale se formează o curbură (de ex. în partea dreaptă), atunci şi pe o altă zonă a

acesteia se formează o curbură compensatorie (orientată spre stângă).

Astfel de curburi sunt numite curburi în „S.” Uneori la începutul formării scoliozei pot

apărea două, trei sau, foarte rar, patru curburi. Unii autori le atribuie pe toate la categoria

curburilor de forma literei „S”, iar alţii le includ într-o categorie aparte –„triple”.

Fig. 1.5. Scolioze complexe (în forma literei S sau triple) [190, p. 256].

Din punct de vedere al reductibilităţii diformităţii, unii autori [172;196] împart scoliozele

în :

- forme nefixate;

- intermediare;

- fixate.

A. Rădulescu (1961) [6, p. 305] împarte scoliozele în:

- forme benigne reductibile,

Page 31: scolioza idiopatica

31

- forme în care există posibilităţi de corecţie, dar numai cu anumite mijloace;

- forme ireductibile.

Clasificarea scoliozelor după criterii evolutive, care mai sunt numite criteriile Duval-

Beaupere:

- grupul I, cu debut precoce şi evoluţie prepubertară a curburii de peste un grad - 1.5 pe

lună, acest grup are un prognostic nefavorabil şi trebuie tratat ortopedic şi chirurgical;

- grupul II, cu evoluţie de 0.6 – 1.5 grade a curburii în perioada prepubertară şi de 2.5

grade pe lună în perioada pubertară; tratamentul este ortopedic la început apoi - chirurgical;

- grupul III, la care evoluţia prepubertară este sub 0.6 grade, iar cea pubertară între 0.6 şi

2.5 grade pe lună; aceste scolioze beneficiază de tratament ortopedic şi uneori, de artrodeză.

- grupul IV, cu agravări de sub 0.8 grade pe lună a curburii în faza pubertară; aceste

scolioze au prognostic bun, trebuie tratate ortopedic şi, rareori, necesită artrodeză [6;101].

Scoliozele nestructurale sau funcţionale sunt repartizate după J.I.P.James în următoarele

categorii:

a) scolioză posturală, apare în jurul vârstei de 10 ani şi se caracterizează printr-o curbură

lungă, dorsală stângă şi fără rotaţie, care dispare în decubit ventral la suspendarea de cap

sau în flexie anterioară. Radiografia nu evidenţiază modificări structurale vertebrale sau

rotaţie vertebrală. Curbura poate fi tranzitorie, dispare spontan, dar nici o dată nu se

transformă în scolioză structurală.

b) scolioză de compensare (secundară), apare în cazul inegalităţilor de membre inferioare

sau de asimetrie pelviană (figura 1.6.). Convexitatea curburii scoliotice este orientată de

partea membrului scurt sau a crestei iliace. Curbura nu prezintă rotaţie vertebrală şi

dispare odată cu înălţarea corespunzătoare a membrului mai scurt.

c) scolioza sciatică, nu este în realitate o scolioză ci o angulaţie laterală fără rotaţie a

coloanei vertebrale lombare. Semnele herniei de disc sunt revelatoare în aceste cazuri.

d) scolioza inflamatorie şi cea pitiatică se caracterizează prin curburi largi, necompensate

care dispar spontan.

e) scoliozele posttraumatice pot evolua după traumatisme vertebrale la care nu se

evidenţiază mereu leziuni radiologice. Cauzele ar putea fi discopatiile posttraumatice,

lezarea arcurilor posterioare vertebrale ş. a. [205;223;226].

Page 32: scolioza idiopatica

32

Fig. 1.6. Scolioză idiopatică dreaptă compensată, echilibrată la o bolnavă în vârstă de 10

ani [205, p. 27].

Concluzie. Scolioza se dezvoltă în special în perioadele de creştere a scheletului. Cu cât

aceasta va apare la o vârstă mai tânără, cu atât evoluţia va fi mai gravă. În perioada ciclului

primar, eforturile asimetrice şi statice pot contribui la dezvoltarea scoliozei adevărate

(idiopatice), însoţită de modificări structurale ale vertebrelor. În evoluţia scoliozei aceasta capătă

un caracter grav şi este însoţită de formarea unor modificări anatomice stabile ale coloanei

vertebrale şi cutiei toracice. Se încalcă funcţia statică şi dinamică a coloanei vertebrale şi cutiei

toracice, fapt care atrage după sine destabilizarea funcţiilor aparatului cardio-vascular şi celui

respirator. De aceea în raport cu această deformaţie se vorbeşte de o boală scoliotică. La finele

ciclului primar boala scoliotică primează printre alte deformaţii ale coloanei vertebrale,

preponderent fiind întâlnită la fete (de 4 -5 ori mai des decât la băieţi).

1.3. Referinţe generale despre cauzele şi profilaxia scoliozei

Etiologia deformărilor scoliotice este, fără îndoială, cel mai controversat şi cel mai cercetat

capitol, deşi până în prezent nu se poate afirma cu certitudine care anume cauze şi mecanisme

pot duce la deformaţii cu caracter ortopedic.

Clarificarea definitivă a cauzelor care atrag după sine apariţia deformaţiilor menţionate ar

pune la dispoziţia practicienilor şi modalităţi de profilaxie deosebit de preţioase. Preocuparea

majoră pentru soluţionarea problemelor ce ţin de etiologia deformaţiilor fizice în discuţie este

explicată şi de procentajul relativ înalt reprezentat de scolioză în rândul afecţiunilor ortopedice

[179;221;229].

Un moment etiologic important care generează apariţia scoliozei este deficienţa congenitală

sau dobândită a coloanei vertebrale. În acest context, după cum s-a menţionat în capitolul

anterior, scolioza poate fi congenitală sau dobândită. La fel, s-a accentuat că deformaţiile

Page 33: scolioza idiopatica

33

congenitale se întâlnesc mult mai rar decât cele dobândite, reprezentând cel mult 9 la sută din

numărul total al acestora. Din această cauză, prezintă un interes deosebit grupul de factori

etiologici care se referă la categoria deformaţiilor dobândite [113;121;164;196].

În literatura de specialitate există două teorii generale privind apariţia defecţiunilor

ortopedice dobândite: teoria musculo-ligamentară şi teoria osteopatică [81;90;151].

Teoria musculo-ligamentară consideră drept cauze principale ale dezechilibrării coloanei

vertebrale şi al suportului plantar distonia nervoasă de origine vegetativ-endocrină, precum şi

hipotonia musculaturii şi hiperlaxitatea aparatului capsulo-ligamentar, cauzate de modificările

endocrine apărute în perioada pubertăţii.

Teoria osteopatică presupune implicarea mai multor factori legaţi de arhitectura coloanei

vertebrale şi a plantei:

- microtraumatisme sau traumatisme;

accentuarea, din diferite cauze, a curburilor fiziologice;

- afecţiuni inflamatorii generale;

- tulburări de creştere.

În perioada copilăriei şi adolescenţei procesele complexe care se petrec la nivelul zonelor

de creştere şi osificare pot fi interceptate şi modificate de diverse vicii metabolice, tulburări

locale congenitale sau câştigate, sindroame de malnutriţie şi altele.

Un rol foarte important, dar care nu este demonstrat complet, în apariţia devierilor

scoliotice, revine discului intervertebral. În toate 100% din cazurile cercetate acesta a fost găsit

lezat [36;121;215].

Teoria tulburărilor de creştere nu explică, însă, multitudinea problemelor legate de

etiopatogenia deformaţiilor. La fel, ea nu clarifică factorii care intervin în dezechilibrul creşterii

armonioase, dar inegale din punct de vedere fiziologic [190;200].

Unii cercetători, în baza studiilor genetice efectuate, consideră că apariţia deformaţiilor

scoliotice are cauze preponderent ereditare [111;231]. Alţi autori încearcă să susţină ideea cum

că ar fi vorba de anumite „epidemii” de scolioză. Astfel, în rezultatul examinării pe parcursul a

cinci ani a adolescenţilor cu afecţiuni scoliotice, s-a demonstrat că în fiecare an la anumite

categorii de vârstă scoliozele erau mai frecvente [121;133].

Nu pot fi trecute cu vederea nici cauzele care urmează a fi prezentate mai jos, fiind

susţinute de majoritatea autorilor studiaţi.

1. Rahitismul poate fi o cauză a dereglărilor creşterii coloanei vertebrale şi tălpii. El trebuie

tratat de la primele semne şi urmărit în tot cursul creşterii copilului. Un rahitism aparent

vindecat poate determina tulburări morfologice osoase importante în timpul perioadelor

Page 34: scolioza idiopatica

34

de creştere a copilului şi adolescentului. Unii autori atribuie rahitismul la cauzele de

ordin metabolic [7;121;209].

2. Malformaţiile congenitale ale scheletului şi ale aparatului locomotor, în general, trebuie

să ne oblige la examinarea clinico-radiologică a coloanei vertebrale. O serie de boli

congenitale ale cordului, rinichilor, pielii pot să se asocieze cu malformaţii vertebrale

[25;153;203].

3. Unele boli neurologice, ca sechelele poliomielitei acute anterioare, neuro-fibromatoza,

siringomielia, encefalopatiile infantile, boala Friedreich, Charcot-Marie etc., duc deseori

la scolioze. În cursul evoluţiei lor, se va urmări cu atenţie coloana vertebrală, pentru a

institui imediat tratamentul ortopedic corespunzător sau pentru a fixa chirurgical curbura

[30;52;67].

4. Traumatismele pot genera atât deformaţii ale coloanei vertebrale, cât şi ale piciorului. În

acest context, deformaţiile pot apărea imediat după traumatism sau după o anumită

perioadă [162;173].

5. Cauze de origine paralitică. Deformaţiile paralitice se dezvoltă în rezultatul unei paralizii

infantile, care cuprinde muşchii spinării sau abdomenului, precum şi muşchii piciorului

[172;197].

6. Unii autori atribuie traumatismele şi paraliziile la categoria cauzelor neurologice [8;191;

214].

7. Unele boli metabolice, ca maladia Lobstein, sindromul Milkman-Loaser şi altele

(mucopolizaharidozele), pot duce la alterări de creştere ale cartilajelor vertebrale şi, deci,

la scolioze. Unii autori ce recomandă tratamente cu doze mari de vitamină C (5-10 g/zi),

pe un timp îndelungat, cu rezultate promiţătoare în stăpânirea dezechilibrului metabolic.

8. Bolile infecţioase ale copilăriei, ca scarlatina, rujeola, parotidita epidemică pot constitui

factori de declanşare în evoluţia unei scolioze. După aceste boli, copiii trebuie

supravegheaţi, din acest punct de vedere, încă 6 luni – 1 an.

9. Afecţiunile virale severe, ca hepatitele virale repetate sau cu evoluţie lungă, gripele cu

complicaţii secundare etc., pot duce, mai ales la adolescenţi, la agravarea unor curburi

scoliotice, până atunci neobservate. Supravegherea acestor adolescenţi este obligatorie,

mai ales în perioada de creştere, şi un rol deosebit îi revine în acest sens cabinetului

medical şcolar.

10. Dezechilibrul pelvisului, prin malformaţia sa sau a şarnierei lombo-sacrate, precum şi

inegalităţile membrelor inferioare (congenitale, din cursul creşterii sau în cadrul unei boli

Page 35: scolioza idiopatica

35

ca sindromul Klipper-Trainaunay etc.) duc la tulburări statice ale coloanei vertebrale,

care se pot structuraliza pe parcurs.

11. Debilitatea fizică generală, însoţită de anemii, predispoziţia la boli intercurente etc.,

trebuie de asemenea să ne atragă atenţia [154, p. 68].

12. Acuitatea vizuală şi cea auditivă trebuie atent urmărite, încă de la vârsta de 2-3 ani, în tot

cursul copilăriei şi adolescenţei. Un astigmatism nu prea supărător, o miopie inegală, o

acuitate auditivă mai scăzută unilateral, ca urmare a unei otomastoidite din prima

copilărie, determină poziţii asimetrice ale capului şi gâtului, mai ales la şcoală, care por

antrena deformări ale coloanei vertebrale.

13. Poziţiile vicioase (cauze obişnuite) ale copiilor sunt generatoare de tulburări ale staticii şi

creşterii coloanei vertebrale, precum şi ale piciorului. Aceste poziţii vicioase pot avea

drept cauză deprinderi greşite (obiceiul de a dormi pe aceeaşi parte a corpului, poziţia

îndelungată pe acelaşi picior), deficite fiziologice (dreptacii sau stângacii care neglijează

utilizarea şi a celuilalt membru) sau patologice (tulburări de vedere, de auz etc.) [196, p.

203].

Cauzele apariţiei deficienţelor ortopedice (etiologia sau etipatogenia acestora) au servit

drept criteriu de clasificare a acestora în:

- congenitale (anomalii numerice, morfologice, de diferenţiere regională, complexe,

disostoza cleidocraniană şi aplazia sau sudura coastelor);

- prin boli de sistem (boala Morquio, discondroplazia, sindromul Ethlers-Danlos,

artrogripoza);

- de cauză necunoscută (idiopatice sau esenţiale - 90 %, în cazul scoliozelor);

- de cauză cunoscută (traumatice, infecţioase, carenţiale, neurologice, posturale şi statice)

[6;133].

După cum s-a observat mai sus, particularităţile etiologice ale deformaţiilor ortopedice sunt

variate [12;60]. În acest sens, se impune necesitatea ca în fiecare caz de apreciere a diformităţii

să se scoată la iveală cauzele care au generat apariţia acesteia, precum şi gradul ei de dezvoltare,

pentru obţinerea succesului terapeutic optim cu ajutorul metodelor de corecţie corespunzătoare.

Profilaxia scoliozei cuprinde totalitatea mijloacelor de realizare a recuperării prin care se

urmăreşte: menţinerea unui nivel funcţional satisfăcător [45;88], creşterea nivelului funcţional

(profilaxie primară sau gimnastica de întreţinere, plimbări, gimnastica aerobică, pentru

menţinerea stării de sănătate) [27;49;83;114;206], aplicarea unor programe de prevenire a

agravării sau de apariţie a complicaţiilor în unele boli cronice (profilaxie secundară) [70;117].

Page 36: scolioza idiopatica

36

Kinetoprofilaxia, direcţionată spre prevenirea deficienţelor de atitudine, a scoliozelor,

trebuie să fie desfăşurată pe larg în primul rând la instituţiile de învăţământ şi cele sanatoriale

[22;44;64;84;102;130;136;178;192;232].

Dacă ar fi să rezumăm cauzele defectelor de atitudine şi să analizăm mecanismul de acţiune

a acestora, s-ar constata că factorul comun în apariţia acestora este poziţia incorectă,

preponderent statică a corpului, în care unii şi aceeaşi muşchi şi ligamente, precum şi unele şi

aceleaşi porţiuni ale coloanei vertebrale sunt supuse unei extensiuni puternice, sau dimpotrivă,

unei comprimări peste măsură [4;26;40;89].

Tipurile deficienţelor de atitudine depind de mecanismul acţiunii fiecăreia dintre cauzele

enumerate mai sus în parte asupra organismului. Astfel, unele din cauzele relatate generează

curburi ale coloanei vertebrale localizate diferit şi orientate fie lateral, fie în plan frontal sau

dorsal. În acelaşi timp, anumite cauze acţionează în perioada micii copilării, altele în perioada

şcolară, altele în perioada de maturizare. Toate împreună pot fi rezultatul poziţiei incorecte.

Înlăturarea cauzelor menţionate apare ca o activitate de profilaxie a deficienţelor ortopedice

[100;135;187;200;233].

Practica demonstrează că deformările de ţinută nu se dezvoltă la toţi copiii asupra cărora

acţionează unii şi aceeaşi factori. De exemplu, în perioada şcolară dereglările de atitudine nu se

dezvoltă la toţi copiii, cu toate că se poate de afirmat că majoritatea copiilor nu stau corect în

bancă sau la masă în timpul lecţiilor [38;162;188].

S-a demonstrat că pentru dezvoltarea unei sau altei deficienţe nu este suficientă existenţa

unui factor care generează apariţia acesteia. În acest context, pentru apariţia deformărilor de

atitudine şi a piciorului plat este necesară existenţa a trei factori de bază:

- schimbări statico-dinamice, generate de diverse cauze, de obicei de poziţia incorectă;

- factorul primar patologic (de exemplu, insuficienţa aparatului neuro-muscular şi

ligamentar);

- dereglarea schimbului de substanţe [121;189;200;216].

O cauză principală a apariţiei şi dezvoltării deformaţiilor ortopedice ar fi comportamentul

copilului şi regimul zilei. De exemplu, la copiii pasivi, care în timpul repausului se recreează în

bancă se observă dereglări de ţinută mult mai des decât la cei care preferă un mod activ de

recreare. La cei din urmă, în timpul jocurilor şi altor activităţi diverse coloana vertebrală se

îndreaptă, revenind la forma sa normală, lucrează intens muşchii spatelui şi membrelor inferioare

[62, 189]. Toate acestea anulează consecinţele poziţiei incorecte din timpul orelor de curs. De

menţionat că la fete apar şi se dezvoltă deformaţii ortopedice mai des decât la băieţi din cauza

modului mai pasiv de viaţă [11;101;204;213].

Page 37: scolioza idiopatica

37

Reieşind din cele expuse anterior, conchidem că profilaxia deficienţelor ortopedice trebuie

să fie îndreptată spre amendarea cauzelor care au generat aceste dereglări spre dezvoltarea şi

consolidarea sistematică a musculaturii spatelui, abdomenului şi membrelor inferioare.

Activitatea profilactică trebuie să fie desfăşurată în primul rând pentru copiii de vârstă preşcolară

şi şcolară [39;66;100;191].

Kinetoterapeuţii din cadrul instituţiilor medicale urmează să-şi programeze anumite zile

pentru desfăşurarea activităţii de profilaxie, să viziteze instituţiile de învăţământ din

microsectorul acestora, să asigure instruirea metodică a personalului medical de prin şcoli

privind depistarea formelor timpurii ale dereglărilor ortopedice şi măsurilor de prevenire ale

acestora [42;100;132;162].

Personalul medical din şcoli, la efectuarea controalelor periodice trebuie să-şi concentreze

atenţia asupra stării generale a aparatului locomotor, a stării musculaturii corpului în poziţie

aşezată şi în picioare. De rând cu personalul medical şcolar, kinetoterapeutul şi ortopedul trebuie

să intervină cu un rol activ în kinetoprofilaxia deficienţelor ortopedice, urmând să efectueze

examinări profilactive ale elevilor măcar o dată în an, datele examinării urmând să fie fixate în

fişa medicală a elevului [11;61;123;147;227].

În scopul profilaxiei deficienţelor ortopedice urmează a fi întreprinse un şir de măsuri

operative şi eficiente în instituţiile de învăţământ preuniversitar:

1. A se solicita insistent ca înălţimea băncilor să corespundă nivelului de creştere;

2. A se obliga pedagogii, în special de la cursul primar, să supravegheze poziţia corectă a

corpului elevilor în timpul orelor [145;158];

3. A recomanda şi părinţilor să urmărească postura corectă a copilului [142;175];

4. A obliga profesorii la disciplina cultura fizică să instruiască elevii in vederea menţinerii

unei ţinute corecte atât în timpul lecţiilor de educaţie fizică, cât şi în viaţa de toate zilele;

5. A posta copiii cu semne de deformaţii ortopedice în băncile din coloana de mijloc a

clasei. Totodată, aceşti copii urmează a fi încadraţi în grupe speciale pentru efectuarea anumitor

categorii de exerciţii fizice [24;75;97;200;201].

Totodată, se recomandă efectuarea regulată a exerciţiilor fizice care contribuie la

menţinerea stării de sănătate şi au rolul de a întreţine în echilibru toate funcţiile organismului

uman [77;121]. Ca urmare a practicării sistematice a exerciţiului fizic, apar în organism efecte

locale sau generale, imediate sau tardive, trecătoare sau de durată, care ameliorează structura şi

funcţionalitatea corpului uman. Orice activitate fizică constituie şi o stimulare pentru muşchi,

cărora le favorizează proprietăţile fiziologice şi calităţile fizice [82;59;101;162]. Pornind de la

faptul că una dintre cele mai frecvente cauze ale deficienţelor fizice sunt tulburările tonusului

Page 38: scolioza idiopatica

38

muscular, recuperarea se bazează pe efectele exerciţiului fizic asupra muşchiului. Din punct de

vedere al rolului educativ, exerciţiul fizic are efect benefic la orice vârstă, dar mai ales în

perioada de creştere, când mişcările nu sunt încă bine definite, când creşterea oaselor nu este

încheiată şi când prin repetarea corectă a unor mişcări se ajunge la eliminarea mişcărilor

incoerente şi la stăpânirea celor necoordonate. Stimularea factorilor morali şi voliţionali

contribuie la recuperarea atitudinilor greşite [8;11;122;157].

Profilaxia scoliozei este o problemă deosebit de dificilă [156;202]. Nu există semne

premonitorii ale acestor deficienţe. O deformaţie fizică odată observată, înseamnă că s-a instalat

mai de mult şi din acest moment nu se mai poate vorbi de o profilaxie a bolii, ci de o luptă

perseverentă împotriva agravării ei. De aceea, activităţile profilactice în şcoală trebuie să aibă

drept scop nu numai prevenirea apariţiei deficienţelor fizice, dar şi depistarea copiilor cu

asemenea deficienţe şi prescrierea unei recuperări corespunzătoare. În acest scop urmează a fi

organizate cercetări periodice. După cum am mai menţionat, la aceste cercetări urmează a fi

atraşi specialişti în domeniu. Cercetările pot fi efectuate în sălile de clase, divizând copiii pe

grupe de sex. Copiii cu diformaţii pronunţate ale aparatului locomotor trebuie să fie îndreptaţi

spre cabinetele kinetoterapeutice de microsector. Pentru copiii cu simptome incipiente de

modificări de ţinută urmează a fi organizate grupe profilactico-curative speciale. Activităţile

acestor grupe pot fi organizate după tipul cercurilor sportive, dacă şcoala nu dispune de condiţiile

necesare. Dotarea acestor grupe poate fi destul de simplă: covoraşe speciale, mingi de volei şi de

cauciuc de mărimi diferite, bastoane sportive şi altele [12;50;73;217].

Copiii la care au fost depistate deficienţe fizice urmează a fi luaţi la evidenţă de medicul

şcolar. La rândul său, acesta urmează să atenţioneze dirigintele la poziţia elevului în timpul

lecţiilor, urmând ca acesta să fie postat în rândul din mijloc [11;125;222].

Totodată, medicul şcolar trebuie să verifice dacă elevii cu deficienţe pronunţate respectă

regimul de tratament prescris şi frecventează cabinetul kinetoterapeutic.

Un rol deosebit în kinetoprofilaxia diformităţilor revine profesorilor de educaţia fizică, care

se află în contact permanent cu elevii [74;82;141]. Aceştia ar trebui, pe lângă obiectivele de rând

(atingerea diferitor normative şi a.), să-şi direcţioneze activitatea inclusiv la pregătirea teoretică

necesară a elevilor, punând accent pe instruirea elevilor în ce priveşte dezvoltarea fizică

corespunzătoare şi prevenirea devierilor de atitudine şi scoliozei [47;69;100;191].

Kinetoprofilaxia deficienţelor ortopedice poate şi trebuie să fie utilizată în scopul prevenirii

deformaţiilor, care apar în rezultatul diferitor patologii. Pentru ca măsurile profilactice să aibă

efectul cuvenit, este necesar de a cunoaşte bine funcţiile aparatului locomotor şi ale grupurilor de

muşchi care ajută la realizarea activităţii motrice a fiecărui segment din aparatul locomotor. În

Page 39: scolioza idiopatica

39

dependenţă de aceasta vor fi luate măsurile profilactice necesare. În acest sens, dacă în cazul

diferitor patologii care generează deformaţii ortopedice, s-ar aplica metodele profilactice

corespunzătoare, ar fi posibil de prevenit apariţia a cel puţin 20% din numărul total de deficienţe

[11;82;98;107;121;200].

Un moment important în valorificarea la scară larga a kinetoprofilaxiei deficienţelor

ortopedice este pregătirea şi formarea unor specialişti competitivi în domeniu [30;31;51;69;199].

Pentru ca un kinetoterapeut înarmat cu cunoştinţe de specialitate privind recuperarea

deficienţelor fizice, să poată face faţă cerinţelor din şcoală, acesta trebuie să însuşească şi

cunoştinţe pedagogice [120, p.87]. În scopul intervenţiei corecte şi stabilirii unui sistem

relaţional adecvat cu elevul, acesta urmează să cunoască principiile pedagogice şi să le adapteze

la practicarea exerciţiilor fizice [76;120]. Acest fapt va asigura intervenirea metodică eficientă în

tratarea diferitor afecţiuni ale aparatului locomotor şi a altor sisteme de organe.

Concluzie. Cauzele apariţiei scoliozei sunt diverse, iar la originea apariţiei nu poate fi pusă

o anumită cauză concretă, dat fiind faptul că pentru iniţierea acesteia este necesară existenţa a

trei factori de bază: schimbări statico-dinamice, generate de diverse cauze, de obicei de poziţia

incorectă; factorul primar patologic (de exemplu, insuficienţa aparatului neuromuscular şi

ligamentar); dereglarea schimbului de substanţe.

Profilaxia scoliozei trebuie să fie direcţionată spre anularea cauzelor care pot genera aceste

devieri, spre dezvoltarea şi întărirea sistematică a musculaturii spatelui, abdomenului şi

membrelor inferioare. Activitatea profilactică trebuie să fie desfăşurată în primul rând pentru

copiii de vârstă preşcolară şi elevii ciclului primar. Personalul medical din şcoli, în cadrul

controalelor periodice trebuie să se concentreze atenţia asupra stării generale a aparatului

locomotor, a stării musculaturii corpului în poziţie aşezată şi în picioare, iar pedagogii urmează

să cunoască particularităţile anatomico-fiziologice ale copiilor, bazele fiziologice ale exerciţiului

fizic şi muncii fizice.

1.4. Recuperarea scoliozei prin mijloace fizice.

Principiul de bază în recuperarea deficientelor de coloană presupune înainte de toate de a

nu face rău „Primun non nocere”. În acest sens, iniţierea procesului de recuperare urmează a fi

efectuată numai atunci când avem siguranţa că vom îmbunătăţi starea sănătăţii [7;85;100;195;

229].

În procesul de aplicare a mijloacelor de recuperare o responsabilitate deosebită îi revine

specialistului, care conduce şi aplică exerciţiul fizic recomandat în dependenţă de afecţiunea

respectivă. El se află în contact permanent cu bolnavul, urmărind intensitatea recuperării,

Page 40: scolioza idiopatica

40

progresele realizate, şi, în caz de necesitate, colaborează permanent cu medicul. Ţinând cont de

faptul că durerea este un simptom negativ, exerciţiul fizic este contraindicat în acest moment [71;

186]. Totodată, exerciţiul fizic urmează a fi aplicat cu atenţie şi precauţie, urmărindu-se gradarea

efortului, participarea bolnavului, toate acestea, în comun cu experienţa kinetoterapeutului, aduc

în consecinţă rezultate eficiente [1;23;35;72;121].

Kinetoterapia se caracterizează prin existenţa unui sistem complex de mijloace şi procedee

de profilaxie, tratament şi recuperare, în dependenţă de caracterul defecţiunii fizice şi

personalitatea pacientului [10, 20, 110, 149]. Cu toate acestea, în literatura de specialitate au fost

formulate o serie de obiective cadru ale kinetoterapiei, aplicabile şi elevilor din ciclul primar:

relaxarea; recuperarea posturii şi a aliniamentului corpului; creşterea mobilităţii articulare;

creşterea forţei musculare; coordonarea, controlul şi echilibrul; antrenamentul la efort;

reeducarea respiratorie; reeducarea sensibilităţii [100;101].

În acelaşi timp, exerciţiul ocupă o poziţie centrală în cadrul metodelor fizice de tratament

aplicate persoanelor cu scolioză [58;70;166]. Pentru fiecare bolnav în parte se stabilesc, la

fiecare etapă, obiectivele, şi sarcinile precise ale kinetoterapeutului, căile şi mijloacele de

realizare. Prevenirea poziţiilor vicioase, menţinerea mobilităţii articulare, favorizarea reluării

mobilităţii active în zonele parţial afectate, facilitarea respiraţiei, colaborarea cu restul echipei de

recuperare pentru sarcinile comune, precum ar fi prevenirea escarelor, sunt obiective urmărite

încă din fazele precoce, imediat după stabilizarea stării generale şi depăşirea tulburărilor acute

legate de deficienţă sau de intervenţiile operatorii. În funcţie de deficitele existente bolnavii vor

fi îndrumaţi şi ajutaţi să-şi reia progresiv activităţile de viaţa (grupate de anglo-saxoni sub sigla

ADL). Exerciţiile zilnice, de intensitate progresivă, dar adecvate fiecărui bolnav în parte menţin

sau chiar cresc capacitatea de efort cardio-vascular şi readaptarea la verticalitate. Apariţia unor

ameliorări motorii sunt de natură sa crească motivarea bolnavului şi angajarea sa în efectuarea

programului [1;14;64].

Este de menţionat faptul că în cazul metodelor fizice, inclusiv kinetoterapeutice aplicate la

copii, în primul rând este important ca părintele sa fie atras ca coterapeut în procesul recuperării,

iar recuperarea nu se face numai de specialist, ci de întreaga familie [46;143]. În clipa în care se

reuşeşte atragerea părintelui de partea kinetoterapeutului şi acesta conştientizează importanţa

actului terapeutic, atunci recuperarea devine mai facilă şi mai eficientă. Dacă părintele nu a

înţeles că participarea lui este foarte importantă în actul recuperator, nu întotdeauna vor fi

obţinute rezultatele dorite. De cele mai multe ori, specialistul colaborează cu familia şi

rezultatele sunt extraordinare, pentru că recuperarea în cazul copiilor, poate dura mai mult timp -

4 ani. De multe ori, părinţii îşi pierd speranţa, chiar nu sunt pregătiţi că această terapie va dura

Page 41: scolioza idiopatica

41

aşa de mult. Cu timpul, când încep să se vadă rezultatele, ei cred în ceea ce face kinetoterapeutul

şi îi dau mâna de ajutor necesară, deoarece copilul şi la domiciliu urmează a respecta anumite

cerinţe: trebuie poziţionat, alimentat corespunzător, aşezat corect. Reieşind din cele expuse, în

scopul eficientizării recuperării, o altă sarcină suplimentară a kinetoterapeutului este atragerea

părinţilor în procesul de recuperare [18;19;47;176].

Recuperarea scoliozelor. Recuperarea prin kinetoterapie a scoliozelor este deosebit de

vastă şi interesantă. Ea începe cu recuperarea generală a unei scolioze, continuă cu cea

preoperatorie şi postoperatorie (în caz de necesitate) şi se încheie cu reeducarea funcţională şi

profesională, reîncadrarea socială a bolnavului [79;114;128].

Sarcina kinetoterapeutului este deosebit de complexă şi el trebuie să colaboreze strâns cu

ortopedul pentru a obţine rezultatele dorite, mai ales că bolnavii sunt uneori destul de dificili (de

exemplu fetele la vârsta adolescenţei).

Kinetoterapia scoliozei poartă un caracter complex şi este foarte eficientă în etapa iniţială

de dezvoltare a diformităţii. Luând în considerare tendinţa scoliozei spre progresare, un rezultat

eficient în recuperarea acesteia, expus şi în literatura de specialitate, este stabilizarea procesului

patologic. În majoritatea cazurilor la scoliozele de gradul I şi II se obţine un anumit grad de

corecţie a diformităţii. În acelaşi timp, încercarea insistentă de corecţie a deformaţiilor de gradul

III, poate atrage după sine tulburarea procesului de compensare şi poate defini premisa de bază

în progresarea considerabilă a deformaţiei [6;101].

Recuperarea scoliozei cuprinde un şir de metode fizice, care include un regim raţional

motric, proceduri de călire şi întărire a organismului, măsuri ortopedice, regim de corecţie activă

(exerciţii fizice), hidrokinetoterapie, masaj [65, p.122], regim de corecţie pasivă, fizioterapie,

practicarea sportului etc. [32;56;174;180;212;228]. Recuperarea prin gimnastică medicală

urmăreşte să oprească evoluţia scoliozelor, să corecteze deviaţiile coloanei vertebrale şi să

menţină acest rezultat (prevenirea recidivelor sau a perioadelor cu evoluţie nefavorabilă), să

reducă tulburările funcţionale şi asimetriile secundare ale corpului.

Exerciţiile fizice folosite în recuperarea scoliozei urmăresc redresarea tonusului muscular şi

al simţului de atitudine corectă a corpului în ansamblu şi îndeosebi a spatelui. Obiectivele

gimnasticii corective sunt: recuperarea coloanei vertebrale prin tonifierea musculaturii spatelui,

reducerea gibozităţii costale prin mobilizarea coloanei vertebrale şi detorsionarea corpurilor

vertebrale, redresarea bazinului şi echilibrarea centurii scapulare, dezvoltarea mobilităţii cutiei

toracice, crearea unui reflex de postură corectă. Mijloacele folosite constau în exerciţii statice şi

exerciţii dinamice executate prin mişcări ale trunchiului, ale membrelor superioare şi inferioare,

Page 42: scolioza idiopatica

42

prin exerciţii de respiraţie, exerciţii aplicative de târâre şi de echilibru, exerciţii de redresare şi

relaxare [21;49].

De menţionat că pentru tratarea eficientă a scoliozei este necesar de a face distincţie între

scoliozele fixate şi cele nefixate. O scolioză fixată ridică probleme grele şi din cauza curburilor

de compensare şi a disartrozelor care survin. Părerile asupra metodelor kinetoterapiei şi

oportunităţii lor în diversele forme şi stadii ale scoliozelor sunt împărţite. Pe cât posibil, se va

ţine seama de o serie de factori în definitivarea programului kinetoterapiei: vârsta şi sexul

bolnavului; forma clinică şi stadiul scoliozei; momentul apariţiei curburii primare şi a curburilor

de compensare;tratamentele efectuate până la momentul prezentării bolnavului şi rezultatele

acestora; prognosticul scoliozei.

O deosebită atenţie se va acorda vârstei de apariţie a scoliozei, angulaţiei curburilor

primare şi de compensare (reductibilitatea lor) şi localizării curburii primare.

De asemenea, la stabilirea programului de gimnastică şi de proceduri fizio-kineto-

balneoterapeutice se va ţine seama de eventualele afecţiuni asociate pe care le prezintă bolnavul,

precum şi de instruirea şi modul său de viaţă [9;56;63].

Bilanţul diformităţilor determinate de o scolioză se face amănunţit şi cuprinde toate datele

examenelor: clinic (inspecţie, palpare, goniometrie); radiologic (coloana vertebrală, vârsta

osoasă); antropometric; genetic; fotografic şi cineradiografic [6;121].

Recuperarea nechirurgicală a scoliozei poate include următoarele elemente: monitorizarea -

este necesara la o curbare a coloanei vertebrale mai mare de 20 de grade; corsetul - este necesar

la o curbare moderată a coloanei (cuprinsă intre 24 şi 40 de grade), pentru prevenirea agravării

curburii. Corsetul trebuie purtat 23 de ore din 24 şi este suportat (îndurat) cu greutate de către

pacienţi. Este necesar de accentuat faptul, că un corset nu îndreaptă curbura coloanei şi că acesta

poate doar stopa creşterea (agravarea) acesteia [7;15].

Exerciţiile fizice (kinetoterapia). Kinetoterapia este importantă, pentru întărirea

musculaturii, în conjuncţie cu purtatul corsetului. În plus, exerciţiile au un rol benefic pentru

sănătatea pacienţilor - respiraţie, mobilitate, musculatură, flexibilitatea coloanei. Exerciţiile

fizice contribuie la menţinerea stării de sănătate şi au rolul de a conduce către echilibrul tuturor

funcţiilor organismului. Ca urmare a practicării sistematice a exerciţiului fizic, apar în organism

apar efecte locale sau generale, imediate sau tardive, trecătoare sau de durată, care îmbunătăţesc

structura şi funcţionalitatea corpului uman. Orice activitate cu caracter fizic constituie şi o

stimulare pentru muşchi, cărora le îmbunătăţeşte proprietăţile fiziologice şi calităţile fizice.

Una dintre cele mai frecvente cauze ale deficienţelor fizice sunt tulburările tonusului

muscular, iar recuperarea în acest caz se bazează pe efectele exerciţiului fizic asupra muşchiului.

Page 43: scolioza idiopatica

43

Din punct de vedere al rolului educativ, exerciţiul fizic are efect benefic la orice vârstă, dar mai

ales în perioada de creştere, când mişcările nu sânt încă bine definite, când creşterea oaselor nu

este încheiată şi când prin repetarea corectă a unor mişcări se ajunge la eliminarea mişcărilor

incoerente şi la stăpânirea celor necoordonate. Stimularea factorilor morali şi voliţionali

contribuie la recuperarea atitudinilor greşite [9;55].

Gimnastica în scolioze. Obiectivele gimnasticii în scolioze sunt de a dirija creşterea

coloanei vertebrale şi a întregului organism în condiţii cât mai aproape de cele normale.

Creşterea odată terminată, este foarte greu să se obţină redresări ale curburilor. De asemenea,

gimnastica la scoliotici urmăreşte să amelioreze funcţiile vitale ale viscerelor toracice.

Principiile acestei gimnastici sunt următoarele:

- informarea bolnavului despre forma şi gravitatea bolii sale, precum şi despre modalităţile

de evoluţie şi de influenţare a acesteia prin tratament susţinut, de lungă durată;

- reducerile pasive, prin elongaţii şi tracţiuni progresive, menite să asupliseze aparatul

musculo-ligamentar al coloanei vertebrale;

- stimularea autocorecţiei bolnavului, atât prin mijloace statice, gimnastică posturală, cât şi

prin mijloace dinamice, în mişcare [49;121].

Recuperarea prin gimnastica medicală poate realiza următoarele:

a) Poate stabiliza un fond cu potenţial evolutiv şi să împiedice apariţia formelor idiopatice

în scolioza posturală, statică sau congenitală;

b) Poate bloca o scolioză idiopatică. Aceasta înseamnă că poate s-o compenseze, să

diminueze curbura principală şi să transforme astfel o formă evolutivă într-o formă stabilizată,

cu rezultat funcţional şi estetic pozitiv;

c) Pregăteşte o formă idiopatică către recuperarea chirurgicală. Acest fapt presupune

ridicarea tonusului general al pacientului şi creşterea capacităţii şi amplitudinii sale respiratorii;

acest lucru este valabil pentru orice bolnav diminuat fizic şi funcţional, care trebuie să suporte o

intervenţie chirurgicală majoră. Pe de altă parte exerciţiile practicate relaxează articulaţiile

intervertebrale;

d) Ajută unui bolnav supus unui tratament ortopedic să-şi menţină o bună tonicitate

musculară, în special a musculaturii vertebrale şi a trunchiului;

e) Face posibilă recuperarea funcţională a bolnavului, care a suferit o intervenţie

chirurgicală, îl ajută să-şi reia un ritm normal de viaţă şi de muncă [96;100].

Formele de gimnastică în profilaxia, recuperarea formelor incipiente şi în pregătirea

preoperatorie a scoliozelor sunt următoarele:

1. Gimnastica respiratorie.

Page 44: scolioza idiopatica

44

2. Gimnastica de autocontrol.

3. Gimnastica de asuplizare a coloanei vertebrale.

4. Gimnastica bolnavilor cu corsete ortopedice.

5. Sportul [101;121].

1. Gimnastica respiratorie. Bolnavii cu scolioză au, cel mai adesea, reduceri mai mult sau

mai puţin importante ale funcţiilor respiratorii şi cardiace, de ordin restrictiv [6;49].

Gimnastica respiratorie are ca scop reeducarea respiraţiei, mărirea ampliaţiilor toracice şi

înlesnirea travaliului cardiac prin favorizarea aportului de întoarcere venoasă.

Sunt două mari posibilităţi de a efectua o gimnastică respiratorie:

- programul complex de gimnastică respiratorie şi gimnastică de redresare a curburilor

coloanei vertebrale (programul Schroth);

- înotul, asupra căruia vom mai reveni.

Programul Schroth cuprinde:

1. Integrarea programului de gimnastică respiratorie în complexul de kinetoterapie zilnică.

2. Dirijarea conştientă a mişcărilor respiratorii înspre segmentele toracice corespunzătoare

curburilor coloanei vertebrale, în scopul corijării acestora.

3. Corectarea curburilor coloanei vertebrale.

Principalele tipuri de mişcări care urmează să se execute în cadrul unui program complex

sunt: exerciţii în decubit dorsal; exerciţii în decubit dorsal cu genunchii flectaţi; exerciţii în

decubit dorsal cu membrele superioare fixate; exerciţii în decubit ventral.

Din aceste 4 categorii de exerciţii se vor alege câte 1-2 din fiecare, altele se vor programa

în fiecare zi, încât complexul să fie cât mai variat, dar să dureze cel mult 10 minute. Este

recomandabil să se aplice de două ori pe zi (dimineaţa şi după-amiază).

2. Gimnastica de autocontrol se desfăşoară în grupe de mai mulţi bolnavi, în faţa oglinzii,

solicitându-se din plin colaborarea bolnavului.

În general se utilizează două procedee:

a) Poziţia de „drepţi”, în faţa oglinzii, cu membrele superioare în rotaţie externă şi bărbia

retropulsată. Copiii bolnavii se controlează singuri, în oglindă, sau unii pe alţii.

b) Diferite posturi dirijate prin poziţionarea deosebită a membrelor superioare şi inferioare,

pentru corectarea curburilor coloanei vertebrale (pentru diferite tipuri de scolioze în dependenţă

de localizarea curburii);

c) Diferite mişcări în faţa oglinzii [195;207].

Toate aceste exerciţii se vor face cu educarea atentă a respiraţiei de către kinetoterapeut.

Page 45: scolioza idiopatica

45

Gimnastica kinetică, recomandată de o serie de autori, urmăreşte combaterea

dezechilibrelor musculo-ligamentare şi dezvoltarea grupelor musculare necesare menţinerii

corecţiei obţinute prin gimnastica de autocontrol [96;100].

Se pare că în mâna unor experţi, această gimnastică dă rezultate uneori surprinzătoare, dar

în prezent acesteia i se acordă din ce în ce mai puţin credit de către chirurgii ortopedişti.

Totuşi, amintim principiile de bază ale acestei gimnastici:

- se face cu coloana vertebrală în extensie, pentru că în flexie procesele articulare se îndepărtează

şi favorizează astfel deviaţiile laterale.

- toate segmentele corpului neinteresate în curbura scoliotică se blochează în poziţie corijată.

- cinezele (exerciţiile) active corective se vor adresa curburii principale fie direct, fie indirect.

- se aplică, eventual alternativ, atât exerciţiile corective „cu scurtare” (contracţii la nivelul

convexităţii), cât şi cu „alungire” (elongaţii, tracţiuni, la nivelul concavităţii), ajutate de procedee

fiziokinetoterapeutice (masaje, solux, băi de lumină), deoarece pot fi dureroase. De asemenea, se

va acorda o atenţie sporită lordozei lombare, pentru care se vor efectua exerciţii posturale de

„cifoză” sau exerciţii în decubit ventral cu sac de nisip sub abdomen.

Unii autori menţionează efectele metodei Kabat, care oferă o serie de mişcări specifice

pentru scolioză [96;148]. Acestea se execută în decubit lateral sau în poziţia şezând şi comportă

rotaţii ale trunchiului, executate pe diagonale (oblic) şi sub rezistenţă. Metoda acţionează deci

preponderent asupra detorsionării rotaţiilor vertebrale şi este un mijloc excelent de tonifiere a

musculaturii spatelui.

Cercetătorul R. Klapp a recomandat un alt program de gimnastică – aşa-numita [101, p.

326] „metodă cvadrupedică”, care urmăreşte asuplizarea coloanei vertebrale, fortificarea

musculară şi antrenamentul respirator. Principiile acestei metode constau în următoarele:

- paralelismul coloanei vertebrale cu solul exclude acţiunea gravitaţiei şi, deci favorizează

reducerea curburilor – de aceea poziţia patrupedă este optimă pentru gimnastica de corecţie;

- în această poziţie, musculatura coloanei vertebrale se relaxează la maximum;

- expansiunea cutiei toracice este mai mare, ceea ce favorizează corectarea diformităţilor

toracice;

- există un raport strâns şi constant între inflexiunile laterale ale coloanei şi apariţia unei rotaţii a

corpilor vertebrali;

- există un raport constant între sediul vârfului curburii scoliotice şi direcţia prealabilă a planului

spatelui în raport cu solul;

- se fac exerciţii de mers cvadrupedic:

a) obişnuit (încrucişat), ca al animalelor patrupede – are efect asupra curburilor unice;

Page 46: scolioza idiopatica

46

b) „în buestru” (ridicând membrele de aceeaşi parte), cu efect asupra curburilor combinate.

Metoda poate fi aplicată numai acelui tip de debut, în care se întâlnesc: curbura lombară

predominantă, cu o curbură dorsală mai mică şi nesimetrică, cu translaţia laterală a trunchiului.

Efectele acestei metode pot fi realizarea unei stabilizări şi compensări a scoliozei.

3. Gimnastica de asuplizare a coloanei vertebrale se face în vederea preparării

bolnavului pentru tratamentul ortopedic sau ortopedo-chirurgical.

Gimnastica de asuplizare începe după gimnastica respiratorie şi de autocontrol şi continuă,

apoi, concomitent cu acestea.

4. Gimnastica bolnavilor cu corsete ortopedice se face atât cu corsetul instalat, cât şi fără

corset. Complexul de exerciţii este constituit din: a) gimnastica respiratorie, în acest caz,

cuprinzând exerciţiile descrise în ortostatism şi decubit dorsal. b) exerciţii în ortostatism; c)

exerciţii în decubit dorsal; d) exerciţii în decubit ventral; e) exerciţii în decubit lateral; f) exerciţii

în poziţie „atârnat”. Toate aceste exerciţii se fac în grupe de câte 3-4, cu pauze de 10 secunde,

câte 4-5 reprize.

5. Sportul. În general, sporturile care solicită organismul în mod armonios şi simetric

(gimnastica, voleiul, alergările, înotul) au efect bun asupra scoliozelor, mai ales în faza de debut,

ca să nu mai vorbim de valoarea lor profilactică. Se recomandă în special înotul (stilul bras, cral

pe burtă şi pe spate), care întruneşte o serie de calităţi deosebit de valoroase din punct de vedere

al recuperării scoliozei [7;121;181;201]:

a) se face în condiţii de „descărcare” maximă a coloanei vertebrale (la orizontală şi în apă),

care poate avea ca efect stabilizarea coloanei vertebrale;

b) constituie o excelentă gimnastică respiratorie;

c) dezvoltă prin solicitare egală simetria centurilor şi trunchiului;

d) are efect tonic general important.

Recuperarea funcţională a scoliozelor rămâne o formă importantă, oricât de veche ar fi ea,

dar aceasta este acceptată în literatura de specialitate doar ca una din cele mai importante resurse

a întregului arsenal terapeutic.

În recuperarea scoliozelor, mijloacele fizice, inclusiv exerciţiile kinetoterapeutice sunt

importante pentru întărirea musculaturii, în conjuncţie cu purtatul corsetului. În plus, exerciţiile

au un rol benefic pentru sănătatea pacienţilor - respiraţie, mobilitate, musculatură, flexibilitatea

coloanei. Exerciţiile fizice contribuie la menţinerea stării de sănătate şi au rolul de a conduce

către echilibrul tuturor funcţiilor organismului. Ca urmare a practicării sistematice a exerciţiului

fizic, apar în organism apar efecte locale sau generale, imediate sau tardive, trecătoare sau de

durată, care îmbunătăţesc structura şi funcţionalitatea corpului uman. Orice activitate cu caracter

Page 47: scolioza idiopatica

47

fizic constituie şi o stimulare pentru muşchi, cărora le îmbunătăţeşte proprietăţile fiziologice şi

calităţile fizice.

1.5. Concluzii la capitolul 1

Abordarea teoretică a fenomenului cercetat a permis scoaterea în evidenţă a următoarelor

momente esenţiale. Copiii din ciclul primar se caracterizează prin anumite particularităţi în

creştere şi dezvoltare, atât a întregului organism, cât şi la nivelul sistemelor de organe. În acest

context, anume etapa ciclului primar este caracterizată printr-un şir de schimbări esenţiale în

viaţa copilului: anturajul, cercul de persoane, apar obligaţii noi, se reduce activitatea fizică. Toţi

aceşti factori, în cumul, solicită o intensă activitate fiziologică a întregului sistem de organe, de

aceea în perioada de adaptare la condiţiile şcolare este necesară o atenţie sporită din partea

părinţilor şi profesorilor. Orice abatere în dezvoltarea normală a aparatului locomotor, în

deosebi scolioza, trebuie tratată cu seriozitate.

Scolioza se dezvoltă în special în perioadele de creştere a scheletului. Cu cât aceasta va

apare la o vârstă mai tânără, cu atât evoluţia va fi mai gravă. În perioada menţionată eforturile

asimetrice şi statice pot contribui la dezvoltarea scoliozei adevărate (idiopatice), însoţită de

modificări structurale ale vertebrelor. În evoluţia scoliozei aceasta capătă un caracter grav şi este

însoţită de formarea unor modificări anatomice stabile ale coloanei vertebrale şi cutiei toracice.

Se încalcă funcţia statică şi dinamică a coloanei vertebrale şi cutiei toracice, fapt care atrage

după sine destabilizarea funcţiilor aparatului cardio-vascular şi celui respirator. La finele ciclului

primar boala scoliotică primează printre alte deformaţii ale coloanei vertebrale, preponderent

fiind întâlnită la fete (de 4 -5 ori mai des decât la băieţi).

Cauzele apariţiei scoliozei sunt diverse, iar la originea apariţiei nu poate fi pusă o anumită

cauză concretă, dat fiind faptul că pentru iniţierea acesteia este necesară existenţa a trei factori de

bază: schimbări statico-dinamice, generate de diverse cauze, de obicei de poziţia incorectă;

factorul primar patologic (de exemplu, insuficienţa aparatului neuromuscular şi ligamentar);

dereglarea schimbului de substanţe. Profilaxia scoliozei trebuie să fie direcţionată spre anularea

cauzelor care pot genera aceste devieri, spre dezvoltarea şi întărirea sistematică a musculaturii

spatelui, abdomenului şi membrelor inferioare. Activitatea profilactică trebuie să fie desfăşurată

în primul rând pentru copiii de vârstă preşcolară şi elevii ciclului primar.

Mijloacele folosite în recuperarea scoliozei constau în exerciţii statice şi exerciţii dinamice

executate prin mişcări ale trunchiului, ale membrelor superioare şi inferioare, exerciţii de

respiraţie, exerciţii aplicative de târâre şi de echilibru, exerciţii de redresare şi relaxare. În

recuperarea scoliozelor, mijloacele fizice sunt importante pentru întărirea musculaturii, în

Page 48: scolioza idiopatica

48

conjuncţie cu purtatul corsetului. În plus, exerciţiile au un rol benefic pentru sănătatea pacienţilor

- respiraţie, mobilitate, musculatură, flexibilitatea coloanei. Exerciţiile fizice contribuie la

menţinerea stării de sănătate şi au rolul de a conduce către echilibrul tuturor funcţiilor

organismului. Ca urmare a practicării sistematice a exerciţiului fizic, apar în organism apar

efecte locale sau generale, imediate sau tardive, trecătoare sau de durată, care îmbunătăţesc

structura şi funcţionalitatea corpului uman. Orice activitate cu caracter fizic constituie şi o

stimulare pentru muşchi, cărora le îmbunătăţeşte proprietăţile fiziologice şi calităţile fizice.

Organizarea corectă a educaţiei copilului la scoală şi în familie urmează să întrunească

toate mijloacele educative într-un sistem unic, care ar contribui într-o măsură echitabilă la

dezvoltarea fizică şi intelectuală a generaţiei în creştere.

Page 49: scolioza idiopatica

49

2. DETERMINAREA METODOLOGICĂ ŞI EXPERIMENTALĂ A RECUPERĂRII

SCOLIOZEI LA ELEVII DIN CICLUL PRIMAR

2.1. Metodele cercetării.

Cercetarea realizată în lucrarea de faţă a fost organizată după următoarele metode: analiza

teoretică şi generalizarea datelor literaturii de specialitate; sondajul sociologic (anchete,

interviuri); observaţia pedagogică; experimentul pedagogic; metoda testelor de control; metoda

matematico-statistică.

Analiza teoretică şi generalizarea datelor literaturii de specialitate.

Literatura de specialitate tratează pe larg aspectele teoretice în domeniul cercetat, atât în

ceea ce priveşte particularităţile de dezvoltare a copiilor din ciclul primar, caracteristica scoliozei

şi altor deficienţe ale coloanei vertebrale, cât şi cauzele apariţiei şi măsurile kinetoprofilactice de

influenţă asupra dezvoltării acestora.

Izvoarele cercetate, abordează diferite probleme privind creşterea şi dezvoltarea normală a

organismului copiilor din ciclul primar, caracterizează atitudinea corectă şi abaterile de la

aceasta. În acelaşi timp, un domeniu puţin cercetat îl reprezintă implementarea unei programe-

model de recuperare a deficienţelor de coloană la nivelul instituţiilor de învăţământ, domeniu

care necesită o atenţie deosebită anume în cazul copiilor de vârstă şcolară, şi de care depinde în

mare măsură recuperarea acestora.

În scopul determinării aspectelor constitutive ale obiectului şi subiectului cercetării, s-a

studiat literatura de specialitate referitoare la următoarele domenii ştiinţifice:

- fiziologice, în cadrul cărora sunt abordate aspecte generale şi particulare ale dezvoltării

organismului copilului de vârstă şcolară, factorii care influenţează dezvoltarea acestora,

rezultatele cercetărilor şi experimentelor efectuate, precum şi metodologia utilizată;

- de specialitate, unde sunt abordate problemele teoretice, metodologice şi practice în

domeniul activităţilor kinetoterapeutice, modalităţile de depistare şi tratare complexă a scoliozei,

recuperarea şi profilaxia acesteia;

- de profil, în cadrul cărora sunt tratate aspecte privind specificul procesului instructiv-

educativ în cadrul disciplinei educaţia fizică.

Metoda sondajului sociologic (anchete, interviuri).

Sondajul sociologic a fost realizat în trei direcţii distincte, după cum urmează:

а) profesorii la disciplina educaţia fizică din instituţiile de învăţământ primar pentru

aprecierea nivelului de pregătire teoretică şi practică a acestora în domeniul depistării şi

recuperării diferitor deficienţe ortopedice în cadrul lecţiilor de educaţie fizică în şcoală;

Page 50: scolioza idiopatica

50

b) asistenţi medicali din instituţiile de învăţământ primar – pentru determinarea stării de

sănătate a copiilor din ciclul primar;

с) elevi - în scopul determinării nivelului de informare privitor la cauzele apariţiei

deficienţelor ortopedice şi modalităţilor de prevenire ale acestora.

Sondajul sociologic s-a dovedit a fi una dintre cele mai eficiente metode care a făcut

posibilă conturarea unei viziuni asupra stării de lucruri în învăţământul primar referitor la

activitatea de recuperare a scoliozei la elevi, conturarea problemelor care împiedică actualmente

desfăşurarea recuperării deficienţelor de coloană în cadrul lecţiilor de educaţia fizică, aprecierea

nivelului la care se realizează la etapa actuală activitatea de recuperare a deficienţelor în ciclul

primar.

Metoda observaţiei pedagogice, somatoscopică şi antropometrică.

Ca metodă de cercetare observaţia constă în urmărirea atentă intenţionată şi înregistrarea

exactă, sistematică a diferitelor manifestări ale comportamentului individului, ca şi a contextului

situaţional unde acesta se produce, în scopul sesizării unor aspecte esenţiale ale vieţii. Cuvîntul

„observaţie” semnifică tocmai constatarea exactă a unui fenomen, fapt, cu ajutorul unor

mijloace-de-investigaţie şi apoi studierea aprofundată a acestei constatări. Observatorul este doar

un „fotograf” al faptului, iar observaţia trebuie să redea exact natura faptului, fenomenului.

Aplicarea metodei obseraţiei pe parcursul lucrării a stat la baza investigaţiilor

funcţionale, pentru a stabili parametrii dezvoltării fizice şi eventualele abateri de la normal în

dezvoltarea elevilor din ciclul primar. De asemenea, a fost utilizată şi pentru a stabili cauzele ce

au produs modificări faţă de parametrii cunoscuţi şi în plus, a dus şi la formarea unor obiective

pentru etapele următoare ale programei-model experimentale.

Observaţia pedagogică a fost efectuată în şcolile primare şi unele policlinici din municipiul

Chişinău, în scopul cercetării stării sănătăţii copiilor din ciclul primar, precum şi stării aparatului

lor locomotor. Au fost examinate formele de organizare a lecţiilor de educaţie fizică în

învăţământul primar. Totodată, au fost verificate sălile de clasă, condiţiile igienice şi profilactice

din instituţiile de învăţământ în vederea corespunderii acestora la activităţile de recuperare a

scoliozei elevilor din ciclul primar. Datele obţinute ne-au permis să elaborăm o programă

experimentală la educaţia fizică pentru elevii cu scolioză.

Metodele antropometrică şi somatoscopică

Examenul somatoscopic presupune aprecierea dezvoltării somatice a elevilor şi constă în

inspecţia şi controlul vizual, în caz de necesitate, examinarea prin palpare şi percuţie. Scopul

acestei examinări este depistarea deficienţelor fizice ale copilului. Examinarea somatoscopică a

Page 51: scolioza idiopatica

51

fost realizată prin două modalităţi succesive de bază: inspecţia globală şi inspecţia parţială pe

segment.

Inspecţia globală a avut drept scop de a descoperi deficienţele fizice sau de atitudine ale

corpului. În cadrul acestui examen s-au apreciat caracteristicile generale ale corpului:

а) creşterea şi dezvoltarea corpului, eventualele regrese şi excese în dezvoltare, ca urmare

fiind posibil de a identifica copiii normostaturali, hipostaturali şi hiperstaturali;

normoponderali, hipoponderali şi hiperponderali. Se urmăreşte de asemenea proporţiile

dintre segmentele şi regiunile corpului;

b) atitudinea corpului;

с) comportamentul motric, static şi dinamic;

d) tipul constituţional, care cuprinde totalitatea caracteristicilor morfologice şi funcţionale

ale corpului;

e) particularităţile tegumentelor, care permite constatarea pe suprafaţa pielii a eventualelor

cicatrice ca rezultat al arsurilor, degerăturilor şi intervenţiilor chirurgicale.

Inspecţia globală a fost completată cu o minuţioasă inspecţie vizuală asupra fiecărui

segment al corpului. Corpul a fost examinat în plan frontal, în plan dorsal şi din profil. În cazul

examinării somatoscopice din plan frontal a elevului s-au urmărit cu o atenţie deosebită

elementele de asimetrie a corpului.

La examinarea în plan dorsal s-au observat atent poziţia asimetrică a capului, poziţia

umerilor, unghiurile omoplaţilor, triunghiului taliei, poziţia bazinului, şi în special a apofizei

spinoase. Pentru o evidenţiere mai bună a conturului general al deformaţiei, unghiurile

omoplaţilor şi vârfurile apofizelor spinoase se marchează cu puncte. De obicei, în cadrul

examinării profesionale a elevului în plan dorsal poate fi apreciată deja localizarea şi gravitatea

deformaţiei scoliotice, cifotice, lordotice.

Examinarea din profil a avut scopul de a depista deficienţele de atitudine ale corpului şi a le

confirma pe cele constatate.

Examinarea somatoscopică a aliniamentului corpului s-a realizat cu ajutorul firului de

plumb, care permite cercetarea doar pe verticală şi cu ajutorul cadrului antropometric de simetrie

care se efectuează pe verticală şi pe orizontală.

În cazul în care la examinarea somatoscopică nu a fost posibilă aprecierea localizării sau

gradului de complexitate a acesteia, în acest sens poate fi utilizată radiografia coloanei

vertebrale. Acest procedeu este mai eficient dacă în afara radiografiei obişnuite se efectuează în

plus şi radiografia în poziţie de bază. La examinarea radiografiei coloanei vertebrale o atenţie

deosebită urmează a fi acordată existenţei malformaţiilor congenitale, şi va urmări dezvoltarea

Page 52: scolioza idiopatica

52

vertebrelor şi coastelor, forma, localizarea şi gravitatea scoliozei, precum şi la posibilitatea

minimalizării acesteia sub acţiunea descongestionării.

Examinarea antropometrică în afara poziţiilor obişnuite poate include şi măsurarea exactă a

curburilor scoliozei cu ajutorul diferitor aparate de măsură, cel mai simplu fiind reprezentat de

un sistem de linii reciproc perpendiculare, care permit stabilirea în centimetri a nivelului vârfului

curburii scoliotice (sau curburilor) şi mărimii acesteia, caracterizată prin curbura laterală în

centimetri de la baza curburii până la vârful acesteia. Totodată, este absolut necesar de a examina

lungimea exactă membrelor inferioare. Este deosebit de preţioasă fotografia antropometrică

efectuată la o distanţă focală standard pe fonul unei plase metalice cu o iluminare standard.

Înainte de fotografiere se efectuează marcarea apofizelor spinoase şi unghiurilor omoplaţilor a

elevilor examinaţi. Suprapunerea fotografiilor respective permite de a stabili documental şi

obiectiv eficacitatea exerciţiilor kinetoterapeutice.

În procesul examinării funcţionale s-a apreciat capacitatea de a menţine corpul pe scaunul

de gimnastică în poziţie culcat pe partea dreaptă şi stângă a corpului, centrând punctul de sprijin

pe coapsă. La evaluarea acestor date (în secunde), este important de a remarca diferenţa ce

caracterizează gradul de asimetrie funcţională a muşchilor corpului. Timpul menţinerii corpului

în poziţie culcată pe partea stângă a corpului permite caracterizarea funcţiilor din partea dreaptă

a corpului şi invers.

În cazul atitudinii scoliotice a corpului şi scoliozelor de gradul întâi cu tendinţe de

progresare, se observă de obicei asimetria funcţională a stării muşchilor, mai ales a celor din

partea convexităţii curburii. Corectarea acestei simetrii sau transformarea acesteia într-o simetrie

inversă urmează a fi examinată ca un element pozitiv.

La scoliozele de gradul 2 şi 3 deseori puterea muşchilor amplasaţi pe partea convexă a

curburii nu se diferă de puterea muşchilor simetrici, uneori chiar o depăşeşte pe aceasta. O

îmbunătăţire în acest sens poate fi considerată creşterea asimetriei funcţionale a muşchilor din

contul intensificării activităţii grupelor de muşchi din partea convexă a curburii.

Metoda testării.

Pentru stabilirea capacităţilor psihomotorii ale elevilor cercetaţi la diferite etape ale lecţiilor

din cadrul experimentului pedagogic, au fost utilizate teste pentru determinarea dezvoltării

fizice: înălţimea staturală, înălţimea în poziţia şezând, greutatea, excursia cutiei toracice,

Page 53: scolioza idiopatica

53

excursia abdomenului, lungimea membrelor inferioare. Totodată, au fost utilizate teste care

reflectă starea aparatului locomotor în manifestări dinamice: mobilitatea coloanei vertebrale şi

rezistenţa la efort fizic a muşchilor corpului şi membrelor inferioare, la începutul experimentului

şi după cercetarea efectuată.

Pentru studierea nivelului dezvoltării fizice au fost utilizate următoarele teste informative:

- înălţimea din poziţie stând;

- înălţimea;

- greutatea;

- excursia cutiei toracice;

- perimetrul cutiei toracice în repaus;

- frecvenţa contracţiilor cardiace. A fost măsurată la articulaţia radiometocarpală a

mâinii stângi a elevilor cercetaţi cu ajutorul unui aparat electronic portabil cu monitor şi

sursă autonomă de energie, produs de firma ”National” WRIST CHEK

OSCILLOMETRIC «FUZZY» (figura 2.1.). Acest aparat electronic a permis de a măsura

tensiunea arterială a sângelui şi frecvenţa contracţiilor cardiace, având ca unitate de

măsură numărul de bătăi într-un minut.

Fig. 2.1. Aparat electronic pentru măsurarea tensiunii arteriale a sângelui şi frecvenţei

contracţiilor cardiace produs de compania ”National” WRIST CHEK OSCILLOMETRIC

«FUZZY»

- frecvenţa respiraţiei a fost măsurată prin intermediul unui aparat electronic portabil –

carbonometru КП-01 produs de compania ”ЕЛАМЕД” (Rusia), prevăzut cu un ecran pe

care se proiectează în cifre ciclurile respiratorii desfăşurate într-un minut (figura 2.2.).

Pentru efectuarea cercetărilor, la acest aparat era conectat un tub pentru respiraţie, care

era prevăzut cu un vârf de schimb şi o mască pentru circulaţia aerului în timpul

Page 54: scolioza idiopatica

54

respiraţiei. Elevii cercetaţi introduceau capătul tubului respirator în cavitatea bucală,

lipind buzele la maximum de mască şi efectuau respiraţia în stare de repaus, apoi la

inspiraţie şi expiraţie. În cadrul acestui test era măsurat numărul ciclurilor respiratorii (o

inspiraţie şi o expiraţie corespundea unui ciclu);

Fig. 2.2. Carbonometru КП-01 produs de compania ”ЕЛАМЕД”

- capacitatea vitală a plămânilor – reprezintă unul din cei mai importanţi indici ai stării

funcţionale a aparatului de respiraţie extern al copiilor cercetaţi. Capacitatea vitală a plămânilor

era măsurat conform metodicii uzual-acceptate, cu ajutorul unui spirometru portabil, care avea

un tub respirator pătrunzător. Elevii cercetaţi introduceau capătul tubului în cavitatea bucală şi

brusc efectuau expiraţia, aerului din plămâni. Măsurarea s-a efectuat în cm3;

- indicele normativ Pinie caracterizează starea configuraţiei corpului având la bază următorii

indici ai dezvoltării fizice: înălţimea, greutatea şi excursia cutiei toracice la expiraţie [92;112;

208]. Indicele Pinie se calculează după următoarea formulă:

Ip=Înălţimea – (Greutatea + CVP).

Indicele Pinie a fost apreciat în corespundere cu următoarele criterii:

Intervalul indicelui Aprecierea configuraţiei

Mai puţin de 10 Puternică

De la 10 la 20 Bună

De la 21 la 25 Medie

De la 26 la 35 Slabă

Mai mult de 36 Foarte slabă

- Indicele Erisman caracterizează forma şi starea cutiei toracice a elevilor cercetaţi şi

reprezintă un indice informativ al stării aparatului locomotor (coloanei vertebrale) în

Page 55: scolioza idiopatica

55

cazul scoliozelor [112;198;208;211]. Acest indice se calculează având la bază perimetrul

cutiei toracice în repaus şi înălţimea elevilor cercetaţi.

Formula de calcul al indicelui Erisman poate fi reprezentată astfel:

Ie = ECT în repaus – înălţimea / 2.

Indicele Erisman se determină după următoarele criterii:

În cazul în care intervalul indicelui este:

1. mai puţin de 0: cutia toracică este îngustă.

2. Mai mult de 0: lăţimea cutiei toracice este normală:

a) de la 1-5: dezvoltare medie a cutiei toracice;

b) mai mult de 5: dezvoltare bună şi corectă a cutiei toracice.

Studierea pregătirii fizice a elevilor cercetaţi poate reflecta informativ nivelul dezvoltării

capacităţilor psihomotorii, obţinute în urma unei influenţe direcţionate (tradiţionale şi

specializate) prin intermediul mijloacelor şi metodelor aplicate în experimentul pedagogic.

Pentru studierea pregătirii psihomotorii a elevilor cercetaţi au fost aplicate următoarele

teste:

1. Alergare pe distanţa de 30 metri. Testul respectiv a reflectat rapiditatea acţiunilor motrice

cu o anumită coordonare în manifestările ciclice.

2. Săritură în lungime de pe loc: exerciţiul s-a îndeplinit pe saltele de gimnastică, din poziţia

iniţială picioarele la depărtarea umerilor, cu bătaia ambelor picioare. Testul respectiv

reflectă manifestările viteză-forţă ale elevilor în regim dinamic.

3. Alergare de suveică pe distanţa de 2X15 metri printre jaloane. Testul evidenţiază

capacităţile de viteză şi coordonare. Exerciţiul de control presupunea alergarea pe o

distanţă de 2X15 metri, pe care erau amplasate 4 jaloane speciale la fiecare 3 metri

(figura 2.3.).

Fig. 2.3. Testul de alergare de suveică.

Page 56: scolioza idiopatica

56

4. Aruncarea mingii medicinale cu greutatea de 2 kg. Testul scoate în evidenţă capacităţile de

forţă şi coordonare.

5. Atârnarea la bară. Testul determină rezistenţa statică a mâinilor şi a centurii scapulare,

reprezentând un indice informativ asupra nivelului de dezvoltarea a cutiei toracice a elevilor

cercetaţi.

6. Flotări. Testul reflectă forţa braţelor mâinilor şi a centurii scapulare.

7. Testul Cooper. Acest test reflectă rezistenţa generală aerobă în manifestările ciclice.

Un interes deosebit pentru cercetarea realizată îl reprezintă testele specializate, care în

totalitate reflectau informativ starea cutiei toracice şi în particular mobilitatea coloanei

vertebrale, rezistenţa la efort, rezistenţa muşchilor spatelui şi ai coapselor la elevii cercetaţi:

1. Mobilitatea coloanei vertebrale: la flexia anterioară şi la flexia posterioară.

2. Mobilitatea coloanei vertebrale la înclinarea laterală stânga şi dreapta.

3. Rezistenţa la efort a musculaturii spatelui. Sarcina e următoarea: prin încordarea

muşchilor să menţină corpul în poziţie orizontală.

4. Rezistenţa la efort a musculaturii laterale.

5. Indicele rezistenţei grupului de muşchi ai abdomenului se determină prin numărul de

repetări neîntrerupte de îndoire ale corpului din poziţie culcată în poziţie şezând şi invers

(picioarele sunt fixate).

6. Determinarea rezistenţei la efort a muşchilor coapselor: a muşchilor din partea

anterioară a coapselor şi a muşchilor din partea posterioară a coapselor la ambele membre

inferioare;

8. Forţa statică. Testul reprezintă un indice informativ al stării şi nivelului de dezvoltare a

muşchilor spatelui.

Prelucrarea matematico-statistică a datelor experimentale obţinute.

În lucrarea de faţă, pentru analiza datelor obţinute în rezultatul cercetării, au fost utilizate

următoarele metode de procesare statistică:

1. Determinarea caracteristicilor statistice de bază de ordin variabil ale datelor cercetării.

Valoarea mediei aritmetice:

n

x

X

n

i

i 1 , (2.1)

unde:

X - valoarea medie;

- semnul sumei;

i - indexul sumei;

ix - fiecare rezultat al măsurării;

n - numărul elevilor cercetaţi.

Page 57: scolioza idiopatica

57

Аbaterea medie la pătrat:

1

1

2

1

n

Xxn

i , (2.2)

unde:

- abaterea medie patratică;

X - valoarea medie;

ix - fiecare rezultat al măsurării valorii.

Abaterea standard a valorii medii:

nm

, (2.3)

unde:

m - abaterea standardt a valorii medii;

- abaterea medie patratică;

n - numărul elevilor cercetaţi.

2. Determinarea corelaţiei interacţiunii după metoda lui Brave-Pearson pentru aprecierea

siguranţei testelor utilizate.

1

2 2

1 1

n

i ii

xy n n

i ii i

x X y Yr

x X y Y

, (2.4)

unde:

r – coeficientul de corelare, care determină nivelul de siguranţă a complexului de teste,

propuse pentru folosirea în experimentul pedagogic. Totodată, selectarea testelor necesare se

efectuează la nivelul coeficientului de corelare de la 0,576 până la 0,823, unde P<0,05 – 0,01.

3. Determinarea relaţiilor cumulurilor cercetate aleatoriu: după metoda Şapiro-Wilki:

2

2

1

n

bW (2.5)

unde:

b - suma evidenţierii diferenţelor maxX şi minX la rangurile de valoare critică a

perechilor comparate;

Page 58: scolioza idiopatica

58

2 - dispersia; n - numărul de observări.

În acelaşi timp, cumulurile selectate ar fi putut să se refere la repartizarea normală sau să fie

apropiate numai în acel caz, dacă criteriul W corespundea cu cel din tabel de la 0,859 până la

0,805, în cazul P<0,05 – 0,01. În realitate cumulurile experimentale selectate aveau criteriul de

calcul W de la 0,833 până la 0,804, ceea ce demonstrează despre relaţia lor apropiată de repartiţia

normală. Relaţia apropiată de repartiţia normală a cumulurilor experimentale selectate confirmă

şi coeficientul variaţiilor, care se calculează după formula:

%100% X

V

(2.6)

unde:

%V - este coeficientul variaţiei;

- abaterea medie patratică;

X - valoarea medie aritmetică.

Coeficientul variaţiei datelor experimentale nu a depăşit limitele de 11 %.

Asemenea particularităţi ale cumulurilor selectate (relaţia la repartizarea normală) ne-a

permis aplicarea metodei parametrice: t – criteriul Student.

4. Analiza comparativă a datelor experimentale s-a efectuat cu ajutorul criteriului

parametric: t Student.

S-au utilizat următoarele formule:

- pentru şiruri conjugate:

21

2

2

2

1

21

.

2 mmrmm

XXt расч

, unde 1 nf (2.7)

Unde:

r – coeficientul corelaţiei.

f - pentru şiruri neconjugate:

2

2

2

1

21

.

mm

XXt расч

, unde 221 nnf (2.8)

Unde:

f – numărul gradelor de libertate.

Page 59: scolioza idiopatica

59

5. Determinarea coeficientului corelaţiei s-a efectuat cu ajutorul metodei Brave-Pearson:

yx

n

i

ii

n

YyXx

r

1

(2.9)

În această formulă coeficienţii veridici erau consideraţi acei, care se înscriau în diapazonul

de la 0,576 până la 0,823, la nivelul P<0,05 – 0,001.

6. Studierea reprezentativităţii cumulurilor selective la numărul real de observaţii [92;198;

211].

În lucrarea de faţă a fost soluţionată una din problemele frecvent apărute în determinarea

nivelului reprezentativităţii cumulurilor selective după indicii caracteristicilor statistice, la

numărul de observări aplicate asupra elevilor cercetaţi (15 persoane).

Cauza principală a organizării experimentului pedagogic cu un n număr de observări a fost

determinată de existenţa lor obiectivă într-o astfel de componenţă numerică.

În acelaşi timp, a fost necesar de a răspunde la următoarele două întrebări:

- cu ce precizie suficientă (în expresie cantitativă) în cazul numărului dat de observări,

caracteristicile statistice de bază, obţinute în rezultatul observării, pot reflecta fenomenul

cercetat?

- La ce număr minimal de observări (n) fenomenele studiate (după caracteristicele lor statistice)

pot corespunde în măsură suficientă reprezentativităţii?

În scopul soluţionării primei întrebări, am utilizat metoda statistică general cunoscută de

determinare a exactităţii de exprimare a caracteristicilor statistice [123;198].

100s

mC

X , (2.10)

unde: sC – 1.00, exactitatea înaltă; 6.00- medie; 10.00 – joasă.

unde:

sC – nivelul de exactitate;

± m - eroarea standart a valorii mediei aritmetice;

X - valoarea mediei aritmetice.

În cazul verificării obiective a caracteristicilor statistice după majoritatea fenomenelor

cercetate am determinat că ele s-au aflat la un nivel înalt sau mediu al exprimării lor (de la 3-4

până la 1), fapt care ne satisfăcea pe deplin.

Page 60: scolioza idiopatica

60

În scopul soluţionării celei de a doua întrebări, am utilizat metoda statistică care ne-a

permis să desemnăm numărul necesar de observări (elevii cercetaţi) pentru experimentul

pedagogic.

Această metodă are următoarele expresii (formulă):

222

22

tmN

Ntn , (2.1)

unde: N – numărul maximal de observări;

t - criteriul pentru nivelul selectat pentru P şi numărul de observări N;

σ - abaterea medie patratică;

m – abaterea standard a valorii mediei aritmetice.

Calculele matematice efectuate, au arătat că un nivel suficient de reflectare exactă a

fenomenului studiat prin intermediul caracteristicilor statistice de bază, unde P- 0,05, e valabil de

acum la un număr de 9 observări. Astfel, caracteristicele statistice de bază aplicate în lucrarea de

faţă, precum şi utilizarea numărului de observări (n=15) au bază reprezentativă suficientă a

fenomenului cercetat.

Experimentul pedagogic.

Metoda experimentului propriu-zis este observarea şi măsurarea efectelor manipulării

unei variabile independente asupra variabilei dependente, într-o situaţie în care acţiunea altor

factori (prezenţi efectiv, dar străini studiului) este redusă la minimum.

Aşadar experimentul este o observaţie provocată, controlată, iar conceptele de bază pe

care le implică sunt: variabile, situaţie experimentală, manipulare experimentală.

Având ca bază ipoteza cercetării, în anul şcolar 2007-2008, a fost desfăşurat experimentul

pedagogic de bază în Şcoala primară nr. 83 care a durat din luna septembrie până în mai cu elevii

lotului experimental care a fost format din elevi ai claselor a IV-a; (grupa martor şi grupa

experimentală, câte 15 elevi în fiecare). În conformitate cu sarcinile cercetării, în experimentul

pedagogic de bază a fost verificată influenţa şi eficacitatea mijloacelor şi metodelor programei-

model experimentale asupra dezvoltării fizice şi abilităţilor motrice a elevilor din lotul

experimental. Experimentul pedagogic de bază a fost realizat prin intermediul criteriilor de

dezvoltare fizică, pregătire psihomotrice şi testelor specializate.

La începutul şi la sfârşitul experimentului pedagogic au fost efectuate testele de control ale

dezvoltării fizice, a pregătirii motrice şi cele specializate, inclusiv, mobilitatea coloanei

vertebrale şi anduranţa grupelor de muşchi ai spatelui, abdomenului, membrelor inferioare a

acestor elevi.

Page 61: scolioza idiopatica

61

În cadrul experimentului pedagogic, a fost efectuată o analiză comparativă a indicilor de

dezvoltare fizică, pregătire motrice, precum şi a rezultatelor la testările specializate a fetelor din

clasele a IV-a cu scolioză de gradul II, la etapa iniţială, finală şi în dinamică. Grupa

experimentală se ocupa după Programa-model experimentală la educaţia fizică, special elaborată

în acest sens. Orele aveau loc în afara orarului de bază. Fetele din grupa martor au făcut exerciţii

după metodica tradiţională. Ele executau exerciţiile în limita capacităţilor proprii, iar deseori

participau pasiv la educaţia fizică de rând cu colegele sănătoase. Datele căpătate au fost supuse

ulterior analizei matematico-statistice.

2.2. Organizarea cercetării.

Cercetările pedagogice de bază şi pregătitoare, la tema sus-menţionată au fost organizate în

perioada 2005-2008, în patru etape.

În prima etapă (anii 2005-2007) a fost efectuată o analiză a literaturii metodico-ştiinţifice şi

de specialitate la tema cercetării. Acest fapt ne-a permis să studiem starea problemei în cauză,

inclusiv aspectele anatomice, fiziologice şi biomecanica coloanei vertebrale, precum şi de a

scoate în evidenţă particularităţile de dezvoltare a copiilor din ciclul primar. Au fost identificate

trăsăturile caracteristice ale bolii scoliotice, cauzele scoliozei şi modalităţile de profilaxie ale

acesteia. Totodată, au fost scoase în evidenţă problemele existente în domeniul cercetat şi au

fost determinate modalităţile de recuperare fizică a elevilor cu scolioză din ciclul primar. Analiza

şi generalizarea literaturii de specialitate ne-a permis de a formula scopul, obiectivele şi ipoteza

cercetării. În cadrul acestei etape, autorul a utilizat metoda analizei literaturii de specialitate,

metoda conversaţiei, observaţiei, anamneza sau interviul autobiografic.

În cea de-a doua etapă (2006-2007) a fost efectuată analiza datelor statistice ale

Ministerului Sănătăţii referitor la copiii cu deficienţe de coloană, precum şi analiza

particularităţilor curriculum-ului scolar la educatia fizică pentru învătământul primar şi ale

programei pentru elevii claselor IV-a din grupele medicale speciale.

Au fost studiaţi factorii de constatare a stării funcţionale a aparatului locomotor a elevilor

din şcoala primară nr. 83 din municipiul Chişinău. Totodată, în această etapă s-a desfăşurat

lucrul organizator-metodic de formare a condiţiilor pentru montarea experimentului pedagogic

de bază, au fost modelate programele de pregătire a grupelor de elevi cercetaţi. Rezultatele

studierii literaturii metodico-ştiinţifice, observaţiile pedagogice, analiza datelor statistice şi a

particularităţilor curriculum-ului scolar la educatia fizică pentru învătământul primar şi

programei pentru elevii claselor IV-a din grupele medicale speciale, ne-au permis să elaborăm un

program-model experimental de pregătire fizică pentru elevii cu scolioză de gradul II.

Page 62: scolioza idiopatica

62

Etapa a treia (2007-2008) a inclus derularea experimentului ştiinţifico-didactic propriu-zis,

care a durat din luna septembrie până în mai.

Această etapă a fost divizată convenţional în două subetape: iniţială şi finală. În cadrul

subetapei iniţiale, am selecţionat subiecţii şi mi-am alcătuit grupa destinată studiului. Tot în

această subetapă s-a făcut o pregătire prealabilă a lotului de desfăşurare a experimentului, au fost

selectate materialele şi instrumente necesare evaluării şi testării.

Experimentul pedagogic de bază a fost realizat prin intermediul criteriilor de dezvoltare

fizică, pregătire psihomotrice şi testelor specializate. Elevii au fost examinaţi, măsuraţi şi testaţi

iniţial cu înregistrarea datelor obţinute. Aceste date au constituit baza decizională stabilirii

obiectivelor, mijloacelor şi indicaţiilor în procesul de recuperare.

Caracterizarea lotului de pacienţi. Pentru acest studiu, am urmărit un lot de 30 elevi din

clasele a IV-a cu scolioză de gradul II, determinată de diverse cauze, care au necesitat intervenţie

recuperatorie prin mijloace fizice.

Evoluţia clinică a pacienţilor din acest lot a fost observată în perioada septembrie-mai

(anul de studiu 2007-2008).

Criterii de includere a elevilor în acest lot:

- vîrsta, cuprinsă între 10-11 ani;

- diagnosticul cert: scolioză de gradul II;

- cooperarea părinţilor şi elevilor.

Lotul experimental a fost divizat în două grupe experimentale: grupa martor şi grupa

experimentală câte 15 elevi (fete) în fiecare.

Sala a fost dotată după cum urmează: scări fixe; bare paralele pentru sprijin în mers;

bănci de gimnastică; canapele; saltele; aparate şi dispozitive necesare facilitării mişcărilor

elevilor: planşete; scripeţi, haltere şi saci cu nisip de diferite greutăţi; oglinzi; lavoar, etc.

În conformitate cu sarcinile cercetării, în experimentul pedagogic de bază a fost verificată

influenţa şi eficacitatea mijloacelor şi metodelor programei-model experimentale asupra

dezvoltării fizice şi abilităţilor motrice a elevilor din lotul experimental. La începutul şi la

sfârşitul experimentului pedagogic au fost efectuate testele de control ale dezvoltării fizice, a

pregătirii motrice şi cele specializate, inclusiv, mobilitatea coloanei vertebrale şi anduranţa

grupelor de muşchi ai spatelui, abdomenului, membrelor inferioare a acestor elevi.

Grupa experimentală se ocupa după Programa-model experimentală la educaţia fizică,

special elaborată în acest sens. Orele aveau loc în afara orarului de bază.

Page 63: scolioza idiopatica

63

Fetele din grupa martor au făcut exerciţii după metodica tradiţională. Ele executau

exerciţiile în limita capacităţilor proprii, iar deseori participau pasiv la educaţia fizică de rând cu

colegele sănătoase.

La începutul şi la finele experimentului pedagogic au fost efectuate testări ale dezvoltării

fizice, a pregătirii psihomotorii, precum şi testarea specializată a acestor elevi. În rezultatutul

experimentului pedagogic, a fost efectuată o analiză comparativă a indicilor de dezvoltare fizică,

pregătire motrice, precum şi a rezultatelor la testările specializate a fetelor din clasele a IV-a cu

scolioză de gradul II, la etapa iniţială, finală şi în dinamică.

Etapa a patra – de evaluare, în cadrul căreia a fost efectuată analiza şi generalizarea

rezultatelor cercetării, au fost interpretate rezultatele obţinute. Datele căpătate au fost supuse

analizei matematico-statistice.Totodată, autorul a conturat recomandările metodico-practice şi

concluziile în domeniul cercetat.

2.3. Analiza rezultatelor sondajului sociologic privind problemele recuperării scoliozei

la elevii ciclului primar în procesul educaţiei fizice

Sondajul sociologic a avut drept obiectiv determinarea stării generale a sănătăţii elevilor

din ciclul primar: stabilirea mecanismelor de lucru cu copiii din grupele medicale, rolul

asistenţilor medicali în recuperarea şi profilaxia scoliozei, determinarea nivelului de pregătire

teoretică şi practică a profesorilor pentru activitatea pedagogică de recuperare în cadrul lecţiilor

de educaţie fizică în şcoală, evaluarea sumară a cunoştinţelor elevilor ciclului primar referitor la

cauzele apariţiei şi dezvoltării deficienţelor fizice, precum şi la modalităţile de prevenire a

acestora.

În scopul realizării obiective şi pluridimensionale a obiectivelor propuse, sondajul a fost

efectuat sub triplu aspect: prin prisma opiniilor asistenţilor medicali din instituţiile de învăţământ

preuniversitar; ale profesorilor de educaţie fizică şi, nemijlocit, ale elevilor.

Sondajul efectuat în rândul asistenţilor medicali din instituţiile de învăţământ preuniversitar

a avut ca obiectiv aprecierea nivelului activităţii de recuperare a elevilor cu scolioză, cauzele de

bază ale scutirii elevilor de la orele de educaţie fizică; aprecierea posibilităţii de aplicare a unui

complex de exerciţii fizice diferenţiat pentru elevii cu scolioză, precum şi examinarea eficientei

programei de educaţie fizică în vederea profilaxiei şi corectării deficienţelor de coloană.

Totodată, au fost solicitate propuneri privind îmbunătăţirea procesului instructiv în ciclul primar,

inclusiv pentru activitatea de recuperare/prevenire a scoliozei la elevii din ciclul primar (ancheta

este prezentată în anexa 4 la prezenta lucrare).

Au fost supuşi anchetei 34 de asistenţi medicali în cadrul instituţiilor de învăţământ

preuniversitar din municipiul Chişinău şi din republică.

Page 64: scolioza idiopatica

64

În rezultatul sondajului s-a constatat că majoritatea asistenţilor medicali sunt informaţi

referitor la cazurile de scutire de la orele de educaţie fizică a elevilor din ciclul primar (73,5 %),

indicând drept cauze ale acestora diverse maladii, inclusiv deficienţele fizice (60 %). Totodată,

26,5 % nu cunosc posibilele cauze ale scutirii.

Majoritatea asistenţilor medicali anchetaţi (88,23 %) au comunicat, că există cazuri de deficienţe

ale coloanei vertebrale (scolioze, cifoze, lordoze) la elevii din ciclul primar din instituţiile

respective; 8,82 % au indicat, că nu există asemenea cazuri, iar ceilalţi 2,95 la sută au comunicat

că nu sunt în cunoştinţă de cauză (figura 2.4).

Fig. 2.4. Rezultatele anchetării asistenţilor medicali din cadrul instituţiilor de învăţământ

preuniversitar privitor la existenţa cazurilor de deficienţe ale coloanei vertebrale la elevii din

instituţie

În acest context, 61,76 % din asistenţii medicali supuşi sondajului au comunicat, că în

instituţia în care activează există posibilităţi de aplicare a unui complex de exerciţii diferenţiate

pentru elevii cu deficienţe ale coloanei vertebrale; 26,47 % au comunicat că nu există asemenea

condiţii, iar 11,76 % au indicat că nu ştiu dacă există posibilităţi de aplicare a complexului de

exerciţii menţionat (tabelul 2.1).

Tabelul 2.1. Posibilitatea aplicării unui complex de exerciţii fizice diferenţiat pentru elevii

cu deficienţe ale coloanei vertebrale

Nr.

crt. Aprecierea posibilităţii %

1 Există 61,76

2 Nu există 26,47

3 Nu cunosc acest fapt 11,76

88,23

8,822,94

există cazuri de deficienţe

ale coloanei vertebrale

nu există asemenea

cazuri

nu ştiu dacă există

Page 65: scolioza idiopatica

65

În ce priveşte contribuţia personală la recuperarea elevilor cu scolioză din ciclul primar,

67,64 la sută din respondenţi au menţionat, că au posibilitate de a contribui, pe când 32,36 % au

accentuat imposibilitatea contribuţiei personale la procesul de recuperare a elevilor cu scolioză

(figura 2.5)

Fig. 2.5. Reprezentarea grafică a posibilităţii asistenţilor medicali de a contribui personal la

recuperarea elevilor cu scolioză

Dintre persoanele care au răspuns afirmativ 26,08 % au indicat explicaţiile periodice ca

fiind o modalitate de contribuţie personală la recuperarea elevilor cu scolioză, 34,78 % -

controalele sistematice, 43,47 % - atragerea atenţiei părinţilor elevilor cu semne evidente de

scolioză asupra situaţiei în cauză, 30,43 % - trimiterea elevilor cu semne evidente de scolioză în

cabinete specializate, iar 13,04 % au accentuat alte modalităţi de contribuţie personală la

recuperarea elevilor cu scolioză (inclusiv elaborarea şi efectuarea unui program de exerciţii care

să amelioreze deficienţele fizice). Totodată, 52,17 la sută din respondenţi au evidenţiat

concomitent 2, 3 sau chiar 4 modalităţi prin care contribuie personal la recuperarea elevilor cu

scolioză (tabelul 2.2.).

Tabelul 2.2. Modalităţi invocate de contribuţie personală la recuperarea elevilor cu scolioză

Nr.

crt. Modalitate %

1 Explicaţiile periodice 26,08

2 Controalele sistematice 34,78

3 Atragerea atenţiei părinţilor elevilor cu semne evidente de scolioză asupra situaţiei în cauză 43,47

4 Trimiterea elevilor cu semne evidente de scolioză în cabinete specializate 30,43

5 Alte modalităţi, inclusiv elaborarea unui complex de exerciţii

pentru ameliorarea deficienţelor fizice 13,04

6 Utilizarea în complex a 2; 3 sau chiar 4 modalităţi 52,17

67,64

32,36

0

20

40

60

80

100

120

nu au posibilitate

au posibilitate

Page 66: scolioza idiopatica

66

91,17

8,83

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

sunt absolut necesare ore

speciale

este suficientă programa

existentă la educaţia fizică

O mare parte din numărul respondenţilor (73,52 %) consideră, că programa la educaţia

fizică nu încadrează pe deplin cerinţele privind profilaxia şi recuperarea deficienţelor de

coloană. În ce priveşte ceilalţi 26,48 la sută din respondenţi, aceştia consideră, că programa

existentă corespunde suficient cerinţelor privind profilaxia şi corecţia deficienţelor de coloană.

Prezintă interes faptul, că majoritatea respondenţilor (91,17 %) consideră ca fiind absolut

necesare ore speciale pentru elevii care suferă de scolioză şi doar 8,83 % cred că este suficientă

programa existentă la educaţia fizică şi nu sunt necesare lecţii suplimentare în acest sens

(figura 2.6).

Fig. 2.6. Opiniile respondenţilor privind necesitatea orelor speciale pentru elevii cu scolioză

73,52 la sută din respondenţi consideră, că elevilor din ciclul primar nu li se explică

suficient cauzele deficienţelor de coloană şi modalităţile de prevenire a acestora, alţi 26,48%

menţionează că elevii sunt informaţi suficient despre cauzele deficienţelor de atitudine şi

modalităţile de prevenire a acestora.

La întrebarea dacă înălţimea băncilor corespunde înălţimii elevilor din ciclul primar,

majoritatea respondenţilor au comunicat că aceasta nu este conformă (64,71 %), 26,47 la sută

consideră că înălţimea băncilor corespunde înălţimi copiilor şi 8,82 % nu sunt în cunoştinţă de

cauză.

Prezintă interes propunerile înaintate de asistenţii medicali în vederea îmbunătăţirii

procesului instructiv în ciclul primar, în special a activităţii de prevenire/recuperare a scoliozei.

Majoritatea asistenţilor medicali au optat pentru angajarea unor specialişti în recuperarea

deficuienţilor fizice la elevi, formarea grupelor speciale pentru profilaxia scoliozei şi instruirea

Page 67: scolioza idiopatica

67

profesorilor de educaţie fizică în problema dată. S-a pus accent şi pe schimbarea mobilierului

şcolar şi intensificarea parteneriatului elev-părinte-profesor.

Cele mai importante propuneri sunt expuse în tabelul 2.3.

Tabelul 2.3. Spectrul de sugestii emise de către asistenţii medicali cu referire la

îmbunătăţirea procesului instructiv în ciclul primar

Nr.

crt.

Propuneri %

1 Angajarea specialiştilor în domeniu (inclusiv kinetoterapeut) pentru ocuparea

separată cu elevii cu deficienţe fizice

61,76

2 Formarea unui grup special cu orientarea spre profilaxia scoliozei, având la bază

un program specializat

82,35

3 Instruirea (informarea) profesorilor în privinţa desfăşurării unui complex de

exerciţii speciale cu elevii în fiecare zi, la o oră stabilită

73,52

4 Supravegherea poziţiei corecte în bancă a copiilor 44,11

5 Informarea elevilor şi părinţilor privind la cauzele, prevenirea şi recuperarea

scoliozei

76,47

6 Aplicarea unui complex de exerciţii specializat pentru coloana vertebrală 82,35

7 Schimbarea mobilierului care nu corespunde normelor pentru o poziţie corectă 41,17

8 Asigurarea instituţiilor de învăţământ cu inventar special pentru grupele medicale 8,82

Al doilea sondaj sociologic i-a avut ca respondenţi pe profesorii de educaţie fizică.

Sondajul a avut ca scop cercetarea situaţiei reale existente în procesul educaţiei fizice a elevilor

cu scolioză, evidenţierea mijloacelor şi metodelor de recuperare şi profilaxie a scoliozei aplicate

de către profesori, precum şi analiza propunerilor în vederea optimizării lecţiilor de educaţie

fizică sub aspect corectiv (ancheta este prezentată în anexa 3 la prezenta lucrare).

În cadrul sondajului au fost intervievaţi 78 profesori la disciplina educaţia fizică din cadrul

instituţiilor de învăţământ din întreaga republică (selectiv).

Fig. 2.7. Reprezentarea grafică a stării de sănătate fizică a elevilor din clasele la care predau

91,6

8,33

cunosc starea de

sănătate fizică a elevilor

nu sunt la curent

Page 68: scolioza idiopatica

68

Potrivit rezultatelor anchetei majoritatea profesorilor (91,6 %) cunosc starea de sănătate

fizică a elevilor din clasele în care predau; restul 8,33 % nu sunt la curent cu acest fapt (fig. 2.7).

La întrebarea dacă au observat deficienţe ale coloanei vertebrale la elevii instruiţi de D-lor,

85,4 la sută din profesori au răspuns afirmativ, restul 14,6 % au menţionat că nu au întâlnit

careva deficienţe în acest sens.

De consemnat că 52,1% din profesorii de educaţie fizică anchetaţi folosesc metode practice

pentru recuperarea elevilor cu scolioză, de vreme ce alţi 47,9 % nu aplică nici un fel de metode

în vederea recuperării scoliozei la elevii instruiţi.

Întrebaţi dacă folosesc constant exerciţii profilactice şi corective pentru deficienţele

coloanei vertebrale, majoritatea profesorilor au menţionat că aplică (60,41 la sută), aproximativ

14,6 % au declarat, că aplică asemenea exerciţii doar rareori, iar 25 la sută au spus că în general

nu le utilizează (tabelul 2.4.).

Tabelul 2.4. Folosirea constantă a exerciţiilor profilactice şi corective

pentru deficienţele coloanei vertebrale

Nr.

crt. Aprecierea utilizării metodelor %

1 Aplică 60,41

2 Nu le utilizează 25

3 Rareori 14,6

Întrebaţi care sunt cauzele care împiedică folosirea constantă a exerciţiilor profilactice şi

corective pentru deficienţele coloanei vertebrale, profesorii au evidenţiat următoarele cauze

esenţiale:

- insuficienţa de timp (14,28 %);

- lipsa condiţiilor necesare pentru efectuarea acestor exerciţii (42,85 %);

- lipsa bazei tehnico-materiale necesare (31,42 %);

- la capitolul altor cauze au fost indicate numărul mare de elevi şi finanţarea

insuficientă (11,42 %).

Totodată, 34,28 la sută din respondenţi au indicat concomitent două sau trei cauze din cele

menţionate.

Rezultatele sondajului sunt expuse în figura 2.8.

Page 69: scolioza idiopatica

69

Fig. 2.8 Reprezentarea grafică a cauzelor care nu le permit aplicarea constantă a exerciţiilor

profilactice şi corective pentru deficienţele coloanei vertebrale

20,83 % dintre profesorii investigaţi au menţionat că programa de educaţie fizică reflectă

suficient exigenţele de profilaxie şi recuperare a deficienţelor de coloană. 37,5 la sută au afirmat

că programa respectivă nu este suficientă pentru profilaxia şi recuperarea deficienţelor de

coloană, iar alţii 41,66 % au ezitat să răspundă la această întrebare.

Marea majoritate a profesorilor intervievaţi (87,5 %) le explică discipolilor lor care sunt

cauzele scoliozei. Totodată, 8,33 la sută dintre aceştia doar uneori revin cu informaţii privind

cauzele apariţiei scoliozei şi încă 4,16 la sută nu fac în genere acest lucru (Figura 2.9.).

Fig. 2.9. Reprezentarea grafică a răspunsurilor profesorilor dacă explică discipolilor lor

despre cauzele scoliozei

14,28

42,85

31,42

11,42

0 10 20 30 40 50

1

Alte cauze

Lipsa bazei tehnico-

materiale necesare

Lipsa condiţiilor necesare

Insuficienţa de timp

8,33 4,16

87,5

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

explică discipolilor

care sunt cauzele

scoliozei

explică doar uneori nu explică în genere

Page 70: scolioza idiopatica

70

69,56 la sută dintre profesori consideră că elevii sesizează importanta menţinerii unei

posturi corecte a corpului, 6,52 % dintre profesori menţionează interesul parţial al elevilor pentru

menţinerea unei posturi corecte a corpului, iar 28,26 % afirmă că elevii nu acordă nici o

importanţă acestei preocupări.

Majoritatea absolută a profesorilor de educaţie fizică (97,92 %) s-au expus în favoarea

introducerii orelor speciale pentru elevii cu scolioză, şi doar 2,08 la sută au menţionat că nu sunt

necesare asemenea ore.

Întrebaţi dacă pot realiza de sine stătător activităţile de recuperare ale scoliozei, 52,1 la sută

din profesori au răspuns afirmativ, restul 47,9 % au menţionat, că activităţile de recuperare a

scoliozei pot fi realizate doar în colaborare cu alţi specialişti în domeniu.

Majoritatea absolută a profesorilor de educaţie fizică (97,92 %) s-au expus în favoarea

introducerii orelor speciale pentru elevii cu scolioză, şi doar 2,08 la sută au menţionat că nu sunt

necesare asemenea ore.

Întrebaţi dacă pot realiza de sine stătător activităţile de recuperare ale scoliozei, 52,1 la sută

din profesori au răspuns afirmativ, restul 47,9 % au menţionat, că activităţile de recuperare a

scoliozei pot fi realizate doar în colaborare cu alţi specialişti în domeniu.

Rugaţi să evidenţieze principiile de esenţă pentru optimizarea lecţiilor de educaţie fizică

sub aspect corectiv, profesorii au menţionat următoarele:

- îmbunătăţirea pregătirii personale (10,41);

- existenţa orelor speciale (50 %);

- recuperarea medicală de specialitate (14,58 %);

- majorarea numărului de ore la educaţia fizică (37,5 %);

- asigurarea unei unităţi de kinetoterapeut în statele de personal al scolii (66,6 %).

De consemnat că 50 la sută dintre respondenţi au indicat importanţa a 2, 3, 4 sau chiar a

tuturor celor 5 propuneri menţionate mai sus.

Au o deosebită valoare propunerile înaintate de profesorii de educaţie pentru eficientizarea

activităţii de recuperare a elevilor din grupele medicale speciale şi cei scutiţi de la practicarea

exerciţiilor fizice:

- introducerea în statele scolii a unui kinetoterapeut sau angajarea unui specialist bine

pregătit (85,41 %);

- bază materială specială, cabinete special amenajate (62,5 %);

- elaborarea şi asigurarea cadrelor cu literatură specială, recomandări concrete în domeniu,

după structura: diagnostic-grup-recuperare (83,3 %);

- eliberarea de la lecţiile de educaţie fizică în baza concluziei unei comisii medicale

specializate şi nu doar a medicului de familie (41,66 %);

- elaborarea unei programe speciale pentru elevii cu scolioză şi alte diagnostice (79,16 %);

- deschiderea gupelor speciale fără restricţii (62,5 %);

Page 71: scolioza idiopatica

71

- organizarea unor cursuri de perfecţionare şi seminare pentru profesori referitor la grupele

speciale în general şi recuperarea scoliozei în special (37,5 %).

Sondajul sociologic desfăşurat în rândul elevilor a avut drept obiectiv aprecierea atitudinii

elevilor faţă de lecţiile de educaţie fizică, stabilirea gradului de informare a acestora despre

cauzele scutirii de la lecţiile de educaţie fizică, precum şi despre apariţia, dezvoltarea şi

prevenirea deficienţelor fizice. Suplimentar, elevilor le-au fost solicitate propuneri privind

eficientizarea orelor de educaţie fizică (ancheta este prezentată în anexa 2 la prezenta lucrare)..

În cadrul sondajului au fost intervievaţi 112 elevi din clasele primare din următoarele

instituţii de învăţământ ale mun. Chişinău.

Totalizarea şi analiza datelor anchetei a permis emiterea următoarelor concluzii: în primele

3 cele mai preferate discipline din programul de învăţământ a fost nominalizată şi disciplina

educaţia fizică (89,28 %). Restul elevilor au indicat alte discipline (Figura 2.10).

Fig. 2.10. Reprezentarea grafică a preferinţelor elevilor referitoare la disciplinele de studii

Majoritatea elevilor anchetaţi au comunicat, că au plăcere de la orele de educaţie fizică, şi

nu sunt doritori de a fi scutiţi de la această disciplină. În acest sens, la rugămintea de a indica de

câte ori pe săptămână şi-ar dori aceştia să frecventeze orele de educaţie fizică, elevii şi-au expus

dorinţa de a avea această disciplină de la 2 la 5 ori pe săptămână (tabelul 2.5.).

89,28%

58,33%58,33%

33,33%

16,66%

0,00%

10,00%

20,00%

30,00%

40,00%

50,00%

60,00%

70,00%

80,00%

90,00%

Educaţia fizică

Matematica

Arta plastică

Ştiinţele naturii

Limba română

Page 72: scolioza idiopatica

72

Tabelul 2.5. Opiniile elevilor referitoare la numărul de ore săptămânale la educaţia fizică

Nr.

crt.

De câte ori pe săptămână şi-ar dori să fie

lecţii la educaţia fizică (nr.)

Răspunsuri

( %)

1 2 26,78

2 3 35,71

3 4 31,25

4 5 6,26

Rezultatele acestui sondaj dovedesc popularitatea de care se bucură disciplina educaţia

fizică. Respectiv, implementarea programei Model pentru profilaxia şi corecţia scoliozei ar fi

foarte eficientă şi binevenită în instituţiile de învăţământ primar.

Elevii anchetaţi (87,51%) au comunicat că există în clasa lor copii care sunt scutiţi de orele

de educaţia fizică, 3,57 % au indicat că sunt personal scutiţi de la această disciplină şi doar 8,92

% au indicat că nu cunosc asemenea cazuri.

La întrebarea dacă există copii cu scolioze în clasa în care învaţă, majoritatea au indicat că

nu există cazuri de scolioză (44,64 %), 10,71 % au indicat că ei înşişi au asemenea deficienţe,

17,85 % au menţionat că nu cunosc, iar 26,78 % au indicat că există asemenea cazuri (tabelul

2.6.).

Tabelul 2.6. Opiniile elevilor privind existenta cazurilor de deficienţe ale coloanei vertebrale

la elevii din clasă

Nr.

crt. Sunt cazuri de scolioză la elevii din clasă

Răspunsuri

( %)

1 da 26,78

2 nu 44,64

3 nu cunosc 17,85

4 eu însumi am asemenea deficienţe 10,71

Elevilor cu deficienţe ale coloanei vertebrale nu li se aplică un complex de exerciţii fizice

special, în opinia a 53,57 la sută din respondenţi, doar 1.78 % au afirmat că se aplică asemenea

complexe de exerciţii. Restul 44,64 % din respondenţi nu cunosc despre acest fapt (Figura 2.11).

Page 73: scolioza idiopatica

73

Fig. 2.11. Reprezentarea grafică a opiniilor referitoare la aplicarea unui complex

de exerciţii fizice speciale elevilor cu scolioză

Anchetaţi care sunt cauzele scoliozei şi a altor deformaţii ale coloanei vertebrale, 48,21%

din elevi au răspuns afirmativ, iar restul 51,79 % au dat răspunsuri negative. În acelaşi timp, 75

la sută din respondenţi afirmă, că sunt informaţi suficient privitor la metodele de prevenire a

deficientelor de coloană.

98.21% din numărul elevilor intervievaţi au subliniat importanţa exerciţiilor fizice şi doar

1,78% nu s-au expus afirmativ.

Este necesar de menţionat faptul, că 100% dintre elevii intervievaţi afirmă că se străduie să

respecte în permanenţă poziţia corectă a corpului.

Elevii au insistat asupra faptului că ar dori să cunoască informaţii suplimentare referitor la

cauzele scoliozei şi prevenirea deficienţelor de coloană (88,39 %), iar restul 11,61 nu au

manifestat interes faţă de acest subiect (tabelul 2.7.).

Tabelul 2.7. Necesitatea de informare suplimentară a elevilor privind cauzele scoliozei şi

prevenirea deficienţelor de coloană

Nr.

crt. Nevoia de informaţii suplimentare

Răspunsuri

( %)

1 Da 88,39

2 Nu 11,61

Elevii claselor primare au înaintat un sir de propuneri pentru îmbunătăţirea orelor de

educaţia fizică, după cum urmează: mai multe exerciţii fizice şi jocuri mobile (92,85 %);

1,78%

53,57%

44,64%

0,00% 10,00% 20,00% 30,00% 40,00% 50,00% 60,00%

se aplică

nu se aplică

nu cunosc despre

acest fapt

Page 74: scolioza idiopatica

74

echipament necesar pentru orele de educaţia fizică (51,79 %); majorarea numărului de ore la

educaţia fizică (3,57) – tabelul 2.8.

Tabelul 2.8. Propunerile elevilor din clasele primare privind îmbunătăţirea

orelor de educaţie fizică

Nr. crt. Propuneri Răspunsuri

( %)

1 Mai multe exerciţii fizice şi jocuri mobile 92,85

2 Echipament necesar pentru orele de educaţia

fizică 51,79

3 Majorarea numărului de ore la educaţia fizică 3,57

Sondajul sociologic s-a dovedit a fi una dintre cele mai eficiente metode care a făcut posibilă

conturarea unei viziuni asupra stării de lucruri în învăţământul primar referitor la activitatea de

recuperare a scoliozei la elevi, conturarea problemelor care împiedică actualmente desfăşurarea

recuperării deficienţelor de coloană în cadrul lecţiilor de educaţia fizică, aprecierea nivelului la care

se realizează la etapa actuală activitatea de recuperare a deficienţelor în ciclul primar.

2.4. Starea dezvoltării fizice a aparatului locomotor al copiilor de 7-10 ani din

Republica Moldova.

În conformitate cu obiectivele cercetării, ne-am propus să studiem starea fizică a aparatului

locomotor al copiilor de 7-10 ani din Republica Moldova.

Datele statistice disponibile ne-au permis să cercetăm dinamica stării fizice a aparatului

locomotor a copiilor de 7-10 în perioada anilor 2003-2007. informaţiile acumulate au fost sistematizate

după ani, vârsta copiilor şi direcţii (tabelul 2.9.).

Tabelul reflectă dinamica datelor statistice cercetate în intervalul 2003-2007 cu referire la

următoarele stări ale aparatului locomotor la copii:

Deficienţele fizice ale aparatului locomotor al copiilor clasei I-a şi ai claselor II - IV-a, inclusiv:

- dereglările de ţinută;

- scolioză de diferite grade.

După cum reiese din statistica tabelului prezentat, din 2003 până în 2007 deficienţele fizice

ale aparatului locomotor apreciate la copiii clasa I s-au majorat cu 3,2 %, iar la elevii claselor a

II-a, a III-a şi a IV-a numărul de deficienţe fizice a crescut cu 11,40 %.

Page 75: scolioza idiopatica

75

O dinamică negativă asemănătoare poate fi observată şi în cazurile dereglărilor de ţinută.

Astfel, la elevii clasei I-a dereglările de ţinută s-au majorat către 2007 cu 2,60, iar la elevii

claselor II-IV-a – cu 2,40 %.

Tabelul 2.9. Statistica generalizată a stării aparatului locomotor la elevii de 7-10 ani

Nr.

crt. Anul

Deficienţele fizice ale

aparatului locomotor

(% la 1000 copii

examinaţi)

Inclusiv dereglările de

ţinută

(% la 1000 copii

examinaţi)

Inclusiv cu scolioză

(% la 1000 copii

examinaţi)

elevii clasei

1

elevii

claselor 2-4

elevii

clasei 1

elevii

claselor 2-4

elevii

clasei 1

elevii

claselor 2-4

1. 2003 17,80 23,70 10,20 11,20 5,10 6,40

2. 2004 18,60 25,80 10,60 11,80 5,70 7,30

3. 2005 18,80 25,70 11,40 12,10 7,00 8,10

4. 2006 20,40 27,60 12,70 12,60 7,30 8,20

5. 2007 21,00 35,10 12,80 13,60 8,70 9,90

X 19,32 27,58 11,54 12,26 6,76 7,98

Referindu-ne la starea scoliozei de diferit grad la elevii clasei I-a, putem menţiona că în

perioada celor cinci ani de studiu dinamic indicii acesteia s-au majorat cu 3,60 %, iar la elevii

claselor 2-4 – cu 5,50 %.

Se poate observa, de asemenea, o înrăutăţire substanţială a stării fizice a aparatului

locomotor la elevii claselor II - IV-a în comparaţie cu elevii clasei I-a. Acest fapt, poate fi

explicat după toate aparenţele, prin aceea că elevii cu o vârstă mai mare au şi un cerc mai larg de

activităţi sociale. În aşa mod, după cum demonstrează datele tabelului, starea aparatului

locomotor la copii se înrăutăţeşte la toate categoriile de vârstă, şi în special la categoria de vârstă

mai mare (cu 5,50 la sută).

În acelaşi timp, dacă efectuăm o analiză a indicilor medii pentru perioada menţionată,

constatam că procentajul elevilor cu dereglări de ţinută şi scolioză (care reprezintă 21,62 %),

constituie 78,39 la sută din totalitatea deficienţelor fizice ale aparatului locomotor prezente la

copiii din categoria majoră de vârstă (27,58 %). Acest fapt impune necesitatea unor măsuri

urgente, mai eficiente, deoarece rezultatul raportului este înspăimântător. Dacă, însă, vom

analiza doar indicii scoliozei (9,36 %) în raport cu toate deficienţele fizice, atunci vom observa

Page 76: scolioza idiopatica

76

că aceştia ating 34 %, ceea ce constituie puţin mai mult de o treime din toate deficienţele fizice

ale aparatului locomotor al elevilor claselor întâi.

În final putem menţiona că analiza efectuată doar asupra unor categorii de deficienţe ale

stării aparatului locomotor al copiilor impune o necesitate stringentă de elaborare şi

implementare a unor forme, mijloace şi metode pedagogice specializate ale educaţiei fizice în

scopul reabilitării stării scoliotice a elevilor, în special la nivelul claselor primare.

2.5. Analiza curriculum-ului şcolar la educaţia fizică pentru învăţământul primar şi

programei pentru elevii clasei a IV-a din grupele medicale speciale

Curriculumul şcolar la educaţia fizică pentru învăţământul primar reflectă Concepţia care stă

la baza reformei sistemului de învăţământ din Republica Moldova [28].

Curriculumul are la bază priorităţi generale, printre care mai relevante sunt scoase în

evidenţă: asimilarea valorilor culturii fizice, formarea priceperilor şi deprinderilor motrice,

calităţilor şi capacităţilor necesare în perfecţionarea fizică a elevului, în formarea unei viziuni

teoretico-ştiinţifice integre despre cultura fizică, cultura sănătăţii şi modul sănătos de viaţă al

omului contemporan [28]. În acelaşi timp, se pune accent pe activitatea motorie, a cărei neglijare

este privită ca o piedică în formarea unei personalităţi armonios dezvoltate fizic şi intelectual, ce va

submina rezistenţa fizică şi psihică a elevului, provocând apariţia diferitelor maladii (vezi anexa 5).

Ca urmare, scopul prioritar al procesului educaţional la educaţia fizică în ciclul primar este

unul general, care nu corespunde cerinţelor specifice procesului de recuperare a deficientelor

fizice, în general, şi a scoliozei, în particular.

În continuare, corespunzător obiectivelor cercetării a fost studiată şi analizată programa la

educaţie fizica pentru elevii din grupele medicale speciale, aprobată şi recomandată spre

publicare de către comisia de experţi în educaţia fizică şi sport a Ministerului Învăţământului al

Republicii Moldova în anul 1995 [104]. Menţionăm faptul că comisia de experţi, care a elaborat

această programă, nu a avut în componentă nici un specialist în medicină sau kinetoterapie.

Totuşi, până în prezent acesta este unicul document, care reglementează activitatea grupelor

medicale speciale, fapt care-i conferă o importanţă considerabilă.

Conform acestei programe, sarcinile de baza ale educaţiei fizice pentru elevii din grupele

medicale speciale sunt: consolidarea stării de sănătate a elevilor, creşterea rezistenţei or-

ganismului la factorii de mediu prin călire; sporirea capacităţii de muncă fizică şi intelectuală;

formarea deprinderilor şi priceperilor motrice vitale; formarea deprinderii şi necesităţii de

practicare sistematică şi independentă a exerciţiilor fizice; educarea ţinutei corecte şi recuperarea

ei; comunicarea şi însuşirea cunoştinţelor igienico-fiziologice pe care le presupune un mod de

viaţa sănătos [104]. Observăm că sarcinile programei menţionate au, la fel ca şi curriculumul

Page 77: scolioza idiopatica

77

pentru clasele I - IV-a, un caracter general, cu excepţia sarcinii de educare a ţinutei corecte şi

recuperarea ei, sarcină care se încadrează în procesul de recuperare a scoliozei.

În această ordine de idei, a fost analizat conţinutul programei pentru elevii din grupele

medicale (în special, clasa a IV-a), care este repartizat în sase compartimente: informaţii

teoretice (4 ore); gimnastică de bază (20 ore); gimnastică ritmică şi dans popular (12 ore);

atletism (12 ore) ; jocuri dinamice (20 ore); înot (16 ore) (vezi tabelul 2.10) [104]. Unităţile de

învăţământ ce dispun de piscine, în mod obligatoriu repartizează câte 16 ore pentru înot,

reducând proporţional numărul de ore la celelalte compartimente ale programei, cu excepţia

"Bazele cunoştinţelor teoretice” (tabelul nr. 2.10).

Analiza programei pentru grupele medicale speciale a permis de a conchide că aceasta nu

conţine un compartiment specific pentru elevii cu scolioză din ciclul primar. Cu toate că în

compartimentul II al programei – gimnastică de bază, sunt expuse unele exerciţii pentru

educarea unei ţinute corecte, întregul compartiment, însă, se realizează în numai 20 de ore în

decursul anului de studii. Pornind de la faptul că acesta include şi alte tipuri de exerciţii (de

front şi formaţie, de echilibru, de dezvoltare fizică generală etc.), nemijlocit exerciţiilor pentru

educarea unei ţinute corecte le revine aproximativ 5 ore în decursul unui an, fapt care este vădit

insuficient. În acelaşi timp, din cauza lipsei condiţiilor corespunzătoare şi a numărului

insuficient de ore la educaţia fizică, grupele medicale activează doar într-un număr limitat de

instituţii primare. Acest fapt reduce considerabil efectele şi aşa modeste ale programei

nominalizate asupra procesului de recuperare a copiilor cu deficiente fizice.

Tabelul 2.10. Conţinutul programei pentru elevii clasei a IV-a din grupele medicale

speciale

Nr.

crt. Compartimentul programei şi conţinutul succint Cerinţe fată de elevi

1 Informaţii teoretice (4 ore). Regimul motric al elevului

inclus în grupa medicala speciala. Rolul gimnasticii de

dimineaţa. Igiena vestimentaţiei în timpul practicării

exerciţii lor fizice. Importanţa exerciţiilor fizice pentru

formarea ţinutei corecte şi a respiraţiei în timpul

executării exerciţiilor fizice. Rolul, formele şi regulile

călirii organismului. Cunoştinţe elementare de

autocontrol (aprecierea pulsului, completarea zilnicului

de observări individuale).

Să cunoască regimul motric şi

însemnătatea practicării

exerciţiilor fizice;

Să posede deprinderi practice de

calire a organismului şi de

evidenţă a autocontrolului.

Page 78: scolioza idiopatica

78

2 Gimnastică de bază (20 ore).

Exerciţii de front şi formaţie.

Exerciţii de dezvoltare fizica generala; exerciţii fără

obiecte; exerciţii pentru piciorul plat; exerciţii de

respiraţie; exerciţii de relaxare.

Exerciţii cu obiecte: exerciţii cu mingea mare (de volei,

baschet, fotbal etc.) ; exerciţii cu mingea mică.

Exerciţii pentru educarea ţinutei corecte. Căţărări şi

escaladări.

Exerciţii de echilibru (pe banca sau bârna cu înălţimea

de 50-80 cm).

Să aibă formată deprinderea de a

respira corect în timpul execută-

rii diferitelor exerciţii fizice.

Să cunoască complexe de

exerciţii cu obiecte şi făra şi să le

poată executa de sine stătător.

Să execute un complex de

exerciţii pentru educarea ţinutei

corecte.

Să-şi poată menţine echilibrul şi

să execute căţărări şi escaladării.

3 Gimnastică ritmică şi dans popular (12 ore). Gimnastica

ritmica : mers obişnuit după ritmul muzicii; mers cu

oprire la finele frazei muzicale; paşi de dans pe vârfuri,

paşi alăturaţi înainte, lateral, Înapoi; paşi de polca,

galop.

Complexul nr. I "Jucăriile" (muzica de pe discul "În

lumea poveştilor").

Complexul nr. 2 "Jocuri" pentru clasele III-IV.

4 Atletism (12 ore): mers; sărituri (dozare

individuală); aruncări (aruncarea şi prinderea mingii în

perechi; aruncarea mingii mici şi mari în ţinută

verticală şi orizontală de la 7-10 m ; aruncarea mingii

mici şi a altor obiecte uşoare de pe loc peste obstacole

(frânghie, plasă de volei cu h - 1,5-2 iq) etc.

Să aibă formata deprinderea de a

merge şi de a alerga corect.

Să aterizeze corect după sărituri.

Să poată arunca mingea mica în

ţinta verticala şl orizontala, atît

cu o mina, cit şi cu cealaltă.

5 Jocuri dinamice (20 ore). Studierea jocurilor dinamice:

"Migrarea păsărilor", "Şoarecele şi pisica", "Lupul în

şanţ", "Schimbă obiectul", "De-a ţoaşca", "Mingea

vecinului", "De-a baba oarba", "Cine-i cel mai dibaci?"*

"Nu-ţi uda picioarele!", "Telefonul stricat", "Iute la loc",

"Ţintaşul", "Fiecare la steguleţul Său", "Bufniţa",

"Iepurii în livada", "Schimbul locurilor", etc.

Să cunoască jocurile învăţate şi

regulile lor.

Să ştie să se joace, respectînd

regulile.

Să poată aplica în joc exerciţiile

învăţate.

6 Înot (16 ore). Cunoştinţe teoretice: regulile de

comportare la lecţiile de înot; igiena înotului şi a scăl-

datului; importanţa practicării înotului pentru călirea

organismului.

Priceperi şi deprinderi: scufundarea feţei şi capului în

apă; expiraţie rapidă în apa; culcat

facial şi dorsal pe apă; lunecări pe piept şi pe spate;

mişcări alternative ca la craul pe piept şi pe spate

deplasarea şi orientarea sub apă; familiarizarea cu

stilurile de înot; complexe de exerciţii de dezvoltare

fizică generală şi specială ale înotătorului etc.

Să aibă formată deprinderea de a

respira în apă.

Să poată luneca în apa pe piept şi

pe spate.

Să se poată menţine pe apa.

Să cunoască regulile de

comportare în timpul scăldatului

şi înotului,

În concluzie menţionăm că programa existentă la disciplina educaţia fizică în ciclul

primar (atât curriculum-ul pentru clasele I-IV-a, cât şi programa pentru elevii din grupele

medicale speciale) nu conţine mijloace speciale pentru recuperarea şi prevenirea scoliozei. Ca

urmare, s-a optat în favoarea unui Model experimental (cunoştinţele generale şi specifice, activităţile

motrice) pentru recuperarea scoliozei fundamentat pe două aspecte primordiale, pe de o parte

Page 79: scolioza idiopatica

79

specificul dezvoltării fizice şi pregătirii psihomotorii la elevii din ciclul primar, iar pe de altă

parte - sistemul de mijloace specifice ale educaţiei fizice.

2.6.Formarea Programei-model experimentale la educaţia fizică pentru elevii ciclului

primar cu folosirea unor mijloace şi metode fizice de recuperare

La formarea Programei-model experimentale la educaţia fizică pentru elevii din ciclul

primar ne-am condus de curricumul la disciplina ”educaţia fizică”. Formele existente ale

curricumului la educaţia fizică aplicate în şcoală nu reflectă în măsură deplină esenţa mijloacelor

şi metodelor de educaţie fizică pentru copiii cu deficiente ale coloanei vertebrale, în general, şi

scolioză, în particular. Dimpotrivă, acesta este încărcat cu formule auxiliare care face mai dificil

lucrul profesorului. Luând în consideraţie toate aceste nuanţe, noi am încercat să elaborăm o

variantă a programei care ar reflecta sarcinile de bază la toate etapele de învăţare. În acelaşi timp,

am urmărit ca programa de educaţie fizică pentru copiii din ciclul primar să fie accesibilă şi

orientată asupra procesului de învăţământ contemporan, ţinând cont de schimbările condiţiilor

obiective pentru îndeplinirea sarcinilor planificate.

În contextul celor expuse, Programa-model experimentală la educaţia fizică a elevilor

claselor IV-a din ciclul primar a fost structurată după scenariul ce urmează:

- formularea sarcinilor;

- numărul total de lecţii în săptămână, în lună, pe an şi structura lor;

- repartizarea tematică a materialului de program pe perioade;

- conţinutul-model al exerciţiilor fizice speciale şi metodica de aplicare (în complex).

Programa-model experimentală

la educaţia fizică pentru elevii cu scolioză de gradul II din clasele a IV-a

Introducere

În prezent, în condiţiile dezvoltării tehnologiilor informaţionale şi insuficienţei

activităţilor motrice în regimul zilei copiilor de vîrstă şcolară, se impune necesitatea de a acorda

o atenţie deosebită profilaxiei şi tratamentului scoliozei, în special în fazele timpurii de

dezvoltare a scoliozei, când recuperarea se poate realiza plenar prin educaţie fizică specializată.

Informaţii generale privind scolioza.

Scolioza reprezintă o curbare laterală a coloanei vertebrale (în plan frontal).

Simptome: poziţia asimetrică a centurii scapulare (nivelul umerilor şi omoplaţilor),

schimbarea mărimii triunghiurilor taliei, abaterea de la linia verticală a apofizelor spinoase.

Page 80: scolioza idiopatica

80

Pot fi distinse scolioze simple şi complexe. Scolioza simplă se caracterizează de prezenţa

unei singure curburi. Scoliozele complexe au pe lângă curbura principală una sau două curburi

compensatorii (sub forma literei „S” şi triple), care sunt mai puţin pronunţate.

După criteriul localizării, scoliozele se divid în cervicale, toracice şi lombare.

După gradul de severitate, deosebim scolioze de gradul întâi, doi şi trei.

Prezintă importanţă şi starea prescoliotică a corpului – predispunerea către scolioză, care

se manifestă printr-o instabilitate funcţională faţă de forţele statistice. Astfel, în cazul

predispunerii către scolioză corpul elevului atârnat de echipamentul sportiv (bara orizontală, bare

paralele, inele etc.) are o instabilitate accentuată şi oscilează într-o parte şi în alta. Predispunerea

către scolioză este observată la copiii cu un sistem muscular slăbit.

Scolioza de gradul I (de obicei este simplă cu o singură curbură) se caracterizează printr-

o deviere laterală puţin pronunţată a coloanei vertebrale, precum şi prin lipsa torsiunii

vertebrelor. În cazul dat, copilul mai este în stare să-şi îndrepte activ şi complet coloana

vertebrală, însă pentru o perioadă scurtă de timp. De asemenea, se poate observa o asimetrie a

triunghiurilor taliei, a centurii scapulare, iar în unele cazuri şi teşirea bazinului.

La examinarea roentgen nu se observă modificări ale elementelor vertebrelor.

Scolioza de gradul II - este o deviere laterală persistentă a coloanei vertebrale, însoţită de

torsiunea vertebrelor. Copilul nu poate în mod activ să-şi îndrepte coloana vertebrală, ci doar să

reducă curbura coloanei vertebrale. Sunt prezente şi modificări ale curburilor costale -

convexitatea vertebrelor (ca rezultat al torsiunii vertebrelor) începând cu cele slab pronunţate,

care pot fi depistate doar prin intermediul înclinării înainte a trunchiului.

Pentru scolioza de gradul III sunt caracteristice trei trăsături:

1. Devierea pronunţată a coloanei vertebrale în plan frontal cu torsiunea vertebrelor şi

cocoaşa costală.

2. Fixarea (rigiditatea) coloanei vertebrale.

3. Deformarea elementelor vertebrelor.

Condiţiile şi cerinţele pedagogice.

Prevenirea scoliozei elevilor din clasele primare începe cu examinarea specială

aprofundată care reflectă veridic dezvoltarea fizică, pregătirea psihomotrice a elevilor din clasele

primare, precum şi cu organizarea anumitor lecţii speciale la educaţia fizică prin formarea unei

grupe medicale compuse dintr-un număr de cel puţin 15 copii.

Examinarea se efectuează în două direcţii:

1. Determinarea schimbărilor morfologice în dezvoltarea fizică a elevilor (observarea,

examinarea, cercetarea antropometrică, examinarea radiografiei).

Page 81: scolioza idiopatica

81

2. Determinarea nivelului de pregătire fizică generală şi specială, inclusiv mobilitatea

coloanei vertebrale, a anduranţei muşchilor spatelui, a muşchilor abdominali şi a

membrelor inferioare, folosind indicatori normativi.

Pentru evaluarea dezvoltării fizice sunt efectuate măsurări antropometrice, utilizându-se

metodele obişnuite: înălţimea în ortostatism, înălţimea şezând, greutatea, perimetrul cutiei

toracice, excursia cutiei toracice, lungimea membrelor inferioare.

În acest context, este obligatorie examinarea radiologică de ansamblu (repetată în diferite

etape de dezvoltare) a coloanei vertebrale.

Pentru a determina starea funcţională a coloanei vertebrale sunt utilizate testele psiho-

motrice:

- referitoare la mobilitatea coloanei vertebrale;

- referitoare la anduranţa muşchilor spatelui, a muşchilor abdominali şi a membrelor

inferioare (cu caracter static şi dinamic).

Lecţiile specializate de recuperare a copiilor cu scolioză din ciclul primar nu ar trebui să

fie privite ca proceduri profilactice, ci ca o parte componentă a sistemului de educaţie fizică

bazat pe o abordare complexă. Aceste ore specializate ar trebui să includă mijloace şi metode

diverse de educaţie fizică, cu caracter general şi specializat, destinate nu doar pentru corecţia

scoliozei, dar şi pentru dezvoltarea motrice generală. Totodată, aceste lecţii ar trebui să aibă şi un

conţinut emoţional distinct, utilizând în acest scop mijloace de joc, inclusiv cele elementare de

competiţie. De asemenea, un rol important pentru perceperea emoţională, expresivă şi cognitivă

a elevilor o are acompaniamentul muzical al activităţilor motrice, care, deşi este un stimulent de

fundal (secundar) în conformitate cu legea dominantei Uhtomskii, însă contribuie în mod

semnificativ la îmbunătăţirea formării imaginilor motrice.

Întregul sistem de lecţii de însănătoşire (de recuperare) trebuie să se bazeze pe

mobilizarea maximală a mobilităţii copiilor şi pe educarea atitudinii lor conştiente faţă de

îndeplinirea cerinţelor înaintate. Acest fapt este necesar pentru ca în procesul îndelung de

învăţare şi antrenare sistematică să se poată obţine rezultate pozitive persistente în restabilirea

posturii corecte a corpului.

În acest context, principalele sarcini ale lecţiilor efectuate, care determină alegerea

exerciţiilor fizice şi metodica de utilizare a acestora, sunt următoarele:

- crearea unor condiţii fiziologice favorabile pentru restabilirea posturii corecte a

corpului elevilor;

- recuperarea defectelor existente şi consolidarea unei posturi corecte a corpului;

- o pregătire fizică generală şi specializată accesibilă în contextul unei percepţii

Page 82: scolioza idiopatica

82

emoţionale pozitive pentru dezvoltarea abilităţilor motrice.

Întreaga perioadă de studii, cu un număr total de cel puţin 150 de ore pe an (din luna

septembrie până în luna mai), trebuie să includă două etape:

1. Etapa iniţială, care reprezintă tipul de instruire direcţionat spre crearea unor condiţii

fiziologice favorabile de ansamblu pentru restabilirea poziţiei corecte a corpului (etapă care

durează cel puţin 2-2,5 luni, efectuându-se 3 lecţii pe săptămână cu o durată de 2 ore fiecare).

La această etapă, trebuie să fie soluţionate trei sarcini speciale:

- educarea disciplinei şi a unei atitudini conştiente şi active în ce priveşte restabilirea

poziţiei corecte a corpului (conversaţii sistematice cu explicarea particularităţilor regimului zilei

acasă şi la şcoală; demonstrarea celor mai bune realizări la lecţiile desfăşurate şi a temelor pentru

acasă; utilizarea stimulării);

- pregătirea aparatului neuromuscular al elevilor pentru un efort considerabil, precum şi

efectuarea exerciţiilor fizice specializate cu caracter dinamic şi static în vederea menţinerii

îndelungate a corpului în poziţie corectă, cu asigurarea respiraţiei corecte şi cu controlul asupra

reacţiei sistemului cardio-vascular, etc.;

- pregătirea specială a mecanismelor de coordonare a elevilor pentru activitatea ulterioară

îndelungată cu caracter de recuperare (exerciţii de echilibru şi cu mingi, exerciţii speciale pentru

acurateţea mişcărilor, jocuri mobile şi sportive care necesită manifestarea acţiunilor de comandă,

îndemânare, perseverenţă, etc.).

2. Etapa de bază - tipul de instruire orientat spre recuperarea defectelor existente şi

consolidarea unei poziţii corecte a corpului.

La această etapă urmează a fi soluţionate două sarcini speciale:

- pregătirea elevilor pentru respectarea echilibrului corect între anumite părţi ale corpului

(pregătirea pentru respectarea echilibrului corect între anumite părţi ale corpului urmează să ia în

calcul caracterul deformării coloanei vertebrale şi tulburările funcţionale ale sistemului

neuromuscular; înlăturarea obstacolelor care împiedică poziţionarea corectă a anumitor segmente

ale corpului; menţinerea corectă a trunchiului; întărirea asimetrică a muşchilor coloanei

vertebrale, etc.);

- dezvoltarea şi consolidarea capacităţii de menţinere statică îndelungată a corpului în

poziţie corectă (restructurarea staticii, diversitatea de poziţii şi mişcări în condiţii diferite, jocuri

mobile).

Totodată, putem propune ca o etapă suplimentară - îmbunătăţirea abilităţilor motrice cu

caracter general. Acest tip de instruire se realizează în cadrul primei şi celei de-a doua etape, sub

Page 83: scolioza idiopatica

83

forma unei dezvoltări complexe a abilităţilor motrice de bază, de rând cu lecţiile specializate cu

caracter strict de recuperare.

Astfel de sarcini specifice menţionate în cadrul fiecărui tip de instruire (etape) ar trebui să

fie implementate în sistemul cerinţelor pedagogice aplicate în general educaţiei fizice, şi, în

special, ca o formă de recuperare care poate reduce gradul scoliozei aparatului locomotor al

elevilor.

În corespundere cu sarcinile sus-menţionate, în scopul asigurării implementării

Programei-model experimentale în procesul de studii la disciplina „educaţia fizică”, am elaborat

cîteva documente de bază, care por fi utilizate în planificarea procesului de educaţie fizică pentru

elevi. Astfel, în textul de mai jos am expus următoarele documente de bază: planul de învăţământ

de distribuire a orelor pe o perioadă de un an în funcţie de tipul instruirii (32 de săptămâni: de la

15 septembrie până la 15 mai a anului şcolar); planul anual de activitate; planul săptămânal de

activitate; proiect didactic al lecţiei.

Planul de învăţământ de distribuire a orelor este elaborat în conformitate cu tipurile de

instruire (etapele) şi cu trimestrele de instruire, având un număr total de ore de circa 150.

Planul anual de activitate trebuie să reflecte desemnarea săptămânală a sarcinilor de bază

şi specializate privind educaţia fizică a elevilor cu scolioză de gradul II din clasele a IV-a

(tabelul 2.11).

Tabelul 2.11. Planul de învăţământ de repartizare a orelor de «Educaţie fizică» pe trimestre

anuale pentru elevii din clasele a IV-a cu scolioză de gradul II.

Tipurile

instruirii Obiectivele orelor

Numărul de ore în trimestre

Total

(ore) De învăţare

De întărire a

materialului

De

perfecţionare a

capacităţilor

motrice

I II III I II III I II III

I p

regăti

toare

Crearea condiţiilor

fiziologice favorabile şi

studierea exerciţiilor

fizice specializate pentru

restabilirea poziţiei

corecte a corpului.

Dezvoltarea mobilităţii

coloanei vertebrale cu

accent pe diferite grupe

de muşchi.

4 4 4 4 4 4 4 4 4 36

Page 84: scolioza idiopatica

84

II d

e b

ază

Formarea direcţionată a

atitudinii corecte şi

întărirea acesteia prin

intermediul aplicării

mijloacelor generale şi

specializate ale educaţiei

fizice. Educarea şi

antrenarea rezistenţei în

poziţii statice

4 4 8 6 4 8 6 4 6 50

Per

fecţ

ion

are

a

cap

aci

tăţi

lor

motr

ice

de

ord

in gen

eral

(se

apli

că c

on

com

iten

t cu

I ş

i a

II f

orm

ă d

e în

văţ

ămîn

t )

Dezvoltarea capacităţilor

psihomotorii cu aplicarea

diverselor mijloace cu

caracter sportiv-

competitiv şi jocuri.

Formarea complexă a

capacităţilor de

coordonare

6 10 6 6 8 6 8 8 6 64

Total (ore) 14 18 18 16 16 18 18 16 16

150 50 50 50

Notă: I; II; III – trimestre.

La elaborarea planului, se efectuează repartizarea materialului pe săptămâni, în

conformitate cu tipurile instruirii. Sunt fixate toate sarcinile de bază care trebuie îndeplinite pe

parcursul întregii perioade de instruire, şi, în conformitate cu aceste sarcini sunt stabilite toate

exerciţiile, jocurile, şi alte activităţi care urmează să fie efectuate săptămânal.

La planificarea lecţiilor de educaţie fizică trebuie de acordat o atenţie deosebită

respectării ordinii şi caracterului treptat în predarea materialului planificat. Materialul deja

predat (mijloace şi metode) urmează a fi repetat parţial la unele lecţii şi, pe măsura însuşirii

acestuia, urmează a complica condiţiile de îndeplinire a acestor exerciţii.

În tabelul 2.12 este prezentată repartizarea materialului a programei model la lecţiile de

educaţie fizică pentru elevii cu scolioză de gradul II pe o perioadă de un an.

Toate materialele din programă cu caracter general au fost repartizate la toate lecţiile iar

cele speciale în dependenţă de simestru şi numărul lecţiilor. O asfel de realizare a formării

programei reflectă o atitudine complexă faţă de metodele fizice necesare pentru recuperarea

scoliozei gradul II a elevilor.

Page 85: scolioza idiopatica

85

Tabelul 2.12. Repartizarea trimestrială a orelor la disciplina ”Educaţia fizică” pentru

elevii din clasa a IV-a a ciclului primar.

Conţinutul materialului de programă Trimestre şi numărul lecţiilor

I II III

1. Complexul de exerciţii specializate pentru partea

pregătitoare a lecţiei :

1.1. Alinierea într-un rând respectând o anumită distanţă

unul de la altul;

1.2. Exerciţii de mers. Mers obişnuit şi cu ridicarea

genunchilor; Mers cu oprire după semnal cu poziţionarea

corectă a membrelor inferioare…

1.3. Explicarea poziţiei corecte în decubit dorsal folosind

această poziţie drept iniţială pentru următoarele exerciţii:

a) ridicarea capului;

b) flectarea membrelor inferioare în articulaţia

genunchilor şi coxofemurală;

c) educarea respiraţiei pectorale şi abdominale cu controlul

mâinilor

1.4. Exerciţii pe loc. Explicarea poziţiei corecte în decubit

ventral, folosind această poziţie drept iniţială pentru

următoarele exerciţii:

a) mâinile înainte, în părţi, în urmă, ridicându-le puţin în

tipul executării mişcărilor;

b) aceiaşi mişcare cu rezistenţă la 3-5 mişcări;

c) aceiaşi mişcare, însoţită de îndoirea şi dezdoirea

degetelor în timpul rezistenţei

1.5. Exerciţii speciale pentru coloana vertebrală

1-150

1-150

1-150

1-150

1-150

2. Exerciţii specializate pentru partea de bază a lecţiei

2.1. Dezvoltarea capacităţilor motrice ale coloanei vertebrale:

- аtârnarea pe peretele gimnastic;

– explicarea poziţiei corecte şi a eventualelor greşeli;

- еxplicarea poziţiei corecte cvadrupede şi târârii orizontale.

2.2. Jocuri sportive cu caracter specializat pentru partea de

baza a lecţiei (formarea complexă a capacităţilor de

coordonare prin jocuri cu efort preponderent asupra coloanei

vertebrale):

- jocul de baschet;

- jocul ”mingea în aer”;

- jocul „de-a prinselea” cu flectarea trunchiului.

2.3. Lecţii de control

1-23

51-63

15-24 64-82

25-50 83-100

15-24

51-63

101-116

25-50 64-82 117-133

51-70 83-100 134-150

50 100 150

3. Complexul de acţiuni şi exerciţii specializate pentru partea

de încheiere a lecţiei:

3.1. Aducerea organismului în stare de calm:

- exerciţii pe loc şi în mişcare de caracter domol;

- totalurile lecţiei;

- sarcina pentru acasă;

la toate lecţiile

la toate lecţiile

la toate lecţiile

1. Complexul de exerciţii specializate nr. 1. 1-130

2. Complexul de exerciţii specializate nr. 2. 25-148 Notă: Complexul de exerciţii specializate sunt prezentate în anexa 1

Page 86: scolioza idiopatica

86

În tabelul 2.13 este prezentată repartizarea materialului a programei model la lecţiile de

educaţie fizică pentru elevii cu scolioză de gradul II pe o perioadă de un an. Toate materialele

din programă cu caracter general au fost repartizate la toate lecţiile iar cele speciale în

dependenţă de simestru şi numărul lecţiilor. O asfel de realizare a formării programei reflectă o

atitudine complexă faţă de metodele fizice necesare pentru recuperarea scoliozei gradul II a

elevilor.

Tabelul 2.13. Condiţii de bază pentru realizarea mijloacelor şi metodelor din programmul

de recuperarea a scoliozii de gradul II.

I. Crearea condiţiilor generale fiziologice

favorabile pentru restabilirea poziţiei corecte a

corpului

II. Corectarea defectelor existente şi

fixarea atitudinii corecte a corpului

Educarea

disciplinei şi a

atitudinii

conştiente faţă

de restabil-irea

poziţiei corecte

a corpului

Educarea şi

antrenarea rezistenţei

în poziţii statice

Educ-

area

coordo-

nării

general-

corecte a

mişcări-

lor

Pregătirea specială

pentru aliniamentul

corect al segmentelor

corpului

Dezvoltarea şi

consolidarea

capacităţii de

menţinere a

corpului în

poziţie corectă

în cadrul

îndeplinirii

mişcărilor

vitale şi

poziţiilor de

lucru

Exerciţii pentru

muşchii:

Dezvol-

tarea

mobilităţii

coloanei

vertebrale

Dezvol-

tarea

selectivă

a

rezisten-

ţei statice

spatelui

abdome-

nului

Conversaţii

despre:

1) regulile

frecventă-rii

sălii de sport;

2) însem-nătatea

respectării

regimului zilei.

1)

Poziţia

iniţială

în

decubit

ventral:

Ridicare

a

mâinilor

înainte,

în părţi

în urmă

Poziţia

iniţială în

decubit

dorsal:

1. ridica-

rea

capului;

2. flexarea

Membre-

lor inferi-

oare în

articulaţia

genunchi-

lor şi

coxofemu-

rală

Jocul cu

mingea

1. atârna-

rea pe

peretele

de

gimnas-

tică;

2. poziţia

iniţială în

poziţie

cvadrupe-

dă – târâre

înainte;

3. flexia

corpului

în plan

frontal cu

braţele în

jos

(legănân-

du-se)

-

1. Poziţia

corectă în

decubit ventral

şi dorsal;

2. Executarea

corectă a

poziţiilor

menţionate la

comandă;

3. Poziţionarea

corectă a

tălpilor şi

articulaţiilor

genunchiului în

poziţie

verticală.

Page 87: scolioza idiopatica

87

În baza planului anual de activitate urmează a fi elaborat amănunţit materialul de instruire

pentru fiecare din cele 32 de săptămâni, în conformitate cu structura general-acceptată a lecţiilor

(trei părţi componente), care au loc de trei ori pe săptămână cu o durată de 90 min.

În tabelul 2.14 sunt prezentate obiectivele de bază ale educaţiei fizice care pot fi rezolvate în

diferite părţi ale lecţiei cu copiii ce suferă de scolioză gradul II.

Tabelul 2.14. Sarcinile activităţii de recuperare a afecţiunilor scoliotice la elevii din treapta

primară (elaborarea planului de activitate săptămânal)

Părţile lecţiei

introductivă de bază finală

1. Alinierea într-un

rând respectând o

anumită distanţă unul

de la altul;

2. Explicarea poziţionării

corecte a tălpilor şi

articulaţiei genunchilor în

poziţie stând;

3. Mers obişnuit şi cu

ridicarea genunchilor;

4. Mers cu oprire după

semnal cu poziţionarea

corectă a membrelor

inferioare

I. Explicarea poziţiei corecte în decubit dorsal

folosind această poziţie drept iniţială pentru

următoarele exerciţii:

a) ridicarea capului;

b) flectarea membrelor inferioare în

articulaţia genunchilor şi coxofemurală;

c) educarea respiraţiei pectorale şi abdominale

cu controlul mâinilor

II. Explicarea poziţiei corecte în decubit

ventral, folosind această poziţie drept iniţială

pentru următoarele exerciţii:

a) mâinile înainte, în părţi, în urmă, ridicându-

le puţin în tipul executării mişcărilor;

b) aceiaşi mişcare cu rezistenţă la 3-5 mişcări;

c) aceiaşi mişcare, însoţită de îndoirea şi

dezdoirea degetelor în timpul rezistenţei

III. Atârnarea pe peretele gimnastic –

explicarea poziţiei corecte şi a eventualelor

greşeli;

IV. Explicarea poziţiei corecte cvadrupede şi

târârii orizontale;

V. Jocul „de-a prinselea” cu flectarea

trunchiului. Jocul „mingea în aer”

VI. Conversaţii:

- despre regulile frecventării sălii de sport;

- comportamentul în sală şi în timpul orelor

de masaj.

- însemnătatea regimului zilei.

Chestionarea pe marginea conversaţiilor

efectuate.

Mersul

răzleţit prin sală

Mersul cu oprire

la semnal

Exerciţii de

recuperare

Exerciţii de

recuperare

Exerciţii de

recuperare

Page 88: scolioza idiopatica

88

Proect-model didactic

al lecţiei specializate de educaţie fizică pentru elevii claselor a IV-a cu scolioză de gradul II

(etapa iniţială de instruire)

Numărul de elevi: 15.

Subiectul:

învăţarea deplasărilor raţionale în mers;

dezvoltarea capacităţilor de forţă-viteză;

formarea stereotipului unei poziţii şi atitudini corecte a corpului.

formarea deprinderilor de autocorecţie activă.

Obiective operaţionale:

1. cognitive

Elevii vor fi capabili:

să urmeze un complex de exerciţii fizice de dezvoltare fizică generală în scopul asigurării

unei stări funcţionale normale a organismului în întregime şi a coloanei vertebrale în

special;

să dezvolte capacităţile forţă-viteză, folosind exerciţii de detenţă;

să aplice în practică poziţiile şi atitudinile corecte ale corpului.

2. afective:

să conştientizeze necesitatea exerciţiilor fizice în dezvoltarea multilaterală şi ca

instrument recuperator;

să sesizeze rolul recuperator nemijlocit al exerciţiilor cu caracter specific de dezvoltare;

să aprecieze, prin comparare, valoarea exerciţiilor fizice în recuperarea sănătăţii,

prevenirea/corecţia deficienţei coloanei vertebrale.

Strategii didactice

1. Metode şi procedee de instruire: conversaţia, explicarea, demonstrarea, exerciţii speciale.

2. Forme de organizare :

activitatea în cerc;

activitatea în grup;

activitatea individuală.

Page 89: scolioza idiopatica

89

Sarcini specifice:

1. Corecţia poziţiei şi atitudinii, a poziţiilor diferitor părţi ale corpului în statică şi

dinamică.

2. Perfecţionarea (consolidarea) coordonării şi flexibilităţii anumitor părţi ale corpului.

3. Dezvoltarea complexă a abilităţilor motrice pe echipament sportiv şi sub formă de joc.

Inventar: minge de volei, saltele, inele înalt suspendate şi trapez.

Tabelul 2.15 Complex de exerciţii speciale pentru elevii claselor a IV-a cu scolioză de

gradul II.

Nr.

crt.

Exerciţiul executat Numărul

de repetări

Indicaţii metodice

1. I. Partea introductivă

Alinierea într-un rând respectând o

anumită distanţă între elevi. Mers cu

oprire după semnal şi poziţionarea

corectă a atitudinii corpului.

15 min A verifica consecutiv alinierea

corectă a tuturor segmentelor

corpului de sus în jos.

În scopul alinierii corecte a

coapselor, bazinului şi

abdomenului e necesar de a

înclina capul şi a privi spre

vârfurile membrelor inferioare.

În cazul alinierii corecte a

corpului trebuie să se vadă

vârfurile membrelor inferioare.

1.

2.

3.

II. Partea de bază

Poziţia iniţială – în decubit dorsal, capul,

corpul, membrele inferioare sunt

poziţionate pe o linie dreaptă, mâniile de-

a lungul corpului, palmele în jos,

omoplaţii la sol.

Exerciţiul – ridicarea membrelor

inferioare cu abducerea ulterioară a

acestora.

Poziţia iniţială – în decubit dorsal,

picioarele cu sprijin (partenerul stând în

genunchi ţine membrele inferioare ale

elevului de la glezne) mâinile pe solduri –

elevul efectuează aşezări, menţinând

atitudinea corectă

Poziţia iniţială – în decubit ventral, capul,

corpul şi membrele inferioare sunt

poziţionate pe o linie dreaptă, mâinile

flectate în articulaţia corpului - la sol.

Exerciţiul – coatele la nivelul umerilor,

barba pe mâinile împreunate.

Efectuarea bătăilor din palme la

60 min

5-6 ori

4-5 ori

5-7 ori

Această poziţie iniţială se

aplică la toate exerciţiile în

decubit dorsal.

Pentru dezvoltarea rezistenţei

muşchilor spatelui

Aceeaşi

Pentru dezvoltarea anduranţei

muşchilor spatelui

Page 90: scolioza idiopatica

90

4.

5.

6.

7.

8.

abducerea mâinilor în plan frontal.

Poziţia iniţială – în decubit ventral,

membrele superioare flectate la 90 de

grade şi abduse. Elevul realizează mişcări

de simulare a înotului ”stil bras”.

Poziţia iniţială – cvadrupedă, târârea cu

târârea membrelor superioare şi

întinderea membrele inferioare.

Poziţia iniţială – pe genunchi cu corpul

flectat sub unghi de 45 de grade, mâinile

pe umeri.

Exerciţiul – mersul pe genunchi cu

rotirea braţelor: la unu – un pas, la doi –

piciorul în poziţia iniţială, la trei şi patru

– mişcări circulare în articulaţia umărului

şi revenirea în poziţia iniţială.

Odihna în decubit dorsal în timpul căreia

se realizează chestionarea la subiectul

”respiraţia”.

Pentru îndeplinirea exerciţiilor care

urmează toţi elevii se divizează în

perechi şi îndeplinesc consecutiv sarcini

propuse.

Inelele şi trapeza.

a) Atârnarea (membrele inferioare nu

ating podeaua). În timpul atârnării se

menţine poziţia corectă a trunchiului.

Îndeplinirea corectă a exerciţiului se

controlează astfel: la flectarea uşoară a

capului trebuie să se vadă vârfurile

membrelor inferioare.

b) Legănarea din poziţie atârnată – la

finele mişcării în plan frontal se flectează

brusc picioarele în articulaţia

genunchiului şi coxofemurală, apoi

dezdoirea şi întinderea acestora (în

timpul atârnării de a menţine poziţia

iniţială corectă).

c) Măsurarea cu ajutorul unei benzi

centimetrice a excursiei cutiei toracice în

procesul de inspiraţie şi expiraţie cu

efectuarea calculelor.

d) La finisarea tuturor sarcinilor

profesorul anunţă rezultatele măsurărilor.

Se atrage atenţia la elevii care au o

amplitudine respiratorie insuficientă şi se

7 ori

5 min

4-6 min

5-7 min

15-20 min

Pentru dezvoltarea anduranţei

muşchilor spatelui

Pentru ridicarea mobilităţii

coloanei vertebrale şi întărirea

musculaturii spatelui

Pentru dezvoltarea anduranţei

muşchilor spatelui. Exerciţiul se

realizează într-un tempou lent,

la fiecare 5-6 paşi pentru odihnă

elevul se îndreaptă, relaxând

mâinile cu poziţionarea corectă

a corpului

Această chestionare constituie

verificarea însuşirii materialului

trecut anterior

Nu sunt permise săriturile pe

echipamentul sportiv şi de pe

acesta. Pentru ridicarea şi

coborârea de pe echipament se

utilizează un scaun sau o scară.

Partenerul îl asigură pe elevul

care execută exerciţiul.

Exerciţiul 8 a) şi b) se execută

în scopul ridicării mobilităţii

coloanei vertebrale. Controlul

executării corecte a respiraţiei

se efectuează neîntrerupt.

Page 91: scolioza idiopatica

91

9.

indică mijlocul de recuperare a

insuficienţei.

Joc: stafeta cu transmiterea mingii (elevii

sunt aşezaţi pe banca de gimnastică).

Transmiterea mingii înapoi peste cap cu

braţele extinse; mingea se întoarce prin

transmiterea laterală cu rotirea

trunchiului. La semnal, toţi jucătorii

trebuie să ia poziţia decubit dorsal.

Mingea rămâne în locul acelui jucător

care urma să transmită mingea. La

următorul semnal jocul continuă. Câştigă

echipa care a admis mai puţine greşeli în

menţinerea atitudinii corecte a corpului.

20 min

Jocul antrenează atitudinea

corectă a corpului în diferite

condiţii.

1. III. Partea finală

Mers cu oprire la semnal. Se cheamă un

elev din grup care execută 3-4 paşi lateral,

oprindu-se în poziţie corectă. Grupul de

elevi se opreşte ş se întoarce la elevul în

cauză. Se efectuează chestionarea elevilor

în privinţa echilibrului corect dintre

anumite părţi ale corpului elevului

cercetat.

Evaluarea. Lucrul pentru acasă.

După lecţii rămân 3 elevi pentru

antrenarea poziţiei corecte în timpul

scrisului – 10-15 min Pe parcursul

săptămânii rămân pe rând toţi elevii

grupului.

15 min

Aducerea organismului copiilor

în stare de repaos.

La planificarea şi desfăşurarea lecţiei este necesar de a ne ghida de următoarele principii:

1. Desfăşurând activitatea educativă, profesorul nu trebuie să uite pe parcursul întregii

lecţii despre direcţionarea de bază a lecţiilor – însuşirea conştientă de către pacient a poziţiei

corecte a corpului.

Acestui scop trebuie să-i fie subordonate atât selectarea exerciţiilor corespunzătoare, cât

şi organizarea lor. Trebuie de accentuat în deosebi cerinţa de claritate şi precizie faţă de

îndeplinirea exerciţiilor, care reprezintă un moment de mobilizare a atenţiei şi de deprindere a

elevilor cu efectuarea mişcărilor coordonate dificile şi delicate. Tot acest lucru este posibil doar

prin mobilizarea maximală a celui de-al doilea sistem de semnalizare, luând în consideraţie rolul

de bază al acestuia în dobândirea noilor coordonări complexe. În această privinţă, o mare

importanţă o are claritatea comenzii, exactitatea explicării şi demonstrării, precum şi organizarea

instruirii unui autocontrol corect.

Page 92: scolioza idiopatica

92

Eficienţa instruirii depinde în mare măsură de atitudinea conştientă a elevului faţă de

exerciţiile efectuate de el, din care considerent, trebuie creată „o atmosferă lucrativă” mai ales în

partea de bază a lecţiei, care ar asigura o executare atentă şi activă a acelor exerciţii care necesită

o mare precizie şi claritate de execuţie. Necesitatea unei discipline stricte în procesul de

executare a exerciţiilor speciale nu trebuie privită ca o pierdere a caracterului afectiv în cadrul

lecţiilor. Concentrarea şi atenţia în timpul efectuării conştiente a exerciţiilor este, de asemenea, o

manifestare de afectivitate, care condiţionează o astfel de atitudine pozitivă la elevi precum

satisfacţia de la orice activitate bine realizată. În calitate de momente ale odihnei active, în

vederea unei treceri mai intense la activitatea de bază, urmează să fie aplicate jocuri şi exerciţii

speciale, care sporesc excitabilitatea sistemului nervos central.

2. În cadrul activităţilor în grup, profesorul trebuie să individualizeze la maximum

exerciţiile, atât în ceea ce priveşte dozarea exerciţiilor, cât şi prin selectarea unui set de exerciţii

individuale. În a doua parte a lecţiei executarea exerciţiilor are loc atât în grup, cât şi în mod

individual. Pentru executarea organizată a exerciţiilor individuale, urmează ca într-o perioadă de

timp special desemnată în cadrul lecţiilor profesorul să înveţe exerciţiile cu fiecare elev în parte,

precum şi să înveţe elevii să efectueze de sine stătător exerciţiile şi să se asigure în timpul

exerciţiilor pe echipamente sportive. După o asemenea pregătire, pe parcursul efectuării

exerciţiilor individuale în cadrul lecţiei, rolul profesorului se reduce doar la oferirea sarcinilor şi

la controlul asupra realizării acestor sarcini.

3. În legătură cu activitatea intensă asupra rezistenţei în poziţii statice, este necesară o

organizare iscusită a recreării. O astfel de organizare trebuie să aibă ca scop activizarea

maximală a recreării şi poate fi efectuată prin:

a) schimbarea caracterului exerciţiilor; spre exemplu, după o sarcină statică urmează a se

efectua un joc dinamic;

b) includerea conversaţiilor, intervievărilor, verificarea individuală a executării

exerciţiilor, cu implicarea întregului grup la examinarea şi evaluarea realizării exerciţiilor;

c) în timpul explicării, enunţării sarcinilor, elevii care îşi aşteaptă rândul pentru

efectuarea exerciţiilor pe echipamente sportive trebuie să se afle în poziţii corecte – în decubit

dorsal sau ventral, poziţii care la fel se consideră a fi de recreare;

d) includerea exerciţiilor de relaxare şi a mişcărilor de respiraţie.

4. De-a lungul întregii lecţii se atrage atenţia asupra respiraţiei, întrucât în cazul scoliozei

organele cutiei toracice se găsesc în condiţii nefavorabile, într-un anumit grad de schimbare. Într-

un asemenea caz, are de suferit mobilitatea cutiei toracice.

Page 93: scolioza idiopatica

93

Activitatea de regulare a respiraţiei pe parcursul lecţiilor se desfăşoară în timpul execuţiei

tuturor mişcărilor, şi, în special, a mişcărilor de însuşire a rezistenţei la efort. Este necesar de a

concentra atenţia copiilor asupra unei respiraţii corecte.

Exemplu de exerciţii pentru realizarea sarcinii de mai sus:

- poziţia iniţială - decubit dorsal, o mână pe piept, alta pe abdomen (pentru control), se

execută respiraţie toracică, diafragmatică şi completă;

- aceeaşi poziţie, însă fără a controla respiraţia cu mâinile.

Sunt efectuate mişcări respiratorii asimetrice speciale pentru a compensa încălcările

funcţiilor respiratorii în cazul scoliozei:

a) poziţia iniţială - decubit dorsal, respiraţia începe prin ridicarea mâinii în sus din

partea concavităţii scoliozei;

b) poziţia iniţială - în decubit dorsal cu ruloul sub convexitatea coastelor, respiraţia se

efectuează o dată cu ridicarea mâinii în lateral, în sus.

Astfel, Programa-model experimentală elaborată de noi pentru recuperarea scoliozei de

gradul doi la elevii din ciclul primar, este întemeiată din punct de vedere ştiinţific şi

trebuie să fie verificată după criteriul eficacităţii în cadrul unui experiment pedagogic

2.7. Concluzii la capitolul 2.

Analiza rezultatelor cercetării ne permite să constatăm că situaţia reală existentă în

învăţământul primar nu poate servi drept bază pentru formarea premiselor dezvoltării fizice

corespunzătoare a copiilor cu deficienţe de coloană. Astfel de probleme ca lipsa unui specialist în

domeniu, insuficienţa bazei tehnico-materiale a instituţiilor de învăţământ, situaţia financiară

existentă la moment nu permit realizarea acestei necesităţi esenţiale pentru asigurarea unui

potenţial de elevi fizic sănătoşi.

Analiza şi generalizarea rezultatelor cercetării ne permit să constatăm, că educaţia fizică a

elevilor de 7-10 ani din ciclul primar, cu folosirea gimnasticii corecţionale, este o direcţie de o

mare importanţă în dezvoltarea acestora şi prevenirea apariţiei (progresării) scoliozei. Totodată,

direcţia relevată de noi solicită o atenţie specială şi atrage după sine necesitatea perfecţionării

activităţilor de acest resort în vederea căutării şi aplicării unor forme, mijloace cât mai efective şi

ştiinţific argumentate.

Necesitatea implementării unei programe specializate pentru soluţionarea problemelor actuale

ale elevilor din ciclul primar cu scolioză este dictată de faptul, că programa existentă la educaţia

fizică (curriculum-ul şcolar şi programa pentru elevii din grupele medicale speciale) nu

corespund cerinţelor procesului de recuperare. Acest fapt, în cumul cu condiţiile sociale

Page 94: scolioza idiopatica

94

contemporane, progresul tehnico-ştiinţific în societate, scutirea de la orele de educaţie fizică,

reducerea numărului de ore opţionale la disciplina educaţia fizică, afectează activitatea motrică a

diferitor grupe de vârstă ale populaţiei din ţară. Cele consemnate se repercutează negativ asupra

dezvoltării fizice corespunzătoare, şi implicit asupra capacităţilor locomotorii şi psihomotorii ale

generaţiilor de tineri cetăţeni. Ca urmare, s-a optat în favoarea unui Model experimental

(cunoştinţele generale şi specifice, activităţile motrice) pentru recuperarea scoliozei fundamentat pe

două aspecte primordiale, pe de o parte specificul dezvoltării fizice şi pregătirii psihomotorii la

elevii din ciclul primar, iar pe de altă parte - sistemul de mijloace specifice ale educaţiei fizice.

În baza literaturii de specialitate studiate şi a cercetării efectuate, considerăm că la

momentul actual, unul dintre mijloacele efective în vederea corecţiei, prevenirii deficienţelor de

coloană, sunt mijloacele specializate cu caracter corecţional realizate în afara lecţiei de educaţie

fizică, încadrate în Programa-model experimentală elaborată de noi la disciplina educaţia fizică

pentru elevii claselor IV-a, care a fost aplicată şi verificată în cadrul experimentului pedagogic.

Page 95: scolioza idiopatica

95

3. ARGUMENTAREA EXPERIMENTALĂ A EFICACITĂŢII PROGRAMEI-MODEL

PRIN INTERMEDIUL CRITERIILOR DEZVOLTĂRII FIZICE ŞI MANIFESTĂRILOR

PSIHOMOTRICE ÎN RECUPERAREA SCOLIOZEI DE GRADUL II LA ELEVII

CLASELOR A IV-a

3.1. Cercetarea dezvoltării fizice a elevilor claselor a IV-a cu scolioză de gradul II, în baza

conţinuturilor direcţionate ale programei-model experimentale

În capitolul precedent a fost prezentată Programa-model experimentală la educaţia fizică

pentru elevii claselor a IV-a, care are menirea de a reduce scolioza de gradul II şi care poate

influenţa dezvoltarea fizică şi capacităţile motrice generale şi specializate.

În corespundere cu aceasta, în experimentul pedagogic de bază am verificat influenţa şi

eficacitatea mijloacelor şi metodelor elaborate asupra aparatului locomotor al elevilor din lotul

experimental.

Experimentul pedagogic de bază a fost realizat prin intermediul criteriilor de dezvoltare

fizică, pregătire psihomotrice şi testelor specializate.

În experimentul pedagogic de bază, în care au participat elevii claselor a IV-a cu

diagnoza ”scolioză de gradul II” (fete), a fost studiată dezvoltarea lor fizică şi unii indici ai stării

funcţionale în decursul unui an la următoarele teste:

1.Înălţimea (сm) - măsurările s-au efectuat cu ajutorul unui măsurător medical standard

cu precizia de 0,5 cm după metodica uzuală.

2. Greutatea (kg) - s-a determinat cu ajutorul unui cântar medical standard cu precizia de

0,1 kg după metodica uzuală.

3. Excursia cutiei toracice. Măsurarea perimetrului cutiei toracice la nivelul

mameloanelor s-a făcut cu banda centimetrică cu precizia de până la 0.5 cm, la inspiraţie,

expiraţie şi în pauză, cu aprecierea diferenţei indicilor.

4. Perimetrul cutiei toracice în repaus. Măsurarea s-a efectuat cu ajutorul unei benzi

centimetrice în stare de repaus.

5. Frecvenţa contracţiilor cardiace. A fost măsurată la articulaţia radiometocarpală a

mâinii stângi a elevilor cercetaţi cu ajutorul unui aparat electronic portabil cu monitor şi sursă

autonomă de energie, produs de firma ”National” WRIST CHEK OSCILLOMETRIC «FUZZY»

(figura 2.1.). Acest aparat electronic a permis de a măsura tensiunea arterială a sângelui şi

frecvenţa contracţiilor cardiace, având ca unitate de măsură numărul de bătăi într-un minut.

6. Frecvenţa respiraţiei a fost măsurată prin intermediul unui aparat electronic portabil –

carbonometru КП-01 produs de compania ”ЕЛАМЕД” (Rusia), prevăzut cu un ecran pe care se

proiectează în cifre ciclurile respiratorii desfăşurate într-un minut (figura 2.2.). Pentru efectuarea

cercetărilor, la acest aparat era conectat un tub pentru respiraţie, care era prevăzut cu un vârf de

schimb şi o mască pentru circulaţia aerului în timpul respiraţiei. Elevii cercetaţi introduceau

Page 96: scolioza idiopatica

96

capătul tubului respirator în cavitatea bucală, lipind buzele la maximum de mască şi efectuau

respiraţia în stare de repaus, apoi la inspiraţie şi expiraţie. La efectuarea acestui test a fost

măsurat numărul ciclurilor respiratorii (o inspiraţie şi o expiraţie corespunde unui ciclu).

7. Capacitatea vitală a plămânilor – reprezintă unul din cei mai importanţi indici ai stării

funcţionale a aparatului de respiraţie extern al copiilor cercetaţi. Capacitatea vitală a plămânilor a

fost măsurată conform metodicii uzual-acceptate, cu ajutorul unui spirometru portabil, care avea

un tub respirator pătrunzător. Elevii cercetaţi introduceau capătul tubului în cavitatea bucală şi

brusc efectuau expiraţia aerului din plămâni. Unitatea de măsură - cm3.

8. Indicele normativ Pinie caracterizează starea configuraţiei corpului având la bază

următorii indici ai dezvoltării fizice: înălţimea, greutatea şi excursia cutiei toracice la expiraţie

[92, 112, 208]. Indicele Pinie a fost calculat după următoarea formulă: Ip=Înălţimea – (Greutatea

+ CVP). Indicele Pinie a fost apreciat în corespundere cu următoarele criterii: mai puţin de 10 –

puternică; de la 10 la 20 – bună; de la 21 la 25 – medie; de la 26 la 35 – slabă; mai mult de 36-

foarte slabă.

9. Indicele Erisman caracterizează forma şi starea cutiei toracice a elevilor cercetaţi şi

reprezintă un indice informativ al stării aparatului locomotor (coloanei vertebrale) în cazul

scoliozelor. Acest indice se calculează având la bază perimetrul cutiei toracice în repaus şi

înălţimea elevilor cercetaţi. Formula de calcul al indicelui Erisman: Ie = ECT în repaus –

înălţimea / 2.

Indicele Erisman se determină astfel: în cazul în care intervalul indicelui este mai jos de

0, atunci cutia toracică este îngustă. Dacă intervalul indicelui este între 1 şi 5, atunci suntem în

prezenţa unei dezvoltări medii a cutiei toracice. Dacă indicele este mai mare decît 5 atunci

suntem în prezenţa unei dezvoltări bune şi corecte a cutiei toracice.

În cadrul experimentului pedagogic de bază (anul de studii 2007-2008), lotul experimental

a fost supus testelor dezvoltării fizice nominalizate mai sus.

Elevii au fost testaţi la începutul experimentului pedagogic după toţi parametrii dezvoltării

fizice. Pe parcursul anului de studii (perioada experimentului pedagogic), elevii din grupa

experimentală au practicat educaţia fizică în conformitate cu conţinutul Programei-model

experimentale. Elevii din grupa martor au practicat orele de educaţie fizică conform programei

obişnuite. La finele experimentului pedagogic elevii din grupele experimentale au fost testaţi în

mod repetat după toţi parametrii dezvoltării fizice. Datele căpătate au fost supuse ulterior

analizei matematico-statistice.

Analiza datelor obţinute a fost efectuată după următoarea schemă:

1. Analiza indicilor iniţiali ai testării elevilor claselor a IV-a din grupa experimentală şi din cea

martor;

2. Analiza indicilor iniţiali şi finali în dinamica experimentului pedagogic;

Page 97: scolioza idiopatica

97

3. Analiza indicilor finali ai testării elevilor claselor a IV-a grupa experimentală şi din cea

martor.

Tabelul 3.1. Prezentarea datelor statistice care reflectă indicii experimentului pedagogic

privind dezvoltarea fizică şi unele rezultate ale stării funcţionale a

organismului elevilor claselor a 4-a (fete: n1=15; n2=15).

Notă: E – grupa experimentală; n – 15, f – 14: P - 0,05; 0,01; 0,001. n – 15, f – 28: P - 0,05; 0,01; 0,001.

M – grupa martor. t - 2,145 2,977 4,140 t - 2,048 2,763 3,674

În tabelul 3.1. sunt prezentate rezultatele testelor dezvoltării fizice asupra elevilor claselor

a IV-a din grupa experimentală şi cea martor: iniţiale, finale şi dinamica indicatorilor

monitorizaţi în procesul realizării experimentului pedagogic.

Nr.

crt.

Teste

Grupele

și statistica

Indicii

inițiali

Indicii

finali

Statistica

t

P X ± m X ± m

1 Înălțimea (cm) E 138,50±1,68 141,74±1,60 2,00 > 0,05

M 138,00±1,72 141,28±1,64 1,97 >0,05

t 0,21 0,20 — —

P > 0,05 > 0,05 — —

2 Greutatea (kg) E 41,00±0,85 39,25±0,81 2,24 < 0,05

M 40,00±0,86 42,00±0,88 2,44 < 0,05

t 0,83 2,29 — —

P > 0,05 < 0,05 — —

Excursia cutiei toracale (cm) E 4,50±0,18 5,55±0,15 6,56 < 0,001

M 4,70±0,19 5,07±0,17 2,17 < 0,05

t 0,77 2,09 — —

P > 0,05 < 0,05 — —

4 Perimetrul cutiei toracice în

repaos (cm) E 69,00±1,62 79,25±1,56 6,83 < 0,001

M 69,75±1,64 73,25±1,62 2,27 < 0,05

t 0,33 2,66 — —

P > 0,05 < 0,05 — —

5 Frecvența contracțiilor

cardiace (bătăi/min)

E 88,64±2,15 81,85±2,00 3,46 < 0,01

M 90,00±2,16 88,00±2,15 0,98 > 0,05

t 0,45 2,10 — —

P > 0,05 > 0,05 — —

6 Frecvența respirației

(numărul ciclurilor)

E 22,00±0,75 19,00±0,70 4,34 < 0,001

M 23,00±0,74 22,00±0,72 1,45 > 0,05

t 0,95 2,91 — —

P > 0,05 < 0,05 — —

7 Capacitatea vitală a

plămânilor (cm3)

E 1880,00±68,05 2177,00±64,42 4,73 < 0,001

M 1840,00±67,23 1976,00±66,53 2,17 < 0,05

t 0,42 2,15 — —

P > 0,05 < 0,05 — —

8 Indecele Pinie (nivelul fizic) E 27,00 (slab) 23,00 (mediu) — —

M 27,00 (slab) 26,00 (slab) — —

9 Indecele Erisman

(unități convenținale)

E — 5,25 + 3,00 — — M — 4,25 — 2,50 — —

Page 98: scolioza idiopatica

98

1.Analiza indicilor iniţiali ai testării elevilor claselor a IV-a din grupele experimentale.

Conform datelor analizei comparative a rezultatelor iniţiale a testelor aplicate (tabelul 3.1.), la

începutul experimentului pedagogic nu au fost depistate diferenţe semnificative (P>0,05) între

fetele din grupa experimentală şi cea martor, ceea ce ne-a permis continuarea experimentului

pedagogic.

Înălţimea elevilor din grupele experimentale corespunde înălţimii standart general

recunoscute de specialişti.

Greutatea elevilor supuşi experimentului depăşeşte greutatea medie standart a copiilor din

categoria de vîrstă cercetată.

Ceilalţi parametri ai dezvoltării fizice (excursia cutiei toracale, perimetrul cutiei toracice,

frecvenţa contracţiilor cardiace, etc.) au o valoare relativ joasă în ambele grupe experimentale.

În rezultatul testării iniţiale, indicele normativ Pinie (Ip=Înălţimea – (Greutatea + CVP)

în ambele grupe experimentale are valoarea - 27, care-l include în categoria de la 26 la 35, adică

acest indice este slab.

Indicele Erisman, la ambele grupe experimentale, indica o valoare negativă:— 5,25 în

grupa experimentală şi respectiv — 4,25 în grupa martor. La începutul experimentului intervalul

indicelui era mai jos de 0, ca urmare cutia toracică era îngustă.

2. Analiza indicilor iniţiali şi finali în dinamica experimentului pedagogic.

Tabelul 3.1. indică o dinamică relativ pozitivă a parametrilor testaţi în grupa martor. Aceşti

parametri, în majoritatea cazurilor, au un caracter veridic (P<0,05).

După cum se vede din tabel, rezultatele fetelor din grupa martor de la începutul

experimentului până la finele acestuia au suferit anumite modificări pozitive.

Schimbările pozitive ale indicilor urmăriţi au avut loc, probabil, atât din contul dezvoltării

fiziologice a organismului copiilor cât şi prin influenţa mijloacelor aplicate (exerciţii fizice) de

ordin general la lecţiile de educaţie fizică.

După cum se vede din tabelul 3.1, nu toate testele realizate în grupa martor, după rezultatele

acestora, au o dinamică pozitivă pe parcursul experimentului.

Excepţie face frecvenţa contracţiilor cardiace, care comparativ nu s-a modificat esenţial spre

finele experimentului în condiţiile P>0,05 (o diminuare insugestivă statistic).

În acelaşi timp, rezultatele pozitive ale testelor „înălţimea”, „frecvenţa respiraţiei” au un

caracter neveridic din motivul dezvoltării incomplete a sistemelor locomotor, cardiac şi

respirator a organismului copiilor. Aceasta se datorează faptului că la lecţiile de educaţie fizică

organizate tradiţional pentru elevii din grupa martor, nu se organizează sufucient pregătirea lor

motrice, ceea ce duce la creşterea masei corpului şi dimensiunilor corpului.

Page 99: scolioza idiopatica

99

În acelaşi timp, indicele Pinie, fiind un indice calitativ, a relevat, că grupa martor de copii

are un nivel mai slab al dezvoltării fizice. Valorile negative ale indicelui Erisman demonstrează

faptul, că elevii din grupa martor prezintă o oarecare îngustare a cutiei toracice, parametru care la

finele experimentului s-a ameliorat considerabil.

Dinamica creşterii indicilor dezvoltării fizice a fetelor din grupa experimentală a fost mai

bună comparativ cu cea a fetelor din grupa martor. Din tabelul 3.1. putem scoate în evidenţă că

în perioada de cercetare, la fetele grupei experimentale s-au îmbunătăţit veridic indicii capacităţii

vitale a plămânilor (P<0,001), ai perimetrului cutiei toracice (P<0,001), precum şi ai excursiei

toracice (P<0,001).

Totodată, la finele experimentului, au scăzut veridic indicii greutăţii (P<0,05), frecvenţa

contracţiilor cardiace (P<0,01), frecvenţa respiratorie (P<0,001), ceea ce constituie un rezultat

pozitiv.

Indicele Pinie reflectă trecerea treptată a copiilor din grupa experimentală de la nivelul

satisfăcător (27) la un nivel calitativ mai bun (mediu: 23), proporţional dezvoltării şi rezistenţei

corpului.

Dinamica indicelui Erisman mărturiseşte modelarea cutiei toracice de la o formă îngustă

la o configuraţie relativ normală (+3,00), ceea ce indică o apropiere de nivelul suficient al

dezvoltării fizice.

3. Analiza indicilor finali ai testării elevilor claselor a IV-a din grupele experimentale.

În tabelul 3.1. sunt prezentaţi şi indicii finali ai dezvoltării fizice a elevilor supuşi

experimentului. Evoluţia acestor indici pe parcursul experimentului a fost net favorabilă în

grupa experimentală (P<0,05), comparativ cu cea martor, exceptând înălţimea şi greutatea.

La finele experimentului, s-au îmbunătăţit veridic indicii capacităţii vitale a plămânilor

(P<0,001), ai perimetrului cutiei toracice (P<0,001), precum şi ai excursiei toracice (P<0,001) ai

fetelor din grupa experimentală, comparativ cu cei ai fetelor din grupa martor. În acelaşi timp, au

scăzut veridic indicii greutăţii (P<0,05), frecvenţa contracţiilor cardiace (P<0,01), frecvenţa

respiratorie (P<0,001), ceea ce constituie un rezultat pozitiv.

Rezultatul final al indicelui Pinie reflectă trecerea treptată a copiilor din grupa

experimentală de la nivelul satisfăcător (27) la un nivel calitativ mai bun (mediu: 23).

Comparativ, valoare medie a indicelui Pinie la fetele din grupa martor, a rămas la nivelul

satisfăcător (27). Astfel, la finele experimentului grupa martor de copii are un nivel mai slab al

dezvoltării fizice.

Rezultatele finale ale indicelui Erisman denotă o îmbunătăţire a configuraţiei cutiei toracice

la fetele din grupa experimentală, de la o formă îngustă la o configuraţie relativ normală (+3,00).

Page 100: scolioza idiopatica

100

În acelaşi timp, valorile negative ale indicelui Erisman la elevii din grupa martor demonstrează

faptul că aceştia prezintă o oarecare îngustare a cutiei toracice.

Analiza comparativă a rezultatelor testării iniţiale, finale şi dinamica indicatorilor

monitorizaţi în procesul realizării experimentului pedagogic demonstrează că programa-model

experimentală, constituită din mijloacele şi metodele educaţiei fizice aplicate în grupa

experimentală, nu au generat nici un efect negativ asupra dezvoltării fizice şi funcţionale a

organismului copiilor din această grupă. Din contra, procedeele, în maniera şi scenariul de

aplicare descrise, au avut efecte clar benefice asupra elevilor din grupa experimentală.

Astfel prin ordonarea mijloacelor specializate incluse în Programa-model experimentală la

orele de educaţia fizică pentru grupa experimentală s-a reuşit a îmbunătăţi considerabil indicii

dezvoltării fizice şi funcţionale a elevilor acestei grupe în comparaţie cu cei din grupa martor.

Despre acest fapt ne dovedeşte atât dinamica experimentală, cât şi indicii finali ai tuturor testelor

studiate, inclusiv indicele Pinie şi Erisman.

3.2. Cercetarea capacităţilor motrice a elevilor claselor a IV-a cu scolioză de gradul II în

baza conţinuturilor direcţionate ale programei-model experimentale.

În conformitate cu sarcinile cercetării, în experimentul pedagogic de bază a fost verificată

influenţa şi eficacitatea mijloacelor şi metodelor programei-model experimentale asupra

dezvoltării fizice şi abilităţilor motrice a elevilor din lotul experimental. După cum am

menţionat, experimentul pedagogic de bază a fost realizat prin intermediul criteriilor de

dezvoltare fizică, pregătire psihomotrice şi testelor specializate.

În cadrul experimentului pedagogic, a fost efectuată o analiză comparativă a indicilor de

pregătire motrice a fetelor din clasele a IV-a cu scolioză de gradul II, la etapa iniţială, finală şi în

dinamică. Grupa experimentală se ocupa după Programa-model experimentală la educaţia fizică,

special elaborată în acest sens. Orele aveau loc în afara orarului de bază. Fetele din grupa martor

au făcut exerciţii după metodica tradiţională. Ele executau exerciţiile în limita capacităţilor

proprii, iar deseori participau pasiv la educaţia fizică de rând cu colegele sănătoase.

Nivelul pregătirii psihomtice a fost verificat în conformitate cu următoarele teste:

1.Alergare pe distanţa de 30 metri. Testul respectiv a reflectat rapiditatea acţiunilor motrice cu o

anumită coordonare în manifestările ciclice. Elevii cercetaţi au alergat distanţa de 30 m cu viteză

maximă pe stadionul şcolar asfaltat din poziţia startul din picioare. Măsurările au fost efectuate

prin intermediului unui cronometru electronic manual, cu exactitate de 0,01.

2.Săritură în lungime de pe loc: exerciţiul s-a îndeplinit pe saltele de gimnastică, din poziţia

iniţială picioarele la depărtarea umerilor, cu bătaia ambelor picioare. Măsurările s-au efectuat cu

ajutorul unei rulete de 3 metri, cu precizia de până la 0,5 cm, de la linia de start (o linie trasată cu

Page 101: scolioza idiopatica

101

cretă) până la amprenta cea mai din urmă lăsată de elev pe saltea. Săritura s-a efectuat din trei

încercări cu luarea în considerare a celei mai bune medii aritmetice. Testul respectiv reflectă

manifestările viteză-forţă ale elevilor în regim dinamic.

3.Alergare de suveică pe distanţa de 2x15 metri printre jaloane. Testul evidenţiază capacităţile

de viteză şi coordonare. Exerciţiul de control presupunea alergarea pe o distanţă de 2x15 metri,

pe care erau amplasate 4 jaloane speciale la fiecare 3 metri. Elevul cercetat, după start, trebuia să

alerge înainte şi înapoi, maximal de repede printre jaloane. Măsurările s-au efectuat cu ajutorul

cronometrului electronic cu o precizie de 0,01 s.

4.Aruncarea mingii medicinale cu greutatea de 2 kg. Testul scoate în evidenţă capacităţile de

forţă şi coordonare. În poziţia iniţială elevul cercetat lua mingea în mâini şi o ducea după cap. În

semigenuflexiune, elevul cercetat se înclina puţin în plan dorsal şi apoi la comandă o aruncă

brusc înainte - sus. Măsurările au fost efectuate cu ajutorul unei rulete de 5 metri, începând cu

linia de start până la locul cel mai din urmă lăsat de minge pe podea. Au fost realizate trei

încercări, fiind ales rezultatul cel mai bun. Exactitatea măsurării - până la 0,1 cm.

5.Atârnarea la bară. Testul determină rezistenţa statică a mâinilor şi a centurii scapulare,

reprezentând un indice informativ asupra nivelului de dezvoltarea a cutiei toracice a elevilor

cercetaţi. Elevii cercetaţi realizau menţinerea corpului, atârnând de bară. Timpul menţinerii

corpului se măsura de la începutul apucării barei şi până la desprinderea mâinilor de pe aceasta,

cu utilizarea unui cronometru electronic (exactitatea 0,01 s).

6.Flotări. Testul reflectă forţa braţelor mâinilor şi a centurii scapulare. Din poziţia iniţială culcat,

picioarele pe banca de gimnastică, elevii cercetaţi îndoiau braţele până la atingerea podelei cu

pieptul şi apoi le dezdoiau până la poziţia orizontală a corpului, menţinând corpul drept. Se

calcula numărul maximal de îndoiri şi dezdoiri corecte ale mâinilor.

7.Testul Cooper. Acest test reflectă rezistenţa generală aerobă în manifestările ciclice. Pe

stadionul şcolar cu perimetrul de 400 de metri erau marcaţi fiecare 10 metri după 200 de metri.

Elevii cercetaţi din poziţia start în picioare, realizau alergări pe distantă în decurs a 3 minute. Se

înregistra numărul de metri pe care elevii cercetaţi îi alergau timp de 3 minute.

Rezultatele căpătate în urma experimentului pedagogic având ca finalitate aprecierea

nivelului pregătirii psihomotorii a grupelor de fete cercetate, sunt reflectate în tabelul 3.2.

Astfel, în tabelul nr. 3.2. este prezentată analiza comparativă a indicilor iniţiali şi finali la

testele studiate în cadrul experimentului pedagogic, după următoarea schemă:

1.Analiza indicilor iniţiali ai testării pregătirii motrice a elevilor claselor a IV-a din grupa

experimentală şi din cea martor;

2. Analiza indicilor iniţiali şi finali ai testării pregătirii motrice a elevilor claselor a IV-a din

grupa experimentală şi din cea martor în dinamica experimentului pedagogic;

3.Analiza indicilor finali ai testării pregătirii motrice a elevilor claselor a IV-a din grupa

experimentală şi din cea martor.

Page 102: scolioza idiopatica

102

Tabelul 3.2. Prezentarea datelor statistice care reflectă indicii experimentului pedagogic

privind pregătirea motrice a elevilor claselor a 4-a (fete: n1=15;

Nr.

crt.

Teste

Grupele

şi

statistica

Indicii

iniţiali

Indicii

finali

Statistica

t

P X ± m X ± m

1 Alergare 30 m din s/s (s) E 6,32±0,13 6,08±0,11 2,00 >0,05

M 6,55±0,14 6,43±0,13 0,89 > 0,05

t 1,21 2,06 — —

P > 0,05 < 0,05 — —

2 Săritura în lungime de pe loc

(cm) E 151,00±2,62 160,05±2,58 3,68 <0,01

M 150,50±2,63 152,55±2,60 0,83 > 0,05

t 0,13 2,23 — —

P > 0,05 < 0,05 — —

3 Alergare de suveică pe

distanța de 2x15 m

printre jaloane (s)

E 11,45±0,21 10,71±0,18 3,89 < 0,01

M 11,50±0,22 11,28±0,20 1,10 > 0,05

t 0,17 2,11 — —

P > 0,05 < 0,05 — —

Page 103: scolioza idiopatica

103

Notă: E – grupa experimentală; n – 15, f – 14: P - 0,05; 0,01; 0,001. n – 15, f – 28: P - 0,05; 0,01; 0,001.

M – grupa martor. t - 2,145 2,977 4,140 t - 2,048 2,763 3,674

1. Analiza indicilor iniţiali ai testării elevilor claselor a IV-a din grupa experimentală şi

din cea martor. După cum rezultă din tabelul nr. 3.2., la începutul experimentului pedagogic

grupa martor şi cea experimentală nu au prezentat diferenţe veridice la toate testele examinate,

ceea ce demonstrează caracterul lor relativ omogen (P>0,05). Acest fapt a permis continuarea

experimentului pedagogic.

2. Analiza indicilor iniţiali şi finali ai testării pregătirii motrice a elevilor claselor a IV-a din

grupa experimentală şi din cea martor în dinamica experimentului pedagogic. În tabelul nr. 3.2.

a fost prezentată dinamica indicilor testărilor realizate în perioada experimentului pedagogic la

fetele din grupa experimentală care aveau acelaşi diagnostic - scolioză de gradul II.

După cum se poate observa din datele tabelului, în grupa martor au avut loc modificări

pozitive pe parcursul unui an de desfăşurare a experimentului pedagogic. Accentuăm că toate

rezultatele testării au un nivel mai înalt al veridicităţii diferenţelor în comparaţie cu cele iniţiale

(P<0,01-0,001). După părerea noastră, aceasta se explică prin faptul, că îmbunătăţirea

parametrilor testaţi s-a produs datorită procesului natural de dezvoltare fiziologică a copiilor,

precum şi antrenării relativ pasive a copiilor prin mijloacele şi metodele educaţiei fizice în

procesul pedagogic tradiţional.

În acelaşi timp, e necesar de menţionat că modificarea pozitivă a rezultatelor la majoritatea

testelor psihomotrice la finele experimentului pedagogic nu este atît de semnificativă deoarece

dinamica acestora este statistic neveridică. Excepţie face testul „Atîrnarea la bară”, care reflectă

anduranţa mîinilor copiilor din grupa martor, rezultatele căruia s-au îmbunătăţit veridic la finele

experimentului (P<0,05). Aceasta se datorează caracterului relativ simplu al testului aplicat şi,

4 Aruncarea mingii medixinale cu

greutatea

2 kg (cm)

E 298,00±6,68 320,80±6,53 3,52 < 0,01

M 295,00±6,70 300,80±6,65 0,92 > 0,05

t 0,32 2,06 — —

P > 0,05 < 0,05 — —

5 Atărnarea la bara fixă (s) E 12,95±0,32 14,14±0,29 4,41 <0,001

M 12,70±0,33 13,35±0,30 2,17 <0,05

t 0,54 2,09 — —

P > 0,05 < 0,05 — —

6 Flotări de la banca de

gimnastică (nr. de ori) E 4,80±0,38 6,27±0,35 4,20 <0,001

M 4,90±0,38 5,21±0,37 0,88 > 0,05

t 0,18 2,08 — —

P > 0,05 < 0,05 — —

7 Testul Cuper 3 min (m) E 325,00±7,34 355,00±7,28 4,34 < 0,001

M 320,00±7,33 330,00±7,30 1,44 > 0,05

t 0,48 2,42 — —

P > 0,05 < 0,05 — —

Page 104: scolioza idiopatica

104

posibil, unor mijloace direcţionate din cadrul programei tradiţionale de educaţie fizică, după care

au fost ocupaţi elevii din grupa martor.

În general, rezultatele testelor psihomotrice ale grupei martor de elevi în dinamica

experimentului pedagogic, expuse în tabelul nr. 3.2., demonstrează o influenţă nesemnificativă a

mijloacelor şi metodelor tradiţionale de educaţie fizică asupra pregătirii psihomotrice a elevilor

din grupa martor cu scolioză de gradul II.

Analiza rezultatelor testelor psihomotrice ale elevilor din grupa experimentală indică că în

majoritatea testelor acestea au o dinamică pozitivă şi un progres considerabil şi veridic (în

condiţiile P<0,01-0,001). Excepţie face testul nr. 1 care reflectă viteza şi manifestările motrice,

rezultatele căruia s-au îmbunătăţit în perioada experimentului pedagogic, dar această

îmbunătăţire are un caracter neveridic (P>0,05). Această situaţie poate fi explicată prin faptul că

calităţile psihomotrice ca viteza şi rapiditatea sînt conservative în dezvoltarea lor şi de aceea nu

au căpătat un rezultat veridic în dinamica experimentului pedagogic.

Rezultatele obţinute ne dovedesc că în baza orelor special organizate la educaţia fizică, care

au inclus un complex de mijloace generale şi speciale pentru corecţia scoliozei, s-a reuşit o

îmbunătăţire considerabilă a capacităţilor motrice ale copiilor: viteza acţiunilor motrice,

manifestările viteză-forţă, coordonarea şi rezistenţa. Totodată, poate fi menţionat că, în general,

prin influenţa direcţionată a mijloacelor şi metodelor de educaţie fizică, încadrate în Programa-

model experimentală privind recuperarea copiilor din ciclul primar cu scolioză de gradul II,

capacităţile motrice a elevilor din grupa experimentală s-au îmbunătăţit considerabil şi veridic în

perioada experimentului pedagogic (P<0,01-0,001).

3. Analiza indicilor finali ai testării pregătirii motrice a elevilor claselor a IV-a din grupa

experimentală şi din cea martor.

În rezultatul experimentului pedagogic realizat, conform indicilor finali ai testelor studiate,

grupa experimentală posedă avantaje veridice comparativ cu grupa martor (în condiţiile P<0,01-

0,001).

Totodată, la grupa martor de fete, s-a dovedit că indicii finali realizaţi, conform tuturor

testelor studiate, au suportat modificări pozitive, chiar dacă pentru majoritatea lor nu s-au

apreciat diferenţe semnificative din punct de vedere statistic (P>0,05). Excepţie face doar testul -

atârnarea la bară, care a manifestat diferenţe semnificative din punct de vedere statistic, în

condiţiile P<0,05.

Situaţia constatată se poate explica prin faptul, că ameliorarea irelevantă a parametrilor

testaţi s-a produs, în primul rând, în cadrul procesului natural de dezvoltare fiziologică a copiilor,

Page 105: scolioza idiopatica

105

precum şi prin faptul antrenării relativ pasive a copiilor în procesul pedagogic direcţionat al

educaţiei fizice.

Acest experiment a avut ca efect de ansamblu dezvoltarea într-o anumită măsură a

capacităţilor motrice a copiilor, inclusiv de viteză, forţa, coordonare şi rezistenţă. De menţionat

faptul că procesul educaţiei fizice a influenţat, într-o măsură mai mare, rezistenţa statică a fetelor

din grupa martor cu scolioză de gradul II (P<0,05).

Rezultatele obţinute ne dovedesc că în baza orelor special organizate la educaţia fizică, care

au inclus un complex de mijloace generale şi speciale pentru corecţia scoliozei s-a reuşit o

îmbunătăţire considerabilă a capacităţilor motrice ale copiilor: viteza acţiunilor motrice,

manifestările viteză-forţă, coordonarea şi rezistenţa.

3.3. Cercetarea stării aparatului locomotor al elevilor claselor IV-a prin analiza

rezultatelor testelor specializate ce determină eficacitatea programei-model experimentale

Una dintre sarcinile importante ale experimentului pedagogic consta în determinarea prin

intermediul testelor specializate a dinamicii defectului scoliotic la fetele încadrate în experiment.

Acest fapt s-a realizat prin intermediul organizării tradiţionale a educaţiei fizice, precum şi prin

intermediul unei Programe-model experimentale special elaborate în acest sens.

În cadrul acestui experiment pedagogic s-au aplicat următoarele teste specializate:

mobilitatea coloanei vertebrale în plan frontal, în plan dorsal, precum şi mobilitatea

laterală a coloanei vertebrale în decubit lateral stânga şi în decubit lateral dreapta;

rezistenţa generală a muşchilor spatelui;

forţa statică;

anduranţa muşchilor corpului de pe partea stângă şi cea dreaptă;

anduranţa grupei frontale şi dorsale de muşchii ai membrelor inferioare.

1. Mobilitatea coloanei vertebrale:

- la flexia anterioară: exerciţiul de control a fost îndeplinit prin aplecarea copilului

înainte, încât acesta să atingă podeaua cu vârfurile degetelor sau palmele (la efectuarea acestui

exerciţiu genunchii trebuie să fie drepţi);

- la flexia posterioară: elevul se află în poziţia din poziţia iniţială stînd. Cu o bandă

centimetrică s-a măsurat distanţa de la vârful vertebrei 7C până la vârful vertebrei 5S (începutul

şanţului interfesier). Apoi elevul şi-a aplecat maximal trunchiul în plan dorsal, după care din nou

se măsoară distanţa sus-menţionată. Diferenţa notată (în centimetri) va fi indicatorul mobilităţii

coloanei.

2. Mobilitatea coloanei vertebrale la înclinarea laterală:

- stângă: elevul în poziţie staturală (tălpile paralel, călcâiele împreună). S-a măsurat

distanţa de la vârful degetului mediu al fiecărei mâini până la podea. Apoi elevul înclină corpul

exact lateral, îndeplinind cu mâna mişcări de-a lungul piciorului, după care din nou se măsoară

Page 106: scolioza idiopatica

106

distanţa primită. Prima măsurare poate indica asimetria stării degetelor, deseori în legătură cu

asimetria umărului, diferenţa dinte prima şi a doua măsurare caracterizează amplitudinea şi

asimetria mobilităţii laterale. În fiecare caz aparte indicele mobilităţii laterale a coloanei

vertebrale se apreciază individual în dependenţă de lungimea membrelor inferioare şi posterioare

şi a corpului;

- dreaptă: aceeaşi procedură de măsurare, numai că în partea dreaptă.

3. Rezistenţa la efort a musculaturii spatelui. Exerciţiul de control s-a îndeplinit astfel:

elevul se culca pe pat pe abdomen, astfel încât partea superioară a corpului să atârne în aer.

Picioarele se fixau de cercetător, mâinile - pe şolduri. Sarcina era următoarea: prin încordarea

muşchilor să menţină corpul în poziţie orizontală. Timpul se apreciază în secunde până la

extenuarea totală a muşchilor. Măsurările se efectuau cu ajutorul unui cronometru cu exactitate

de 0,1 s. La copiii în vârstă de 7-11 ani un indice normal este de la 1 la 1,5 minute.

4. Rezistenţa la efort a musculaturii laterale. Exerciţiul de control s-a îndeplinit astfel:

elevul se culca pe pat lateral, astfel încât partea superioară a corpului să atârne în aer. Timpul

menţinerii corpului se apreciază în secunde până la extenuarea totală a muşchilor. Se compară

anduranţa muşchilor părţii stângi şi celei drepte (la copiii în vârstă de 7-11 ani un indice normal

este de la 1 la 1,5 minute). Măsurările se efectuau cu ajutorul unui cronometru cu exactitate de

0,1 s.

5. Indicele rezistenţei grupului de muşchi ai abdomenului se determină prin numărul de

repetări neîntrerupte de îndoire ale corpului din poziţie culcată în poziţie şezând şi invers

(picioarele sunt fixate). Tempoul îndeplinirii este lent şi nu depăşeşte 16 ori pe minut (norma

pentru copiii de 7-11 ani este 15-20 de ori).

6. Determinarea rezistenţei la efort a muşchilor coapselor. Rezistenţa la efort a muşchilor

din partea anterioară a coapselor. Copilul a fost culcat pe spate, astfel încât membrele inferioare

să fie în afara patului la nivelul a două treimi din gambă. Pe unul dintre picioare se atârnă o

minge cu laţ, cu greutatea de 2 kg, la nivelul articulaţiei gleznei. Elevului i s-a propus să ridice

piciorul, fletându-l puţin la nivelul articulaţiei coxofemurale sub un unghi de 30º, în acelaşi timp

în articulaţia genunchiului acesta rămânea drept. Prin intermediul cronometrului se apreciază

timpul menţinerii piciorului în poziţia adoptată (norma pentru copiii de 7-11 ani este de la 40 s.

până la 1 min). Pentru determinarea rezistenţei la efort a muşchilor din partea posterioară a

coapselor, elevul cercetat a fost culcat pe abdomen cu mâinile de-a lungul corpului, astfel încât

membrele inferioare să fie în afara patului la nivelul a două treimi din gambă. Pe piciorul stâng

(respectiv drept) a fost atârnată o minge cu laţ, cu o greutate de 2 kg. la nivelul articulaţiei

gleznei. Elevului i s-a propus să ridice piciorul, flectîndu-l puţin la nivelul articulaţiei

coxofemurale sub un unghi de 30º, articulaţia genunchiului fiind dreaptă. Prin intermediul

cronometrului se apreciază timpul menţinerii piciorului în poziţia adoptată (norma pentru

copiii de 7-11 ani este de la 40 s la 1 min.).

Page 107: scolioza idiopatica

107

7. Forţa statică. Testul reprezintă un indice informativ al stării şi nivelului de dezvoltare a

muşchilor spatelui. Măsurările au fost realizate cu ajutorul dinamometrului medical după

metodica general cunoscută, cu precizia de până la 0,5 kg.

Elevii au fost testaţi la începutul experimentului pedagogic la toate testele specializate. În

perioada experimentului pedagogic de bază, elevii din grupa experimentală au practicat educaţia

fizică în conformitate cu conţinutul Programei-model experimentale, iar elevii din grupa martor

au practicat orele de educaţie fizică conform programei obişnuite. La finele experimentului

pedagogic elevii din grupele experimentale au fost testaţi în mod repetat după toate testele

specializate. Datele căpătate au fost supuse ulterior analizei matematico-statistice.

Rezultatele indicilor de testare specializată în perioada desfăşurării experimentului sunt

expuse în detalii statistice în tabelul nr. 3.3.

Testele utilizate, conform rezultatelor acestora, reflectă mobilitatea şi rezistenţa unor părţi

concrete ale corpului elevilor cercetaţi, inclusiv mobilitatea coloanei vertebrale la flexia

anterioară şi posterioară, precum şi mobilitatea laterală; rezistenţa muşchilor spatelui şi coapselor

(muşchii anteriori şi posteriori); forţa statică.

Analiza datelor obţinute a fost efectuată după următoarea schemă:

1. Analiza indicilor iniţiali ai testării elevilor claselor a IV-a din grupa experimentală şi din

cea martor;

2. Analiza indicilor iniţiali şi finali ai testării elevilor claselor a IV-a din grupa

experimentală şi din cea martor în dinamica experimentului pedagogic;

3.Analiza indicilor finali ai testării elevilor claselor a IV-a din grupa experimentală şi din

cea martor.

Tabelul 3.3. Prezentarea datelor statistice care reflectă indicii testelor specializate din

cadrul experimentului pedagogic a elevilor claselor a 4-a cu scolioză de gradul

II (fete: n1=15; n2=15)

Page 108: scolioza idiopatica

108

Notă: E – grupa experimentală; n – 15, f – 14: P - 0,05; 0,01; 0,001. n – 15, f – 28: P - 0,05; 0,01; 0,001.

M – grupa martor. t - 2,145 2,977 4,140 t - 2,048 2,763 3,674

1. Analiza indicilor iniţiali ai testării elevilor claselor a IV-a din grupa experimentală şi

din cea martor. În tabelul 3.3. sunt analizaţi indicii iniţiali ai testelor specializate din cadrul

Nr.

crt.

Teste

Grupele

şi

statistica

Indicii

iniţiali

Indicii

finali

Statistica

t

P

X ± m X ± m

1 Mobilitatea coloanei vertebrale:

în plan frontal (cm) E 6,65±0,72 9,11±0,67 3,72 < 0,01

M 6,60±0,72 7,09±0,70 0,73 > 0,05

t 0,05 2,08 — —

P > 0,05 < 0,05 — —

2 Mobilitatea coloanei vertebrale:

în plan dorsal (cm) E 5,28±0,63 7,31±0,55 3,62 < 0,01

M 5,20±0,62 5,59±0,61 0,67 > 0,05

t 0,09 2,10 — —

P > 0,05 < 0,05 — —

3 Mobilitatea laterală a coloanei

vertebrale:

în decubit lateral stânga (cm)

E 11,10±1,23 15,34±1,15 3,75 < 0,01

M 11,00±1,21 11,92±1,19 0,81 > 0,05

t 0,06 2,07 — —

P > 0,05 < 0,05 — —

4 Mobilitatea laterală a coloanei

vertebrală:

în decubit lateral dreapta (cm)

E 12,40±1,36 17,00±1,25 3,71 < 0,01

M 12,30±1,35 13,14±1,34 0,66 > 0,05

t 0,08 2,11 — —

P > 0,05 < 0,05 — —

5 Rezistenta generală a muşchilor

spatelui (s) E 7,08±0,53 8,86±0,48 3,72 < 0,01

M 7,00±0,52 7,41±0,51 0,83 > 0,05

t 0,11 2,07 — —

P > 0,05 < 0,05 — —

6 Rezistenta la efort a muşchilor

corpului:

în partea stânga (s)

E 3,69±0,53 5,52±0,45 3,89 < 0,01

M 3,60±0,52 4,10±0,50 1,04 > 0,05

t 0,12 2,12 — —

P > 0,05 < 0,05 — —

7 Rezistenta la efort a muşchilor

corpului:

în partea dreapta (s)

E 3,90±0,47 5,28±0,41 3,28 < 0,01

M 3,85±0,46 4,04±0,44 0,45 > 0,05

t 0,08 2,07 — —

P > 0,05 < 0,05 — —

8 Rezistenta la efort a muşchilor

coapselor: grupa frontală (s)

- piciorul stâng

E 16,48±1,75 22,13±1,71 3,46 < 0,01

M 16,00±1,74 16,95±1,73 0,58 > 0,05

t 0,19 2,13 — —

P > 0,05 < 0,05 — —

9 Rezistenta la efort a muşchilor

coapselor: grupa frontală (s)

- piciorul drept

E 15,83±1,66 20,81±1,54 3,28 < 0,01

M 15,20±1,65 16,08±1,63 0,57 > 0,05

t 0,27 2,11 — —

P > 0,05 < 0,05 — —

10 Rezistenta la efort a muşchilor

coapselor: grupa 108 dorsală (s)

- piciorul stâng

E 15,60±1,68 21,71±1,53 4,02 < 0,01

M 15,80±1,70 17,03±1,69 0,77 > 0,05

t 0,08 2,05 — —

P > 0,05 < 0,05 — —

11 Rezistenţa la efort a muşchilor

coapselor: grupa 108 dorsală (s)

- piciorul drept

E 15,88±1,70 21,62±1,63 3,65 < 0,01

M 15,65±1,69 16,62±1,67 0,61 > 0,05

t 0,10 2,14 — —

P > 0,05 < 0,05 — —

12 Forţa statică a muşchilor spatelui (kg) E 36,00±1,18 41,00±1,13 4,57 < 0,001

M 35,50±1,17 37,00±1,15 1,36 > 0,05

t 0,30 2,48 — —

P > 0,05 < 0,05 — —

Page 109: scolioza idiopatica

109

experimentului pedagogic, care nu prezentau cu diferenţe veridice între cele două grupe de fete

cercetate (P>0,05). Adică, grupele experimentale au prezentat o omogenitate relativă, după

indicii examinaţi în tabel. Totodată, testul ”Mobilitatea laterală a coloanei vertebrale în decubit

lateral stâng” demonstrează faptul, că în grupele experimentale de copii a prevalat scolioza cu

localizară pe stângă şi în contextul unei structuri corporale deficiente (vezi paragraful 3.1.

tabelul 3.1, indicele Pinie). Acest fenomen poate fi dedus şi din testul ”Anduranţa muşchilor

corpului din partea stângă”, care manifestă o oarecare asimetrie în comparaţie cu partea dreaptă.

2. Analiza indicilor iniţiali şi finali în dinamica experimentului pedagogic. În tabelul 3.3.

sunt expuşi şi indicii testelor specializate realizate asupra grupelor de copii cercetaţi în dinamica

experimentului pedagogic.

După cum se poate observa din tabelul nr. 3.3., indicii iniţiali ai elevilor din grupa martor la

toate testele studiate, au o dinamică pozitivă la finele experimentului pedagogic. În acelaşi timp,

indicii statistici demonstrează faptul că îmbunătăţirile realizate în dinamica experimentului

pedagogic au un caracter neveridic la toate testele studiate (P>0,05). După părerea noastră,

aceasta se datorează faptului, că mijloacele şi metodele educaţiei fizice tradiţionale aplicate în

grupa martor de copii în perioada experimentului pedagogic de bază nu au contribuit la

îmbunătăţirea suficientă a mobilităţii coloanei vertebrale, precum şi a rezistenţei musculaturii

spatelui, coapselor şi forţei statice (anume acele calităţi care reflectă starea scoliotică a corpului).

Indicii testului ”Mobilitatea coloanei vertebrale în decubit lateral stânga” atestă că scolioza cu

localizare în partea stângă continuă să se accentueze.

În tabelul nr. 3.3. pe orizontală sînt prezentate rezultatele testelor specializate ale elevilor

din grupa experimentală, care au o dinamică pozitivă la finele experimentului pedagogic.

Totodată, spre deosebire de grupa martor, grupa experimentală la toate testele specializate

aplicate în experiment a realizat un progres veridic (P<0,01-0,001). Rezultatele veridice obţinute

la testele specializate reflectă modificări pozitive a mobilităţii coloanei vertebrale, ridicarea

considerabilă a anduranţei şi forţei musculaturii spatelui şi coapselor, care în cele din urmă au

dus la reducerea gradului scoliozei la majoritatea elevilor din grupa experimentală.

În acelaşi timp, indicii finali ai testelor specializate au suferit o modificare mult mai

accentuată în sensul îmbunătăţirii acestora, în comparaţie cu valorile atestate iniţial (P<0,01-

0,001).

Prin urmare, influenţa direcţionată a mijloacelor specializate ale educaţiei fizice din cadrul

Programei-model experimentale, este eficientă şi permite îmbunătăţirea considerabilă a stării

generale a aparatului locomotor la copiii cercetaţi. Mai mult decât atât, se observă o îmbu-

nătăţire semnificativă a mobilităţii laterale a coloanei vertebrale în decubit lateral stâng, inclusiv

Page 110: scolioza idiopatica

110

prin relevarea indicelui Pinie de la valoarea de nivel minim la cea de nivel mediu - 27 şi,

respectiv, 29.

3. Analiza indicilor finali ai testării elevilor claselor a IV-a grupa experimentală şi din cea

martor. În tabelul 3.3. este prezentată analiza comparativă a indicilor finali ai testelor

specializate din grupa martor şi cea experimentală. După cum se vede din tabel, grupa

experimentală la finele experimentului depăşeşte veridic grupa martor la toate testele specializate

ce reflectă starea aparatului locomotor (P<0,05).

Prin urmare, devine evident faptul, că folosirea direcţionată a mijloacelor specializate ale

educaţiei fizice încadrate în Programa-model experimentală, care s-a confruntat cu eficienţa

organizării tradiţionale a orelor de dezvoltare a abilităţilor motrice, a permis influenţarea pozitivă

mai clară asupra dezvoltării fizice şi psihomotorii la copiii cu scolioze de gradul II şi în cazuri

aparte poate diminua considerabil gradul acesteia.

Deducţiile noastre s-au confirmat şi de actele de cercetare a copiilor de către specialiştii

ortopezi din Asociaţia Medicală Teritorială Ciocana, mun. Chişinău privind starea aparatului

locomotor al acestora completate la începutul şi finele experimentului pedagogic.

După cum rezultă din actul de cercetare nr. 1 (în baza examenului radiologic), la începutul

experimentului toţi copiii prezentaţi în număr de 30 de persoane aveau scolioză pronunţată de

gradul II, dintre care 6 aveau scolioză localizată pe partea dreaptă, iar 24 – pe partea stângă (vezi

anexele 9-11 la prezenta lucrare).

În conformitate cu actul nr.2, la finele experimentului pedagogic, grupa martor (15 elevi)

includea 12 persoane cu scolioză pronunţată cu înclinare spre partea stângă şi 3 persoane cu

scolioză de gradul II localizată pe dreapta (vezi anexele 12-14 la prezenta lucrare).

Grupa experimentală încadra la finele experimentului 12 persoane cu scolioză relativă de

gradul I cu înclinare în partea stângă şi daor unii copii au rămas cu scolioză de gradul II, fiind

stopată progresarea în continuare a scoliozei.

Examinarea roentgenologică a elevilor din grupele experimentale a demonstrat faptul că

majoritatea elevilor din grupa martor au rămas cu scolioză de gradul II, iar la unii elevi scolioza

a progresat în gradul III, deoarece admite mobilizarea insuficientă a elevilor în propria

dezvoltare locomotorie. Astfel, programa tradiţională de educaţie fizică pentru grupele medicale

speciale nu a fost eficientă în reabilitarea scoliozei elevilor din clasele primare.

Totodată, a fost dovedit faptul că mijloacele propuse în cadrul Programei-model

experimentale specializate pentru orele de educaţia fizică a copiilor din clasa a IV-a cu scolioză

de gradul II a aparatului locomotor, poate influenţa benefic procesul de recuperare.

Page 111: scolioza idiopatica

111

3.4. Argumentarea eficienţei Programei-model experimentale la educaţia fizică a elevilor

claselor a IV-a cu boala scoliotică şi recomandări de implementare a acestuia.

În corespundere cu sarcinile cercetării, în experimentele preliminare a fost elaborată şi

prezentată în capitolul II al prezentei lucrări varianta modelului specializat la educaţia fizică

pentru elevii claselor a IV-a (fete) cu scolioză pronunţată de gradul II. Modelul propus a trecut

aprobarea experimentală în procesul cercetării de bază şi pe parcursul realizării acestora a fost

corectat şi perfecţionat din punct de vedere al aplicării mijloacelor şi metodelor generale şi

specializate ale educaţiei fizice. În rezultatul experimentului pedagogic realizat conform

Programei-model experimentale acesta din urmă şi-a demonstrat eficacitatea în soluţionarea

sarcinilor de recuperare a elevilor (fete) din clasa a IV-a cu scolioză pronunţată de gradul II şi a

permis, prin intermediul unui complex de mijloace şi metode generale şi specializate de cultură

fizică, diminuarea defectului scoliotic de la gradul II la gradul I.

În consecinţă s-au definit următoarele poziţii şi sarcini specifice.

În primul rând, Programa-model specializată urmează să asigure o influenţă multilaterală

asupra organismului elevilor prin intermediul realizării complexe a mijloacelor şi metodelor

generale şi specializate în condiţiile unei stări emoţionale pozitive. Orele de studii cu caracter de

recuperare urmează să fie privite nu ca o procedură, dar ca o parte a sistemului educaţiei fizice în

baza unei abordări complexe a copiilor care necesită recuperare. Sistemul orelor de recuperare

trebuie să fie constituit în baza mobilizării maxime a copiilor şi educării unei atitudini conştiente

a acestora faţa de îndeplinirea cerinţelor înaintate. Acest fapt este necesar pentru obţinerea unor

rezultate pozitive durabile în redresarea poziţiei corecte a corpului în procesul unei instruiri

sistemice şi antrenament de lungă durată.

Totodată, sarcinile de bază ale desfăşurării lecţiilor, care determină alegerea exerciţiilor

fizice şi metodica aplicării acestora, constau în:

- crearea condiţiilor generale favorabile pentru restabilirea unei poziţii corecte a corpului

copiilor;

- recuperarea defecţiunilor existente şi consolidarea unei posturi corecte a corpului;

- antrenarea accesibilă generală şi specializată pe fondul unei stări emoţionale pozitive pentru

dezvoltarea capacităţilor psihomotorii.

Întreg procesul de studii, conţinând un număr de 150 ore pe an (septembrie-mai), trebuie să

încadreze 2 etape:

I. Etapa iniţială, orientată spre crearea condiţiilor generale favorabile pentru

restabilirea unei poziţii corecte a corpului (cu durata de 2-2,5 luni, de 3 ori pe săptămână, câte 2

ore fiecare).

Page 112: scolioza idiopatica

112

La această etapă trebuie să fie soluţionate 3 sarcini speciale:

- educarea disciplinei şi a unei atitudini conştiente active fată de restabilirea ţinutei normale a

corpului (discuţii sistematice cu explicarea particularităţilor regimului zilei acasă şi la scoală;

demonstrarea celor mai bune rezultate la lecţiile desfăşurate, stimularea şi activitatea la

domiciliu);

- pregătirea aparatului neuromuscular al elevilor pentru eforturi considerabile, precum şi

îndeplinirea unor exerciţii fizice speciale cu caracter dinamic şi static pentru menţinerea

îndelungată a corpului în poziţie corectă, cu asigurarea respiraţiei corecte şi controlul asupra

reacţiei sistemului cardio-vascular şi altele;

- antrenarea specială a mecanismelor de coordonare a elevilor pentru activitatea de recuperare

ulterioară îndelungată (exerciţii pentru menţinerea echilibrului, cu obiecte, sarcini speciale

pentru acţiuni exacte, jocuri sportive şi mobile, care necesită manifestarea acţiunilor de comandă,

îndemânare, insistenţă etc.).

II. Etapa de bază, orientată spre corecţia defecţiunilor existente şi consolidarea unei ţinute

corecte a corpului.

În cadrul acestei etape urmează a fi soluţionate 2 probleme speciale:

- antrenarea specială a elevilor în vederea respectării unui coraport corect al poziţiei diferitor

segmente aparte ale corpului (pregătirea va depinde de deformarea coloanei vertebrale şi

abaterile funcţionale ale sistemului neuromuscular; înlăturarea barierelor care limitează

poziţionarea corectă a unor segmente aparte ale corpului; poziţionarea corectă a întregului corp;

întărirea asimetrică a muşchilor coloanei vertebrale şi altele);

- dezvoltarea şi întărirea capacităţilor de menţinere a corpului în poziţie statică corectă de lungă

durată (restructurarea staticii, diversitatea poziţiilor, mişcări în diferite condiţii, jocuri mobile).

Asemenea sarcini specifice la fiecare etapă trebuie să fie soluţionate în corespundere cu

cerinţele general-pedagogice înaintate fată de educaţia fizică în general şi în particular fată de

forma de recuperare care are ca efect reducerea gradului stării scoliotice la elevii din clasele a

IV-a. Trebuie de accentuat faptul că complexul metodelor fizice aplicat la recuperarea scoliozei

are anumite particularităţi în funcţie de caracterul scoliozei şi gradul de gravitate al acesteia,

precum şi de faptul dacă are loc o scolioză de formă fixată sau nefixată.

În cazul unei scolioze de gradul I, complexul metodelor fizice utilizate constă din exerciţii

kinetoterapeutice (exerciţii de recuperare, îndreptare dozată a coloanei vertebrale, întărirea

muşchilor spatelui, de educare a unei poziţii corecte a corpului), masajul musculaturii spatelui

(unul sau două cursuri a câte 12-15 proceduri anual), exerciţii zilnice de corecţie pasivă. În

acelaşi timp se recomandă înotul în stil bras, în cadrul căruia urmează a fi îmbrăcate pe mâini

Page 113: scolioza idiopatica

113

mijloace ajutătoare, în scopul sporirii efortului muşchilor omoplaţilor, membrelor superioare. Un

mijloc fizic eficient în timpul iernii îl reprezintă mersul pe schiuri.

Recuperarea se desfăşoară pe fondalul unui regim motric raţional, scăderea efortului static

şi dinamic asupra coloanei vertebrale. E necesar de accentuat faptul că, deseori, medicii ortopezi,

în cazul depistării deformaţiilor de orice tip ale coloanei vertebrale, limitează activitatea

motrice a copilului, fapt ce atrage după şine micşorarea rezistenţei organismului la eforturile

fizice, restricţiile de acest gen slăbesc organismul copilul ui, afectează echilibrul psihic al

acestuia, iar toate în sumă fac foarte dificil procesul de recuperare. La desfăşurarea activităţilor

este necesar de a transfera treptat efortul din partea dorsală a corpului spre partea frontală a

acestuia, succesiv majorându-l, în dependenţă de particularităţile copilului vizat.

În cazul scoliozelor de gradul II, complexul metodelor fizice aplicate este în dependenţă de

stabilitatea, gradul curburii şi localizarea scoliozei, precum şi de starea sistemului muscular şi

ligamentar, adică de posibilitatea progresării deformaţiei. La scoliozele de gradul II,

neprogresive, se utilizează în general aceleaşi metode fizice, ca şi în cazul scoliozelor de gradul

I. Rolul de bază revine exerciţiilor kinetoterapeutice. Activităţile pot fi desfăşurate atât

individual, cât şi colectiv, în grupe a câte 5-7 persoane. Cursul integral al exerciţiilor de corecţie

urmează a fi desfăşurat cel puţin 3-4 luni succesiv, cu repetarea acestuia pe parcursul anului. În

complexul metodelor fizice se includ înotul şi mersul pe schiuri.

Totodată, la scoliozele de gradul I şi II, se vor aplica metodele fizice de corecţie pasivă.

Masajul pregăteşte organismul bolnavului pentru efectuarea exerciţiilor fizice şi intensifică

eficacitatea acestora. Este în special recomandat copiilor, organismul cărora este slăbit şi care nu

pot îndeplini exerciţiile de corecţie în volumul şi la efortul necesar. Tehnica procedurii este în

dependenţă de starea funcţională a sistemului muscular şi de caracterul curburii. Masajul părţii

convexe a curburii este mai intensiv decât în partea concavă a acesteia, care este direcţionat, în

mod prioritar, la relaxarea musculaturii. La copii, masajul este îmbinat eficient cu exerciţii

pasive, în dependenţă de localizarea deformaţiei.

Pentru întărirea şi stabilizarea nivelului de corecţie obţinut se utilizează poziţionarea

medicală, de exemplu pe partea laterală a corpului sau în diferite poze asimetrice. Corecţia prin

poziţionare se efectuează de câteva ori pe zi, cu o continuitate totală până la o oră şi jumătate.

Pentru informare autorul comunică, că în cazul scoliozei de gradul III-IV, de obicei, nu se

utilizează mijloace fizice de corecţie a deformaţiei. Metodele fizice, în acest sens, sunt

direcţionate în vederea întăririi corsetului muscular al coloanei vertebrale, îmbunătăţirii funcţiei

de expirare şi antrenării sistemului cardio-respirator. Metodele fizice în acest caz sunt îmbinate

cu mijloace ortopedice (corsete cu caracter corecţional sau fixativ).

Page 114: scolioza idiopatica

114

Sarcina de bază a specialistului, care realizează recuperarea scoliozelor, în ambele cazuri,

urmează a fi fundamentată pe următoarele principii: întărirea organismului copilului; educarea

unei poziţii corecte a corpului şi redresarea sau minimizarea deformaţiei existente.

Recuperarea scoliozelor nefixate necesită un timp mai redus, decât în cazul scoliozelor

fixate. Se desfăşoară, de obicei prin aplicarea metodologiei de grup şi numai uneori individual.

În complexul exerciţiilor fizice aplicate urmează a se acorda preferinţă acelor exerciţii, în cadrul

cărora muşchii se află în stare de contractare şi nu de încordare statică (care urmează a fi evitate).

Complexul de exerciţii aplicat în cazul scoliozelor nefixate poate fi constituit din

următoarele exerciţii: exerciţii introductive (antrenarea elevilor pentru mersul şi alergarea cu

respectarea poziţiei şi respiraţiei corecte – până la 10 minute); exerciţii pregătitoare (exerciţii

pentru mâini, picioare şi corp cu mobilizare elementară, corecţie şi includerea unor mişcări fireşti

în formă de joc – 15-20 minute); exerciţii de corecţie (acordându-se preferinţă celor din poziţie

iniţială în decubit dorsal –20-25 minute); jocuri active şi exerciţii cu mingea –10-15 minute;

exerciţii finale de relaxare – 5-7 minute. De obicei, durata totală a complexului de exerciţii se

încadrează în 90 de minute.

În cazul scoliozelor fixate (semifixate) poate fi aplicat următorul complex de exerciţii

fizice: exerciţii introductive (ca şi la cele nefixate, dar în unele cazuri cu anumite limitări – 3-4

minute); exerciţii pregătitoare (exerciţii pentru gât, mâini, picioare şi corp cu elemente de

corecţie şi mobilizare parţială – 8-10 minute, cu extinderea scheletică pasivă a coloanei

vertebrale); exerciţii de corecţie (acordându-se preferinţă celor din poziţie iniţială în decubit

dorsal, cvadruped, cu extinderea scheletică activă a coloanei vertebrale – 20-25 minute); jocuri

active şi exerciţii cu mingea (cu anumite limitări) – 5-6 minute; exerciţii finale de relaxare – 2-3

minute. Durata totală a complexului de exerciţii nu trebuie să depăşească 90 de minute.

Specialiştii, care realizează recuperarea scoliozelor trebuie să cunoască următoarele:

- limitele acestui tratament;

- momentul exact în care trebuie să recurgă la mijloace mai puternice;

- tipul constituţional al copilului cu care are de a face şi să-şi propună scopuri şi mijloace

în funcţie de acest tip.

În scopul unor activităţi kinetoterapeutice eficiente şi rezultative, urmează a fi luate în

consideraţie următoarele principii de bază în aplicarea recuperării:

a) Principiul precocităţii. Procesul de recuperare trebuie început cât mai devreme. Orice

întârziere atrage după sine prelungirea perioadei de tratament şi reduce şansa unor rezultate mai

bune. Recuperarea trebuie iniţiată cu precocitate, inclusiv pentru a preveni apariţia şi fixarea

diverselor atitudini corporale.

Page 115: scolioza idiopatica

115

b) Principiul gradării efortului. În kinetoterapie este obligatorie, în unele cazuri având

importanţă decisivă. Urmează a fi abordată recuperarea cu exerciţii trecând de la simplu la

complex, de la uşor la greu. Complexul de exerciţii va fi realizat în funcţie de necesităţi, ţinând

cont de posibilităţile reale de susţinere a eforturilor.

c) Principiul continuităţii. Recuperarea în kinetoterapie este de cele mai multe ori de lungă

durată. Întreruperea poate avea drept consecinţă nu numai prelungirea evoluţiei proceselor de

recuperare, dar şi un regres considerabil proporţional cu durata întreruperii [48;69]. Activitatea

kinetoterapeutică trebuie continuată până la refacerea totală a segmentului afectat sau până se

atinge stoparea procesului de progresare a defectului.

d) Principiul individualizării recuperării. Se impune necesitatea instituirii unui tratament

strict individualizat, pornind de la faptul că este tratată o persoană şi nu o boală luată la general.

Pentru aceasta trebuie să se ţină cont de o serie de factori, inclusiv cei care ţin de persoana

bolnavă (starea psihică, nivelul intelectual, vârsta), de natura diagnosticului şi a segmentului

afectat, precum şi de factorii ce determină calitatea procesului de recuperare [1;14;86;101;121].

În literatura de specialitate mai sunt expuse un şir de principii speciale general acceptate de

majoritatea cercetătorilor şi practicienilor:

1. Orice scolioză în procesul de recuperare trebuie văzută de către medic, cel puţin o dată

pe lună;

2. Părinţii unui astfel de copil trebuie avertizaţi asupra consecinţelor grave ale afecţiunii;

3. La primul semn al decompensării să se apeleze la mijloace majore;

4. Dacă există cifoză şi nu are tendinţe la reducere, dacă sunt prezente tulburări hormonale

care nu dau semne să se normalizeze curând, se recomandă intervenţia chirurgicală;

5. În formarea şi decompensarea unei scolioze se poate implica detrimental un psoas iliac

contractat sau retractat [96].

În afara exerciţiilor kinetice propriu-zise, la recuperarea scoliozelor pot fi utilizate

tehnicile de masaj: netezirea superficială, fricţiunea, frământatul profund şi vibraţia. Ca metodă

complexă de o importanţă deosebită este înotul curativ.

Rezultatele cercetărilor pot fi utilizate în mai multe domenii, în special în vederea

kinetoprofilaxiei deficienţelor aparatului locomotor cercetate în lucrarea de faţă (scolioza),

precum şi în activităţile kinetice de recuperare a acestora, inclusiv: aprecierea stării funcţionale a

coloanei vertebrale a copiilor din ciclul primar; aplicarea combinată a mijloacelor şi metodelor

fizice în procesul de tratare şi profilaxie a atitudinilor scoliotice; îmbunătăţirea metodelor

practice de depistare şi recuperare a deficienţelor fizice la elevi; posibilitatea utilizării

rezultatelor investigaţiilor în procesul de pregătire a noilor cadre în domeniu; ridicarea nivelului

Page 116: scolioza idiopatica

116

de pregătire teoretică şi practică a profesorilor de educaţie fizică, în domeniul cercetat în lucrarea

de faţă.

3.5. Concluzii la capitolul 3.

Rezultatele obţinute în cadrul experimentului pedagogic, care a avut ca bază

implementarea Programei-model experimentale pentru copii cu scolioză de gradul II din clasa

IV-a, denotă că indicii dezvoltării fizice sunt net în favoarea grupei experimentale (P<0,05).

Astfel, la fetele grupei experimentale s-au îmbunătăţit veridic indicii volumului vital al

plămânilor (P<0,001), ai perimetrului cutiei toracice (P<0,001), precum şi ai excursiei cutiei

toracice (P<0,001). La sfârşitul experimentului la copii au scăzut veridic indicii greutăţii

(P<0,05), frecvenţa contracţiilor cardiace (P<0,01), frecvenţa respiratorie (P<0,001), evoluţii cu

efect pozitiv scontat. Indicele Pinie demonstrează trecerea treptată a copiilor de la nivelul

satisfăcător (27) la un nivel mai calitativ (mediu: 23) proporţional dezvoltării şi rezistenţei

corpului. În ce priveşte, dinamica indicelui Erisman,s-a fixat redresarea conformaţiei toracice

(+3,00).

De notat, că mijloacele şi metodele de educaţie fizică direcţionată, utilizate în perioada

desfăşurării experimentului pedagogic, nu au avut o influenţă negativă asupra dezvoltării fizice şi

funcţionale a organismului copiilor din grupele experimentale.

Aplicarea direcţionată a mijloacelor specializate de educaţie fizică încadrate în Programa-

model experimentală, realizate la orele şcolare organizate suplimentar a reuşit influenţarea

pozitivă a dezvoltării fizice şi a nivelului pregătirii psihomotorii la copiii cu scolioze de gradul II

şi ameliorarea parametrilor de bază ai aparatului lor locomotor.

Programa-model experimentală şi-a demonstrat eficacitatea prin soluţionarea sarcinilor de

recuperare a elevilor (fete) din clasa a IV-a cu scolioză pronunţată de gradul II şi a permis prin

ordonarea unor complexe de mijloace şi metode generale şi specializate ale educaţiei fizice de a

reduce scolioza de gradul II a elevilor până la gradul I.

Page 117: scolioza idiopatica

117

CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI

Analiza şi generalizarea datelor din literatura de specialitate, precum şi rezultatele

cercetării experimentale a fenomenului recuperării şi prevenirii scoliozei la copiii din ciclul

şcolar primar, ne-a permis să formulăm următoarele concluzii:

1. Starea aparatului locomotor la copiii din ciclul primar se caracterizează prin anumite

procese ontogenetice de ordin fizic, psihic şi morfofuncţional. Deficienţele coloanei

vertebrale se dezvoltă în special în perioadele de creştere a scheletului. Ca urmare, la

elevii din ciclul primar se înregistrează anumite cazuri de devieri de la starea normală,

care se exprimă în particular prin scolioze de diferite grade. La finele ciclului primar,

boala scoliotică ocupă primul loc printre alte deformaţii ale coloanei vertebrale,

preponderent fiind întâlnită la fete (de 4 -5 ori mai des decât la băieţi). Cu cât aceasta va

apare la o vârstă mai tânără, cu atât evoluţia va fi mai gravă. Aceste abateri condiţionează

efecte negative şi asupra altor sisteme ale organismului (respirator, cardiovascular,

nervos ş.a.), provocând tulburări atât în dezvoltarea fizică a acestora, cât şi în pregătirea

lor psihomotorie.

2. Cauzele apariţiei scoliozei sunt diverse, însă la originea acesteia nu poate fi pusă o

anumită cauză concretă, dat fiind faptul că pentru iniţierea ei este necesară existenţa a trei

factori de bază: schimbări statico-dinamice, generate de diverse cauze, de obicei de

poziţia incorectă; factorul primar patologic (de exemplu, insuficienţa aparatului

neuromuscular şi ligamentar); dereglarea schimbului de substanţe. Profilaxia scoliozei

trebuie să fie direcţionată spre anularea cauzelor care pot genera aceste devieri, spre

dezvoltarea şi întărirea sistematică a musculaturii spatelui, abdomenului şi membrelor

inferioare. Activitatea profilactică trebuie să fie desfăşurată în primul rând pentru copiii

de vârstă preşcolară şi elevii ciclului primar. Personalul medical din şcoli, în cadrul

controalelor periodice trebuie să se concentreze atenţia asupra stării generale a aparatului

locomotor, a stării musculaturii corpului în poziţie aşezată şi în picioare, iar pedagogii

urmează să cunoască particularităţile anatomico-fiziologice ale copiilor, bazele

fiziologice ale exerciţiului fizic şi muncii fizice.

3. În recuperarea scoliozelor, mijloacele fizice sunt importante pentru întărirea

musculaturii, în conjuncţie cu purtatul corsetului. În plus, exerciţiile au un rol benefic

pentru sănătatea elevilor - respiraţie, mobilitate, musculatură, flexibilitatea coloanei. Ca

urmare a practicării sistematice a exerciţiului fizic, apar în organism apar efecte locale

sau generale, imediate sau tardive, trecătoare sau de durată, care îmbunătăţesc structura şi

funcţionalitatea corpului uman în general, şi a coloanei vertebrale în special. Orice

Page 118: scolioza idiopatica

118

activitate cu caracter fizic constituie şi o stimulare pentru muşchi, cărora le îmbunătăţeşte

proprietăţile fiziologice şi calităţile fizice.

4. Observaţia pedagogică şi analiza datelor statistice ne-a permis să scoatem în evidenţă

faptul că incidenţa scoliozei printre copiii din şcolile primare din municipiul Chişinău

constituie în medie aproximativ 6-10 % din totalul elevilor de la această treaptă, iar

fenomenul are tendinţă de extindere. La elevii ciclului primar din municipiul Chişinău

care suferă de dereglări de atitudine, în special de scolioză, se observă o reducere a

nivelului minim de mobilitate, în majoritatea cazurilor se înregistrează senzaţii de durere,

fapt care reduce considerabil integrarea lor psihosocială.

5. Analiza programei existente la disciplina educaţia fizică în ciclul primar, atât

curriculum-ul pentru clasele I-IV-a, cât şi programa pentru elevii din grupele medicale

speciale, ne-a permis să conchidem că acestea nu conţin mijloace speciale pentru

recuperarea şi prevenirea scoliozei. Totodată, analiza şi generalizarea rezultatelor

sondajului sociologic a scos în evidenţă problemele care împiedică actualmente

desfăşurarea procesului de prevenire, recuperare a scoliozei în cadrul lecţiilor de educaţie

fizică. Ca urmare, am optat în favoarea unei Programe-model experimentale (cunoştinţele

generale şi specifice, activităţile motrice) pentru recuperarea scoliozei.

6. Programa-model experimentală la educaţia fizică a fost fundamentată pe două aspecte

primordiale, pe de o parte specificul dezvoltării fizice şi pregătirii psihomotorii la elevii

din ciclul primar, iar pe de altă parte - sistemul de mijloace specifice ale educaţiei fizice.

Programa-model are finalitatea de a obţine recuperarea şi profilaxia scoliozelor la elevii

claselor a IV-a cu scolioză de gradul II. Programa-model include minimum 150 de ore

într-un an de studii. În programul săptămânal am inclus 3 ore a câte 90 minute fiecare.

7. Rezultatele obţinute în cadrul experimentului pedagogic, care a avut ca bază

implementarea Programei-model experimentale pentru copii cu scolioză de gradul II din

clasa IV-a, denotă că indicii dezvoltării fizice sunt net în favoarea grupei experimentale

(P<0,05). Astfel, la fetele grupei experimentale s-au îmbunătăţit veridic indicii volumului

vital al plămânilor (P<0,001), ai perimetrului cutiei toracice (P<0,001), precum şi ai

excursiei cutiei toracice (P<0,001). La sfârşitul experimentului la copii au scăzut veridic

indicii greutăţii (P<0,05), frecvenţa contracţiilor cardiace (P<0,01), frecvenţa respiratorie

(P<0,001), evoluţii cu efect pozitiv scontat. Indicele Pinie demonstrează trecerea treptată

a copiilor de la nivelul satisfăcător (27) la un nivel mai calitativ (mediu: 23) proporţional

dezvoltării şi rezistenţei corpului. În ce priveşte, dinamica indicelui Erisman,s-a fixat

redresarea conformaţiei toracice (+3,00). De notat, că mijloacele şi metodele de educaţie

Page 119: scolioza idiopatica

119

fizică direcţionată, utilizate în perioada desfăşurării experimentului pedagogic, nu au avut

o influenţă negativă asupra dezvoltării fizice şi funcţionale a organismului copiilor din

grupele experimentale.

8. În corespundere cu problema ştiinţifică importantă soluţionată, anume asigurarea unei

direcţii de însănătoşire educaţiei fizice a copiilor din ciclul primar cu scolioză de gradul

II prin elaborarea şi implementarea unei Programe-model experimentale, această

programă şi-a demonstrat eficacitatea în experimentul pedagogic de bază care l-am

desfăşurat. Influenţa direcţionată a mijloacelor specializate ale educaţiei fizice, încadrate

în Programa-model experimentală, ne-a permis de a îmbunătăţi considerabil starea

aparatului locomotor a copiilor cercetaţi, precum şi de a îmbunătăţi considerabil

mobilitatea laterală a coloanei vertebrale în decubit lateral stâng. Folosirea direcţionată a

mijloacelor specializate ale educaţiei fizice încadrate în Programa-model experimentală,

realizate la orele organizate suplimentar, comparativ cu organizarea tradiţională a

manifestărilor motrice, permite influenţarea pozitivă asupra dezvoltării fizice şi

psihomotorii la copiii cu scolioze de gradul II, în majoritatea cazurilor acesta reducându-

se până la gradul I. Ca urmare, în rezultatul experimentului am obţinut reducerea gradului

scoliozei la copiii din grupa experimentală în 95 % din cazuri, fapt confirmat prin analiza

comparativă a datelor experimentale, precum şi de implementarea rezultatelor în practică.

* * *

1. Lecţiile pentru copiii cu scolioză de gradul II trebuie să fie organizate în afara orarului,

câte 90 de minute fiecare. Aceste ore trebuie să fie efectuate de către specialistul de educaţie

fizică, sub supravegherea asistentului medical.

2. Orele speciale trebuie să fie organizate nu ca o procedură terapeutică, ci ca o parte a

sistemului educaţiei fizice, în baza unei concepţii sistemice şi complexe pentru perioada

îndelungată de recuperare.

3. Extinderea volumului şi conţinutului mijloacelor folosite în scopul recuperării

(corecţiei) atitudinilor deficiente la elevi şi prevenirea acestora la cei sănătoşi urmează a fi

realizată prin încadrarea orelor speciale de recuperare a scoliozei într-o programă specială la

educaţia fizică, bazată pe mijloace generale şi specializate, atât de tentă profilactică, cât şi de

dezvoltare psihomotorie.

4. Formarea, în cadrul orelor de educaţie fizică, a unor abilităţi privind dezvoltarea fizică

corectă a elevilor prin folosirea exerciţiilor direcţionate şi specializate, care şi-au demonstrat

experimental eficacitatea. În reabilitarea scoliozelor la copiii claselor a IV-a este necesară

Page 120: scolioza idiopatica

120

aplicarea mijloacelor, metodelor şi formelor educaţiei fizice cu caracter competitiv şi de joc,

fiind însoţite în mod obligatoriu de acompaniere muzicală.

5. Profilaxia apariţiei deformaţiilor coloanei vertebrale urmează a fi efectuată de la o

vârstă fragedă, în special în învăţământul preşcolar şi primar, precum şi imediat după suportarea

de către elev a diferitor maladii ce pot genera apariţia acestora (traumatisme, poliomielită,

paralizie ş.a.). Se impune imperios necesitatea intensificării parteneriatului educaţional elev-

profesor-medic-părinte în scopul prevenirii şi corecţiei scoliozei şi altor dereglări de atitudine.

6. Dotarea instituţiilor de învăţământ cu literatură specială şi recomandări metodice în

vederea eficientizării activităţii de recuperare şi de prevenire a abaterilor de la dezvoltarea fizică

normală.

7. Educarea, în cadrul orelor de educaţie fizică, a unor abilităţi privind dezvoltarea fizică

corectă şi fortificarea sănătăţii. Acest fapt poate fi realizat prin îmbinarea eficientă în programul

de studii primar a dezvoltării abilităţilor fizice complexe, cu instruirea sistematică asupra

importanţei unor sau altor tipuri de exerciţii fizice şi sport, precum şi a regulilor de prevenire,

care urmează a fi respectate atât în timpul efectuării exerciţiilor fizice şi practicării sportului, cât

şi în viaţa cotidiană.

8. Informarea elevilor referitor la cauzele deficienţelor ortopedice şi a măsurilor de

prevenire a acestora în cadrul orelor de clasă şi altor activităţi extracurriculare.

Page 121: scolioza idiopatica

121

Bibliografie

Bibliografie în limba romînă:

1. Antonescu D. Corectarea coloanei vertebrale. Bucureşti: Editura medicală, 1993. 192 p.

2. Arseni C. Problematica sănătăţii azi şi în viitor. Bucureşti: Academia RSR, 1984. 159 p.

3. Atanasiu C. Particularităţile de creştere la copii şi juniori şi valorificarea lor la

antrenament. În: Revista de Educaţie Fizică şi Sport. Bucureşti, 1988, nr 5, p. 20-29.

4. Babancki I. Optimizarea procesului de învăţământ. Bucureşti: Editura didactică şi

pedagogică, 1979. p. 239-241.

5. Baciu C. Anatomia funcţională şi biomecanică a aparatului locomotor. Bucureşti:

Editura Medicală, 1977. 562 p.

6. Baciu C. Aparatul locomotor. Anatomie funcţională biomecanică. Bucureşti: Editura

Medicală, 1981. 675 p.

7. Baciu C. Kinetoterapie pre- şi postrecuperatorie. Bucureşti: Editura Medicală, 1981;

139p.

8. Baciu C. Kinetoterapia. Bucureşti: Editura Sport – Turism, 1981. 263 p.

9. Badiu T. Educaţia fizică a copiilor şi şcolarilor. Chişinău: Editura Gurada – Art, 1999.

363 p.

10. Bălteanu V. Particularităţile mijloacelor pentru prevenirea şi corectarea deficienţelor

fizice. Iaşi, 1995. p. 193-201.

11. Bălteanu V. Tactul pedagogic al profesorului de educaţie fizică. În: Zilele Universităţii

„Al. I. Cuza”. Iaşi, 1996, p. 40-44.

12. Bălteanu V. Pregătirea studenţilor facultăţilor de Educaţie Fizică şi Sport pentru

activitatea didactică de profilaxie-corectare a deficienţelor fizice la elevi. Teză de doctor

în ştiinţe pedagogice. Chişinău, 1999. 230 p.

13. Beloiu M. Cercetarea potenţialului biometric la tineri. Bucureşti: Editura Medicală, 1972.

203 p.

14. Birtolan Ş. Exerciţiul fizic şi coloana vertebrală. Bucureşti: Editura Sport-Turism, 1978.

168 p.

15. Bota C. Fiziologia educaţiei fizice şi sportului. Bucureşti: Editura MTS, 1999. 245 p.

16. Bratu I. Gimnastica pentru prevenirea şi corectarea deficienţelor fizice. Bucureşti:

Editura Sport-Turism, 1977. 243 p.

17. Bucur I. Afecţiunile aparatului locomotor. Timişoara: Editura Facla, 1974. 291 p.

Page 122: scolioza idiopatica

122

18. Bucur C. Educarea ţinutei corporale corecte la vârsta copilăriei, preocupare importantă

în atenţia părinţilor şi cadrelor didactice de toate specialităţile. În: Caiet documentar.

Timişoara, 1982, p. 95-100.

19. Budică C. Kinetoterapia în afecţiunile ortopedico-traumatice. Bucureşti: Editura

Fundaţiei „România de Mâine”, 2005. 235 p.

20. Caun E., Dorgan V. Educaţia fizică a elevilor cu deficienţe de coloană. În: Teoria şi arta

educaţiei fizice în şcoală. Chişinău, 2006, nr 2, p. 52-54.

21. Caun E., Dorgan V. Educaţia fizică a elevilor ce suferă de boala scoliotică. În: Teoria şi

arta educaţiei fizice în şcoală. Chişinău, 2006, nr 4, p. 54-58.

22. Caun E., Morosan R. Sănătatea elevilor în şcolile naţionale. În: Tezele conferinţei

ştiinţifice internaţionale. Chişinău, 1993, vol. 2, p. 40-41.

23. Caun E. Gimnastica medicală în ortopedie. Chişinău: Editura INEFS, 1999. 124 p.

24. Chiriţă G. Optimizarea lecţiei de educaţia fizică. Bucureşti: Editura Sport-Turism, 1976.

121 p.

25. Congresul al IV-lea al ortopezilor-traumatologi din Republica Moldova. Chişinău, 1996.

106 p.

26. Cordun M. Kinetologie medicală. Bucureşti: Editura Axa, 1999. 435 p.

27. Cristea A. Kinetoterapie pre şi postoperatorie. Bucureşti: Editura Medicală, 1981. 124 p.

28. Curricum scolar. Clasele I-IV. Chişinău: Editura Lumina, 1995. 27 p.

29. Dan M. Educaţia pentru sănătate corporală. Oradea: Editura Universităţii din Oradea,

2004. 138 p.

30. Dan M. Pregătirea profesional pedagogică a studenţilor de la facultăţile de kinetoterapie

pentru activitatea recuperatorie didactică. În: Articolele Conferinţei Ştiinţifice Naţionale

„Interdisciplinaritate”. Bucureşti, 2002, p. 119-124.

31. Dan M. Probleme actuale ale pregătirii profesional-pedagogice a specialistului de

kinetoterapie în învăţământul de masă. Chişinău: Editura Ştiinţa, 2002. 135 p.

32. Deleanu M., Cohn M. Gimnastica corectivă şi masaj. Timişoara: Editura Politehnică,

1978. 186 p.

33. Demeter A. Bazele fiziologice ale educaţiei fizice şcolare. Bucureşti: Editura Sport-

Turism, 1974. 204 p.

34. Demeter A. Bazele fiziologice şi biochimice ale formării deprinderilor motrice.

Bucureşti: Editura Sport-Turism, 1982. 92 p.

Page 123: scolioza idiopatica

123

35. Dragan I. şi alţii. Masaj. Automasaj. Refacere. Recuperare. Bucureşti: Editura Cucuţeni,

1995. 184 p.

36. Dragnea A., Bota A. Teoria activitatilor motrice. Bucureşti: Editura Didactică şi

Pedagogică, 1999. 284 p.

37. Duma E. Deficienţele de dezvoltare fizică. Cluj-Napoca: Editura Agronaut, 1997. 285 p.

38. Dumitru D. Reeducarea funcţională în afecţiunile coloanei vertebrale. Bucureşti: Editura

Sport-Turism, 1984. 178 p.

39. Epuran M. Asistenţa psihologică în kinetoterapie. Note de curs. Cluj-Napoca:

Universitatea Babeş-Bolyai, 2001. 132 p.

40. Epuran M. Metodologia cercetării activităţilor corporale. Bucureşti: ANEFS, 1992. 458

p.

41. Epuran M. şi alţii. Psihologia educaţiei fizice. Bucureşti: Editura Universităţii

Ecologice, 1994. 253 p.

42. Epuran M., Cordun M., Mârza M. Asistenţă, consiliere şi intervenţii psihomedicale în

sport şi kinetoterapie. Bucureşti: Editura Fundaţiei Prohumanitas, 2006. 148 p.

43. Educaţia fizică. Curriculum şcolar pentru clasele a IV-a. Chişinău: Editura Univers

pedagogic, 2006. 28 p.

44. Fătu Z. Ritmică şi gimnastică medicală. Cluj: Editura uz intern, 1969. 206 p.

45. Fieldler P. Metodica educaţiei fizice şi sportive. Iaşi: Universitatea „Al.I.Cuza”, 1994.

176 p.

46. Firifiţă M. Exerciţiul fizic, valoros medicament natural. Bucureşti: Editura Ceres, 1980.

276 p.

47. Firifiţă M. Gimnastica medicală la domiciliu. Bucureşti: Editura Sport-Turism, 1989.

239 p.

48. Fozza C. Îndrumar pentru corectarea deficienţelor fizice la şcolari. Bucureşti: IEFS,

1977. 160 p.

49. Fozza C., Nicolaescu V. Gimnastica corectivă şi masaj. Bucureşti: IEFS, 1980. 194 p.

50. Gotovţev A., Selivanov V. Cultura fizică medicală şi masajul. Chişinău: Editura Univers

pedagogic, 1998. 255 p.

51. Harghidan V. Metode de psihodiagnostic. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică,

1997. 227 p.

52. Iamandescu I. Psihologie medicală. Bucureşti: Editura Infomedica, 1997. 280 p.

Page 124: scolioza idiopatica

124

53. Iankelevici E. Educaţia ţinutei corecte. Bucureşti: Editura tineretului, cultură fizică şi

sport, 1958. 216 p.

54. Ifrim M. Antropologie motrice. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1986.

164 p.

55. Ionescu A. Despre atitudinea corectă a corpului. Bucureşti: UCFS, 1961. 272 p.

56. Ionescu A. Gimnastica medicală. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1964.

192 p.

57. Ionescu A., Mazilu V. Creşterea normală şi dezvoltarea armonioasă a copilului.

Bucureşti: CNEFS, 1968. 299 p.

58. Ionescu A., Mazilu V. Exerciţiul fizic în slujba sănătăţii. Bucureşti: Editura Stadion,

1971. 168 p.

59. Ionescu A., Ştirbu I. Cultura fizică medicală. Cluj: Editura uz intern, 1972. 252 p.

60. Ionescu A., Moţet D. Corectarea deficienţelor fizice la copiii de vârsta şcolară.

Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1994. 264 p.

61. Ionescu G. Introducere în psihologia medicală. Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1973.

280 p.

62. Jianu M. Ortopedie şi traumatologie pediatrică. Bucureşti: Editura Tradiţie, 1995. 147 p.

63. Kiss I. Fizio-kinetoterapia şi recuperarea medicală. Bucureşti: Editura Medicală, 1999.

256 p.

64. Marcu V. Bazele teoretice ale exerciţiului fizic în kinetoterapie. Oradea: Editura

Universităţii din Oradea, 1995. 127 p.

65. Marcu V. Masaj şi kinetoterapie. Bucureşti: Editura Sport-Turism, 1983. 528 p.

66. Marcu V. şi alţii. Perspective în abordarea practicării exerciţiilor fizice de către elevii

„scutiţi”. Bucureşti, 2001. 238 p.

67. Marcu V., Dan M. Kinetoterapie. Oradea: Editura Universităţii din Oradea, 2006. 226 p.

68. Marcu V., Filimon L. Psihopedagogie pentru formarea profesorilor. Oradea: Editura

Universităţii din Oradea, 2003. 354 p.

69. Mîrza D. Ameliorarea actului recuperator kinetoterapeutic prin implicarea factorilor de

personalitate şi aplicarea legităţilor psihologice ale relaţiilor terapeut-pacient. Iaşi:

Editura Tehnopress, 2005. 353 p.

70. Mîrza D. Bazele teoretico-metodice ale exerciţiului fizic. Note de curs. Bacău: Editura

Plumb, 2007. 303 p.

71. Mîrza D. Kinetoprofilaxia primară. Iaşi: Editura Tehnopress, 2005. 138 p.

Page 125: scolioza idiopatica

125

72. Mîrza D. Reflexologia în kinetoterapie. Bacău: Editura Symbol, 2002. 186 p.

73. Marolicaru M. Tratarea diferenţială în educaţia fizică. Bucureşti: Editura Sport-Turism,

1986. 120 p.

74. Moţet D. Bazele kinetoterapiei. Curs pentru IDD. 2 volume. Bacău: Universitatea Bacău,

2000. 141 p.

75. Moţet D. Îndrumător terminologic pentru studenţii secţiilor de kinetoterapie. Bacău:

Editura Deşteptarea, 1997. 127 p.

76. Moţet D. Psihopedagogia recuperării handicapurilor neuromotorii. Bucureşti: Editura

Humanitas, 2001. 207 p.

77. Moţet D., Mîrza D. Bazele teoretico-metodice ale exerciţiului fizic în kinetoterapie

(activităţi motrice). Bacău: Universitatea Bacău, 1995. 130 p.

78. Munteanu A. Psihologia copilului şi a adolescentului. Timişoara: Editura Augusta, 2003.

291 p.

79. Nica A. Compendiu de medicină fizică şi recuperare. Bucureşti: Editura Universitară

„Carol Davila”, 1998. 310 p.

80. Niculescu G., Ifrim M. Compendiu de anatomie. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, 1988. 768 p.

81. Niţescu V. Anatomie funcţională. Biomecanică şi ortopedie. Bucureşti: Editura Didactică

şi Pedagogică, 1995. 366 p.

82. Obraşcu C. şi alţii. Corectarea coloanei vertebrale. Bucureşti: Editura Medicală, 1993.

190 p.

83. Plas F., Hagran E. Kinetoterapie activă. Bucureşti: Editura Polirom, 2001. 383 p.

84. Popa D. Terapia ocupaţională pentru aparatul locomotor. Oradea: Editura Universităţii

din Oradea, 2000. 273 p.

85. Popescu R. şi alţii. Ghid de evaluare clinică şi funcţională în recuperarea medicală.

Craiova: Editura Medicală Universitară, 2004, vol. 1. 144 p.

86. Popescu R. Medicina Fizică, Balneoclimatologie şi Recuperare. Craiova: Editura

Medicală Universitară, 2005. p. 82-106.

87. Popescu R., Bighea A. Curs de medicină fizică, balneo-climatologie şi recuperare

medicală. Craiova: Editura ACSA, 1995. 158 p.

88. Popescu R., Bighea A. Noţiuni practice de medicină recuperatorie. Craiova: Editura

AGORA, 1997. 119 p.

Page 126: scolioza idiopatica

126

89. Popescu R., Marinescu L. Bazele fizice şi anatomice ale kinetologiei. Testarea musculo-

articulară. Craiova: Editura AGORA, 1999. 261 p.

90. Psihologie generală şi medicală. Chişinău: Editura Ştiinţa, 1993, vol. 2. 120 p.

91. Psihologie generală. Suport de curs. Chişinău: USMF, 2007. 366 p.

92. Radu I. Metodologie psihologică şi analiza datelor. Bucureşti: Editura Sincron, 1993.

439 p.

93. Radu Gh. Introducere în psihopedagogia şcolarilor cu handicap. Bucureşti: Editura

Sincron, 1999. p.162-178.

94. Rădulescu A. Scoliozele. Bucureşti: Academia RPR, 1961. 164 p.

95. Rinderu E., Rusu L., Rosulescu E. Anatomia omului. Bazele anatomice ale mişcării.

Craiova: Editura Universitaria, 2003, vol. 1. 300 p.

96. Robănescu N. Readaptarea copilului cu handicap fizic. Bucureşti: Editura Medicală,

1976. 289 p.

97. Robănescu N. Reeducarea neuro-motorie. Bucureşti: Editura Medicală, 2001. 292 p.

98. Roşca M. Metode de psihodiagnostic. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1972.

120 p.

99. Sbenghe T. Bazele teoretice şi practice ale kinetoterapiei. Bucureşti: Editura Medicală,

1999. 449 p.

100. Sbenghe T. Kinetologia la domiciliu. Bucureşti: Editura Medicală, 1999. 421 p.

101. Sbenghe T. Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare. Bucureşti: Editura

Medicală, 1987. 564 p.

102. Sbenghe T. Kinesiologie. Bucureşti: Editura Medicală, 2002. 622 p.

103. Sidenco E. Coloana vertebrală şi membrul inferior – evaluare mioarticulară în

kinetoterapie şi medicina sportivă. Bucureşti: Editura Fundaţiei „România de Mâine”,

2003. 320 p.

104. Stepanov T., Bicherschi Ş. Programa de educaţie fizică pentru elevii din grupele

medicale speciale. Chişinău: Editura Lumina, 1995. p. 1-17.

105. Şchiopu U. Introducere în psihodiagnostic. Bucureşti: Centrul de Multiplicare al

Univerşităţii din Bucureşti, 1970. 464 p.

106. Şchiopu U., Verza E. Psihologia vârstelor (Ciclurile vieţii). Bucureşti: Editura Didactică

şi Pedagogică, 1995. 480 p.

107. Şdic L. Kinetoterapie în recuperarea algiilor şi tulburărilor de statică. Bucureşti: Editura

Medicală, 1981. 187 p.

Page 127: scolioza idiopatica

127

108. Şerbescu C. Kinetoterapia deficienţelor fizice. Oradea: Editura Univerşităţii din Oradea,

2003. 159 p.

109. Tuchilă I. Coloana vertebrală. Elemente structurale şi de biomecanică. În: Materialele

conferinţei internaţionale de Comunicări Ştiinţifice. Bucureşti, 4 decembrie 2009.

110. Tuchilă I. Eficienţa aplicării kinetoterapiei în tratamentul scoliozei. În: Materialele

conferinţei internaţionale a doctoranzilor, ed. a VI-a. Chişinău: USEFS, 2009.

111. Tuchilă I. Scolioza – factor cu o influenţă negativă asupra dezvoltării fizice şi

morfologice a aparatului locomotor la elevi. În: Teoria şi arta educaţiei fizice în şcoală.

Chişinău, 2009, p. 51-53.

112. Tuchilă I. Aprecierea tempoului dezvoltării elevilor din ciclul primar prin prisma

indicelui Pinie şi Erisman. În: Noi evoluţii educaţionale sportive, manageriale,

kinetoterapeutice şi de timp liber în context european: Materialele conferinţei ştiinţifice

internaţionale. Braşov, 25-27 martie 2010. p.101-106.

113. Tuchilă I. Evaluarea stării aparatului locomotor la elevii din ciclul primar cu scolioză.

În: Noi evoluţii educaţionale sportive, manageriale, kinetoterapeutice şi de timp liber în

context european: Materialele conferinţei ştiinţifice internaţionale. Braşov, 25-27 martie

2010. p. 106-111.

114. Tuchilă I., Zavalişca A., Demcenco P. Kinetoprofilaxia scoliozilor. În: Teoria şi arta

educaţiei fizice în şcoală. Chişinău, 2009, nr 4, p. 53-56.

115. Tuchilă I., Zavalişca A. Piciorul plat la elevii din trapta gimnazială. În: Teoria şi arta

educaţiei fizice în şcoală. Chişinău, 2006, nr 4, p. 59-63.

116. Tuchilă I., Zavalişca A. Metodele psihopedagogice de recuperare a deficienţilor fizice la

elevii ciclului gimnazial. În: Teoria şi arta educaţiei fizice în şcoală. Chişinău, 2008, nr 2,

p. 50-57.

117. Tuchilă I., Zavalişca A., Demcenco P. Metodologia recuperării deficienţelor fizice la

elevii în perioada pubertară prin mijloacele educaţiei fizice. În: Ştiinţa culturii fizice.

Chişinău, 2009, nr 3.3, p. 85-88.

118. Varna A. Ortopedie. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1965. 152 p.

119. Voiculescu I., Petricu C. Anatomia şi fiziologia omului. Ediţia a IV-a. Bucureşti:

Editura Medicală, 1964. 776 p.

120. Verza E. Psihopedagogie specială. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1996.

34 p.

121. Zaharia C. Scolioza. Clinică, terapie, recuperare. Bucureşti: Editura Medicală, 1991.

176 p.

Page 128: scolioza idiopatica

128

122. Zamora E., Kory M., Zamora D. Elemente practice de fiziologie generală şi de

fiziologie a efortului sportiv. Cluj-Napoca: Casa Cărţii de Ştiinţă, 1996. 132 p.

123. William D. Kinantro-pometria. În: SDP. Bucureşti, 1997, nr 391-394, p. 50-139.

Bibliografie în limba rusă:

124. Адрианов B.A. Организация ортопедо-травматологической помощи детям,

профилактика и ранее лечение заболеваний опорно-двигательного аппарата.

Ленинград: Медицина, 1988. 187 с.

125. Адрианов B.A. Лечебная гимнастика при сколиозах. Ленинград: Медицина, 1960,

с. 4-5; 20.

126. Адрианов B.A. Организация и лечение детей с ортопедическими заболеваниями и

травмами. Ленинград: Медицина, 1990. 246 с.

127. Азаров И.В. Темпы прироста скоростно-силовых качеств у детей младшего и

среднего школьного возраста в связи с критическими периодами развития

двигательной функции: Автореф. дис. канд. пед. наук. Омск, 1983, 22 с.

128. Азолов В.В. Социально-экономические и психологические проблемы в

травматологии и ортопедии. Горький: ГГУ, 1989. 208 с.

129. Алабин В.Г. Исследование средств и методов начальной спортивной подготовки

детей и подростков (на материале легкой атлетики): Автореферат диссepтации

кандидата педагогических наук. Москва, 1966. 22 с.

130. Антропова М.В. Готовность детей к обучению по ряду морфофункциональных и

психофизиологических показателей. В: Основные закономерности роста и развития

детей и критерии периодизации: Материалы докладов симпозиума. Одесса, 1975,

с. 7-11.

131. Антропова М.В. Школьная гигиена детей и подростков. Москва: Медицина, 1982.

336 с.

132. Аксенова А. Взаимодействие медиков психологов и педагогов в работе по

улучшению успеваемости школьников. В: ЛФК и массаж. Москва, 2004, № 3, с. 43-

45.

133. Апостол Л.П. Основные закономерности роста и развития детей и критерии

периодизации. Одесса, 1975. 193 c.

134. Ашмарин Б.А. Теория и методика педагогических исследований в физическом

воспитании. Москва: Физкультура и Спорт, 1978. 223 с.

135. Ашмарин Б.А. Теория и методика физического воспитания. Москва:

Просвещение, 1983. 284 с.

Page 129: scolioza idiopatica

129

136. Ашмарин Б.А. и др. Педагогика физической культуры: Учебное пособие для

студентов высших учебных заведений. Санкт-Петербург: ЛГОУ, 1999. 241 с.

137. Бальсевич В.К. Здоровье в движении. Москва: Физкультура и Спорт, 1988. 68 с.

138. Бальсевич В.К. Онтокинезиология человека: Монография. Москва: Теория и

практика физической культуры, 2000. 275 с.

139. Бернштейн Н.А. Очерки по физиологии движений и физиологии активности.

Москва: Медицина, 1996. 349 с.

140. Благуш П.К. О теории тестирования двигательных способностей. Москва:

Физкультура и Спорт, 1998. 98 с.

141. Булатова М., Линец М., Платонов В. Развитие физических качеств. Теория и

методика физического воспитания (под. ред. Круцевич Т.). Общие основы

физического воспитания. Киев: Олимпийская литература, 2003, том 1. 374 c.

142. Белякова Н. Формирование правильной осанки. Для бесед с родителями

учащихся. В: Физическая культура в школе. Москва, 1999, № 4, с. 55-59.

143. Богуцкая Е.В. Лечебная физическая культура в детской ортопедии. В:

Физкультура и Спорт. Москва, 1983, с. 187-210.

144. Биезинь А.П. Осанка, еѐ пороки и их исправление. Рига: Издание RNIITO, 1963.

125 с.

145. Бубновский С.М. Концепция построения комплексной универсальной лечебно-

оздоровительной методики для применения в средней школе, гимназиях, лицеях в

качестве уроков физического воспитания. В: ЛФК и массаж. Москва, 2002, № 3, с.

9-11.

146. Бунак В.В. Биология человека. Москва: Просвещение, 1968. 458 с.

147. Васильева В.Е. Спортивная медицина и лечебная физическая культура. Москва:

ЦИФК, 1966. 114 с.

148. Вестник травматологии и ортопедии. Москва, 1997, № 4, с. 63-64.

149. Вестник травматологии и ортопедии. Москва, 1999, № 2, с. 5-7.

150. Вертухина-Васютина А.И. Анатомо-физиологические особенности детей и

подростков. Под ред. Маркосяна А.А. Москва: Известия Академии пед. наук.

РСФСР, вып. 97, 1958. 421 с.

151. Властовский В.Г. Акселерация роста и развития детей. Москва: Издательство

МГУ, 1976. 280 c.

Page 130: scolioza idiopatica

130

152. Власова Т.А., Певзнер М.С. О детях с отклонениями в развитии. Москва:

Просвещение, 1973. 256 с.

153. Воргалика В.Г. Пособие по лечебной физкультуре. Горький: Горькийиздат, 1952.

239 с.

154. Водяпицкая О.И. О занятиях с детьми имеющими отклонения в состоянии

здоровья. В: Физическая культура в школе. Москва, 2006, № 3, с. 7-11.

155. Войкова О.С., Зенкевич К.Ф. Лечебная физическая культура с детьми при

сколиозах. Ленинград: Медгиз, 1960. 295.с.

156. Вопросы курортологии, физиотерапии и лечебной физической культуры. Под ред.

Обросова А.Н., Карачевцевой Т.В. Москва, 1976, № 3, с. 24-27.

157. Глазырина Л.Д., Лопетик Т.А. Методика преподавания физической культуры.

Москва: Владос, 2003, 206 с.

158. Годик М.А., Янис С.В. Двигательные качества и их воспитание. Теория и

методика физического воспитания: Учебник для техники физической культуры.

Минск, 1974. с. 167-183.

159. Гримальский Ф.И. Мастерство учителя физической культуры. Кишинев: Лумина,

1978. 72 с.

160. Гужаловский А.А. Основы теории и методики физической культуры. Москва:

Физкультура и cпорт, 1986. 352 с.

161. Гальчинский В.А., Москалу Н. Иследование средств предупреждающих развитие

ассиметрии у школьников. Кишинэу: Штиинца, 1979. с. 15-17.

162. Гандельсман А.Б. Лечебная физическая культура в детской ортопедической

клинике. Ленинград: Медгиз, 1962. 191 с.

163. Глок И. Условный метод оценки осанки в положении стоя. В: ЛФК и массаж.

Москва, 2003, № 4, с. 42-45.

164. Говоркова Л. Проблемы здоровья детей и уроки физической культуры. В: Спорт в

школе. Москва, 2005, № 22, с. 36-38.

165. Гурняк К., Поплавская Ф.Г. Половое созревание девочек с боковым

искривлением позвоночника. В: Физическая культура в школе. Москва, 2004, № 5,

с. 25-26.

166. Дембо А.Г. и другие. Спортивная медицина. Москва: Физкультура и cпорт, 1975.

366 с.

167. Додонова Л.П. Морфофункциональные особенности организма и развития

двигательных качеств у детей в пре- и пубертатном онтогенезе. Индивидуальные

Page 131: scolioza idiopatica

131

типологические особенности. В: Теория и практика физической культуры. Москва,

1994, № 7, с. 30-31.

168. Ермолаев Ю.А. Возрастная физиология. Москва: Высшая школа, 1985. 384 с.

169. Жоржоладзе Т. Динамика физического развития и физической подготовленности

школьников больных сколиозом, в связи с применением лечебной гимнастики:

Автореферат диссepтации кандидата педагогических наук. Тбилиси, 1966, 31 с.

170. Заболевание и повреждение позвоночника у детей. Ленинград, 1981. 145 с.

171. Зацепин Т.С. Ортопедия детского и подросткового возраста. Москва: Медгиз,

1956. 319 с.

172. Извекова Е., Зенгова Н. Иследование эффективности дополнительных занятий по

физической кулбтуры со школьникыми при нарушениях осанки. Алма Ата, 1975.

с.61-67.

173. Из опыта проведения физкультурной паузы. Москва: Медицина, 1957. 88 с.

174. Икова В.В. Лечебная физическая культура при дефектах осанки. Ленинград:

Медгиз, 1963. 64 с.

175. Ильин Е.П. Психология физического воспитания: Учеб. для институтов и

факультетов физической культуры: 2-е изд., испр. и доп.: Издательство РГПУ им.

А.И. Герцена, 2000. 486 с.

176. Коробков А.В., Егоров А.А. О значении двигательной функции для восприятия и

оценки времени. Москва: Физкультура и Спорт, 1962. 146 с.

177. Криворучко Т.С. Справочник по физическому развитию и физической

подготовленности подростков Молдавской ССР. Кишинев: Картя Молдовеняскэ,

1978. 187 с.

178. Крысько В.Г. Психология и педагогика: Схемы и комментарии. Москва:

Издательство Владос-Пресс, 2001. 368 с.

179. Калюжная Р. А. Школьная медицина. Москва: Медицина, 1975. 392 с.

180. Каптелин А.Ф. Гидрокинезотерапия в ортопедии и травматологии. Москва:

Медицина, 1986. 223 с.

181. Кашуба В.А. Биомеханика осанки. Киев: Олимпийская литература, 2003. 260 с.

182. Клиника заболеваний, физиология и гигиена в подростковом возрасте. Под

редакцией Сердюковской Г.Н., Антоновой Л.Т. Москва: Физкультура и Спорт,

1979. 238 с.

183. Конвелов Ю.А. Беречь осанку с молоду. Упражнения для школьников. В:

Физическая культура в школе. Москва, 1994, № 2, с. 16-17.

Page 132: scolioza idiopatica

132

184. Крячко И.А. Лечебная физическая культура. Москва: Медицина, 1964. 246 с.

185. Леонтьева Н.Н., Маринова К.В. Анатомия и физиология детского организма.

Москва: Просвещение, 1986. 287 с.

186. Лечебная гимнастика с детьми при сколиозах возникших на почве нервно-

мышечной недостаточности. Ленинград: НИДОИ, 1960. 106 с.

187. Лечебная физическая культура при некоторых ортопедических заболеваниях.

Ленинград: НИДОИ, 1961. 222 с.

188. Липовцева Т.В., Водяпицкая О.И. Лечебная физическая культура в условиях

школы. В: Физическая культура в школе. Москва, 2007, № 3, с. 26-27.

189. Ловейко И.Д. Лечебная физическая культура у детей при дефектах осанки,

сколиозах и плоскостопии. Москва: Медицина, 1982. 144 с.

190. Ловейко И.Д. Формирование осанки у школьников. Москва: Просвещение, 1970.

95с.

191. Лубышев Л.И., Косихин В.П. Кадровая поддержка развития инновационных

процессов в физическом воспитании. В: Теория и практика физической культуры.

Москва, 1997, № 1. с. 2-4.

192. Лучинина Т. Школьные занятия в специальной медицинской группе. Киров:

Правда, 1964. 100 с.

193. Маркусас Ф.Г. Актуальные вопросы спортивной медицины и лечебной

физкультуры. Таллин, 1977. 136 с.

194. Маркосян А.А. Вопросы возрастной физиологии. Москва: Просвещение, 1974.

269 с.

195. Мачинский В.И. Гимнастика исправляющая осанку. Москва: Медицина, 1969. 72

с.

196. Мошков В.Н. Активная коррекция деформаций позвоночника. Москва: Медгиз,

1949. 253 с.

197. Маршук В.Л. и другие. Методики психо-диагностики в спорте. Москва:

Просвещение, 1984. 189 с.

198. Масальгин Н.А. Математико-статистические методы в спорте. Москва:

Физкультура и спорт, 1974. 151 с.

199. Моторин К.М. Анализ особенностей профессиональной деятельности учителя

физической культуры. Диссepтация кандидата педагогических наук. Лeнингрaд,

1980, 197 с.

Page 133: scolioza idiopatica

133

200. Подъяпольская А.А., Уварова А.В. Опыт лечения и профилактики деформаций

позвоночника у детей. Москва: Медицина, 1960. 155 с.

201. Полеся Г.В., Петренко Г.Г. Лечебное плавание при нарушениях осанки и сколиозе

у детей. Киев: Здоровье, 1980. 143 с.

202. Попов С.Н. Лечебная физическая культура. Москва: Медицина, 2005. 413 с.

203. Попов С.Н., Валеев Н.М., Гарасева С.Т. Лечебная физическая культура. Москва:

Академия, 2004. 416 с.

204. Попов С.Н. Лечебная физическая культура. Ростов-на-Дону: Феникс, 2008. 261 с.

205. Путилова А.А. Сколиозы и их консервативное лечение. Киев: УНИОТ, 1959. 53 с.

206. Рейзман А.М. Деторсионные упражнения в комплексе лечебной гимнастики при

сколиозах. Москва: Медгиз, 1960. 42 с.

207. Руководство по кинезитерапии. София: Мебицина и Физическая Культура, 1978.

359 с.

208. Основы математической статистики. Под общей редакцией В.С. Иванова. Москва:

Физкультура и Спорт, 1990. 176 с.

209. Озеров В.П. Диагностика психомоторных способностей у школьников, студентов и

спортсменов. Ставрополь: ИРО, 1995. 58 с.

210. Стакионене В., Блауздис В.О. О развитии двигательной функции у школьников в

возрасте 7-17 лет. В: Основные закономерности роста и развития детей и критерии

периодизации: Материалы докладов симпозиума. Одесса, 1975, с. 221-223.

211. Статистика. Учебник для ПТУ. Под редакцией В.С. Мхитаряна. Москва: Академия,

2006. 272 с.

212. Слугин В.Н. Метод сочетаемого применения массажа, ЛФК и вытяжения при

сколиозе. В: ЛФК и массаж. Москва, 2005, № 7, с. 11-16.

213. Cоветов С.Е. Анатомо-физиологические особенности и индивидуальная гигиена

детей и подростков. Москва: Физкультура и Спорт, 1948. 352 с.

214. Cовременные вопросы спортивной медицины и лечебной физкультуры. Тезисы

докладов научной конференции по лечебной физической культуры. Таллин, 1982.

93 с.

215. Cовременные методы исследования в детской ортопедии. Ленинград: НИДОИ,

1982. 272 с.

216. Соков Г.И. Лечебная физкультура как важный фактор комплексного лечения

заболеваний позвоночника. Киев: Здоровье, 1967. 160 с.

Page 134: scolioza idiopatica

134

217. Тимова Т.М. Физическая культура в специальной медицинской группе. В: Спорт в

школе. Москва, 2006, № 4, с. 12-25.

218. Фарфель В.С. Развитие двигательной функции в школьном возрасте. В: Основные

закономерности роста и развития детей и критерии периодизации: Материалы

докладов симпозиума. Одесса, 1975, с. 227-228.

219. Физиология развития ребенка. Под редакцией Козлова В.И., Фарбер Д.А. Москва:

Педагогика, 1983. 296 с.

220. Физическое развитие современных школьников. Под редакцией Сальниковой

Г.П. Москва: Медицина, 1977. 228 с.

221. Фомин Н.А., Филин В.П. Возрастные основы физического воспитания. Москва:

Физкультура и Спорт, 1972. 175 с.

222. Фрейберг И.М. Труды 1-й научной конференции по возрастной морфологии и

физиологии. Москва: Издание АПН РСФСР, 1954. 210 с.

223. Улещенко В.А. Врожденый сколиоз у детей и подростков. Киев, 1983. 185 с.

224. Чаклин В.Д., Адальнасова Е.А. Сколиоз и кифоз. Москва: Медицина, 1973. 255 с.

225. Чеботарева А.Г., Головкова Р.Г. Группы здоровья. Кишинѐв: Картя Молдовеняскэ,

1984. 88 с.

226. Хрипкова А.Г. Возрастная физиология. Москва: Просвещение, 1978. 287 с.

227. Хрущев С.В. Врачебный контроль за физическим воспитанием школьников.

Москва: Медицина, 1980. 238 с.

228. Цукунов М., Ермушкин М. Использование электростимуляторов мышиц в

процессе лечения прогресирующих форм диспластического сколиоза. В: ЛФК и

массаж. Москва, 2004, № 6, с. 15-20.

229. Шмелева М.И., Элькина К.Н. Лечебная физкультура для детей. Москва: Медицина,

1962. 38 с.

230. Шитикова Г.Ф., Громова И.Г. Формирование профессионально-педагогической

компетентности специалиста физического воспитания. В: Материалы

республиканской научно–методической конференции. Орхей, 1991, ч. 1, с. 99-101.

231. Шитиков Т.А. Эффективность комплексной реабилитации детей и подростков с

нарушениями осанки и функциональными сколиотическими деформациями. В: ЛФК

и массаж. Москва, 2005, № 9, с. 37-44.

232. Яковлев В.Г. Физкультура в режиме дня школьника. Москва: Медицина, 1958. 144

с.

233. Янкелевич Е.И. Воспитание правильной осанки. Москва: Медгиз, 1959. 108 с.

Page 135: scolioza idiopatica

135

ANEXE

Page 136: scolioza idiopatica

136

Anexa 1

Programa

la educaţia fizică pentru elevii cu scolioză de gradul II din clasele a IV-a

Introducere

În prezent, în condiţiile dezvoltării tehnologiilor informaţionale şi insuficienţei

activităţilor motrice în regimul zilei copiilor de vîrstă şcolară, se impune necesitatea de a acorda

o atenţie deosebită profilaxiei şi tratamentului scoliozei, în special în fazele timpurii de

dezvoltare a scoliozei, când recuperarea se poate realiza plenar prin educaţie fizică specializată.

Informaţii generale privind scolioza.

Scolioza reprezintă o curbare laterală a coloanei vertebrale (în plan frontal).

Simptome: poziţia asimetrică a centurii scapulare (nivelul umerilor şi omoplaţilor),

schimbarea mărimii triunghiurilor taliei, abaterea de la linia verticală a apofizelor spinoase.

Pot fi distinse scolioze simple şi complexe. Scolioza simplă se caracterizează de prezenţa

unei singure curburi. Scoliozele complexe au pe lângă curbura principală una sau două curburi

compensatorii (sub forma literei „S” şi triple), care sunt mai puţin pronunţate.

După criteriul localizării, scoliozele se divid în cervicale, toracice şi lombare.

După gradul de severitate, deosebim scolioze de gradul întâi, doi şi trei.

Prezintă importanţă şi starea prescoliotică a corpului – predispunerea către scolioză, care

se manifestă printr-o instabilitate funcţională faţă de forţele statistice. Astfel, în cazul

predispunerii către scolioză corpul elevului atârnat de echipamentul sportiv (bara orizontală, bare

paralele, inele etc.) are o instabilitate accentuată şi oscilează într-o parte şi în alta. Predispunerea

către scolioză este observată la copiii cu un sistem muscular slăbit.

Scolioza de gradul I (de obicei este simplă cu o singură curbură) se caracterizează printr-

o deviere laterală puţin pronunţată a coloanei vertebrale, precum şi prin lipsa torsiunii

vertebrelor. În cazul dat, copilul mai este în stare să-şi îndrepte activ şi complet coloana

vertebrală, însă pentru o perioadă scurtă de timp. De asemenea, se poate observa o asimetrie a

triunghiurilor taliei, a centurii scapulare, iar în unele cazuri şi teşirea bazinului.

La examinarea roentgen nu se observă modificări ale elementelor vertebrelor.

Scolioza de gradul II - este o deviere laterală persistentă a coloanei vertebrale, însoţită de

torsiunea vertebrelor. Copilul nu poate în mod activ să-şi îndrepte coloana vertebrală, ci doar să

reducă curbura coloanei vertebrale. Sunt prezente şi modificări ale curburilor costale -

convexitatea vertebrelor (ca rezultat al torsiunii vertebrelor) începând cu cele slab pronunţate,

care pot fi depistate doar prin intermediul înclinării înainte a trunchiului.

Page 137: scolioza idiopatica

137

Pentru scolioza de gradul III sunt caracteristice trei trăsături:

1. Devierea pronunţată a coloanei vertebrale în plan frontal cu torsiunea vertebrelor şi

cocoaşa costală.

2. Fixarea (rigiditatea) coloanei vertebrale.

3. Deformarea elementelor vertebrelor.

Condiţiile şi cerinţele pedagogice.

Prevenirea scoliozei elevilor din clasele primare începe cu examinarea medicală

aprofundată şi organizarea anumitor lecţii speciale de educaţie fizică prin intermediul formării

unei grupe medicale compuse dintr-un număr de cel puţin 15 copii.

Examinarea medicală (observarea) se efectuează în două direcţii:

3. Determinarea schimbărilor morfologice (examinarea, radiografia coloanei vertebrale,

cercetarea antropometrică).

4. Determinarea stării funcţionale de mobilitate a coloanei vertebrale şi a anduranţei

muşchilor spatelui, a muşchilor abdominali (şi a membrelor inferioare, folosind

indicatori normativi).

Pentru evaluarea dezvoltării fizice sunt efectuate măsurări antropometrice, utilizându-se

metodele obişnuite:

1. Înălţimea în ortostatism.

2. Înălţimea şezând.

3. Greutatea.

4. Perimetrul cutiei toracice.

5. Excursia cutiei toracice.

6. Lungimea membrelor inferioare.

În acest context, este obligatorie examinarea radiologică de ansamblu (repetată în diferite

etape de dezvoltare) a coloanei vertebrale.

Pentru a determina starea funcţională a coloanei vertebrale sunt utilizate testele psiho-

motrice:

- referitoare la mobilitatea coloanei vertebrale;

- referitoare la anduranţa muşchilor spatelui, a muşchilor abdominali şi a membrelor

inferioare (cu caracter static şi dinamic).

Lecţiile specializate de recuperare a copiilor cu scolioză din ciclul primar nu ar trebui să

fie privite ca proceduri profilactice, ci ca o parte componentă a sistemului de educaţie fizică

bazat pe o abordare complexă. Aceste ore specializate ar trebui să includă mijloace şi metode

diverse de educaţie fizică, cu caracter general şi specializat, destinate nu doar pentru corecţia

Page 138: scolioza idiopatica

138

scoliozei, dar şi pentru dezvoltarea motrice generală. Totodată, aceste lecţii ar trebui să aibă şi un

conţinut emoţional distinct, utilizând în acest scop mijloace de joc, inclusiv cele elementare de

competiţie. De asemenea, un rol important pentru perceperea emoţională, expresivă şi cognitivă

a elevilor o are acompaniamentul muzical al activităţilor motrice, care, deşi este un stimulent de

fundal (secundar) în conformitate cu legea dominantei Uhtomskii, însă contribuie în mod

semnificativ la îmbunătăţirea formării imaginilor motrice.

Întregul sistem de lecţii de însănătoşire (de recuperare) trebuie să se bazeze pe

mobilizarea maximală a mobilităţii copiilor şi pe educarea atitudinii lor conştiente faţă de

îndeplinirea cerinţelor înaintate. Acest fapt este necesar pentru ca în procesul îndelung de

învăţare şi antrenare sistematică să se poată obţine rezultate pozitive persistente în restabilirea

posturii corecte a corpului.

În acest context, principalele sarcini ale lecţiilor efectuate, care determină alegerea

exerciţiilor fizice şi metodica de utilizare a acestora, sunt următoarele:

- crearea unor condiţii fiziologice favorabile pentru restabilirea posturii corecte a

corpului elevilor;

- recuperarea defectelor existente şi consolidarea unei posturi corecte a corpului;

- o pregătire fizică generală şi specializată accesibilă în contextul unei percepţii

emoţionale pozitive pentru dezvoltarea abilităţilor motrice.

Întreaga perioadă de studii, cu un număr total de cel puţin 150 de ore pe an (din luna

septembrie până în luna mai), trebuie să includă două etape:

1. Etapa iniţială, care reprezintă tipul de instruire direcţionat spre crearea unor condiţii

fiziologice favorabile de ansamblu pentru restabilirea poziţiei corecte a corpului (etapă care

durează cel puţin 2-2,5 luni, efectuându-se 3 lecţii pe săptămână cu o durată de 2 ore fiecare).

La această etapă, trebuie să fie soluţionate trei sarcini speciale:

- educarea disciplinei şi a unei atitudini conştiente şi active în ce priveşte restabilirea

poziţiei corecte a corpului (conversaţii sistematice cu explicarea particularităţilor regimului zilei

acasă şi la şcoală; demonstrarea celor mai bune realizări la lecţiile desfăşurate şi a temelor pentru

acasă; utilizarea stimulării);

- pregătirea aparatului neuromuscular al elevilor pentru un efort considerabil, precum şi

efectuarea exerciţiilor fizice specializate cu caracter dinamic şi static în vederea menţinerii

îndelungate a corpului în poziţie corectă, cu asigurarea respiraţiei corecte şi cu controlul asupra

reacţiei sistemului cardio-vascular, etc.;

- pregătirea specială a mecanismelor de coordonare a elevilor pentru activitatea ulterioară

îndelungată cu caracter de recuperare (exerciţii de echilibru şi cu mingi, exerciţii speciale pentru

Page 139: scolioza idiopatica

139

acurateţea mişcărilor, jocuri mobile şi sportive care necesită manifestarea acţiunilor de comandă,

îndemânare, perseverenţă, etc.).

2. Etapa de bază - tipul de instruire orientat spre recuperarea defectelor existente şi

consolidarea unei poziţii corecte a corpului.

La această etapă urmează a fi soluţionate două sarcini speciale:

- pregătirea elevilor pentru respectarea echilibrului corect între anumite părţi ale corpului

(pregătirea pentru respectarea echilibrului corect între anumite părţi ale corpului urmează să ia în

calcul caracterul deformării coloanei vertebrale şi tulburările funcţionale ale sistemului

neuromuscular; înlăturarea obstacolelor care împiedică poziţionarea corectă a anumitor segmente

ale corpului; menţinerea corectă a trunchiului; întărirea asimetrică a muşchilor coloanei

vertebrale, etc.);

- dezvoltarea şi consolidarea capacităţii de menţinere statică îndelungată a corpului în

poziţie corectă (restructurarea staticii, diversitatea de poziţii şi mişcări în condiţii diferite, jocuri

mobile).

Totodată, putem propune ca o etapă suplimentară - îmbunătăţirea abilităţilor motrice cu

caracter general. Acest tip de instruire se realizează în cadrul primei şi celei de-a doua etape, sub

forma unei dezvoltări complexe a abilităţilor motrice de bază, de rând cu lecţiile specializate cu

caracter strict de recuperare.

Astfel de sarcini specifice menţionate în cadrul fiecărui tip de instruire (etape) ar trebui să

fie implementate în sistemul cerinţelor pedagogice aplicate în general educaţiei fizice, şi, în

special, ca o formă de recuperare care poate reduce gradul scoliozei aparatului locomotor al

elevilor.

Documentele de bază în planificarea procesului de educaţie fizică pentru elevi sunt:

planul de învăţământ de distribuire a orelor pe o perioadă de un an în funcţie de tipul instruirii

(32 de săptămâni: de la 15 septembrie până la 15 mai a anului şcolar); planul anual de activitate;

planul săptămânal de activitate; planul-conspect al lecţiei.

Planul de învăţământ de distribuire a orelor este elaborat în conformitate cu tipurile de

instruire (etapele) şi cu trimestrele de instruire, având un număr total de ore de circa 150.

În tabelul nr. 2.10. de la pagina 80 din teză este prezentată o formă aproximativă a

planului de studii în vederea repartizării orelor pe etape de studii în cadrul anului de învăţământ.

Planul anual de activitate trebuie să reflecte desemnarea săptămânală a sarcinilor de bază

şi specializate privind educaţia fizică a elevilor cu scolioză de gradul II din clasele a IV-a.

Mai întâi se efectuează repartizarea materialului pe săptămâni, în conformitate cu tipurile

instruirii.

Page 140: scolioza idiopatica

140

Sunt fixate toate sarcinile de bază care trebuie îndeplinite pe parcursul întregii perioade

de instruire, şi, în conformitate cu aceste sarcini sunt stabilite toate exerciţiile, jocurile, şi alte

activităţi care urmează să fie efectuate săptămânal.

La planificarea lecţiilor de educaţie fizică trebuie de acordat o atenţie deosebită

respectării ordinii şi caracterului treptat în predarea materialului planificat. Materialul deja

predat (mijloace şi metode) urmează a fi repetat parţial la unele lecţii şi, pe măsura însuşirii

acestuia, urmează a complica condiţiile de îndeplinire a acestor exerciţii.

Tabelul A.1.1. Planul de învăţământ de repartizare a orelor de educaţie fizică pe trimestre

anuale pentru elevii din clasele a IV-a cu scolioză de gradul II.

Tipurile

instruirii Obiectivele orelor

Numărul de ore în trimestre

Total

(ore) De învăţare

De întărire a

materialului

De perfecţionare

a capacităţilor

motrice

I II III I II III I II III

I p

regăti

toare

Crearea condiţiilor

fiziologice favorabile şi

studierea exerciţiilor fizice

specializate pentru

restabilirea poziţiei corecte a

corpului.

Dezvoltarea mobilităţii

coloanei vertebrale cu

accent pe diferite grupe de

muşchi.

4 4 4 4 4 4 4 4 4 36

II d

e b

ază

Formarea direcţionată a

atitudinii corecte şi întărirea

acesteia prin intermediul

aplicării mijloacelor

generale şi specializate ale

educaţiei fizice. Educarea şi

antrenarea rezistenţei în

poziţii statice

4 4 8 6 4 8 6 4 6 50

Per

fecţ

ion

are

a

cap

aci

tăţi

lor

mo

tric

e

de

ord

in g

ener

al

(se

apli

că c

on

com

iten

t

cu I

şi

a I

I fo

rmă

de

înv

ăţăm

înt

)

Dezvoltarea capacităţilor

psihomotorii cu aplicarea

diverselor mijloace cu

caracter sportiv-competitiv

şi jocuri.

Formarea complexă a

capacităţilor de coordonare

6 10 6 6 8 6 8 8 6 64

Total (ore) 14 18 18 16 16 18 18 16 16

150 50 50 50

Forma aproximativă a planul anual de activitate este redată grafic în tabelul nr.A.2

Page 141: scolioza idiopatica

141

Tabelul А.1.2.. Repartizarea trimestrială a orelor la disciplina ”Educaţia fizică”

pentru elevii din clasa a IV-a a ciclului primar.

Conţinutul materialului de programă Trimestre şi numărul lecţiilor

I II III

1. Complexul de exerciţii specializate pentru partea

pregătitoare a lecţiei :

1.4. Alinierea într-un rând respectând o anumită distanţă

unul de la altul;

1.5. Exerciţii de mers. Mers obişnuit şi cu ridicarea

genunchilor; Mers cu oprire după semnal cu poziţionarea

corectă a membrelor inferioare…

1.6. Explicarea poziţiei corecte în decubit dorsal folosind

această poziţie drept iniţială pentru următoarele exerciţii:

a) ridicarea capului;

b) flectarea membrelor inferioare în articulaţia

genunchilor şi coxofemurală;

c) educarea respiraţiei pectorale şi abdominale cu controlul

mâinilor

1.4. Exerciţii pe loc. Explicarea poziţiei corecte în decubit

ventral, folosind această poziţie drept iniţială pentru

următoarele exerciţii:

a) mâinile înainte, în părţi, în urmă, ridicându-le puţin în

tipul executării mişcărilor;

b) aceiaşi mişcare cu rezistenţă la 3-5 mişcări;

c) aceiaşi mişcare, însoţită de îndoirea şi dezdoirea

degetelor în timpul rezistenţei

1.5. Exerciţii speciale pentru coloana vertebrală

1-150

1-150

1-150

1-150

1-150

2. Exerciţii specializate pentru partea de bază a lecţiei

2.1. Dezvoltarea capacităţilor motrice ale coloanei vertebrale:

- аtârnarea pe peretele gimnastic;

– explicarea poziţiei corecte şi a eventualelor greşeli;

- еxplicarea poziţiei corecte cvadrupede şi târârii orizontale.

2.2. Jocuri sportive cu caracter specializat pentru partea de

baza a lecţiei (formarea complexă a capacităţilor de

coordonare prin jocuri cu efort preponderent asupra coloanei

vertebrale):

- jocul de baschet;

- jocul ”mingea în aer”;

- jocul „de-a prinselea” cu flectarea trunchiului.

2.3. Lecţii de control

1-23

51-63

15-24 64-82

25-50 83-100

15-24

51-63

101-116

25-50 64-82 117-133

51-70 83-100 134-150

50 100 150

3. Complexul de acţiuni şi exerciţii specializate pentru partea

de încheiere a lecţiei:

3.1. Aducerea organismului în stare de calm:

- exerciţii pe loc şi în mişcare de caracter domol;

- totalurile lecţiei;

- sarcina pentru acasă;

la toate lecţiile

la toate lecţiile

la toate lecţiile

1. Complexul de exerciţii specializate nr. 1. 1-130

2. Complexul de exerciţii specializate nr. 2. 25-148

Notă: Complexul de exerciţii specializate este prezentat în anexa 1

Page 142: scolioza idiopatica

142

Tabelul А.1.3.Factorii interdependenţi de bază ce contribue la realizarea mijloacelor şi

metodelordin programmul de recuperarea a scoliozii de gradul II.

I. Crearea condiţiilor generale fiziologice

favorabile pentru restabilirea poziţiei corecte a

corpului

II. Corectarea defectelor existente şi

fixarea atitudinii corecte a corpului

Educarea

disciplinei

şi a

atitudinii

conştiente

faţă de

restabil-

irea

poziţiei

corecte a

corpului

Educarea şi antrenarea

rezistenţei în poziţii

statice

Educ-

area

coordo-

nării

general-

corecte a

mişcări-

lor

Pregătirea specială

pentru aliniamentul

corect al segmentelor

corpului

Dezvoltarea şi

consolidarea

capacităţii de

menţinere a

corpului în

poziţie corectă în

cadrul

îndeplinirii

mişcărilor vitale

şi poziţiilor de

lucru

Exerciţii pentru

muşchii:

Dezvol-

tarea

mobilităţii

coloanei

vertebrale

Dezvol-

tarea

selectivă

a rezisten-

ţei statice

spatelui

abdome-

nului

Conversaţii

despre:

1) regulile

frecventă-

rii sălii de

sport;

2) însem-

nătatea

respectării

regimului

zilei.

1)

Poziţia

iniţială în

decubit

ventral:

Ridicarea

mâinilor

înainte,

în părţi în

urmă

Poziţia

iniţială în

decubit

dorsal:

1. ridica-

rea capului;

2. flexarea

Membre-

lor inferi-

oare în

articulaţia

genunchi-

lor şi

coxofemu-

rală

Jocul cu

mingea

1. atârna-

rea pe

peretele de

gimnas-

tică;

2. poziţia

iniţială în

poziţie

cvadrupe-

dă – târâre

înainte;

3. flexia

corpului în

plan frontal

cu braţele

în jos

(legănân-

du-se)

-

1. Poziţia

corectă în

decubit ventral şi

dorsal;

2. Executarea

corectă a

poziţiilor

menţionate la

comandă;

3. Poziţionarea

corectă a tălpilor

şi articulaţiilor

genunchiului în

poziţie verticală.

În baza planului anual de activitate urmează a fi elaborat amănunţit materialul de instruire pentru

fiecare din cele 32 de săptămâni, în conformitate cu structura general-acceptată a lecţiilor (trei

părţi componente), care au loc de trei ori pe săptămână cu odurată 90 min-(tabelul nr.A.3).

Page 143: scolioza idiopatica

143

Tabelul A.1.4. Sarcinile activităţii de recuperare a afecţiunilor scoliotice la elevii din treapta

primară (elaborarea planului de activitate săptămânal).

Părţile lecţiei

introductivă de bază finală

2. Alinierea într-un rând

respectând o anumită distanţă

unul de la altul;

2. Explicarea poziţionării corecte a

tălpilor şi articulaţiei genunchilor

în poziţie stând;

3. Mers obişnuit şi cu ridicarea

genunchilor;

4. Mers cu oprire după semnal cu

poziţionarea corectă a membrelor

inferioare

I. Explicarea poziţiei corecte în decubit

dorsal folosind această poziţie drept iniţială

pentru următoarele exerciţii:

a) ridicarea capului;

b) flectarea membrelor inferioare în

articulaţia genunchilor şi coxofemurală;

c) educarea respiraţiei pectorale şi

abdominale cu controlul mâinilor

II. Explicarea poziţiei corecte în decubit

ventral, folosind această poziţie drept iniţială

pentru următoarele exerciţii:

a) mâinile înainte, în părţi, în urmă,

ridicându-le puţin în tipul executării

mişcărilor;

b) aceiaşi mişcare cu rezistenţă la 3-5

mişcări;

c) aceiaşi mişcare, însoţită de îndoirea şi

dezdoirea degetelor în timpul rezistenţei

III. Atârnarea pe peretele gimnastic –

explicarea poziţiei corecte şi a eventualelor

greşeli;

IV. Explicarea poziţiei corecte cvadrupede şi

târârii orizontale;

V. Jocul „de-a prinselea” cu flectarea

trunchiului. Jocul „mingea în aer”

VI. Conversaţii:

- despre regulile frecventării sălii de sport;

- comportamentul în sală şi în timpul orelor

de masaj.

- însemnătatea regimului zilei.

Chestionarea pe marginea conversaţiilor

efectuate.

Mersul

răzleţit prin sală

Mersul cu oprire la

semnal

Exerciţii de

recuperare

Exerciţii de

recuperare

PROECT DIDACTIC

al lecţiei specializate de educaţie fizică pentru elevii claselor a IV-a,cu scolioză de gradul II

(etapa iniţială de instruire)

Numărul de elevi: 15.

Subiectul:

învăţarea deplasărilor raţionale în mers;

dezvoltarea capacităţilor de forţă-viteză;

formarea stereotipului unei poziţii şi atitudini corecte a corpului.

formarea deprinderilor de autocorecţie activă.

Page 144: scolioza idiopatica

144

Obiective operaţionale:

1. cognitive

Elevii vor fi capabili:

să urmeze un complex de exerciţii fizice de dezvoltare fizică generală în scopul asigurării

unei stări funcţionale normale a organismului în întregime şi a coloanei vertebrale în

special;

să dezvolte capacităţile forţă-viteză, folosind exerciţii de detenţă;

să aplice în practică poziţiile şi atitudinile corecte ale corpului.

2. afective:

să conştientizeze necesitatea exerciţiilor fizice în dezvoltarea multilaterală şi ca

instrument recuperator;

să sesizeze rolul recuperator nemijlocit al exerciţiilor cu caracter specific de dezvoltare;

să aprecieze, prin comparare, valoarea exerciţiilor fizice în recuperarea sănătăţii,

prevenirea/corecţia deficienţei coloanei vertebrale.

Strategii didactice

1. Metode şi procedee de instruire: conversaţia, explicarea, demonstrarea, exerciţii speciale.

2. Forme de organizare :

activitatea în cerc;

activitatea în grup;

activitatea individuală.

Sarcini specifice:

1. Corecţia poziţiei şi atitudinii, a poziţiilor diferitor părţi ale corpului în statică şi

dinamică.

2. Perfecţionarea (consolidarea) coordonării şi flexibilităţii anumitor părţi ale corpului.

3. Dezvoltarea complexă a abilităţilor motrice pe echipament sportiv şi sub formă de joc.

Inventar: minge de volei, saltele, inele înalt suspendate şi trapez.

Page 145: scolioza idiopatica

145

Tabelul A.1.5. Complex de exerciţii speciale pentru elevii claselor a IV-a cu scolioză de

gradul II.

Nr.

crt.

Exerciţiul executat Numărul

de repetări

Indicaţii metodice

1. I. Partea introductivă

Alinierea într-un rând respectând o

anumită distanţă între elevi. Mers cu

oprire după semnal şi poziţionarea

corectă a atitudinii corpului.

15 min A verifica consecutiv alinierea

corectă a tuturor segmentelor

corpului de sus în jos.

În scopul alinierii corecte a

coapselor, bazinului şi

abdomenului e necesar de a

înclina capul şi a privi spre

vârfurile membrelor inferioare.

În cazul alinierii corecte a

corpului trebuie să se vadă

vârfurile membrelor inferioare.

1.

2.

3.

4.

5.

6.

II. Partea de bază

Poziţia iniţială – în decubit dorsal, capul,

corpul, membrele inferioare sunt

poziţionate pe o linie dreaptă, mâniile de-

a lungul corpului, palmele în jos,

omoplaţii la sol.

Exerciţiul – ridicarea membrelor

inferioare cu abducerea ulterioară a

acestora.

Poziţia iniţială – în decubit dorsal,

picioarele cu sprijin (partenerul stând în

genunchi ţine membrele inferioare ale

elevului de la glezne) mâinile pe solduri –

elevul efectuează aşezări, menţinând

atitudinea corectă

Poziţia iniţială – în decubit ventral, capul,

corpul şi membrele inferioare sunt

poziţionate pe o linie dreaptă, mâinile

flectate în articulaţia corpului - la sol.

Exerciţiul – coatele la nivelul umerilor,

barba pe mâinile împreunate.

Efectuarea bătăilor din palme la

abducerea mâinilor în plan frontal.

Poziţia iniţială – în decubit ventral,

membrele superioare flectate la 90 de

grade şi abduse. Elevul realizează mişcări

de simulare a înotului ”stil bras”.

Poziţia iniţială – cvadrupedă, târârea cu

târârea membrelor superioare şi

întinderea membrele inferioare.

Poziţia iniţială – pe genunchi cu corpul

60 min

5-6 ori

4-5 ori

5-7 ori

7 ori

5 min

4-6 min

Această poziţie iniţială se

aplică la toate exerciţiile în

decubit dorsal.

Pentru dezvoltarea rezistenţei

muşchilor spatelui

Aceeaşi

Pentru dezvoltarea anduranţei

muşchilor spatelui

Pentru dezvoltarea anduranţei

muşchilor spatelui

Pentru ridicarea mobilităţii

coloanei vertebrale şi întărirea

musculaturii spatelui

Pentru dezvoltarea anduranţei

muşchilor spatelui. Exerciţiul se

Page 146: scolioza idiopatica

146

7.

8.

9.

flectat sub unghi de 45 de grade, mâinile

pe umeri.

Exerciţiul – mersul pe genunchi cu

rotirea braţelor: la unu – un pas, la doi –

piciorul în poziţia iniţială, la trei şi patru

– mişcări circulare în articulaţia umărului

şi revenirea în poziţia iniţială.

Odihna în decubit dorsal în timpul căreia

se realizează chestionarea la subiectul

”respiraţia”.

Pentru îndeplinirea exerciţiilor care

urmează toţi elevii se divizează în

perechi şi îndeplinesc consecutiv sarcini

propuse.

Inelele şi trapeza.

a) Atârnarea (membrele inferioare nu

ating podeaua). În timpul atârnării se

menţine poziţia corectă a trunchiului.

Îndeplinirea corectă a exerciţiului se

controlează astfel: la flectarea uşoară a

capului trebuie să se vadă vârfurile

membrelor inferioare.

b) Legănarea din poziţie atârnată – la

finele mişcării în plan frontal se flectează

brusc picioarele în articulaţia

genunchiului şi coxofemurală, apoi

dezdoirea şi întinderea acestora (în

timpul atârnării de a menţine poziţia

iniţială corectă).

c) Măsurarea cu ajutorul unei benzi

centimetrice a excursiei cutiei toracice în

procesul de inspiraţie şi expiraţie cu

efectuarea calculelor.

d) La finisarea tuturor sarcinilor

profesorul anunţă rezultatele măsurărilor.

Se atrage atenţia la elevii care au o

amplitudine respiratorie insuficientă şi se

indică mijlocul de recuperare a

insuficienţei.

Joc: stafeta cu transmiterea mingii (elevii

sunt aşezaţi pe banca de gimnastică).

Transmiterea mingii înapoi peste cap cu

braţele extinse; mingea se întoarce prin

transmiterea laterală cu rotirea

trunchiului. La semnal, toţi jucătorii

trebuie să ia poziţia decubit dorsal.

Mingea rămâne în locul acelui jucător

care urma să transmită mingea. La

5-7 min

15-20 min

20 min

realizează într-un tempou lent,

la fiecare 5-6 paşi pentru odihnă

elevul se îndreaptă, relaxând

mâinile cu poziţionarea corectă

a corpului

Această chestionare constituie

verificarea însuşirii materialului

trecut anterior

Nu sunt permise săriturile pe

echipamentul sportiv şi de pe

acesta. Pentru ridicarea şi

coborârea de pe echipament se

utilizează un scaun sau o scară.

Partenerul îl asigură pe elevul

care execută exerciţiul.

Exerciţiul 8 a) şi b) se execută

în scopul ridicării mobilităţii

coloanei vertebrale. Controlul

executării corecte a respiraţiei

se efectuează neîntrerupt.

Jocul antrenează atitudinea

corectă a corpului în diferite

condiţii.

Page 147: scolioza idiopatica

147

următorul semnal jocul continuă. Câştigă

echipa care a admis mai puţine greşeli în

menţinerea atitudinii corecte a corpului.

1. III. Partea finală

Mers cu oprire la semnal. Se cheamă un

elev din grup care execută 3-4 paşi lateral,

oprindu-se în poziţie corectă. Grupul de

elevi se opreşte ş se întoarce la elevul în

cauză. Se efectuează chestionarea elevilor

în privinţa echilibrului corect dintre

anumite părţi ale corpului elevului

cercetat.

Evaluarea. Lucrul pentru acasă.

După lecţii rămân 3 elevi pentru

antrenarea poziţiei corecte în timpul

scrisului – 10-15 min Pe parcursul

săptămânii rămân pe rând toţi elevii

grupului.

15 min

Aducerea organismului copiilor

în stare de repaos.

La planificarea şi desfăşurarea lecţiei este necesar de a ne ghida de următoarele principii:

1. Desfăşurând activitatea educativă, profesorul nu trebuie să uite pe parcursul întregii

lecţii despre direcţionarea de bază a lecţiilor – însuşirea conştientă de către pacient a poziţiei

corecte a corpului.

Acestui scop trebuie să-i fie subordonate atât selectarea exerciţiilor corespunzătoare, cât

şi organizarea lor. Trebuie de accentuat în deosebi cerinţa de claritate şi precizie faţă de

îndeplinirea exerciţiilor, care reprezintă un moment de mobilizare a atenţiei şi de deprindere a

elevilor cu efectuarea mişcărilor coordonate dificile şi delicate. Tot acest lucru este posibil doar

prin mobilizarea maximală a celui de-al doilea sistem de semnalizare, luând în consideraţie rolul

de bază al acestuia în dobândirea noilor coordonări complexe. În această privinţă, o mare

importanţă o are claritatea comenzii, exactitatea explicării şi demonstrării, precum şi organizarea

instruirii unui autocontrol corect.

Eficienţa instruirii depinde în mare măsură de atitudinea conştientă a elevului faţă de

exerciţiile efectuate de el, din care considerent, trebuie creată „o atmosferă lucrativă” mai ales în

partea de bază a lecţiei, care ar asigura o executare atentă şi activă a acelor exerciţii care necesită

o mare precizie şi claritate de execuţie. Necesitatea unei discipline stricte în procesul de

executare a exerciţiilor speciale nu trebuie privită ca o pierdere a caracterului afectiv în cadrul

lecţiilor. Concentrarea şi atenţia în timpul efectuării conştiente a exerciţiilor este, de asemenea, o

manifestare de afectivitate, care condiţionează o astfel de atitudine pozitivă la elevi precum

satisfacţia de la orice activitate bine realizată. În calitate de momente ale odihnei active, în

Page 148: scolioza idiopatica

148

vederea unei treceri mai intense la activitatea de bază, urmează să fie aplicate jocuri şi exerciţii

speciale, care sporesc excitabilitatea sistemului nervos central.

2. În cadrul activităţilor în grup, profesorul trebuie să individualizeze la maximum

exerciţiile, atât în ceea ce priveşte dozarea exerciţiilor, cât şi prin selectarea unui set de exerciţii

individuale. În a doua parte a lecţiei executarea exerciţiilor are loc atât în grup, cât şi în mod

individual. Pentru executarea organizată a exerciţiilor individuale, urmează ca într-o perioadă de

timp special desemnată în cadrul lecţiilor profesorul să înveţe exerciţiile cu fiecare elev în parte,

precum şi să înveţe elevii să efectueze de sine stătător exerciţiile şi să se asigure în timpul

exerciţiilor pe echipamente sportive. După o asemenea pregătire, pe parcursul efectuării

exerciţiilor individuale în cadrul lecţiei, rolul profesorului se reduce doar la oferirea sarcinilor şi

la controlul asupra realizării acestor sarcini.

3. În legătură cu activitatea intensă asupra rezistenţei în poziţii statice, este necesară o

organizare iscusită a recreării. O astfel de organizare trebuie să aibă ca scop activizarea

maximală a recreării şi poate fi efectuată prin:

a) schimbarea caracterului exerciţiilor; spre exemplu, după o sarcină statică urmează a se

efectua un joc dinamic;

b) includerea conversaţiilor, intervievărilor, verificarea individuală a executării

exerciţiilor, cu implicarea întregului grup la examinarea şi evaluarea realizării exerciţiilor;

c) în timpul explicării, enunţării sarcinilor, elevii care îşi aşteaptă rândul pentru

efectuarea exerciţiilor pe echipamente sportive trebuie să se afle în poziţii corecte – în decubit

dorsal sau ventral, poziţii care la fel se consideră a fi de recreare;

d) includerea exerciţiilor de relaxare şi a mişcărilor de respiraţie.

4. De-a lungul întregii lecţii se atrage atenţia asupra respiraţiei, întrucât în cazul scoliozei

organele cutiei toracice se găsesc în condiţii nefavorabile, într-un anumit grad de schimbare. Într-

un asemenea caz, are de suferit mobilitatea cutiei toracice.

Activitatea de regulare a respiraţiei pe parcursul lecţiilor se desfăşoară în timpul execuţiei

tuturor mişcărilor, şi, în special, a mişcărilor de însuşire a rezistenţei la efort. Este necesar de a

concentra atenţia copiilor asupra unei respiraţii corecte.

Exemplu de exerciţii pentru realizarea sarcinii de mai sus:

- poziţia iniţială - decubit dorsal, o mână pe piept, alta pe abdomen (pentru control), se

execută respiraţie toracică, diafragmatică şi completă;

- aceeaşi poziţie, însă fără a controla respiraţia cu mâinile.

Sunt efectuate mişcări respiratorii asimetrice speciale pentru a compensa încălcările

funcţiilor respiratorii în cazul scoliozei:

Page 149: scolioza idiopatica

149

c) poziţia iniţială - decubit dorsal, respiraţia începe prin ridicarea mâinii în sus din

partea concavităţii scoliozei;

d) poziţia iniţială - în decubit dorsal cu ruloul sub convexitatea coastelor, respiraţia se

efectuează o dată cu ridicarea mâinii în lateral, în sus.

PROIECT DIDACTIC

al lecţiei de educaţia fizică în grupa medicală-specială, desfăşurată în clasa a IV-a,

cu efectivul de 15 elevi.

Locul desfăşurării - sala sportivă

Tipul lecţiei - de învăţare şi percepere a deprinderilor motrice

Mijloace de învăţământ: mingi de volei, scara de gimnastică, saltele, bară fixă.

Subiectul :

Formarea complexă a capacităţilor de coordonare

Dezvoltarea forţei statice a organismului

Învăţarea poziţiei şi atitudinii corecte a corpului.

Formarea deprinderilor de autocorecţie activă

Obiective operaţionale:

cognitive

Elevii vor fi capabili:

a. Să urmeze un complex de exerciţii fizice de dezvoltare fizică generală în scopul

asigurării unei stări funcţionale normale a organismului în întregime şi a coloanei

vertebrale în special;

b. Să dezvolte capacitatea de rezistentă la efort a grupelor de muşchi ai spatelui,

toracelui şi abdomenului;

c. Să dezvolte mobilitatea coloanei vertebrale;

d. Să aplice în practică poziţiile şi atitudinile corecte ale corpului.

afective

e. Să conştientizeze necesitatea exerciţiilor fizice ca valori în dezvoltarea

multilaterală şi ca instrument recuperator;

f. Să sesizeze rostul recuperator nemijlocit al exerciţiilor cu caracter specific;

g. Să aprecieze prin comparare valoarea exerciţiilor fizice în recuperarea sănătăţii,

prevenirea/corecţia deficienţei de coloană.

Strategii didactice

9. Metode şi procedee de instruire : conversaţia, explicarea, demonstrarea, exerciţii speciale.

10. Forme de organizare :

Page 150: scolioza idiopatica

150

a. Activitate de sine stătătoare.

b. Activitatea în grup.

c. Activitatea în cerc.

Tabelul А1.6. Proiect didactic.

Etapa

şi

durata

ei

Obiective

operaţionale Conţinuturi didactice

Metodolo

gia de

predare-

învăţare-

evaluare

Dozarea

efortului

fizic şi

intelectual

Indicaţii

organizatorico-

metodice

Eta

pa

pre

găt

itoar

e

7-1

0 m

in.

1. Elevii să

execute exerciţii

pentru

poziţionarea

atitudinii corecte

a corpului.

1. Organizarea lecţiei

- aliniere, raportare,

salutare;

- comunicarea

obiectivelor lecţiei

Verbală 2 min Se atrage atenţia

asupra aspectului

extern şi a

comportamentului în

sala sportivă

2. Elevii să

reacţioneze

adecvat la

pregătirea

organismului

pentru efort,

efectuând 5-6

variante de mers

şi alergare.

2. Exerciţii de

dezvoltare fizică

generală în mişcare şi

pe loc:

- mers pe toată sala

sportivă cu oprirea la

semnal;

- mers concomitent cu

rotirea capului în stânga

(dreapta);

- alergare cu spatele

înainte;

- alergare cu întoarcerea

trunchiului în stânga

(dreapta);

- mers cu pas alăturat în

stânga (dreapta) şi cu

rotirea corpului în

stânga (dreapta).

Frontală 3 – 5 min Verificarea poziţiei

corecte a părţilor

corpului de sus în jos

Păstrăm atitudinea

corectă a corpului

3. Elevii să

execute un joc

ce include

exerciţii de

dezvoltare fizică

generală, corect

tehnic şi activ.

3. Regruparea în cercuri

câte trei.

În fiecare cerc se află

câte o minge de volei.

La semnal toţi elevii

fug, aruncând din mers

mingea colegilor săi. La

alt semnal toţi revin la

locuri cu păstrarea

poziţiei corecte a

corpului.

Practică,

efort

moderat

2 min Orientarea elevilor

pentru poziţionarea

corectă a corpului

Eta

pa

de

baz

ă

27-3

0

min

. 4. Elevii să

execute toate

exerciţiile

4. Exerciţii speciale

pentru coloana

vertebrală

Efort

moderat

Page 151: scolioza idiopatica

151

programate

prompt şi

conştiincios

pentru

dezvoltarea

rezistenţei la

efort a muşchilor

abdomenului.

4.1.

- ridicarea membrelor

inferioare cu desfacerea

laterală a membrelor

inferioare şi revenirea în

poziţia iniţială

- îndoirea şi dezdoirea

trunchiului cu păstrarea

poziţiei corecte

5-6 ori

poziţia iniţială decubit

dorsal

partenerul tine

picioarele elevului

care execută exerciţiul

la nivelul articulaţiei

gambei

4.2.

- din poziţia iniţială

dezdoirea mâinilor şi

executarea unei bătăi

din palme cu revenirea

în poziţia iniţială

5-7 ori

Poziţia iniţială în

decubit ventral. Capul,

corpul şi picioarele

sunt poziţionate într-o

linie dreaptă. Mâinile

sunt îndoite în

articulaţia cotului,

coatele sunt la nivelul

umerilor

- mişcări de simulare a

înotului în stil bras

2-3 min Aceeaşi poziţie, dar cu

mâinile întinse înainte

şi ridicate

- târâre cu rotirea

mâinilor şi întinderea

membrelor inferioare

3-4 min Poziţia iniţială

cvadrupedă

- mersul pe genunchi cu

rotirea articulaţiei

umărului

3-5 min Poziţia iniţială în

genuflexiune cu

îndoirea corpului sub

un unghi de 45 de

grade, mâinile la umeri

- odihna în poziţia

iniţială decubit dorsal

în timpul acesteia

elevii sunt întrebaţi la

tema ”respiraţia

corectă”

5. La sfârşitul

lecţiei toţi elevii

trebuie să

definească

noţiunea de

rezistenţă la

efort, corect şi

clar.

5. Dezvoltarea

capacităţilor de păstrare

a corpului în poziţie

corectă fără

hiperextensie în zona

lombară şi de

mobilizare a coloanei

vertebrale:

- atârnând pe scara de

gimnastică, ridicarea

membrelor inferioare

sub un unghi de 90 de

Verbală-

conversaţi

a

10 min Poziţia iniţială atârnat,

picioarele nu ating

podeaua.

Nu se recomandă ca

elevul să sară pentru a

ajunge pe dispozitiv

sau când coboară de pe

dispozitiv.

Pe parcursul

îndeplinirii acestor

două exerciţii se

urmăreşte respiraţia

Page 152: scolioza idiopatica

152

grade

- balansare în poziţie

atârnată. La finele

mişcării de balansare în

plan sagital se indică

flexia în articulaţiile

genunchilor şi

coxofemurală

corectă

6. La sfârşitul

lecţiei toţi elevii

trebuie să

sesizeze poziţia

corectă a părţilor

separate ale

corpului.

6. Odihna în poziţia

iniţială decubit ventral.

În timpul odihnei se duc

discuţii la tema:

”influenţa negativă a

poziţiei incorecte asupra

coloanei vertebrale”.

Verbală 3-4 min

7. La sfârşitul

lecţiei toţi elevii

trebuie să:

cunoască bine

regulile jocului

7. Joc specializat:

- stafeta cu transmiterea

mingii din poziţia stând

pe banca de gimnastică.

Mingea se transmite în

spate peste cap, mâinile

fiind întinse; mingea

este transmisă înapoi

prin partea laterală,

elevul trebuind să

întoarcă corpul.

La primul semnal, toţi

jucătorii trebuie să se

culce pe spate în poziţie

corectă, iar la următorul

semnal jocul continuă.

Câştigă echipa care face

cele mai puţine greşeli

în menţinerea atitudinii

corecte.

explicaţia,

demonstrar

ea

2x7 min Antrenarea poziţiei

corpului în diferite

condiţii

Eta

pa

de

înch

eier

e

5-6

min

.

8. Elevii să

execute

individual

exerciţii de

relaxare menite

să scadă nivelul

efortului.

8. Revenirea la starea

iniţială:

- alinierea

- exerciţii pe loc

- mers de-a lungul

sălii sportive cu

oprire la semnal

Verbală,

demonstrăr

ii, repetării

1 min

3 min

A repartiza elevilor

foiţe tipărite cu lista

exerciţiilor.

De explicat că în baza

acestor complexe vor

fi efectuate lecţii de

control

9. Elevii trebuie

să înţeleagă

necesitatea

ocupaţiilor de

sine stătătoare la

domiciliu.

2. efectuarea totalurilor

lecţiei

1 min

3. lucrul pentru acasă:

complexul specializat

de exerciţii nr. 1

20 sec

Page 153: scolioza idiopatica

153

Recomandări metodice-model pentru utilizarea exerciţiilor speciale

în cazul scoliozei de gradul II.

Exerciţii speciale

Exerciţiile speciale sunt direcţionate spre recuperarea defectelor existente, iar cu acest scop

este efectuată o pregătire specială preliminară a copilului în ce priveşte echilibrul corect în

poziţia anumitor părţi ale corpului. Accentul de bază este pus pe menţinerea poziţiei corecte a

trunchiului şi a bazei acestuia - coloanei vertebrale.

Mai întâi de toate, atenţia este îndreptată asupra mobilităţii coloanei vertebrale. Există două

posibilităţi extreme - într-un caz, reducerea mobilităţii coloanei vertebrale, iar în altul – ridicarea

mobilităţii acesteia. În cazul reducerii mobilităţii coloanei vertebrale, pe lângă exerciţiile

existente în cadrul lecţiei de bază, se efectuează mişcări speciale pentru creşterea mobilităţii

coloanei vertebrale în poziţiile iniţiale de atârnare şi genunchi-carpiană.

În cazul mobilităţii ridicate a coloanei vertebrale, sunt excluse din lecţia de bază poziţiile

iniţiale şi mişcările care contribuie la creşterea mobilităţii coloanei vertebrale.

În continuare trebuie de consolidat poziţia corectă a corpului, schimbând coraportul

funcţional la efort al anumitor grupe de muşchi prin aplicarea unor exerciţii atât simetrice, cât şi

asimetrice în vederea formării unui val muscular puternic în partea convexă a scoliozei.

Este necesar de a acorda atenţie asupra curburii primare:

a) în cazul când curbura principală se află în partea cervicală şi toracică superioară se

utilizează mişcări asimetrice ale capului cu rezistenţă din diferite poziţii iniţiale în vederea

elaborării rezistenţei la efort selective. Pentru ridicarea mobilităţii acestei părţi a coloanei

vertebrale se efectuează agăţări cu capul în jos, la fel poate fi aplicat laţul Glisson şi leagănul

occipital;

b) în cazul în care curbura principală este situată în partea toracică a coloanei vertebrale, pe

parcursul dezvoltării anduranţei selective urmează a fi utilizate mişcările mâinii cu rezistenţă şi

cu efort din din poziţia iniţială, în decubit ventral. Poziţia iniţială a mâinii trebuie să fie diferită

(întinsă în lateral sau în urmă) în funcţie de localizarea scoliozei.

Ridicarea mobilităţii coloanei vertebrale în astfel de cazuri se realizează prin diferite

suspendări;

c) dacă curbura principală este localizată pe segmentul toracic sau lombar al coloanei

vertebrale, urmează a fi efectuate exerciţii asimetrice de rezistenţă la efort, inclusiv mişcarea

piciorului cu rezistenţă, şi cu efort din poziţia iniţială, în decubit ventral.

În asemenea cazuri, ridicarea mobilităţii coloanei vertebrale este realizată prin suspendări

în mâini.

Page 154: scolioza idiopatica

154

Aceste exemple au un caracter schematic: în fiecare caz luat aparte trebuie aplicată o

abordare individuală.

Scolioza de gradul II

La recuperarea scoliozei de gradul II urmează a fi soluţionate ambele sarcini înaintate. O

atenţie deosebită se acordă celei de-a doilea sarcini: corecţia defectelor existente şi consolidarea

poziţiei corecte a corpului. În acest caz, urmează a fi efectuată o pregătire specială pentru

asigurarea coraportului corect a poziţiei anumitor părţi ale corpului. Activitatea urmează a fi

direcţionată spre ridicarea mobilităţii coloanei vertebrale şi dezvoltarea anduranţei selective.

Pentru aceasta se modifică elementele aparatului locomotor în direcţia necesară prin exerciţii

asimetrice, cu utilizarea mijloacelor ortopedice ajutătoare (extinderea, corsetul şi semicorsetul).

Se folosesc toate poziţiile iniţiale: în decubit dorsal, în poziţie atârnată şi cvadrupedă. Pentru

exerciţiile asimetrice se alege o poziţie iniţială comodă care reduce parţial efortul unor grupe

anumite de muşchi. Este contraindicat de a da la începutul procesului de recuperare exerciţii

asimetrice. Pentru executarea corectă a acestor exerciţii urmează a fi efectuată pregătirea

corespunzătoare. Totodată, ele se concretizează pe parcursul tratamentului. Exerciţiile asimetrice

necesită o exactitate sporită în efectuarea acestora, precum şi prudenţă în prescrierea acestora,

îndeosebi în cazurile în care curburile patologice sunt amplasate una aproape de alta. Este mai

bine de a nu recomanda exerciţii asimetrice decât să fie folosite în exces sau fie executate

incorect.

Exemplul nr. 1.

Diagnosticul: scolioză triplă de gradul II, până la vertebra a 3-a toracică scolioza este localizată

pe stânga, până la a 12-a toracică – este localizată pe dreapta cu vârful în vertebra toracică 8-9-

10, în continuare este localizat iarăşi pe stânga. Torsiune nesemnificativă în regiunea lombară în

partea stângă; o musculatură slabă dezvoltată. Radiografic – scolioză triplă de gradul II.

Obiective:

a) Dezvoltarea selectivă a anduranţei muşchilor spinării (la acest moment deja a fost atinsă

o mobilitate bună a coloanei vertebrale).

b) dezvoltarea posturii corecte.

Page 155: scolioza idiopatica

155

Tabelul A.1.7.Exerciţii speciale pentru corecţia scoliozei de gradul II

(cazul expus în exemplul nr. 1)

1 Exerciţii cu rezistenţă.

Poziţia iniţială – în decubit ventral,

mâna stângă flectată în articulaţia

cotului la sol, iar mâna dreaptă este

addusă înapoi.

Exerciţiul este executat cu ajutorul

partenerului care apăsând pe partea

dreaptă se stăruie s-o coboare în jos,

iar elevul care execută se stăruie să

menţină mâna în poziţia iniţială.

10-20 ori Pentru dezvoltarea anduranţei

muşchilor spatelui

2 Poziţia iniţială – în decubit lateral

stânga. Mâna stângă este ridicată în sus

pe covor, iar mâna dreaptă este abdusă

lateral. Exerciţiul se execută astfel:

partenerul se stăruie să ridice mâna

dreaptă, iar elevul care execută se

stăruie s-o menţină în poziţie iniţială.

10-20 ori Acelaşi obiectiv

3 Poziţia iniţială – în decubit ventral.

Exerciţiul se execută astfel: flectarea

piciorului stâng în articulaţia

genunchiului, iar partenerul opune

rezistenţă

15-20 ori Acelaşi obiectiv

Exemplul nr. 2.

Diagnoză: spate plat cu scolioză nefixată de gradul II sub forma literei ”S” - până la

vertebra a 3-a toracică scolioza este localizată pe dreapta, în continuare este localizată pe stângă

până la osul sacru cu vârful în a 8-9-a vertebră toracică. Musculara este slab dezvoltată (puterea

de anduranţă şi capacitatea de contractare a muşchilor spatelui este mult mai redusă în partea

stângă). Mobilitatea coloanei vertebrale este normală. Scurtarea piciorul stâng, cu 1 cm.

Obiective:

a) dezvoltarea anduranţei selective a muşchilor spatelui şi abdomenului;

b) dezvoltarea posturii corecte (pentru a contribui la o poziţionare mai orizontală a bazinului).

Page 156: scolioza idiopatica

156

Tabelul A.1.8. Exerciţii speciale pentru corecţia scoliozei de gradul II

(cazul expus în exemplul nr. 2)

1. Poziţia iniţială –

decubit ventral.

Exerciţiul –

ridicarea

membrelor

inferioare cu

rezistenţă din

partea partenerului.

20-25 ori Exerciţiile nr. 1,

2, 3 se execută

pentru

dezvoltarea

anduranţei

selective a

muşchilor

spatelui

2. Poziţia iniţială –

decubit lateral

stâng.

Exerciţiul –

ridicarea

membrelor

inferioare în sus cu

rezistenţă din

partea partenerului

timp de 10 sec.

1 ri

3. Poziţia iniţială – în

decubit lateral

drept.

Exerciţiul –

ridicarea

trunchiului de la

podea sub un unghi

mic. Capul este

poziţionat pe mâna

dreaptă, mâna

stângă pe coapsă.

15-20 ori De supravegheat

minuţios

executarea

exerciţiului

pentru a nu

admite

amplificarea

scoliozei toracice

compensa-torii

pe dreapta

4. Poziţia iniţială –

decubit dorsal,

picioarele cu

sprijin, mâinile în

sus.

Exerciţiul – aşezări

fără schimbarea

poziţiei mâinilor.

20-25 ori Pentru

dezvoltarea

anduranţei

muşchilor

abdomenului

5 Poziţia iniţială –

ortostatism lateral

în faţa oglinzii.

Elevul trebuie să

preia o postură

corectă a corpului,

urmărind poziţia

corectă a bazinului.

1,5-2 min Dezvoltarea

atitudinii corecte

6 Mersul (cu o

planşetă pe cap) cu

oprirea la semnal

(accentul se pune

1-8 min Aceeaşi

Page 157: scolioza idiopatica

157

pe menţinerea

poziţiei corecte a

bazinului).

7 Mijloace

ortopedice

ajutătoare:

a) corsetul

ortopedic;

b) în decubit lateral

stâng sub

convexitatea

curburii se pune un

rulou proporţional

vârfului curburii

15-30 min Corsetul trebuie

purtat pe

parcursul întregii

zile.

La domiciliu în

decursul a 30 de

minute elevul se

odihneşte culcat

pe rulou

Exemplul nr. 3

Diagnosticul: spate plat cu scolioză de gradul II de forma literei „S”, până la a 7-a vertebră

toracică curbura se situează pe dreapta, în rest interesează partea stângă, cu săgeata scoliotică la

a 2-a vertebră toracică. Radiografic s-a confirmat ca scolioză de gradul II cu incurbare în „S”.

Starea musculaturii este slabă (anduranţa şi capacitatea la efort a muşchilor spatelui este mai

redusă în partea stângă). Mobilitatea coloanei vertebrale este în limitele

normale. Poziţia obişnuită (cum a fost constatat în procesul recuperării): a) în poziţia şezând – de

obicei îşi centrează greutatea pe fesa stângă, înclinând corpul în partea stângă; b) în ortostatism –

centrul de greutate se transferă în special pe piciorul stâng.

Obiective:

a) dezvoltarea anduranţei selective;

b) dezvoltarea atitudinii corecte.

Tabelul A.1.9. Exerciţii speciale pentru corecţia scoliozei de gradul II

(cazul expus în exemplul nr.3).

1. Antrenamentul în faţa oglinzii:

a) şezând (se recomandă a

şedea repartizând

proporţional greutatea pe

ambele fese);

b) în ortostatism (a sta

echilibrat, împovărând

ambele picioare)

5-7 min Dezvoltarea unei atitudini

corecte

2. Poziţia iniţială – decubit lateral

dreapta. Abducerea membrelor

inferioare cu menţinerea poziţiei 7-

10 sec

10 ori Întărirea asimetrică a muşchilor

spatelui şi abdomenului din

partea stângă în regiunea

subtoracică şi lombară

Exemplul nr. 4

Diagnoză: spate plat cu scolioză sub forma literei „S” la limita între gradul I şi II, de la a 4-a

până la a 8-a vertebră toracică scolioza este localizată pe dreapta, în cealaltă parte - pe stânga. Se

Page 158: scolioza idiopatica

158

constată o torsiune nesemnificativă în regiunea lombară în partea stângă, scurtarea piciorului

stâng cu 0,5 cm. Roentgenologic – scolioză sub forma literei „S” la limita între gradul I şi II.

Starea musculaturii este slabă (anduranţa şi capacitatea de contractare a muşchilor spatelui este

mai redusă în partea stângă). Mobilitatea coloanei vertebrale este redusă.

Obiective:

a) antrenarea anduranţei muşchilor spatelui şi abdomenului;

b) ridicarea mobilităţii coloanei vertebrale;

c) dezvoltarea anduranţei selective.

Tabelul A.1.10. Exerciţii speciale pentru corecţia scoliozei de gradul II

(cazul expus în exemplul nr. 4).

1 Poziţia iniţială – în decubit dorsal, mâinile pe

şolduri, picioarele în sprijin.

Flectarea trunchiului

20-25

ori

Pentru întărirea muşchilor

abdomenului

2 Poziţia iniţială – în genunchi, corpul este

înclinat înainte sub un unghi de 45 de grade,

mâinile pe cap.

Exerciţiul – mersul pe genunchi, peste fiecare

5-6 paşi executând exerciţii respiratorii

4-8 min Pentru dezvoltarea muşchilor

spatelui

3 Poziţia iniţială – atârnat cu faţa la scara de

gimnastică.

Exerciţiul – abducerea membrelor inferioare

în părţi şi aducerea în poziţia iniţială

4-8 min Pentru ridicarea mobilităţii coloanei

vertebrale

4 Poziţia iniţială – în decubit lateral dreapta.

Exerciţiul – abducerea membrelor inferioare

în părţi şi aducerea în poziţia iniţială

10 ori Pentru întărirea asimetrică a

muşchilor spatelui şi abdomenului

5 Proceduri ortopedice:

Echipamente şi inventar pentru sala de educaţie fizică

Sala pentru educaţia fizică trebuie să aibă o suprafaţă de cel puţin 70 de metri pătraţi.

Podeaua este acoperită cu linoleum, sau este din scândură vopsită cu vopsea pe bază de ulei sau

este din parchet. Înălţimea încăperii trebuie să asigure fixarea echipamentelor necesare (inele, un

trapez). Este de dorit ca pereţii să fie vopsiţi cu vopsea de ulei, pentru o dereticare mai bună. Sala

sportivă trebuie să aibă o ventilaţie bună şi să fie încălzită la o temperatură nu mai mică de 18-

20°, pentru ca la această temperatură este posibil de a efectua lecţiile într-o formă sportivă

uşoară, fapt care permite controlul poziţiei coloanei vertebrale şi contracţia unor sau altor grupe

de muşchi.

Echipament sportiv:

1.Spaliere - 4 buc. 8. Masă de cancelarie - 1 buc.

2.Scară înclinată – 1 buc. 9. Covor 3x2 (sau altea pentru gimnastică) – 2 buc.

3.Banchete de gimnastică - 4 buc. 10. Cearşafuri -4 buc.

4.Inele - 2 buc. 11. Plan înclinat cu laţul Glisson - 1 buc.

5.Trapeze - 1 buc. 12. Dulap pentru inventar sportiv - 1 buc.

Page 159: scolioza idiopatica

159

6.Oglindă 1x2 - 2 buc. 13. Audio aparatură pentruefectuarea lecţiilor

7.Scaune - 15 buc. acompaniate de muzică - 1 set.

Inventar sportiv:

1.Mingi de volei - 15 buc. 7.Planşete 20x20 cm - 30 buc.

2.Bastoane de gimnastică - 15 buc. 8.Cluburi - 30 buc.

3.Mingi medicinale - 15 buc. cu greutatea 1-2 kg. 9.Expandere - 15 buc.

4.Mingi de tenis de câmp - 15 buc. 10.Pompă pentru mingi - 1 buc.

5.Greutăţi - 30 buc. câte 0,5 - 1 kg fiecare. 11.Set de mănuşi pentru gim-ca – 15 buc.

6.Saci de nisip - 15 buc. de la 0,5 kg.

Page 160: scolioza idiopatica

160

Anexa 2.

ANCHETĂ

pentru elevii din ciclul primar

1. Data completării _____ ____________ 2006;

2. Numele şi prenumele __________________________________________;

3. Instituţia unde îţi faci studiile şi clasa ______________________________

________________________;

4. Care sunt disciplinele care le preferaţi cel mai mult. Enumăraţi 3 dintre ele.

a)___________________;

b)___________________;

c)___________________.

5. Îţi plac orele la disciplina educaţia fizică sau ai dori să fii scutit de la aceste ore:

Variante de răspuns (de subliniat varianta care vă place):

a) da, îmi plac; b) nu îmi plac, dar sunt necesare; c) aş dori să fiu scutit de la

aceste ore.

6. De câte ori pe săptămână ai dori să ai educaţia fizică:

Variante de răspuns (de subliniat varianta care vă place):

a) ________ ori;

b) nici o dată.

7. Există în clasa unde înveţi elevi scutiţi de la educaţia fizică;

Variante de răspuns:

a) da; b) nu; c) eu sunt scutit.

8. Există cazuri de deficienţe ale coloanei vertebrale (scolioze, cifoze, lordoze) la elevii din

clasă:

Variante de răspuns: a) da; b )nu; c) nu ştiu; d) eu am;

9. Li se dau acestor elevi un complex de exerciţii fizice diferit de a celorlalţi elevi:

Variante de răspuns: a) da; b) nu; c) nu ştiu; (de subliniat varianta optimală)

10. Vi se explică care sunt cauzele scoliozei şi altor deformaţii ale coloanei:

Variante de răspuns: a) da; b) nu; (de subliniat varianta optimală);

Page 161: scolioza idiopatica

161

11. Vi se explică cum pot fi prevenite deficienţele coloanei vertebrale:

Variante de răspuns: a )da; b) nu; (de subliniat varianta optimală);

12. Sunt importante pentru tine exerciţiile fizice:

Variante de răspuns: a )da; b) nu; (de subliniat varianta optimală);

13. Te strădui tot timpul să menţii poziţia corectă a corpului:

Variante de răspuns: a) da; b) nu;

14. A-ţi dori să aflaţi mai multe despre cauzele scoliozei şi modalităţile de prevenire ale

acesteia:

Variante de răspuns (de subliniat varianta optimală): a) da; b )nu;

15. Ce poţi propune pentru îmbunătăţirea orelor de educaţie

fizică:_____________________________________________________________________

__________________________________________________________________________

_________________________________________________________.

Vă mulţumim

Page 162: scolioza idiopatica

162

Anexa 3.

ANCHETĂ

pentru profesorii la disciplina educaţia fizică privind

aprecierea activităţii de recuperare a deficienţelor fizice la elevii din ciclul primar

1. Data completării _____ ____________ 2006;

2. Numele şi prenumele __________________________________________;

3. Instituţia de învăţământ preuniversitar unde activaţi (inclusiv localitatea)

___________________________________________________________.

4. Vechimea în muncă _______ ani; gradul didactic _________________ ştiinţific

_________________;

5. Cunoaşteţi starea de sănătate fizică a elevilor din clasele la care predaţi: Variante de

răspuns: a) da; b) nu; c) greu de spus (de subliniat varianta optimală);

6. A-ţi observat cazuri de deficienţe ale coloanei vertebrale (scolioze, cifoze, lordoze) şi la

elevii instruiţi de Dvs. Variante de răspuns: a) da; b) nu; (de subliniat varianta

optimală);

7. Personal folosiţi metode practice pentru recuperarea elevilor cu scolioză:

Variante de răspuns: a) da; b) nu;

8. În activitatea Dvs. curentă folosiţi constant exerciţii adaptative scopului profilactic şi

corectiv pentru deficienţele coloanei vertebrale:

Variante de răspuns: a) da; b) nu;

9. Dacă nu, care sunt cauzele care împiedică folosirea acestor exerciţii (subliniaţi varianta

care vă convine sau indicaţi alte cauze existente):

a) nu ajunge timp;

b) nu există condiţiile necesare;

c) lipseşte baza materială necesară;

d) alte cauze._____________________________________________;

10. Cum consideraţi, programa de educaţie fizică exprimă suficient cerinţele privind

profilaxia, recuperarea deficienţelor de coloană:

Variante de răspuns: a) da; b) nu; c) greu de spus

Page 163: scolioza idiopatica

163

11. Consideraţi că ar fi necesare ore speciale pentru elevii cu scolioză:

Variante de răspuns: a) da; b) nu; c) greu de spus

12. Consideraţi că puteţi realiza de sine stătător activităţile de recuperare

a scoliozei sau numai în colaborare cu alţi specialişti:

Variante de răspuns: a) da; b) nu

13. Explicaţi discipolilor care sunt cauzele scoliozei:

Variante de răspuns: a) da; b) nu

14. Dacă da, cum consideraţi Dvs., sesizează ei importanţa menţinerii unei poziţii corecte a

corpului

Variante de răspuns: a) da; b) nu

15. Ce propuneţi pentru optimizarea lecţiilor de educaţie fizică sub aspect corectiv,

înlăturarea scutirilor şi integrării elevilor cu deficiente în grupa de bază:

a) îmbunătăţirea pregătirii Dvs.

b) existenta orelor speciale

c) tratament medical de specialitate

d) majorarea numărului de ore la educaţia fizică

e) asigurarea unei unităţi de kinetoterapeut în statele de personal ale şcolii.

16. Ce modificări aţi propune Dvs. privitor la eficientizarea activităţii de recuperare a

elevilor din grupele medicale speciale şi a celor scutiţi de la practicarea exerciţiilor

fizice:__________________________________________________________________

__________________________________________________________________________

_____________________________________________________.

Vă mulţumim

Page 164: scolioza idiopatica

164

Anexa 4.

ANCHETĂ

pentru asistentele medicale din instituţiile de învăţământ primar pentru

aprecierea nivelului activităţii de recuperare a elevilor cu scolioză

1. Data completării _____ ____________ 2006;

2. Numele şi prenumele ___________________________________________;

3. Funcţia deţinută _______________________________________________;

4. Denumirea instituţiei de învăţământ preuniversitar unde activaţi _________.

5. Instituţia include şi clase primare?: da; nu (de subliniat varianta optimală);

6. Care sunt principalele cauze ale scutirii elevilor de la lecţiile de educaţie fizică

_______________________________________________________________________

______________________________________________________________________;

7. Există cazuri de deficienţe ale coloanei vertebrale (scolioze, cifoze, lordoze) la elevii din

ciclului primar al instituţiei în care activaţi Dvs.

Variante de răspuns: a) da; b) nu;

8. Există posibilităţi de aplicare a unui complex de exerciţii fizice diferenţiat pentru elevii

cu deficienţe (în general pentru elevii din grupele speciale);

Variante de răspuns: a) da; b) nu; c) nu ştiu;

9. Personal aveţi posibilitate de a contribui la recuperarea elevilor cu scolioză:

Variante de răspuns: a) da; b) nu;

10. Dacă da, atunci în ce mod:

a)explicaţii periodice;

b)controale sistematice;

c)atragerea atenţiei părinţilor elevilor cu semne evidente de scolioză asupra

b) trimiterea elevilor cu semne evidente de scolioză în cabinete specializate;

c) alte_____________________________________________________________________

_______________________________________________________________________.

11. Cum consideraţi, programa de educaţie fizică exprimă suficient cerinţele privind

profilaxia, recuperarea deficienţelor de coloană:

12. Consideraţi că ar fi necesare ore speciale pentru elevii cu scolioză:

Variante de răspuns: a) da; b) nu; c) greu de spus

Page 165: scolioza idiopatica

165

13. Cum consideraţi Dvs. li se explică suficient elevilor din ciclul primar care sunt cauzele

deficienţelor fizice şi modalităţile de prevenire ale acestora:

Variante de răspuns: a) da; b) nu;

14. Consideraţi că înălţimea băncilor corespunde înălţimii elevilor din ciclul primar:

Variante de răspuns (de subliniat varianta optimală): a) da; b) nu; c) nu ştiu;

15. Ce aţi propune Dvs. pentru ameliorarea procesului instructiv în ciclul primar, inclusiv

pentru îmbunătăţirea pentru activitatea de prevenire/recuperare a

scoliozei________________________________________________________________

_______________________________________________________________________

_________________________________________.

Vă mulţumim

Page 166: scolioza idiopatica

166

Anexa 5.

Curriculumul şcolar la educaţia fizică pentru învăţământul primar

(extras din materialul pentru clasele IV-a)

Obiective de referinţă Domenii educaţionale şi conţinuturi

didactice

Sugestii de evaluare

1. Formarea cunoştinţelor elementare privind metodologia învăţării motrice şi influenţa

anatomo-fiziologică a exerciţiilor fizice asupra organismului uman

La finalul clasei a IV-a

elevul va fi capabil:

1.1. să conştientizeze

rolul exerciţiilor fizice în

fortificarea sănătăţii

omului;

1.2. să înţeleagă esenţa

calităţilor motrice de

bază şi importanţa lor

pentru om;

1.3. să înţeleagă

importanţa alimen-

taţiei raţionale în ge-

neral şi pentru prac-

ticarea exerciţiilor

fizice în particular;

1.4. să-şi formeze

deprinderea de

completare sistematică a

caietului de

educaţie fizică;

1.5. să stăpânească

limbajul terminologic

sportiv specific

exerciţiilor din atletism,

gimnastică, jocuri

sportive;

1.6. să perceapă no-

ţiunile elementare

despre calităţile motrice

de bază.

I.A. Cunoştinţe generale

Tema 1. Rolul exerciţiilor fizice în forma-

rea sănătăţii omului (influenţa activităţii

motrice în dezvoltarea normală a

organelor organismului uman; rolul

practicării sistematice a exerciţiilor fizice

în fortificarea sănătăţii.

Tema 2. Calităţile motrice de bază ale

omului (definiţiile calităţilor motrice de

bază: forţa, viteza, rezistenţa,

îndemânarea, supleţea; rolul calităţilor

motrice de bază în viaţa omului şi

tehnicile de testare a lor).

Tema 3. Alimentarea raţională şi efortul

fizic (componentele alimentaţiei raţionale;

proteinele, lipidele şi glucidele, vita-

minele, sărurile minerale; importanţa

alimentaţiei raţionale în menţinerea să-

nătăţii; alimentaţia şi obezitatea).

Tema 4. Caietul de educaţie fizică (rolul

caietului în autoinstruirea şi

autocunoaşterea elevului; structura,

conţinutul şi cerinţele de completare a

caietului de educaţie fizică).

I.B. Cunoştinţe speciale

termeni, noţiuni, definiţii;

aspecte ale tehnicii executării

acţiunilor motrice din atletism,

gimnastică, jocuri sportive etc.;

reguli (elementare) competiţionale;

cunoştinţe elementare despre

metodica executării unui complex de

exerciţii fizice, desfăşurării unui joc

dinamic, a unor elemente din jocul

sportiv etc.;

cunoştinţe elementare despre dozarea

Evaluare:

Teste de cunoştinţe

Evaluare:

calitatea completării

caietului de educaţie

fizică

Page 167: scolioza idiopatica

167

efortului fizic şi a pauzelor de odihnă

în procesul de activitate motrice;

aspecte privind dezvoltarea vitezei,

forţei, îndemânării, rezistenţei etc.

Evaluare:

Teste de cunoştinţe

2. Dezvoltarea calităţilor motrice de bază, a celor aplicative şi volitive prin intermediul

exerciţiilor fizice

2.1. să execute elemente

de front şi formaţie;

2.2. să-şi formeze

capacităţi de a acţiona

individual şi în grup;

2.3. să însuşească

tehnica aruncării mingii

de diferite dimensiuni şi

a săriturilor în lungime;

2.4. să-şi formeze

priceperea de auto-

evaluare a calităţilor

motrice;

2.5. să-şi dezvolte

proporţional indicii

morfologici, funcţionali

şi motrici;

2.6 să-şi formeze tinuta

corectă;

II. Calităţi şi capacităţi

executarea comenzilor: "Aranjaţi!",

"Alinierea!", "Drepţi!", "Pe loc

repaus!";

regrupare dintr-un rând pe o linie în

trei rânduri;

regrupare dintr-o coloană câte unu

în coloană câte trei (patru) în

deplasare cu întoarcere;

enumerarea conform numărului de

ordine;

întoarceri pe loc;

jocuri dinamice: "Chemarea nume-

relor", "Exerciţiul interzis";

aruncarea mingii (150 g) la distanţă

din poziţia "pas încrucişat";

aruncarea mingii (150 g) la distanţă

cu elan;

aruncarea mingii în perete cu

ricoşare cât mai departe;

aruncarea mingii în ţintă orizontală

şi verticală de la 8-10 m;

sărituri în lungime de pe loc;

sărituri în lungime cu elan prin pro-

cedeul "îndoind picioarele";

jocul dinamic "Apărarea cetăţii";

exerciţii de dezvoltare fizică

generală fără obiecte pentru toate

grupele de muşchi;

exerciţii fizice cu bastonul de

gimnastică; cu coarda de

gimnastică;

complex de exerciţii cu obiecte

pentru gimnastica matinală;

Evaluare:

regrupare dintr-un

rând pe o linie în trei

rânduri;

întoarceri pe loc;

capacitatea de a

organiza şi desfăşura

jocul dinamic

"Chemarea nu-

merelor".

Evaluare:

aruncarea mingii

în perete cu ricoşare

cât mai departe;

jocul dinamic

"Apărarea cetăţii".

Evaluare:

executarea corectă din

punct de vedere a

tehnicii sportive a

patru exerciţii fizice

pentru diferite tipuri

de muşchi;

Page 168: scolioza idiopatica

168

2.7. să-şi dezvolte viteza

de deplasare şi viteza de

reacţie;

2.8. să-şi dezvolte forţa

fizică utilitar-aplicativă;

2.9. să-şi dezvolte

rezistenta în regim

mediu ;

2.10. să-şi dezvolte

îndemânarea în activităţi

motrice;

exerciţii fizice pentru educarea

ţinutei;

exerciţii fizice generale pentru

dezvoltarea muşchilor braţelor,

picioarelor, spatelui, abdomenului;

efectuarea testării motrice;

mers şi alergare în ritm diferit;

mers sportiv;

alergare cu ridicarea femurului şi

pendularea gambelor;

alergare de viteză 20, 30 m;

jocul dinamic "Petişoare";

start din diferite poziţii iniţiale:

sprijin ghemuit; culcat dorsal;

sprijin orizontal pe braţe etc.;

din poziţie aplecat înainte, la

semnal, îndreptarea corpului şi

revenirea în poziţie iniţială;

în sprijin orizontal pe braţe la banca

de gimnastică: îndoirea-dezdoirea

braţelor în tempou maxim etc.;

tracţiuni cu ajutorul braţelor din

poziţia culcat pe banca de

gimnastică orizontală şi oblică;

căţărare pe frânghie prin procedeul

"trei timpi";

tracţiuni în braţe din poziţia "atârnat

la bara fixă înaltă;

flotări (îndoirea şi dezdoirea

braţelor) din poziţia sprijin

orizontal cu mâinile pe banca de

gimnastică;

transportarea inventarului şi

utilajului sportiv;

exerciţii-competiţie cu utilizarea

elementelor învăţate;

alergare de rezistenţă în tempo

mediu între 1000-1500 m

exerciţii fizice de efort redus,

executate 1-2 min;

complex de exerciţii de gimnastică

aerobică executat de 2-3 ori fără

pauze de odihnă;

jocuri dinamice "Cloşca şi uliul",

"Labirintul";

jocuri în apă; alergare pe nisip;

aprecierea tehnicii de

executare

Evaluare:

durata executării a

cinci aplecări şi

îndreptări ale corpului

fără pauze;

mers şi alergare în ritm

diferit;

alergare de viteză 30

m (s).

Evaluare:

tracţiuni în braţe din

poziţia atârnat la bara

fixă;

"flotări" din poziţia

sprijin orizontal pe

banca de gimnastică.

Evaluare:

alergare de rezistentă;

complex de gimnastică

aerobică.

Page 169: scolioza idiopatica

169

2.11. să efectueze

mişcări cu amplitudine

mare în ansamblul

articulaţiilor corpului;

2.12. să dea dovadă de

curaj şi insistenţă în

activităţile motrice.

mers pe linie dreaptă, pe o ştachetă,

pe banca de gimnastică cu ochii

închişi (cu asigurare);

mers şerpuit;

săritură din sprijin ghemuit peste

capra de gimnastică (h-100 cm) şi

aterizare cu întoarcere la 90°;

escaladarea pe bârnă, calul, capra

de gimnastică;

rostogolirea înapoi;

sărituri în adâncime de pe înălţimi

(aterizare cu întoarceri la 90°);

mers pe bârnă cu executarea

diferitelor mişcări ale braţelor,

picioarelor, corpului;

mers pe banca de gimnastică: cu

întoarceri la 90-180°; cu spatele înainte;

mers pe bârnă cu fandări;

poziţia stând pe cap şi mâini;

ştafete sportive;

paşi de dans: de caracter, ritmici;

dansul "Hora" ("Bâr, oiţă, bâr");

jocul dinamic "Bastonul căzător".

"Podul" din poziţia stând (cu

ajutorul partenerului) şi din poziţia

culcat dorsal;

semisfoara; sfoara;

rotire cu corpul a cercului de

gimnastică.

atârnări (5-10 s) pe braţe la bara

fixă, paralele, peretele de

gimnastică, otgon cu picioarele şi

braţele îndoite;

acţiuni motrice efectuate pe sprijin

îngust la diferite înălţimi;

executarea exerciţiilor fizice până la

refuz;

executarea în timpul indicat a

sarcinilor la domiciliul pentru

dezvoltarea calităţilor motrice.

Evaluare:

• dansul "Hora";

• săritură în sprijin

ghemuit peste capra

de gimnastică şi ate-

rizare cu întoarcere la

90°.

Evaluare:

aplecarea corpului

înainte din poziţia stând

Evaluare:

alergare de rezistenţă 6

min sau cros 1,5 km;

atârnat pe braţele îndoite

la bară (s).

3. Formarea calităţilor personale de comportament civilizat şi deprinderilor comunicative şi de

interacţiune socială

3.1. să acţioneze în spirit

de ordine şi disciplină;

3.2. să aplice deprinderi

de a conduce unele

acţiuni de grup, de

III. Atitudini

exerciţii de dezvoltare fizică

generală; marcarea terenului;

enumerarea conform numărului

Evidenţă:

nivelul de disciplină

al elevului;

activismul motrice la

Page 170: scolioza idiopatica

170

amenajare a spaţiului

pentru activitatea

motrice;

3.3. să-şi dezvolte

capacităţile de gene-

ralizare şi creative,

folosind cunoştinţele şi

calităţile fizice în

condiţii variate;

3.4. să-şi educe este-

tica mişcărilor;

3.5. să manifeste

perseverenţă, respon-

sabilitate şi toleranţă

în procesul activităţii.

de ordine;

ştafete sportive; jocuri dinamice:

"Chemarea numerelor",

"Labirintul", "Exerciţiul interzis",

"Apărarea cetăţii";

pregătirea terenului şi a

inventarului pentru rezolvarea

obiectivelor operaţionale;

alergări, sărituri, aruncări,

exerciţii aerobice;

căţărare pe frânghie prin

procedeul "trei timpi";

procedee de asigurare şi ajutor

reciproc în procesul executării

exerciţiilor fizice;

tracţiuni în braţe din atârnat

orizontal la bară;

alergare de durată 6 min pe teren

accidentat;

flotări la banca de gimnastică pînă

la refuz;

mers cadenţat şi elemente de

dans.

lecţii şi în afară de

clasă;

capacităţi de orga-

nizare a executării

exerciţiilor fizice cu

un grup de elevi;

dinamica indicilor

antropometrici şi a

calităţilor motrice

individuale;

priceperi de asigurare

şi ajutor acordat

colegilor în procesul

executării unor

exerciţii fizice.

Page 171: scolioza idiopatica

171

Anexa 6

Page 172: scolioza idiopatica

172

Anexa 6.1.

Page 173: scolioza idiopatica

173

Anexa 6.2.

Page 174: scolioza idiopatica

174

Anexa 7

Page 175: scolioza idiopatica

175

Anexa 7.1.

Page 176: scolioza idiopatica

176

Anexa 7.2.

Page 177: scolioza idiopatica

177

Anexa 8

Page 178: scolioza idiopatica

178

Anexa 8.1.

Page 179: scolioza idiopatica

179

Anexa 8.2.

Page 180: scolioza idiopatica

180

Declaraţia privind asumarea răspunderii

Subsemnata Inesa Tuchilă declar de proprie răspundere că materialele prezentate în teza de

doctor, se referă la propriile activităţi şi realizări, în caz contrara urmând să suport consecinţele,

în conformitate cu legislaşia în vigoare.

Inesa Tuchila

Semnătură___________

Data________________

Page 181: scolioza idiopatica

181

CV

DATE PERSONALE

1. Nume şi prenume Tuchila Inesa

2. Sex feminin

3. Data şi locul naşterii 17 octombrie, 1974; satul Nimereuca, raionul

Camenca

4. Cetăţenia Republica Moldova

5. Domiciliul or. Chişinău, str. Aerodromului 11/2, ap. 908

6. Starea civilă celibatară

STUDII

7. Studii Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „N.Testemiţanu”

Septembrie 1991 – Chişinău, Republica Moldova

Iunie 1996

8. Studii postuniversitare Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie

„N. Testemiţanu”

9. Activitatea profesională:

- lector universitar la catedra „Cultura Fizică de Recuperare”, USEFS

10. Domeniile de activitate ştiinţifică:

- cultura fizică de recuperare.

11. Participări la foruri ştiinţifice internaţionale:

1. -„Eficienţa aplicării Kinetoterapiei în tratamentul scoliozei”, Materialele

conferinţei internaţionale a doctoranzilor, Ed. A VI-a, Chişinău:USEFS, 2009, 0.2 coli.

2. „Coloana vertebrală. Elemente structurale şi de biomecanică”, Materialele

conferinţei internaţionale de Comunicări Ştiinţifice, Bucureşti, 4 decembrie 2009, 0.4

coli.

3. Inesa Tuchilă, „Aprecierea tempoului dezvoltării elevilor din ciclul primar prin

prisma indicelui Pinie şi Erisman”, Braşov, 2010,

4. Inesa Tuchilă, „Evaluarea stării aparatului locomotor la elevii din ciclul primar

cu scolioză”, Braşov, 2010,

12. Lucrările ştiinţifice publicate: 9 articole.

13. Date de contact: (adresa, telefon, e-mail):

or. Chişinău, str. Aerodromului 11/2, ap. 908, 069511092