scoala sociologica bucuresti

Dorel Abraham, Angela Banciu, Dan Banciu, Ovidiu Badina, Carmen Balan, Septimiu Chelcea, Stefan Costea, Marin Diaconu, Ion Dragan, Dan Dungaciu, Iancu Filipescu, Virgiliu Constantinescu-Galiceni, Gheorghita Geana, Maria Larionescu, Vintila Mihailescu, Andrei Negru, Gheorghe Socol, Maria Voinea

MARIA LARIONESCU - coordonator

SCOALA SOCIOLOGICA DE LA BUCURESTI

Traditie si actualitate

(Extrase)

Editura Universitatii Bucuresti 1996

coala sociologic de la Bucure ti

2


3

CUPRINS

1. DIMITRIE GUSTI - FONDATORUL SCOLII DE LA BUCURESTI - Maria Larionescu......................... 4 2. DESPARTIREA DE GUSTI - O perspectiva antropologica - Vintila Mihailescu...................................... 37 3. DIMITRIE GUSTI SI PROBLEMA STATELOR EUROPENE - Ovidiu Badina ..................................... 52 4. CONTRIBUTIA STIINTIFICA A PROFESORULUI H. H. STAHL LA CUNOASTEREA COMUNITATILOR RURALE ROMANESTI - Dorel Abraham, Septimiu Chelcea......................................... 65 5. ANTON GOLOPENTIA - SOCIOLOGIA CA STIINTA - Stefan Costea................................................. 79 6. MIRCEA VULCANESCU - SOCIOLOG AL SATULUI ROMANESC SI ISTORIC AL SCOLII SOCIOLOGICE A LUI DIMITRIE GUSTI - Marin Diaconu ........................................................................... 101 7. SCOALA MONOGRAFICA SI ANTROPOLOGICA. O RELATIE INTER-DISCIPLINARA SI DEVENIREA EI - Gheorghita Geana ................................................................................................................ 119 8. ORIENTARI TEORETICE SI AFIRMARI DOCTRINARE IN CADRUL SCOLII MONOGRAFICE DE LA BUCURESTI - Virgil Constantinescu-Galiceni ........................................................................................... 129 9. ORIENTARI TEORETICE I AFIRMARI DOCTRINARE IN CADRUL SCOLII MONOGRAFICE DE LA BUCURESTI - Virgil Constantinescu Galiceni ........................................................................................... 145 10. TRAIAN HERSENI SAU VALENTELE NEIMPLINIRII �– incadrari sociologice si antropologice �– Dan Dungaciu ..................................................................................................................................................... 161 11. CERCETAREA REGIUNILOR SI HARTA SOCIOLOGICA A ROMANIEI - PROIECTE MAJORE ALE SCOLII SOCIOLOGICE DE LA BUCURESTI �– Iancu Filipescu ........................................................... 190 12. PRIMUL INSTITUT SOCIAL REGIONAL �– Carmen B lan............................................................. 209 13. CERCETAREA SOCIALA DIN TRANSILVANIA SI BANAT �– Andrei Negru.............................. 224 14. SCOALA MONOGRAFICA SI CALITATEA VIETII �– Gheorghe Socoll ........................................ 233 15. TRADITII SOCIOJURIDICE ALE SCOLII SOCIOLOGICE DE LA BUCURESTI PRIVIND ROLUL SI FUNCTIILE DREPTULUI SI LEGISLATIEI IN SOCIETATE �– Angela Banciu, Dan Banciu .................. 241 16. STUDIUL MONOGRAFIC AL FAMILIEI: TRADITIE SI ACTUALITATE �– Maria Voinea......... 250


4

1. DIMITRIE GUSTI - FONDATORUL SCOLII SOCIOLOGICE DE LA BUCURESTI - Maria Larionescu

Personalitate de referinta a sociologiei românesti si universale, Dimitrie Gusti (1880-

1955) este cunoscut ca intemeietorul unuia dintre cele mai puternice sisteme sociologice care

a rodit intr-o scoala de sociologie rurala moderna, fondator de institute majore de sociologie

si de cultura, reformator al invatmantului si culturii populare,om politic.

Inzestrat cu un simt deosebit al problemelor sociale D.Gusti a sesizat ca imprejurarile

social-istorice de dupa razboiul de intregire al neamului care a dus la crearea ROMANIEI

MARI au creat un mediu favorabil dezvoltarii punctului de vedere sociologic. Problemele

sociale ridicate de consolidarea noului stat national, indeosebi cele privind unificarea

economica, politica, culturala, administrativa nu mai tineau de �“tehnica politica, nici de

resortul unei discipline partiale, ca economia politica sau stiinta financiara, ci au fost

probleme totalitare care cereau solutii de ansamblu, de larga cooperare intre stiinte si de

cuprinzatoare perspective de cunoastere�” (i).

“Reziduul” reformei sociale - premisa a constituirii

sociologiei rurale românesti Emergenta sociologiei rurale romanesti a avut ca preconditie intelectuala majora

impulsul spre reorganizare sociala, �“reziduu�” intalnit, de altfel, si in cazul altor scoli de

sociologie rurala, ca de pilda cea americana de la inceputul acestui veac. �“Era nevoie,

consemna D.Gusti insusi, pe de o parte, de documentare, pe de alta, de lamurire�”. Pentru a

raspunde acestor doua mari necesitati de epoca Profesorul D.Gusti a introdus in campul

stiintei si in constiinta generatiei sale cateva innoiri in tipul de sociologie profesat, in caile de

legitimare sociala si intelectuala ale disciplinei, in raporturile teoriei sociologice, inclusiv ale

sociologiei rurale, cu practica sociala si in sistemul de valori impartasit de comunitatea

stiintifica si de public.


5

Preeminenta sociologiei natiunii asupra sociologiei

satului Punctul de plecare al sociologiei rurale gustiene este sociologia natiunii, a carei

superioritate fata de orice sociologie de ramura este de netagaduit. Argumentul invocat de

Gusti pentru sustinerea ideii preemientei sociologiei natiunii este de factura durkheimiana si

anume natura sociologiei ca stiinta pozitiva, adica �“indreptata spre fapte�”, care �“nu poate

nesocoti ierarhia problemelor impusa chiar de realitate�”. Ori realitatea i se infatisa lui D.Gusti

intr-o gradatie axiologica, la varf situandu-se natiunea, �“singura unitate sociala care isi ajunge

siesi, in intelesul ca nu cere pentru deplina ei realizare o unitate sociala mai cuprinzatoare,

fiind in stare sa-si creeze o lume de valori, sa-si stabileasca un scop in sine si sa-si afle

mijloacele de infaptuire, adica forta de organizare si propasire in propria ei alcatuire�”(ii).

Deosebirile semnalate intre natiune si sat tin in primul rand de statutul acestora:

natiunea are pozitia cea mai inalta intrucat ea �“isi ajunge siesi�”, nefiind subordonata unei

unitati sociale mai largi; nu acelasi lucru se poate spune despre sat, oras, biserica, scoala,

fabrica etc., a caror viata este reglementata in mare masura din afara (de stat), fiind legate prin

nevoile lor economice si spirituale de viata sociala mai larga (cea nationala si de stat).

Interesul de cunoastere al lui D.Gusti nu se indrepta insa, spre cercetarea acestor deosebiri ci,

mai degraba, spre caracteristicile comune ale natiunii si celorlalte realitati sociale mentionate.

Dintre punctele comune acestor realitati sociale doua se detaseaza prin semnificatia lor

teoretica: 1) identitatea lor comuna ca unitati sociale; 2) cunoasterea acestor unitati sociale

prin metoda monografica.

Unitatile sociale sunt definite de D.Gusti drept �“grupari de oameni legati intre ei

printr-o organizare activa si o interdependenta sufleteasca�”; componentele lor�” se leaga intre

ele traind in, prin si pentru TOTUL ce le da viata si sens�” (iii). TOTUL este in acest inteles

atat natiunea cat si Satul, cu toate deosebirile de valoare dintre ele semnalate mai inainte.

Identitatea comuna de unitati sociale confera aceeasi �“demnitate�” stiintifica natiunii, satului,

orasului, judetului, regiunilor etnice, intreprinderilor industriale.

Calea cea mai adecvata de cunoastere stiintifica integrala a unitatilor sociale a fost

considerata de Profesorul Gusti monografia sociologica, care a primit conotatii proprii, ce o

diferentiaza de utilizarile sale anterioare.


6

Constiuirea sistemului monografiei sociologice Definitoriu pentru caracterizarea monografiei sociologice gustiene este dubla sa

configuratie: sistem de gandire sociologica si, simultan, metoda de investigatie empirica.

Sistemul sociologic gustian este un ansamblu articulat de teorii, concepte, teze care

afirma (iv):

1) societatea se compune din unitati sociale;

2) esenta societatii este vointa sociala;

3) vointa sociala se actualizeaza in manifestari constitutive economice si spirituale,

reglementate de manifestari juridice si politice;

4) vointa sociala este conditionata in manifestarile ei de cadrele vietii sociale: cadru

cosmic, biologic, psihic si istoric;

5) schimbarile suferite de societate in timp prin activitatile desfasurate si sub influenta

factorilor conditionanti sunt denumite procese sociale;

6) inceputurile de dezvoltare surprinse in realitatea prezenta si care pot fi prevazute se

numesc tendinte sociale.

Teoria vointei sociale constituie dimensiunea cea mai contestata si mai etichetata in

termenii de �“infundatura�” a sistemului sociologic, caracter confuz, nestiintific, eclectic, etc. al

sociologiei lui Dimitrie Gusti, atribuite atat de catre unii discipoli cat si de majoritatea

exegetilor si comentatorilor operei profesorului. Evaluarea critica a acestei teorii a vointei

sociale a condus in anii postbelici la cristalizarea, aproape fara controverse, a unui stereotip

de interpretare a conceptiei gustiene de factura reductionista. Daca in ceea ce priveste

celelalte teorii care alcatuiesc sistemul sociologic intemeiat de D.Gusti - teoria �“cadrelor�”, a

�“manifestarilor�”, a �“unitatilor sociale�”, a �“paralelismului sociologic�”, - a existat o dezbatere, o

evaluare critica a consistentei si validitatii lor teoretice, operationale, nu acelasi lucru se pote

afirma despre teoria vointei sociale. Aceasta din urma a fost respinsa ab initio si etichetata

fara nici un drept de apel ca nestiintifica, confuza, eclectica. Sub presiunea normativa a

paradigmei marxiste acestui segment din gandirea si conceptia lui Gusti nu i s-a putut gasi

nici o legitimitate, nici o posibilitate de recuperare stiintifica.

Repunerea in campul dezbaterilor stiintifice a problematicii gustiene a vointei sociale,

a capacitatilor explicative si interpretative ale teoriei vointei sociale constituie un demers

reparatoriu, de normalizare a criticii sociologie.

Statutul teoriei vointei sociale in ansamblul sistemului sociologic gustian. Teoria

vointei sociale detine un loc central atat in procesul genezei sistemului sau de sociologie cat si


7

in ansamblul conceptiei sale cristlizate. Cu aceasta teorie si prin ea Gusti si-a sincronizat

gandirea teoretica cu cele mai inalte contributii stiintifice ale sociologiei europene, indeosebi

germane, generate de disputele cunoscute sub termenul �“methodenstreit�”. Spirite stralucite ca

W.Wundt, F.Tonnies, M.Weber, Fr.Paulsen, G.Schmoller,C.Simmel, L. von Wiese s.a. au

imaginat o varietate de teorii ale �“vointei de a exista�”, �“vointei de a fi�”, �“vointei de a putea�”,

ca argumente valabile in �“cearta metodelor�”, pentru a sustine legitimitatea stiintifica a

disciplinelor spiritului, din care faceau parte si sociologia, psihologia, filosofia, istoria etc.

Gusti insusi a fost studentul si doctorandul lui W.Wundt, in seminarul caruia si-a pregatit teza

de doctorat cu un subiect semnificativ �“Egoism si Altruism: Asupra motivatiei sociologice

a vointei practice” (1904) publicata in prestigioasa revista de filosofie si sociologie condusa

de Paul Barth.

In lucrarile succesive pe care le-a elaborat, indeosebi in Stiintele sociale, sociologia,

politica si etica in interdependenta lor unitara: prolegomene la un sistem (1909-1910),

Despre natura vietii sociale (1910). Realitate, stiinta si reforma sociala (1919), Sociologia

monografica, stiinta a realitatii sociale (1934), Problema sociologiei. Sistem si metoda.

Trei comunicari (1940, Academia Româna), Dimitrie Gusti isi precizeaza si desavarseste

teoria vointei sociale, careia ii confera un statut de centralitate in ansamblul sistemului

sociologic.

Vointa sociala: esenta vietii sociale si principiul sau explictiv. Ceea ce caracterizeaza �“catehismul�” sistemului sociologic gustian (dupa expresia lui

M.Vulcanescu) este fundamentarea lui pe conceptul vointei sociale. Vointa sociala este esenta

societatii intrucat ea defineste doua note distincte ale acesteia (v): caracteristica de univers

moral al societatii opusa universului material, pe de o parte, si faptul ca ea este �“izvorul

intregii vieti sociale�”, adica acea realitate pe care o gasim prezenta pretutindeni �“inapoia

tuturor fenomenelor sociale, acestea fiind produsele si creatiile ei�”, pe de alta. Aceasta

realitate sociala ca esenta nu epuizeaza insa, dupa D.Gusti, intrega realitate sociala: �“Vointa

este doar un principiu obtinut pe cale de abstractie, din nevoia gandirii de a intelege si a

clasifica�” (vi). Realitatea intraga este alcatuita din multimea unitatilor sociale. O unitate

sociala �“nu ne apare niciodata prin esenta ei, prin vointa sociala, ci se desfasoara

fenomenologic intr-o multime de activitati sau manifestari�” (vii), al caror studiu sociologic

dezvaluie manifestarile de viata ale vointei sociale.

Vointa sociala este inteleasa de sociologul roman ca o totalitate autonoma de

manifestari spirituale si economice, reglementate juridic si politic si conditionate cosmic,


8

biologic, psihic si istoric. Ca si profesorul sau Wundt, Gusti considea ca nimic nu se petrece

in viata sociala care sa nu-si aiba isvorul in actiunile si relatiile �“indivizilor voitori�”. Fiind

inzestrati cu vointa, indivizii o actualizeaza prin actiunile si raporturile lor: vointa este acel

principiu socializator care confera ideilor, sentimentelor, reprezentarilor, puterea de realizare,

de actualizare in plan social. �“Socialul este activitate, fapta�”; �“societatea este realitate vie, ea

traieste intrucat se manifesta�”. Ori tocmai vointa sociala are in constitutia sa intima miscarea,

manifestarea, ea fiind �“eminamente activista�”.

Vointa sociala este inzestrata de D.Gusti cu o calitate uimitoare, si anume capacitatea

de a crea unitati sociale, deci de a indeplini o functiune morala primordiala. Ea detine

aceasta capacitate in virtutea constitutiei sale intime, a morfologiei sale. Gusti demonstreaza

existenta unei legaturi intime intre caracterul social de activitate al vointei si constitutia sa

psihica. In acest sens el face cateva precizari lamuritoare.

Prima idee clarificatoare priveste faptul ca �“vointa nu se poate desface niciodata de

constiinta�”, intrucat datorita mecanismului sau teleologic �“ea urmareste, prin definitie,

scopuri si manuieste mijloace, a caror alegere nu este posibila fara cel putin un rudiment de

constiinta�”. Iar in lucrarea sa de doctorat Gusti specifica faptul ca ceea ce face din om o fiinta

voluntara este inainte de orice constiinta de sine. Daca nu si-ar da sema de faptele sale si nu

ar avea putinta sa le stapaneasca, omul ar actiona mecanic dupa impulsuri si instincte, nu dupa

propria vointa.

A doua precizare facuta de D.Gusti se refera la determinarea constiintei de sine ca pe

un fapt complex, un centru volitiv cu o dubla motivare: afectiva si rationala. Gusti a preluat

distinctia kantiana intre aspectul afectiv al motivarii vointei ca impuls sau afect si

reprezentarea constienta a afectelor ca mobil. Impulsurile determina vointa in chip nemijlocit,

prin desfasurarea sentimentelor: ele genereaza atat calitatea cat si directia vointei: o constiinta

saraca in sentimente ramane ineficace, potentiala, in vreme ce o constiinta cu o puternica

incarcatura afectiva este concretizata prin eficienta si actualitate (viii).

D.Gusti identifica trei aspecte tipice fundamentale care exprima motivarea afectiva a

vointei si trei mobiluri tipice, fundamentale care constituie motivarea rationala a acesteia.

Atat afectele tipice cat si mobilurile tipice sunt sociale in natura lor.

Astfel, iubirea de sine, care este un afect insotitor al constiintei de sine si simpatia, ca

o proiectare in afara a iubirii de sine �“devin factori de creatie sociala, de comunitate, ori de

cate ori intalnesc fiinte semene, capabile de acelasi afect�” (ix)


9

Prin simpatie, arata Gusti, omul surprinde identitatea sa cu alti oameni si astfel ia

nastere constiinta de grup. Ar fi interesanta o comparatie intre punctul de vedere gustian

asupra primelor doua afecte si cel al lui J.J.Rousseau referitor la raportul dintre iubirea de sine

si iubirea de oameni, formulat in lucrarea sa Emil sau despre educatie. Iubirea de sine si

simpatia se gasesc unite, la D.Gusti, printr-o sinteza creatoare (in intelesul conferit de

W.Wundt), intr-un afect superior, frica respectuoasa sau veneratia fata de necunoscutul

natural si social (acea religiozitate de care vorbea si Em.Durkheim) care implica

subordonarea constienta a propriului eu fata de puterile naturii si societatii recunoscute de el

ca mai inalte. Este deosebit de semnificativa aceasta trasatura psihica a constiintei

subordonarii care caracterizeaza fuziunea dintre iubirea de sine si simpatie, deoarece ea

marcheaza o evolutie spirituala de la primele stadii elementare spre treptele desavarsite,

constiente, ale eului. Respectul social se traduce in dragostea de parinti, stima pentru

varstnici, respectul fata de conducatori etc.

Dezvoltarii afectelor tipice ale vointei ii corespunde succesiunea progresiva a

mobilurilor tipice, care sunt in esenta reprezentari ale scopului si mijloacelor pentru atingerea

lui. La intrebarea: ce anume face vointa sa fie sociala? D. Gusti raspunde fara ezitare ca

orice vointa este determinata de un scop si este inteleasa prin acest scop. Ori scopul nu este

niciodata izolat, el e conditionat national, religios, economic, caci se integreaza intr-un

imperiu de alte scopuri si valori care se raporteaza la familie, natiune, epoci istorice, la

umanitatea insasi (x). Dupa raportul dintre scop si mijloc Gusti distinge trei trepte de evolutie

ale vointei sociale si anume mobilurile perceptiei, intelectului si ratiunii (xi). Motivele

perceperii apartin vointei neevolutate, instinctive; aici individul nu are reprezentarea clara a

scopului, recurgand la mijloacele ce-i stau la indemana; este ceea ce se cheama lipsa de griji a

omului natural. Mobilurile intelectului si ratiunii sunt calauzite, in schimb, de constiinta

scopului. Inteligent se dovedeste omul care cauta cu perspicacitate mijloacele cele mai

adecvate telului si stie sa le aplice bine (alegerea mijloacelor) iar rational este cel ce cuprinde

cu mintea si stapaneste scopurile (reusind sa infaptuiasca o alegere a scopurilor). In functie

de reprezentarea scopului si a mijloacelor se schimba, in conceptia lui D.Gusti, si caracterul

social al vointei. El deosebeste astfel trei grade de evolutie a vointei sociale (xii): vointa scurta

sau embrionara este caracteristica omului natural, lipsit de notiunea scopului si care este prada

impulsurilor inconstiente momentane; vointa slab dezvoltata apartine celor ce stiu a alege

mijloacele fara a stapani imperiul scopurilor; vointa deplin realizata sau cea mai lunga vointa

este a celor ce stapanesc perspectiva scopurilor si mijloacelor adecvate.


10

Rezultatul analizei morfologiei sociale infaptuite de D. Gusti surprinde prin ineditul

si subtilitatea intuitiilor sale: impulsurile (afectele) tipice ale vointei sociale si mobilurile sale

tipice intra in combinatii pe care se bazeaza desfasurarea intregii vieti sociale. Iar unitea

armonic concentrata dintre afectele fundamentale ale vointei si mobilurile sale tipice

formeaza conceptul de personalitate. Personalitatea, preciza Gusti, poate fi o posibilitate, o

realitate si pe cale de desavarsire dupa cum afectele fundamentale se gasesc in stare

embrionara, slab dezvoltata sau deplin dezvoltata si dupa cum lungimea vointei tine de

perceptie, intelegere sau ratiune (xiii).

Consecinta etica care deriva din aceste consideratii are valoarea unui imperativ si

anume: orice evaluare a motivelor actiunii vointei grupurilor si membrilor lor trebuie sa

considere sintetic intreg continutul tipic al vointei si nu doar unele impulsuri sau motive in

dauna altora. Astfel, utilitarismul este o orientare eronata intrucat pune pret pe imbinarea

�“iubirii de sine bine inteleasa�” cu mobile rationale, ignorand celelalte componente ale

morfologiei vointei sociale; la randul lor, hedonismul accentueaza imbinara iubirii de sine cu

mobilurile perceptibile, etica crestina pretuieste doar sentimentul de veneratie, etica lui

Schopenhauer se bazeaza pe mila (o forma a simpatiei), etica apriorica a lui Kant se

intemeiaza pe ratiunea pura etc: toate aceste doctrine au luat doar elemente disparate din

continutul viu, unitar al vointei carora le-a conferit calificarea etica, in detrimentul celorlalte

elemente. Singura modalitate stiintifica de apreciere a moralitatii vointei este, dupa D.Gusti,

considerarea sa unitara.

Din teoria gustiana a vointei sociale se pot desprinde cateva concluzii de ordin

metodologic de mare insemnatate pentru sociologia contemporana. Mai intai, aceasta teorie a

oferit o explicatie articulata teoretic a capacitatii unitatilor sociale de a crea o personalitate. A

rezultat, in al doilea rand, ca prin dubla motivare a vointei - afectiva si intelectuala-

societatea, familia, grupul local traieste in individ, omul fiind social a priori, adica el este

social inainte de orice experienta prin structura intima a vointei. D.Gusti face precizarea

importanta ca omul nu este social datorita unui instinct (Aristotel) nici datorita unei trairi

indelungate in grup (Durkheim) ci intrucat societatea traieste in individ, prin structura sa

psihica si existentiala (de esenta sociala). Prin simpatie indivizii se leaga spontan intre ei

instituindu-se raporturi de solidaritate, si tot in simpatie se afla �“radacina afectiva�” a limbii,

moralei, religiei, dreptului, a artei etc., iar prin configuratia sa rationala vointa sociala isi

consolideaza vocatia socializatoare; fiindu-i propriu un sistem de scopuri (motivate) vointa

sociala este autonoma, adica este conditionata de legi impuse dinauntru. O a treia consecinta


11

care deriva din cele de mai sus priveste statutul explicatiei in sociologie. Fiind un fenomen de

vointa sociala, cu o dubla motivare, socialul nu mai poate fi explicat prin raportare la una sau

mai multe cauze exterioare, asa cum au procedat sociologiile �“unilaterale�”, ci necesita

cercetarea sensului propriu al unitatilor sociale, urmata de explicarea cauzala a genezei

fenomenelor sociale.

Prin teoria sa a vointei sociale D.Gusti a deschis o cale fecunda imaginatiei

sociologice orietand cercetarile disciplinare spre campul explorarilor interpretative,

fenomenologice fara a renunta insa la analizele etiologice. Ideea dupa care comprehensiunea

precede cu necesitate stabilirea cauzelor poate fi considerata ca un aport metodologic de

substanta adus de Gusti si scoala sa la dezvoltarea sociologiei, care merita toata luarea aminte

a sociologilor contemporani.

D.Gusti a nutrit convingerea ca teoria sa asupra vointei sociale a implinit o lacuna

esentiala a studiului societatii si anume analiza omului infaptuita prin acea dezghiocare a

constiintei de sine a omului intr-o categorie afectiva cu trei sentimente si intr-o categorie

rationala alcatuita din cele trei raporturi posibile dintre scop si mijloace �“lipsa de constiinta a

scopului si mijloacelor, constiinta doar a mijloacelor fara aceea a scopurilor si constiinta

scopurilor si a mijloacelor�”(xiv).

Insa vointa sociala in unitatea ei este doar o conditie, este drept ca una causa causans

a vietii sociale, dar una careia îi lipseste materialul asupra caruia se exercita imboldul de

socializare al vointei, acest material fiind constituit din cea de-a II-a conditie a cauzalitatii

sociale, si anume, unitatea mediului sau a cadrelor vietii sociale

Teoria cadrelor vietii sociale Definitia gustiana a cadrelor se bazeaza pe distinctia fundamentala dintre conditie si

cauza. Orice fapt care este o conditie de manifestare a socialului apartine cadrului. Cadrele

sociale definesc virtualitatile de dezvoltare, putintele de devenire ale vietii societatii asa cum

sunt ele configurate in conditiile ei de dezvoltare. Semnificatia sociologica a cadrelor priveste

explicarea vietii sociale prin indicarea modalitatilor in care virtualitatile, �“viata sociala

neactualizata�”, existand latent, se transforma in realitati sociale. Socialul, preciza Gusti, este

inainte de toate rezultatul unui concurs de imprejurari: spatiale, temporale, vitale si spirituale,

care formeaza cadrele: cosmologic, istoric, biologic si psihologic; cu alte cuvinte ceea ce

numim �“mediul�” (xv). Natura, cadrul cosmic si viata, cadrul biologic, formeaza cadrele

naturale, asociale, cata vreme timpul, cadrul istoric si constiinta, cadrul psihic, formeaza

cadrele sociale. (xvi)


12

Cadrele vietii sociale sunt, in viziunea lui D.Gusti, obtinute prin deductie

transcendentala a categoriilor din analiza actiunii sociale.

D.Gusti si colaboratorii sai apropiati, indeosebi M.Vulcanescu (xvii) si Traian Herseni

(xviii) au specificat unele implicatii teoretice si metodologice inovatoare ale teoriei gustiene a

cadrelor vietii sociale.

a) Conceptia lui Gusti asupra cadrelor introduce o intelegere nuantata a problemei

cauzalitatii sociologice prin disocierea de tratarea mecanicista a acesteia. Astfel, in viziunea

lui Gusti cadrele nu cauzeaza direct transformari sociale ci numai le conditioneaza si

provoaca, prin reactiune, manifestarile sociale. Conditia indica o posibilitate, nu o necesitate:

cadrele provoaca reactiuni (nu aceleasi) care variaza dupa natura societatii. Mecanismul vietii

sociale este doar declansat, dezlantuit de cadre, dar reactiunea se savarseste dupa o structura

proprie. Ceea ce intereaseaza pe sociolog este relatia dintre mediul natural, istoric si viata

sociala.

b) Teoria gustiana a cadrelor inoveaza mecanismul explicatiei sociologice prin ideea

deteminismului finalist indusa de forta de autodeterminare a cadrelor imanente vietii sociale.

�“Admitand aceasta forta de autodeterminare, problema explicatiei sociologice nu mai poate

ramane in domeniul strict al explicatiei mecanice prin cauze exterioare, ci trebuie sa aiba

recurs la un determinism finalist, la o intelegere dinamica, prin scopuri, prin motive (xix). La

interactiunea continua intre societate si imprejurarile naturale care nasc putinte sociale se

adauga interactiunea intre societate si ea insasi. Cu alte cuvinte, viata sociala nu este un obiect

inert supus cauzalitatii mecanice a imprejurarilor a-sociale, ci o totalitate complexa inzestrata

cu putere de reactiune proprie la fiecare mod de influenta cauzala: influentei naturale,

societatea îi opune cultura, influentei biologice, societatea îi opune o reactie selectiva (sau

contraselectia), propriei influente psihologice, societatea îi opune o reactie noua,

individualizarea, iar influentei traditionale a trecutului grupul uman îi opune inovatia (xx).

c) Prin teoria cadrelor D. Gusti concretizeaza apriorismul sau sociologic. Plecand de

la analiza conceptului de personalitate ca actualizare a virtualitatilor omenesti (ca o

desfasurare de iubire de sine, simpatie si religiozitate in lumina unor idealuri superioare),

D.Gusti a ajuns firesc la ideea cadrelor: potentele sunt in noi, dar posibilitatile sunt in afara

noastra. Pentru Gusti conditionarea nu coincide cu intregul cuprins al cadrelor, ci numai cu

aceea parte din ele care corespunde virtualitatilor omenesti, prin aceste virtualitati societatea

se incorporeaza in om datorita afectelor vointei sociale. Cu cat iubirea de sine a omului este

mai mare, cu atat eul se revarsa in afara sub forma simpatiei si deci, cu atat socialitatea


13

omului creste. Concluzia lui Gusti este limpede: individul e social nu pentru ca traieste in

societate, ci pentru ca societatea traieste in individ. Omul este sociabil prin constitutia psihica

a vointei sale si datorita conditionarii prin cadre.

Teoria manifestarilor vietii sociale Infatisarea initiala a teoriei celor patru feluri de manifstari sociale rezulta din lucrarea

timpurie a lui D.Gusti, �“Stiintele sociale, sociologia, politica, si etica in interdependenta lor

unitara: prolegomene la un sistem” (1909). Ulterior aceasta teorie a fost reluata si dezvoltata

in toate lucrarile lui Gusti si colaboratorilor sai. Isvoarele teoretice ale teoriei gustiene a

manifestarilor sociale se pot identifica in: cercetarile de psihologie a popoarelor apartinand lui

Lazarus, W.Wundt, studiile de economie desfasurate de K.Bucher, lucrarile de istorie a

culturii elaborate de K.Lamprecht, sociologia neokantiana a lui R.Stammler (xxi), cercetarile

criminalistice ale lui Fr.List, etc. Ca si in cazul vointei sociale, teoria manifestarilor detine un

loc semnificativ in sistemul gustian. Manifestarile, impreuna cu unitatile sociale, relatiile si

procesele sociale definesc socialul pur, realitatea sociala ca atare, constituind obiectul prin

excelenta al sociologiei.

Orice fapt care este o activitate actuala si e conditionat de alti factori constituie

manifestarile unitatii sociale si ele sunt de atatea feluri de cate feluri sunt trebuintele omenesti

si anume: manifestari economice, adica privitoare la satisfacerea nevoilor de ordin material

(de hrana, adapost, circulatie - agricultura, cresterea vitelor, silvicultura, meserii si industrii

satesti, industria casnica, comertul in sat si la targ, cooperatia, bugetele, structura economica a

satului); spirituale, corespunzatoare cerintelor privind graiul, viata religioasa, viata morala,

conceptia despre lume si viata (cugetarea, stiinta, timpul si calendarul, magia), viata artistica

(literatura, muzica, arta plastica, arhitectura, sculptura, ceramica, tesaturi, port, opinii despre

frumos), obiceiuri si ceremonii (de nastere, botez, nunta, inmormantare, sarbatori de peste an,

claca), stiinta de carte; moral-juridice, adica privitoare la reglementarea si institutionalizarea

manifestarilor economice si spirituale (viata juridica traditionala, viata juridica procesiva,

proprietatea individuala si colectiva); politico-administrative, adica privitoare la modul de

edictare si impunere a acestor reglementari si institutionalizari (conceptii politice, grupuri si

actiuni politice, finantele si administratia comunala). Manifestarile juridice si politice sunt

regulative, functionale, iar cele economice si spirituale sunt constitutive, substantiale.

Substanta si functiunea sociala formeaza impreuna structura unitatilor sociale (xxii)

Tipologia manifestarilor gustiene isi afla izvorul de inspiratie in filosofia kantiana.

Tr.Herseni prezinta raportul dintre cele doua tipuri de manifestari formulat de D.Gusti ca un


14

raspuns kantian: activitatea economica si spirituala fara reglementarea juridica si ierarhizarea

etica ar fi o activitate oarba, haotica: activitatea juridica, morala, politica si administrativa fara

o materie pe care sa o organizeze ar fi o activitate lipsita de continut, goala (xxiii)

Categoriile constitutive spirituale sunt in conceptia lui Gusti, valori scopuri, adica

valori in sine si pentru sine, in vreme ce categoriile economice sunt valori mijloace, servind la

satisfacerea unei trebuinte. Tr.Herseni atrage atentia ca in viziunea lui Gusti, din faptul ca

spiritualul are valoare intrinseca, iar economicul are valoare extrinseca, nu decurge

subordonarea economicului fata de spiritual (doar poate in sens de ierarhizare etica, dar nu de

determinism). Economicul formeaza o lume care serveste in afara dar detine legi propri de

functionare. Raportul cu ceilalti factori este de interdependenta si coexistenta, dar esential e

autonom (atat este valabil din marxism) (xxiv)

Legea paralelismului sociologic conceptualizeaza natura raporturilor dintre partile

totului social (cadre manifestari, vointa sociala)(xxv): a) partile totului se dezvolta

concomitent, nu succesiv; b) raporturile partilor sunt de interdependenta, nu de subordonare.

Exista, dupa Gusti, un paralelism inlauntrul cadrelor (cosmologic, biologic, psihologic si

istoric), un paralelism inlauntrul manifestarilor (economice, spirituale, juridice si politice) si

un paralelism intre cadre si vointa. Consecinta nemijlocita a aplicarii acestei legi este egala

indreptatire a �“partilor�” in proiectele de cercetare monografica, adica imposibilitatea

ierarhizarii lor dupa criterii de importanta (idee impartasita indeosebi de D.Gusti,

M.Vulcanescu, Tr.Herseni). Unii mebrii ai scolii (H.H.Stahl) au oferit o interpretare

modificata a Legii paralelismului sociologic, care din lege devine un mijloc tehnic de

investigare pe teren, avand functia unui �“registru-inventar�” de intrebari la care cercetatorul

are de dat raspuns (xxvi)

Legea paralelismului sociologic prezinta o insemnatate esentiala pentru intelegerea

cauzalitatii sociologice in sistemul gustian. Tr.Herseni si M.Vulcanescu au dezvaluit unele

implicatii metodologice profunde ale acestei legi asupra fundamentarii conceptului de

explicatie sociologica gustiana. Desi fiecare factor constituiv al societatii este esential

autonom totusi, precizeaza Tr.Herseni (xxvii), pe urmele lui Gusti, intre ele sunt multiple

corespondente, corelatii, interdependente datorita determinismului comun din partea

societatii. Tipul social din care fac parte diferitele activitati nu se realizeaza contradictoriu, ci

cu anumite forme economice apar anumite forme spirituale sau invers. Cauzatia, precizeaza

D.Gusti, o detine intregul care-si armonizeaza partile, adaptandu-le una la alta, iar variatia


15

concomitenta a partilor indica, de cele mai multe ori, o determinare comuna. Prin legea

paralelismului social D.Gusti atrage atentia asupra imposibilitatii de a explica o realitate

concreta foarte complicata prin cateva elemente care nu sunt decat abstractiuni din nevoi de

metoda, primatul detinandu-l intregul, societatea.

O explicitare deosebit de lamuritoare a sensului cauzal al legii paralelismului

sociologic apartine lui M.Vulcanescu: �“Nici una din imprejurarile care conditioneaza faptele

sociale nu constituie insa, luata in parte, o cauza a acestei vieti, ci numai o conditie a ei.

Deosebirea este cunoscuta. Nici una nu declanseaza singura procesul de realizare, nu

reprezinta in realitate forta care dezlantuie actiunea de manifestare. Cauzala

e numai actiunea concomitenta a tuturor conditiilor in masura in care realizeaza o unitate in

act, o totalitate vie, dinamica: vointa sociala. De unde nevoia de a cerceta actiunea paralela a

acestora si contopirea lor intr-o singura unitate�”(xxviii).

Paralelismul gustian, oarecum monoton, dupa opinia lui Mihu Achim, a fost amendat

de �“poligraful�” Scolii de la Bucuresti, cum era denumit Traian Herseni, printr-o constructie

proprie, mai nuantata, a raporturilor neparalele intre individ, viata sociala si cultura (xxix).

Sistemul sociologic odata constituit a urmat operationalizarea sa in ipoteze ale

cercetarii, planuri de cercetare, chestionare si ghiduri de interviu, de observatie directa si

coparticipanta, analiza documentara, cartografie, etc. In acest moment al transformarii

sistemului sociologic in �“practica metodologica�” s-a pus pentru prima data problema

semnificatiei satului ca unitate de cercetare monografica si, in consecinta, nasterea

sociologiei rurale monografice legate de numele lui D.Gusti.

Satul era intersant ca unitate de cercetare monografica atat din punct de vedere

pragmatic cat si al reprezentativitatii sale sociale. Satul constituia in optica lui D.Gusti

unitatea sociala optima cu care trebuia sa demareze cercetarile monografice.

Dimensiunea lor relativ redusa ca sfera de cuprindere tematica, arie geografica,

complexitate a relatiilor recomandau satul ca unitate ce oferea conditii optime de investigatie

in etapa constituirii si testarii ipotezelor monografiei soiologice, deci in absenta unei

experiente monografice. Unitatile sociale mai mari, consemna Gusti, se studiaza mai greu, ele

trebuind cercetate mai tarziu, dupa ce se cunosc suficient unitatile mai restranse: �“orasele cer

o munca exceptionala, fiind realitati nu numai cantitativ mai intinse, dar si mult mai

complexe. De aceea sociologia oraselor trebuie sa urmeze dupa sociologia satelor, pe temeiul

datelor si mai ales a experientei facute in conditii optime in monografiile satesti�”(xxx). De


16

altminteri, programul de lucru gustian cuprindea monografii de sate, monografii de orase, de

intreprinderi, de judete, de regiuni etnice si in final sociologia natiunii.

Al doilea argument in favoarea alegerii satului ca debut al cercetarii monografice avea

in vedere semnificatia coplesitoare a problemei agrar-taranesti care urca in prim-planul scenei

politice romanesti dupa solutionarea problemei nationale.

Satul reflecta o realitate tipica a unei societati majoritar agricole si taranesti, ce nu

putea fi ignorata de reformatorii timpului.

Prima scoala de monografie sociologica rurala din România In 1920 D.Gusti incepe opera de cristalizare a primei Scoli a monografiilor

sociologice rurale din societatea româneasca, in intelesul modern al termenului, cunoscuta sub

numele de �“Scoala sociologica de la Bucuresti�”.

Identitatea scolii de la Bucuresti*xxxi a fost marcata de cateva momente decisive:

crearea sistemului monografiei sociologice care a servit ca fundament analitic cercetarii

nemijlocite a satelor; diversificarea tipologica a cercetarilor monografice si codificarea

experientei metodice de cercetare; constituirea comunitatii sociologice moderne a echipelor

monografice, dispunand de structuri de comunicare, autoritate, de cunoastere �“tacita�”, cai de

legitimare, de valori impartasite in comun de membrii si discipolii echipelor monografice.

Momentul hotarator al transformarii sistemului teoretic creat de D.Gusti in �“practica

metodologica�” de investigare monografica a comunitatilor rurale din Romania poate fi

localizat incepand cu 20-24 aprilie 1925 odata cu �“excursia stiintifica�” de la Goicea Mare,

judetul Dolj, a primei echipe studentesti alcatuita din studenti, cate unul pentru studiul

fiecarui cadru si fiecarei manifestari. Deosebit de importante pentru geneza scolii sociologice

sunt si cele 37 sedinte ale echipei conduse de D.Gusti si G.Racoasa finalizate in primul

document metodologic al Scolii si anume chestionarul insumand 25 coli sapirografiate.

Echipa studenteasca de la Goicea Mare cuprindea pe primul nesociolog, medicinistul

D.C.Georgescu, din istoria echipelor sociologice interdisciplinare(xxxii).

Momentul �“Goicea Mare�” semnifica debutul monografiei sociologice in intelestul sau

deplin de sistem sociologic si, simultan, unealta de lucru, de confruntare sistematica intre

teorie si realitate, �“un mijloc de cunoastere integrala si amanuntita a realitatii, fara de care

sociologia ca stiinta nu este posibila�” (xxxiii). D.Gusti a conceput un proces de �“universalizare

* * * Mihu Achim propune o schema alcatuita din patru factori a �“determinarii a ceea ce inseamna Scoala de sociologie de la Bucuresti�”: ideologico-teoretic, epistemologico-metodologic, forta umana si cadrul organizational si publicistic.


17

a metodei monografice�”: �“sociologia va fi monografica ori nu va fi�”; monografia sociologica

este �“singura cale de cercetare integrala si nefalsificata a vietii sociale�”; �“Sociologia

monografica este singura cale de constituire a sociologiei ca stiinta a realitatii sociale�” (xxxiv);

ea va elimina neajunsurile sociologiei impresioniste, speculative, descriptiviste ducandu-l pe

Gusti si Scoala sa la formula unei sociologii romanesti, intrucat �“caile nationale ale

sociologiei incep chiar de la material�” (xxxv).

Ipotezele cercetarii monografice Scoala monografica gustiana a experimentat cateva tipuri fundamentale de ipoteze ale

cercetarii sociologice (xxxvi): ipoteza monografiei exhaustive sau integrale, ipoteza

monografiei cu problema cheie, ipoteza monografiei sumare si tipologice (comparative),

ipoteza monografiei zonale (cu si fara sat pilot), ipoteza monografiei tematice.

1.Ipoteza monografiei exhaustive sau integrale implica un ansamblul de concepte si

teorii stiintifice derivat din sistemul sociologic gustian, detaliat in indicatori de cercetare la

teren. Etapele succesive ale elaborarii acestei ipoteze sunt urmatoarele:

-elaborarea in cadrul Seminarului de Sociologie, incepand cu 1923-1924, a planului

monografiei sociologice, apoi, din 1925 a chestionarului de 25 coli sapirografiate, documente

care operationalizeaza conceptia cadrelor, manifestarilor, unitatilor, relatiilor, proceselor

sociale, legea paralelismului sociologic, principiul interdisciplinaritatii;

-testarea planului monografiei integrale in cercetarile nemijlocite de teren: a 2-a

campanie monografica la Rusetu (Braila) in 1926, timp de doua saptamani, de catre 16

studenti condusi de D.Gusti si asistentul sau: a 3-a campanie monografica, Nerej (Vrancea),

in 1927, timp de o luna de zile, cu 41 de participanti:

-elaborarea primei versiuni a monografiei integrale, constand din indicatori codificati

in planuri si chestionare de cercetare:

-formularea in forma definitiva a ipotezei monografiei integrale dupa confruntarea

suplimentara cu terenul in cadrul campaniei a patra, la Fundul Moldovei (Campulung), in

1928, timp de o luna de zile, de catre 60 de participanti. Aceasta campanie a marcat momentul

definitivarii monografiei integrale (xxxvii);

-validarea monografiei sociologice integrale in campaniile de cercetare ulterioara:

Dragus (Fagaras) in 1929 (cu reveniri ale echipei si individual in anii 1932, 1933, 1938,

1974) cu 80 de echipieri, punct culminant al cercetarilor monografice gustiene atat din

punctul de vedere al complexitatii problemelor teoretice abordate, al �“laboratorului de creatie

metodologica�” si �“tehnica�” cat si al volumului si structurii interdisciplinare a participantilor


18

(xxxviii); Runcu (Gorj), in 1930, cu 67 echipieri (plus o echipa de 19 studenti germani din

Leipzig); prezenta la Runcu a unui grup de tehnicieni ai culturii tutunului semnifica

accentuarea orientarii Scolii gustiene de la cunoasterea monografica spre actiunea sociala;

Cornova, in 1931, cu 55 echipieri; aici s-a facut primul studiu al procesului de urbanizare din

romania (xxxix).

Rezultate semnificative ale monografiei sociologice integrale sau exhaustive:

D.Gusti, Sociologia monografica, stiinta a realitatii sociale, 1934; Tr.Herseni, Teoria

monografiei sociologice, 1934; H.H.Stahl, Tehnica monografiei sociologice, 1934;

M.Vulcanescu, Teoria si sociologia vietii eocnomice, 1931; H.H.Stahl, Scoala monografiei

sociologice, 1936; D.Gusti si Tr. Herseni (coord.) Indrumari pentru monografiile

sociologice, 1940; D.Gusti, Cunoastere si actiune in serviciul natiunii, 1940, 2 vol.;

D.Gusti, La science de la realite sociale, 1941; D.Gusti, Sociologia militans, 1935, 1946, 3

vol.; H.H.Stahl, Nerej, un village d’une region archaique. 1940, 2 vol; 8 studii ample si 20

articole despre Dragus; alte publicatii partiale despre satele Runcu, Sant, Fundul Moldovei,

Lesu, Cornova, etc.

SEMNIFICATII INDICATIVE ALE IPOTEZEI

MONOGRAFIEI SOCIOLOGICE INTEGRALE Deficiente ale integrarii sociologice a datelor. Ipoteza monografiei integrale indica

exigenta epuizarii complete a tuturor informatiilor asupra problemelor considerate importante

in cadrul teoriei sociologice. Egala indreptatire a tuturor datelor de a fi recoltate, indusa prin

legea paralelismului sociologic a stimulat tentatia acumularii de descriptii, provocand un

�“efort vesnic neincheiat de aditionare a datelor�”; sociologia propriuzisa a fost marcata de

sociografie.

Actualismul sau “prezenteismul” sociologic: ipoteza monografiei integrale, derivata

din teoria cadrelor si manifestarilor a orientat cercetarea spre realitatile sociale prezente in

totalitatea starilor si potentialitatilor lor. Studiul trecutului era limitat la trecutul imediat

anterior contemporaneitatii (cca 30 de ani) (xl).

H.H.Stahl considera ca cea mai importanta lege sociologica formulata de D.Gusti, si

anume legea paralelismului sociologic este implicatia obligatorie cuprinsa in premisa pozitiei

sociologiei ca stiinta exclusiva a prezentului�” (xli). Un argument puternic in favoarea unei

sociologii a prezentului l-a constituit, dupa opinia lui H.H.Stahl, ambitia lui D.Gusti de a

construi o sociologie autonoma, despartita nu doar de filosofie, economie, etc. ci si de istorie.

Ocupandu-se de �“contemporan�” sociologia lui Gusti, �“avea avantajul de a nu contesta nici o


19

disciplina deja existenta�” si de a oferi conditii excelente de studiu ale realitatii sociale

�“constatate cu mijloace mult mai sigure decat cele folosite de istorici cand reconstituie

evenimentele trecute�”(xlii).

Argumentele gustiene si ale colaboratorilor sai, indeosebi Tr.Herseni, M.Vulcanescu,

I. Ionica, privind �“contemporaneitatea�” analizelor sociologice si evitarea programatica a

reconstructiilor istorice de �“lunga durata�” redevin actuale in contextul dezbaterilor privind

legitimitatea �“marii teorii istorice�”.

Pozitiile teoretico-metodologice exprimate de D.Gusti, M.Vulcanescu, Tr.Herseni* ,

I.Ionica cu privire la cercetarile preponderent structural-functionale si fenomenologice

abilitate sa reconstituie teoretic viata prezenta a unitatilor rurale, au premers cu peste o

jumatate de secol evaluarile critice recente ale �“marii sociologii istorice�” intreprinse de

sociologi si istorici reputati, ca John H.Goldthorpe, E.P.Thompson, Carl Becker, L.Stone,

T.H.Marshall, C.Bell, H.Newby etc.

Ca si D.Gusti si colaboratorii amintiti, istoricii si sociologii contemporani care critica

�“marea sociologie istorica�” scot in relief avantajele demersului sociologic �“contemporan�” de

care sunt lipsiti istoricii: natura evidentei empirice, mai precis modul in care sunt generate

datele cercetarii. In timp ce istoricii sunt preocupati de descoperirea (finding) evidentei lor

dintr-un stoc de relicve, sociologii pot sa-si genereze evidenta empirica in decursul

cercetarilor de teren, producand date care nu existau inainte, ca baza pentru inferente (xliii)

Avand aceste posibilitati sociologii nu ar trebui sa se orienteze spre istorie cu usurinta si fara

motive serioase; iar daca o fac, alegerea lor trebuie sa fie bine justificata si cu constiinta

deplina a limitarilor la care se supun (xliv)

Cu toate diferentierile si delimitarile dintre discursul sociologic si cel istoric, totusi,

atat D.Gusti si discipolii sai cat si sociologii si istoricii contemporani amintiti sunt constienti

ca sociologia este si trebuie sa fie intotdeauna o �“disciplina istorica�”, iar sociologii nu pot

�“evada�” din istorie mai ales atunci cand isi propun sa cerceteze schimbarea sociala. Dar,

atrage atentia John H.Goldthorpe, recursul la trecut si la reconstructia istorica nu sunt

singurele mijloace prin care sociologii isi pot construi cadrul de investigare a schimbarii

sociale. Ei au la dispozitie o serie de modalitati mult mai sigure si posibil a fi colectate in

prezent: studii panel, biografii sociologice si celelalte modalitati de studiere a schimbarii

sociale pe baza cercetarilor directe de teren. In cazuri cu totul speciale, cand cercetarea

* O explicitare a conceptiei structuralist-functionaliste elaborate de Traian Herseni este oferita de Mihu Achim in Studiu introductiv la Traian Herseni, Sociologie.Teoria generala a vietii sociale, p.18-19.


20

implica unele comparatii cu perioadele indepartate, sociologii sunt indreptatiti sa recurga la

studiul istoric, dar pastrand treaza constiinta limitelor pe care le asuma demersul istoric (xlv).

Renasterea dupa mai bine de o jumatate de secol a �“marilor teorii istorice�” nu a

solutionat insa problema lui Spencer, definita metaforic de Collingwood drept faza

�“istoriografiei foarfecelui si pastei de lipit�”, care-i transforma pe istorici in furnizori de

materiale de constructie pentru edificiul sociologiei comparate (xlvi). �“Noul val�” de cercetari

istorice, care a inceput odata cu aparitia in 1963 a studiului lui S.N.Eisenstadt, The Political

Systems of Empires, urmata de aparitia dupa trei ani a influentei lucrari a lui Barrington

Moore, The Social Origins of Dictatorship and Democracy, si care a proliferat prin studiile

succesive apartinand unor nume prestigioase ca F.Braudel, Immanuel Wallerstein, Theda

Skocpol, P.Anderson, J.Hall, M.Mann, s.a. pare sa fie la fel de vulnerabil la implicatiile

pozitiviste si subiectiviste ale metodologiei utilizate ca si H.Spencer (xlvii).

In acest context de idei devine relevanta rediscutarea unor solutii de reconstructie

sociologica a trecutului formulate de vechea scoala a monografiilor sociologice, cum este

schema metodologica a �“cadrului istoric�”. Limitand orizontul de timp la trecutul imediat

anterior prezentului, cadrul istoric gustian oferea un mijloc mai bland de reconstructie

istorica, mai putin expus riscurilor de deformare subiectiva a obiectului cercetat: analizele

statice ale prezentului care se repeta insa la intervale de timp spatiate (xlviii). Scopul principal

al cunoasterii �“girate�” de cadrul istoric este, asa cum bine observa A.Golopentia, aspectul

structural al unitatii sociale studiate, adica restabilirea �“structurii ei intr-un anume moment al

trecutului cu procedeele cu care se determina cea prezenta spre a explica geneza infatisarii ei

actuale�”(xlix).

Schema indicativa a cadrelor si manifestarilor vietii sociale s-a dovedit productiva in

indentificarea unor date semnificative ale cercetarilor de teren si in conceptualizarea

observatiilor in teorii, concepte, idei de mare forta explicativa: ontologia regionala a vietii

sociale, sociologia pastorala, fenomenologia gospodariei taranesti, ideea atlasului sociologic

al României, sociologia natiunii, folclorului, etc. Aceasta schema s-a dovedit insa prea ingusta

in cuprinderea si explicarea proceselor care redau �“cat mai continuu cursul vietii sociale asa

cum s-a infaptuit, fara a da momentului prezent o importanta mai mare decat celor anterioare�”

(l), pe de o parte, cat si in explicarea corecta a unor fenomene prezente a caror fundamente

au fost stabilite in

trecutul indepartat, pe de alta. Specificatiile indicative de �“termen scurt�” ale cadrului istoric s-

au dovedit cu totul neproductive in cercetarea unor fenomene cu trecut indepartat cum sunt


21

formele de organizare devalmase ale comunitatilor rurale, sistemul credintelor de �“rit vechi�“,

dreptul viu (obisnuielnic), semnificatiile �“delnitei�”, tipul de organizare genealogic si

negenealogic, sistemul agriculturii itinerante si raporturile de proprietate, tipurile de viata

economica si spirituala vechi suprapuse peste noile tipuri,etc. Aceste fapte nu se incadrau in

schema explicativa a monografiei sociologice facand presiuni in directia extinderii schemei

conceptuale.

Extinderea schemei cadrului istoric sub presiunea unor

fapte relevante “cu trecut indepartat” Observarea repetata a unor fapte ca cele de mai sus in cursul campaniilor monografice

ale scolii de la Bucuresti au condus la incercari reusite de largire �“in adancime�” a cadrului

istoric, infaptuite indeosebi de H.H.Stahl si A.Golopentia. Observand sistemele de �“stapanire�”

a loturilor, relatiile de rudenie, regulile de mostenire, vanzare si cumparare in satele cercetate

H.H.Stahl a fost contrariat de unele nepotriviri tulburatoare intre teoriile consacrate, clasice

ale eroului eponim creator de structuri sociale genealogice si formele de organizare

devalmase negenealogice constatate in Vrancea. Clasificarea naturii formelor de organizare

sociala din aceasta zona necesita o limpezire istorica a genezei si evolutiei formelor de

organizare a comunitatilor sociale rurale mergand pana la originile acestora. Trecutul imediat

�“asa cum era prescris de cadrul istoric se dovedea el insusi a fi continuarea unui trecut mai

indepartat care se cerea si el cunoscut si studiat (li). Pentru a raspunde �“provocarilor�” realitatii

nemijlocite a satului H.H.Sthal a reconstruit cadrul istoric, extinzandu-l intr-o istorie sociala

cercetata cu mijloace adecvate: cercetari de arhiva, reconstituirea trecutului printr-o

metodologie noua a �“arheologiei sociale�”, studii panel, etc. Rezultatele teoretice s-au dovedit

contributive: infirmarea teoriei clasice a eroului eponim fondator de sat si a structurii

genealogice a comunitatilor satesti si formularea unor teorii noi, cu capacitate explicativa

sporita, privind originea devalmasiei absolute (negenealogica) a comunitatilor rurale si teoria

conform careia forma genealogica care se intalneste in prezent in multe sate constituie o faza

de dezagregare a devalmasiei absolute originare(lii).

Daca H.H.Stahl a extins semnificatia indicativa a cadrului istoric la �“timpul lung�” al

fenomenelor de organizare sociala prin reconstructii istorice dinspre prezent spre trecutul

profund al comunitatilor satesti, Anton Golopentia a procedat simetric la reconstruirea

structurilor succesive ale vietii spirituale si economice satesti si a mecanismului dupa care s-a

produs evolutia lor, prin strategia �“supravietuirilor�”.


22

Diversificarea tipologica a cercetarilor

Scolii monografice 2. Ipoteza monografiei centrate pe o problema-cheie constituie una dintre primele

alternative formulate explicit ca o schema de cercetare sociologica. Ea apartine Institutului

Social Banat-Crisana, care la sugestia lui anton Golopentia si-a centrat obiectivul

investigatiilor pe un proces acut ce traversa intreaga zona a Banatului: descresterea natalitatii

si depopularea zonei. Inovatia introdusa era radicala (liii): in locul cercetarii exhaustive a

fiecarui cadru si manifestare se nastea o ipoteza de lucru care propunea coordonarea

eforturilor sociologilor si specialistilor nesociologi spre luminarea unui proces (problema)

considerat fundamental in vederea interventiei sociale. Noua formula pastreaza schema

cadrelor si manifestarilor, dar cu o noua functionalitate indicativa: ele se constituie ca un

indicator complex al contextului social, operandu-se o ierarhie (de importanta) a contributiei

cadrelor si manifestarilor la cunoasterea obiectului; dispare cerinta egalei indreptatiri a tuturor

dimensiunilor unitatilor sociale la explorarea pana la epuizare. In cazul fenomenului

depopularii s-a alocat un spatiu deosebit cercetarilor de medicina sociala, iar �“instrumentatia

cadrelor si manifestarilor�” a pus in evidenta: studiul demografic focalizat asupra mortalitatii si

natalitatii, studiul etico-juridic centrat asupra relatiilor matrimoniale, a atitudinii satelor fata

de familie si casatorie, studiul creatiei spirituale aplecat asupra liricii erotice, opiniilor fata de

dragoste, studiul economic axat pe cercetarea nivelului de trai s.a. Aria cercetarii a fost

directionata spre unitatile sociale reprezentative din punctul de vedere al procesului studiat.

Rezultate: C.Grofsoreanu, I.Nemoianu si colab., Ancheta monografica in comuna

Belint, Timisoara, I.S.B.C, 1938, C.Grofsoreanu, E.Botis si colab. Monografia comunei

Sarbova, Timisoara I.S.B.C., 1939; studii in reviste de profil.

3.Ipoteza “monografiei sumare de stat” si a cercetarii comparative

a comunitatilor Initiativa i-a apartinut lui A.Golopentia (liv) si reprezenta o varianta mai restransa a

monografiei centrate pe o problema-cheie, realizata mai operativ prin tehnici statistice si

analiza comparativa concomitenta a satelor selectionate din diferite zone ale tarii.

Semnificatii indicative ale ipotezei monografiei sumare: orientarea spre probleme

sociale actuale si acute ale unitatilor sociale; promovarea demersului comparativ in vederea

obtinerii de sinteze de procese si constructia de tipologii a satelor (lv); folosirea statisticii si

cartografierii. Aceasta orientare constituie un raspuns la doua cerinte (lvi): a) necesitatea


23

simplificarii programului cercetarii si adaptarea lui la posibilitatile de investigatie ale

echipelor regale studentesti, instituite in cadrul actiunii Fundatiei culturale (1934), avand ca

tel ridicarea social-economica si culturala a satelor si doar in plan secund obiective stiintifie;

b) nevoia simplificarii datorata cerintelor de informare continua si operativ a organelor de stat

cu problemele social-economice si culturale ale satelor in vederea actiuniii reformatoare.

Rezultate: Anton Golopentia, D.C.Georgescu, 60 sate românesti cercetate de

echipele regale studentesti in vara anului 1938. Ancheta sociologica condusa de ... Vol.I:

Populatia, Bucuresti, I.St.S.R., 1941; vol.II: Situatia economica, Bucuresti, I.St.S.R., 1941;

Vol.IV: Contributii la tipologia satelor românesti. Sate agricole, sate pastorale,

Bucuresti, I.St.S.R., 1943; Vol.V: Contributii la tipologia satelor românesti. Sate cu

ocupatii anexe, Bucuresti, I.St.S.R., 1942; Vol.III destinat proceselor culturale nu a fost

tiparit; Anton Golopentia, 60 sate românesti, in �“Sociologie româneasca�”, An.IV, nr. 7-12, p.

629 si urm.

4. Ipoteza monografiei sociologice zonale, cu si fara sat-pilot. Un alt moment al diversificarii tipologice a ipotezelor Scolii monografice l-a constituit

cercetarea zonala (lvii), in care aria de investigatie a constituit-o zona, delimitata fie de criterii

teritorial administrative fie de criterii antropogeografice, etnografice, social-culturale. Din

punct de vedere metodologic cercetarile zonale au operat o monografiere sumara a satelor si

comunelor pe schema �“monografiei sumare�” si o cercetare monografica integrala a satelor-

pilot, care �“vorbesc�” in chip intensiv, pentru intreaga zona. cea mai resprezentativa cercetare

zonala este cunoscuta monografie a plasei Dambovnic (lviii), intreprinsa in doua reprize in

1939 de catre 21 studenti plus specialisti locali, sub indrumarea lui A.Golopentia si M.Pop.

In conceptia autorilor, informatiile detinute despre comunele mai insemnate (Rociu, Gliganu,

Suseni, Oarja, Teiu) sunt datatoare de seama pentru intreaga plasa, iar plasa reprezinta, prin

�“aspectele mai izbitoare�” o serie de trasaturi ale Romaniei de sud (lix).

Proiecte de cercetari zonale incepute si realizate fragmentar: cercetarea regionala

a Tarii Oltului, cuprinzand 69 sate, delimitate antropogeografic si ethnologic, cu satul pilot

Dragus, inceputa in 1939 cu o echipa interdisciplinara de 80 echipieri condusa de Tr.Herseni.

Cercetarile au fost intrerupte de razboi; cercetarea zonei Muntii Apuseni.

5. Ipoteza monografiei tematice a fost conceputa in cadrul Scolii Sociologice

de la Bucuresti pentru a fundamenta analiza unei teme, probleme sociale cat mai complex si

complet pe baza schemei cadrelor si manifestarilor, dar fara referire speciala la o arie spatiala

(desi aceasta din urma nu era exclusa).


24

Rezultate: D.C.Georgescu, L’alimentation de la population rurale en Roumanie,

in Vol. La vie rurale en Roumanie, Bucuresti, 1939, p. 205-238; A.Golopentia, Starea

culturala si economica a populatiei din romania, in �“Revista de igiena economica�”,X, nr.

1-6, 1940, p. 212-263; L.Apolzan, Portul si industria casnica textila in Muntii Apuseni,

Bucuresti, I.S.S.R, 1940, X. Costa Foru, Cercetarea monografica a familiei. Contributie

metodologica, Bucuresti, I.S.S.R., 1945; Traian Herseni, Probleme de sociologie pastorala,

Bucuresti, I.S.S.R, 1941; H.H.Stahl, Contributii la studiul satelor devalmase romanesti,

Bucuresti, 3 vol., 1958-1965.

Constituirea comunitatii sociologice moderne

a echipelor monografice D.Gusti a instituit comunitati stiintifice interdisciplinare moderne prin sistemul de

roluri si statute prescrise de Institutul Social roman (I.S.R), Seminarul de sociologie, Fundatia

culturala regala. Prin actiunea de institutionalizare a echipelor monografice s-au constituit

veritabile modele de �“interactiune densa�” care au dat nastere la intreaga gama a manifestarilor

organizationale moderne in domeniu, de la sistemele de autoritate si control al muncii

stiintifice, sistemele de evaluare, de alocare a resurselor si pana la tiparele de comunicatie

tipice pentru existenta comunitatilor stiintifice: dezbateri, raporturi de colegialitate, coautorat,

�“ucenicie�”.

Stadiile constituirii comunitatii sociologice (lx):

a) Prefigurarea echipelor monografice interdisciplinare (1911-1924) odata cu

organizarea Seminarului de Sociologie si etica la Universitatea din Iasi, a primului curs de

specialitate in sociologie si cu infiintarea (in 1918) a �“Asociatiei pentru studiul si reforma

sociala�”, �“starea initiala�” a comunitatii stiintifice avand o structura de comunicatie relativ slab

inchegata, grad redus de organizare si cooperare in vederea solutionarii unor probleme

particulare.

b) Faza constituirii comunitatii echipelor monografice (1925-1934), la inceput in

structuri paralele, de constructie teoretica (Seminarul de sociologie) si actiune practica

reformatoare (I.S.R.), structuri care au fuzionat in 1929 in cadrul echipelor monografice

studentesti. Sociologia devine monografica. Nota caracteristica: primatul cunoasterii asupra

actiunii sociale reformatoare. Este perioada in care s-a definitivat sistemul sociologic, s-a

elaborat planul unei monografii sociologice prin operationalizarea sistemului sociologic, s-a

testat programul sociologiei monografice in campaniile de cercetari ale echipelor

interdisciplinare de la Goicea Mare (1925), Rusetu-Braila (1926), Nerej-Vrancea (1927),


25

Fundul Moldovei (1928), Dragus-Fagaras (1929), Runcu-Gorj (1930), Cornova (1931). Se

reliefeaza primele dificultati de sinteza interdisciplinara: se fac eforturi de specializare pe

probleme, paralel cu extinderi teoretice in domenii noi si cu alternative teoretico-

metodologice. Se identifica primele succese ale comunitatii sociologice: emergenta unor noi

domenii (sociologia folclorului) si teorii (teoria obstei pe baza difuza, teoria fenomenologica),

prima expozitie sociologica, primele publicatii ale Scolii care codifica experienta de

cercetare.

c) De la echipele monografice la echipele de actiune culturala (1934-1940). In

1934, odata cu preluarea functiei de director al �“Fundatiei culturale regale Principele Carol�”

(pe care a detinut-o pana in 1940), D.Gusti reorganizeaza echipele instituind o noua formula a

echipelor studentesti orientate prioritar spre actiune culturala. Ipoteza monografiei integrale a

fost restransa la cercetarea corelata a problemelor sociale, departajate in 4 categorii: �“cultura

sanatatii�”, �“cultura muncii�”, �“cultura mintii�” si �“cultura sufletului�” (lxi). Dupa patru ani, in

1938 munca echipelor este reorientata prin introducerea ipotezei monografiei sumare, la

staruintele lui A.Galopentia. Inovatia consta in aplecarea echipelor asupra unei tematici

comune, axata nu pe problemele locale ale fiecarui sat, cum specifica initial conceptia

gustiana, ci pe problemele de interes national (lxii). Sunt temele cercetate de cei 860 echipieri

in 60 de sate: �“populatia si demografia rurala�”, �“evolutia si starea economica a satelor�”,

�“starea sanitara si culturala�”, �“tipologia�” satelor romanesti.

Socializarea studentilor si specialistilor cu cerintele rolului de echipier s-a infaptuit

printr-o retea de institutii: sefi de echipe, scoli de sefi de echipe, scoli taranesti, manuale si

periodice, precum �“Curierul echipelor studentesti�” (1935-1938), �“Indrumator al muncii

culturale la sate�” (1936), H.H.Stahl, �“Monografia unui sat: cum se alatuieste spre folosul

caminelor culturale�” (1937), H.H.Stahl �“Cultura satelor cum trebuie inteleasa�” (1935),

�“Buletin al Serviciului social�” (1939), �“Pentru sat�” (1939), �“Tara noua�” (1939), �“Cartea

echipelor�” (1937. La acestea se adauga brosurile si articolele echipierilor specialisti in diferite

domenii.

Instituirea formala a Serviciului Social in octombreie 1938, avandu-l in frunte pe

D.Gusti, a constituit o formula de generalizare a experientei echipelor culturale studentesti.

Noua organizatie avea o functionalitate complexa: 1) mijloc de pedagogie sociala, prin care

intelectualitatea primea o formatie de �“activisti sociali�”; 2) instrument de cunoastere

stiintifica a problemelor tarii operationalizat de �“Institutul de cercetari sociale�” si filialele

sale: 3)mijloace de a organiza �“centre model�” in sate si orase: 4) for de coordonare a tuturor


26

institutiilor de actiune sociala (lxiii). Imprejurarile interne si internationale au fost neprielnice

functionarii acestei institutii, ducand la suspendarea Serviciului Social in octombrie 1939.

Rezultatele activitatii echipelor studentesti in cadrul Serviciului social au fost

analizate de Octavian Neamtu (lxiv).

Dupa suspendarea Serviciului Social cercetarile monografice au continuat in cadrul

Institutului Central de Statistica (lxv), pana in 1948 cand noua reforma a invatamantului a scos

sociologia din invatamant si cercetare.

“Cunoasterea tacita” - dimensiune importanta a

comunitatii Scolii monografice Experienta intima a cooperarii interdisciplinare in sanul echipelor monografice este

relevanta pentru formarea si evolutia comunitatii stiintifice. Increderea in doctrina

profesorului D.Gusti a constituit un factor motivational puternic al activitatii Scolii.

Conceptia monografiei soiologice le-a insuflat colabortorilor si discipolilor certitudinea ca

obiectivele cercetarii sunt importante, oferindu-le promisiuni de reusita daca sunt urmate

ipotezele, indicatorii, regulile observatiei directe. Cadrul ipotetic oferit de monografia

sociologica nu rezolva toate problemele cunoasterii monografice, lasand spatiu vast pentru

expresia personala si creativitatea echipierilor. Climatul de lucru in cadrul echipelor incuraja

explorarile largi, critica interna, perfectionarea permanenta a conceptelor, ipotezelor.

Diversificarea tipologica a ipotezelor a fost favorizata de climatul existent.

Codificarea experientei de cercetare monografica Un domeniu marcat cert de contributii originale ale Scolii sociologice de la Bucuresti

este cel al generalizarii experientei si regulilor investigatiei concrete a comunitatilor sociale

satesti. Cateva din cele mai reprezentative lucrari consacrate metodelor de cercetare sunt:

D.Gusti, Problema sociologiei (1940); H.H.Stahl, Tehnica monografiei sociologice:

H.H.Stahl, Monografia unui sat. Cum se alcatuieste spre folosul Caminului Cultural

(1937); T.Herseni, Teoria monografiei sociologice. Indrumari pentru monografiile

sociologice (1940).

Preocuparile scolii bucurestene de a-si codifica propria experienta, simultan cu

valorificarea citica a experientei inaintasilor, vor fi intelese si apreciate la adevarata lor

valoare, nu numai nationala ci si internationala, daca le comparam cu preocuparile similare

ale altor comunitati stiintifice.


27

Daca cercetam literatura sociologica a vremii constatam ca in perioada interbelica

sociologia de peste hotare dispunea de foarte putine lucrari de sinteza a metodelor si

tehnicilor de cercetare concreta a comunitatilor sociale.

Daca cercetam literatura sociologica a vremii constatam ca in perioada interbelica

sociologia de peste hotare dispunea de foarte putine lucrari de sinteza a metodelor si

tehnicilor de cercetare concreta a comunitatilor sociale.

Este interesant de consemnat ca, chiar antropologii sociali, a caror preocupare pentru

studiul comunitatilor sociale este cunoscuta, au manifestat extrem de putin interes pentru

codificarea regulilor de investigatie concreta. Fr.Boas si cei ce au urmat linia lui, precum

R.H.Lowie, A.L.Kroeber etc. n-au scris nimic despre regulile cercetarii de teren.

B.Malinowski (lxvi) a fost printre primii care au rupt tacerea asupra experientei de cercetare a

comunitatilor locale; descrierea pe care o face asupra acestei experiente, publicata in 1922,

ofera o imagine comprehensiva si patrunzatoare asupra cercetarii intensive a unei comunitati

de bastinasi de pe coasta de sud a Noii Guinee. Eforturile sale au fost cu atat mai meritorii cu

cat exemplul sau nu a fost urmat timp de 20 de ani de nici un alt cercetator cu exceptia sotilor

Sydney si Beatrice Webb, carora le datoram volumul de metode si tehnici ale cercetarii de

teren: Methods of Social Study (1932).

Abia incepand cu 1940 literatura metodologica de peste hotare incepe sa devina mai

consistenta, intre altele si datorita contributiei unor studenti ai lui Malinowski (dintre care

descrierea plina de prospetime a dificultatilor muncii de teren in cadrul unor triburi africane,

facuta de Evans-Pritchard in anii 30 si publicata in 1940 (lxvii).

Sa examinam succint situatia privind articularea tehnicilor de cercetare in cadrul unei

scoli sociologice care si-a desfasurat activitatea de cercetare de teren aproximativ in aceeasi

perioada cu Scoala de la Bucuresti, si anume Scoala din Chicago. Membri ai facultatii de

sociologie si Universitatii din Chicago ca A.W.Small, W.I.Thomas, R.E.Park si studentii lor:

E.C.Hughes, H.S.Becker, B.Geer, A.Strauss etc., au desfasurat cercetari directe, ample,

asupra situatiei diferitelor comunitati etnice din orasul Chicgo, publicand studii si rapoarte

asupra ghetto-ului evreiesc, salilor de dans, a unor institutii totalitare (inchisori, bande de

tineri) etc. Nu acelasi interes au manifestat sociologii �“chicagoans�” pentru generalizarea

experientei, a regulilor de investigatie propiu-zisa. In locul unui efort de articulare a propriei

experiente de investigatie directa, membrii acestei scoli au preferat solutia mai comoda, dar si

eclectica, a preluarii tehnicilor de cercetare a comunitatilor locale de la confratii britanici,

indeosebi din volumul sotilor Webb. Nici elaborarea si publicarea de catre W.J.Thomas si


28

sociologul polonez F.Znaniecki a impunatoarei lucrari “Taranul polonez in Europa si

America” - nu a stimulat preocupari si dezbateri metodologice privind programul cercetarii,

ipotezele de lucru si tehnicile de investigatie empirica: dimpotriva cele mai multe reactii ale

sociologilor la acest volumm au fost orientate spre schemele teoretice si conceptuale

(�“atitudini�”, �“valori�” etc.). Ulterior, sub influenta si ca urmare a popularitatii pe care le

castigasera anchetele de opinie publica, legate de numele unor sociologi prestigiosi ca

P.F.Lazarsfeld si R.K.Merton (lxviii), sociologii scolii din Chicago au inceput sa-si scruteze

propria experienta metodologica: aceasta preocupare a inceput ca urmare a insatisfactiei si

constiintei unor limite ale anchetelor sociale bazate pe esantioane si pe prelucrari statistice

rafinate. �“Chicagoans�” si alti sociologi au sesizat unele neajunsuri ale utilizarii exclusive a

procedurilor esantionarii in directia pulverizarii obiectului cercetarii, al transformarii

indivizilor in atomi sociali (selectati pentru interviuri similar biletelor din urna

statisticianului), rupti din contextul social in care acestia sunt integrati. Contestand

valabilitatea utilizarii exclusive a tehnicii anchetelor si esantionarii, sociologii Scolii din

Chicago au redescoperit mai tarziu virtutile holistice ale propriilor studii asupra comunitatilor

sociale. De aici inainte sociologii acestei scoli se vor simti obligati sa-si insoteasca rapoartele

de cerctare si studiile elaborate cu prezentari sistematice asupra regulilor si tehnicilor de

investigatie. Ei si-au centrat preocuparile metodologice in jurul metodei observatiei

participante (�“participant observation�”), accentuand afinitatile intelectuale cu traditiile

etnografice de la Malinowski incoace (lxix).

Interesul manifestat pentru generalizarea sistematica, timpurie, a experientei metodice

de cercetare a Scolii de la Bucuresti, depaseste astfel cadrul unei simple lucrari de sinteza,

inscriindu-se ca o activitate stiintifica cu caracter de pionierat in istoria disciplinei, care

merita sa fie sanctionata ca atare.

Se examinam in cele ce urmeaza cateva elemente ale metodelor si tehnicilor cercetarii

monografice si sa urmarim implicatiile lor pentru evolutia cercetarii sociologice si a miscarii

monografiilor spontane. Contributiile scolii pe linia articularii formale a experientei de teren

pot fi calsificate in cinci mari grupe, dupa cum urmeaza:

-sistematizarea “regulilor unei bune cercetari monografice�”: pregatirea teoretica,

sinceritatea si obiectivitatea fata de fapte, exactitatea si completitudinea observatiei,

necesitatea controlarii si verificarii observatiei (caracterul sau �“experimental�”), exigenta

informarii si bunei pregatiri a observatiei sociologice, caracterul ei colectiv, comparatia

fenomenelor cercetate;


29

-sistematizarea tehnicilor observarii si inregistrarii “manifestarilor sociale�”:

luarea contactului cu informatorii, castigarea increderii lor, �“jocul naivitatii voite�”, regula

neamestecului in faptele sociale si a observarii lor directe, asigurarea autenticitatii

inregistrarii, cerintele descrierii fenomenului, tehnicile numararii si masurarii, ale inregistrarii

mecanice;

-tratarea problemelor sociologice: teoria cadrelor si manifestarilor, legea

paralelismului sociologic (rationamentul experimental), principiul neomogenitatii sociale,

sistematizarea observatiilor (tehnica epuizarii complete, tehnica epuizarii statistice partiale),

tehnica alcatuirii tabelelor - inventare de fapte si informatori, tehnica clasarii observatiilor,

regulile formularii tipurilor sociologice, tehnici ale cartografierii;

-organizarea muncii colective la teren: criterii de alegere a unitatilor sociale,

constituirea echipelor monografice, �“morfologia�” si �“fiziologia�” activitatii echipelor

interdisciplinare;

-verificarea materialului empiric si redactarea: sistematizarea fiselor de probleme,

a problemelor pe dosare si a dosarelor pe schema cadrelor si manifestarilor, analiza critica a

materialului recoltat (descoperirea unor imprecizii, contradictii si verificarea suplimentara la

teren).

Dupa cum se poate vedea sfera de preocupari privind metodele si tehnicile cercetarii

sociologice este cuprinzatoare; in cadrul acesteia un loc central il ocupa metoda observatiei

directe (si participante), considerata ca garantie sigura a cunoasterii stiintifice: �“Intrucat

socotim monografiile sociologice ca mijloace perfectionate de observatie, scria D.Gusti, care

imbina intuitia, trairea si intelegerea cu masuratoarea, cu statistica si reconstituirea trecutului,

nu ne-am gandit sa inlaturam prin ele nici una din metodele existente, ci trebuie sa legam pe

acestea mai strans de realitate si sa dam intaietate observatiei directe, cat mai amanuntita si

cat mai precisa, intr-o noua ordine metodologica, pentru scopurile cele mai inalte ale

cunoasterii�” (lxx). Iata expus aici un set de principii si reguli de cercetare nemijlocita de certa

valoare stiintifica, care-si pastreaza si azi valabilitatea. Scoala de la Bucuresti are prioritate

stiintifica in elaborarea unui complex program operational de cercetare a comunitatii rurale,

axat pe observatie directa si interviuri in profunzime, atat ghidate de formulare cat si libere.

Prin centrarea investigatiei monografice pe axa observatiei directe, scoala

monografica si-a propus, si a reusit sa experimenteze formule originale de examinare a

unitatilor sociale in calitatea lor de totalitati sui-generis, diferite de tehnicile anchetelor de

masa ce au aparut si au proliferat ulterior in sociologie, impingand spre abordarea atomara a


30

obiectului studiat. Sistemul teoretic elaborat de Gusti a ghidat, prin intermediul paradigmei

cercetarii, atat �“punerea in situatie de cercetare�” cat si rezultatele obtinute, dandu-le, asa cum

am vazut din analiza anterioara, o conotatie atat constatativa cat si explictiva cu accente

aplicative deliberat formulate.

Faptul ca scoala sociologica bucuresteana si-a generalizat practica de cercetatre

monografica si a prezentat-o sub forma unor manuale, studii, ghiduri si introduceri metodice,

a facilitat difuzarea larga a tehnicii monografice in sanul comunitatii stiintifice si

extrastiintifice, depasid stadiul unui mestesug privat, transimis pe cai informale unui numar

delimitat de cercetatori.

Existenta acestor sinteze de metode si tehnici monografice, accesibila si intuitiva,

inclusiv sub forma de manuale pentru invatamantul liceal si superior (lxxi), a facilitat

dezvoltarea amplei miscari monografice in interiorul si dincolo de granitele sociologiei, pe

terenul altor discipline sociale (lxxii), ca si in cercuri de intelectuali nesociologi (invatatori,

preoti, medici, ingineri, functionari etc.).

Prezentara sistematizata a regulilor si tehnicilor de monografiere a comunitatilor

satesti s-a bucurat de o asa larga audienta atat la sociologi cat si la neprofesionisti si datorita

unei calitati mai putin comentata in literatura de specialitate: datorita flexibilitatii si

expresivitatii exigentelor cercetariii prezentate in volumele si studiile respective. Ipotezele si

regulile monografiei nu incatuseaza imaginatia in canoane rigide, ci dimpotriva reclama

creativitate in identificarea situatiilor sociale, in caracterizarea lor. Regulile monografiei

transpar ca niste concepte care sensibiliezeaza cercetatorii la teren oferindu-le chei care

deschid anumite usi spre categorii de fapte relevante din punct de vedere sociologic; ghidurile

metodice si-au propus, si au reusit in mare parte, sa formeze la cei interesati un simt general a

ceea ce este semnificativ din punct de vedere sociologic, o vocatie a abordarii sociologice a

fenomenelor.

Perspectiva teoretica din care autorul a abordat cunoasterea si prefacerea vietii

natiunii, promovarea valorilor autentice, ale educatiei, instructiuni, democratiei in edificarea

natiunii romane sunt contributii semnificative la constructia teoriei acestei unitati sociale care

sporesc capacitatea noastra de a intelege, analiza si preface societatea, �“de a fi fiinte sociale�”.


31

Sociologia natiunii D.Gusti se inscrie in traditia gandirii sociale romanesti, dezvoltata de personalitati

eminente ca I.H.Radulescu, G.Barit, M.Eminescu, T.Maiorescu s.a., confom careia �“punerea

in lucrare�” a principiilor moderne de libertate, egalitate, proprietate, democratie, stat modern

sa nu distruga structurile sociale de solidaritate mostenite; eforturile teoretice de rationalizare

si europenizare ale societatii romanesti ramase in urma erau vazute de acesti mari oameni de

cultura cu autentica vocatie politica prin conservarea memoriei istorice, a ideii de

comunitate, comunitatile istorice fiiind singurele care pot genera spirit de unitate, coeziune

sociala, implicare morala, continuitate, sentimente de datorie, de apartenenta (lxxiii)

Ca si inaintasii sai, D.Gusti era convins ca o noua ordine sociala se cladeste simultan

pe identitati colective si individuale ca raspunsuri la doua tipuri fundamentale de noevoi

umane: nevoia de solidaritate de grup care implica atasament emotional, intimitate sociala,

sentimentul de ierarhie, de apartenenta etc. si nevoia de individualizare, care presupune

afirmarea vointei, a ratiunii a drepturilor si libertatilor individuale. Ratiunea umana, natura

omului nu constituie, in optica personalitatilor care au fundat sociologia romaneasca, un

garant suficient al legitimitatii imprumutului cultural in vederea modernizarii societatii

traditionale; �“omul natural�” trebuie completat de �“omul istoric�”, adica de omul sustinut de

autoritatea comunitatii etnice, religioase, familiale, satesti, de vecinatate, de raporturile de

prietenie etc. Cele mai interesante perspective, idei si sisteme sociologice au fost imaginate ca

raspuns la tensiunea dintre eforturile de conservare a identitatii etnice pe de o parte, si

modernizarea ei prin imprumutul cultural extern, pe de alta.


32

Perspectiva functionala asupra fenomenului

identitatii etnice Printr-o fericita armonizare a unor mesaje spirituale provenind din miscari culturale

antinomice (romantismul german si pozitivismul fancez), personalitati ale sociologiei

romanesti, precum D.Gusti, P.Andrei, Eug.Sperantia, Nic. Petrescu, C.Radulescu-Motru,

D.Draghicescu, au creat un stil de debatere si argumentare in chestiunea identitatii etnice

de factura functionala, cu note specifice la fiecare autor in parte. Spre deosebire de viziunea

substantiala care indreapta cercetarea esentei etnicitatii spre un fapt istoric sau calitate

metafizica (ortodoxism, cosmicism, intocmiri voevodale, gospodarii satesti, datini populare

etc.) optica functionala directioneaza cercetarea �“realitatii romanesti�” spre ceea ce produce

faptele istorice adica spre activitatile sau manifestarile sufletului etnic destinate sa creeze si

sa intretina cultura specifica.

Consecintele nemijlocite ale unui asemenea mod de abordare sunt de maxima

importanta pentru cercetarea fenomenului etnicitatii prin deschiderile teoretice pe care le

ofera: actualitatea (actualizarea) sufletului etnic, implinirea lui ca natiune, �“puterile sociale�”

ale comunitatii etnice, etnicitate si cultura, caracterul �“natural�” al comunitatii etnice etc.

Dimitrie Gusti si intr-o anumita masura Petre Andrei, C.Radulescu-Motru au

considerat etnicitatea ca o trasatura ideal tipica contrapusa altei trasaturi ideal tipice,

natiunea. Etnicitatea semnifica ceea ce natura a facut din popor, adica o comunitate de sange

si traditie care duce o viata pasiva, de fatalism si resemnare. Spre deosebire de popor care

este o comunitate etnica naturala, natiunea este un ideal tip al carei note definitorii sunt

creatia voluntara, efortul de fiecare clipa, vointa de a fi, de a trai si de a lupta pentru un ideal,

de creare a unui destin propriu. Daca poporul este ceea ce natura l-a facut, natiunea este �“ceea

ce se straduieste ea sa fie, ceea ce rezulta din efortul neincetat al celor care o compun (lxxiv);

natiunea presupune o vointa constienta de scopurile pe care le urmareste, stapana pe

mijloacele ei de actiune�” (lxxv).

Introducerea dimensiunii voluntare ca o variabila definitorie a natiunii care o

diferentiaza in chip specific, fara a o rupe insa de starea etnica naturala a poporului este, dupa

opinia noastra, contributia decisiva, cu adevarat revelatorie a sociologiei gustiene, cu urmari

profunde in planul cunoasterii si actiunii practic-politice.


33

Virtualitatea etnicitatii - versus actualitatea natiunii Vointa sociala detine in optica lui D.Gusti o calitate extraordinara conferita de dubla

ei functionalitate: pe de o parte, vointa sociala diferentiaza doua stari tipice - starea etnica

naturala a poporului de starea constienta a natiunii - iar pe de alta parte tot vointa sociala este

si puntea de trecere, in ambele directii, de la o stare la alta. �“O natiune lipsita de vointa recade

in starea naturala de popor, devine o simpla comunitate de sange si traditie, nu si o comunitate

de vointa, de constiinta si de aspiratii. Popoarele traiesc o viata pasiva de fatalism si

resemnare. Natiunile traiesc o viata activa, de lupta pentru un ideal si de creare a unui destin

propriu. De aceea elementul care distinge aceste doua trepte de dezvoltare si ne arata trecerea

de la popor la natiune ste vointa. Cu alte cuvinte vointa ne apare ca esenta insasi a vietii

nationale, ca elementul ei cel mai de seama, fara de care nu s-ar putea pastra ca

existenta�”(lxxvi).

Ideea natiunii ca produs cultural si simultan ca proces de actualizare a �“putintelor

naturale date, inclusiv cele de factura etnica, poate fi considerata contributiva avand relevanta

istorica cat si contemporana. Viziunea lui D.Gusti asupra raportului dintre realitatea sociala

(etnica si nationala) si idealurile (manifestarile) sociale dezvaluie unele implicatii teoretice de

mare relevanta actuala. Daca comunitatea etnica devine nationala prin manifestarile spirituale

pe care le desfasoara, ea are in acelasi timp sansa sa devina o �“existenta etica�”, intrucat

raspunde cerintei de actualizare a propriilor virtualitati. Prin trecerea de la comuntatea etnica

la actiune se produce o imbogatire a sociabilitatii prin greutatea tot mai mare a factorului

ideal in procesul de socializare. Intre cele doua sfere principale care se intretaie in orice viata

sociala, si anume trecutul care suprvietuieste in memoria colectiva, in operele de cultura (este

vorba de acel trecut �“actualizat�”, sau �“prezentualizat�”) si viitorul care se prezinta ca scop (sau

ideal) se produce un �“circuit�” ale carui efecte sporesc pe masura �“nationalizarii�” societatii.

Pentru a deveni un normativ al realitatii idealul trebuie sa fie cuprins in posibilitatile de

devenire ale realitatii sociale, raportul fiind de la virtual la actual. Cu cat societatea si-a

exersat mai mult reactiile sale creatoare (manifestarile) la provocarile factorilor de mediu

(inclusiv mediul social), cu atat mai apta se poate dovedi in a oferi posibilitatea idealului,

intrucat aici omul se poate compara cu altii, se poate proiecta �“obiectiv�”. Doar in societate el

este �“ceea ce este�” si �“ceea ce ar putea sa fie�”, �“doar aici el poate alege unele posibilitati mai

mult decat pe altele, si tot aici i se poate impune o cale�”(lxxvii). Cu cat o societate e mai

dezvoltata cultural, adica in termeni gustieni, cu cat este mai aproape de stadiul personalitatii


34

nationale maximale, cu atat sporeste efectul socializator al idealului, al valorilor. Si aceasta

intrucat imperativul moral presupune aprobare launtrica, acceptare voluntara; el nu poate

constrange deoarece, asa cum pe buna dreaptate observa Tr.Herseni, el nu detine o realitate

care sa poate constrange alta realitate, fiind pentru om scop si nimic mai mult. Ceea ce poate

face insa societatea, si o face cu atat mai bine cu cat este mai bogata in manifestari sociale,

este, asa cum am vazut, sa ofere posibilitatea idealului si sa il indice in acelasi timp. In

acelasi sens argumenta si Petre Andrei posibilitatea fericirii prin actualizarea virtualitatilor

din sufletul nostru in si prin societate.

Ideea natiunii ca produs cultural, care a inglobat si depasit etnicitatea prin cultura,

dezvoltata de D.Gusti si, cu unele nuante, de C.Radulescu-Motru, P.Andrei, a primit o

dezlegare, teoretica diferita in opera lui Nicolae Petrescu. Plecand de la acelasi postulat

antisubstantialist in tratarea comunitatii etnice si nationale, N.Petrescu indrepta analiza spre

un punct de vedere �“alternativ�”, conceptualizat prin ideea �“procesului social de diferentiere�”

(lxxviii)

Natiunea este privita de D.Gusti ca unitate sociala autonoma de scop si mijloace.

�“Natiunea este singura unitate sociala care isi ajunge siesi, in intelesul ca nu cere pentru

deplina ei realizare o unitate sociala mai cuprinzatoare, fiind in stare sa-si creeze o lume

proprie de valori, sa-si stabileasca un scop in sine si sa-si afle mijloacele de infaptuire, adica

forta de organizare si propasire in propria ei alcatuire. Nici o alta unitate sociala nu ocupa un

loc asemanator in domeniul vietii sociale... natiunea pare ca unitate sociala cea mai insemnata

si mai cuprinzatoare a timpurilor noastre�” (lxxix)

In delimitarea operata de D.Gusti intre popor si natiune se resimt insa si unele

reminiscente antropologice care au insotit dezbaterile politice din vestul Europei in prima

jumatate a secolului trecut. In luptele pentru reforma parlamentara din Anglia anilor 1930,

consemna Petre Andrei, whigii sustineau ca poporul nu este reprezentat suficient in Camere,

revendicand o largire a drepturilor sale. Dand replica la aceste revendicari, Disraeli a formulat

deosebirea interesanta intre popor, ca un dat natural, un fapt brut, si natiune ca o comunitate

civilizata, care necesita timp indelungat si o arta speciala de educatie, fiind un produs cultural.

Dupa opinia lui P.Andrei, majoritatea ganditorilor moderni merg pe firul argumentelor lui

Disraeli, considerand poporul ca �“o unitate de oameni inruditi prin limba, sol comun si

imprejurari de viata si bazandu-se mai mult pe elemente instinctive, pe cand natiunea apare ca

o unitate care se realizeaza printr-o vointa morala constienta. Un popor devine deci natiune

numai atunci cand dobandeste aceasta constiinta unitara (lxxx) D.Gusti nu face nici el exceptie


35

din acest punct de vedere, impartasind criteriul formulat de Disraeli, conform caruia poporul

este substratul natural al natiunii, aceasta din urma fiind considerata ca produs cultural.

Natiune-stat In conformitate cu conceptia sociologica elaborata de D.Gusti, �“Statul national este

personificarea politica si juridica a natiunii, el este natiune (sufleteasca si economica)

concreta, vazuta prin prisma organizatoare a categoriilor politice si juridice�” (lxxxi).

Raporturile dintre natiune si stat sunt tratate de Gusti intr-o viziune foarte moderna, nu

indeajuns subliniata de istoricii disciplinei si ai stiintelor politice.

Concepand natiunea ca unitate sociala de scop si mijloace, D.Gusti a avut consecventa

sa dezvolte ideea suprematiei natiunii in relatia ei cu statul. �“Statul, care este expresia cea

mai inalta a vietii politice nationale se poate aseza uneori impotriva realitatii si atunci apar

conflictele dureroase dintre stat si natiune. In lupta aceasta istoria ne arata ca totdeauna au

iesit invingatoare natiunile. Numai ele sunt eterne, formele de stat apar si dispar dupa nevoile

natiunilor. De aceea niciodata statele nu trebuie sa se impotriveasca natiunilor, ci trebuie sa le

exprime credincios fiinta lor, aspiratiile lor si linia lor istorica�”(lxxxii). Cu alte cuvinte, statul

este conceput ca un mijloc de infaptuire si desavarsire a natiunii ca scop suprem al evolutiei

popoarelor. Superioritatea natiunii fata de stat decurge din suprematia scopului asupra

mijloacelor sale de infaptuire. Aceasta idee a prioritatii natiunii fata de stat prezinta deosebita

insemnatate in contextul dezbaterilor contemporane despre statutul traditiilor democratice din

tara noastra in procesul de reconstructie al societatii civile romanesti (lxxxiii). Ideile gustiene

despre sociologia natiunii, in care statul detine o pozitie subordonata comunitatii nationale,

pot sugera cel putin unele rezerve fata de asertiunile privind mitul statului in cultura

romaneasca care a favorizat dintotdeauna sistemul clientelar si a generat insuficiente ale

societatii civile.

Ca unitate sociala creatoare de scop si mijloace natiunii ii este propriu principiul

goethian al autorealizarii si autoimplinirii, ca nazuinta structurala, originara, asemenea

samantei care creste, infloreste si rodeste, in cicluri fara de sfarsit(lxxxiv). Orice natiune are de

implinit, in conceptia lui Gusti, doua datorii etice: de a fi activa si productiva, adica creatoare

de valori economice, politice, juridice, culturale. Iar statul, ca organizare politica si juridica a

natiunii aare datoria de a promova �“valorile culturale si economice ce se gasesc in mijlocul

natiei, a descoperi si destepta aceste valori cand sunt ascunse�” (lxxxv). Dimensiunea axiologica,

culturala este cosubstantiala natiunii si, desigur, statului national ca �“personificare politica si

juridica a natiunii.


36

Merita subliniata ideea contributiva a lui Gusti privitoare la stiinta natiunii, care-si

pastreaza valabilitatea si astazi, referitoare la sinteza ingenioasa pe care el o realizeaza intre

perspectiva integralista asupra acestei unitati macrosociale si valentele sale creatoare,

definitorii, sinteza formulata lapidar in tezele privind �“adevarata cultura nationala, cea mai

inalta forma de viata omeneasca�” (lxxxvi), �“unitatea natiunii ca existenta si creatiile ei de

viata�”(lxxxvii).

Solutia teoretica gustiana a natiunii ca produs cultural-simbolic al raporturilor etnice

prefigureaza si vine in sprijinul viziunii �“primordialiste�” asupra identitatii etnice promovate

astazi de antropologii britanici A.Smith (lxxxviii), Ed.Shils, J.Hutchinson, in opozitie cu optica

�“modernista�” intuita de profetiile Lordului Acton (lxxxix) si dezvoltata de Ernest Gellner (xc),

B.Anderson, A. Giddens, iar la noi de Nicolae Petrescu. Prin accentele puse asupra

dimensiunilor creativitatii si responsabilitatii in promovarea valorilor culturale autentice in

definirea sociologiei natiunii, Gusti a furnizat argumente

valide impotriva nationalismului, xenofobiei si rasismului. Pozitia sociologiei natiunii

gustiene legitimeaza democratia vietii nationale si infirma ideea ghetourilor bazate pe

discriminare si ura nationala (xci).


37

2. DESPARTIREA DE GUSTI - O perspectiva antropologica - Vintila Mihailescu

De ce sa recitim stiinta sociala romaneasca interbelica a lui Dimitrie Gusti ?�” - se

intreaba englezul Paul Nixon (1994). Raspunsul ar trebui sa-i preocupe mai ales pe

conationalii lui Gusti - ceea ce pare a fi cazul in acest volum.

Dimitrie Gusti este mai mult decat fondatorul unei scoli stiintifice: el este o adevarata

institutie in care se implineste un proiect cultural national. De aceea, raportarea permanenta

la "Scoala de la Bucuresti" nu tine doar de istoria stiintei,in speta a sociologiei, nu este doar

un act pios de memorie, ci ramane inca o confruntare intelectuala inevitabila in vederea a ceea

ce Noica ar fi numit, poate, "despartirea de Gusti". O despartire care inseamna insa, intr-un

prim moment al sau, un Zurüch zu Gusti, o raportare la �“institutia gustiana�” in masura in

care aceasta a insemnat o exceptionala constientizare si punere in concept a problemelor

constructiei natiunii romane moderne si a metodelor de abordare a acestora - probleme cu

care, mutatis mutandis, nu incetam sa ne confruntam si in zilele de astazi.

Acesta este si motivul pentru care, in cele de fata, vom incerca sa recitim "institutia

gustiana" ca proiect national in perspectiva marilor tendinte ideologice care au intemeiat si

insotit modernitatea nationala a Romaniei si care isi mai exercita inca influenta in prezent.

Temeiurile ideologiei nationale

Daca ar fi sa sintetizam particularitatile care au marcat in mod fundamental si durabil

alcatuirea modernitatii in tara noastra, am retine cu precadere urmatoarele doua caracteristici:

1) poporul se constituie la noi mai degraba ca subiect al independentei decat ca

subiect al libertatii;

2) ca subiect istoric al modernitatii, poporul este, prin geneza sa, in acelasi timp

subiect al traditiei. Vom incerca in continuare sa detaliem aceste doua afirmatii.


38

Poporul ca subiect al independentei Fara a face apel la referinte istorice, vom invoca doar in chip de moment inaugural al

tinerelor natiuni acea " nevoie de independenta" care se face tot mai resimtita din secolul

XVIII si se cristalizeaza deplin in secolul urmator in aceasta zona de confluenta si destramare

a imperiilor.Definind-o generic ca stare sociala, aceasta nevoie de independenta va pune

implicit doua probleme complementare: A cui independenta ? si Fata de cine ?

"A cui independenta ?". A Poporului, evident. Dar ceea ce exista era inca prea putin

pentru un popor in deplinul inteles al cuvantului, ca Volk constient de unitatea si unicitatea

sa. " Independenta fata de cine ? ". Fata de " tagma jefuitorilor " - dar existau la vremea

aceea prea multi jefuitori.. Procesul de construire a natiunii va presupune astfel mai intai de

toate o delimitare definitorie a poporului de tagma jefuitorilor, dupa declaratia indeobste

acceptata ca "poporul este norodul si nu tagma jefuitorilor". Natura insasi a Poporului se va

intemeia astfel pe ideea de Subiect al independentei, extragandu-si constiinta de sine si

unitatea de subiect istoric din si prin aceasta aspiratie impartasita de independenta. Intr-un fel,

definirea acestei frontiere a fost modalitatea fundamentala de construire a Poporului,

conferind comunitatilor locale si regionale sentimentul apartenentei la un destin comun. Am

putea chiar sa spunem - asa cum se spune ca functia creeaza organul - ca aceasta "nevoie de

independenta" a fost aceea care a condus la constituirea deplina a Poporului mai degraba

decat ca Poporul a fost acela care si-a castigat prin el insusi propria sa independenta.

Ceea ce devine constitutiv pentru Popor ca " Subiect al independentei " este astfel

permanenta sa dependenta fata de un "jefuitor" sau altul. Definindu-se in si prin relatie cu un

termen extern siesi, Poporul va fi legat permanent in insasi identitatea sa de vicisitudinile

acestei relatii. Prin insasi modul sau de formare, acest tip de Popor si forma sa

corespunzatoare de Natiune vor avea o natura "relativista", diferita de aceea a vechilor

democratii, unde cetatenii ce alcatuiesc Poporul sunt Subiecti ai Libertatii (Bibo,1983),

definindu-se astfel printr-un criteriu ne-contingent si "universalist", dependent doar de ideea

kantiana de autonomie. Spre deosebire de temeiul Libertatii, absolute si impartasite egal si

universal de toti indivizii, temeiul Independentei este relativ si priveste comunitati istorice

particulare. Primul se intemeiaza in universalitatea abstracta a Principiului, proiectand

Natiunea in transcendenta, celalalt se intemeiaza in particularitatea concreta a Istoriei,

ancorand Poporul-Natiune in contingent. In acest din urma caz, structura Poporului-Natiune

va pastra un rest inevitabil de heteronomie datorita referirii constitutive la un Jefuitor extern


39

istoric - deci "aleator" - care, prin amenintarea specifica pe care o reprezinta, confera un

continut particular nevoii definitorii de independenta. Particularismul cultural si xenofobia

vor merge in acest caz necesar mana in mana, generand un "nationalism metafizic"

(Micklos,1993)(*)2, esential si de durata.

In aceasta constructie a natiunii romane, "modelul francez" are astfel mai degraba doar

valoare de impuls, temeiul fiind mai apropiat de spiritul "modelului german".

Dincolo de influenta catalitica a modelului francez, ideologia care a stat la baza

formarii constiintei si identitatii nationale a fost mai degraba de origine germana. Mai exact,

ideea moderna de unitate a poporului roman are la baza presupozitia herderiana a

simultaneitatii Ratiunii si Limbii (cine a daruit omului Ratiunea, i-a dat-o dimpreuna cu

Limba) care intemeiaza si justifica specificitatea Culturii in fata Universalitatii Ratiunii,

anticipand, dupa cum sugereaza Dumont (1983) drepturile Comunitatilor fata cu drepturile

Omului. Recursul la ideologia herderiana, proclamand egalitatea si echivalenta culturilor, va

constitui pentru fondatorii natiunii romane legitimarea cerintelor lor de independenta a

Poporului, ca subiect unic si unitar al acestei culturi (populare). Cerinta heteronoma a

independentei externe (fata de o "tagma a jefuitorilor") este insotita de un discurs asupra

specificitatii interne (in principal a culturii populare). Generatii de intelectuali, de la filologi

si filosofi la geografi si medici, se vor apleca astfel cu devotament asupra culturii populare,

realizand printr-un soi de etnologie difuza o adevarata illustration et defense a spiritului

popular ca numitor comun si esenta a identitatii nationale.

Acest proces comun tuturor "tinerelor natiuni" trebuie inteles in sensul formulat de

Gellner: "nu nationalismul impune, printr-un fel de vointa culturala de Machtbedürfniss,

homogenitatea (culturii populare); nevoia obiectiva de homogenitate este cea care se reflecta

in nationalism"(Gellner, 1983). Insasi logica formarii natiunii va cere elitelor nationale sa

propuna mai degraba decat sa impuna unitatea culturii populare si sa o transforme intr-o

valoare impartasita de intregul Popor ca marca de prestigiu national. Cultura populara ca

valoare unitara impartasita este fara indoiala o "inventie", dar o inventie fireasca si necesara.

*

Poporul ca subiect al traditiei si modernitatii Urmand tezele lui N.Iorga, argumentate apoi diferit de catre H.H.Stahl, s-ar parea ca

societatea taraneasca a cunoscut la noi o lunga perioada de destramare a formelor gentilice, 2 comunicare personala


40

asezata in formele durabile ale obstilor devalmase, a caror urme mai puteau fi inca observate

la inceputul secolului nostru. Aceste forme originare de devalmasie vor cunoaste la randul lor

un lung si variat proces de erodare datorita "saturatiei demografice", "inaintarii tehnicei

agrare" si "neegalitatii economice" si sociale consecutive acestora. "Inegalitatea economica si

sociala aduce dupa sine schimbarea insasi a institutiilor de drept" (H.H.Stahl, 1938). Se trece

astfel la organizarea devalmasiei pe cote proportionale, care reclama o noua reglementare

juridica, dand castig de cauza "neamurilor vechi", imbogatite in urma acestui proces de

diferentiere sociala. "Satul intreg isi precizeaza deci rudeniile din sanul cetei intregi, pe

neamuri. La nevoie, ajusteaza spita de neam, dupa lungi lupte, adaugand sau taind cate o

ramura intreaga. Fenomenul biologic al spitei face loc unui fenomen pur juridic. Fiecare neam

e reprezentat printr-un mos sau un batran. Dupa lungi tatonari, se fixeaza definitiv numarul

acestori batrani. Astfel, in orasul Campulung, abia la jumatatea veacului al XIX-lea, cel de al

42-lea batran este introdus in spita de neam, dupa indelunga judecata.

Legenda etiologica se naste apoi si netezeste toate asperitatile acestei operatiuni

(idem)�”. Neamul devenit strategie, se legitimeaza prin legenda eroului eponim, consfintita

prin dreptul cutumiar al comunitatii. Aceasta "fictiune legala", cum ar numi-o Summer Maine

institue drepturile genealogice ca instrument de masura si garantare a drepturilor teritoriale.

Parafrazandu-l pe acelasi Maine, am putea rezuma acest proces ca fiind un fel de "intoarcere

la status si contiguitate teritoriala".

Aceasta lenta transformare a genealogiei de neam dintr-un fenomen biologic intr-unul

juridic se afla la originea a ceea ce Asia Popova numeste "complexul stramosului", intemeiat

initial in sistemul cutumiar al comunitatilor locale. De la acest nivel, �“complexul stramosului"

va fi promovat si utilizat la nivel national in cursul procesului de formare a statului national

roman. Roma va deveni "eroul eponim" al intregului Neam Romanesc, conferindu-i drepturi

genealogice depline asupra intregului teritoriu romanesc: "ideea de temelie a intregii culturi

romane este ideea de Roma" - afirma Vasile Parvan (1920). Comunitatile taranesti locale au

putut fi astfel transfigurate si integrate intr-o unitate globala a Natiunii.

Problema este ca, procedand astfel, Romania, ca atatea alte "tinere natiuni", va rata

intrarea sa deplina in Modernitate.

"Dorinta de paricid (...) este inima insasi a culturii moderne. Modernitatea incepe din

momentul in care societatea isi refuza originea sa culturala (...). Ea va pretinde a fi propria sa

origine, va inventa un spatiu omogen si va genera o largire a frontierelor sale�” (Hiyama,

1994). Din aceasta perspectiva, natiunea romana este o "modernitate ratata"(Corm., 1989),


41

bazata pe o reconstituire a trecutului sau si nu pe o despasire de acesta, pe "afectiune filiala"

fata de Traditia sa mai degraba decat pe o respingere "paricida" a acesteia. Nu exista un "anul

I" al modernitatii romane, asa cum a fost cazul in Revolutia franceza de pilda, o "nastere a

Timpului" ci, eventual, doar o "trezire", un "desteapta-te Romane".

Principala consecinta a acestei stari de fapt - explicabila prin lipsa unui nou actor

social capabil sa-si asume deplin rolul de subiect al modernitatii - este ca acest subiect al

modernitatii va fi acelasi si in acelasi timp subiect al traditionalitatii.

Frontiera temporala dintre trecutul Traditiei si viitorul Modernitatii se constituie mai

degraba ca o frontiera spatiala intre doua nivele coexistente. Traditia si Modernitatea ne mai

fiind consecutive ci corelative. Ele isi impart si definesc impreuna spatiul social,

(re)definindu-se la randul lor una prin cealalta. Modernitatea trebuie tot timpul sa se

legitimeze in Traditie, aceasta fiind permanent reinventata prin Modernitate. Pe scurt,

Modernitatea nu este o stare mentala de refuz radical al Traditiei ci se intemeiaza in aceasta

printr-un recurs permanent, fie el si critic, la Origini: preocuparea fata de viitorul Natiei

presupune organic respectarea trecutului Poporului. Ori aceasta exigenta nu poate fi

respectata decat intr-un singur fel: prin postularea unui soi de principiu de drept cutumiar

al"dezvoltarii organice". Ideologizat de un Maiorescu, acesta ne mai bantuie si in zilele

noastre.


42

"Stiinta natiunii" Intregul demers gustian se inscrie in acest trend al devenirii nationale si implineste sui

generis ,teoretizandu-l si institutionandu-l, proiectul cultural ce a insotit aceasta devenire.

Premize Proiectul gustian izvoreste dintr-o vointa constructiva de fundamentare a natiunii

romane moderne, continuand astfel, la alt nivel, demersurile predecesorilor sai. Prin "stiinta

natiunii" pe care o preconizeaza,"(natiunea) va lua constiinta de ea insasi si va realiza ceea ce

o deosebeste de alte natiuni. Aceasta cunoastere va deveni baza unei culturi si a unei politici

nationale si sanatoase" (D.Gusti,1941,p.40; sublinierile ne apartin). Sociologia lui Gusti este

"cunoasterea poporului" ridicata la rang de stiinta. Ea se refuza a fi o disciplina particulara

pentru a-si rezerva menirea de "stiinta a realitatii sociale" in ansamblul sau: "stiintele sociale

particulare scot in relief, prin abstractizare, aspectele care le intereseaza, dar realitatea ca

atare le scapa intotdeauna. Acesta este motivul pentru care datele oferite de catre ele in

vederea unei constructii de sineza sfarseste intr-o schema fictiva, o adunare aritmetica de

elemente dar nu o imagine a intregului" (idem,p.40). In acest sens denumirea de sociologie

este aproape accidentala: "Stiinta sociala sau sociologia - numele nu are nici o importanta"

(idem,p.46).

Aceasta stiinta a natiunii este o cunoastere militanta: "stiinta natiunii este stiinta

patriei" caci "a-ti cunoaste tara este cel mai bun mijloc de a o servi" (idem,p.40). Insasi

metoda monografica este considerata a fi mult mai mult decat un instrument al cunoasterii

stiintifice: "ar insemna sa reducem la foarte putin valoarea monografiei sociologice daca i-am

restrange utilitatea la domeniul stiintific. Dimpotriva, actiunea monografiei sociologice ofera

numeroase avantaje practice" (idem,p.114): "misiunea educativa", "misiunea administrativa si

politica", "misiunea culturala si etica", ansamblul constituindu-se intr-o adevarata Bildung a

natiei.

Pentru a sluji acest viitor al natiunii, D.Gusti se bazeaza, ca si predecesorii sai, pe

cunoasterea trecutului, esentializat in forma de viata a satului: "studiile sociologice ne invata

sa descoperim si sa intelegem adevarul sociologic conform caruia satul este sanctuarul unde s-

au refugiat si unde s-au conservat manifestarile vietii unui popor; in ce fel este el sinteza

poporului, in ce fel intrupeaza el o viata nationala intr-un colt minuscul de umanitate. Datorita

unei tenacitati panteiste, satul este gardianul raporturilor metafizice ale natiunii cu eternitatea.


43

In profunzimile satului mai stralucesc inca secrete nepatrunse si nebanuite, adevarurile pe

care le raspandeste formeaza simbolul cel mai just al stiintei natiunii; o stiinta noua care se

bazeaza pe o enciclopedie a stiintelor, deoarece satul cuprinde o enciclopedie de vieti"

(idem,p.41). Concluzia acestor randuri - care poate fi considerata si o premiza a intreprinderii

gustiene - il apropie pe parintele scolii sociologice de la Bucuresti de ceilalti parinti ai natiei

din secolul trecut: "stiinta natiunii, intemeiata pe stiinta satelor, deschide vaste orizonturi si ne

permite mari sperante" (idem, p.4l). Modernitatea natiunii se intemeiaza inca o data in traditia

satului (2).

Schimbarea fundamentala consta astfel mai degraba in modalitatea de realizare a

proiectului cultural decat in natura sa. Gusti se desprinde de predecesorii sai, implinindu-i

totodata, prin impunerea rigorii stiintifice bazata pe unitatea sistemului teoretic cu metoda

empirica.

Imperativul holist Pentru Gusti "orice societate trebuie considerata ca o totalitate sintetica a indivizilor

care o alcatuiesc" (idem,p.64; sublinierea ne apartine). Acest caracter de unitate organica

revine obsesiv in lucrarile sale, generand o adevarata aversiune pentru orice decupaj, invinuit

imediat de "viziune sociologica partiala". �“Se confunda uneori partea cu intregul. Astfel, se

acorda cate o data o importanta exclusiva factorilor economici, alte ori factorilor spirituali sau

celor juridici. In acest fel nu se poate ajunge decat la o imagine incompleta a realitatii. Acest

mod de gandire il numim o conceptie sociologica partiala" (idem, p.63); (3). Cunoasterea

sociala trebuie sa fie o abordare holista, mai degraba integrala decat integratoare a realitatii

sociale. Ca atare, "in principiu, daca lucrul ar fi posibil,o singura stiinta ar fi suficienta"

(idem, p.46; din aceasta perspectiva nu este de mirare ca D.Gusti isi va intitula cartea in care

prezinta o sinteza a conceptiei sale "stiinta realitatii sociale").

Acest deziderat holist este inscris intr-un fel in insasi natura realitatii sociale, care

exista ca realitate sociala si se dezvaluie cunoasterii in si prin "unitati sociale" date si

concrete("realitatea sociala se prezinta sub forma unor unitati concrete" - idem, p.30).

Sociologia, in varianta sa monografica, isi gaseste astfel obiectul de studiu gata delimitat,

circumscris in mod "natural": "Delimitarea se face in mod natural urmand indicatiile pe care

le ofera realitatea insasi: monografia sociologica se restrange la studiul unitatilor sociale

concrete a caror principiu de limitare tine de natura lor organica, totalitara" (idem, p.27).


44

Aceste unitati sociale(4), ce constituie prin definitie obiectul cunoasterii monografice

sunt clasificate de catre Gusti in trei mari categorii: comunitati, institutii si grupari. Dintre

acestea, in centrul atentiei vor fi comunitatile, care "se caracterizeaza printr-o integrare

completa a vietii indivizilor, prin anihilarea vointelor individuale si prin aservirea vointei

colective obisnuintei si interesului comun" (idem,p.66). La polul celalalt se afla gruparile,

definite prin "vointa libera a indivizilor, prin latura sa conventionala sau contractuala"

(idem,p.66).

Faptul ca satul va intra in randul comunitatilor era aproape de la sine inteles. Mai

putin previzibil era insa ca natiunea sa constituie si ea un "exemplu tipic de comunitate".

Regasim aici o viziune mai degraba "germana" decat "franceza" a natiunii, ce se inscrie in

prelungirea unei ideologii ce a prezidat formarea tinerei natiuni romane.

Obsesia holismului,care traverseaza intreaga opera gustiana, se explica astfel prin

necesitatile interne ale unei stiinte a natiunii-comunitate. Cunoasterea unei realitati sociale

aflate la toate nivelele sale, de la familie la natiune, sub semnul unitatii organice nu putea fi

decat "organicista".

Complementul logic al acestei privilegieri holiste a unitatilor sociale este eliminarea

individului din sfera de interes a cercetarii sociale. "O societate este alcatuita in mod necesar

din indivizi (...). La prima vedere deci, individul apare, pentru orice societate, ca fiind

elementul ireductibil. Dar stiinta nu se poate opri la impresii" - isi incepe Gusti argumentarea

care il va conduce la retinerea unitatilor sociale elementare ca ultime unitati de analiza

(idem,p.53). Aceasta punere intre paranteze a individului este justificata "antropologic" prin

principiul apriorismului sociologic: "individul nu este social pentru ca traieste in societate, ci

deoarece societatea traieste in individ "(idem, p.54). Individul este purtatorul si expresia

societatii sale de apartenenta si aceasta cu atat mai mult cu cat forma de existenta a societatii

este comunitara. In acest fel individul reintra in circuit, dar nu in individualitatea sa ci ca

individ-tip, oarecum in maniera lui Mauss care considera ca "melanezianul nu este total doar

pentru ca il abordam in diversele sale dimensiuni individuale (...), ci pentru ca este o

individualitate de sinteza, expresie a unei culturi ea insasi considerata ca un tot". Statutul de

"informator" al locuitorilor satelor, indispensabil cercetarilor folclorice si ideii subiacente de

unitate a culturii populare, este astfel justificat epistemologic. Unitatea de origine si destin

sunt confirmate astfel si pe aceasta cale.


45

In concluzie, putem spune ca, din acest punct de vedere macar, proiectul stiintei

gustiene a natiunii continua si dezvolta in alt registru proiectul ideologic de formare a natiunii

romane.

"Operationalizarea" holismului Metoda destinata aplicarii acestui imperativ holist va fi monografia sociologica,

singura apta sa "epuizeze" realitatea sociala, sa ofere o imagine integrala a unitatii sociale ce

constituie obiectul prim de investigare a stiintei sociale. In acest sens Gusti va afirma

programatic inca din 1910 ca "sociologia trebuie sa fie monografica sau sa nu fie deloc".

Pentru aceasta, Gusti va elabora, pe de o parte, un "sistem de sociologie, etica si

politica", menit sa "transforme empirismul" cercetarilor etnografice si statistice anterioare si

in primul rand sa fundamenteze teoretic actiunea monografica viitoare; pe de alta parte va

dezvolta si preciza permanent metodele si tehnicile cercetarii monografice, aceasta

preocupare fiind continuata de principalii sai elevi. In ceea ce ne priveste, vom urmari cu

precadere principiile si metodele pe care Gusti le considera necesare si suficiente pentru a

"practica" holismul sau doctrinar.

Din acest punct de vedere, premiza inconturnabila o constituie observarea directa.

"Sociologia trebuie sa abandoneze metoda indirecta de interpretare a faptelor culese de catre

altii pentru a deveni o stiinta de observare directa" (idem,p.26); (5). Sociologul este pentru

Gusti in primul rand un om de teren, care "trebuie sa examineze personal faptele", un

"investigator neobosit inarmat cu o harta si un compas" (ceea ce ni-l evoca pe Malinovski

cerand confratilor sai sa-si puna cortul in mijlocul satului pe care il studiaza). Din acest punct

de vedere analogia cu antropologia poate merge mai departe, caci regulile pe care le stabileste

D.Gusti pentru observatia monografica fac din aceasta o exemplara observatie participativa.

Perspectiva urmata este una implicit dar evident emica: "Ce valoare de cunoastere ar putea

avea o observatie ce ar avea drept punct de plecare o conceptie prestabilita - un studiu al

satului facut cu conceptiile noastre citadine sau orice fel de cercetare care ar urma un parti-

pris politic sau o teorie stiintifica prealabila ?" (idem,p.31). Pentru a evita aceasta sursa de

eroare, "observatorul stiintific trebuie sa caute de asemenea cauzele propriei sale deformari,

sa incerce sa elimine toate prejudecatile datorate timpului, locului sau formatiei sale

stiintifice" pentru a se putea raporta la fapte asa cum sunt (ibidem). Aceste exigente se

completeaza cu aceea a "intuitiei": "punctul esential al monografiei stiintifice, intuitia, care ne


46

face sa simpatizam cu viata sociala studiata", sfarsind prin "fraternizarea omului de stiinta cu

mediul pe care il studiaza" (idem, p.131).

Observatiei ii urmeaza cu necesitate, ca si in studiile antropologice, comparatia,

singura capabila sa extraga factorii comuni ai unitatilor sociale particulare si sa asigure astfel

sinteza nationala.

Analogiile cu antropologia se opresc insa aici, exigentele holiste ale lui Gusti depasind

competentele acesteia - ca si pe cele ale oricarei alte stiinte particulare dealtminteri. Esenta

acestui deziderat holist va fi conceptualizata prin legea paralelismului sociologic (6), care

interzice orice privilegiere sau ierarhizare a unuia sau altuia dintre elementele componente ale

realitatii sociale, punerea in practica fiind mediata prin exigenta observatiei colective

("observatia monografica trebuie sa fie colectiva" - idem,p.34). Pentru a "epuiza

realitatea",conform exigentelor paralelismului sociologic, cercetarea monografica nu se poate

multumi cu o singura categorie de specialisti. "Realitatea sociala, oriunde s-ar afla ea, este

mai complexa decat posibilitatile de descifrare ale unei singure specialitati. Daca nu vrea sa

se multumeasca cu impresii superficiale, sociologia trebuie sa faca apel la un numar cat mai

mare posibil de specialisti, retinand pentru ea insasi doar investigarea a ceea ce este pur social

precum si studiul de ansamblu al faptului social cercetat" (ibidem). Doar prin aceasta

conjugare a analizelor specializate devine posibila "sinteza de cunoastere in care realitatea

sociala isi gaseste expresia sa in calitate de totalitate (idem, p.35). Exigenta holismului ii va

impune astfel lui Gusti necesitatea practica a organizarii echipelor monografice si

transformarea in acest fel a cercetarii monografice intr-o vasta si complexa institutie.

O noua corespondenta ni se pare a putea fi evidentiata intre particularitatea realitatii

sociale studiate si structura specifica a stiintei care i se dedica: comunitatea sociologica a

echipelor monografice pare a fi organizata dupa chipul si asemanarea comunitatilor de obste

pe care le studiaza. Exista o forma de devalmasie in aceasta observatie colectiva, reglata prin

institutia obstei sociologice; diversii specialisti sunt, precum mandatarii satului despre care

avea sa vorbeasca H.H.Stahl, mai presus de toate monografisti, "delegati" insa de obstea

sociologica pentru a indeplini o "isprava" determinata in folosul comunitatii.Particularitatea

obiectului pare sa treaca in specificitatea metodei, facand sa se nasca inevitabil intrebarea

daca nu cumva "stiinta natiunii" este o stiinta nationala si care sunt atunci consecintele unei

asfel de confuzii ?

Desigur, echipele monografice nu au functionat tot timpul in aceasta forma "pura"

preconizata de "oameni batrani si intelepti" ai obstei sociologice. Ca si obstea devalmasa


47

sateasca, ele au cunoscut un proces de destramare, de diferentiere si specializare, inevitabil

adaptarii lor istorice. Chiar si cei mai apropiati colaboratori ai maestrului au avut in vedere

variante mai "reduse" de monografie (7). Un anumit spirit gustian s-a transmis insa pana la

noi, marcand, constient sau nu,modul nostru de raportare la realitatea sociala autohtona.

Despartirea de Gusti Prabusirea comunismului si desfiintarea oprelistilor ideologice ce au marcat aceasta

perioada au declansat o vasta pornire de recuperare a memoriei. Precum frumoasa din padurea

adormita, o multime de intelectuali au incercat sa reinnoade firele istoriei, trezind spiritul

interbelic adormit in noi in perioada comunista. Gusti si scoala sa au intrat atunci ca repere

esentiale in aceasta iluzorie restauratie culturala. Repar

atia morala a luat astfel adesea locul relansarii si constructiei intelectuale. Acest Zuruck zu

Gusti isi are insa sensul doar intr-o despartire de Gusti, printr-o raportare critica si

prospectiva si nu doar de veneratie retrospectiva.

Ce poate deci insemna Gusti pentru reconstructia stiintelor sociale in Romania, in

speta a antropologiei inca inexistenta ca disciplina universala?

Pentru a raspunde, sa rezumam mai intai principiile fundamentale ale constructiei

gustiene:

- din punct de vedere ideologic, sociologia este pentru Gusti o stiinta a natiunii, mai

exact, a natiunii-comunitate;

- din punct de vedere epistemologic, imperativul holismului va face din sociologie

o stiinta (mai exact Stiinta) realitatii sociale globale;

- in sfarsit, din punct de vedere metodologic sociologia este monografie.

Unde se poate plasa deci antropologia in acest context ? Ideologic, nicaieri, caci stiinta

Omului nu isi are locul intr-o stiinta a Natiunii. Metodologic insa, antropologia se afla

pretutindeni, caci monografia este o forma evoluata de observatie participativa, localizand

obiectul de cercetare in spatiul determinat al unei "unitati sociale" in concordanta cu practica

antropologica curenta. Astfel, Zuruck zu Gusti ar trebui sa fie in primul rand un "inapoi la

teren", la observarea directa a realitatilor sociale voalate sau chiar interzise timp de decenii de

catre ideologia comunista. Simpla rasturnare a perspectivei cu una anticomunista (sau

presupusa astfel) nu conduce automat la revelarea adevarului social ci este pur si simplu o

aceeasi Marie cu alta palarie. Ori, cel putin in acest domeniu, activitatea monografistilor

ramane un indreptar inestimabil al modului de intrare in teren si de cunoastere pe aceasta cale


48

a realitatilor sociale, de la metodele observatiei pana la strategiile de animatie si actiune

sociala. La aceasta trebuie adaugat imediat faptul ca acest imperativ al cunoasterii directe nu

trebuie confundat cu o obsesie de culegator, cu o simpla indarjire etnografica (Nixon, 1994).

�“Monografiile�” gustiene nu au cazut decat partial si doar accidental in obsesii localiste, ele

fiind proiectate in perspectiva nationala si vizand mize fundamentale ale societatii la acea

vreme. Aceasta le si ofera o alta valoare inestimabila in prezent: calitatea de reper comparativ,

empiric si teoretic, in analiza sociala a relansarii �“capitalismului�” in Romania post-comunista

(vezi, de pilda, Stahl, 1980).

Pe de alta parte, idealul gustian ca atare trebuie parasit. Totalitarismul luminat al

"stiintei natiunii" era o frumoasa utopie chiar si la vremea sa; in prezent el ar fi o eroare. Mai

ales din perspectiva antropologiei, caci centrarea ideologica pe o �“stiinta a natiunii�” a fost si

ramane unul din principalele motive de supralicitare a unitatii si perenitatii in detrimentul

relativ al diversitatii si dinamicului si, prin aceasta limitare etnocentrica, de neglijare a acelei

�“culturi a diferentei�” pe care o presupune si o - ofera - spiritul antropologic.

Intre acesti poli ai preluarii si respingerii ramane un intreg evantai de probleme si

intrebari ce se nasc din confruntarea cu Gusti si la care trebuie cautate raspunsurile actuale

adecvate. Ele roiesc mai ales in jurul mostenirii "holismului" gustian. Pe scurt: daca

"progresul cunoasterii se traduce in general printr-o trecere de la paradigma holista la cea

inividualista" cum afirma Boudon (1986,p.57), este aceasta trecere - care ar insemna si o

parasire totala a spiritului gustian - justificata in Romania sau societatea noastra, prin anumite

particularitati ale sale, crediteaza inca (si) o abordare holista ? Sau altfel spus, este holismul

gustian doar o optiune ideologica sau o abordare metodologica ancorata in particularitatile

unei realitati care dainuie inca ?

In subsidiar, trebuie reluata intrebarea pentru cazul orasului, pe care Gusti il evoca

mai mult dintr-o grija de trecere in revista completa a problemelor decat dintr-o preocupare

reala. Ce poate aduce o abordare bazata pe analiza unitatilor sociale, care spatializeaza

implicit sau chiar explicit obiectul de analiza, intr-o lume urbana unde se multiplica acele

"non-lieux" despre care vorbeste Auge (1992), in care realitatea sociala nu se mai prezinta

"natural" ca unitati sociale ?

O problema perena, derivata tot din problematica holismului, este aceea a statutului

epistemologic al individului ca referinta ultima a observatiei. Sunt indivizii unei unitati

sociale reprezentanti inegali ai acesteia si deci interesanti in grade si moduri diferite pentru

intelegerea ansamblului social, cum pare a considera Gusti sau sunt ei considerati, intr-o


49

maniera mai "liberala", egali, echivalenti in asigurarea reprezentativitatii statistice pe care

pare a o reclama cu insistenta sociologia contemporana. Sau pur si simplu avem de a face aici

cu doua abordari complementare dar opuse, adesea etichetate drept "calitativa" si "cantitativa"

?

In acest din urma caz, se pare ca mostenirea gustiana ar reveni in mai mare masura

antropologiei - mai preocupata in mod traditional de unitati sociale delimitate spatial, mai

legata de obervatia nemijlocita de teren si mai "calitativa" - decat sociologiei. In mod

paradoxal insa, caci pe Gusti nu l-a interesat niciodata antropologia, poate si datorita faptului

ca o stiinta a Omului nu isi putea gasi decat cu greu locul intr-o stiinta a Natiunii. Din aceasta

perspectiva, poate ca nu este un simplu accident faptul ca antropologia continua sa nu existe

practic ca disciplina in Romania ...

BIBLIOGRAFIE:

AUGE, Marc, Non-lieux. Introduction a une anthropologie de la modernite, Seuil, Paris, 1992;

BIBO, Istvan, Misere des petits Etats d'Europe de l'Est, Albin Michel, Paris, 1993;

BOUDON, Raymond, Individualisme et holisme dans les sciences sociales,in Pierre Birnbaum et

Jean Leca (sous la direction de) Sur l'individualisme Theories et methodes, Presses

dela Fondation Nationale de Sciences Politiques, Paris, 1986;

CORM, Georges, L'Europe et l'Orient. De la balkanisation a la libanisation - Histoire d'une

modernite inaccom- plie, Editions La Decouverte, Paris, 1989;

DUMONT, Luis, Essais sur l'individualisme. Une perspective anthropologique sur l'ideologie

moderne, Le Seuil, Paris, 1983;

GELLNER, Ernest, Nations and Nationalisms, Cornell University Press, Ithaca, 1983;

GUSTI, Demetre, La science de la realite sociale. Introduction a un systeme de sociologie, d'ethique

et de politique, Alcan, Presses Universitaires de France, Paris, 1941;

HIYAMA, Ryuzu, L'analyse culturelle in Societes, no 45, 1994, pp.279-286;

NIXON, Paul, Why revisit the inter-var Romanian social science of Dimitrie Gusti ? - Some

preliminary thoughts in SLOVO, Volume 7, Number 2, 1994, pp.23-38.

PARVAN, Vasile, Datoria vietii noastre, R.A.M., Aninoasa, 1920;

STAHL, H.Henri, Organizarea sociala a taranimii, in Enciclopedia Romaniei, vol.I, 1938, pp.556-576;

STAHL, H. Henri, Traditional Romanian Village Communities. The Tradition from the Communal

to the Capitalist Mode of Production, Cambridge and Paris, 1980.


50

N O T E :

1) La alt nivel, Gellner arata ca, de fapt, nu au existat "proto-natiuni" sau forme nationale pre-existente, ci doar

culturi pre-existente, pe care nationalismul le-a transformat in natiuni sau chiar le-a inventat ca natiuni. Mai mult

decat atat, conform cu Gellner, nationalismul a creat natiunile mai degraba decat invers, nationalismul fiind un

efect al activitatii natiunilor;

2) Acese randuri au ceva din suflul "Elogiului satului romanesc" rostit de filosoful Lucian Blaga, un alt "parinte"

al spiritualitatii romanesti, drastic ironizat insa de unul dintre principalii elevi ai lui Gusti, H.H.Stahl;

3) Din aceasta perspectiva Gusti face o trecere in revista a diferitelor discipline si abordari sociale pentru a se

delimita rand pe rand de cea mai mare parte dintre ele. Antropologiei si etnologiei le reproseaza,citindu-l pentru

aceasta pe Kroeber, ca "ceea ce lipseste etnologiei este explicatia cauzala, adica esentialul metodei stiintifice"

(idem p.87). Critica este extinsa asupra studiilor folclorice, dar cu mai multa ingaduinta, materialele pe care le

ofera variantele locale de Volkskunde fiind mai usor si util recuperabile din propria sa perspectiva. La cealalta

extrema, Gusti va reprosa scolii lui Le Play, ca nu a facut decat sa "formuleze rezultate teoretice, care nu sunt

justificate prin fapte de observatie, pentru ca a generat rapid si prematur, compromitand astfel

monografia"(idem, p.103). Aceeasi deficienta doar ca intr-o forma mai grava este identificata si in cazul

incercarilor de psihologie a popoarelor, de care Gusti de fapt nici nu considera necesar sa se ocupe.

Cel mai apropiat pare sa fie seful scolii de la Bucuresti de modul american de cercetare a realitatii

sociale autohtone, probabil si datorita institutionalizarii de catre presedintii Roosvelt, Wilson si Hoover a unei

relatii dragi lui Gusti intre strategiile politice si cunoasterea stiintifica a realitatilor sociale la care se aplica. O

retinere edificatoare exista insa si in acest caz, cercetarile de sociologie rurala a americanilor esuand partial,

dupa parerea lui Gusti, datorita faptului ca "tendintele (social trends) au fost cautate in relatiile cantitative dintre

aspectele particulare ale fenomenelor sociale si nu in raportul acestora cu intregul social" (idem, nota, p.132).

In sfarsit, atitudinea fata de statistica este si ea edificatoare din punctul de vedere al prioritatii acordate

unitatii si sintezei: "In vreme ce in monografie spiritul observatiei merge de la unitatea sociala spre elementele

care o compun, in statistica acesta porneste de la caracteristicile unitatilor constitutive pentru a atinge structura

de ansamblu" (idem, p.85). Oricum, analizei statistice ii este rezervat un loc subordonat, de "simplu instrument".

4) Modul de definire al acestor unitati sociale este unul ce ar putea fi etichetat drept functionalist, caracterul

ireductibil al unitatilor sociale fiind de natura functionala ("fiziologica") si nu structurala ("anatomica"): "viata

sociala in ansamblul sau trebuie studiata din punct de vedere functional pentru a surprinde functiunile sale

ireductibile, adica elementare" (idem, pp.52-53);

5) Acesta este si unul dintre motivele pentru care Gusti are retineri fata de monografiile scolii lui Le Play si, alt

registru, fata de corpusurile etnografice si folclorice realizate pe baza de chestionar, "adica altfel decat o cere

studiul sociologic al vietii sociale" (idem, p.94);


51

6) "Astfel conceputa, realitatea sociala constituie o totalitate de viata unitara, adica o unitate sociala, avand drept

justificare vointa sociala, conditionata potential prin cadre (cosmic, biologic, psihic si istoric) si paralel,

actualizata prin manifestarile sale: economice, spirituale, politice si juridice" (idem, p.24). Legea paralelismului

sociologic afirma coexistenta "paralela" a acestor componente si obligatia de ale lua pe toate in consideratie fara

dreptul unei reduceri a esentei sociale la una sau alta dintre ele;

7) O prima forma de diferentiere a constituit-o,probabil,"di- sidenta" lui Anton Golopentia si aparitia

monografiei tematice, care reducea substantial holismul gustian.


52

3. DIMITRIE GUSTI SI PROBLEMA STATELOR EUROPENE, A RELATIILOR INTERNATIONALE SI PACII - Ovidiu Badina

Personalitate de dimensiuni greu de conturat, Dimitrie Gusti a fost un mare savant, un patriot, un mare

european, care, prin tot ce-a facut, a vrut sa serveasca progresul si pacea lumii. Pentru meritele sale a fost ales

Prof. Dr. phil. Dr. rev. H. C., Membru Corespondent al Institutului Frantei (Academie de Sciences Morales et

Politiques de Paris), Presedinte al Congresului al 14-lea International de Sociologie, Prof. la New School of

Social Research din New York, Prof. la Faculté des Sciences Juridique er Politique de l�’École Libre des Hautes

Etudes din New York, Presedinte al Institutului Social al Natiunilor Unite, Membru al Societatilor de Sociologie

din Praga, Tokio, Londra, Paris, Berlin, a primit medalia de aur si Cetatean de Onoare al orasului New York,

titlul Grand Officier de la Légion d�’Honneur. In tara nu numai ca a fost creator de sistem si de scoala

sociologica, dar si ministru al instructiei publice, cultelor si artelor, ce-a intreprins actiuni clare pentru

reformarea invatamantului si culturii; a fost presedintele Academiei Române si creatorul Consiliului National de

Cercetari Stiintifice, totul fiind orientat spre slujirea omului si a patriei.

In cele ce urmeaza vom incerca sa expunem unele aspecte mai putin analizate pentru ca in perioada

sistemului totalitar aceste idei intrau in contradictie cu doctrina oficiala ce avea drept obiectiv scoaterea

României din matca ei europeana si integrarea in sistemul sovietic ce dorea sa domine lumea.

1. De la “origina si fiinta Societatii Natiunilor” la “Problema

Federatiei Statelor europene”. 1.1. Originea si fiinta Societatii Natiunilor.

Ca sociolog de talie internationala, inzestrat cu o capacitate deosebita de a intelege marile probleme ale

timpului sau:

1.1.1.Dimitrie Gusti vede aparitia Societatii Natiunilor ca rezultat al evolutiei

istorice.

In expunerea facuta in cadrul ciclului de conferinte publice pe tema �“Politica Externa�”, organizate de

Institutul Social Român, si tinute in anii 1923-1924, el sustinea: �“Istoria, totdeauna interesanta si sincera, ne va

spune ca Societatea Natiunilor este un product al unei evolutii necesare. Societatea Natiunilor este punctul final,

o impreunare fericita a doua serii, a unei serii de fapte si a alteia de idei: ea este o sinteza de ideologie si de

practica politica. Societatea natiunilor este rezultanta unui proces istoric, realizarea unui proces de dialectica

dintre cele mai fericite, si cunoasterea acestui proces si a acestei dialectice este indispensabila pentru a putea

patrunde spiritul si rostul ei adanc. Societatea Natiunilor are o logica imanenta in desfasurarea ei, iar cunoasterea

acesteia depaseste cu mult valoarea unei discutii pur academice. Cunoasterea teoretica a Originii Societatii

Natiunilor este in acelasi timp si o recunoastere practica, adica intelegerea ca Societatea Natiunilor nu este o

opera de fantezie a unui barbat de stat, sau o creatie oportunista a unui tratat de pace si care eventual maine-

poimaine ar putea sa dispara, ci este ceva necesar si durabil�”xcii.


53

Si Gusti demonstreaza teza sustinuta aducand drept argumente procese parcurse de statele si societatile

umane din antichitate, ev mediu, de cele moderne si contemporane, atat pe planul faptelor, cat si pe cel al ideilor.

Dupa originea sa, in functie de cele doua tipuri de organizare internationala a statelor si popoarelor (pe

principiul monarhic sau pe principiul republican), istoria a consemnat �“doua tipuri de constructie a Societatii

Natiunilor, tipul absolutist: Societatea Natiunilor ca o monarhie universala, in care toate Statele sunt absorbite

intr-unul singur, si tipul democratic: Societatea Natiunilor ca o republica universala, in care Statele isi pastreaza

independenta lor�”xciii.

Dimitrie Gusti avea convingerea ca �“aceste doua tipuri apar pentru intaia oara in istoria Romaniei si a

Evului Mediu�”, ca �“evenimentul cel mai unitar al istoriei este desigur absorbirea totalitatii lumii cunoscute pana

atunci de un oras, Roma, cetatea eterna, Sfanta, dreapta, necesara, careia i se cladeau altare in Orient; era Roma,

communis nostra patria�”xciv.

Si tot Gusti, cautand sa sublinieze actualitatea ideii, preciza: �“Dela un capat la altul al orbis Romanus,

dela Atlantic la Eufrat si dela Rin la Dunare, domnea Pax Romana. Pax Britanica de azi aminteste pilda

romana; in timpul Pacii de la Versailles, Lloyd George spunea cu mandrie ca imperiul britanic reprezenta el

insusi o societate de Natiuni, iar celebrul diplomat si scriitor Bryce a publicat o lucrare consacrata in intregime

comparatiei intre imperiul roman si cel britanic�”xcv.

1.1.2. Ganditori de prima marime doreau unitatea si pacea intr-o Societate a

Natiunilor.

Pornind de la realitatile din antichitatea greco-romana, cand romanii, cucerind prin razboaie intinse

teritorii populate de neromani, au creat un mediu pacifist, prielnic dezvoltarii si creatiei pe multiple planuri,

Dimitrie Gusti aduce exemple din care reies doua pozitii contrare, insa numai una servea mersului inainte in

cooperare cu ceilalti. In aceasta Gusti scria:

�“Cultul pacii romane, miscarea catre unitatea geniului uman sub tutela Romei au fost direct inspirate

din principiile filosofice ale Stoicilor.

Stoicii greci predicau in pustiu, maximile lor pur speculative nu erau susceptibile de nici o aplicare

practica. Altfel se prezinta insa Stoicii romani, ce se gaseau in fata unor situatii si lucruri noi politice; triumful

ideilor lor era asigurat.

Asa, Seneca vorbea cu dispret de umanitatea impartita in State mari si mici: «Ce ridicol este omul cu

frontierele sale, adauga el; tot ce vedeti este unul; noi suntem membrii unui mare corp; tara mea este lumea;

Roma este patria noastra comuna». Iar cea mai admirabila figura a Romei pagane filozoful devenit imparat,

Marc Aurel (pacifist convins, care insa, ironia soartei, trebuie sa se raporteze intre ele, ca si casele unui

oras)�”xcvi.

1.1.3. Unitatea politica si morala a Societatii Natiunilor in epoca veche.

Si Gusti arata ca daca Statul universal roman avea o unitate politica, determinata de conceptia spirituala

de baza, ii lipsea insa unitatea morala. Aceasta noua unitate s-a produs odata cu aparitia crestinismului, care a

facut ca pe ruinele Statului roman sa se inalte �“al doilea tip al Societatii Natiunilor, care a corespuns unei noi

structuri sociale, spirituale si politice a Europei�”xcvii.


54

Deci, �“Societatea Natiunilor era o realitate. Unitatea Spirituala a popoarelor purcedea din unitatea

credintei. Patria era pretutindeni unde te puteai ruga. Iar marea, adevarata patrie era crestinatatea, din care

orasele, seignoriile, regatele nu erau decat infime fragmente ale totului�”xcviii.

Analiza de mare finete facuta de Dimitrie Gusti, il face sa afirme ca distrugerea unitatii credintei s-a

produs odata cu aparitia schismei bizantine si cu aparitia lui Luther si Calvin; totodata dispare si �“legatura

morala si politica ce unea popoarele si statele�”. Din cauza ruperii legaturilor dintre crestini a disparut inalta

magistratura si au inceput�” razboaiele tuturor contra tuturor�”.

Regii, pana acum vasali, revin domni absoluti si isi incruciseaza armele pentru mostenirea imperiului

inaugurand era razboaielor religioase si dinastice, pentru a castiga suprematia politica cu orice pret - aceasta era

lozinca celei mai sordide epoci a istoriei�”xcix.

1.1.4. Ideile epocii moderne referitoare la Societatea Natiunilor.

Revolutia franceza si revolutia americana au facut sa apara noi sperante politice si morale. Ele au

insemnat �“o adevarata sarbatoare a istoriei, sfarsitul unei lumi, inceputul unei noi ordine de lucruri; cu ele se

naste o noua viata politica�”c.

Washington afirma inca de la aparitia unui nou tip de democratie: �“Noi am aruncat o samanta de

libertate si de unire, care va germina putin cate putin pe tot pamantul. Intr-o zi, dupa modelul Statelor Unite ale

Americii, se vor constitui Statele Unite ale Europei. Statele Unite vor fi legislatoriul tuturor nationalitatilor�”. Si

Gusti exclama: �“Iata originea adevarata a ideii Societatii Natiunilor�”ci.

Pentru Europa, Revolutia franceza a fost cea care a creat noi principii si un nou climat spiritual, primul

principiu stabilit de legislatorii idealisti ai revolutiei - afirma D. Gusti in 1924 - era �“suveranitatea natiunilor, cu

corolarul necesar. Dreptul Natiunii sa dispuna de soarta ei�”cii.

Teoria Revolutiei franceze a fost cunoscuta de I. Kant, care in celebra lucrare, �“Zum ewigen Frieden�”

(�“Asupra pacii eterne�”), scrisa in 1795, isi expune doctrina sa pacifista.

Propunerile lui Kant privitoare la intemeierea unei paci veritabile sunt rezumate astfel de Dimitrie

Gusti:

1. �“O federatie a popoarelor libere, care vor constitui un Stat de natiuni, menit a garanta libertatea tuturor

membrilor;

2. Constitutia fiecarei natiuni sa fie republicana, adica reprezentativa, democratica, astfel ca cetatenii sa se

poata pronunta asupra pacii si razboiului - prin aceasta Kant accentueaza legatura stransa intre politica

externa si cea interna;

3. Dreptul popoarelor de a dispune de ele insele, astfel ca singura sursa de achizitie teritoriala sa fie

consimtamantul populatiei - se preconizeaza astfel suveranitatea nationala, si nu cea patrimoniala;

4. Publicitatea tuturor actelor diplomatice, «toate actele, adauga Kant, relative la dreptul Popoarelor, care nu

sunt susceptibile de publicitate, sunt contrare dreptului public» - se anticipeaza obligatia inregistrarii

oricarui tratat azi la secretariatul societatii Natiunilor;

5. Dezarmarea si disparitia armatei permanente, care prin insasi fiinta ei inseamna o permanenta amenintare;

6. Facerea imposibila a datoriilor nationale in vederea intereselor externe ale Statului;

7. Condamnarea oricarei interventii in afacerile altui stat�”ciii.


55

Si Gusti constata: �“Daca datorita doctrinei Revolutiei franceze si americane, care si-a gasit formularea

ei clasica in doctrina kantiana, atmosfera pentru infaptuirea unei Societati a Natiunilor era pregatita, dece totusi

nu s-a realizat?

Pentru ca - zice Gusti - nu sunase ceasul Societatii Natiunilor! Lumea politica a timpului se gasea sub

vraja unei alte formule, ce o incanta: Politica echilibrului Puterilor�”civ, care �“in realitate este departe de a fi

concret, nu ofera marilor Puteri nici o regula juridica ori morala de conduita, incat, desi singurele admise la

banchetul vietii politice, sunt victimile propriului lor calcul egoist si consideratiilor lor empirice; el nu ofera,

fireste nici micilor State vreo garantie de justitie�”cv.

Ceea ce a vrut sa demonstreze Dimitrie Gusti - ca ideea crearii Societatii Natiunilor are un trecut, un

prezent si un viitor si ca ea este rezultatul unui proces istoric la care au colaborat multe popoare - a fost realizat.

Aceasta il face sa exclame :�”N-au, asadar, dreptate scepticii. Societatea Natiunilor nu este o creatie spontana

ticluita intr-o zi de calcul ori de sentimentalism, ci este rezultatul unei evolutii lente, de secole, continue si

necesare. Astazi, Societatea Natiunilor isi reia traditia, caci ea nu este numai opera intalnirilor din hotelul

Crillon...�”cvi.

1.1.5. Obiectul Societatii Natiunilor. (S.N.)

Dimitrie Gusti este ferm convins ca Societatea Natiunilor are ca obiect organizarea si mentinerea

pacii. Dupa opinia sa, �“S.N. este un organism politic cu doua functii fundamentale: una negativa, mentinerea

pacii, si alta pozitiva, organizarea muncii sociale internationale�”cvii.

1.1.5.1. S.N. are drept obiectiv pacea continua.

Gusti atrage atentia asupra a trei stari, trei iluzii referitoare la pacea dorita de Societatea Natiunilor:

�“pacea definitiva�”, �“pacea continua�” si �“pacea eterna�”. Cei care credeau ca S.N. poate impune �“pacea

definitiva�” au fost deziluzionati, la fel ca si cei ce credeau ca poate impune o �“pace eterna�”, ceea ce era un ideal

spre care toti tindeau fara insa sa il atinga. Gusti credea, cu deplin temei, ca S.N. poate doar sa contribuie la

realizarea unei �“paci continue�” sau �“paci durabile�”. Aceasta insemna: �“a) nu inlaturarea razboaielor, ci

ingreunarea, amanarea lor; S.N. postuleaza un simplu moratoriu al razboaielor: b) nu inlaturarea razboaielor ci

numai a agresiunii; c) publicitatea tratatelor; S.N. indeplineste functia unui notar international (art. 23 stipuleaza

ca nici un tratat n-are o valoare de obligatie, daca n-a fost inregistrat prin secretariatul general al S.N.)�”cviii.

1.1.5.2. Mecanismul prin care S.N. contribuie la realizarea unei paci durabile.

Pactul Societatii Natiunilor preconiza mijloace preventive si represive. Cele preventive erau

prevazute la art. 12, 13, 14, 15 iar cele represive erau prevazute la art. 16, coroborat cu art. 17 al Pactului.

Preventia razboiului consta din �“dezarmare si meditatia obligatorie�”cix. Gusti avea mai mare incredere

in �“concilierea obligatorie�”, pentru ca �“dezarmarea nu se poate face nici usor si nici sigur, daca nu intelegem

prin ea dezarmarea spiritelor si a vointelor�”. El admitea �“o ipotetica dezarmare momentana�” pentru ca �“nimeni

nu poate garanta insa pentru cat timp nu vor incepe inarmarile�”. Iata de ce, in viziunea sa, �“mult mai

comprehensibila este concilierea obligatorie. Razboiul, fara indoiala, nu se interzice prin imperative�”. Si Gusti

socoteste ca trebuie �“organizata o procedura, prin care statul agresiv trebuie in mod obligatoriu sa treaca, inainte

de a declara razboiul�”cx.


56

Institutiile care aveau insarcinarea sa arbitreze - cu caracter facultativ - erau mai intai la Curtea de

Justitie permanenta, apoi la un tribunal de arbitri. �“Ceea ce nu mai este facultativ, ci obligatoriu, este dispozitia

(art. 12) prin care Statele sunt tinute a supune diferendele de ordine juridica ori politica examenului Consiliului

Adunarii S.N.�”cxi. Lipsa de precizie a sanctiunilor nu numai ca-l uimeste pe sociologul român, ci il face sa

intrezareasca si unele dintre cauzele ineficientei S.N. In acest sens Gusti afirma, la 27 ianuarie 1924, ca Pactul

prevede: a) blocusul economic, adica ruptura imediata a tuturor relatiilor comerciale si financiare cu Statul ce a

violat angajamentele si b) actiunea colectiva armata (art. 16, §2), adica consiliul are datoria a recomanda

diverselor guverne interesate efectivele navale, militare si aeriene cu care membrii S.N. vor contribui efectiv la

fortele armate destinate a face respectate angajamentele lor catre S.N. De aici se vede dar cum Consiliul are

datoria a recomanda, intr-adevar in mod staruitor si urgent, nu insa si dreptul de a ordona masurile

militare!

�“Si apoi mai este de observat -scria Gusti - ca in timp ce boicotul economic se face in mod automat, in

virtutea Pactului, actiunea militara se intampla numai dupa deliberarea Consiliului si in urma unui vot

luat in unanimitate. Acestea sunt expuse cu toata franchetea. Ei bine, trebuie spus ca procedura pacifista

recomandata de Pact este insuficienta, iar dispozitiile speciale, mai ales cele ce privesc sanctiunile, sunt

ineficace, ori chiar menite sa ramana litera moarta. In privinta dezarmarii, bunaoara, Consiliul poate propune

guvernelor un plan special, guvernele raman insa libere sa-l accepte ori refuze, ele il pot apoi primi cu

rezerva mentala de a continua inarmarea in secret, caci nu exista nici un mijloc de control�”cxii. (subl. O.B.)

Gusti avea convingerea ca �“mediatia obligatorie nu reprezinta nici ea o garantie serioasa�”. El sesizase

ca Pactul nu prevede, in forma lui actuala, - zicea el in 27 ianuarie 1924 - nici o masura preventiva or represiva,

care sa dea o garantie serioasa pentru mentinerea pacii si impiedicarea razboaielor, atunci cand ele sunt

planuite!�”cxiii.

Aceasta nu inseamna insa ca Dimitrie Gusti ar fi privit S.N. ca pe o institutie total neputincioasa in

momentul in care ar izbucni un conflict international. Din contra, el acordase atentie conflictului italo-grec si

aprecia ca �“solutia conflictului s-a luat sub presiunea S.N., si, daca n-ar fi fost ea, trupele italiene n-ar fi parasit

atat de repede Corfu si nu se stie cate complicatii ar mai fi avut loc�”cxiv.

Sociologul român sesizase ca in sanul S.N. se manifestau deja doua curente, doua orientari ce exprimau

doua feluri de atitudini: a) intransigentii, care credeau ca S.N. va fi �“tot sau nimic�”, recurgand la masuri

categorice, si b) moderatii, �“mai prudenti, urmareau prevenirea unei rupturi printr-o rapiditate mai mare a

actiunii diplomatice, desi, si ei erau convinsi ca S.N. incontestabil era competenta a transa conflictul�”cxv.

Ca sociolog de mare suprafata, ca om care avea capacitatea de a surprinde esentialul si tendinta

fenomenlor si proceselor sociale, el a surprins o functie a S.N., o functie �“de asta data de natura pozitiva,

sociologica, care este mai putin cunoscuta, desi este cea mai profunda�”.

�“S.N. - afirma D. Gusti - renuntand la ambitia de a monopoliza in mana ei o forta politica suficienta

pentru a permite sa constranga Statele la pace, a preferat sa faca o operatie infinit mai modesta, insa infinit

mai practica si mai eficace, anume a suprima motivele si cauzele care imping statele sa faca razboiu(...).

Pentru a suprima razboiul, care este un fapt antisocial (este o crima contra umanitatii), simpla

incheiere de tratate si aliante politice nu va ajuta la nimic temeinic; pentru a ajunge la acel rezultat va

trebui sa se refaca si sa se modifice mai intaiu chiar bazele societatii internationale. Pacea lumii, ca sa fie


57

durabila si sincera, cere mai multa precautie si dispozitii contra razboiului; ea cere sa se faca o opera

pozitiva de organizare, destinata nu numai sa impiedice ca razboaiele sa izbucneasca, ci a suprima cauzele

lor. Chiar dezarmarea totala nu va putea deodata sa inlature imperialismul ce-si disputa lmea, ori acele

nenumarate curente sovine ori de rasa, ce framanta azi popoarele din Europa, fara a vorbi de cele ale

Asiei. Starile sociale si politice, ca si oamenii vor trebui sa se adapteze la noul regim. Trebuie sa se

injghebe o noua structura economica, sociala si sa se formeze o noua mentalitate�”cxvi.

Din punctul sau de vedere, se impunea nu numai schimbarea decorului, �“ci insasi scena sociala a lumii

si actorii ei�”. Trebuie lucrat mult pentru ca intre statele Europei - afirma in ianuarie 1924 - sa se stabileasca �“o

colaborare sociala, care sa permita a coordona sfortarile�”cxvii. Iata de ce, pentru el S.N. insemna in sens politic

�“extinderea democratiei la raporturile internationale�”, in sens social ea insemna �“o extindere a stiintei

sociale�”cxviii.

1.2. Problema Federatiei Statelor Europene.

Ciclul de prelegeri pe tema �“Experienta sociala si politica contemporana�”, din 1929-1930, este incheiat

la 1 iunie 1930 cu expunerea Prof. univ. Dimitrie Gusti intitulata �“Problema Federatiei Statelor Europene�”.

Obiectivul propus era reconstituirea tabloului sintetic �“al invataturilor ce s-au desprins din cercetarea analitica a

experientei politice si sociale europene contemporane�”cxix, si gasirea unui raspuns la intrebarea: care sa fie

raporturile intre statele europene? �“Ar fi adica posibila o viata a lor laolalta? Cu alte cuvinte, adica avem state si

popoare europene, putem oare vorbi de Europa? Aceasta este problema. Este problema Europei�”cxx.

Pledoaria lui Gusti incepe cu afirmatia conform careia Europa este �“un continent uman, o creatie

spirituala, o splendida manifestare de vointa si gandire. Europa nu inseamna deci un teritoriu, ci o idee social-

spirituala, este societatea popoarelor europene, care, pe baze antice si crestine, a creat acea civilizatie, gloria

rasei albe si a Umanitatii�”cxxi.

Pertinenta analiza facuta asupra evolutiei istorice a �“ideii Europei�” il face sa afirme: �“idealismul vechi,

utopic si profetic, s-a transformat azi in realitatea vointei omului de Stat contemporan, Aristide Briand.

Daca propunerea dlui Briand se va infaptui, va fi a sasea incercare de creatie a Europei, de asta data pe

baze federale, asa cum a visat-o Napoleon�”cxxii.

1.2.1. De ce o “Uniune a Statelor Europene pe baze federale”?

Europa trebuie sa devina o uniune a Statelor pe baze federale pentru ca cei care realizeaza acest pact

politic isi �“pastreaza initiativa si suveranitatea intreaga, mai putin partea ce priveste obiectul si scopul

contractului�”cxxiii. Aceasta inseamna - in opinia lui D. Gusti - �“recunoasterea drepturilor membrilor federatiei sa

participe la puterea centrala, si prin aceasta independenta lor fata de centru (...).

Federalismul este deci departe de a fi nivelator, menit a sterge frontierele si originalitatea, ci,

dimpotriva, fiecare membru al federatiei nu numai ca isi pastreaza individualitatea, dar chiar o completeaza si o

imbogateste prin crearea armoniei federale, ce intruneste pe toti la un loc in scopul de a conlucra si infaptui in

comun, ceva mai bogat, mai demn, mai frumos, mai impunator decat ar fi putut face fiecare izolat�”cxxiv.

Deci, pentru Dimitrie Gusti, aceasta trebuie sa fie �“o uniune a statelor europene�” vazuta ca o �“uniune

federala�”, ca o etapa necesara a evolutiei naturale prin care trecea Europa.

Si el analizeaza toate proiectele si programele propuse in acest sens de diferiti oameni politici, insistand

indeosebi asupra proiectului �“State federale ale Europei�”, elaborat de Contele Richard Cowdenhove-Kalergi, si


58

asupra Memorandumului pentru �“Organizarea unui regim de uniune federala europeana�”, al carui autor este

Aristide Briand.

1.2.2. Necesitatea unei “constiinte europene”.

Spirit practic, dar si vizionar, Gusti cerea �“Inainte de toate trebuie invinse rezistentele si inlaturate

timiditatile, caci, cand spunem federalism si state federale, intelegem in primu rand ca la baza lor trebuie sa stea

o solidaritate constienta. Problema europeana este, in primul rand, o chestiune de constiinta europeana si de

patriotism european (...).

Trebuie creat patriotismul european, si am putea spune, securitatea psihologica. Vorbim de securitati

politice si economice, ceea ce lipseste in primul rand este insa securitatea psihologica. Aceasta este opera

educativa, care cere multa vreme (...). Europa este ceva dinamic, care devine si va deveni cum vor sti europenii

sa o construiasca�”cxxv.


59

1.3. Care sunt ideile directoare ale conceptiei lui Dimitrie Gusti in aceste chestiuni?

Ajunsi in acest punct al analizei, putem afirma ca, in viziunea lui Dimitrie Gusti, Europa si-a cautat

continuu identitatea si va cauta s-o faca, aceasta fiind in conformitate cu evolutia istorica a lucrurilor si a dorintei

popoarelor si natiunilor de a prospera prin valorificarea eforturilor proprii intr-un cadru nou care sa favorizeze

aceasta valorificare. Iata de ce el socoteste ca este nevoie de:

o forma de organizare politica si morala noua a Europei, care sa se conduca dupa norme si reguli valabile

pentru toti membrii acestei comunitati. Aceasta ar fi trebuit sa se organizeze intr-o �“federatie�” de state egale

si independente, care sa conlucreze pentru un scop comun;

eforturi pentru a suprima motivele si cauzele care imping statele sa faca razboi;

eforturi pentru a reface si a modifica mai intai chiar bazele societatii internationale. Ori aceasta presupune o

opera pozitiva de organizare menita nu numai sa impiedice izbucnirea razboaielor, ci chiar suprimarea

cauzelor lor;

realizarea unei noi structuri economice si sociale, si sa se formeze o noua mentalitate, �“mentalitate de

european�”;

crearea de institutii capabile sa impuna normele si regulile elaborate in comun, care sa fie capabile sa realizeze o

Europa a pacii si progresului multilateral.

2. Problema razboiului si pacii, a natiunii

si raporturilor dintre natiuni. Interes real prezinta in opera sociologica a lui Gusti modalitatea intelegerii si prezentarii problemei

razboiului si pacii, a natiunii si raporturilor dintre natiuni.

Gusti are meritul incontestabil de a fi inteles si studiat conceptul de natiune si cel al raporturilor dintre

natiuni, cel al razboiului si pacii dintr-o perspectiva rationalista, umanista si democratica, detasandu-se in aceste

probleme de multi dintre sociologii timpului.

2.1. Razboiul si pacea si coexistenta diferitelor suveranitati.

In 1915, cand norii negri ai razboiului acopereau cerul lumii, Gusti terminase si publica studiul sau

intitulat Sociologia razboiului. Dupa erudita expunere a parerilor predecesorilor si contemporanilor sai, el isi

afirma si punctul sau de vedere intr-o problema - devenita mereu actuala - pacea. Sociologul român scria cu

aceasta ocazie: �“O pace definitiva va fi posibila pentru toate statele si natiunile, mari si mici, cand ea va fi

dreapta. Asadar, nu numai cand statele mari, din calcul, vor renunta la mijlocul razboiului in tratarea conflictului

dintre ele, dar si atunci cand restul statelor mici vor avea siguranta desavarsita si garantia cinstita a autonomiei

lor�”cxxvi.

Textul referitor la problemele 2 si 3 este reprodus, cu unele corecturi si completari, dupa: Ovidiu Badina,

�“Dimitrie Gusti si scoala de la Bucuresti. Rol si semnificatii�”, in Dimitrie Gusti. Studii critice, coordonator Henri H. Stahl, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1980.


60

Am vazut ca in anii imediati primului razboi mondial, in conferinta Societatea Natiunilor, tinuta in

ciclul prelegerilor orgnizate de Institutul Social Român in 1923-1924, el afirma: �“Pacea lumii, ca sa fie durabila

si sincera, cere mai mult decat precautii si dispozitii contra razboiului: ea cere sa se faca o opera pozitiva de

organizare, destinata nu numai sa impiedice ca razboaiele sa izbucneasca, ci a suprima cauzele lor. Chiar

dezarmarea totala nu va putea deodata sa inlature imperialismul ce-si disputa lumea...

Trebuie sa se injghebeze o noua structura economica, sociala si sa se formeze o noua mentalitate, caci

sa nu se uite ca forta istoriei sociale este mai mare decat cele mai rafinate constructii juridice si ca fiecare epoca

nu poate realiza nimic mai mult decat ce corespunde constiintei generale a timpului...�”cxxvii.

In noile conditii de dupa primul razboi mondial, cand se rezolvasera multe din chestiunile ce

framantasera natiuni si popoare, cand se cereau restabilite relatii de buna vecinatate, se ridicau si unele probleme

de principiu ce priveau aceste relatii. In lucrarea sa intitulata Problema natiunii, unde se afla cuprinse idei

demne de atentie, Dimitrie Gusti se referea si la asemenea aspecte. Aici, printre altele, el scria: �“Suveranitatea

nationala este expresia juridica si politica a autonomiei nationale; ea este dreptul la existenta proprie si de a

dispune de sine, de nimic si de nimeni limitat. Aceasta este demnitatea nationala.

Intelesul elementar al libertatii este de a fi liber de ceva anume, liber de presiuni externe si deci de a se

supune numai unei legislatii faurite de noi... Coexistenta diferitelor suveranitati nationale nu poate fi conceputa

fara ca suveranitatea unei natiunii sa nu fie marginita prin egala suveranitate a altora. Asadar, din insusi

conceptul de suveranitate izvoraste ideea de egalitate intre natiuni, toate natiunile trebuind sa fie autonome si sa

aiba demnitate�”cxxviii. Iar in alta parte adauga: �“Nu poate fi deci vorba de un primat si de un drept superior al unei

supranatiuni, caci toate natiunile au misiunea egala de a avea o civilizatie proprie pentru a imbogatii unitatea;

dupa cum nu se poate vorbi nici de un primat al umanitatii, pentru ca, desi ea formeaza un tot unitar, aceasta nu

inseamna dizolvarea natiunilor, ci inaltarea lor la umanitate prin munca creatoare fara a pierde nimic din

independenta originalitatii lor.

O umanitate fara personalitatile puternice ale natiunilor, care-i compun unitatea, ar fi anemica, saraca si

secatuita, caci i-ar lipsi tocmai multiplicarea izvoarelor care-i dau viata si vigoare.

Colaborarea stransa intre natiuni, cu libertatea neatinsa a geniului lor specific productiv, pentru a fauri

cea mai superioara unitate sociala, umanitatea, iata ce este internationalismul�”cxxix.

Preocuparea pentru aceste probleme s-a dovedit constanta in opera lui Gusti. Ideile sale despre natiune

si stiinta natiunii, despre relatiile dintre natiuni si popoare, despre razboi si pace, exprimate in deceniile doi si

trei, au fost reluate si dezvoltate creator in anii de dupa cel de al doilea razboi mondial, cand ororile salbaticiei

fasciste, cu tot lantul de suferinte si nenorociri, erau dureros de vii in constiinta umanitatii. Dimitrie Gusti a

dezvoltat indeosebi tezele sale referitoare la cunoasterea si intelegerea reciproca intre popoare, precum si pe cele

ce priveau organizarea pacii si a muncii sociale internationale. De la �“Stiinta natiunii�”, care insemna cercetarea

realitatii sociale nationale pentru �“a intemeia politica natiunii, adica stiinta mijloacelor prin care natiunea va

putea realiza idealul national�”cxxx, el a ajuns la afirmarea necesitatii constituirii �“stiintei natiunilor�”, care trebuie

sa se intemeieze pe o cercetare sistematica a fenomenelor, cu scopul de a cunoaste nu numai starea sociala din

fiecare tara, ci si nevoile si aspiratiile popoarelor acestor tari.cxxxi Iata inca unul din mijloacele - si nu de mica

importanta - prin care sociologul român cauta sa serveasca intelegerii dintre popoare, pacii generale.

Instrumentele prin care aceste idei trebuiau sa fie realizate erau institutele nationale de stiinte sociale si Institutul

Social al Natiunilor, ca organ coordoantor al activitatii primelor.


61

2.2. Institutul Social al Natiunilor - organ de cercetare stiintifica pus in slujba noului tip de

relatii internationale.

In ce imprejurari a formulat Gusti aceasta teza?

Consecintele celui de al doilea razboi mondial - cu imense pagube umane, materiale si morale - erau de

proportii nemaiintalnite. In aceste conditii, chiar si unii ideologi burghezi, care pana in timpul celui de al doilea

razboi avusesera o atitudine politica pasiva sau, printr-o serie de actiuni, contribuisera involuntar la crearea unui

climat ideologic si politic favorabil unor intreprinderi belicoase, dupa marile grozavii si distrugeri s-au ridicat

pentru apararea pacii. Dimitrie Gusti, care era un pacifist convins, nu putea sa nu aiba initiative creatoare mai

ales in aceste momente.

La 8 martie 1946 tinuse o comunicare la Academia Româna, unde isi expusese conceptia sa despre

pace. Aceeasi comunicare, cu unele completari, a tinut-o la 20 mai 1946 si la Academie de Sciences Morales et

Politiques.cxxxii

Ideile sustinute de Dimitrie Gusti gasesc sprijin la fostul profesor de filosofie la Sorbona, Henri

Laugier, care ajunsese secretar adjunct in cadrul Secretariatului General al Consiliului ONU. Acesta, ca membru

al colegiului de redactie al revistei franceze �“La Republique Francaise�”, ia toate masurile ca textul comunicarii

sociologului român sa fie raspandit in scris.cxxxiii

Dupa Alfred Metraux, pe atunci seful sectiei de studii in ONU - care il ajutase pe Gusti in redactarea

acestor proiecte - institutele nationale si Institutul central international pentru studiul si cunoasterea natiunilor,

preconizate de Gusti, urmau sa intreprinda o cercetare sistematica, menita sa colecteze date necesare cunoasterii

nu numai a starii sociale din fiecare tara, dar si a nevoilor si aspiratiilor popoarelor acestor tari.cxxxiv Era nevoie

deci de o cooperare pentru a se ajunge la strangerea datelor care sa permita formarea �“stiintei natiunilor�”.

Obiectivul imediat de cercetare de catre fiecare institut trebuia sa fie �“unitatile�” vietii sociale.

Explicarea vietii sociale - afirma Alfred Metraux, care cunostea in acea vreme doctrina lui Gusti, pentru ca,

impreuna cu sociologul român, a redactat un plan de organizare a lucrarilor Consiliului economic si socialcxxxv-

nu este posibila decat daca se interpreteaza �“realitatile societatii cu mediul geografic, cu mediul biologic, cu

mediul istoric si cu mediul psihic�”. Asadar, conceptia doctrinara a lui Gusti devine cadrul dupa care se

modeleaza stiinta natiunilor.

Dimitrie Gusti socotea realizabila stiinta natiunilor cu ajutorul institutelor nationale de stiinte sociale,

organizate dupa modelul Institutului Social Român. Dupa el, institutele nationale trebuiau sa fie in contact cu

FSM, Organizatia Internationala a Sanatatii (OSM), UNESCO, precum si cu o serie de organe si organisme sau

comisii internationale si nationale care se ocupau cu aspecte ale muncii si vietii popoarelor.cxxxvi

In urma consultarilor si discutiilor cu Alfres Metraux, D. Gusti a adus o serie de imbunatatiri

proiectului publicat in �“La Republique Francaise�”.cxxxvii Avand de partea sa si pe sociologul american Robert

Morrison MacIver si pe Boris Mirkine-Guetzevitch, impreuna se constituie in comitet executiv restrans care,

intre 22 octombrie si 6 noiembrie 1946, a luat hotararea ca noua institutie sa se numeasca Institutul Social al

Natiunilor.cxxxviii

La sedinta comitetului de directie, tinuta la Clubul Harward din New York la 15 ianuarie 1947,

prezidata de presedintele institutului, MacIver, au participat si delegati din Statele Unite, Mexic, Cehoslovacia,

Canada, Franta, Jugoslavia, România si alte tari, recunoscandu-se totodata ca ideea infiintari institutului a purces


62

de la D. Gusti care, indeplinind functia de vicepresedinte, trebuia sa redacteze - si a redactat - si programul de

lucru al noului institut.cxxxix

Ce au insemnat aceste actiuni intreprinse de Gusti in acei ani? Care este semnificatia lor?

Ideea crearii unui organism international care sa contribuie la cunoasterea reciproca a popoarelor era

negresit o idee valoroasa. Sustinuta in anul imediat urmator zdrobirii fascismului, ea apare, intr-adevar, ca o

actiune menita slujirii muncii pasnice, apropierii popoarelor si incercarii - si pe aceasta cale - de a intari pacea,

atat de necesara omenirii. Insasi ideea ca acest organism international sa functioneze pe langa ONU, si anume pe

langa Consiliul economic si social, organizatie care simbolizeaza lupta popoarelor pentru intelegerea reciproca,

pentru o pace trainica, dovedeste ca Dimitrie Gusti a inteles perfect care era problema principala a anilor

postbelici.

�“... Toti oamenii si popoarele, constienti de primejdiile si necesitatile tragice ale orei, trebuie sa se

angajeze pretutindeni intr-o imensa sfortare de cercetare si de interdependenta realista, care va trebui sa ajunga

in satele cele mai mici, ca si-n orasele cele mai intinse ale lumii, pentru a crea acea forta irezistibila a

comprehensiunii, singura capabila a impune o pace durabila si definitiva. Ne trebuie o cruciada universala

pentru o pace de reala cooperatie si de frateasca uniune intre toate natiunile globului pe baza cunoasterii lor

mutuale. Ne trebuie un plebicist real si stiintific de fiecare zi al Umanitatii. Acesta este scopul suprem urmarit de

Institutul social al Natiunilor din New York�” - afirma Gusti in 1947.

Cel care fusese martorul grozaviei celui de-al doilea razboi mondial, reproband barbaria fascista, nu

putea accepta ideea repetarii unui asemenea cataclism. El manifesta ingrijorare pentru viitorul omenirii. Dupa

cum afirma in fata unui public intelectual francez, adunat la 20 mai 1946 in sala Academiei de stiinte morale si

politice din Paris, problema pacii devenise, �“sub umbra amenintatoare a foametei si a bombei, o problema

mareata�”. Pentru Gusti aceasta insemna �“tot umanismul pacii care este in cauza�” si, in acelasi timp, �“constructia

insasi a Umanitatii�”. Dupa cum sublinia in 1946 Reclus, pe atunci presedintele Institutului Frantei, �“membrii

Academiei (de stiinte morale si politice din Franta - n.n.) in linii generale s-au declarat de acord cu proiectul�” lui

Gusti privind pacea si Institutul Social al Natiunilor.

Adeziunea la aceasta idee si-au dat-o si Germain Martin, Firmin Roz, precum si abatele Star

Sertillanges.cxl Chiar si faptul ca este raspandita imediat in presacxli, arata ca D. Gusti pusese o problema ce

framanta si pe alti oameni care nu voiau sa se repete orgiile unui razboi necrutator. Acum apare mai clara ideea

sa exprimata in 1946: �“Pacea pana in prezent fu o teorie generoasa, o mare idee, dar ea in curand va parasi

domeniul utopiei pentru a deveni o necesitate, pentru a trece in viata insasi�”cxlii. Acesta este de fapt si un

program pe care si-l propune.


63

3. Inca odata in favoarea folosirii tuturor energiilor

pentru pace si dezvoltare Dupa o marginalizare de aproape un deceniu, cand fusese scos din circuitul vietii sociale si cultural-

stiintifice, cineva isi reaminteste de Dimitrie Gusti si-l invita sa vorbeasca la radio �“despre energia atomica din

punctul de vedere al viitorului omenirii�”. Era in februarie 1955. Gusti, dupa ce face un scurt istoric al problemei

si dupa ce subliniaza ca toti oamenii de stiinta umanisti au pus problema subordonarii cuceririlor stiintifice

binelui omenirii, afirma: �“Se impune si acum intrebarea, prin descoperirea procedeelor de dezintegrare a

atomului, producatoare de uriase energii, care va fi atunci procedeul de dirijare a acestor dezintegrari?

Acum intervine, pe langa latura stiintifica si tehnica de laborator, pe langa latura filozofica a

determinismului si latura militar-tehnica, latura propriu-zis social culturala a problemei atomice.

Nu sunt decat doua posibilitati:

Ori energia nucleara imensa, descatusata de om, va fi folosita spre binele omului si pentru progresul

umanitatii - si aceasta nu este posibil decat in scopuri pasnice. Caci stapanirea de catre om si societate a energiei

atomice poate aduce o dezvoltare nebanuita si neobisnuita, atat in ce priveste economia si tehnica nationala si

mondiala, cat si prin aplicatiile pe care le pot gasi izotopii radioactivi in stiintele biologice, medicale, fizice,

chimice, agronomice etc.

Ori, dimpotriva, evolutia armelor nucleare poate duce la un razboi atomic.

Ca om de cultura si iubitor al valorilor culturale ale umanitatii, consecvent cu intreaga mea activitate si

cu increderea in marile curente pacifiste nu pot fi decat pentru solutia pasnica a problemelor atomice, fiind

pentru cresterea bogatiilor valorilor culturale la infinit, marindu-se fara incetare ca valori culturale noi din ce in

ce mai superioare ale popoarelor din toate continentele si, in acest caz, sunt pentru un schimb liber si pentru o

circulatie nestanjenita a valorilor culturale intre popoare, ca fiind cea mai buna garantie a pacii�”cxliii.

Era ultima sa iesire in lume. Desi grav bolnav, aflat intr-o stare de izolare si tensiune determinata de

suspiciunile cu care era inconjurat, el devedeste taria unui mare om, al unui optimist incurabil, pentru ca

proiectele sale trecusera de la dezvoltarea natiunii la crearea unei noi comunitati internationale, care sa permita

realizarea membrilor sai.

De-a lungul anilor, dand dovada de eruditie, de simt istoric, atasat profund ideilor pacifiste, militand

pentru tot ce se putea realiza in mod pasnic, in spiritul intelegerii reciproce, Dimitrie Gusti a dezvoltat idei ce au

viabilitate si in anii nostri. Nu era oare el cel care, in conferinta sa publica Societatea Natiunilor, tinuta in ciclul

de prelegeri din 1923-1924, afirma: �“Organizarea pacii rezuma obiectul si este definitia Societatii Natiunilor. Si

anume: Societatea Natiunilor este un organism politic cu doua functii fundamentale: mentinerea pacii si

organizarea muncii sociale internationale�”? Nu cumva aceste sublinieri marcheaza si ideile care l-au calauzit pe

Gusti in activitatile ce le-a intreprins cu succes de-a lungul atator ani? Suntem inclinati sa credem ca acestea sunt

alte elemente ce au pregatit terenul actiunilor care au avut drept corolar rezultatele obtinute in anii de dupa cel de

al doile razboi mondial. In lucrarile la care ne-am referit si in actiunile intreprinse in acei ani intalnim tezele si

ideile sale despre relatiile internationale, teze si idei care fac parte din conceptia sa sociolgica. In acest sens,


64

Gusti este nu numai un precursor al sociologiei razboiului si pacii, ci si unul din precursorii �“sociologiei

relatiilor internationale�”, preocupare de larga circulatie in literatura sociologica din zilele noastre.

Intreaga opera si activitate desfasurata de Dimitrie Gusti de-a lungul atator decenii il plaseaza la loc de

cinste in cultura româneasca, integrandu-i opera in circuitul valorilor mondialecxliv, si consacrandu-l ca o

personalitate de mare prestigiu in lumea sociologica internationala.

Tezele si ideile sustinute de creatorul scolii sociologice românesti moderne, tocmai pentru ca sunt

izvorate din intelegerea adecvata a evenimentelor, a vietii contemporane lui, prezinta un interes deosebit si se

incadreaza in lupta permanenta a popoarelor pentru cunoastere reciproca, pace si progres.


65

4. CONTRIBUTIA STIINTIFICA A PROFESORULUI H. H. STAHL LA CUNOASTEREA COMUNITATILOR RURALE ROMANESTI - Dorel Abraham, Septimiu Chelcea

Dincolo de aportul la perfectionarea metodologiei de cercetare a realitatilor sociale,

contributia cercetatorului si profesorului H. H. Stahl este legata, cu precadere, de cunoastertea

satului romanesc. Printr-o cercetare sistematica, timp de circa o jumatate de secol, a

realitatilor rurale din Romania, H. H. Stahl reuseste sa contribuie exemplar la explicarea:

genezei si functionarii comunitatilor agrare sedentare; specificului satului romanesc

devalmas; existentei tipului de orinduire tributala in Romania; functionarii teoriei obstei pe

baza de traditii difuze. Alte contributii ale lui H. H. Stahl referitoare la penetrarea capitalista

in Romania, schimbarea satului romanesc in perioada comunista etc. necesita o analiza aparte.

Geneza si functionarea comunitatilor agrare sedentare in conceptia lui

H. H. Stahl O contributie stiintifica notabila in domeniul istoriei sociale, realizata prin metoda

�„arheologiei sociale�“, este legata de explicarea mecanismului de formare si functionare a

comunitatilor agrare.

Plecind de la studiul satelor romanesti din prezent ( respectiv anii �‘30, cind tinarul

sociolog licentiat in drept isi incepea cercetarile de teren) si parcurgind drumul invers, spre

trecut, adica procedind la reconstituirea trecutului in lumina prezentului din perspectiva a

ceea ce numeste o �„istorie regresiva�“, adica de la o �„analiza morfologic-genetica a satelor

devalmase romanesti, facuta pe caile clasice ale cercetarilor de monografie sociologica si

urcind apoi, veac de veac inapoi, pina la vremile descalecarilor�“ (Les communautes

villageoises roumaines. . . 1963), H. H. Stahl formuleaza ipoteze si teorii pertinente privind

descendenta comunitatilor agrare din comunismul primitiv. Argumentatia savantului privind

descendenta comunitatilor agrare din comunismul primitiv si procesul de sedentarizare a

acestora sub forma satelor, respectiv a unor colectivitati teritoriale, aparute conditionat de un

anumit nivel de dezvoltare a proceselor de productie (H. H. Stahl, 1946), nu a fost, cel putin

din cite cunoastem, respinsa de specialistii in domeniu. Contributia sa in aceasta problema,

desi contrazice alte teorii, ramine actuala, alaturi de alte conceptii vizind originea acestor

comunitati, cum sunt cele formulate de Fustel de Coulanges (care pornea de la studiul


66

credintelor si ideilor religioase), de Marx si Engels (care se bazau pe aparitia claselor sociale)

sau cum este teoria ocupatiunii a lui Savigny (bazata pe aglomerarea unor teritorii

gospodaresti izolate) etc.

Iata, in esenta, argumentatia sociologului H. H. Stahl, bazata pe cunoasterea istoriei

sociale a satului romanesc. Este vorba despre un �„proces social extrem de complex�“ (H. H.

Stahl, 1980), care are o dubla determinare: pe de o parte, procesul este influentat de

mostenirea culturala anterioara (tribala si partial agricola) si, pe de alta parte, de influenta

modului de exploatare a pamintului (functie de clima, relief ) si de relatiile cu alte triburi.

Formarea comunitatilor agrare stabile (satesti) inceputa prin sedentarizare domiciliara,

posibila imediat ce tehnica de productie a reusit sa asigure necesarul de alimente de pe un

teritoriu mai restrins, are o durata milenara. Aceasta nu inseamna ca aceste comunitati nu au

suportat schimbari pe linia destructurarii si restructurarii interne. Sedentarizarea comunitatilor

agrare, stabilitatea lor ca sate sau schimbarea lor greu perceptibila s-a datorat atit ritmului lent

al progresului tehnicilor agricole si pastorale, cit si, sau mai ales, tendintei de evolutie a

satelor conform modelului sau legii nescrise a echilibrarii interne. De fapt, contributia

stiintifica a ilustrului sociolog deriva tocmai din faptul ca reuseste sa elaboreze, pe baza unui

�„munte de date�“ de teren, modelul teoretic al sistemului de autoreglare a comunitatilor

agrare. �„Este vorba - asa cum arata H. H. Stahl - numai de un proces de echilibrare dinamica,

obtinuta din mers, intr-o permanenta compunere dialectica intre fortele opuse, aflate in

contradictie, in care starile de echilibru nu sunt atinse decit intimplator, ca un moment de

trecere de la un plus la un minus, fata de un nivel, calculabil doar teoretic si admisibil doar

ipotetic�“ (H. H. Stahl, 1980).

Modelul comunitatilor agrare cu sistem de autoreglare interna, deci un model de sat

abstract (desprins din studiul satelor libere romanesti care dainuie in anumite zone pina in

zilele noastre), generalizabil insa, cuprinde cinci indicatori sau dimensiuni de baza interne,

aflate in relatie cu alte elemente �„perturbatoare�“, in primul rind din exteriorul satului.

Aceste elemente sunt: A. teritoriul; B. tehnica de productie; C. populatia; D.

productia si E. organul administrativ obstesc. Toate aceste elemente se interconditioneaza

pentru a asigura autoreglarea dinamica a comunitatii.

Teritoriul (vatra satului, cimpul, padurea, apa) constituie baza intregii vieti sociale,

avind o suprafata determinata de conditiile sociale existente (tipul culturii agricole, cresterea

animalelor, unelte, transport, masa demografica etc.).


67

Tehnica de productie reprezinta acele mijloace sau instrumente de productie agricole si

pastorale care joaca un rol determinant in ceea ce priveste marimea teritoriului satesc si

volumul demografic al satului. Tehnicile de productie evolueaza dobindind specificitate in

ceea ce priveste agricultura nomada itineranta (schimbarea periodica a terenului, mai tirziu

reglementata de obste), agricultura in tarlale (cu unelte perfectionate, seminte mai bune,

prelucrarea ingrasamintelor si rotatia dupa un numar cit mai restrins de ani, de regula 2-3 ani),

tehnicile pastorale (de crestere a vitelor in turme, ciurde etc. sau individual, in fiecare

gospodarie) si tehnicile mestesugaresti (trecind de la mestesuguri gospodaresti la mestesugari

sau tehnicieni precum fierarii, ciubotarii, rotarii, dogarii, morarii, cojocarii etc., care lucrau

pentru sat).

Populatia constituie o structura demografica aflata initial in faza unui �„izolat social�“ si

�„demografic�“, adica era formata dintr-un grup restrins de oameni fara contacte economice si

matrimoniale cu alte grupuri similare, ba chiar se afla in relatie de rivalitate sau de

diferentiere in ierarhia sociala, sub forma de sate libere fata de sate aservite. Cercetarea

hotarelor si tehnicilor utilizate arata ca satele cuprindeau doar citeva zeci de familii. Cresterea

demografica a condus fie la dezvoltarea tehnicilor agricole fie/si la roiri (desprinderea unei

parti din populatie de satul matca si formarea altor sate). Supradensitatea a condus la

endogamie, in interiorul satului (intre cetele de neam) si exteriorul lui, si exogamie, in cadrul

fiecarei cete.

Organul administrativ al comunitatii este format din obste, respectiv dintr-o adunare

generala a tuturor capilor de familie din sat, avind ca lideri neoficiali pe �„oamenii buni si

batrini�“. Obstea era organul care reglementa relatiile dintre populatie, teritoriu si tehnicile de

productie. Ea avea drepturi si indatoriri specifice in ceea ce priveste: amestecul in organizarea

proceselor de productie; amestecul in viata publica sau privata a satului; amestecul in crearea

si aplicarea obiceiului pamintului; amestecul in reglementarea relatiilor intercomunitare; drept

de monopol sau cel putin de supraveghere a relatiilor comerciale cu exteriorul; drept de

preemtiune impotriva vinzarilor funciare; indatoriri si drepturi in privinta relatiilor cu statul;

dreptul de a reprezenta comunitatea si mandatarii obstei.

Procesul de dereglare si schimbare a sistemului comunitar se datora atit unor cauze

interne, fiind determinat de relatia contradictorie dintre proprietatea (interesul) privata,

familiala si cea obsteasca, avind ca rezultat si aparitia chiaburimii locale, cit si unor cauze

externe, fiind determinat de patrunderea in sat a unor acaparatori nebastinasi, aspect facilitat

de piata.


68

Modelul de autoreglare dinamica interna elaborat de H. H. Stahl pe baza studiului satelor

devalmase romanesti (conservate in esenta, pina in secolul al XX-lea) are caracteristicile

modelului ecosistemic elaborat in cadrul ecologiei sociale. De altfel, un model similar de

analiza a comunitatilor umane in general a fost dezvoltat de scoala de ecologie sociala

americana prin anii �‘60, avind ca reprezentanti de frunte sociologi ca: A. Hawley, G. Lensky,

J. Kasarda, O. Duncan. Conform lui A. Hawley, unul dintre fondatorii ecologiei umane, viata

colectiva este privita ca un proces de adaptare rezultata din interactiunea mediului, populatiei

si organizarii. Rezultatul este un ecosistem care tinde spre echilibru, exact ca in conceptia

profesorului H. H. Stahl, iar elementele de baza ale ecosistemului sunt: mediul, populatia si

mecanismul adaptativ. Alti specialisti, precum Duncan, adauga si tehnologia, ca al patrulea

element al �„complexului ecologic�“. Ecosistemul apare astfel ca o structura de dependente

reciproce intre elementele sale formate din unitati functionale, relatii si functii specifice si

este caracteristic tuturor tipurilor de colectivitati teritoriale, nu numai comunitatilor agrare.

Schimbarea insa este determinata preponderent din exterior, nu ca in cazul comunitatilor

satesti prezentate de H. H. Stahl, unde relatiile interne genereaza preponderent schimbarea

(Hawley, Human Ecology, 1987).

Specificul satului romanesc devalmas Esenta contributiei stiintifice a sociologului H. H. Stahl la cunoasterea realitatilor sociale

deriva din studiul sistematic al satului rominesc. Utilizind metoda monografiei sociologice -

dezvoltate in cadrul Scolii de sociologie de la Bucuresti, condusa de Dimitrie Gusti - la a

carei elaborare si perfectionare Stahl a avut o contributie majora, care se regaseste inca din

1934 in volumul �„Tehnica monografiei sociologice�“, el reuseste sa ofere o cunoastere

aprofundata a satului, mai ales a asezarilor razasesti de tip arhaic. Prin cercetarile de teren

desfasurate in principal in satele: Nerej din Tara Vrancei, Dragus din Tara Oltului, Fundul

Moldovei din judetul Cimpulung Moldovenesc, Runcu din judetul Gorj, Cornova din fostul

tinut al Orheiului, H. H. Stahl a reusit sa formuleze modelele de evolutie a satului romanesc

razasesc de tip arhaic, in esenta a satului devalmas romanesc. Lucrarea de referinta in acest

sens ramine �„Nerej - un village d�’une region archaique�“ ( 3 vol.) iar cunostintele sistematice

dobindite prin cercetarile de teren sunt prezentate sintetic in 1946 in �„Sociologia satului

devalmas romanesc�“, vol. I si apoi in 1950-1965 in �„Contributii la studiul satelor devalmase

romanesti�“ (3 vol.).


69

In primul rind, datele obtinute din cercetatea satului Nerej, actiune inceputa in 1927 si

incheiata in 1938 prin monografierea completa a satului pilot (Nerejul) si monografierea

sumara a restului satelor din regiune, i-au permis lui H. H. Stahl rasturnarea conceptiei

existente pina atunci, conform careia satele romanesti ar fi de tip genealogic, adica ar deriva

dintr-o familie originara, folosind o devalmasie pe spita de neam, functionind mostenirea

ereditara. In fapt, H. H. Stahl a observat ca avem de-a face cu �„o devalmasie care nu avea

nimic familial in ea. . . caci o intreaga regiune cunostea o organizare sociala care se aseamana

mai mult cu Statul, decit cu familia�“. . .

Prin urmare, satul romanesc nu era un simplu total de gospodarii individuale, o

juxtapunere de proprietati individuale care s-ar fi nascut ele insele prin �„ocupatiune�“.

�„Titularii de drepturi de proprietate - arata H. H. Stahl - sunt colectivitatile organizate, iar nu

gospodariile individuale. Acestea se constituie abia tirziu, printr-un proces de dezagregare

interna a colectivitatii�“. Deci, �„cea dintii proprietate constituita consta in determinarea unor

mari spatii prin trasarea unor limite despartitoare intre diverse colectivitati�“ (H. H. Stahl,

1946). Ca atare, arata in continuare H. H. Stahl �„. . . aceste teritorii agrimensural determinate

presupun existenta unui Stat inchegat sau macar existenta unor organizari qvasi-statale,

nascute prin confederarea satelor unei regiuni. . .�“.

H. H. Stahl defineste satul romanesc astfel: �„Este o forma de convietuire sociala, pe un

trup de mosie, a unui grup biologic inchis, deseori legat prin rudenie de ceata, traind in

gospodarii familiale, asociate intr-o obste care, prin hotariri luate de adunarile ei generale, are

dreptul de a se amesteca in viata particulara a fiecarei gospodarii, potrivit regulelor juridice

ale devalmasiei si conform mecanismului psihic al obstei pe baza de traditii difuze�“.

Aceasta forma de convietuire sociala este valabila atit pentru satele razesesti (libere), cit

si pentru cele clacasesti. Esenta lor de sate devalmase - in sensul larg al cuvintului - nu

inseamna, in conceptia profesorului nostru, ca in realitate exista un astfel de �„sat romanesc�“,

ci ca exista �„sate romanesti�“ care pot fi caracterizate generic ca atare. El formuleaza o

tipologie a satelor romanesti, tinind seama nu numai de natura economica a ocupatiilor, ci si

de formele de organizare sociala. Se incearca astfel depasirea clasificarii clasice a satelor,

conform trecerii omenirii prin fazele obligatorii - �„vinatoare-pastorie-agricultura�“ - si a

considerarii pastorului ca un nomad primitiv, iar agricultorul un sedentar evoluat. H. H. Stahl

accepta ca alternativa �„ori cioban nomad ori agricultor sedentar�“ este falsa. Ipoteza

confirmata de cercetarile savantului este aceea ca, in viata sociala a satelor romanesti,

�„pastoria si agricultura se imbinau armonios�“, ceea ce nu inseamna ca toate satele noastre au


70

fost intotdeauna deopotriva de pastorale ca si de agricole�“. Prin urmare, pot fi determinate

tipuri de sate pastorale si agricole, precum si tipuri intermediare de sate, mixte. Dar, �„satul de

tip pastoral nu este insa un sat in care nu se practica decit exclusiv cresterea de vite, dupa cum

nici satul agricol nu este un sat care nu cunoaste decit agricultura�“ (p. 44). Conform

concluziilor lui H. H. Stahl, intr-un sat pastoral, obstea este cea care reglementeaza colectiv

cresterea de vite, lasind agricultura la liberul plac al fiecarui satean in parte. Majoritatea

terenurilor satului sunt constituite din padure si islaz, supuse unui drept comun de libera

exploatare, in sistemul devalmasiei absolute. In satul agricol, obstea reglementeaza

activitatea agricola a oamenilor, principala ei preocupare fiind tarinele sau raclele de pamint

care tind sa acopere totalul suprafetei satesti, iar islazul si padurea isi micsoreaza suprafata.

In satul mixt pastoral-agricol, obstea ofera o reglementare a activitatii agricole a

gospodariilor componente, fixind portiuni (racle) din teritoriul satului in care toti membrii

satului au un drept egal. Gardul colectiv al tarinii desparte ansamblul teritoriului agricol de

restul islazului.

Dincolo de divizarea in raport cu organizarea economica si juridica a teritoriului satesc,

H. H. Stahl constata importanta formei de asociere sau de societate umana de care se servesc

oamenii in activitatea lor economica si in aceasta consta, dupa parerea noastra, esenta

contributiei sale. Satul devalmas, arata H. H. Stahl, �„reprezinta tocmai o forma de asociatie

egalitara (subl. in text) a unor gospodarii�“ (p. 47), condusa fiind de obste sau adunarea in

sfat a tuturor capilor de gospodarie din sat.

In interiorul satului, diviziunea muncii este simpla, predominind cea liniara, in sensul ca,

practic, toate gospodariile fac aceeasi munca, in acelasi ritm, potrivit acelorasi regulamente de

munca si ascultind de o aceeasi porunca (subl. n.). Pe linga aceasta, exista si o diviziune �„de

atelier�“ a muncii satesti, adica de specializare economica a unor gospodarii in cadrul unui

ansamblu economic satesc, in care existenta gospodariei casnice inchise nu exclude

necesitatea unor mestesugari specialisti, lucrind pentru clientela redusa a satului sau, uneori,

pentru un grup mai mare de sate ( in special cuprinzind sate de munte si de ses, cu schimburi

de servicii mestesugaresti si de produse specializate).

Diviziunea sociala a muncii, care da nastere categoriilor sociale deosebite, apare de abia

in etapa de disolutie a satului devalmas, cind se realizeaza si trecerea de la tipul satului liber,

in care obstea gospodariilor detine totalitatea drepturilor patrimoniale si administive, la tipul

satului seniorial, in care un stapinitor imparte cu obstea taranilor sai ansamblul de drepturi


71

caracteristice obstilor libere. In trecerea de la un tip la altul, H. H. Stahl enunta urmatoarele

categorii de sate ipotetic existente:

satul unui grup de tarani liberi;

satul unui grup de tarani, admitind in sinul cetei straini carora le determina un regim

special de dijma;

satul boieresc, in care, din vechime, obstea satenilor s-a aflat in mina unui stapinitor;

satul colonie, recent infiintat de un boier sub forma unei slobozii;

satul cu dubla ceata devalmasa, din care una boiereasca si alta taraneasca;

satul in care grupa boiereasca s-a contopit cu obstea taraneasca.

Tipul de orinduire tributala in Romania O alta contributie stiintifica notabila este legata de existenta si specificul orinduirii

tributale romanesti.

Plecind de la caracteristicile comunitatilor agrare romanesti, in special de la analiza

modurilor de exploatare a comunitatilor agrare, H. H. Stahl gaseste argumente irefutabile

pentru existenta unei orinduiri tributale pe teritoriul romanesc si propune, pe aceasta baza, o

periodizare a istoriei sociale a Romaniei, diferita de cea larg acceptata la un moment dat. H.

H. Stahl aduce argumente originale in sprijinul teoriei, vehiculate si de alti ginditori, ca Ion

Banu si Miron Constantinescu, conform careia, in Romania prefeudala, a existat o orinduire

tributala de tipul despotiilor asiatice sau a modului de productie asiatic. Se pune la indoiala

astfel existenta, in perioada post romana a Daciei, a unei orinduiri feudale pe teritoriul

Romaniei si chiar a unei orinduiri sclavagiste anterioare (pe timpul ocupatiei romane).

Inca din anii �‘30, H. H. Stahl arata ca satele devalmase romanesti constituie un mod de

productie sui-generis, caracterizate, mai intii, de modelele de exploatare tributala si abia apoi

de unele feudale. Contributia sa a fost sintetizata apoi, in special, in lucrarile publicate in

1966, 1980 si 1992. In esenta, caracteristicile �„orinduirii tributale�“ romanesti deriva din

modurile de productie si modurile de exploatare a satelor devalmase romanesti.

Modul de productie, in cazul satelor devalmase romanesti, este caracterizat de practicarea

unei agriculturi rudimentare, itinerante, organizata - ca tehnica de productie - pe baza unei

devalmasii absolute. In aceasta situatie, clasa boiereasca, in formare, nu detine mijloacele de

productie (care apartin familiilor care formeaza satul) si nu se amesteca in organizarea

proceselor de productie (acesta fiind rolul obstei), ci se margineste sa pretinda preluarea

plusproduselor obtinute. Relatiile cu cei care produc sunt, deci, de natura parazitara, ceea ce


72

arata ca avem de-a face, astfel, cu o �„exploatare tributala�“ dar nu cu o orinduire tributala,

inca. De abia in faza in care exploatatorii comunitatilor agrare se instaleaza pe teritoriul

cucerit si se transforma in clasa sociala, formind impreuna cu cei exploatati o formatiune

social-economica, se poate vorbi de o orinduire tributala. Ea continua astfel atit timp cit

clasa exploatatoare se va multumi sa incaseze produse si munci, fara a interveni in procesul

de productie si asupra dreptului de proprietate.

Satele devalmase romanesti ofera un model de orinduire tributala specifica, in care exista

(H. H. Stahl, 1980):

structuri economice alcatuite din comunitati agricol-pastorale, cu mod de productie si

relatii de productie specifice devalmasiei dar producatoare de surplus (plusprodus);

clase exploatatoare neimplicate direct in relatiile de productie satesti, adica sunt lipsite

de dreptul de proprietate asupra mijloacelor de productie si de amestec in organizarea

proceselor de productie;

o prelevare a plusproduselor sub forma tributului, adica de predare de bunuri de catre

o colectivitate unei alte colectivitati, la termene stabilite, in cantitati globale ( in sistem de

cisla, nenominalizate pe cap de agricultor) si portabile;

o centrala a colectivitatii exploatatoare, avind sarcina stabilirii, incasarii si

redistribuirii tributului in sinul sau. Drepturile sale sunt exclusiv fiscale, exploatarea sa fiind

parazitara.

Orinduirea tributala a satelor devalmase se dezagrega treptat, pe masura ce membrii

grupului exploatator se substituie centralei statale in drepturile de incasare a tributului si se

implica in drepturile obstei comunitatilor agrare (organizarea productiei, stabilirea tributului

pe cap de gospodarie, participarea directa la producerea bunurilor).

Specificul comunitatilor agrare romanesti era dat de catre caracterul itinerant (schimbarea

terenului folosit permanent) al agriculturii, bazat pe tehnici agricole rudimentare. Aceste

formatiuni comunitare satesti deriva din comunismul primitiv, deci existau in statele dacice

din perioada preromana. Ele erau organizate confederal (mai sigur, sub forma de ocoale sau

tari) si aveau un caracter razboinic, mai ales de aparare impotriva navalitorilor asiatici (ceea

ce le deosebeste de comunitatile agrare asiatice). Mai mult, exista un grup sau o clasa

exploatatoare si un caracter statal al domniei (bazat pe confederatiile de comunitati satesti, dar

si pe colaborarea initiala a acestora cu grupul cuceritor), pentru ca apoi sa asistam la o

alungare a cuceritorilor si o revenire a teritoriului. In acest fel, pentru a-si asigura exploatarea,

grupul dominant se organizeaza sub forma unei centrale statale, adica in domnie, preluind pe


73

cont propriu prelevarea prin tribut a plusproduselor si asumindu-si obligatiile de administrare

a teritoriului. Domnia nu avea insa un caracter despotic, de tipul celui asiatic, puterile

domnului si ale grupului dominant fiind reduse, neavind de executat mari lucrari hidraulice si

putere de constringere, ca despotul oriental. Chiar curtile domnesti aveau capitale succesive

destinate luarii in stapinire si controlului teritoriului. Exploatarea se realiza prin ceea ce I.

Wallerstein a denumit mai tirziu cash crop labor (exploatare in sistem fiscal-comercial), dar

marimea tributului era fixata pe intreaga comunitate nu pentru fiecare gospodarie in parte.

Concomitent cu exploatarea tributala a aparut si exploatarea de tip feudal, cele doua

tipuri de exploatari putind coexista chiar daca unele domina la un moment dat. Insasi

boierimea are o origine cu precadere locala. Ea s-a constituit sub forma unei aristocratii

confederale dintre fosta patura de razboinici si capetenii de confederari de comunitati agrare,

care primeau subsidii din partea comunitatilor agrare pentru serviciile de interes public efectiv

pastrate. Boierul devine, in acest fel, stapinul unor sate devalmase, aservite sau chiar libere,

dar pe care le exploateaza in relatii de tip feudal. Adica, boierimea se substituie obstelor, se

amesteca in organizarea proceselor de productie, confiscarea plusproduselor in cantitati

proportionale cu rezultatele obtinute (in dijma, stabilita de unu la zece, incasarea dijmei se

face pe cap de gospodarie), foloseste munca gratuita sub forma de claca a taranilor pentru

propria gospodarie, detine monopolul unor exploatari economice, precum moara, circiuma,

reprezinta comunitatea sateasca in fata organelor de stat.

Teoria obstei pe baza de traditii difuze Elaborarea teoriei obstei pe baza de traditii difuze are la baza recunoasterea importantei

traditiei in cadrul proceselor sociale si a evolutiei culturale.

Un rol important este acordat traditiei transmiterii bunurilor spirituale, in special

mecanismului transmiterii de idei si mesaje in cadrul comunitatilor umane de tip rural.

Dintre procedeele de transmitere a mesajelor, sunt analizate: vorbirea, obiectele, semnele sau

scrierea, muzica etc. Receptarea mesajelor se realizeaza printr-o serie de modalitati precum:

executarea ordinelor primite, imitarea comportamentala, memorizarea de formule tip, zicale,

melodii etc. si invatamintul propriu-zis, adica transmiterea metodica de cunostinte de la

maestru la ucenic.

Procesul de transmitere de idei de la un om la altul si de la o generatie la alta este

influentat de ceea ce se cheama amnezia sociala (proces de retinere sau imitare a unor forme

carora li s-au pierdut sau uitat semnificatiile) si memoria grupala. Prin memoria grupala are


74

loc, de fapt, trecerea �„traditionala�“ de bunuri culturale de la un grup la altul. Traditiile se

pastreaza deci in sinul unui grup social prin contaminare, atit timp cit si grupul dureaza sau

poate fi reconstituit la scurte intervale de timp, astfel incit, in grupul nou format, sa existe

membri din vechea formatie, de la care se poate invata traditia.

Mecanismul social prin care viata culturala dainuie si se dezvolta, H. H. Stahl il numeste

�„obste pe baza de traditie difuza�“. Specificul sau este dat de faptul ca tot grupul sau intreaga

comunitate participa la manifestarea vietii culturale (sau la transmiterea culturala), fiecare

membru detinind doar un fragment din cultura globala �„anonima, colectiva si permanenta�“.

Membrii grupului au constiinta ca viata culturala traieste prin ei, astfel incit isi iau in serios

rolul pe care-l au de jucat, crezind realmente in eficacitatea gesturilor si cuvintelor lor. Atunci

cind nu se mai aduna grupele sociale sau �„obstile�“ in sinul carora se mentine traditia difuza,

moartea folclorului este fatala, in locul culturii �„poporane�“ aparind cultura �„populara�“, de

masa (H. H. Stahl, 1983).

Contributii metodologice la cunoasterea comunitatilor rurale romanesti Unul din laureatii Premiului Nobel - l-am numit pe Konrad Lorenz - spunea ca omul de

stiinta trebuie sa fie gata sa renunte in fiecare dimineata la o ipoteza, daca aceasta se

dovedeste falsa. In zorii carierei sale stiintifice, ca asistent al profesorului Dimitrie Gusti care

credea ca �„sociologia va fi monografica sau nu va fi�“ (D. Gusti, 1940), H. H. Stahl era

convins ca singura cale de cercetare a unitatii sociale a satului romanesc o constituie

monografia sociologica (H. H. Stahl, 1940). In plina maturitate creatoare, profesorul H. H.

Stahl, reexaminind experienta sa profesionala lunga de o jumatate de veac, marturisea ca

�„staruintele multora din cercetatorii de azi, profesionisti sau simpli amatori, de a continua

executarea de monografii rurale au darul de a ne mihni, daca nu chiar sa ne supere�“ si ne

indemna �„sa raminem cu imaginea lui Gusti cel din 1946 mai curind decit cel al lectiei lui

inaugurare din 1910�“ (H. H. Stahl, 1975), aratind ca intreaga scoala a profesorului Gusti a

evoluat de la campanii de cercetari oarecum �„intimplatoare�“ la �„un plan de cercetare

sistematica a intregii tari�“ pentru cunoasterea aprofundata a problemelor sociale. La amurgul

vietii si al pilduitoarei sale activitati stiintifice, profesorul nostru ne atragea atentia sa

urmarim problemele de extrema importanta si urgenta: industrializarea si urbanizarea,

�„problema agrara�“ - data fiind cooperativizarea - ne mai constituind o tema de interes si

activitate. Ne mai indemna profesorul sa nu ne irosim vremea facind monografii de sate �„la

intimplare�“, ci sa gasim tipurile de sate, in urma carei operatii sa studiem in amanuntime cite


75

un sat din fiecare tip si sa ne centram cercetarile sociologice pe zone urban-rurale, care

reprezinta �„una din problemele cheie ale lumii noastre�“.

Si-ar pastra profesorul H. H. Stahl, daca ar putea vedea schimbarile radicale din Romania

dupa decembrie �’89, indemnurile? Suntem convinsi ca profesorul nostru ar fi procedat ca un

autentic om de stiinta - asa cum l-am cunoscut - si ar fi renuntat la paradigma in care a lucrat

in ultimele decenii. Ne-ar sfatui - credem cu tarie - sa studiem �„problema agrara�“, sa facem

monografii de sate, chiar fara un plan cuprinzator de cercetare a intregii tari. Ne bazam in cele

afirmate mai sus pe invatatura scolii de sociologie din Bucuresti, al carui ilustru reprezentant

a fost H. H. Stahl: sa dam intiietate faptelor si nu ideilor despre fapte. Punerea in posesie

(refacerea proprietatii private asupra pamintului), incurajarea vietii comunitare,

descentralizarea si democratizarea, resuscitarea identitatii individuale si colective - toate

acestea se constituie in argumente pentru mentinerea necesitatii de a ne reintoarce la

monografia comunitatilor rurale �„izolate�“, luind seama de esecurile si izbinzile scolii

sociologice de la Bucuresti, expuse magistral de profesorul H. H. Stahl in cele doua volume

ale lucrarii de referinta �„Teoria si practica investigatiilor sociale�“ (1975).

Asadar, pledam pentru relansarea monografiilor exhaustive ale comunitatilor rurale, fara

a pune sub semnul intrebarii utilitatea si valoarea stiintifica a tipologiilor si a monografiilor

sumare, centrarea pe �„probleme�“ sau cercetarea zonala. Cu alte cuvinte, militam pentru

tehnica monografiei sociologice, asa cum a fost ea prezentata de H. H. Stahl (1934).

Sociologia monografica reprezinta marcatorul identitar al sociologiei romanesti, dupa cum -

de exemplu - sociologia poloneza poarta marca biografiei sociale. Cunoasterea propriei

natiuni prin monografii sociologice si-au pus-o la sfirsitul primului razboi mondial si

sociologii maghiari, polonezi, sirbi sau cehi, �„insa putem afirma fara gres ca sociologia

natiunii romane, asa cum a fost ea formulata de catre scoala sociologica romaneasca, este

superioara. Din acest punct de vedere avem o intiietate care merita subliniata�“ - declara H. H.

Stahl intr-un interviu ce ni l-a acordat la implinirea virstei de 80 de ani, publicat fragmentar in

revista �„Contemporanul�“ (nr. 45 din 6 noiembrie 1981) si republicat aproape integral in

�„Sociologie romaneasca�“, in numarul omagial, inchinat memoriei profesorului nostru (nr. 5

din 1992, pag. 533-543). In acelasi interviu, H. H. Stahl mai remarca faptul ca scoala

sociologica romaneasca �„este cea dintii scoala de sociologie care a afirmat ca sociologia este

o sinteza a tuturor disciplinelor particulare, deci ca sociologia este prin menirea ei

interdisciplinara si este prima care nu numai ca a afirmat acest lucru, ci a si realizat cele dintii

echipe de cercetare interdisciplinara la teren�“.


76

Nu H. H. Stahl a fost primul care a prezentat rezultatele experientei romanesti de

monografiere a colectivitatilor rurale: �„Intr-un volum antemergator din aceasta serie a

Bibliotecii Sociologice editata de Institutul Social Roman, dul Traian Herseni a infatisat

publicului rostul, metoda si problemele unei monografii sociologice. O introducere a dlui D.

Gusti punea intr-un cadru de doctrina si de sistem toate publicatiile, care vor urma, ale seriei�“.

Este vorba de volumul inaugural al seriei (Traian Herseni, 1941). Dar profesorul nostru, H. H.

Stahl, a pledat cel mai staruitor pentru indepartarea sociologilor �„de plamadire de carti noi din

carti vechi�“ si pentru apropierea de teren pentru cercetarea directa a realitatii sociale, unde

�„viata se gindeste si gindul se traieste�“. Tot domnia sa a expus, cel dintii, tehnica de lucru

comuna tuturor cercetatorilor integrati in echipele monografice interdisciplinare. Si a facut-o

fara putinta, la acea data, de a mai adauga sau de a elimina ceva. Citi sociologi pe plan

mondial isi puneau in anii �‘30 - �‘40 problema metodologica a relatiei dintre teorie, metoda si

tehnica in cercetarea empirica a realitatii sociale?! Cu siguranta, nu prea multi. H. H. Stahl s-a

aplecat de la inceput asupra acestei probleme si a urmarit-o constant. Iata ce spunea in

lucrarea sa din 1934: �„problema cea dintii care ni se pune este cea a clarificarii ideilor pe care

le avem despre ceea ce este sau nu este semnificativ pentru o societate�“ (p. 5). Mai departe,

tinarul om de stiinta, academicianul de mai tirziu, preciza: �„Prima grija metodologica si cea

mai importanta dintre toate trebuie sa fie stabilirea ipotezelor�“ (p. 5). Permanenta raportare la

teorie in cercetarile monografice, ca si �„reintoarcerea violenta spre teorie�“ (p. 79), cind

sociologul se simte in pericolul de a se ineca in fapte, constituie un principiu metodologic

asupra caruia a atras atentia neobositul cautator al �„cauzalitatii sociale, prin determinarea, in

bloc, a tuturor factorilor ei conditionanti�“ (p. 80). Cit de frumos spunea H. H. Stahl, referindu-

se la relatia dintre teorie si metoda: �„reinvierea preocuparii teoretice este pentru cercetaror o

reinviere a insas putintei de a face noi observari de fapte�“ (p. 79).

Si alte principii ale metodologiei sociologice moderne le gasim in scrierile de acum mai

bine de o jumatate de veac ale lui H. H. Stahl: principiul unitatii cantitativ / calitative si

cunoasterea faptelor sociale, abordarea holistica a societatii s. a. Nu vom starui asupra lor.

Vom spune doar ca H. H. Stahl, spre deosebire de D. Gusti, nazuia spre intelegerea legilor

sociale de evolutie a comunitatilor rurale, a societatii in ansamblu si vedea sociologia natiunii

integrata in evolutia omenirii, asa cum istoria romanilor trebuie integrata intr-o istorie

universala ( vezi interviul publicat in �„Sociologie romaneasca, nr. 5 din 1992).

Perfectionarea tehnicilor de cercetare sociologica, observatiile ascutite privind

compatibilitatea diferitelor tehnici utilizate in cercetarea comunitatilor rurale, formularea unor


77

reguli de aplicare a instrumentelor de investigatie ce-si pastreaza si astazi valabilitatea,

elaborarea unor planuri pentru cercetarea cadrelor si manifestarilor, a unitatilor sociale,

relatiilor si proceselor sociale (plan pentru cercetarea cadrului istoric, pentru cercetarea

manifestarilor juridice, a vecinatatilor), ca si punerea la dispozitia celor interesati de

monografiile satesti a unor formulare privind functionarea obiceiurilor pamintului si bunei

cuviinte in comunitatile rurale sunt, dupa opina noastra, contributii metodologice valoroase

nu numai pentru momentul in care H. H. Stahl le-a oferit sociologiei, dar si pentru prezent,

daca nu si pentru viitor (vezi Indrumari pentru monografiile sociologice, 1940, b). De

asemenea, ni se pare o contributie remarcabila a profesorului H. H. Stahl la investigarea

comunitatilor rurale, in evolutia lor, semnalarea posibilitatii de utilizare de catre sociolog a

tehnicii �„arheologiei sociale�“, in paralel cu arheologia clasica a istoricilor, �„constind in

reconstruirea trecutului prin analiza ramasitelor materiale ale structurilor sociale, economice

si juridice�“ (H. H. Stahl, 1975, b). Din punctul de vedere al sociologiei rurale, profesorul

nostru, care cauta in permanenta sa incorpoze in panoplia tehnicilor de investigare tot ce era

mai nou si mai valoros pe plan mondial, fara a cauta sa fie �„modern�“ cu orice chip, identifica

doua probleme la care �„arheologia sociala�“ ar putea ajuta: a) identificarea �„vetrelor de sat�“ si

b) stabilirea �„trupurilor de mosie�“. Ambele probleme au, fara indoiala, si in prezent relevanta

stiintifica si practica.

N-am vrea sa incheiem putinele noastre rinduri despre contributia uriasa a profesorului

H. H. Stahl la cunoasterea comunitatilor rurale romanesti, fara a mentiona superba lectie de

viata si de metodologie sociologica pe care a impartasit-o cu generozitate studentilor, celor

care si-au pregatit doctoratul sub indrumarea sa, tuturor celor care i-au stat in preajma:

�„Regula cea mare de la care nu trebuie sa se abata / cercetatorul comunitatilor rurale,

sociologul in general / este aceea a respectului, mai mult decit atit, a iubirii pentru cei pe care-

i cerceteaza�“ (H. H. Stahl, 1934, b). Si aceasta lectie ni se pare a fi de actualitate.

Referinte bibilografice

1. Fustel de Coulanges (1908) Cetatea antica, Bucuresti, Editura Meridiane, (1984 - traducere dupa

La cité antique)

2. Dimitrie Gusti (1940, a) Un sistem de cercetari sociologice la teren, in Indrumari pentru

monografiile sociologice (sub directia stiintifica a d-lui prof. D. Gusti), Institutul de

Stiinte Sociale, Bucuresti, p. 6.

3. D. Gusti (sub redactia) (1940, b) Indrumari pentru monografiile sociologice, Bucuresti, Institutul

de Stiinte Sociale al Romaniei, p. 150, p. 343, p. 391.


78

4. A. Hawley (1987) Human Ecology. A Theoretical Essay, The University of Chicago Press,

Chicago.

5. Traian Herseni (1931) Teoria monografiei sociologice. Cu un studiu introductiv: Sociologia

monografica, stiinta a realitatii sociale de D. Gusti, in �„Studii si cercetari�“, nr. 1,

Bucuresti, Editura Institutului Social Roman.

6. H. H. Stahl (1934, a) Tehnica monografiei sociologice, in �„Studii si contributii�“, nr. 2, Bucuresti,

Editura Institutului Social Roman, p. 5.

7. H. H. Stahl (1934, b) Op., cit., p. 10.

8. H. H. Stahl (1939) Nerej, un village d’une region archaique, 3 vol., Bucuresti, Institutul Social

Roman.

9. H. H. Stahl (1946) Sociologia satului devalmas romanesc, vol. I. Organizarea economica si

juridica a trupurilor de mosie, p. 83-84, Bucuresti, Fundatia Regele Mihai I.

10. H. H. Stahl (1950-1965) Contributii la studiul satelor devalmase romanesti, 3 vol., Bucuresti,

Editura Academiei.

11. H. H. Stahl (1966) Les ansciennes communautés villageoises roumaines; asservissement et

pénétration capitaliste, Paris, Centre National de la Recherche Scientifique si Bucuresti,

Editura Academiei.

12. H. H. Stahl (1975, a) Teoria si practica investigatiilor sociale, vol. 2, Bucuresti, Editura

Stiintifica si Enciclopedica, p. 43-44.

13. H. H. Stahl (1975, b) Op. cit., vol. 1, p. 196.

14. H. H. Stahl (1980) Teorii si ipoteze privind sociologia orinduirii tributale, Editura Stiintifica si

Enciclopedica, p. 90, Bucuresti.

15. H. H. Stahl (1981)Amintiri si ginduri din vechea scoala a monografiilor sociologice, Bucuresti,

Editura Minerva.

16. H. H. Stahl (1983) Eseuri critice. Despre cultura populara romaneasca, Bucuresti, Editura

Minerva, p. 271.

17. H. H. Stahl (1992) Probleme confuze in istoria sociala a Romaniei, Bucuresti, Editura

Academiei Romane.


79

5. ANTON GOLOPENTIA - SOCIOLOGIA CA STIINTA, LA MIJLOCUL SECOLULUI XX - Stefan Costea

Anton Golopentia este unul dintre sociologii romani multiplu nedreptatit. In primul

rand, de faptul ca si-a trait anii cei mai fertili posibili ai vietii la cumpana dintre doua epoci

tulburi din istoria noastra nationala - sfarsit de epoca interbelica si inceput de epoca

dramatica, postbelica - care i-au marcat profund si definitiv in mod nefavorabil viata sa de

intelectual de autentica vocatie nu numai stiintifica, ci si sociala si cetateneasca.

In al doilea rand, de faptul ca, din motive ramase pana acum neelucidate, a fost smuls

brutal din lumea stiintei si a cercetarii stiintifice, in care se simtea atat de bine, arestat si

mentinut in detentie fara proces, pana a decedat.

Ceea ce a facut ca, practic, viata sa profesionala activa, sa fie redusa la mai putin de

doua decenii.

In al treilea, de faptul ca datorita contextelor in care a fost plasat si statutului social,

politic si moral rezultat nemijlocit al acestora, opera sa curmata intr-o faza de cristalizare si

maturizare, dar de o substanta si bogatie remarcabile, nu a putut fi reliefata la adevaratele sale

dimensiuni, nici pana astazi.

Studiul de fata se doreste o contributie modesta, limitata doar la una din componentele

esentiale ale acestei opere, menita sa contribuie la dezvaluirea tarzie [si dureroasa], dar

obiectiva a locului si rolului efectiv pe care Anton Golopentia le are in sociologia

romaneasca. Este vorba despre aportul lui Anton Golopentia la dezvoltarea teoriei sociologice

in sociologia romaneasca.

Preocupat de timpuriu de problemele teoretice si metodologice ale sociologiei ca

stiinta, de relatiile dintre sociologie si celelalte stiinte sociale si umane, ca si de relatiile

sociologiei cu practica sociala si politica, Anton Golopentia si-a consacrat primii ani de

activitate in domeniul sociologiei, efectuarii unei extinse si aprofundate cercetari istorice si

critice, avand ca tema generica, stadiul si perspectivele dezvoltarii sociologiei ca stiinta la

mijlocul sec. XX. O asemenea cercetare a fost favorizata de faptul ca, dupa ce si-a luat o

licenta in drept si alta in filosofie si a urmat sistematic cursurile si seminariile de sociologie,

etica si politica ale lui D. Gusti si H. H. Stahl, in anul 1933 a obtinut (la recomandarea lui W.

Sombart) o bursa de studii a Fundatiei Rockefeller, de 12 luni, in Germania,pentru anul

universitar 1933-1934. Tema propusa de Anton Golopentia si acceptata de Comitetul de burse

al Fundatiei a fost ''Dezvoltari recente in teoria si metodologia sociologica si raporturile dintre


80

sociologie si celelalte stiinte sociale''. Dupa ce, un semestru, audiaza la Universitatea din

Berlin cursurile lui N.Hartmann, E.Spranger, A.Vierkandt, Klagger, W.Sombart s.a., cu care

nu reuseste sa identifice puncte de interes major pentru el, pe parcursul semestrului doi, pe

baza unei consultari cu profesorii Spranger si Sombart, isi reformuleaza subiectul temei de

studiu, concentrandu-se pe analiza atitudinii lui Dilthey fata de sociologie. Apoi, ca urmare a

contactului cu prof. Litt, care tinea la Leipzig un curs de ''Sistematica a stiintelor sociale'' si cu

prof.Hans Freyer, presedinte al Societatii germane de sociologie si director al Institutului de

istorie a culturii si de istorie universala, care facea prelegeri de ''Introducere in gandirea

sociologica'', Anton Golopentia obtine aprobarea Fundatiei Rockefeller de a-si trece

doctoratul la Leipzig cu o teza asupra sociologiei secolului XX, care, in forma definitiva, a

avut urmatoarea formulare: ''Informarea conducerii statului si sociologia traditionala'' (

sustinuta in noiembrie 1936 si acceptata de Facultatea de Filosofie a Universitatii din

Leipzig).

Aceasta este lucrarea de baza in care A.Golopentia isi prezinta in mod sistematic

concluziile cercetarilor efectuate pe parcursul a trei ani de studii (ca urmare a obtinerii unei

prelungiri de inca 12 luni a bursei Rockefeller si a unei burse, pentru anul universitar 1935-

1936, de la Fundatia Humboldt), consacrate problematicii teoretice si metodologice generale

ale sociologiei. Investigarea atenta, analiza aprofundata si evaluarea rezultatelor acestei

cercetari, in lumina celor mai recente conceptii cu privire la structura teoriei sociologice sunt

de natura sa reliefeze cu pregnanta, atat marea capacitate de patrundere a problematicii

investigate, extinsa informatie documentara utilizata, cat si, indeosebi, modernitatea

perspectivei si a abordarii acesteia. Pentru ca, A.Golopentia si-a pus la mijlocul deceniului

patru al secolului nostru, un ansamblu de probleme, care continua sa fie dezbatute si astazi, in

cele mai avansate lucrari de teorie, epistemologie si metodologie sociologica. Astfel, plasat

intr-un mediu, cu predilectie pentru analize teoretice si metodologice, cum era cel german, din

acea perioada si preocupat de a-si clarifica propria conceptie despre sociologie ca stiinta,

Anton Golopentia si-a circumscris aria de investigatie, pornind de la formularea urmatoarelor

probleme:

- care este bagajul de propozitii esentiale formulate pana la acea data, cu privire la

conditiile care fac posibile si necesare societatea si viata sociala ?

- in ce conditii se desfasoara diferitele procese sociale si in ce mod acestea se

structureaza si produc diferitele configuratii ale organizarii sociale?


81

- cat de adecvate sunt achizitiile sociologiei de pana atunci, raportate la realitatile

sociale contemporane si, in ce masura, ''imaginea'' societatii pe care o contureaza este

in concordanta cu societatea reala si lumea sociala pe care acestea pretind ca le reflecta

si le reproduc ?

- care sunt strategiile metodologice de abordare a sistemelor sociale si a

componentelor acestora; cat de valabile si de eficiente mai sunt acestea ?

- ce probleme esentiale ale societatii si vietii sociale au fost, sau continua sa fie

ignorate de teoriile, doctrinele, sistemele sociologice clasice ?

- care sunt paradigmele sociologice dominante prin care aceste probleme au fost

abordate, tratate si expuse si in ce masura acestea continua sa isi pastreze valabilitatea, sau nu?

Este vorba, trebuie sa o recunoastem, de un spectru larg de probleme, mai mult decat

esentiale, pe care nu si le punea orice sociolog si pe care, nu putea sa le cuprinda orice

"categorie" de sociologi. Este "meritul" , "sansa", sau "avantajul" lui ca, Anton Golopentia a

fost printre cei ce si le-au pus si au incercat sa formuleze raspunsuri cat mai coerente si mai

temeinic intemeiate, la asemenea categorii de probleme stiintifice fundamentale.

Configuratia generala a situatiei sociologiei din acea epoca era marcata de un

ansamblu de caracteristici care circumscriu principalele dominante ale acesteia.

Astfel, dupa ce primele sisteme de gandire sociologica au fost orientate spre

schimbarea ''constitutiei politice'' a timpului lor, elaborand chiar proiecte revolutionare de

transformare a structurilor politice (desi nu isi propuneau sa favorizeze revolutiile) -

sociologia epocii analizate (prima jumatate a sec. XX) a renuntat la aceasta legatura originara

a disciplinei, cu practica sociala. Mai mult decat atat, aceasta problema a ramas neclarificata

si a iesit din sfera de preocupari a sociologiei.

Sociologia era considerata exclusiv ca stiinta si numai in aceasta ipostaza i se mai

acorda drept de existenta, in societatile contemporane.

Desi niciodata pana atunci nu s-au efectuat cercetari sistematice cu privire la istoria

patrunderii sociologiei in invatamant, in principal, in cel superior, ea s-a practicat si continua

sa se practice, in primul rand, datorita faptului ca a fost admisa in universitate. O asemenea

situatie a avut consecinte considerabile asupra destinului ei ca stiinta. Prima dintre acestea a

fost aceea ca, profesorii de sociologie, asigurati in exercitarea profesiunii lor prin planuri de

invatamant, sisteme de examene oficial instituite si prin numiri pe posturi de catre autoritatile

statale, nu au mai fost obligati sa se intereseze de relatiile sociologiei cu practica socio-

politica si, treptat, au renuntat la orice preocupare in acest sens.


82

O a doua a constituit-o faptul ca, in aceste conditii, s-au elaborat si publicat lucrari de

sociologie adresate in principal sociologilor, care le-au utilizat in activitatea consacrata fie

formarii de noi generatii de profesori de sociologie, fie transmiterii unor cunostinte ''generale''

de sociologie studentilor din celelalte ramuri si tipuri ale invatamantului superior. Aceasta a

facut ca, sociologia traditionala sa existe, aproape peste tot, doar ca ''obiect de studiu'', devenit

aproape suveran, fara nici o legatura cu viata sociala de dincolo de invatamant si scoala.

In consecinta, in istoria sociologiei au aparut si au fost inregistrate ''sisteme''

sociologice, dupa ''sisteme'' sociologice, ''opera'' dupa ''opera'', fara ca ''problema'' a carei

analiza si solutionare sa poata fi identificata, in asa fel incat practic, sociologia se confunda cu

istoria sociologiei. Avem ''sociologii'' dar n-avem ''sociologie'', spunea Anton Golopentia (1).

Fiind vorba de efortul, aproape exclusiv, de castigare de prestigiu in cercurile restranse de

specialisti, se considera ca opera sociologica de cel mai mare succes o reprezinta aceea care

are cele mai putine relatii cu operele predecesorilor, deci, cea care era cat mai individualizata

posibil. In acest fel, observa Anton Golopentia , ''...sociologia este de decenii, o coexistenta de

''sisteme'' si de ''sociologii'', produse, inainte de toate, din dorinta de recunoastere a anumitor

sociologi''(2), ceea ce evident nu reprezenta o directie de evolutie productiva a sociologiei, in

campul cunoasterii stiintifice.

Toate acestea au facut ca, in sociologie sa avem de-a face cu ceea ce A.Golopentia o

denumea o ''autonomizare pluralista'' a diferitelor componente ale corpusului total al

sociologiei, concretizata in coexistenta a trei categorii de ''sisteme'' sau de ''opere'' sociologice:

a) sociologiile formale, care se rezuma, aproape exclusiv, la elaborarea de tipologii

ale realitatii sociale;

b) sociologiile istorico-empirice, care sunt preocupate de observarea si perceperea

doar a unor trasaturi caracteristice ale unor ''intamplari'' si ''stari'' sociale, trecute sau

prezente;

c) si sistemele sau doctrinele cu caracter de filosofie a istoriei, care ofera, dupa caz,

fie int lungi.

Datorita acestei situatii, relatiile sociologiei cu celelalte stiinte sociale si ale spiritului

au ramas erpretari formale, fie empirico-istorice, ale unor perioade istorice mai neclarificate,

sociologia existand alaturi de celelalte stiinte, fara nici o relatie semnificativa cu acestea.

Chiar si atunci cand sociologia s-a asimilat stiintelor sociale, ea a continuat sa le ignore,

considerandu-le drept ''concurente neandreptatite'', incercand sa-si salveze pozitia si

pretentiile, plasandu-si eforturile in zonele mai putin pretinse de celelalte stiinte sociale sau


83

umane. In aceeasi situatie de ''alaturare nedelimitata'' se afla - sustinea Anton Golopentia - si

sociologia diferitelor popoare, cat si diferitele ''sociologii'' ale aceluiasi popor (3).

Asa se face ca, in sociologie, toate intrebarile ramase fara raspuns sunt plasate sub

paravanul asezarii ''nehotarate'' a tuturor raspunsurilor date, si toate relatiile neclarificate, sub

cea a asezarii fara temei, a elementelor (4). De aceea, conchidea el, a activa in domeniul

sociologiei traditionale, presupunea, cel mult, o anumita capacitate de orientare in diferitele

sociologii existente, pozitia stiintifica a sociologilor fiind evaluata aproape exclusiv, prin

intermediul eruditiei pe care erau in masura sa o etaleze. Un camp de manifestare care a

crescut continuu, concomitent cu aparitia unui numar din ce in ce mai mare de ''noi

sociologii''.

''Din acest cerc nu se poate iesi: sociologia este pentru sociologi si sociologii pentru

sociologie''(5), ceea ce denota ''caracterul steril al sociologiei de pana acum''. S-a ajuns intr-o

asemenea situatie, pe de-o parte, datorita faptului ca, pentru motivarea activitatii sociologice a

fost utilizata o ''metafizica criptoplatonica''(6), care, reducand obiectul ei la afirmarea

caracterului ''hotarator'' al cunoasterii trasaturilor generale si esentiale ale societatii, a condus

si la formularea ''axiomei'' potrivit careia, ''odata terminata'' (L. von Wiese) sociologia va fi de

un folos ''hotarator'' pentru practica. Pe de alta parte, pentru ca ''bagajul instrumental'' general,

acumulat, fie ca nu este de utilitate reala, fie ca n-a fost utilizat in mod corect. La care se

adauga si faptul ca n-au fost produse criteriile necesare pentru stabilirea a ceea ce este util si a

ceea ce nu este util in investigarea si cunoasterea realitatii sociale.

Datorita tuturor acestor evolutii si stari, sociologii au ramas in postura de ''profeti'' sau

''purtatori de cuvant'' ai unor astfel de generalitati despre societate si despre ''trasaturile ei

esentiale'', fara nici o legatura cu practica sociala sau cu reprezentantii forurilor si ai

organizatiilor sociale reale.

Concluzia finala fireasca, care deriva dintr-o astfel de diagnoza a starii sociologiei ca

stiinta, la mijlocul sec. XX este evidenta: vechea sociologie, redusa la o ''analitica pura'' ,

''formala'' a unei parti a faptelor si proceselor realitatii sociale, la explicatii modeste de

filosofie a istoriei sau simple interpretari a materialului etnologic si istoric, ori la activitatea

didactica din universitati, este ''inadecvata'' noii situatii in care se afla popoarele si societatile

atrase in sfera de influenta a civilizatiei occidentale.

Cu bagajul sarac de cunostinte intamplatoare, care nu ofera aproape nimic necesar sau

notabil in materie de cunoastere sociala, cu cercetari care nu contribuie nici direct, nici

indirect la rezolvarea problemelor acute ale ''vremii noi'', sociologia este obligata sa-si


84

reconsidere in mod atent situatia, daca vrea sa supravietuiasca. Cu atat mai mult, cu cat este

din ce in ce mai clar ca secolul al XX-lea se afirma ca un veac al ''rationalitatii'' si al

''rationalizarii'' ansamblului activitatii si vietii sociale; el se pregateste sa devina un secol

sever administrat, ''in state care nu mai sunt guvernate in mod liberal''(7). In consecinta, intr-o

civilizatie ''cuprinzator impregnata de rationalitate'', rationalitate care se va accentua in viitor

si care a ajuns la o ''valabilitate plenara''(8), nu mai este nici timp si nici loc, nici pentru

tergiversari si nici pentru subterfugii. Necesitatea innoirii este indubitabila, dar sensurile si

continutul acesteia nu sunt usor de deslusit.

Este meritul lui A.Golopentia ca, intelegand acuitatea problematicii si urgenta

necesitatii solutionarii ei, nu a ezitat sa se angajeze in abordarea ei si sa elaboreze un punct de

vedere propriu cu privire la modalitatile cele mai adecvate de solutionare a acesteia.

Decelarea demersului lui si prezentarea rezultatelor la care a ajuns sunt importante, intrucat,

in aceasta cercetare se gasesc ''in nuce'' proiectul intregii sale activitati ulterioare si liniile

directoare ale operei sociologice pe care, in scurta sa viata, a reusit sa o infaptuiasca.

Fiind vorba de un obiectiv stiintific de o asemenea anvergura si complexitate -

efectuarea "bilantului" dezvoltarii unei stiinte si determinarea directiilor evolutiei sale

ulterioare - pentru Anton Golopentia era clar ca sansele de reusita sau de esec depind de un

mare numar de factori. Primul pe care l-a luat el in considerare a fost acela de a determina

modalitatile cele mai adecvate de realizare a unei asemenea actiuni.

In acest sens, ca cercetator exigent si riguros si-a propus urmatorul demers analitic:

a) "sa incepem a proceda intr-o maniera "economica" cu produsele acestei stiinte, iar

energia pe care ar solicita-o producerea ei sa nu o mai cheltuim la intamplare"(9);

b) sa identificam acele "lucruri provenind din sociologia sec. XIX, care mai pot fi

utilizate si valorificate in sec. XX (pentru ca, spunea el, "nici macar masinile

invechite nu mai sunt date astazi la "fier vechi", inainte de a se fi demontat ceea ce

mai este utilizabil")(10);

c) sa stabilim in mod clar care sunt slabiciunile reale ale vechii sociologii si sa le

luam ca punct de plecare in actiunile de innoire a acesteia sau de creare a unei noi

sociologii, daca o asemenea stiinta mai este, efectiv, necesara ?;

d) sa luam in considerare modalitatile in care asemenea probleme au fost abordate

si solutionate in domeniul altor stiinte sociale, cum ar fi: economia politica,

statistica, demografia, stiintele juridice s.a.;


85

e) sa vedem daca nu cumva,chiar in cadrul sociologiei nu s-au mai facut asemenea

incercari si sa luam in considerare rezultatele la care acestea au ajuns.

Un al doilea factor esential al demersului il reprezenta sensul corect ce trebuia sa fie

conferit actiunilor de "lichidare"a sociologiei traditionale. Anton Golopentia era convins ca,

de fapt, nu era vorba si nici nu era pe deplin justificat a se vorbi despre o "lichidare" propriu-

zisa a vechii sociologii ci, mai degraba, de "depasirea" stadiului evolutiv in care aceasta se

afla si de reconstructia pozitiva a ei, in acord cu noile realitati si exigente ale societatilor

contemporane. In acest sens, el a si formulat obiectivul general ce trebuia urmarit: "lichidarea

adecvata a sociologiei traditionale", care in esenta, insemna a prelua din achizitiile anterioare

tot ceea ce s-a dovedit a fi valabil si continua sa fie util si astazi, si "adaugarea", de fapt,

elaborarea si integrarea organica in "corpusul" reinnoit al disciplinei, a noilor elemente

teoretice, metodologice si practice impuse de noile contexte si continuturi ale epocii si

societatii.

Problema necesitatii reconstructiei sociologiei ca stiinta a societatii era clar conturata

in epoca. Incercari de raspunsuri la marile probleme antrenate de o asemenea intreprindere se

inregistrasera deja si se inregistrau chiar atunci.

O semnificatie majora in aceasta dezbatere au avut-o lucrarile si conceptiile, de-acum,

clasicilor sociologiei: V.Pareto, cu ale sale preocupari privind "faptele si teoria" in sociologie,

relatiile dintre natura umana si natura societatii, actiunea umana, sistemul social, elitele si

echilibrul societatii, sau Max Weber, cu ale sale "Incercari asupra teoriei stiintei",

"Obiectivitatea cunoasterii in stiintele sociale si in politica sociala" sau "Incercare asupra

catorva concepte ale sociologiei comprehensive".

Anton Golopentia si-a luat ca punct de reper nemijlocit insa, doua incercari de reforma

a sociologiei traditionale din Germania, inregistrate in deceniul trei al secolului nostru,

intrucat le-a cunoscut direct de la sursa, iar cu unii din autorii lor a lucrat direct (11). Este

vorba, in primul rand, de incercarile corelate ale lui F.Tonnies, Plenge si Andreas Walther,

care si-au propus ca obiective:

- identificarea si clarificarea problemelor nesolutionate ale sociologiei ca stiinta;

- elucidarea sensului deosebit al "sociologiilor", care s-au conturat in ansamblul

"sociologiei";

- stabilirea locului sociologiei in sistemul stiintelor sociale si umane si al cunoasterii

sociale, in general.


86

In al doilea rand, este vorba de proiectul lui Hans Freyer si de pozitia sa fata de

sociologia traditionala, de eforturile sale consacrate clarificarii raporturilor dintre sociologie

si practica politica. Dezbaterile consacrate acestei problematici au fost purtate, atat in cadrul

mai restrans al publicatiilor stiintifice academice (cum au fost lucrarile si studiile: "O

diviziune a sociologiei" - F.Jonnies; "Cum ajunge sociologia la o privire de ansamblu a

problemelor ei ?" Plenge; "Pentru realizarea sociologiei totale" - A.Walther; "Sociologia ca

stiinta a realitatii" s.a.), cat si in mod public in cadrul Simpozionului germano-anglo- saxon

organizat de Thurnwald in "Revista pentru psihologia popoarelor si sociologie", pe parcursul

a trei ani, intre 1929-1931 (la care a participat si Anton Golopentia ).

Pentru A.Golopentia continutul si sensul general al dezbaterii s-ar putea sintetiza in

urmatoarele teze:

a) orice dezbatere consacrata problematicii logico-metodologice a sociologiei ar

putea deveni productiva, numai in masura in care se concentreaza pe ceea ce

constituie "coerenta" elementelor constitutive ale sociologiei si nu "separatiile" deja

operate in cadrul ei;

b) asemenea discutii pot spera sa fie fertile, daca vor contribui la demonsrarea

faptului ca multitudinea de probleme existente in sociologie nu reprezinta altceva,

decat parti distincte ale unei "armonii pline de sens", parti, intre care "cooperarea"

este obiectiv necesara, daca nu in alte privinte, cel putin in ceea ce priveste

metodele de investigatie;

c) chiar si cand este vorba despre principiile de baza ale marilor diviziuni operate in

corpusul sociologiei: sociologie formala sau istorica, empirism sau fenomenologie,

universalism sau individualism sociologic etc., toate acestea ar trebui sa devina

"directii de munca" si "problematici complementare" si nu domenii de disputa a

unor "tabere" sau "secte" combatante, care se confrunta si se reneaga reciproc;

d) cunoasterea realitatii sociale si umane este o "intreprindere" prea complexa si

extrem de diversificata pentru a putea fi solutionata corect si deplin de una sau alta

din "sociologiile" exclusiviste existente si care se confrunta, ea reclamand plasarea

fiecarei probleme in parte la locul ei firesc, in ansamblul "sociologiei ca intreg" care,

numai pe aceasta baza poate sa isi rezolve "bogatia sarcinilor ce ii sunt destinate";

e) oricat de diferite ar fi "obiectele" de studiu ale sociologiei, fiecare implica

utilizarea tuturor directiilor de cercetare de baza - teoretica, empirica, aplicativa -,

"daca cercetarea lor se vrea deplina". Domeniul central al investigatiei ramane


87

teoria, dar nu ca o dimensiune "autarhica" a demersului, ci intemeiata pe "empiria

descriptiva", care ii ofera baza de fapte necesara pentru a o feri de "ingustime" si

"speculatie". In timp ce "busola cercetatorului empiric "in" istoria universala fara

tarm" trebuie sa fie "teoria sistematica in proces de devenire";

f) intrucat sociologul, spre deosebire de filosof, nu are de a face cu "netarmurirea

valorilor posibile", generale si absrtracte, sau cu o ierarhie valorica, egala pentru toti,

ci cu "valori realizate", "obiectivate" in viata sociala concreta, cu oameni concreti pe care ii

consiliaza sau cu grupuri sociale determinate ale societatii, lui ii revine sarcina de a

identifica si "clarifica telurile cele mai apropiate", de a sugera masuri si actiuni, de a

elabora "planuri " si "programe de actiuni" pentru o organizare si conducere "inteligenta" a

vietii sociale.

Toate acestea implicand, deci, clarificarea locului, rolului si functiilor sociale ale

sociologiei, a raporturilor sale cu practica sociala, politica si cultural-educationala.

Avand in vedere acest sens al demersului, el a evaluat raspunsurile date de sociologii

germani amintiti acestei problematici, ajungand la concluzia ca acestea (in special cele ale lui

H.Freyer) sunt numai partial justificate si, in orice caz, ele nu pot fi valabile decat pentru

societatea germana din acel timp. Aceasta, intrucat dupa ce H.Freyer analizeaza si

demonstreaza limitele conceptiilor si sistemelor sociale idealiste ale sec. XIX, care exclud

omul cu realitatea si vointa sa din desfasurarea si corelatiile necesare dintre evenimentele si

procesele vietii sociale, si dupa ce argumenteaza ca manifestarea vointei umane si, in general,

a prezentei active a omului se regaseste in relatiile lui cu statul, in eforturile de intemeiere si

de innoire a acestuia, formuleaza concluzia ca, daca sociologia doreste "sa-si serveasca

poporul si epoca istorica", trebuie sa fie construita in functie de cerintele care deriva din

necesitatile "reinnoirii realitatii statale". Respectiv, acelea privind "depasirea granitelor

oricarei constructii politice", captarea "fortelor fundamentale" si a resurselor necesare ale

poporului in acest scop, asigurarea conditiilor ordinii si progresului vietii statale si politice, in

general.

In acest context, intregul efort de reconstructie a sociologiei trebuie sa fie ghidat de

necesitatile ce deriva din actiunea "integratoare" a statului, "intemeierea dominatiei" si

innoirea statalitatii germane. Ceea ce implica imediat ca, principala sarcina a "noii sociologii"

trebuie sa o constituie sprijinirea fortelor care urmaresc realizarea acestor scopuri, catre care

se indreapta realitatea istorico-sociala a vremii, adica: realizarea unei noi structuri economico-

sociale si politice nationale si internationale, infaptuirea unei noi ordini mondiale,


88

constructia "comunitatii moderne a popoarelor", "cercetarea empirica, tactic orientata a

realitatii germane, in vederea realizarii unei "reprezentari a realitatii, in raport de scop".

Ceea ce presupune ca, toate tipurile si sistemele sociologice, in special cele "formale",

negermane, vestice, sunt depasite si deci, au devenit inutile in raport cu noile realitati sociale.

Analizand cu toata atentia si rigoarea propozitiile si tezele de baza ale unei asemenea

conceptii, Anton Golopentia ajunge la alte concluzii, mult mai cuprinzatoare si mai detasate

de conotatiile ideologice si politice rezultate din pozitiile marcat partizane si angajate

axiologic ale sociologilor germani.

Prima concluzie la care ajunge si pe care o exprima deschis, este aceea ca, in masura

in care conceptia lui H.Freyer este valabila, aceasta valabilitate priveste exclusiv sociologia

germana. Aceasta, deoarece, daca se tine seama de faptul ca atitudinea, de inspiratie initial

apuseana, a tuturor statelor europene a fost si a ramas in buna masura rationala. Obiectivele,

continutul activitatii si necesitatile lor specifice care deriva din acestea implica depasirea

viziunii reductioniste a sarcinilor sociologiei, exclusiv la sfera activitatii politice statale si, in

special, la functiile dominante sugerate: stabilirea de "scopuri politice", integrarea populatiei

si fundamentarea stiintifica a dominatiei unor paturi conducatoare.

Ceea ce inseamna ca, in sociologie este necesara mentinerea si continuarea si a

celorlalte "directii" si domenii ale sociologiei traditionale, si in mod special ale sociologiei

formale (generale). De aici decurge ca sociologia trebuie sa fie astfel reconstruita, incat sa fie

in masura sa raspunda cerintelor contemporane ale realitatii sociale in ansamblul sau, sa

devina o stiinta legata de viata politica a statelor, dar si o disciplina ancorata in analiza si

solutionarea problemelor sociale, economice si politice cu care se confrunta colectivitatile

sociale.

Pentru cuprinderea si realizarea practica a unui asemenea obiectiv, Anton Golopentia

considera necesar a se elabora noi fundamente teoretice ale stiintelor sociale (inclusiv ale

sociologiei), intemeiate pe o noua conceptie asupra realitatii sociale (12). Coordonatele

generale ale acestei conceptii ar trebui sa cuprinda, potrivit viziunii lui, intre altele,

urmatoarele teze de baza:

a) viata sociala este o realitate complexa si profunda, care nu este data o data

pentru totdeauna si care, in consecinta, nu este accesibila oamenilor pana la

ultimele sale adancimi, asa cum credeau si sustineau reprezentantii "stiintelor

liberale";


89

b) prin urmare,"lumea sociala" este o realitate dinamica care nu este "niciodata

cognoscibila in intregime"; ceea ce insemneaza ca stiinta sociala nu poate fi

considerata un instrument "total" si suficient pentru cunoasterea deplina a esentei

societatii omenesti;

c) este necesara o noua metafizica si etica a civilizatiei moderne care, luand in

considerare cele de mai sus, sa accepte ca actiunea sociala, individuala sau de grup

are un caracter procesual, fiind nemijlocit legata de activism, ca dispozitie a omului

si a existentei sale, intr-o lume cu care el se confrunta permanent si care este

neelucidata;

d) afirmarea activismului uman se exprima in stiinta, dar intr-o stiinta conceputa ca

experienta institutionalizata, rational verificata si nu ca "reflectare a existentei", ea

reprezentand mijlocul de identificare a cailor prin intermediul carora, omul isi

realizeaza in mediul inconjurator esenta sa "activizant- rationala", "exprimata

printr-o etica neidealist-idealizanta".

Pornind de la aceste premise considera Anton Golopentia ca este util a se realiza, atat

analiza, cat si reconstructia stiintei sociologice traditionale, respectiv solutionarea marilor

probleme cu care aceasta se confrunta in epoca, si anume:

- relatiile dintre "teoria cunoasterii, logica, psihologia si ontologia sociala";

- relatiile dintre "stiinta si fapta", dintre stiinte in general, viata sociala si umana

cotidiana;

- relatiile dintre existenta umana si mediul in care aceasta se desfasoara; relatiile

dintre oameni intre ei, intre ei si celelalte specii si natura, in general; intre individ si

stat etc.

Concluzia generala la care ajunge este aceea a necesitatii elaborarii unei "doctrine

generale a actiunii" sociale si umane, precum si a unei "noi gnoseologii a cunoasterii sociale"

in care sa se demonstreze ca:

- nu exista "stiinta" in general, ci doar "stiinta" a diferitelor popoare;

- stiinta este un mijloc al autoafirmarii acestor popoare in lume;

- stiinta are intotdeauna o fundamentare politica si este legata de aceasta fundamentare;

- stiinta este universala, dar in alt sens decat cel traditional, prin modul de raportare la

realitate, metodele de cercetare, mijloacele de orientare in cadrul realitatii etc., care sunt peste

tot aceleasi;


90

- stiinta este un mijloc prin care se afirma "fapte rationale"; anumite grupari, popoare etc.; ea

are caracter mediator, intre om si mediul sau de existenta;

- stiinta unui popor va fi cu atat mai "stiinta", cu cat va utiliza mijloace supranationale,

rezultate din:

a) cunostiintele referitoare la regularitati; (notiuni "formale", analize

"fenomenologice");

b) modalitatile de planificare (procedeu obtinut prin inversarea unor astfel de

regularitati, pentru a ajunge la teluri posibile si dezirabile);

c) sistemele de constructie si desfasurare conforme cu "planul de constructie al

speciei umane", comune tuturor tipurilor de oameni si de popoare;

- viata unui popor nu se desfasoara in intregime intr-un cadru preconizat: nici o

previziune nu poate fi altceva decat o afirmatie referitoare la telul la care s-ar putea

ajunge, daca in drumul spre realizarea lui nu ar interveni nimic nou, neprevazut.

De aceea, Anton Golopentia sustinea ca reducerea sociologiei la gandire "tactica"

(Freyer), ceea ce echivaleaza cu primatul conceptiei intuitive a ideilor directoare asupra

orientarii empirice a unei "constelatii" de fapte, nu este valabila decat daca existenta

popoarelor ar fi doar manifestarea unor destine prestabilite (13).

Daca viitorul ar fi previzibil, atunci ar fi suficienta identificarea unor teluri indepartate

si toate celelalte de mai tarziu, ar fi reformulate in concordanta cu acestea. In acest caz, stiinta

ar fi, in primul rand, o prognoza profetica si, in subsidiar, o verificare empirica, ceea ce ar

implica existenta atator stiinte (sociologii) cate state si perioade de glorie exista in istoria lor

(14).

Dar realitatea sociala este relativ infinit indeterminata, ceea ce face ca telurile

indepartate ("zarite" de firile profetice), ca si starile prezente (percepute empiric), prognozele

si diagnozele, sa fie reliefate corelativ in cadrul acestei realitati, extrase din intamplari trecute

si fixate in notiuni pure, formale; prognozele deci, nu vor fi niciodata categorice: vor avea mai

mult statut de "teluri" care vor fi realizate, daca "promit" solutionarea unor inconveniente,

percepute, cu acuitate, ca atare (15).

Cercetarile empirice ale starilor prezente au ca orizont si punct de sprijin prognozele

mai importante,in special, a celor ce servesc telurile unui grup conducator, fie ca le

confirma, fie ca le infirma (16).

Pe acest fond este important a descifra corect esenta si postura activitatilor de

cercetare stiintifica si de informare a factorilor de decizie.


91

Intr-un asemenea context, ce ar putea si ar trebui sa fie sociologia ca stiinta ? Care ar

urma sa fie vocatia sa autentica si functiile pe care ar fi chemata sa le indeplineasca, in noile

conditii ? Cum ar fi convenabil sa fie institutionalizata si organizata pentru a-si putea afirma

in mod pozitiv, practic, atat vocatia sa autentica cat si obligatiile firesti ce ii revin, atat ca

stiinta sociala teoretico-aplicativa, cat si ca institutie sociala ?

Ideea de la care porneste Anton Golopentia este ca evolutia obiectiva a societatilor

contemporane - dinspre societatile liberale, bazate pe principiul "laissez faire, laissez passer",

libera initiativa, concurenta si liber schimb, spre societati din ce in ce mai centralizate,

autoritare, in care rolul statului si, in general, al puterilor executive creste foarte mult - face

necesara reintoarcerea sociologiei, ca si a celorlalte stiinte sociale, la studiul nemijlocit al

problemelor si proceselor economico-sociale si politice concrete, recuplarea lor cu exigentele

si necesitatile practicii sociale si politice si sporirea rolului lor efectiv in "manuirea activa a

realitatii"(17) sociale si in "rationalizarea actiunii de guvernare a neamurilor"(18).

Revenirea sociologiei la vocatia sa initiala implica, in primul rand o restructurare, atat

a domeniilor sale, cat si a sarcinilor ce ii revin. Din acest punct de vedere, este imperios

necesara depasirea, pe de o parte, a sociologiei formale, pure sau generale, concepute si

practicate ca stiinta a configuratiei si desfasurarii vietii sociale, in general, iar pe de alta parte,

a sociologiei istorice, empirice, realizata mai mult ca micrografie istorica si ca faza

pregatitoare a dezvoltarii sociologiei formale. De asemenea, se impune o restructurare a

domeniilor si sarcinilor stiintei sociologice, in sensul reducerii sarcinii si a domeniului

instruirii (invatamantului) sociologice, la dimensiunile sale reale si necesare, dezvoltarea

activitatii de observare si de cercetare nemijlocita a fenomenelor si proceselor sociale, in

continuarea si in prelungirea statisticii descriptive initiale si a celorlalte stiinte sociale,

corelate.

In al treilea rand, se impune extinderea preocuparilor pentru dezvoltarea activitatilor

teoretice consacrate vietii de stat, pentru studiul conjucturilor economice si, in general, pentru

documentarea administratiei marilor intreprinderi economice si a conducerii administratiei in

sens larg, avand in vedere ca aceasta isi extinde continuu aria de cuprindere si devine din ce

in ce mai mult, conducere de stat.

In general, el considera ca este necesara "repunerea in legatura lor esentiala a

"operatiunilor partiale" ale sociologiei, care s-au "autonomizat" si care vizau conducerea

rationala a activitatii umane si statale, in serviciul "administrarii planificate a statelor" (19).


92

Ceea ce inseamna ca sarcina celor ce isi propun sa reconstruiasca sociologia ca stiinta

a noilor relatii sociale"... nu consta in crearea de "noi" stiinte sub o denumire sau alta, ea

consta ... in coordonarea sociologiilor traditionale particulare cu sarcinile lor propriu-zise ...,

desprinderea cat mai pura cu putinta, din izvoarele istorice si din formele care ni s-au transmis

deformate ... a activitatii si tehnicii de observare, care s-a dezvoltat in special in secolele XVI,

XVII, XVIII, XIX si XX, si de a face aceste directii sa actioneze impreuna" (20). Aceasta

impune concluzia ca: "a elabora sociologia "epocii noastre", inseamna a inmembra "membra

disjecta" existente. De abia in aceasta corelatie ea putand deveni rodnica" (21).

Realizarea acestor obiective si sarcini impune, pe de o parte, cunoasterea noii situatii

sociale generale, a realitatii statelor si a situatiei politice modificate a popoarelor,

determinarea sarcinilor noi ale stiintelor sociale, in contextul schimbat al realitatii sociale

contemporane, iar pe de alta parte, "schitarea" noii sociologii, atat in corelatie cu toate

elementele cu care "sociologiile existente pot contribui la constituirea ei, cat si cu exigentele

"eticii national-active" care se afla la baza civilizatiei moderne, a ontologiei si logicii realitatii

statale, care ii corespunde" (22).

Practic, Anton Golopentia considera ca, in reconstructia sociologiei ca stiinta a

realitatilor contemporane este necesar sa se aiba in vedere faptul ca idealul conceptiei liberale

asupra vietii publice, care s-a impus in sec. al XIX-lea si care consta in teza potrivit careia

administratia de stat trebuie sa fie redusa la maximum posibil, a facut ca aceasta sa se reduca

la "a fi edilitate ". Adica, sa se preocupe aproape exclusiv doar de serviciile sociale si de

intreprinderile ce satisfac necesitati colective, publice, pe care cetateanul si initiativa

particulara nu le pot satisface.

Secolul XX si evolutiile societatilor contemporane au contrazis, in modalitati diferite,

dar multiplu, acest ideal. Viata sociala reala a demonstrat ca"... rezultatele actiunilor

individuale nu se armonizeaza de la sine. Libertatea acordata initiativei particulare a

amplificat incomparabil unele aspecte ale vietii, dar a lasat in parasire altele"(23).

Analiza complexa a acestei realitati demonstreaza clar ca: "Rezultatul acestui veac de

libertate este un dezechilibru intre productie si consumatie, tensiuni intre agricultura si

industrie, intre sat si oras, intre interesele indivizilor si nevoile colectivitatilor din care fac

parte"(24).

Nu se poate trece cu vederea nici ansamblul transformari lor inregistrate in

configuratia politica mondiala noua, marcata de conflicte latente intre marile puteri;

consecintele inevitabile ale acestora asupra celorlalte state si popoare s.a.


93

Toate acestea impun o noua conceptie asupra vietii publice, marcate din ce in ce mai

mult de deplasarea accentului din spre individ, spre colectivitate si de evidentierea faptului ca

istoria generala a omenirii, ca si situatia fiecarei societati sau natiuni nu sunt produsul

exclusiv al proceselor istorice obiective, ci si al interventiei omului si, in primul rand, a

omului politic. Asa se explica de ce, la mijloc de secol XX apare din ce in ce mai pregnant si

generalizata"... vrerea de a interveni in istorie, de a inlatura neajunsuri, de a inlatura

dezechilibre launtrice, de a crea o randuiala noua, bine cumpanita, care sa puna mai bine in

valoare posibilitatile latente"(25).

Pe acest fond s-au conturat si s-au extins preocuparile pentru rationalizarea conducerii

administrative si politice, extinderea ariei de cuprindere a administrarii, sporirea responsa

bilitatii celor investiti, pentru solutionarea problemelor comune ale membrilor colectivitatilor

sociale, de la cele mai mici, pana la cele ale societatii, in anamblul sau, precum si cele ale

abordarii prospective a problemelor, respectiv ale viitorului.

Concret si practic, aceste evolutii se exprima in faptul ca: "in locul celor cateva

probleme edilitare: pavaj, lumina, apa, canalizare, perceperea taxelor, administratorul se

gaseste acum in fata problemelor complexe ale sanatatii, ale starii economice, ale instructiei,

ale moralului membrilor colectivitatii pe care o conduce, in raport cu aspectul viitor accesibil

al acesteia"(26).

Cuprinderea acestor complexe domenii de actiune si solutionarea corecta a poblemelor

abordate fac necesare "recursul la cercetatorii realitatii sociale si intocmirea de planuri de

actiune"(27).

In aceste conditii, sociologia va trebui sa se contureze si sa se constituie ca o

disciplina stiintifica, capabila sa raspunda acestor solicitari si exigente. Pentru aceasta, alaturi

de celelalte stiinte sociale informative, va trebui sa se concentreze in principal pe:

- dezvoltarea unei activitati cat mai cuprinzatoare de elaborare teoretica a

problematicii dezvoltarii sociale contemporane; a "constructiei tipice" a acestei

dezvoltari, concomitent cu observarea permanenta a acestei constructii; ca instrument

de diagnoza a situatiilor concrete in care se realizeaza dezvoltarea sociala si de prognoza (cu

un anumit grad de probabilitate) a tendintelor evolutiei acesteia;

- desfasurarea unei activitati cuprinzatoare de cercetare nemijlocita a realitatilor si

proceselor sociale ce se produc in diferitele sisteme sociale si societati particulare;

- determinarea celor mai adecvate metodologii, metode si tehnici de investigare

stiintifica a vietii sociale;


94

- elaborarea mijloacelor si a cailor celor mai rationale si mai eficiente de asigurare a

dezvoltarii sociale nationale, asa cum aceasta a fost determinata de programele de

dezvoltare, adoptate de conducerea de stat si de administratia publica;

- formarea generatiilor noi de specialisti, necesari atingerii scopurilor si indeplinirii

sarcinilor anterior prezentate.

Ansamblul directiilor de activitate sociologica astfel creionate trebuie subordonat

necesitatilor de rationalizare treptata a conducerii sociale, precum si celor antrenate de

exigentele "perspicacitatii" si "... circumspectiei conducerii de stat" (28) impuse de

transformarile ce se inregistreaza in configuratia vietii economice, sociale si politice

internationale si de necesitatea valorificarii rapide si eficiente a conjuncturilor internationale

favorabile dezvoltarii sociale nationale, ca si de evitarea celor nefavorabile. Ea trebuie sa

devina deci, o stiinta care, pe de oparte, sa reflecte, iar pe de alta parte sa raspunda cerintelor

contemporane ale realitatii sociale, o disciplina stiintifica strans legata de viata politica a

statelor, hotarat ancorata in analiza si solutionarea problemelor sociale si politice cu care se

confrunta colectivitatile sociale si umane. In aceasta perspectiva ea era chemata sa contribuie

la stabilirea de scopuri politice pentru fiecare din statele, popoarele si natiunile care alcatuiesc

comunitatea internationala; la crearea premiselor necesare unei "planificari" a dezvoltarii

economice si sociale, atat"... pentru starea de pace, cat si de razboi a poporului ..." (29),

precum si elaborarea planurilor si programelor generale, regionale,sectoriale sau locale

necesare administrarii si coordona rii cat mai eficiente a fiecarei componente a sistemului

social cat si a acestuia in ansamblul sau.

Pentru indeplinirea sarcinilor informative ale sociologiei,cercetarea concreta trebuia,

in conceptia lui, sa se realizeze ca o activitate de observare si investigare sociologica

inductiv-empirica continua, dar nu ca simpla descriere "formala" ci ca o sursa de date

concrete, care sa permita, dincolo de cunoasterea nemijlocita a starilor sociale date,

identificarea tendintelor evolutiei lor, a implicatiilor si consecintelor deja previzibile ale

acestora, ca si asupra posibilitatilor si limitelor obiective ale devenirii lor, in orizonturi de

timp de cat mai lunga durata.

Pentru aceasta, informatia sociologica trebuie sa fie cat se poate de precisa si de

rapida , sa fie totala , privitoare la toate aspectele vietii sociale si, mai ales, sa fie

prospectiva . Ceea ce presupune ca ea sa nu se rezume doar la investigarea de "fragmente"

izolate ale realitatii sociale, ci sa se realizeze ca "... o plasa cat se poate de deasa, de cercetari


95

fragmentare care, interpretate unele prin celelalte, sa dea orientarea cea mai agera cu putinta,

cu privire la situatia statului respectiv" (30).

Ea trebuie sa se refere atat la situatia interna a societatii nationale, cat si la cat mai "...

multe fapte si intamplari din statele neamurilor prietene sau dusmane, direct sau indirect"

(31).

Avand in vedere dimensiunile si complexitatea vietii sociale a unei natiuni si a unui

stat, activitatea de cercetare stiintifica trebuie sa se realizeze in conditiile unei "multiple

diviziuni", organizandu-se pe domeniile fundamentale ale sistemului economic si social

national: populatia si miscarea popu-latiei, viata economica, procesele sociale, starea

spirituala etc. si urmarind ca in fiecare din aceste domenii si sfere de viata sociala sa realizeze

cat mai multe investigatii fragmentare, a unor aspecte, fapte si imprejurari de oarecare

insemnatate, care sa poata fi apoi integrate in ansamblul cercetarii sociologice.

O asemenea "divizare" a cercetarii este necesara nu numai dupa manifestarile diferite

ale vietii sociale, ci si din perspectiva unor procese sociale cum ar fi procesele de

industrializare, urbanizare, de apropiere sau de indepartare de un stat sau altul etc. Cu

constiinta clara ca "diviziunea muncii de cercetare" e un "rau necesar", ca ea trebuie sa fie

"subsidiara" si ca esentiala in cerceare este asigurarea coordonarii permanente a rezultatelor

partiale obtinute, incadrarea lor organica in situatiile din care fac parte si raportarea lor la

"intregul" social investigat. Ca atare, este nevoie, nu de cercetari intamplatoare de stiinte

sociale, ci de cercetari specializate, coordonate, coerente si continue, doar acestea avand

semnificatie si putand dobandi eficienta stiintifica si sociala, practica, dorita.

Efectiv, realizarea unor astfel de cercetari presupune, ca si conditii esentiale, nu

investigarea de fapte sau de situatii deplin realizate ci, dezvaluirea tendintelor imanente ale

schimbarii, devenirii si dezvoltarii unei situatii, fenomen sau proces social; identificarea unei

"zestre de relatii cauzale" ca premise necesare ale asigurarii caracterului prospectiv al

cercetarii stiintifice care, considera Anton Golopentia , "... trebuie sa prevada, atat cat e

omeneste cu putinta, situatiile viitoare" (32). Prin toate aceste elemente, ele trebuie sa ofere

materialul concret, a cunostintelor si mijloacelor necesare pentru realizarea strategiilor,

politicilor sau programelor de dezvoltare sociale adoptate, deci, sa se constituie ca un

indreptar pentru practica". Pentru a ajunge in stadiul in care sa ii permita sa satisfaca aceste

exigente, cercetarea sociologica trebuie sa nu ramana "... in concretul infinit si in descrierea

retrospectiva"(33), deci sa devina prospectiva. Iar prospectivismul nu poate fi obtinut fara

intemeierea teoretica a cercetarii empirice. Ca atare, dezvoltarea sociologiei ca stiinta reclama


96

si dezvoltarea teoriei sociologice, "teoria vietii de stat", spune Anton Golopentia , ca "zestre

de concentrari asupra unor corelatii si desfasurari dovedite, intr-o oarecare masura, generale,

adica relativ universale si relativ eterne"(34).

Ca atare, preocuparile consacrate imbogatirii teoriei in stiintele sociale, subordonate

exigentelor actiunii de conducere a vietii publice, vor trebui sa constea din coordonarea

stiintelor "exclusiv teoretice" cu cele �“exclusiv istorice" in vederea realizarii unei sinteze

stiintifice ca "reabilitare a ceea ce e teoria si cercetarea concreta in complexul afirmarii

omului in lume"(35). O sinteza care, nefiind livreasca,va trebui sa demonstreze ca,

intotdeauna cercetarea empirica este nationala, iar teoria este relativ universala si ca

"cercetarea este mijloc pentru realizarea unei actiuni mai eficace, teoria - mijloc fara de care

cercetarea nu ajunge la rezultate utilizabile, iar filosofia e un mijloc cu ajutorul caruia poate fi

formulata teoria stiintelor fiecareia din regiunile realitatii"(36).

Cu aceasta ajungem la o noua configuratie a stiintelor sociale si a sociologiei, care nu

mai pot ramane la stadiul de preocupari stiintifice de dragul stiintei, adica de cercetari "fara

destinatar", ci trebuie sa devina stiinte care au un scop si anume, sprijinirea si imbunatatirea

continua a conducerii vietii sociale. De aceea, ele trebuie sa fie, in acelasi timp, stiinte

teoretice si empirice, trebuie sa aiba ca obiect studiul structurilor tipice ale unitatilor sociale,

al corelatiilor dintre elementele componente ale lor si dintre unitatile diferite, studiul

dinamicii proceselor transformarii unitatilor sociale, ca si a regulilor si mijloacelor de actiune,

in vederea realizarii obiectivelor si sensurilor dezirabile ale dezvoltarii societatilor nationale.

Deci, stiinte care studiaza nu societatea in general, in mod generic, ci societati umane

concrete in integralitatea lor, in stransa legatura cu necesitatile solutionarii practice a

problemelor cu care se confrunta aceste societati.

Pentru aceasta, Anton Golopentia considera ca e din ce in ce mai imperios necesara

organizarea cercetarii realitatii sociale in cadrul unor organizatii si institutii specializate,

capabile sa desfasoare investigatii, sa produca si sa ofere date, fapte, informatii si cunostinte

cat mai precise, mai extinse si mai coerente asupra realitatilor sociale nationale si

internationale, necesare conducerii sociale. Mai mult decat atat, aceste institutii trebuie sa fie

in masura sa ofere "produsele" de mai sus in conditii similare in care se asigura "continuitatea

si rapiditatea informatiilor meteorologice", pentru ca "informatiile pe care ele le ofera se

perimeaza nu mai putin repede decat acestea"(37).

Un sistem institutional national creat in acest scop, ar putea cuprinde, intre altele:

- o mare institutie de stat specializata, complexa si bine organizata;


97

- mari institute de cercetare stiintifica;

- rationalizarea si dezvoltarea oficiilor statistice si a sectiilor de informare si

documentare existente in siste mul administratiei de stat;

- organizarea de institute de studii conjuncturale;

- servicii statistice si de cercetare pe langa marile institute de cercetare si unitati

economice;

- servicii de cercetare si informare stiintifica centrale si regionale s.a.

In cadrul intregului sistem sa se initieze si sa se desfasoare investigatii si cercetari

stiintifice empirice, anchete, monografii etc.

Evident ca, atat constructia sistemului institutional al cercetarii cat si continutul

propriu-zis al acesteia, depind de realitatile si necesitatile fiecarui stat sau natiune in parte.

Ceea ce este evident, este faptul ca intregul "arsenal", teoretic si metodologic al cercetarii

realitatii sociale ar trebui sa se perfectioneze in mod esential. Premisele atingerii unui astfel

de obiectiv ar putea sa le reprezinte:

- reconsiderarea raportului dintre preocuparile consacrate elaborarii teoriilor si a

metodelor de cercetare si cele consacrate utilizarii lor pentru lamurirea problemelor

pe care realitatea sociala le ridica in fata conducerii vietii sociale;

- renuntarea la eforturile consacrate "slefuirii si reslefuirii" teoriilor si a indicatiilor

metodice si precizarii sterile a teoriei si metodelor sociologiei, angajarea sociologilor

"tot mai mult pe drumul bun al utilizarii acestor teorii, in vederea lamuririi situatiei prezente

a poporului lor si a lumii atat de confuze a vremii noastre"(38).

Ceea ce insemneaza ca specialistii in studiul societatii trebuie sa isi faureasca sau sa

adopte uneltele metodice si teoretice pentru a contribui la realizarea unor obiective care

transcend stiinta si care raspund exigentelor practicii sociale si, politice si in primul rand,

imbunatatirii continue a conducerii vietii sociale; angajarea cercetatorilor in studierea

nemijlocita, integrala a realitatii sociale, in dinamica sa si formularea de concluzii, teorii,

recomandari, pe baza sistematizarii, analizei si interpretarii materialului faptic acumulat.

Considerate si evaluate, atat in perspectiva istorica, cat si critica, coordonatele

generale ale conceptiei lui Anton Golopentia asupra sociologiei ca stiinta, se va putea dovedi

ca in perioada in care au fost elaborate s-au situat pe cele mai avansate nivele ale dezbaterii

problematicii abordate, in comunitatea sociologica internationala. De asemenea, se va putea

demonstra ca solutiile sugerate de el au o puternica "personalitate" si identitate", care s-au

impus, atat in sferele si cercurile stiintifice internationale care le-au cunoscut, cat si, mai ales,


98

in sociologia romaneasca a vremii. In al treilea rand, este pe deplin evident pentru oricine

urmareste dezbaterile teoretice contemporane din sociologie, ca nici abordarile si nici

analizele, argumentele si concluziile la care a ajuns el, nu s-au perimat. Ci, dimpotriva, ele

dobandesc noi valente si semnificatii, care se cer a fi puse in evidenta.

Aceasta constituie o preocupare asidua a noastra, pe care speram sa o finalizam, odata

cu incununarea efortului pe care il facem, de peste doua decenii, de a repune in circuitul

stiintific, national si international, a intregii opere a lui Anton Golopentia, la adevarata sa

valoare si la dimnsiunile sale reale.


99

REFERINTE BIBLIOGRAFICE:

1. Anton Golopentia -Informarea conducerii statului si sociologia traditionala,(trad neoficiala,mass.,p.27);

2. Anton Golopentia- Informarea conducerii statului si sociologia traditionala,(trad.neoficiala,mss.,p.28);

3. Anton Golopentia - Op.cit., pag.26;








11. Pentru intreaga discutie ce urmeaza vezi "Cele doua incercari de reforma" , din cap.III al lucrarii lui

Anton Golopentia, "Informarea conducerii si sociologia traditionala"

(trad.neoficiala,mss.,pag.29-40);

12. Anton Golopentia - Op.cit., pag.53-54;


14. Anton Golopentia - Op.cit., pag.66-67;


16. Anton Golopentia - Idem, pag.68;

17. Anton Golopentia - "Rostul actual al sociologiei", in "Sociologie Romaneasca", an II,(1937), nr.1

(ianuarie), pag.15;


19. Anton Golopentia - "Informarea conducerii statului si sociologia traditionala "(trad. neoficiala, mss.),

pag.15;


21. Anton Golopentia - Ibidem, pag.16;

22. Anton Golopentia - "Informarea conducerii statului si sociologia traditionala", (trad. neoficiala, mss.),

pag.17;

23. Anton Golopentia - "Rolul stiintelor sociale in noua tehnica administrativa", in "Sociologie Roma-

neasca" , an III, nr.4-6, aprilie-iunie, 1938, pag.246;


25. Anton Golopentia - Ibidem, pag.247;

26. Anton Golopentia - Op.cit., pag.247

27. Anton Golopentia - Ibidem;

28. Anton Golopentia - Rostul actual al sociologiei, in "Sociologie Romaneasca", an II, nr.1, ianuarie

1937, p.14;

29. Anton Golopentia - Informarea conducerii statului si sociologia traditionala (vezi cap. Activitatea

colectivului de informatie, p.69-75);


100

30. Anton Golopentia - Rostul actual al sociologiei, pag.15;

31. Anton Golopentia - Idem;



34. Anton Golopentia - Idem;




38. Anton Golopentia - "Nationalismul" sociologiei romanesti si "empirismul" ei, in "Sociologie Roma-

neasca", an III, nr.10-12, octombrie-decembrie, 1938, pag.602.


101

6. MIRCEA VULCANESCU - SOCIOLOG AL SATULUI ROMANESC SI ISTORIC AL SCOLII SOCIOLOGICE A LUI DIMITRIE GUSTI - Marin Diaconu

In fenomenologia spiritualitatii noastre nationale veacul al XX-lea este si veacul Sociologiei

Romanesti; este momentul in care realitatea romaneasca este investigata sociologic, iar constiinta de sine a

romanilor dobandeste in plus o dimensiune si o intemeiere sociologica. Faza expozitiva a sociologiei in forma

didactic-universitara de la sfarsitul secolului trecut si din primii ani ai celui nou (precedata de cateva descrieri

ale unor realitati sociale, prin Ion Ionescu de la Brad s.a.) este neandoielnic depasita prin lectia-program de

deschidere a cursului de istoria filosofiei grecesti, etica si sociologie, tinuta de Dimitrie Gusti la Universitatea

din Iasi in primavara lui 1910.

De atunci pana azi sociologia romaneasca s-a miscat intr-un autentic spatiu mioritic, in acea devenire

onduliforma teoretizata speculativ de Vasile Conta, cu avantul, regresul si reanvigorarea cercetarilor concrete si

a teoretizarilor sociologice. Etapa clasica a acestei deveniri este situata in perioada dintre cele doua razboaie

mondiale; prin elaborarea unui sistem sociologic original, care constituie un model peren pentru investigarea

realitatii sociale romanesti si teoretizare a rezultatelor, si prin ampla miscare de cercetare monografica a acestei

lumi - de la sat pana la sistemul social national-statal - se constituie scoala sociologica a lui Dimitrie Gusti.

Obiectivul viziunii gustiene si al cercetarilor sociologice concrete il reprezinta "stiinta natiunii" si "reforma

sociala", intru infaptuirea idealului socio-uman elaborat in planul eticului. Prin instituirea scolii lui Dimitrie

Gusti sociologia romaneasca dobandeste constiinta de sine; aceasta va fi respinsa in momentul oficializarii

ideologiei marxiste; cercetarea sociologica este reanvigorata in anii 1960-1970; apoi este orientata predominant

catre aspecte metodologice in anii '80; si iarasi este impulsionata, pe alte fundamente teoretico-ideologice, in anii

'90.

Orientandu-ne catre etapa clasica, in disciplina ce are ca obiect realitatea sociala in integralitatea ei,

spiritul de echipa este mai necesar si mai evident decat in alte preocupari stiintifice, in cele filosofice sau in

cele artistice. Astfel ca obiectul insusi ofera cadrul unei cercetari mult si totodata interdisciplinare, impune

instituirea unei scoli sociologice; aceasta se constituie prin aparitia unei personalitati culturale ca Dimitrie Gusti

si prin sansa formarii unei generatii tinere pornite in cautarea unui ideal cultural (pe fondul unitatii nationale si

statale). Din aceasta generatie s-au inaltat cateva personalitati sociologice.

In cadrul scolii sociologice a lui D. Gusti - singura pana acum in sociologia romaneasca, asa cum in

planul filosofiei singura este aceea a lui Nae Ionescu - distingem intre trei grupuri de cercetatori:

1) intemeietorul scolii - spiritul ei teoretic si organizatoric, creatorul de sistem sociologic, Dimitrie

Gusti;

2) intaistatatorii sai - Mircea Vulcanescu, Traian Herseni si H.H.Stahl; cel dintai este filosoful

scolii, al doilea este teoreticianul sociolog, iar al treilea este metodologul (este vorba desigur de

predominante);


102

3) ceilalti cercetatori - unii dintre ei, mari personalitati in alte domenii: Francisc Rainer, C-tin Brailoiu,

Tudor Vianu, Victor Ion Popa etc., iar altii sunt fie sociologi propriu-zisi ca: Gh. Vladescu-Racoasa, Anton

Golopentia, D. C. Georgescu, C. D. Constantinescu-Mircesti, D. Prejbeanu, Ernest Bernea, Ion Ionica,

Roman Cresin s. a., fie mai cunoscuti - in vreme sau azi - prin substantiale manifestari spirituale in alte

domenii: Paul Sterian, Mac Constantinescu, Floria Capsali, Lena Constante, H. Brauner, D. C. Amzar,

Margareta Sterian, Petru Comarnescu, Emil Cioran s. a.

Dintr-un asemenea cadru general - care formeaza personalitaea si pe care, la randul sau, acesta il

influenteaza - sa orientam atentia noastra catre Mircea Vulcanescu, cel despre care spuneam candva ca este

filosoful scolii sociologice a lui D. Gusti.

MIRCEA VULCANESCU (1904-1952) este o personalitate de tip enciclopedic; s-a impus ca filosof,

sociolog, economist, etician, critic cultural si totodata ca om al faptei, ca profesor, publicist sau administrator

(director general al Vamilor, al Datoriei Publice, subsecretar de stat la Ministerul de Finante in guvernul condus

de Ion Antonescu, intre ianuarie 1941-august 1944); a fost condamnat cu motivatia "criminal de razboi" si dupa

sase ani de inchisoare a murit in temnita de la Aiud.

El a facut parte din primul grup cu care Dimitrie Gusti a pornit cercetarile sociologice, de la studierea

bibliografiei consacrate problemei nationale (in timpul miscarii studentesti din decembrie 1922 pentru "numerus

clausus"), prin discutarea si definitivarea in cadrul seminarului de sociologie a Programului studentesc pentru

organizarea vietii universitare (aprilie - iunie 1923) si a planului de monografie rurala (1924-1925), precum si

participarea la prima campanie monografica, respectiv cea de la Goicea-Mare (1925); in anii urmatori, M.

Vulcanescu a participat la campaniile monografice de la Fundul-Moldovei (1928), Dragus (1929, 1932), Runcu

(1930), Cornova (1931), contribuind la reorganizarea Ministerului Invatamantului, Cultelor si Artelor in timpul

ministeriatului lui D. Gusti, ca si la Asociatia Stiintifica pentru Enciclopedia Romaniei. In acelasi timp, el a fost

asistent de sociologie (1928-1929) si de etica (1929- 1944) al profesorului Dimitrie Gusti, profesor de economie

politica la Scoala Superioara de Asisenta Sociala si de statistica morala la Scoala Superioara de Statistica.

Serioasa cultura filosofica, sociologica si economica a lui Vulcanescu si-a pus pecetea asupra lucrarilor sale de

sociologie, elaborate pe parcursul a doua decenii. Inceputul a fost facut prin teza de licenta Individ si societate

in sociologia contemporana, pregatita sub indrumarea lui Gusti, a continuat printr-o suita de conferinte, studii,

cronici publicate in "Arhiva pentru stiinta si reforma sociala", "Sociologie romaneasca" sau Enciclopedia

Romaniei s. a.

Problematica acestor studii a avut ca obiect fie manifestarile spirituale, fie indeosebi cele economice,

iar modalitatea de realizare a lor a vizat un obiectiv de ordin teoretic propriu- zis sau unul de ordin metodologic;

cel de ordin teoretic a mers de la fundamentele filosofice ale sistemului sociologic gustian la teoretizarea

sociologica nemijlocita. Alaturi de acestea se situeaza ampla expunere a miscarii sociologice franceze din

cronica (de peste 25 p.), consacrata revistei "L'Ann sociologique"; proiectul de reorganizare a Ministerului de

Instructie Publica, Culte si Arte; patrunzatorul studiu (de peste 150 de p.), D. Gusti profesorul (1936);

substantialul studiu de sociologie a razboiului - cum prea putine s-au elaborat la noi -, Razboiul pentru

intregirea neamului, aparut in Enciclopedia Romaniei (Vol. I, 1938, peste 100 de pagini).

Identitatea, singularitatea si exemplaritatea sociologica a lui Mircea Vulcanescu in cadrul scolii

gustiene constau in deschiderea filosofica si cea economica, in seriozitatea si adancimea cugetarii, in orientarea


103

cercetarii sociologice de un model ontologic romanesc prefigurat cu mult inainte si elaborat indeosebi intre

1937-1944), si de o viziune programatica asupra satului si taranului roman. Toate acestea se coreleaza intim cu:

contributia a sistentului universitar la pregatirea tinerilor sociologi, atat la seminar cat si nemijlocit in cercetarile

de teren; cu spiritul lui organizatoric in cadrul Oficiului Universitar, al carui director a fost intr-o vreme; cu

eforturile sustinute pentru constituirea Asociatiei "Enciclopedia Romaniei" (al carei statut l-a elaborat) si pentru

aparitia primelor trei volume (din cele patru aparute, ale monumentalei lucrari, Enciclopedia Romaniei. Cred ca

nu este lipsit de interes sa semnalez si contributia lui Mircea Vulcanescu la promovarea sociologiei si a

rezultatelor cercetarilor concrete in constiinta publica prin cele peste 25 conferinte cu continut sociologic si

economic, rostite in cadrul Institutului Social Roman si al altorinsti tutii (unele dintre ele ramase in manuscris).

Inca din studentie Mircea Vulcanescu este preocupat, in consens cu profesorul Gusti, de sistemul social

in ansamblul sau, de realitatea sociala si de tendintele de evolutie ale acesteia. Pentru examenul de licenta el a

atacat frontal ontologia sociala, cu o problematica centrala a ontologiei: ce este ceea ce este si totodata cum este;

ce sunt individul si societatea ca existenta determinata, ca realitate investigata sociologic. Odata examinate

diverse perspective sociologice si facuta deschiderea catre aceea a lui Dimitrie Gusti, absolventul vrea sa prinda

modul de a fi al societatii, in devenire, printr-o determinare cauzala specifica. Iar de aci, in chip logic, ca

modalitate de rezumare a ontologicului - care este sensul acestei deveniri; altfel spus, in ce consta cauzalitatea

sociala, cum se coreleaza cu teleologia si ambele cu progresul social. Sunt aici problematici eterne ale ontologiei

sociale pe care filosofia spera sa le solutioneze satisfacator pentru spirit prin sociologie, careia i le transfera

odata cu obiectul - existenta societala determinata ca realitate sociala. Totodata, sunt problematici amplu expuse

in o serie de sisteme filosofice si in toate cele sociologice, a caror autoclarificare prezinta pentru Mircea

Vulcanescu semnificatia unui program de lucru.

Intr-un limbaj aflat inca in cautarea unei identitati proprii ca expresie lingvistica a cautarii teoretice (in

care se afla intr-o anume masura Gusti insusi), Mircea Vulcanescu degajeaza cateva concluzii, din formularea

carora preluam aci cele ce urmeaza: "Credem ca trebuie sa deosebim intre devenirea sociala a comunitatilor si

aceea a societatilor, in primele predominand cauzalitatea naturala (fizica, fiziologica si psihologic-

individuala), in cele din urma predominand motivarea morala. Sociologia va avea deci sa priveasca problema

din acest indoit punct de vedere, fara ca totusi sa confunde problemele sale cu ale eticii, care pune norme, sub

forma genezei si a dezvoltarii vointei sociale. Toata problema devenirii sociale sta aci: degajarea vointei

sociale din conditiile cadrelor si determinarea felului in care aceasta vointa prezida tipurile de societate.

Aceasta concluzie este insa un program de sociologie generala ce nu mai poate fi tratat aci" (ms., p. 3). De la o

asemenea determinare a ceea ce este si cum este, Vulcanescu abordeaza, cum spuneam, si problematica sensului

devenirii, a progresului social pe care il concepe ca "deosebit de evolutie prin aceea ca cuprinde nu numai o

explicare, ci si o apreciere a devenirii" (ms., p. 3). In multimea doctrinelor politice, Mircea Vulcanescu

identifica trei tipuri: conservatorism, reformism si revolutionarism; dintre acestea, el opteaza pentru

"progresistul reformist", intrucat "pare a tine cumpana intre ceilalti".

Iata asadar gandul studentului pe urmele gandului profesorului, concepand in mod unitar societatea ca

obiect al investigarii sociologice, al optiunii politologice si al normarii etice, sub un imperativ umanist.

Perspectiva teoretica, "speculativa" avea sa fie verificata si imbogatita prin cercetarile sociologice

concrete care vor fi declansate peste doar cateva luni; in timpul pregatirii lucrarii de licenta Mircea Vulcanescu


104

participa si la intocmirea planului pentru cercetarea monografica sateasca, imbinand viziunea teoretica cu

proiectarea ei intr-un model concret.

Realitatea romaneasca fundamentala sub aspect comunitar este satul, comunitatea sateasca, atat prin

istoria ei bimilenara, cat si prin ponderea ei economica, demografica s. a., in sistemul social romanesc al

perioadei interbelice. Pentru Mircea Vulcanescu ea este totodata "adevarata Romanie" (spre deosebire de

"Romania oraselor", cu o serie de trasaturi inautentice pentru roman), prin substanta ei umana si prin menirea

istorica de a potenta lumea romaneasca in umanitate.

In lucrarile lui Mircea Vulcanescu investigarea satului romanesc se intinde pe o arie diversa si vasta, de

la extensiv la intensiv, de la particular la general, de la atipic la tipic, de la concretul tipic la general. Vulcanescu

se apropie de sat, de sateni in spiritul scolii gustiene, la a carui constituire participa nemijlocit, cu rabdare,

intelegere, coparticipare - ca traire nemijlocita a vietii satului, precedata si insotita permanent de un cursiv

proiect sociologic, de o teorie sociala si de o metodologie de lucru; obiectivul il reprezinta cautarea, conturarea,

propunerea unor solutii integrate unui proiect de reforma. Altfel spus, el se straduieste sa prinda firea, sa citeasca

"semne", sa descifreze generalul, sa intrevada tendinte si sensuri de evolutie, spre a prinde si a dezvalui

semnificatii.

Ca sociolog Mircea Vulcanescu este interesat de "garderoba d-nei Cioroianu" si totodata de tipurile de

sateni ("primitiv", "emancipat" si "adventist") din Goicea-Mare. Caci iata in ce context plaseaza el concretul

numit aci: "<<superioritatea>> [tipu lui <<dezrobitului>>", unul dintre tipurile culturale stabilite printre sateni -

nota M. D.], pare a insemna identificare cu burghezia oraseneasca, cu care de altfel tine contact cultural

necontenit, de la care primesc valori, prin care apoi exercita o sugestie continua asupra satului in genere.

(Garderoba d-nei Cioroianu). Acest tip ar trebui studiat mai pe indelete, constituind un exemplu interesant de

diferentiere suprastructurala, fiind un simptom de progres social (relativ, fireste) pentru sat prin stimulare si

oferind ocazii (ca sa nu zic drame) de dezadaptare sociala de la conditiile vietii de sat". (Cateva observatiuni

asupra vietii spirituale a satenilor din Goicea-Mare; in "Sociologie Romaneasca", nr. 3-4, 1990, p. 366).

Tot astfel si alt fel peste cativa ani, la Dragus - dupa studiile pariziene, cand constiinta sociologica se

adanceste, inca si experienta cercetarilor monografice ale scolii gustiene se imbogateste -, Mircea Vulcanescu

identifica dintru inceput: "Fundamentul vietii economice a satului Dragus este gospodaria. Gospodaria este

comunitatea de lucru a familiei. Gospodaria se deosebeste sociologiceste de o intreprindere capitalista prin

aceea ca ..." ( Morfologia vietii economice a satului Dragus; ms., p. 1) - si oprim aici ilustrarea, retinand

modul de identificare teoretica a unei realitati economice. Si continua cu analiza gospodariei; "Elementele

esentiale sunt: a) grupul familial; b) pamantul; c) casa /.../" (ms.,p. ); apoi, fiecare element este descris in

componentele, relatiile si interactiunile sale.

Concretul purtator de semnificatie este ilustrat pana si prin cuvintele satenilor, graitoare, expresive,

privitoare la o trasatura a constiintei economice dragusene: "Ideea de castig e aproape necunoscuta. Interesanta

este conceptia lor despre Bolta, care da bani fara dobanda, ca o adevarata societate de ajutor mutual a satului:

a) Cumperi - fara sa platesti;

b) Tii - fara dobanda;

Consumul apare, astfel, mai curand ca un fond vecinal pe intreg satul, decat ca o << afacere>>. Cand se discuta

de banca - ce da cu camata - si de consum, toti opozantii strigau: << Dar nu e tot aia. Banca ia pertente si Bolta


105

nu >>..."(ms., p. 4). Iata-l dar pe sociolog cum se misca intre teoretic si empiric, intre specu lativ si literar, intre

general si particular in sensul clasic aristotelic al conceptelor.

Ceva mai mult. Cercetarea satului Dragus ii permite lui Mircea Vulcanescu atat o determinare teoretica

asupra vietii dintr-un sat ardelean din zona Fagarasului (asemanator ca sat si totodata mult deosebit de Goicea-

Mare, de Cornova sau de Fundul- Moldovei), precum si o observatie metodologica privitoare la continuitatea si

intensitatea cercetarii unei unitati sociale. "L-am cercetat [Dragusul] insa in doua randuri. Intaia oara in 1929,

a doua oara in 1932, cu gandul de a intregi insemnarile din 1929. Cercetarea vietii economice a Dragusului la

trei ani departare are foloasele si neajunsurile ei. Trei ani inseamna, in viata Dragusului care pleaca, sistemul

culturii pe trei tarlale, in seamna regasirea fiecarui soi de cultura-n acelasi hotar, adica putinta de comparatie

intre cicluri. Dar ea inseamna si neputinta urmaririi variatiilor acestei vieti de la un an la altul, in interiorul

fiecarui ciclu, sub influenta schimbarii culturilor de hotar. Caci aceste hotare nu sunt nici deopotriva de intense,

nici deopotriva de [productive (?)]. Pentru a putea lamuri deplin viata economica a unui sat care, la fel cu

Dragusul, are culturi umblatoare, cercetarile acestea ar trebui purtate de-a lungul unui ciclu intreg, adica vreme

de trei ani, unul dupa altul. Mi-e limpede in minte acest neajuns. Dar n-am ce face. Il insemn aci, pentru acei

care vor relua candva cercetarea acelorasi stari sau a altora asemanatoare, multumindu-ma de asta data cu ce am

putut reconstitui indirect, din spusa altora, despre aceste variatii". ( Viata economica a satului Dragus; ms., p.

2).

Astazi un asemenea principiu tine de evidenta (dobandita prin manuale, tratate, studii), dar nu era tot

pe-atat de evident si-n anii '30, ani ai cautarilor, ai edificarii teoreticului prin cercetarea empirica, ai trairii

nemijlocite a principiilor care se infiripau, se conturau atunci, ani ai clarificarii ca autoclarificare. (Mi se pare

absurd sa incerci azi o identificare exacta a ipotezei clare cu care a pornit Gusti catre Goicea Mare - desi avea un

plan -, tot pe atat de absurd cum ai pleca azi la Bals fara o ipoteza privitoare la procesul de urbanizare, sa zicem.)

De la "cateva observatii asupra vietii spirituale a satenilor din Goicea-Mare" si "morfologia vietii

economice a satului Dragus", in chip necesar, firesc, sociologul M. Vulcanescu face un prim mare salt, catre

"structura calitativa a economiei autarhice", iar de aci catre "gospodaria taraneasca si economia capitalista" (ca

sa folosesc titluri graitoare ale cercetatorului satului romanesc). Acest salt are o mai complexa determinare decat

cerintele cercetarii sociologice concrete si influenta gustiana.

Deschiderea lui Mircea Vulcanescu catre gospodaria taraneasca isi are conditionarea atat in influenta

exercitata de profesorul Gusti cat si - dupa marturisirea, dintru inceputul con ferintei Gospodaria taraneasca si

economia capitalista - in "ideile calauzitoare ale gandirii sociale a profesorului Nae Ionescu: realismul politic,

ideea unitatii structurale, care a dat nastere autohtonismului ca triplu curent: ortodox, monarhist si taranist,

precum si metodei corelatiilor prin care ne putem ridica de la fapte la structura esentiala in care sunt date aceste

fapte"; iar a treia influenta este aceea exercitata de gandirea lui Virgil Madgearu, cel care "cel dintai a pus in

publicistica romaneasca problema unei teorii specifice a economiei taranesti". (Peste ani, la randul sau, Virgil

Madgearu marturisea ca cel care i-a inteles cel mai bine gandirea sa economica a fost Mircea Vulcanescu - cel

care va scrie mai tarziu patru articole despre economist; si poate ca Mircea Vulcanescu l-a inteles mai bine decat

altii pe Virgil Madgearu tocmai intrucat nu l-a privit numai dinspre economia politica, ci dintr-o perspectiva

teoretica mai larga, integratoare, aceea sociologica. Despre acestea, si altele desigur, cu un alt prilej, cand va


106

trebui sa ni-l apropriem pe Mircea Vulcanescu si ca economist. Deocamdata il urmarim in preocuparile lui de

sociologie economica.)

Iata asadar un mod propriu de a fi al sociologului Mircea Vulcanescu, in care cercetatorul realitatii

sociale este dublat si triplat de filosoful social si de economist (cum nu este altul, cel putin in cadrul scolii

sociologice a lui Dimitrie Gusti).

Identificarea specificului gospodariei taranesti fata de intreprinderea capitalista cu privire la marimea

proprietatii, intensitatea muncii si folosirea uneltelor de productie) si a interdependentei gospodariilor taranesti

ii permite conferentiarului sa surprinda modul propriu de a fi al taranimii in raport cu proletariatul industrial si

cu burghezia.

Viziunea sociologica a lui Mircea Vulcanescu se situeaza la confluenta filosofiei sociale (ea insasi

integrata filosofiei generale, ontologiei si epistemologiei) cu sociologia generala. Totodata, acestea se intemeiaza

pe generalizari asupra datelor pozitive obtinute din investigatiile sociologice concrete si pe metoda

fenomenologica, care in acei ani se impunea in filosofia europeana; Vulcanescu va folosi metoda

fenomenologica si in plasmuirea modelului ontologic din Dimensiunea romaneasca a existentei.

In realitatea sociala Mircea Vulcanescu identifica structura de clasa a sistemului capitalist, cu opunerea

hotarata intre burghezie si proletariat (parca stim si de altundeva despre "conflictul social", cu conceptul

vulcanescian) si cu pozitia specifica a taranimii, evidentiata de altfel de o serie de politologi. Surprinde totusi

intr-o gandire integralista ca aceea a lui Vulcanescu - cu riscul asumat al unei optiuni traditionaliste - afirmatia

lui ca "opozitia burghezie - proletariat este, sociologiceste, in afara si peste taranime. (...) Taranimea

efectiva zic, ajunsa la carma statului printr-un partid care pretinde ca o reprezinta, nu poate fi interesata de

antagonismul social dintre burghezie si proletariat altfel, decat in sensul unei incercari de atenuare a

conflictului dintre cele doua clase, cu scopul de a pastra nevatamata forma ei specifica de viata

taraneasca". (Burghezie, proletariat si taranime. Scurte consideratiuni sociologice; in "Cuvantul", an VIII,

nr. 2720, 16 noiembrie 1932, p.1).

O asemenea pozitie este explicabila pentru un ganditor care nu credea in dialectica hegeliana (cum o

marturisea expres, candva, Constantin Noica), desi se folosea de dialectica raportului dintre stapan si sluga din

Fenomenologia spiritului. Tot astfel, intru perpetuarea "vietii taranesti", pleda pentru "atenuarea conflictului",

dar nu pentru sfaramarea lui - si astfel eticianul Vulcanescu nu ajungea pe pozitia idealului umanist kantian de

infaptuire a omului ca scop suprem al omului.(O opunere deschisa fata de filosoful din Königsberg va promova

Mircea Vulcanescuprin lectia de deschidere a cursului de etica, predata studentilor sai in toamna anului 1943,

chiar in timpul in care trupele germane se aflau la Bucuresti, iar asistentul de etica era si membru al guvernului

antonescian !)

Ca orice doctrinar, Mircea Vulcanescu crede in viabilitatea si vitalitatea propriilor idei, incat in viziunea

lui, "taranimea, cu toata incapacitatea ei politica activa, nu este totusi - cum pretind unii - o clasa la remorca

proletariatului industrial si nici o clasa la remorca burgheziei. Ci o clasa care arbitreaza efectiv conflictul

dintre acestea", (Ibidem). Realismul impus de politologie ii cere sa precizeze imediat: "Vorbesc aici in teorie;

dar, privite cu amanuntime, lucrurile s-ar dovedi adevarate si in fapt, cu toate lucrurile comune contrarii cari

circula asupra subiectului astazi", (Ibidem).


107

O asemenea concluzie este una strategica, de tip politologic. Or, realitatea (imediata) cere sociologului

si o solutie nemijlocita, practica. Iat-o in finalul studiului Excedentul populatiei articole si perspectivele

gospodariei taranesti: "Oricum ar fi, solutia problemei ce ne-am pus, apare clara:

Modificarea echilibrului de exploatare a solului romanesc nu poate fi facuta decat prin variatia

factorului tehnic: prin modificarea organizatiei economice si tehnice a activitatii gospodaresti. Aceasta

modificare cuprinde:

1) Transformarea exploatatiei agricole taranesti din exploatatie precumpanitor cerealiera in

exploatatie de soiuri variate de cultura, in special plante industriale (...);

2) Zootehnicizarea exploatatiei agricole;

3) Sporirea productivitatii materiale prin intensificarea muncii, deprinderea tehnicilor noi si

imbunatatirea inventarului; (...);

4) Organizarea cooperativa a productiei (...);

5) Organizarea cooperativa a desfacerii produselor (...).

In aceste conditii, care, pentru a deveni solutii concrete, ar trebui cercetate fiecare in amanunte in cadrul

diferitelor regiuni si al diferitelor tipuri de loturi, s-ar putea intrevedea consolidarea micii exploatatii romanesti

intr-un timp nu prea departat.

Nu este poate o solutie definitiva, dar e fara indoiala o solutie practica, de natura sa atenueze sensibil

efectul schimbarilor de structura sociala ce ar putea rezulta din adoptarea celorlalte.

Singur timpul ii poate masura eficienta. (in "Sociologie romaneasca", an II, nr. 2-3, februarie-martie

1937, p. 100).

Pana sa instituie si sa masoare o asemenea solutie, timpul se rostogoleste catre razboiul mondial, in care

sistemul romanesc este inegrat existential. Si tot timpul - sau in timp - se conserva si lumea romaneasca, cu

gospodaria ei taraneasca.

Asupra problematicii gospodariei taranesti Mircea Vulcanescu va reveni peste cativa ani, in 1942,

solicitat de Sabin Manuila pentru a conferentia in fata lucratorilor de la Institutul Central de Statistica. Pentru

lumea satului gospodaria este unitatea sociala fundamentala, in care taranul se naste, traieste si moare, unitate de

productie si de consum, de instructie si de educatie, este comunitatea de viata. "Gospodaria este un grup de

oameni constituit de obicei dintr-o familie care lucreaza ca sa-si asigure, prin munca laolalta, subzistenta, traind

in aceea si casa, impartind aceeasi hrana, in acelasi ceaun, acelasi produs de mancare, muncind intr-o impartire

si o organizatie de munca, fie in padure, fie la vite, fie la munca campului, sub conducerea sefului, care este si

parintele familiei", (Gospodaria taraneasca si problemele pe care le pune statisticienilor; in

"Manuscriptum", an XXVII, nr. 1-2, 1996).

De data aceasta vorbeste mai degraba economistul si administratorul, astfel ca si concluziile nu mai

vizeaza o transformare mai profunda sau o reforma in sistemul social, ci mai degraba este formulata cerinta

adaptarii gospodariei taranesti la coordonatele unitatii capitaliste. Spre aceasta il impinge constatarea ca

productivitatea muncii in agricultura a scazut fata de aceea dinainte de razboi cu 67 % . Taranul improprietarit

dupa razboiul mondial a muncit doar atat cat i-a trebuit ca sa traiasca cu putin mai bine decat inainte de razboi.

Incat, "in aceasta apreciere a rezultatului reformei agrare vina este ca cel care a facut reforma n-a constituit din


108

taran un fermier, ci un gospodar cu sistemul lui de judecata. Daca vorbim de ridicarea taranimii, pentru a ajunge

la aceasta nu este posibil sa o facem decat prin ridicarea exigentelor standardului lui de viata. Numai in masura

in care facem pe taran mai dornic de o viata mai buna in viata obsteasca, numai cand ii ridicam nivelul

exigentelor lui, atunci isi intensifica munca", (Ibidem, p. 30-31).

Ca economist si ca functionar superior (doar era subsecretar de stat al Finantelor), Mircea Vulcanescu

stabileste factorii principali prin care se poate intensifica munca sateanului: dobanda si fiscul. Intrebarea si-o

pune acum in forma optiunii clare pentru modul de viata capitalist: "Putem transforma un gospodar intr-un

capitalist ?". Si raspunde indata, spre sfarsitul conferintei: "Speram ca cativa se transforma, dar puterea

corelativa este ca o parte din taranime devin palmasi si ne pomenim cu un conflict social, si, daca vrem sa

evitam aceasta disolutie a reformei agrare, se pune problema cum impacam judecata individualista cu nevoia

pentru economia generala ca sa produca mai mult. Raspunsul este in doua feluri: intensificand munca, fara a o

ingreuna, prin sporirea inventarului optim al gospodariei, si, al doilea, ridicand pe cale ideala nivelul exigentelor

pe care omul trebuie sa le dobandeasca de la viata", (Ibidem, p. 31).

Obiectivele "arhivei sociale" gustiene au fost "stiinta" si "reforma sociala". Iar una dintre marile

institutii asupra careia si-a proiectat Dimitrie Gusti obiectivul reformei a fost Ministerul Instructiunii. De fapt,

cateva institutii au intrat in raza proiectelor si actiunilor lui Gusti, la loc de frunte situandu-se Radiodifuziunea

Romana, Ministerul Instructiunii, Fundatia Regala (cu ansamblul unitatilor sale, pana la caminele culturale

satesti), Muzeul Satului, Serviciul Social, Academia Romana (vezi discursul de receptie Fiinta si menirea

academiilor, rostit in vara lui 1923; venerabila institutie era deja "osificata" in preocuparile ei aproape exclusive

privitoare la limba si istoria romanilor, si numai printr-o reforma profunda ar fi putut deveni adevarata cupola a

culturii nationale), Consiliul National pentru Cercetare Stiinifica si chiar pana la Institutul Social al Natiunilor

Unite.

Contributiile substantiale ale lui Mircea Vulcanescu au fost la proiectul pentru reorganizarea

Ministerului Instructiunii, la activitatea Fundatiilor Regale (indeosebi ca membru al Comitetului pentru

premierea tinerilor scriiori needitati; vezi premierea unor Constantin Noica, Emil Cioran sau Eugen Ionescu) si

la Asociatia Stiintifica pentru Enciclopedia Romaniei.

Pentru a reforma Ministerul Instructiunii, o echipa condusa de ministrul Dimitrie Gusti a intreprins o

vasta ancheta asupra institutiilor scolare romanesti; rezultatele acesteia, impreuna cu proiectul de reorganizare

au fost publicate in masivul volum (de peste 1500 p.), Un an de activitate la Ministerul Instructiei, Cultelor

si Artelor. 1932-1933, (Bucuresti, Institutul de Arte Grafice "Bucovina", 1934). Aci Mircea Vulcanescu a

publicat studiul Reorganizarea Ministerului de Instructie Publica, Culte si Arte si transformarea lui intr-

un Minister al Culturii Nationale (Referat general), in vol.cit., p. 1039-1125).

Prin cercetarea datelor statistice, a unei anchete privitoare la starea reala a invatamantului romanesc si a

activitatii culturale, a numeroase rapoarte, referate, memorii, proiecte s. a., prin cunoasterea unor diverse pozitii

teoretice si politice asupra doctrinei si legislatiei scolare, a viziunii sociologice a profesorului Gusti asupra

culturii si a statului culural, Mircea Vulcanescu este cel care intocmeste referatul general, de sinteza asupra starii

reale a invatamantului, cultelor si culturii; in referat accentul cade pe fundamentarea teoretica si pe modalitatea

concreta de reorganizare a ministerului acelui moment si transformarea lui in Ministerul Culturii Nation ale.


109

Desigur, acel material documentar si o serie de generalizari sau teoretizari intereseaza in chip esential

pe istoricul invatamantului, al culturii romanesti in general; iar istoricul sociologiei romanesti retine indeosebi

fundamentele si cadrul teoretic general al reorganizarii propuse.

Referentul Vulcanescu evidentiaza, printre altele desigur, neomogenitatea atributiilor ministerului:

"1) administrarea, pentru invatamantul de stat; 2) supravegherea, pentru cel particular si culte; 3)

reprezentare si control fata de culte; 4) incurajare, ajutor si indrumare fata de arte" - (p. 1051) si diversitatea

conceptiilor privitoare la interventia statului in invatamant, culte si cultura ("atitudinea statului roman fata de

diferitele forme ale activitatii culturale, concretizate in legile speciale ale invatamantului, ale cultelor si artelor,

la momente diferite si sub imperiul unor necesitati politice diferite poate fi calificata de hibrida" - (p. 1052).

Cultura este unica, statul este unul, astfel ca si legislatia trebuie sa fie unica; obiectivul ei trebuie sa fie

asigurarea caracterului unitar al celor trei mari institutii si activitati culturale: invatamant, culte si arta. "Aceasta

unificare nu se poate face insa decat redefinind misiunea de ansamblu a Ministerului Instructiunii Publice,

Cultelor si Artelor in sensul contopirii acestor trei manifestari ale vietii culturale de care statul a fost condus -

istoriceste - a se ocupa la epoci deosebite, in masura deosebita si sub infleunta unor imprejurari deosebite - intr-

un singur concept care le subsumeaza logic si sociologic, si anume conceptul de cultura.

Transformand astfel Ministerul <<Instructiunii Publice, al Cultelor si Artelor>> intr-un <<Minister al

Culturii>>, nu-i atribuim in fapt o misiune noua, pe care sa nu o fi indeplinit mai dinainte, ci numai ridicam in

constiinta autoritatii de stat ideea comuna care leaga organic intre ele aceste activitati aparent deosebite, dandu-

le un scop unic intr-o varietate de forme, si anume acela al promovarii finalitatilor superioare ale natiunii.

Singura, aceasta idee de cultura poate justifica alaturarea intr-un acelasi minister a celor trei elemente

care compun obiectul preocuparilor lui actuale: invatamantul, cultele si artele, cu toate originile lor diferite si

toate manifestarile lor uneori convergente alteori antagoniste in istoria acestui neam.

Si tot ideea de cultura este aceea care, ingaduind intelegerea relatiilor exacte dintre ele, permite

infaptuirea unei organizatii de continuitate care sa asigure solidaritatea lor cu destinele acestui neam, pastrand

fiecare specificitatea ei proprie", (p. 1053).

O alta idee pe care Mircea Vulcanescu o argumenteaza - din perspectiva sociologica si politica - este

aceea ca denumirea sa fie Ministerul Culturii Nationale, nu al culturii in genere, cu obiectiv de promovare a

valorilor nationale, care sa se armonizeze cu "tendintele de dezvoltare culturala specifica a populatiilor etero-

etnice, dar in cadrul impus de necesitatea asigurarii unitatii politice a neamului romanesc" (p. 1056) si cu

promovarea valorilor universale ale umanitatii.

Odata stabilit cadrul teoretic, referentul se ocupa de "organizarea conducerii Ministerului". Iar

sociologul stabileste structura organizatorica si principiile conducerii prin analiza conceptului de conducere.

Avem aci un intreg sistem de principii si norme, o veritabila lectie de praxiologie, din care preiau doar

determinarea definitorie:

"A conduce institutia inseamna in primul rand a concepe, in al doilea rand a hotara si in al treilea rand a

controla executia hotararilor privitoare la activitatea acestei institutii.

A concepe inseamna a fixa scopurile actiunii si mijloacele de realizare a lor; adica a te informa asupra

nevoilor, a studia felul in care aceste nevoi ar putea fi satisfacute, a intocmi programe de actiune, a organiza


110

elementele care vor contribui la realizarea lor: personal, material, mijloace financiare si a coordona actiunea lor

in timp si in spatiu.

A hotara inseamna a te opri la un plan determinat si a ordona diferitele elemente care colaboreaza la

executarea lui sa implineasca operatiunile prevazute in acest plan, in ordinea anume indicata de el.

A controla inseamna a verifica daca fiecare element executiv si-a indeplinit misiunea, pentru a-si putea

da seama imediat de situatia creata, de succesul sau de esecul lor si a hotara imediat masurile de luat fata de noua

situatie.

Dintre aceste trei puncte care asigura unitatea de vointa [vezi rolul vointei in dezvoltarea sociala, dupa

sistemul sociologic al lui Dimitrie Gusti - nota M. D.] a sefului una singura este nedelegabila. Intr-adevar, seful

poate fi ajutat atat in activitatea de conceptie, de catre organele consultative, cat si in cea de supraveghere a

executiei de catre organele de control. Singura functiunea hotararii nu poate fi trecuta altora. Chiar atunci cand,

in sfere limitate de actiune, dreptul de hotarare partiala trece asupra altora, seful pastreaza dreptul sa impuna

tuturor organelor subalterne propria lui hotarare, in orice faza a operatiilor de executie si oricare ar fi

convingerea intima a acestora", (p. 1059).

O asemenea argumentare filosofica si sociologica, dublata de o intemeiere sociologica si politologica a

proiectului de reforma - care n-a fost sa fie si intr-o forma reala, institutionala ! - ne duc cu gandul catre

caracterizarea pe care Thomas Masaryk o facea lui Mircea Vulcanescu chiar in acei ani, intr-o scrisoare catre

Virgil Madgearu din 9 aprilie 1933. Filosoful, omul politic Masaryk, in urma unei cunoasteri nemijlocite si a

studierii unui raport scris de Vulcanescu, il vede pe acesta ca "remarcabil specialist, economist si filosof", dotat

cu o prodigioasa inteligenta, "una dintre cele mai vii si mai bine dotate, rasarita in epoca noastra din acest colt al

vechii noastre lumi, atat de bogata deja in valori si personalitati, in fenomene si miracole"; intr-o formulare

sintetica, Mircea Vulcanescu i apare praghezului ca "Print al Spiritului, ale carui clarviziune, subtilitate ca si

precizie nu sunt egalate decat de marea sa inima si de frumosul si nobilul sau caracter". (Thomas Masaryk

catre Virgil Madgearu, in "Sociologie romaneasca", nr. 3-4, 1990, p. 231).

De la unitatea economica de baza a vietii satului romanesc - prin conjugarea cu contributiile celorlalti

cercetatori, care au prins alte aspecte, alte cadre si manifestari sociale - si prin eforturile de reorganizare a

catorva institutii sociale, la loc de frunte situandu-se Ministerul Instructiunii Publice, in cadrul scolii sociologice

a lui Dimitrei Gusti se face saltul catre cupola care este "stiinta sociologica a natiunii". Iar expresia materiala si

spirituala a acestui salt este Enciclopedia Romaniei. Daca n-a fost sa fie Ministerul Culturii Nationale, in

schimb a fost sa fie (cat a fost sa fie !) Enciclopedia Romaniei !

Dupa 1932 Mircea Vulcanescu este castigat tot mai mult de problematica generatiei si aceea a

modelului ontologic romanesc, de filosofia religiei si de istoria filosofiei, iar in administratie de functia de

conducere a Vamilor sau a Datoriei Publice. El nu mai participa la activitatea echipelor monografice care

intreprind cercetari sub egida Fundatiilor Regale. Experienta dobandita in decursa de 5-7 ani (nu a participat la

campaniile monografice din 1926 si 1927), impreuna cu aceea de la proiectul pentru reorganizarea Ministerului

de Instructie Publica ii erau relativ suficiente pentru a trece la o noua faza, la privirea sociologica integrala

asupra realitatii romanesti, intr-o lucrare monografica cu caracter enciclopedic, de ample proportii.


111

La organizarea, realizarea si publicarea Enciclopediei Romaniei Mircea Vulcanescu isi da una dintre

marile dimensiuni ale personalitatii sale. Pentru o buna reusita era nevoie de organizarea, conducerea si

finantarea unei mari intreprinderi care a fost Asociatia Siintifica pentru Enciclopedia Romaniei.

In organizarea asociatiei, in elaborarea si publicarea Enciclopediei Romaniei scoala sociologica a lui

Dimitrie Gusti si-a dat masuraei cea mai inalta. Se stie ca s-au propus diverse denumiri ale acestei scoli

sociologice (nu s-a pus la indoiala conceptul de scoala ), dintre care mai des folosite sunt scoala monografica de

la Bucuresti, scoala monografica a lui D. Gusti, scoala sociologica de la Bucuresti sau chiar "vechea scoala a

<<monografiilor sociologice>>" (cum o denumeste intr-un subtitlu H. H. Stahl; doar ca nu stim care este " noua

scoala ") s. a. Nu inteleg de ce trebuie sa evitam deliberat (sau poate ca inteleg !) numele lui Dimitrie Gusti, de

departe spiritul tutelar - de la Idee, prin teorie si metodologie (sistemul sociologic propriu), pana la organizare,

formare a cadrelor, cercetare concreta si pana la valorificarea rezultatelor pozitive prin "Arhiva pentru stiinta si

reforma sociala", "Sociologie romaneasca", Institutul Social Roman, lucrari (colective sau personale) tiparite,

conferinte, publicistica, filme, propaganda in plan international etc.

Cred ca cea mai potrivita (si cinstita, deci morala) denumire este aceea de Scoala sociologica a lui

Dimitrie Gusti. Nu "... de la Bucuresti", intrucat obiectul cercetarii intreprinse de scoala este intreaga realitate

romaneasca; nu "... monografi ca", intrucat multe cercetari sociologice au caracter monografic, sau se vor mai

face si-n viitor, pe alte fundamente teoretico- metodologice s. a. Ceva mai mult, chiar conceptul de monografie

ar trebui inteles intr-un sens mai larg decat intelegerea curenta, caci nu doar unitatea sociala ca sat poate

constitui obiectul unei cercetari cu caracter monografic, ba inca si o zona social- istorica, sau intreaga

comunitate romaneasca, sau chiar gospodaria taraneasca din planul national. Asa cum, in ordinea literara sau in

cea filosofica se pot elabora monografii despre Eminescu sau despre Nae Ionescu (cand se va elabora !), inca si

despre clasicism sau despre trairism, ori despre conceptul de adevar, si s-ar putea continua cu concretizarile,

daca nu ne-am indeparta prea mult de obiectul reflectiilor din aceste pagini.

Unitatea sociala ce constituie obiectul "Enciclopediei Romaniei" este realitatea, comunitatea

romaneasca integrala. La Asociatia Stiinifica pentru Enciclopedia Romaniei Mircea Vulcanescu intocmeste

statutul, este administrator, membru in comitetul de redactie (nici una dintre functii nefiind doar onorif ica),

participa cu studiul Razboiul pentru intregirea neamului si cu prezentarea "infatisarilor sociale" ale judetelor

Alba si Mehedinti.

Privit in sine, studiul Razboiul pentru intregirea neamului este o micromonografie (de peste o suta

de pagini) a participarii Romaniei, indeosebi sub aspect militar, la conflagratia mondiala. Chiar astfel privit,

avem aci un studiu de sociologie a razboiului, in care confruntarea armata este analizata pe fondul general al

realitatii romanesti si prin corelare cu statutul ontic al romanului. Pornind cu Pregatirea razboiului ("curentele

opiniei publice", "organizarea armatei romane" sau "planul romanesc de operatii" s. a.) si ajungand la Victorie

("rasturnarea soartei armelor", "pornirea provinciilor romanesti" s. a.), pentru ca autorul sa faca incheierea prin

cateva "consideratii generale asupra razboiului romanesc", " <<norocul romanesc>>" si prin "dreptatea

Dumnezeiasca". Iata aci o valoroasa sinteza ce depaseste cu mult cadrul istoric si cel sociologic: "Mai presus de

toate insa trebuie amintit ca factor dominant al victoriei ceea ce s-a numit <<norocul romanesc>>.

<<Norocul>> acesta nu trebuie insa inteles ca un capriciu al intamplarii, ci ca un resort ascuns, care

impinge toate asezarile lumesti spre matca firei lor adevarate.


112

Pe planul existentei firesti si al faptelor exacte, el este o imbinare de insusiri sufletesti, cu situatiuni

locale si cu imprejurari istorice nemaiantalnite nicaieri. Este poate in darjirea cu care omul, aparand pamantul

tarii isi apara tarina proprie. E poate interesul vecinilor poftitori, de a nu se lasa unul pe altul sa sentinda asupra

noastra. E de asemeni insusirea unui neam care nu face din stapanirea lui un mijloc de apasare a altora, ci un

prilej de inaltare spirituala a omului si de dezvoltare libera in starea lui launtrica. Este poate mestesugul de a te

pleca imprejurarilor, fara a renunta la infaptuirea idealurilor tale. Este desigur cumintenia de a te increde sortii,

unita cu indarjirea de a nu renunta la nimic din ceea ce este esential fiintei tale. Este in sfarsit rabdarea de a

pandi vremea, pana in ceasul implinirii, unita cu neastamparul de a cadea cu greutate in cumpana clipei

hotaratoare.

Toate aceste virtuti ale pamantului, ale omului, ale sufletului si ale intocmirilor vietii romanesti de

totdeauna au contribuit laolalta pentru a ne scoate biruitori din incercare. Unitatea geografica a pamantului

romanesc, unitatea etnica a formelor de viata, a limbii, a obiceiurilor in care traieste imensa majoritate a acestui

popor au contribuit in aceeasi masura ca vitejia militara sau ca abilitatea poliica ce stie sa foloseasca

imprejurarile la infiriparea unitatii nationale.

Astazi, cand asupra tuturor acestor lucruri se poate rosti o judecata obiectiva, cuvine-se sa le pretuim

pe toate, potrivit valorii lor si sa cautam sa le adancim cunoasterea, pentru a le putea mobiliza din nou in ceasul

in care imprejurarile ar putea sa ne ceara noi jertfe pentru apararea lor. Dar mai ales se cuvine sa le adancim si sa

le inflorim in creatiuni de bucurie si cultura umana, care sa faca din felul si din firea omului roma nesc un

indreptar atat de temeinic, incat nici o vicisitudine a acestei lumi sa nu-l mai poata zdruncina. Viata este

incercare si lupta si nu izbutesc sa staruie in aceasta lupta decat popoarele care ajung sa dobandeasca o idee

universala despre ele si o nadejde in eternitatea misiunii lor". (in vol. colectiv Enciclopedia Romaniei, vol.I -

Statul. Bucuresti, Monitorul Oficial si Imprimeriile Statului, 1938, p. 935-936).

O asemenea concluzie ne conduce nemijlocit catre modelul ontologic romanesc din Omul romanesc

(1937) si din Dimensiunea romaneasca a existentei (1943).

Studiul Razboiul pentru intregirea neamului isi are temeiul in preocuparile din urma cu doua decenii

ale lui Gusti: Sociologia razboiului (1915) si totodata intr-un interes sociologic de istorie si de arheologie

sociala a unei realitati romanesti traite existential de lumea romaneasca si ale carei epifenomene - de ordin

social, comunitar sau familial - erau deosebit de vii in anii '30 ai acestui veac. Problematica acestui studiu mai

trebuie corelata si cu o conferinta rostita de Mircea Vulcanescu in acei ani (la 6 aprilie 1935), cu tema

Economia de razboi. Textul conferintei este inedit; aci doar o semnalez si ma limitez la reproducerea a doua

citate. Iata mai intai cum este definit razboiul: "Rod al luptei pentru existenta, al inegalei impartiri firesti a

bogatiilor pamantului, al inegalei indreptatiri la folosinta acestor bogatii, precum si al diversitatii ierarhiilor de

valori, a stilurilor si a conceptiilor de viata - rod asadar deopotriva al diversitatilor naturale si sociale -, razboiul

este - dupa definitia lui cea mai generala - un proces politic prin care o unitate sociala organizata politiceste

in cearca sa-si impuie prin violenta vointa altei unitati politice concurente sau antagoniste", (ms.,p.3).

Poate ca au un talc nu numai pentru semenii nostri din anii '30 ci si pentru noi, cei de azi, cateva fraze

din concluziile conferintei plasata la confluenta sociologiei, economiei politice, politologiei si a eticii: "Natiunile

nu pot fi distruse ca armatele, prin infrangeri militare. Infranta militareste, o natiune va folosi infrangerea ca

mijloc de redresare. In cosul victoriei, biruitorii sunt departe de a gasi avantajele la care sperau. Orice victorie e


113

menita sa aiba un caracter temporar. Potentialul de razboi nu poate fi distrus. Si distrugerea lui nu poate fi decat

provizorie. Cine a urmarit obiectiv relatiile franco-germane de dupa 1920 nu-si poate ascunde impresia unei

continue ofensive potentiale a Germaniei. Pacific sau violent, Germania n-a incetat un moment dupa 1923 sa-si

reconstituie potentialul. In fata fiecarei redresari germane - vorba unei mari poete a noastra -, aliatii incep prin a

fi consternati, apoi negociaza, dupa aceea capituleaza si legitimeaza, si sfarsesc prin a se bucuraca de o victorie"

(p. 38).

O alta dimensiune esentiala a sociologului Mircea Vulcanescu este aceea ca el este si istoric al scolii

sociologice a lui Dimitrie Gusti. Student - din intaiele serii bucurestene -, asistent de sociologie si de etica

vreme de 15 ani, colaborator al profesorului pe parcursul a mai bine de doua decenii, Vulcanescu a trait si a

contribuit substantial la constituirea scolii gustiene. Inscris pe o linie traditionalista, cultivator al trecutului si

pastrator al insemnelor acestuia, inca si deschis recunoscator al inrauririlor propriei gandiri, el a gasit forma de

multumire cea mai potrivita - marturia depusa in scris intr-o ampla desfasurare. Doua sunt marile personalitati

care l-au influentat: Nae Ionescu si Dimitrie Gusti - unul creator de scoala filosofica, altul de scoala sociologica.

Iar Mircea Vulcanescu se situeaza exemplar la loc de frunte, de-a dreapta profesorilor in ambele scoli - caz unic

in cultura romana.

Despre Nae Ionescu, Mircea Vulcanescu avea sa scrie acea lucrare ratacita candva, pe care Constantin

Noica n-a reusit s-o gaseasca, azi tiparita: Nae Ionescu. Asa cum l-am cunoscut, (Edit. Humanitas, 1992). (Din

pacate, a ramas doar ca o posibilitate proiectul unui volum consacrat filosofului, metafizicianului, logicianului,

publicistului si omului Nae Ionescu.)

In schimb, Dimitrie Gusti a avut parte de un amplu studiu monografic, de peste 150 p., alcatuit de

filosoful scolii gustiene, care este Mircea Vulcanescu.

Trei sunt scrierile principale consacrate de Vulcanescu scolii sociologice a lui D. Gusti: Lucrarile

scoalei romane de sociologie (in "Limba romana", an III, nr. 1, 15 noiembrie 1931, p.15); Dimitrie Gusti,

profesorul (in "Arhiva pentru stiinta si reforma sociala", an XIV, 1936, Omagiu profesorului D. Gusti. XXV

de ani de invatamant universitar (1910-1935), vol. II, p. 1198- 1287); Publications de l'Ecole roumaine de

sociologie (in "Les Annales sociologiques", serie A, fasc. 3, 1938, p. 49-60, serie C, fasc. 3, 1938, p. 97-101).

Lor li se adauga cateva note polemice aparute in presa anilor '30. (Se stie ca Dimitrie Gusti n-a raspuns

diverselor note sau pamflete aparute prin "Credinta", "Secolul" s. a.).

Cel dintai text - Lucrarile scoalei romane de sociologie - este o cronica ce semnaleaza inceperea

publicarii lucrarilor de monografie sociologica romaneasca.

In cel de-al doilea text numit mai sus, pentru Mircea Vul- canescu, Dimitrie Gusti este Profesorul (asa

cum, intr-o alta modalitate fundamentala, doar Nae Ionescu mai era Profesorul, chiar si atunci cand familiar

spunea: "A zis Nae"; ca publicist, Gusti este profesor; ca presedinte al Institutului Social Roman, este profesor;

ca presedinte al Societatii de Radiodifuziune sau ca director general al Fundatiei Culturale Regale "Principele

Carol" tot profesor ramane. "Activitatea profesorala a lui Dimitrie Gusti apare astfel ca o cheie de bolta ce leaga

planul activitatii sale filosofice cu acela al activitatii lui sociale si politice". (in rev. cit., p. 1199).

Dimitrie Gusti a ilustrat din plin cele doua functii ale profesorului in genere pe care le identifica Mircea

Vulcanescu: cea conservatoare si cea creatoare. Cea dintai consta in pastrarea si transmiterea catre noua

generatie, catre mereu o alta serie de studenti a cunostintelor domeniului profesat; iar cea de a doua are ca


114

obiectiv imbogatirea celei dintai printr-o contributie proprie, originala si substantiala. Gusti a fost un model

academic de profesor, ca formare, informare si indrumare a studentului; totodata, el a elaborat un sistem

sociologic propriu, a creat o scoala sociologica si a intreprins ample cercetari concrete, de la monografia unui sat

(din Oltenia, din Ardealul se Sus sau cel de jos, din Moldova de Sus, din Basarabia s. a.), prin "arhiva" acestor

cercetari, inca si a celor teoretice propriu-zise, metodologice sau de viata sociologica de biblioteca, pana la acea

"stiinta a natiunii" depusa sintetic in Enciclopedia Romaniei.

Atat de vasta si de profunda este activitatea profesorului (chiar si pana in 1935, deci inainte de editarea

Enciclopediei...) incat "discipolul constiincios" - cum se autodenumeste Mircea Vulcanescu - are nevoie de

peste 150 de pagini ca sa sintetizeze gandul si manifestarea personalitatii lui Dimitrie Gusti.

Mircea Vulcanescu intreprinde o vasta investigare spre a contura si dezvalui chipul spiritual al

profesorului, intr-o modalitate careia ii poate fi apropiata doar acea privire sociologica asupra lui Lenin ca "idol"

al veacului nostru, pe care l-a prezentat la unul din simpozioanele "Criterionului" din octombrie 1932 (vezi

textul in "Manuscriptum", 1996). Poate ca nici un alt profesor roman de pana azi n-a mai pus atatea tinere

suflete si inteligente studentesti in miscare, in efervescenta culturala pe cat a reusit Dimitrie Gusti. Iar pentru

Enciclopedia Romaniei au fost mobilizati peste 300 de oameni de cultura (numai la cele patru volume aparute,

din cele sapte proiectate), in primul rand de la marile personalitati ale vremii: Nicolae Iorga, C. Radulescu-

Motru, Grigore Antipa, C. C. Giurescu, Gh. Ionescu-Sisesti, Virgil Madgearu s. a., pana la mai tinerii pe-atunci:

Dan Botta, Gh. Mihoc, H. H. Stahl, Anton Golopentia etc. (A se retine si ca n-au fost elaborate volumele

privitoare la cultura materiala si cea spiriuala, pentru care au fost invitati sa colaboreze: C. Daicoviciu, Iorgu

Iordan, D. Sta niloae, I. Lupas, P. P. Panaitescu, D. D. Rosca, Constantin Noica, Vasile Bancila, Petre Sergescu,

Mircea Djuvara, Petre Antonescu, Tudor Vianu, Constantin Brailoiu, Traian Herseni si multi, multi altii.)

Dimitrie Gusti este - in viziunea lui Mircea Vulcanescu - profesorul de vocatie care corespunde unui

model ideal de profesor prin formarea sa universitara (vreme de noua ani in Germania), prin fundamentele

teoretice ale activitatii universitare, prin conceptia sociologica, cea etica si cea politologica, prin activitatea

didactica la curs si in cadrul seminarului, prin stradania de a organiza viata universitara, cea ministeriala, cea de

cercetare sociala si a vietii culturale nationale. Iar toate acestea sunt puse in slujba unui ideal etic social, cel ce

confera sens activitatii profesorale si vietii in genere. "Idealul etic social este principiul dinamic prin care se

unifica, la urma urmelor, activitatea profesorala si capata sens si configuratie proprie. Prin aceasta invatamantul

unui profesor ramane ca o pecete spiriuala asupra tuturor celor care s-au impartasit din el. Si, in afara lui, vocatia

profesorala ramane fara inteles", (p. 1201).

Din ampla desfasurare a studiului vulcanescian se detaseaza privirea sintetica asupra cercetarii concrete

intreprinse in cadrul scolii lui Dimitrie Gusti. La intrebarea pe care si-o pune in forma retorica si didactica

totodata, dupa modelul profesoru lui: "Care e caracterul esential al cercetarilor monografice, intreprinse de

scoala sociologica a profesorului Gusti ?", (p. 1268), Mircea Vulcanescu raspunde de indata: "Cercetari

monografice s-au facut desigur si inaintea lui, de toata scoala discipolilor lui Le Play. Ceea ce deosebeste insa

cercetarile profesorului Gusti de acestea este sistemul de cercetare propriu, caracterizat pe de o parte printr-un

plan deosebit, adica printr-o nomenclatura originala, pe de alta parte printr-un mod deosebit de cercetare,

colectiva, in echipa.


115

In ce priveste nomenclatura, cercetarile profesorului Gusti refuza planurile intemeiate pe o conceptie

sociologica unilaterala. Ele resping orice incercare apriorica de a elimina vreuna din cercetari, cautand

dimpotriva sa introduca in fiecare monografie un numar cat mai mare de puncte de vedere si sa stabileasca intre

toate elementele cadrelor si manifestarilor cel mai mare numar de corelatii cu putinta. Dar nu numai atat.

Profesorul nu exclude in cursul cercetarii nici macar considerarea fiecarei manifestari in planul propriu al

disciplinei sale speciale. Cu o conditie insa. Ca odata analiza tehnica terminata, faptul social sa fie restituit

intregului din care face parte.

Am lamurit cu alt prilej aspectul acesta dublu, noologic si explicativ al cercetarii sociologice derivata

din sistemul profesorului Gusti.

Faptul acesta are consecinte insemnate asupra organizarii propriu-zise a cercetarii colective, caci

permite colaborarea specialistilor fiecarei ramuri sociale la cercetarea monografica", (p. 1268-1269).

Prin acest studiu Mircea Vulcanescu depune si o marturie pentru intelegerea mai nuantata a

personalitatii lui Dimitrie Gusti. Iata numai una dintre creionarile personalitatii, schitata din trairea vie alaturi de

profesor: "Ceea ce-l fereste de deziluzii mai grave este faptul ca entuziasmul sau e totdeauna activ, orientat spre

fapta. Niciodata nu l-am vazut multumit de ce a facut, dar totdeauna incantat de ce va face. Necontenit

deceptionat de oameni, dar necontenit iluzionat asupra omului si posibilitatilor lui; asa l-am cunoscut pe

profesorul Gusti, de-a lungul carierei lui didactice, de cand am inceput a lucra cu el. Stai cateodata si te miri cum

- in tara aceasta rasariteana, coplesita de lene si tembelism, in care toate entuziasmele sfarsesc prin a se irosi in

scepticismul si indiferenta generala, inmormantand, mai curand sau mai tarziu, orice avant - energia acestui om a

ramas tot atat de proaspata si de neistovita, ca la inceputul carierei !" (p. 1247). Sau rememorarea unor

imprejurari de-o anume semnificatie, pe care doar le semnalez aci prin inceputul formal: "Imi amintesc...";

"Profesorul aducea totdeauna in sala cartile..."; "Mi-aduc aminte de indignarea profesorului fata de un

student..."; "In anul 1923, cand izbucneste greva studen teasca..."; Sau rememorarea celei dintai campanii

monografice (Goicea-Mare, 1925), cu desprinderea semnificatiei: "Aceasta expeditie de zece zile a <<

argonautilor>> monografiei in cautarea <<lanei de aur>> a realitatii romanesti deschidea o epoca. Cercetarile

echipelor arheologice ale lui Parvan, care luptau sa reconstituie, dupa ramasitele pastrate in pamantul adanc si

neprefacut al vechei Dacii, chipul vietii sociale si sufletesti a stramosilor nostri, vor fi intovarasite, de acum, de

cercetarile echipelor monografice ale prietenului sau, luptand sa reconstituie, dupa observatiile facute direct

asupra asezarilor, portului credintelor, obiceiurilor, indeletnicirilor, nadejdilor si ostenelilor oamenilor de la tara,

chipul autentic al romanului de astazi !", (p. 1250).

Asemenea amanunte (semnificative) fac chipul profesorului mai viu si totodata mai uman.

Studiul lui Mircea Vulcanescu este prima monografie consacrata profesorului Dimitrie Gusti, in care

acesta este prezentat atat in fenomenalitatea, in concretetea multiplelor manifestari (indeosebi cele legate de

cadrul universitar) cat mai ales in coordonatele sistemului sau de gandire sociologica, etica si politologica.

Evolutia lui D. Gusti dupa 1935 imbogateste chipul fixat de Vulcanescu cu realizarea Enciclopediei Romaniei,

cu activitatea revistei "Sociologie romaneasca", cu eforturile pentru organizarea congresului international de

sociologie de la Bucuresti din septembrie 1939 sau cu efoturile pentru intemeierea unui Institut Social al O. N.

U. Fundamentele teoretice raman in linii generale aceleasi. Incat sinteza lui Mircea Vulcanescu poate figura la


116

loc de cinste alaturi de Autobiografia ca autosociologie a unei vieti a lui Gusti, spre a intelege cat mai bine

personalitatea intemeietorului scolii sociologice.

Conceput sub o lumina sociologica, studiul Dimitrie Gusti, profesorul nu se putea incheia numai

printr-un bilant, rezumat pe-o pagina de carte (vezi p. 1276-1277); el trebuia intregit, integrat sociologic prin

conturarea locului lui Gusti in cultura romaneasca, in tensiunea dintre si in concresterea de idealuri culturale ale

romanilor din ultimul veac - de la liberalismul pasoptist, la idealul junimist, cel socialist (devenit mai apoi

poporanist) si la cel semanatorist.

Dupa evidentierea catorva coordonate ale fiecarui ideal si a raporturilor lui Gusti cu ele si cu

personalitatile reprezentative ale vremii, Mircea Vulcanescu constata ca intemeietorul scolii de sociologie nu se

incadreaza in vreunul dintre "principalele curente ideologice ale vietii universitare romanesti", ci isi construieste

o cale proprie.

Mircea Vulcanescu forteaza gandul propriu pana catre "intentiile" profesorului: "Daca insa, printr-o

analiza impinsa cu indrazneala pana dincolo de limitele ingaduite ale exprimarii gandului profesoral, am incerca

sa disociem elementele acestei sinteze pentru a vedea, in lumina neclara a intentiilor, care tendinta prevaleaza in

ultima analiza asupra invatamantului gustian, ar trebui sa recunoastem precumpanirea spiritului occidental si

universalist, in toate formele acestui invatamant.

Intr-adevar, Dimitrie Gusti nu se apleaca asupra realitatii romanesti ca s-o prefaca in ideal etic, in

masura a omului universal, in criteriu de omenie, dupa care sa judece si sa valorifice firea si purtarile altor

neamuri; asa cum fac astazi un N. Iorga, un Blaga, un Nae Ionescu si pe alocuri chiar un [Radulescu]-Motru. El

nu universalizeaza, ca acestia - printr-un act de vointa arbitrar, sau de credinta care transfigureaza realitatea,

specificul national -, ridicand omul romanesc asa cum e dat in fapt la rangul de om in genere.

Aplecat asupra realitatii romanesti, cu metode stiintifice universale, Dimitrie Gusti cauta s-o cunoasca

asa cum e, sa-i descopere taina conditionarilor ei esentiale, pentru ca in fond urmareste s-o transforme, s-o

reformeze, dupa calapoadele unui ideal universal de umanitate. Idealul sau social universalist coboara din acela

al lui Comte. Iar sensul activitatii lui didac tice, incadrat in titulatura <<Arhivei pentru stiinta si reforma

sociala>>, resituie relatia comtiana dintre stiinta si aplicarea ei. Substratul relatiilor dintre <<sociologia

cogitans>> si <<sociologia militans>> nu e altul decat acel savoir pour prevoir, afin de pouvoir, al

propovaduitorului organizatiei intelectuale a umanitatii" (p. 1286).

Dar chiar daca sondeaza si lumea "intentiilor", cu reflexul lor in planul eticului, gandul lui Mircea

Vulcanescu nu este nici acum pe deplin satisfacut de rezultatul obtinut. Vulcanescu este suficient de mult si

filosof - cu riscul de a repeta, el este filosoful scolii sociologice a lui D. Gusti -, astfel ca el vrea sa traiasca, sa

inteleaga, sa priceapa traind nemijlocit, semnificatii metafizice. Astfel ca finalul studiului arunca si sonda de

ordin metafizic in gandul si fapta, in atitudinea profesorului Gusti: "Daca ar trebui prin urmare sa impingem

analiza pana la ultimele temeiuri si sa dam in vileag cele din urma radacini metafizice ale acestei atitudini, ar

trebui sa recunoastem ca, in opozitie categorica cu idealul junimismului conservator si realist - care, prin ultimii

sai reprezentanti continua sa tina ferm principiul static, substantial al neputintei firii de a se depasi prin sine

insasi -, Dimitrie Gusti propovaduieste o conceptie dinamica si creatoare a existentei, adica o conceptie

idealista, dupa care fiinta spirituala - si poate chiar fiinta in genere, pentru ca singura fiinta spirituala merita cu


117

adevarat numele de <<fiinta>> -, personalitatea vie, nu e niciodata definitiv inchegata, adica ceva gata facut, ci e

in necontenita prefacere si in necontenita incercare de a se depasi si intregi (...).

De dincolo de accentele majore ale imnului de slava inchinat efortului de personalizare a fiintei precare,

dar vii - care incearca sa se mantuie, sa-nvesniceasca, sa fie, in plina acceptie metafizica a cuvantului, prin

transfigurarea ei in cultura, adica prin contopirea ei substantiala in actul de creatie, cu valorile universale si

eterne ale umanitatii -, strabate astfel, uneori, o presimtire trista a zadarniciei efortului (...).

Te poti indoi de eficacitatea ultima a acestei mantuiri prin culura, de perenitatea acestei indumnezeiri

provizorii a omului trecator.

Poti simti adanc tragedia acestui bob de intuneric sortit sa straluceasca o clipa scanteia luminii de zi. Nu

poti insa tagadui sensul adanc, prometeic, al stradan iei care subantinde intreaga vocatie profesorala a lui

Dimitrei Gusti si toate activitatile culturale care deriva din ea" (p. 1287).

E aici o heterocaracterizare, a lui Gusti, cat si o autocaracterizare, a lui Mircea Vulcanescu insusi.

Adesea ne ilustram pe noi insine in modul in care caracterizam pe altii, (Poate ca si de aceea am reprodus inca

un citat mai lung.)

O identificare de acelasi tip metafizic cu aceea intreprinsa asupra lui Dimitrie Gusti ar trebui incercata

si asupra gandirii lui Mircea Vulcanescu. Doar ca o asemenea identificare depaseste cu mult obiectivul studiului

de fata, intrucat profilul sociologic contureaza doar o fata a chipului spiritual al lui Mircea Vulcanescu, care este

si metafizician, este integrat si scolii filosofice a lui Nae Ionescu.

Iar daca Mircea Vulcanescu ar fi ramas la prezentarea doar a sefului scolii sociologice, imaginea sa ar fi

fost unilaterala si totodata contrara spiritului de scoala. Si astfel chipul profesorului Gusti este intregit,

imbogatit, nuantat prin acela al scolii, al elevilor sai.

Ultimul text (din cele trei numite mai sus), Publications de l'Ecole roumaine de sociologie, a fost

scris la solicitarea lui C. Bougle si pentru care Dimitrie Gusti l-a delegat pe Mircea Vulcanescu sa-l conceapa. El

este o ampla dare de seama (de 25 p.), despre principalele lucrari ale lui Gusti ( Sociologia militans, 1934; Une

Anne d'activite au Ministere de l'Instruction, des Cultes et des Arts, 1934), Traian Herseni ( Teoria

monografiei sociologice, 1934; Realitatea sociala. Incercare de ontologie regionala, 1935), H. H. Stahl (

Tehnica monografiei sociologice, 1934) si a volumului (de peste o mie de pagini) al "Arhivei pentru stiinta si

reforma sociala" din 1932. Cronica este si o sinteza asupra sistemului sociologic al lui D. Gusti si a cercetarilor

concrete pentru mai buna cunoastere in lume a scolii romanesti de sociologie.

Mircea Vulcanescu evidentiaza atat unitatea din cadrul scolii gustiene, cat si diversitatea, chiar

opunerea unor perspective teoretice. Caci acea diversitate adusa in atentie nu vizeaza preocuparea unor

cercetatori de anume cadre sau manifestari si specializarea altora catre celelalte, ci diversitatea este data chiar in

fondul gandirii gustiene, al fundamentelor ei filosofice, si anume in privinta explicatiei sociologice.

Cei trei gustieni de frunte: Herseni, Stahl si Vulcanescu se deosebesc suficient de mult in identificarea

explicatiei sociologice. H. H. Stahl sustine ideea aceluiasi tip de explicatie in stiintele naturii si in cele sociale,

astfel ca pune accentul pe folosirea metodei inductive, pe verificarea valorii de adevar prin observarea faptelor

reale. Traian Herseni, dimpotriva, in linia diltheyana, cere mai ales "intelegerea" sensurilor faptelor si astfel el

pune accentul pe intuitie. Iar intre cele doua tendinte Mircea Vulcanescu situeaza propria-i pozitie - "o cale

analoaga cu cea prin care Jaspers a incercat sa uneasca stiinta explicativa cu cea fenomenologica" -, si anume:


118

"concepe metoda noologica doar ca prim moment, necesar, pentru studiul cauzalitatii complexe a fenomenelor".

Sunt pozitii diferite, care converg totusi in cercetarea manifestarilor sociale, astfel ca "partizanii metodelor

empirice sunt uneori autorii unor remarcabile studii privind semnificatia vechilor forme sociale, in vreme ce,

dimpotriva, noologistii au publicat interesante studii de observatie si comparatie" (p. 54). Gusti insusi a acceptat

si a incurajat primele doua pozitii, considerandu-le ca fiind complementare, prin ambele putandu-se ajunge la

"sinteze interesante". Publicarea darii de seama asupra celor mai importante lucrari ale scolii gustiene ii

prilejuieste lui Mircea Vulcanescu si o situare a sistemului sociologic al creatorului scolii si al cercetarilor

intreprinse de monografisti in contextul sociologiei europene a vremii, in compania scolilor lui Le Play, de

Volkskunde sau a sociologiei rurale americane.

Sociolog si istoric al sociologiei, Mircea Vulcanescu a devenit el insusi, din subiect, obiect al istoriei

sociologiei romanesti. O prima fixare a lui a intreprins-o Traian Herseni in Istoria sociologiei romanesti

aparuta in 1941 in vol. colectiv

Istoria filosofiei moderne, vol. V., Omagiu prof. Ion Petrovici, Bucuresti, Tiparul Universitar, 1941,

p. 580-581); o a doua aplecare asupra lui a intreprins-o Pompiliu Caraioan in studiul Profesorul Dimitrie Gusti

si Scoala sociologica de la Bucuresti, in vol.colectiv Scoala sociologica de la Bucuresti, vol. II, Bucuresti,

Editura Stiinifica, 1971); iar o a treia identificare istorica a intreprins-o acelasi Traian Herseni in proiectata

lucrare de istorie a sociologiei romanesti, ce urma sa apara in anii '70 in seria "Istoria stiintelor in Romania" a

Editurii Academiei Romane.

Pentru Herseni, "Cel care a fost preocupat, chiar din primii ani ai cercetarilor monografice, de partea

teoretica si metodologica a lor, fara a fi staruit sa devina el insusi un sociolog de teren, a fost Mircea

Vulcanescu, unul dintre cei mai straluciti absolventi ai Facultatii de Filosofie si ai Facultatii de Drept din

deceniul al treilea. (...) Uneori sistemul de sociologie, etica si politica al lui D. Gusti, vazut, interpretat si

infatisat de Mircea Vulcanescu, primea o stralucire pe care autorul lui originar, mare organizator si animator, dar

un scriitor si vorbitor de treapta mijlocie, n-a fost in stare sa i-o dea niciodata. In orice caz, transmis de la

<<profesor>> la <<elevi>>, sistemul de sociologie elaborat de D. Gusti capata noi dimensiuni, noi forme, fiind

adaptat mereu dupa nevoile de utilizare si completat cu ultimele cuceriri ale stiintelor sociale, dar si

<<transfigurat>> dupa personalitatea fiecaruia dintre ei". (Traian Herseni, Mircea Vulcanescu (1904-1952), in

"Manuscriptum", 1995.

Deocamdata viziunea sociologica a lui Mircea Vulcanescu asupra realitatii romanesti din etapa

interbelica ca si cea privitoare la scoala sociologica a lui Dimitrie Gusti mai este inca risipita prin paginile unor

diverse publicatii din anii '30, din anii '90 sau chiar prin manuscrise needitate inca. Sa speram ca in curand, ca

intelectualii ce se respecta, vom discuta cu cartile in fata, pe masa de lucru. Pana atunci, sa constatam ca

devenirea chipului lui Mircea Vulcanescu in constiinta romaneasca a parcurs miscarea onduliforma (proprie de

altfel intregii scoli sociologice a lui Dimitrie Gusti). Acum ea este pe calea catre culme, acolo unde ii este locul,

prin continutul si promisiunile viziunii sale sociologice.


119

7. SCOALA MONOGRAFICA SI ANTROPOLOGICA. O RELATIE INTER-DISCIPLINARA SI DEVENIREA EI - Gheorghita Geana

1. Polimorfismul launtric al Scolii monografice. O interdisciplinaritate nelimitata - sau limitata doar de idealul holistic, intrupat in insusi conceptul de

monografie - confera Scolii Sociologice de la Bucuresti imaginea unei miscari stiintific-aplicative polimorfe, de

un cromatism epistemologic inegalabil. Cine parcurge chiar si fugitiv istoria (Caraion, 1971) si bibliografia

(Herseni, 1971) acestei miscari, trece de fapt in revista spectrul cvasi-complet al disciplinelor care au ceva de

spus despre om si conditia lui de fiinta sociala: istoria, geografia, psihologia, economia, dreptul, demografia,

statistica, etnografia, folcloristica, antropologia, medicina, etica, estetica, studiul religiei si inca altele, un

inventar exact al lor nefiind posibil.

S-a reprosat acestei scoli descriptivismul si juxtapunerea datelor, adica absenta spiritului de sinteza

caracteristic interdisciplinaritatii veritabile. Astfel de reprosuri omit in primul rand faptul ca idealul Scolii era

tocmai descrierea (mono-grafica), iar in al doilea rand ca interdisciplinaritatea nu devenise inca in stiinta vremii

un cuvant de ordine: daca vorbim de interdisciplinaritate in acest caz, o facem prin atribuire aposterioricacxlv. De

fapt, printre ispravile lui Dimitrie Gusti, ca lider al Scolii Sociologice de la Bucuresti, trebuie trecuta nu atat

interdisciplinaritatea, cat mai cu seama puterea lui de a realiza sub umbrela sociologiei un fel de colocviu al

stiintelor, ceva asemanator cu dialogul artelor in Renastere, dar de asta data fiind vorba de o confluenta

autentica a unor discipline si nu doar de un fenomen de rezonanta a unor idei.

E de observat ca la acest colocviu, participau - cu cateva exceptii - mai ales tineri aflati in plin proces

de formare ca specialisti. Unii din participanti veneau din afara sociologiei, atrasi fiind de atmosfera campaniilor

monografice; din aceasta categorie faceau parte geograful Ion Cionea, medicii Dumitru Georgescu si Stefan

Milcu, esteticienii Tudor Vianu si Al. Dima, etnomuzicologii Constantin Brailoiu si Harry Brauner, plasticiana

Lena Constante si altii. O apreciere de caz arata ca la campania de teren care s-a desfasurat la Dragus in 1929,

din 92 participanti mai mult de o treime erau profesori in diverse specialitati, neputandu-se recomanda drept

elevi directi ai lui D. Gusti (Caraion, 1971, p. 122).

Fireste insa ca principalul lot de participanti il formau descendentii in linie directa ai liderului Scolii.

Toti acestia se legitimau drept sociologi, sau sociologi in devenire. Parte din ei isi vor pastra aceasta identitate,

chiar daca intr-o epoca de nenoroc generalizat - e vorba de hiatusul dintre 1948 si 1966 - ea nu va fi cu atat mai

mult prin ea insasi purtatoare de noroc, supravietuind sub masca altor identitati pe care in vremuri de glorie le

patronase: identitatea de statician, de economist, de demograf. E cazul disciplinelor si colaboratorilor celor mai

apropiati ai profesorului Gusti: Traian Herseni, Henri H. Stahl, Octavian Neamtu si - pana la disparitia lor

tragica - Anton Galopentia si Mircea Vulcanescu.

Alti discipoli directi ai lui Gusti vor deveni insa altceva decat sociologi: Cornel Irimie si Gheorghe

Focsa isi vor implini cariera in muzeografie (primul ca director al Muzeului Brukenthal din Sibiu, al doilea ca


120

director la Muzeul Satului din Bucuresti), Nicolae Dunare va face cariera in etnografie, Mihai Pop si

basarabeanul Petre Stefanica vor deveni folcloristi, Leon Topa va aborda problematica educatiei, iar Vasile

Caramelea (caz asupra caruia vom reveni) se va dedica antropologiei culturale. Pot fi puse aceste cazuri sub

semnul unei tradari? Nicidecum. Si nu atat intrucat transfigurarea s-a produs in conditii de anihilanta presiune

ideologica si politica exercitata asupra sociologiei ca stiinta, cat datorita faptului ca premisele transfigurarii s-au

aflat chiar in perimetrul sociologiei, asa cum a conceput-o si a orientat-o Gusti la noi: ca intreprindere

monografica, holistica, inter- sau pluri-disciplinara.

Scoala sociologica de la Bucuresti a supravietuit, asadar, in substanta sa. Formele strabat mai greu

barierele istoriei, dar unde nu trece o forma poate trece substanta ei. Rodul si continuitatea sunt astfel asigurate.

Scoala sociologica de la Bucuresti si-a putut manifesta viabilitatea in primul rand datorita tineretii

celor ce au pornit la drum sub emblema ei. In 1925 - anul celei dintai campanii de teren, cea de la Goicea Mare -

Gusti insasi avea 45 de ani, aflandu-se in plina putere, iar colaboratorii sai erau incredibil de tineri la prima lor

participare: Mircea Vulcanescu (Goicea, in 1925) avea 24 ani, H. H. Stahl (Rusteu, in 1926) 22 ani, Traian

Herseni (Nereju, in 1927) 20 ani. Starea de spirit a echipierilor monografisti era entuziasmul, un entuziasm

dornic de fapta si invatatura. Nicicand sensul originar al cuvantului �“scoala�” - acela de loc unde se invata ceva

prin laolalta-adunare - nu a primit o mai adecvata intruchipare la nivelul vietii stiintifice. Iar aportul tineretii la

supravietuirea substantiala a Scolii Sociologice bucurestene a constat nu numai in rezerva de energie umana, ci

si in resursele de adaptare specifice varstei tinere.

Factorul �“tinerete�” nu explica insa totul; lui i se adauga polimorfismul launtric, consecvent

interdisciplinaritatii de sorginte holistic-monografica despre care vorbeam la inceput. Sociologia este prin ea

insasi o disciplina globalizanta, dar prin statutul ei de prima organizare institutionala a acestei stiinte in tara

noastra, precum si prin incurajarea efectiva a exercitiului profesional in sociologiile de ramura, Scoala

monografica a rodit multiplu in alte domenii. Prin contactul direct, la teren, cu toate laturile realitatii sociale, ea a

indeplinit si functia de cadru de initiere atat in sociologie cat si in etnografie, folcloristica, demografie, medicina

sociala etc. Probabil ca si in conditii istorice normale, fara vicisitudinile care au urmat, multi dintre membrii

Scolii ar fi practicat altceva decat sociologia. Oricum, din cauzele schitate, Scoala monografica a rodit bogat in

stiintele social-umane din România.


121

2. Colaborarea Gusti - Rainer.

Una din disciplinele care, la noi in tara, si-a integrat in chip benefic si de nesters in propria sa istorie

experienta de colaborare la campaniile Scolii sociologice de la Bucuresti este antropologia. Intre sociologie si

antropologie (mai exact intre comunitatile respective de specialisti) s-a cristalizat o relatie de inter-

disciplinaritate, devenita in timp exemplara - si sub aspectul randamentului si sub aspect etic.

Astazi cand spunem �“antropologie�” ne gandim fara ezitare la stiinta atotcuprinzatoare despre om care

aduce in acelasi concept al sau si dimensiunea biologica a fiintei umane si pe cea culturala, sau, in termeni

disciplinari, si antropologia fizica si antropologia culturala. Lucrurile, insa, nu au stat intotdeauna astfel. Pana

spre mijlocul secolului al 20-lea, in Europa continentala, termenul �“antropologie�” (fara vreun alt atribuit)

desemna o stiinta a naturii menita a cerceta originea si variabilitatea biologica a speciei umane. Antropometria

era metoda de baza a acestei stiinte, iar capitolul ei cel mai important era taxonomia: clasificarea speciei umane

in rase, tipuri si sub-tipuri. Abia dupa 1950, din spatiul britano-american, incepe sa se simta influenta

antropologiei social-culturale, o completare la paradigma de pana atunci a antropologiei si o implinire (nu o

alternativa) a etnologiei.

Antropologia româneasca nu putea face nota discordanta fata de paradigma continental-europeana a

disciplinei. In perioada interbelica (aceea in care inflorea si Scoala monografica in sociologie), ea s-a dezvoltat

in trei centre - Bucuresti, Iasi si Clujcxlvi, in toate orientarea sa biologista fiind evidenta.

Figura cea mai de seama a antropologiei românesti din aceasta perioada este Francisc I. Rainer (1874-

1944). Medic si anatomist, profesor la facultatile de medicina din Iasi si - dupa primul razboi mondial - din

Bucuresti, Rainer a fost tipul savantului care imbina eruditia cu rigoarea stiintifica. Om de cultura clasica,

pasionat de Platon si Goethe, de sculptura greaca si de capodoperele picturii europene, el cauta peste tot ipostaze

si semnificatii ale formelor umane. Era preocupat de desavarsirea de sine, din dorinta de a darui cat mai mult

oamenilor (Geana, 1996). A fost, in domeniul sau, deopotriva un experimentator si un ganditor. In formularea-i

proprie, principiul care i-a sintetizat conceptia stiintifica suna astfel: �“Orice conceptie a vietii izvorata numai din

biologie e subumana. Dar nici o conceptie a vietii nu trebuie sa fie in contradictie cu biologia�”cxlvii(cf. Riga &

Calin, 1966, p. 148).

Nu se mai stie a cui a fost sugestia, dar in 1927 (al treilea an de campanii monografice), in alcatuirea

echipei cere urma sa se deplaseze la Nereju, in Vrancea, a fost invitat sa intre si �“doctorul�” Rainer, cum cu inalt

respect i se adresau cunostintele si prietenii. Rainer a acceptat colaborarea si o va face inca de doua ori: in 1928,

cand echipa monografica va descinde in Bucovina, la Fundul Moldovei, si in 1932, cand alegerea locului de

cercetare se va opri asupra satului Dragus din tinutul Fagaras. Rostul sau in ansamblul echipelor de teren din

care a facut parte era acela de a asigura cercetarea unuia din cele patru cadre ale schemei monografice abordate

de Gusti, anume a cadrului biologic. Aceasta categorie descriptiva - �“cadrul biologic�” - trebuia, in intentia

sociologica, sa cuprinda date privind satarea de sanatate a populatiei, igiena publica si individuala, bolile sociale

etc. Rainer s-a ocupat insa foarte putin de aceste aspecte, el folosind prilejul colaborarii cu sociologii pentru a

efectua cercetari foarte specializate de antropologie (de antropologie fizica, se intelege). In cele trei campanii

mentionate, echipa cadrului biologic a avut in componenta sa pe: Fr. I. Rainer pentru �“masuratori si constatari


122

descriptive�”, H. Dumitrescu pentru dermatologie, sotia acestuia (Maria Dumitrescu) pentru determinarea

grupelor sanguine, St. Milcu pentru efectuarea fotografiilor, precum si pe medicii D. Georgescu si S. Ciorapciu

pentru consultatii medicale si distribuirea gratuita de medicamente, ca mijloace de a-i atrage pe tarani si de a-i

convinge sa se supuna unor investigatii nu tocmai obisnuite. Toti membrii echipei erau medici orientati spre

problema antropologica. Aceasta a fost, probabil, partea cea mai dificila din cercetarile monografice, intrucat

necesita un instrumentar aparte (altceva decat un caiet si un creion, suficiente pentru o ancheta sociologica) si, in

plus, solicitau indivizilor investigati depasirea unui foarte ridicat prag de suspiciune (una e sa inviti pe cineva sa

cante in fata fonografului, cum faceau - cu metoda si simpatie, desigur - Constantin Brailoiu si Harry Brauner) si

altceva sa-l inviti sa se dezbrace si sa-i masori dimensiunile corporale, ori sa-i iei sange.

Rezultatele acestor cercetari vor fi publicate in limba franceza, in volumul Enquêtes anthropologiques

dans trois villages roumains des Carpathes (Bucuresti, Monitorul Oficial si Imprimeriile Statului, 1937)cxlviii.

Lucrarea va constitui pentru Rainer un real succes, atat in tara cat si in strainatate. Ea va fi citata de autori cu

renume, precum H. Vallois, C. S. Coon, E. von Eickstedt si va fi recenzata in Man, o revista a Institutului Regal

de Antropologie din Marea Britanie. Intr-o scrisoare inedita aflata in arhiva Centrului de Cercetari

Antropologice din Bucuresti, ilustrul etnolog Robert Heine-Geldern de la Universitatea din Viena ii marturiseste

lui Rainer interesul deosebit pentru carte, intrucat - preocupat de istoria veche a Asiei - era in cautarea urmelor

pe care popoarele din acel continent le vor fi lasat dupa migratiile si fluxiunile culturale ce vor fi strabatut

teritoriul de azi al României.

Cel mai satisfacut de munca lui Francisc Rainer s-a aratat insa Dimitrie Gusti, personal. Tot in arhiva

sus-amintita se pastreaza, asijderea inedite, cinci scrisori - de multumire si de invitare la alte campanii - din

partea liderului Scolii sociologice. Ele inchid perioada 1931-1942. Vom reproduce integral una din aceste

scrisori, in care gasim clar formulate conditiile de colaborare la cercetarile monografice, in speta marea

autonomie acordata in desfasurarea cercetarii si in valorificare rezultatelor.


123

UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE FILOSOFIE SI LITERE

SEMINARUL DE SOCIOLOGIE, ETICA SI POLITICA

Director: Prof. D. Gusti

24, Maria Rosetti

Stimate domnule Coleg,

Sectia sociologica-monografica a Institutului Social Roman intreprinde si anul acesta, ca si in

ultimii sase ani, o campanie monografica pentru cercetarea unui sat basarabean din regiunea

Codruluicxlix.

In dorinta de a organiza cat mai bine aceste lucrari si amintindu-si pretiosul ajutor pe care i

l-ati dat in trecut, Institutul Social Român invita, prin sectiunea numita, Institutul de Anatomie si

Embriologie, pe care il ilustrati conducandu-l, la o colaborare stiintifica.

Competenta Domniei Voastre ar asigura studiul in conditii aptime al problemelor cadrului

biologic si in special pe al acelora de antropologie; initiativa sectiei monografice a Institutului Social

Român va ofera posibilitatea folosirii avantagiilor muncii colective, furnizand intregul material

complementar pentru situarea rezultatelor cercetarii.

Aceasta colaborare n-ar preintampina intru nimic dreptul de proprietate intelectuala asupra

rezultatelor obtinute de echipele fiecarei Institutii. Sectia monografica se indatoreaza sa mentioneze

totdeauna pretiosul concurs al Domniei Voastre, indicand, in cazul citarii rezultatelor obtinute de

echipa biologica-antropologica, precum o face totdeauna, izvoarele. Credem ca nici Domnia Voastra

nu ii va gasi vreun inconvenient reciprocitatii pe acest teren.

In asteptarea raspunsului Domniei Voastre, de al carui cuprins nu ne indoim, fiind siguri de

faptul ca sunteti stapanit, ca si noi, de hotararea de a nu va precupeti contributia la propasirea

stiintifica a tarii, va incredintez, stimate domnule coleg, de consideratiunea mea deosebita.

1 iunie 1931

(ss) D. Gusti

Presedintele Institutului Social Român

Decanul Facultatii de Filosofie.

Se cuvine sa precizam ca si alte contributii de antropologie si-au gasit valorificarea in context

sociologic. Ne referim la articolele de profil publicate de reprezentanti ai Scolii antropologice de la Cluj in

reviste conduse tot de Dimitrie Gusti (ex.: Facaoaru 1936, 1937; Ramneamtu 1937). Dar cercetarile lui Rainer


124

au ramas inegalabile ca importanta in epoca. Ele au constituit pietre de temelie la edificiul scolii de antropologie

din Bucuresti, cea mai importanta din taracl. Congresul International de Stiinte Antropologice si Arheologice

tinut in capitala României, in 1937, graieste de la sine despre prestigiul international al lui Rainer si al Scolii

sale. In 1940, Institutul de Anatomie si Embriologie va deveni Institut de Antropologie. Cat despre relatia Gusti-

Rainer, ea va ramane, cu toate neimplinirile ei sub raport epistemologic, un reper etic, iar in anii �‘50 si �‘60 un

model de cooperare intre antropologii de orientare culturalista si cei de orientare fizicalista din chiar Institutul

intemeiat de Francisc Rainer.

3. Un lastar viabil: antropologia culturala.

In 1944 Francisc Rainer se stingea din viata lasand in urma sa un lucru bine facut: o disciplina

stiintifica profilata, un Institut, discipoli de nadejde. Dar pentru stiinta antropologiei incercarile de-abia acum

incepeau.

Anii urmatori, 1945-1947, aveau sa aduca schimbarea regimului politic in tara, iar 1948 va veni cu

suflarea rece a proletcultismului. Sociologia va fi desfiintata timp de aproape doua decenii, fiind considerata o

pseudo-stiinta de tip burghez. In 1955, troienit in uitare se va savarsi si Dimitrie Gusti.

Antropologia ar fi putut impartasi aceeasi soarta, asupra ei planand invinuirea de rasism. Totusi, ea a

avut ceva mai mult noroc decat sociologia. Sansa ei s-a intruchipat in personalitatea profesorului Stefan Milcu.

Medic prin formatie, discipol al lui Fr. I. Rainer (pe care, cum am vazut l-a insotit in cercetarile monografice),

dar si al lui C. I. Parhon, savantul angajat un timp in functia de sef al statuluicli, St. Milcu s-a dovedit un stralucit

strateg in stiinta româneasca. El a stiut sa puna in joc, in favoarea antropologiei, deopotriva imprejurarile

obiective cat si pe cele subiective. Astfel ca, atunci cand situatia a devenit critica si pentru antropologie, el a luat

asupra sa destinul Institutului creat de Rainer si implicit destinul antropologiei românesti.

Asumandu-si conducerea Institutului - din 1950 denumit Centrul de Cercetari Antropologice si afiliat

Academiei Române -, Stefan Milcu s-a aratat in continuare fidel principiului lui Rainer, dupa care o conceptie

despre om nu trebuie sa ramana la biologie, dar nici nu trebuie sa contrazica biologia.

Odata infaptuita reorganizarea institutionala, au putut fi reluate campaniile de teren. Sub conducerea

profesorului Milcu, cercetarile s-au diversificat foarte mult si din punct de vedere geografic si din punct de

vedere tematic. Se lucra in echipe mari de cate 50-60 de cercetatori, ca in campaniile organizate efectiv in teren

de Horia Dumitrescu, iar ulterior de Theodor Enachescu, si ei fosti studenti ai profesorului Rainer. Modelul

cercetarilor din perioada interbelica era inca viu si functional. In �“Prefata�” la volumul Clopotiva, St. Milcu

marturisea: �“Cercetarile din regiunea Hateg si monografia satului Clopotiva apar ca o continuare a vechilor

investigatii antropologice facute de Fr. I. Rainer si colaboratorii in trei sate de munte din Carpatii Nordici si

Meridionali, in perioada 1928-1933�” (Milcu, 1958, p. 7). Numele lui Dimitrie Gusti nu mai putea fi pronuntat

(decat, eventual, pentru a i se incarca opera cu acuze de idealism si reformism retrograd), insa e evident ca

modelul nu-l dadea numai Scoala Rainer, ci si Scoala Gusti. E vorba pe de o parte de amploarea participarii,

lucrul in echipe mari regenerand atmosfera de emulatie din Campaniile Institutului Social Român. Dar e vorba

mai ales de finalizarea cercetarilor in monografii, de asta data antropologice. Nu intamplator, intre cele mai

importante infaptuiri din acest domeniu in primele doua decenii postbelice se afla si trei lucrari cu caracter


125

monografic, dedicate unor sate din Tara Hategului: Clopotiva, Batrana si - in abordare comparativa - Nucsoara si

Campu lui Neag (St. M. Milcu & H. Dumitrescu 1958, 1961, 19660.

Largirea tematica a cercetarilor purta cu sine germenii unei schimbari de paradigma, probabil greu de

prevazut initial. Intre alte, s-a inteles ca structura antropologica a unei populatii nu poate fi explicata plenar daca

se ignora mediul social, istoric si etnografic in care isi duce existenta acea populatie. Indeosebi culegerea datelor

demografice privind familia si grupurile genealogice, structura pe varste, sau raportul endogamie/exogamie se

simtea ca imperios necesara pentru a intelege cum se transmit si se distribuie intre generatii sau intre grupuri

umane diverse caracteristici antropologice: morfo-somatice, fiziologice, serologice. Inchiderea sau deschiderea

demografica (exprimata prin indicii - corelativi - de endogamie si exogamie) reprezinta realmente o cheie pentru

aprecierea specificului unei comunitati umane, mai ales in cazul cercetarilor de tip monografic. Obiceiurile de

alimentatie sau de vestimentatie promiteau, la randul lor, explicatii pentru tipul constitutional.

Angajarea in cercetarile antropologice a unor specialisti in stiintele sociale devenise, asadar, iminenta.

Intre acesti specialisti s-au numarat, in anii �‘50, Romulus Vuia, Aurelian Motomancea, Traian Herseni, Vasile

Caramelea. Ultimii doi s-au implicat mai statornic in destinul antropologiei. Intamplator oare? Mai degraba

firesc: amandoi veneau din Scoala monografica, pentru amandoi antropologia era o luminoasa reminescenta. Pe

un teren extern dar prieten, se regaseau doi discipoli ai lui D. Gusti, iar Caramelea ii fusese discipol si lui

Herseni, care se raporta fata de Gusti nu doar ca un alumn, ci chiar ca un colaborator. Contributiile acestora din

perioada regasirii - semnate fie individual, fie impreuna - au fost integrate in cele trei monografii de sate din

Hateg (Herseni 1958,1961; Herseni & Caramelea 1966; Caramelea 1961a, 1961b, 1966).

Traian Herseni a lucrat la Centrul de Cercetari Antropologice timp de trei ani (1956-1958), dupa care s-

a transferat la Institutul de Psihologie. Ramas singurul specialist in stiinte sociale al Centrului, Vasile Caramelea

va avea curand o intutitie care va schimba complet imaginea si statutul antropologiei românesti: el isi va da

seama ca datele de demografie, sociologie si etnologie ar putea fi valorificate in mod independent ca date de

antropologie sociala si culturalaclii. Din acel moment stradaniile sale s-au concentrat catre introducerea unui

limbaj nou, propriu noii perspective. Lucrul nu era simplu. E adevarat, limbajul se constituie drept o componenta

formala, dar uneori e mai greu de innoit o forma decat un continut. Mai intai, trebuia redimensionat insusi

termenul denominativ �“antropologie�”, astfel incat el sa cuprinda si vechiul continut, dar si continutul nou.

Vechiul concept trebuia spart pentru a-l face mai incapator. Semnificatia lui generala de pana atunci era inlocuita

cu una particulara: �“antropologie fizica�”, langa care lua loc �“antropologia sociala si culturala�”. Nu se pierdea,

practic, nimic, lucrurile se asezau in temeiul lor etimologic si epistemologic. Insasi denumirea de �“antropologie

sociala si culturala�”cliii a fost anevoie acceptata. Dinspre sociologie si filosofie ea perea �“o alta denumire, mai

putin proprie, pentru etnologie (sau etnografie)�” (Tanase 1968, p. 16), in timp ce dinspre bioantropologie era

considerata ilicita, cenzura din aceasta parte aratandu-se uneori mai aspra decat chiar cenzura ideologica a

vremii. In afara de denumirea domeniului, trabuiau introduse conceptele fundamentale - cultura,

personalitate, structura sociala - cu demonstrarea articulatiei lor interne.

Eforturile lui Vasile Caramelea au fost incununate de succes: in august 1964, Academia va aproba in

structura organizatorica a Centrului de Cercetari Antropologice, pe langa sectiile clasice de antropologie

biologica, infiintarea unei sectii de antropologie socio-demografica si culturala. Adresa respectiva - nr.

23409/502, emisa in cadrul Comisiei Monumentelor Naturii din Cadrul Academiei - reprezinta actul de

recunoastere oficiala a antropologiei social-culturale ca disciplina stiintifica in România. Tara noastra se inscria,


126

astfel, printre primele din Europa in care paradigma continentala a unei antropologii restranse in fapt doar la

antropologia fizica incepea a se largi.

Cateva contacte cu miscarea stiintifica internationala - multe nu puteau fi din cauza stiutei supravegheri

politice - il vor fi incredintat pe Vasile Caramelea ca se afla pe drumul cel bun. A fost mai intai o iesire a sa in

Franta, cu o vizita la Laboratorul de Antropologie Sociala din Paris si o intalnire cu C. Lévi-Strauss. Apoi, ceva

mai numeroase, contactele de-acasa, in spatiul românesc, cu reprezentanti ai unor scoli antropologice consacrate,

veniti in România fie pentru clasicul teren intr-o �“alta cultura�” (Susan Linsey, Andreas Argyres, Eugene Banks -

toti trei din SUA, Tove Skotvedt din Norvegia etc.), fie in vizita de serviciu (Margaret Mead din SUA, Arne

Martin Klausen din Norvegia si altii).

In tara, spre lauda lor, bioantropologii isi vor slabi rezistenta la innoire, colaborarea dintre ei si

socioantropologi intrand intr-o noua etapa, una marcata deopotriva de cercetari in care ponderea va servi

antropologiei culturale. Cercetarile din zona Bran ilustreaza primul caz, cele din statia pilot infiintata de Vasile

Caramelea la Berivoesti ilustreaza al doilea caz.

In 1972, drept urmare a demersurilor sustinute de profesorul Tudor Bugnariu, Vasile Caramelea va

preda, pentru prima oara in România, la Facultatea de Filosofie a Universitatii din Bucuresti, un curs de

antropologie culturala. Paralel, studentii de la aceeasi Facultate vor fi indreptati sa-si indeplineasca practica de

specialitate sub indrumarea lui Caramelea si, ca apropiat colaborator, a subsemnatului. Descinderile noastre in

teren, cu initierea studentilor in particularitatile unei astfel de cercetari, cu sesiunile de incheiere a practicii si cu

inevitabila animatie tinereasca, vor fi reiterat in mintea si in inima organizatorului lor - dar poate si in constiinta

unor privitori din exterior - modelul care, marturisit sau nu, exista si el nu putea fi altul decat acela al

campaniilor studentesti din perioada Scolii Sociologice gustiene. Caramelea insusi - om al tinutei protocolare si

usor afectate in scenele publice, sustinuta de o vestimentatie si de o gestica evocatoare - se va fi considerat

simbolic, o reincarnare a profesorului Gusti.

4. Reflexe ale modelului.

Exprimate sau tacite, veridice sau invalidabile, asemenea supozitii sunt oricum indreptatite. Motivatia

lor se afla in influenta de tip formativ exercitata de Scoala mongrafica si de Gusti insusicliv. Ele nu sunt insa

decat manifestari secundare fata de unele caracteristici ale antropologiei culturale românesti, decurgand - reflexe

indubitabile - din traditita cercetarii autohtone, in special din traditia Scolii sociologice de la Bucuresti.

Unul din aceste reflexe este simbioza dintre preocuparile biomedicale si cele socioculturale.

Lucreaza, evident, in aceasta simbioza vechiul raport de cooperare dintre D. Gusti si Fr. I. Rainer. Locul unde

antropologia culturala româneasca s-a institutionalizat in modul cel mai trainic pana astazi este Centrul de

Cercetari Antropologice. Genius loci in acest institut a ramas - si probabil va ramane de-a pururi, ca intemeietor

- Fr. I. Rainer. Prin traditie, Centrul a fost integrat din punct de vedere organizatoric si administrativ in retele de

ordin biologic sau medical. In prezent, de exemplu, ca Institut al Academiei Române, el face parte din sectia de

stiinte medicale a acesteia. De-a lungul anilor, situarea antropologiei culturale in reteaua biomedicala s-a soldat

si cu dezavantaje, dar si cu avantaje, ea fiind lasata in penumbra si de Dumnezeu si de Satan. Pentru sociologia

cunoasterii este, de pilda, important de stiut ca in perioada de dogmatism ideologic antropologia culturala,


127

protejata de specificul mai apropiat de pozitivsm al stiintelor naturii, a simtit mult mai putin presiunea

deformanta a factorului politico-ideologic.

Simbioza cu bioantropologia confera o nota specifica antropologiei culturale românesti in raport cu alte

traditii nationale. Orientata nu spre studiul �“altor culturi�” (other cultures), ci spre studiul culturii �“de-acasa�”

(anthropology at home), antropologia culturala din tara noastra este o antropologie de tip indigenist (native

anthropology)clv. Asa cum s-a observat (Hastrug 1993, Gefon-Modianou 1993), aceasta ipostaza a antropologiei

a aparut ca replica locala la texte si interpretari datorate unor antropologi veniti din afara, de regula americani

sau britanici. Or, la noi, antropologia culturala s-a ivit pe cu totul alta cale, aceea a unei tensiuni inter-

disciplinare, care s-a rezolvat prin largirea vechii paradigme a antropologiei.

Un al doilea reflex al Scolii de sociologie asupra antropologiei il recunoastem in tentatia

monografista. Premisa acestei tentatii sta in vocatia antropologiei insesi pentru cercetarea de tip holistic si,

implicit, monografic (Geana 1990). Am vazut ca intre cele mai importante realizari in domeniul antropologiei in

primele doua decenii de dupa al doilea razboi mondial se situeaza tocmai niste monografii (Clopotiva, Batrana,

Nucsoara/Campu lui Neg), cu specificatia ca de asta data, spre deosebire de monografiile sociologice (Stahl

1939, Conea 1940), ponderea o detin datele bioantropologice.

Tentatia monografica o regasim si in antropologia culturala, dar intr-o forma usor metamorfozata. E

vorba de �“statia pilot�”, formula-refren a lui Vasile Caramelea. Ideea statiei pilot este, in fond, tot de sugestie

monografista, cu deplasarea insa a accentului de pe latura descriptiva spre cea experimentala (Caramelea 1970).

Statia pilot a fost conceputa ca o asezare umana (sat, oras) cu functia de topos experimental, populatie de apel pe

seama careia sa se poata oricand verifica un chestionar nou, un test, o ipoteza de lucru. Evident, ideea statiei

pilot presupune o relatie de familiaritate intre cercetator si comunitatea-obiect al cercetarii, pentru eliminarea

suspiciunii si artificialitatii, adica a celor mai mari inconveniente in ceretarea social-umana. In ceea ce il

priveste, Caramelea indeplinea conditia familiaritatii cu satul Berivoiesti - declarat de el statie pilot de

antropologie sociala si culturala - intrucat comunitatea era chiar localitatea sa natalaclvi.

O alta caracteristica a antropologiei culturale românesti originara in Scoala sociologica de la Bucuresti

este tocmai pecetea sociologica. In general vorbind, dimensiunea sociologica este o componenta sine qua non a

antropologiei culturale, intr-o sinteza in care mai intra o dimensiune etnologica si una psihologicaclvii. Totusi,

prin Vasile Caramelea, antropologia culturala româneasca a primit de la inceput o orientare sociologista, mai

apropiata de Scoala britanica decat de cea americana. Astfel, de pilda, desi structura sociala, cultura si

personalitatea au fost adoptate de la inceput drept set principal de concepte, structura sociala era considerata

drept conceptul cheie. Temele de cercetare - omul in procesul industrializarii, migratiile generate de

industrializare etc. - nu sunau deloc etnologic, dimpotriva, aveau o rezonanta curat sociologica, insa

interpretarea datelor prin apelul la cele trei concepte mentionate aducea intregul demers in albia antropologiei.

In fine, o ultima caracteristica a Scolii Sociologice de la Bucuresti, lesne de recunoscut in stilul

cercetatorilor din antropologia culturala româneasca, este lucrul in echipa. Mai intai sa mentionam ca acest stil

de lucru in echipa - mai ales in chipa mare - a fost introdus in sociologia mondiala de Dimitrie Gusti. Exista in

acest sens o marturie autografa, scrisa si semnata manu propria de Margaret Mead, pe o fotografie dedicata lui

Vasile Caramelea: �“Cu deosebita apreciere fata de abordarea integralista a antropologiei in România, unde a fost


128

inaugurat si raspandit apoi in toata lumea lucrul in echipa pe material comun - studiile Profesorului Gusti asupra

unor sate particulare. Margaret Mead, Bucuresti, 28 iunie 1971�”clviii (Mead 1979).

E de observat in aceasta privinta ca in lumea larga o cercetare de antropologie culturala se consuma ca

experienta quasi-individuala. Aceasta modalitate de experienta stiintifica este puternic dependenta de conceptia

clasica despre antropologie ca studiu efectuat pe �“alte culturi�”. Este evident ca o deplasare la distanta mare si in

zone exotice - in Polinezia sau in Africa sa zicem - are de intampinat multe dificultati de ordin administrativ,

care ar creste si mai mult in cazul unei expeditii in grup, ca sa nu mai vorbim de riscurile plonjarii in necunoscut.

Sub aspectul infruntarii necunoscutului, poate ca in grup se asigura o mai buna protectie a fiecarui ins in parte,

component al echipei; insa , din punctul de vedere al eficientei inserarii participative in comunitatea investigata,

plonjonul individual este mult mai penetrant decat acela colectiv. Poate nu intamplator, dupa prima expeditie de

teren in grup, inscrisa ca atare in istoria antropologiei - expeditie condusa de Alfred C. Haddon, in 1988clix -,

cercetarile antropologice colective au fost abandonate in favoarea celor individuale. In cercetarile curente,

antropologul pleaca in teren mai degraba singur, eventual, daca are, luandu-si cu el/ea - ca sprijin afectiv si

moral - familia, dar sa nu fie numeroasa: sotia/sotul si un copil (rareori doi copii). In orice caz, abundenta

literatura din ultimul timp dedicata conditiei antropologului in teren (mai intai Powdermaker 1966, iar mai

aproape de noi Okeley & Callaway 1992, Hastrup & Hervik 1994, etc.) se bazeaza pe experiente traite nu in

grup, ci individual.

5. Incheiere.

Am incercat sa surprindem in lucrarea de fata importanta unei anumite traditii in configurarea unui stil

de cercetare. Scoala sociologica de la Bucuresti ne intoarce si astazi, adeseori, privirea inapoi, ca un miraj.

Aceasta fascinatie nu a fost inca pe deplin explicata. Nu e vorba aici de nostalgie, ci de forta stimulatoare a

traditiei. E posibil ca in viitor unul sau altele dintre reflexele infatisate de noi sa dispara; antropologia culturala

se va putea, de pilda, dezvolta in contexte de autonomie, in care simbioza cu antropologia fizica sau orientarea

monografista sa sufere schimbari. Traditia ne ofera insa repere - si etice (cooperarea inter-disciplinara Gusti -

Rainer, de exemplu), si pragmatice (convingatoare prin eficienta, ca atatea din implinirile Scolii sociologice).

Iata de ce nu ne vom putea desparti de ea negand-o, ci depasind-o, adica luand-o cu noi. Ca sa mergem cat mai

sigur inainte, trebuie sa privim din cand in cand inapoi.


129

8. ORIENTARI TEORETICE SI AFIRMARI DOCTRINARE IN CADRUL SCOLII MONOGRAFICE DE LA BUCURESTI - Virgil Constantinescu-Galiceni

A intrat in uzanta comuna ca atunci cand analizam un curent de idei sau evocam o

scoala sociologica sa fim inclinati sa luam in consideratie mai ales intregul, caruia ii fixam

caracterele lui de sistem si-i conotam canoanele lui ireductive, fara sa procedam insa la

eventuale sectionari de parti si fara ca acestea sa fie decupate din ansamblu. La un prim si

direct contact cu o constructie impunatoare, suntem tentati sa hipostaziem imaginea ei

generala si prin urmare - avem inclinatia relevantei �“totului�”, fiind mai putin dispusi sa dam

importanta elementelor subiacente si neacordandu-le acestora un anume rol in constituirea si

functionarea sistemului. Acomodati - parca - cu geometria sferei si preferand simplitatea

unitatii in locul complexului pluritatii, reflexia noastra este atrasa predominant de imaginea

generala, adica de imaginea sitntetica, ignorand elementele adiacente care fac nota

discordanta cu aceasta si - intr-un fel- chiar detasandu-ne de ele. Un atare fenomen se

datoreste faptului ca, in fata unei inaltimi spirituale, perceptia ramane intr-un fel inhibata,

fiind atrasa de aureola doctrinei si fiind inclinata a o plasa in absolut, parca rotunjindu-i

conturul si transformand-o in dogma. Cand se vorbeste de scoala sociologica franceza apare

in prim planul ei reprezentativ Emile Durkheim, cu sistemul sau monolit si inchis, si numai

daca insistam in continuare mai dam si de un Paul Faucounet, de un Lucien Bruhl, de un

Maurice Halbwacs sau de un Celestine Bougle. Aceeasi situatie oarecum segregara o

constatam si in cazul lui Dimitrie Gusti. In mod curent, exegeza de specialitate prezinta cu

predilectie edificiul impunator al gandirii si actiunii acestuia si pune in evidenta aproape

exclusiv dimensiunea de exceptie a spiritului sau organizator. Se consemneaza de asemeni tot

de predilectie factura interdisciplinara a cercetarilor monografice pe care le-a condus el si pe

care le-a consacrat, continuand sa releve atat valoarea de sistem, cat si transformarea lui in

principiu practic de reforma sociala. Nu se omit contributiile lui (in premiera) in ceea ce

priveste legislatia serviciilor sociale din Romania, precum si initiativele sale referitoare la

educatia adultilor, prin intermediul caminului cultural. Se adauga - la cele mentionate -

amenajarea primului muzeu al satului roman si organizarea expozitiilor etnogrfice din Franta

si din S.U.A., dar toate fiind atribuite lui Dimitrie Gusti si toate fiind plasate sub egida

autoritatii lui stiintifice. Dar, contributia colaboratorilor sai, ca si rolul marcant al unora dintre


130

tinerii (pe atunci) la inventarierea si interpretarea pproblemelor sociale din satul interbelic

raman parca situate in zona de valoare subsidiara si se gasesc consemnate in aprecieri prea

putin relevante, ponderea integrala in estimarea scolii revenindu-i conducatorului ei, adica lui

Dimitrie Gusti. De fapt, chiar unii dintre membrii echipelor monografice, ca si unele

oficialitati ale vremii au incercat sa fixeze in absolut unitatea de gandire ce ar fi existat in

cadrul seminarului sociologic de la Bucuresti si n-au ezitat in a transforma conceptia gustiana

intr-un etalon de consens, care n-ar fi fost afectata de vre-o tendinta scizionista si nici de lipsa

de conformism fata de principiile generale impuse de catre mentorul scolii. Parca o teama

suspecta de a nu diminua din prestanta realizata de catre scoala sau o dorinta aproape

obsedanta de a aparea in fata lumii ca o comunitate stiintifica bine sudata, au creat imaginea

unei institutii de asociere si unitate si au lasat a se intelege ca pe tot parcurusul ei scoala

monografica a avut tendinte exclusiv centripete. Intregul trebuia sa prevaleze asupra partilor

lui constituente, iar diversitaea se subordona organic unitatii. In consecinta, efortul ingenios al

lui anton Golopentia de a renova metoda monografica, precum si intentia lui de a orienta

cercetarea de teren nu spre localitati separate si nici numai spre cadre si manifestari, ci spre

zone administrative de nivel mediu (precum plasa de judet) sau catre procese sau fenomene

sociale, au ramas fara rezonanta cuvenita in timp si - deci - nu au avut un grad de acceptanta

relevanta. Nu mai vorbim de episodul ce apartine lui C.Amzar si care a fost calificat drep

semn al unei ambitii neputincioase, ca sa conchidem ca in cazul la care ne referim avem de a

face cu o atmosfera alcatuita din serii paralele fara vre-o variatie de principiu si fara vre-un

gest �“rebel�” de dizidenta doctrinara. Ne face imprsia ca toti cei ce alcatuiau echipele

monografice si - intr-un fel - toti cei ce erau antrenati in activitatile seminarului condus de

catre Dimitrie Gusti invatau parca sa vada acelasi lucru cand se aflau in fata acelorasi realitati.

La o analiza mai meticuloasa insa si intr-un itinerar metodologic de tip partitionar, vom

observa ca in cadrul scolii la care ne referim s-a impus si o conceptie distincta, acceptata tacit

de catre Dimitrie Gusti si nerespinsa de catre cei cu orientari politice de dreapta. Aceata

orientare a fost cea marxista, iar promotorul ei principal s-a numit Miron Constantinescu, dar

si Roman Moldovan a aderat la principiile ei ideologice.

De fapt, am putea spune ca insasi mentorul scolii monografice a agreat prezenta unor

colabortori cu alta conceptie decat cea profesata de catre el si n-a fost niciodata ostil utilizarii

unei metodologii de cercetare distincata sau opusa celei pe care a elaborat-o el. E drept ca -in

acea perioada- orientarea respectiva nu se delimita transant - sub aspect teoretic - de conceptia

gustiana si nici n-a produs vre-o sciziune - fie ea si superficiala - in corpul doctrinei


131

dominante. Dimpotriva: asa cum rezulta din datele de arhiva, precum si din relatari ale unora

dintre monografisti, s-ar putea spune ca, in unele privinte, orientara marxista s-a constituit ca

o premisa stimulativa sau ca un alt mod de a aborda unele teme intrucatva mai speciale,

precum: structurile sociale si polaritatile de clasa, rolul factorului economic in dezvoltarea

istoriei, raportul dintre existenta si constiinta, proletarizarea fortei de munca din agricultura,

cauzele sociale si economice ale migratiei locuitorilor din sate, etc.(clx)

Dar, constatand desfasurarea unui curent de idei de tip marxist si urmarind sa-i

definim profilul lui intrucatva distinct in cadrul scolii monografice, e util sa relevam in acest

context spiritul larg tolerant al lui Dimitrie Gusti, precum si faptul ca el a fost adeptul unei

conceptii deschise, in scopul intretinerii unui dialog peren cu alte doctrine sociologice si in

intentia de a crea nuclee de reflexie variata. Nu ezita ca alaturi de ideile sale si chiar in

opozitie cu ele, sa lase sa se exprime si alte tipuri de gandire, care sa constiuie baza pentru noi

elaborari teoretice si sa reprezinte alte principii de ordin metodologic. Lui i-au repugnat

atitudinile ezoterice - daca ne putem exprima astfel - si n-a agreat niciodata formulele

inchistate in sine -. Din contra, ca ginditor de amplitudine culturala si ca initiator al unei

miscari largi de cerctare concreta, Dimitrie Gusti a cultivat

dialogul �“intre antiteze�” parafrazand expresia lui I.Heliade Radulescu si a considerat

procedeul socratic drept mijlcoul prin care putea sa atraga atentia asupra altor aspecte, care -

astfel - ar fi ramas ignorate. Mai mult inca! Prin dialog, el cosidera ca se pot crea noi centre

de interes stintific si prin urmare - se instituie strategii variate pentru luarea deciziilor. Cu alte

cuvinte, mentorul scolii sociologice de la Bucuresti a fost favorabil �“dialecticii laboratorului

stiintific�” si sustinea cautarile de efect contradictoriu, ca apoi, - prin intermediul lor - sa

descopere orizonturi de realitate mai profunda si sa asigure astfel o eficienta sporita cercetarii

de specialitate. De aici, putem conchide cu certitudine ca Dimitrie Gusti acorda o prioritate de

principiu motivatiei stiintifice fata de cea ideologica si - in consecinta - aseaza in ordine de

importanta adevarul cunoasterii sociologice inainta celei de factura partinica. Intr-un atare

climat, s-a desfasurat si orientarea marxista in cadrul scolii monografice de la Bucuresti, al

carui exponent autorizat - asa cum s-a mai notat - a fost Miron Constantinescu.

Profilul de personalitate al lui Miron Constantinescu e dificil de conturat, desi - in ce

ma priveste - l-am cunoscut intr-o activitate comuna desfasurata atat in cadrul catedrei de

sociologie,cat si in cel al laboratorului de sociologie al carui director a fost, iar eu l-am

secondat in calitate de adjunct - intre anii 1969-1972. Ambele institutii au fost infiintate din

initiativa sa, precum si sectia de sociologie din cadrul facultatii de filosofie a Universitatii din


132

Bucursti se datoreaza tot devotiunii lui profesionale fata de aceasta specialitate. Am organizat

impreuna companii de cercetare in judetele Olt si Arges, preucm si cunoscutele dezbateri

hebdomadare in cadrul laboratorului nostru, vazand cu bucurie cum o noua miscare

sociologica se declansa prin competenta si prin priceperea sa manageriala. Adaugam modul

de exceptie in care a pregatit delegatia romana pentru congresul mondial de sociologie ce a

avut loc in luna august, 1970, la Varna si unde el insusi a participat, desi de multe ori

obligatiile politice lasau impresia a-l coplesi. Dar, puterea lui de munca iesita din comun,

precum si experienta dobandita in scoala lui Dimitrie Gusti, la care se asocia vasta lui cultura

din domenii variate (istorie, economie politica, psihologie, literatura romana si universala,

axiologie) ii dadeau resursele necesare unor reale reusite in ceeace intreprindea si-i confereau

criteriile unui autentic conducator de miscare sociologica. Tot pe aceasta directie se inscrie si

contributia sa

notabila - in cadul comitetului asociatiei internationale de sociologie - la stabilirea tematicii si

la circumscrierea cadrului de desfasurare a congresului mondial de sociologie, care s-a tinut la

Toronto, in luna augusti 1974 si la care, din nefericire n-a participat din cauza mortii sale

premature, savarsita in iulie, acelasi an.

In deschiderea lucrarilor acestui for mondial insa s-a mentionat aportul elevat al lui

Miron Constantinescu la definitivarea programului care facea obiectul respectivei reuniuni si

s-a pastrat un moment de reculegere in memoria sociologuui roman, ca recunoastere a valorii

lui profesionale si ca un omagiu adus intregii lui munci in dezvoltarea sociologiei. Ne oprim

aici cu enumerarea unora dintre aporturile de seama ale acestei personalitati, precizand ca nu

vom incerca in cele ce urmeaza o analza completa a vietii si activitatii sale si ne vom abtine

de a formula judecati cu caracter definitiv asupra a ceea ce el a infaptuit. Aceasta atitudine nu

este determinata in nici un fel de motive de tip cartezian (qui benne latuit) si nici de intentia

abila a unui pernicios �“ignoratio elenchi�”, fiindca opiniile pe care le-am avut si care nu de

putine ori erau in contradictie cu ale sale (clxi) i le-am spus direct, atunci cand traia si nu

�“post-factum�”. Atitudinea noastra insa e determinata de faptul ca n-am putut pana in prezent

sa �“citim�” inscrisurile din arhiva fostului partid comunist roman si nici n-am avut acces la

unele date ale serviciilor speciale, pentru a evalua in mod obiectiv cauzele care au generat

avatarurile vietii sale politice si a descifra acel atat de intunecat si complex context intern (dar

si extern) care a dus la ascensiunile, dar si la prabusirile lui sociale. Aceasta cu atat mai mult

cu cat despre Miron Constantinescu s-au formulat aprecieri contradictorii, iar unele dintre ele

sunt acuze grave, care insa n-au fost deplin argumentate si nici nu se pot sustine integral.


133

Altele- in schimb- se cer a fi plasate in contextul vremii - adica in perioada postbelica -si- in

consecinta - coroborate cu conflictele si tensiunile luptei pentru putere ce a caracterizat pe

comunisi si care nu s-au terminat decat prin instaurarea regimului de dictatura personala. De

aceea, consideram ca - pentru momentul de fata - e oportun sa ne pronuntam asupra

personalitatii stiintifice a lui Miron Constantinescu si nu si asupra celei politice, cu toate ca

una nu poate exista fara cealalta, iar constantele uneia devin - in mod firesc - si constantele

celeilalte.

S-a afirmat in activitatea publicistica inca in primii ani ai studentiei semnand articole

in reviste cu caracter politic (Era Noua, Cadran, Dacia Noua), dar si in altele cu profil mai

mult cultural (Viata Romaneasca).

Cercetarea de teren - si prin urmare - cercetarea stiintifica propriu-zisa si-a inceput-o

in cadrul scolii monografice de la Bucuresti, desi el indica drept for tutelar al unei atari

activitati �“Institutul de stiinte sociale al Romaniei�” (clxii), adica �“Institutul social roman�” si

revista �“Sociologie romaneasca�”, adaugand apoi volumele �“60 de sate�” si lucrarile celui de al

XIV-lea Congres international de Sociologie, ce urma sa aiba loc la Bucuresti, in anul 1939,

dar care s-a suspendat datorita izbucnirii celui de al doilea Razboi Mondial.

Din perioada sa de �”monografist�”, dateaza patru studii de cercetari de teren dupa cum

urmeaza: �“Procesul de saracire in Oarja, scris in anul 1939 si publicat in 1942 - dupa cum

relateaza insusi autorul (clxiii); Bogatii de Dambovita, elaborat in 1938-1939 si publicat in

1942, in “60 de sate” (clxiv); Sepreus, un sat de agricultori din sesul Tisei, elaborat tot in

1938-39 si publicat in 1943, in Vol.IV - din �“60 de sate�” (clxv) si �“Corbestii - Comuna Pietris,

Judetul Arad, publicat in Curierul Serviciului social 5, nr.4 - 1939.

Lectura meticuloasa a celor patru studii mentionate anterior, ca si o incercare de

analiza a lor de continut, ne releva ca ele reprezinta un alt mod de abordare a fenomenalitatii

rurale in comparatie cu celelalte studii si ne apar ca deschideri utile catre o problematica acuta

a satului romanesc din perioada interbelica, asa cum s-a precizat anterior si asa cum exegeza

de specialitate o atesta. Ele n-au fost o directie de fronda fata de conceptia de ansamblu a

scolii gustiene si nici n-au constituit macar o delimitare de principii fata de aceasta, asa cum

pretindea Miron Constantinescu mai tarziu, ci se incadreaza in spiritul eteroclit al cerctarilor

scolii gustiene. Am putea spune ca el a cercetat si a scris in maniera reactiva - daca ne putem

exprima astfel - Lucrarile sale sunt axate pe explorarea faptelor si fenomenelor sociale de

atunci si au deci o valoare constatativa. Dar ele sunt si lucrari cu un pronuntat efect �“reactiv�”,

indeplinind si o functie partinica si - prin urmare - exprimand un crez politic. Temele alese


134

parca toate oglindesc asprimile vietii si in ele se afla o conceptie, dar si o atitudine. Sensibil la

acea truda telurica a taranului roman, dar si la exploatarea acestuia, Miron Constantinescu nu

evadeaza intr-o contemplatie neutra si nici nu recurge la explicatii abstracte privitoare la

decalajele dintre clase. In conceptia sa, structurile sociale - direct sau multimediat- au o

sorginte economica si isi gasesc o conditionare in relatiile de proprietate, ceea ce reprezinta -

asa cum deja am mentionat - un alt criteriu metodologic de cercetare a realitatii rurale, dar si o

alta premisa de interperetare a faptelor intabelate. Astfel, daca ne-am referi la studiul sau

asupra procesului de saracire la Oarja, am observat ca el este efectul unei antiteze. Laura

Dunare si Nicolae M. Dunare semnasera impruna capitolul asupra resurselor de apa la Oarja

(clxvi), iar Nicolae M.Dunare scrisese singur un alt capitol intitulat �“Procesul de imbogatire in

Comuna Oarja�” (clxvii) si in care se considera ca ascensiunea in ierarhia treptelor inalte era

urmarea naturala a unor trasaturi de personalitate ca : agerime a mintii si perseverenta in

afaceri, spiritul intreprinzator si atitudinea calculata, inclinatia spre economicitate si consumul

restrictiv, castigul cu orice pret, munca continua, etc., toate acestea constituind forta cea mai

activa care asigura reusita deplina a imbogatirii unui numar restrans de oameni (clxviii). Nu

modul de productie si - deci nu sistemul de repartitie ar fi stat la baza polarizarii societatii

romanesti in general si a celei satesti in particular, ci anume insusiri psihologice, precum si

unele situatii conjuncturale ar fi favorizat pe cei dotati cu aptitudini superioare sa devina

bogatii satelor, dar, in revers, i-au dezavantajat pe altii, care erau lipsiti de atari aptitudini. In

viziunea lui Nicolae M. Dunare, nu existau cauze de importanta primordiala in producerea

inevitabila a departajarii taranilor intre ei si nici nu se puteau invoca anume criterii obiective

cu ajutorul carora sa clasificam si sa ierahizam factorii socio-economici care genereaza

stratificarea comunitatii rurale.

Pentru el, toti cei opt factori pe care-i invoca in argumentarea sa erau factori de

valoare intrucatva egala, iar - in unele pasaje - suntem inclinati a constata ca acorda un rol

prioritar si calitatilor individului particular, psihologizand astfel structurile sociale (clxix) si

asezand pe acelasi plan de esenta fenomenele din baza cu cele din suprastructura. Insasi

invocarea unor practici oneroase, cum erau cele referitoare la efectele distructive ale cametei

nu-i spuneau mare lucru (clxx), ele inscriindu-se in ordinea obisnuita a fenomenelor rurale si

avand acelasi rang de valoare cu celelalte.

In schimb Miron Constantinescu,in baza unei conceptii - bine conturate - cea a

dialecticii materialismului (clxxi) si invocand un principiu metodologic aferent acesteia (acela

al determinismului social) porneste de la modul de productie ca factor determinant al


135

societatii, iar apoi releva rolul primordial al relatiilor de proprietate asupra tuturor celorlalte

relatii socio-umane. In viziunea sa, mostenirea, ca si puterea de cumparare sunt un produs

istoric si sunt mijlocite de conditiile obiective in cadrul carora actioneaza individul.

Adevarata lor esenta nu este una de natura subiectiva si nici nu tine de anume insusiri

personale sau vicii omenesti, ci ele decurg din cantitatea si calitatea posesiunii detinute. Ea,

posesiunea faciliteaza cresterea acumularilor la nivelul cel de sus al societatii, iar la altul, la

cel de jos, cresterea proletariatului agricol. �“Cum s-a rasfrant criza generala a sistemului

economic asupra satului romanesc? Tendinta esentiala consista in inlaturarea micii

productiuni de catre cea mare, ruina gospodariilor mici si mijlocii se prelungeste ani de zile,

uneori decenii, in urma agravarii conditiilor de productie�”... �“Capitalul comercial, industrial si

bancar - continua Miron Constantinescu - a patruns adanc in satelela argesene. Chiaburii sunt

clasa capitalista a satelor. Dar concomitent cu aparitia acestei paturi, a aparut si contrariul ei:

muncitorul agricol si taranul sarac. Fara pamant sau cu doua trei pogoane, ruinat de datorii si

impozite, fara vite si unelte agricole, infometat, bolnav, el rataceste pe ulitele satului cautand,

dar negasind nicaieri un mijloc de trai. Din cand in cand reactioneaza in mod anarhic, dar fara

rezultat. Continua sa astepte altceva fara sa stie prea bine ce, injurand uneori in mod grosolan,

dar devenind pe zi ce trece un aliat natural si nencesar al muncitorului urban in luptele lui...

In Oarja - continua autorul- care a fost un sat razesesc cu o singura �“mahala�” de

clacasi (Stefanesti, deci un sat fara mari mosii boieresti) aceasta este situatia.

Cateva zeci de familii de chiaburi si cateva sute de gospodarii de tarani saraci. Si

aceasta polarizare - conchide Miron Constantinescu - este accelerata de presiunea

concentrarilor, rechizitiilor, impozitelor marite si de timpul neprielnic al muncilor

agricole�”(clxxii)

E de retinut insa ca, in analiza satului romanesc din perioada interbelica, Miron

Constantinescu n-a utilizat un procedeu unic si rigid si nici n-a recurs la o anume dogma de

interpretare a datelor intabelate. Sensibil la drama celor saraci si multi si urmarind sa deceleze

cauzele care o produc, el n-a fetisizat faptul social pe care l-a constatat si nici nu l-a

considerat in sine, ci l-a evaluat ca pe o categorie socio-istorica. Fiindca, in optica

sa proprietatea funciara din tara noastra - cu perioada interbelica - intrata pregnant sub

incidenta capitalului financiar reducandu-si treptat caracterul ei natural si fiind frecvent

raportata la cantitatea de bani pe care o valora. La baza ei incepeau sa stea tot mai mult valori

monetare si - in consecinta - intra in alte circuite economice decat cele de ordin traditional.

Finanta antrena in miscarea ei - atat intensiv, cat si extensiv - structurile agricole si le confera


136

o esenta de ordin capitalist, devenind valori de schimb si sustinand procesul obiectiv al

polarizarii sociale. Si atunci, nu �“vointa�” de care vorbea Dimitrie Gusti(clxxiii)si nici �“cadrele�”

sau �“manifestarile�” (clxxiv) constituiau principiul prim al dezvoltarii sociale, ci - asa cum s-a

mentionat anterior - relatiile de productie si mai ales cele de proprietate stateau la baza

existentei sociale! Avand deci o realitate primordiala si fiind determinante in raport cu

celelalte relatii sociale, ele au constituit - in conceptia lui Miron Constantinescu - si criteriul

ontologic de cercetare a realitatii istorice. Dar un astfel de criteriu, ca si dialectica materialista

de care a uzat n-au constituit pentru el tipare fixe in cadrul carora urma sa �“toarne�” datele

adunate din teren. In practica sa stiintifica din acea perioada (si subliniem expresia �“din acea

perioada�”), ca si modul sau de a gandi socialul, Miron Constantinescu s-a folosit de dialectica

si relatiile economice ca de doua exigente teoretico-metodologice sau ca de doua

referentialuri analitice cu ajutorul carora sa depaseasca descriptivismul plat si sa intre in

problemele fundamentale ce defineau societatea vremii. Pentru investigarea acestora el a

incercat sa deceleze lanturile cauzale din orizontul societal si sa releve raporturile lor de supra

si subordonare. Intr-un atare demers stiintific, s-a folosit de procedee psihologice in scopul

obtinerii unor efecte de esenta sociologica. Ne-am referi printre altele la acea aparent

obisnuita formula cazuistica, prin care a denominat persoane si invocat anume fapte care le-a

caracterizat, dar acestea avand un inalt grad de reprezentativitate si deci depasind - sub aspect

de semnificatie - factura lor individuala. Poate ca si din motive de precautie fata de cenzura,

dar si pentru ca era o practica curenta in scoala monografica, ganditorul pe care il prezentam

ne reda cu minutiozitate starea economica a fiecarui subiect intervievat si inregistreaza exact

tot ceea ce obseva in gospodariile acestora, dar fara a ramane la o viziune cu caracter

fragmentar si fara a atomiza realitatea cercetata. In viziunea sa, un fapt social nu era o

realitate autarhica si nici nu-si putea fi siesi suficient in sine. Dimpotriva; existenta faptului

social era una a conexiunilor istorice, fiind un efect, dar si un complex generator de alte

efecte, acestea trebuind a fi intelese in semnificatiile lor esentiale, dar si in implicatiile lor

partinice. Fiindca, in intentia lui din urma statea introducerea unui punct de vedere de clasa in

analiza fenomenelor sociale si tratarea relatiilor de productie ca relatii antagoniste.

Dupa cel de al doilea razboi mondial, Miron Constantinescu a avut o spectaculoasa

ascensiune politica si a devenit demnitar de prim rang in nomenclatura partidului comunist

român. Statutul sau de fost ilegalist, precum si detentiile din lagarele de la Tg. Jiu si

Caransebes ii confereau drepturi nelimitate de a ocupa functii inalte de partid si de stat, iar

atributiile ce i se dadusera de catre PCR de a organiza tineretul democrat in anul 1939


137

constituiau temeiuri indubitabile de incredere si fidelitate fata de acesta. De aceea, inca din

primii ani de dupa razboi il intalnim in treapta cea mai inalta a elitei comuniste din tara

noastra, iar incepand cu toamna anului 1958, - pentru putin timp - a functionat si ca ministru

al educatiei si invatamantului.

Agreand fara rezerve pozitia elevata a fostului sau student si intentionand sa continue

cercetarile cu sprijinul acestuia, Dimitrie Gusti ii trimitea un proiect tematic si-i comunica

dorinta sa presanta de a reorganiza echipele monografice in noul context istoric. Nu-l

interesau aderentele politice si nici competitia pentru putere, ci era preocupat de a se folosi de

experienta sa profesionala pentru refacerea tarii distruse de razboi si de a testa calitatea

sociologiei de a fi o terapie sociala intr-un alt cadru decat acela interbelic. Pe Dimitrie Gusti

nu-l parasea ideea implicarii sale in procesul de reforma de dupa razboi si nici nu-si imagina

ca cercetarile monografice nu vor sta la baza programelor de dezvoltare a României.

Miron Constantinescu a raspuns favorabil fostului sau profesor si chiar ii facea

propuneri de ordin problematic, dar si de conceptie privitoare la comprehensiunea

fenomenalitatii sociale. Din nefericire, reforma invatamantului din anul 1948 - care a

constituit, de fapt, actul de rusificare a scolii noastre nationale -, a scos sociologia �“in afara

legii�” (si expresia nu e catusi de putin dura) si a pus sub �“stigmat ideologic�” cercetarile de

teren efectuate prin seminarul de �“specialitate, radiind din nomenclatorul de profesii pe cea de

sociolog si descurajand orice intentie de manifestare in domeniu. Intr-un fel, sociologia

disparea din sfera stiintelor umane, iar referintele ce urmau a se face la lucrarile de

specialitate trebuiau obligatoriu insotite de apelative cu caracter proletcultist. In baza unor

directive din exterior si cu ajutorul consilierilor sovietici, sociologia a fost catalogata drept

pseudo-stiinta sau stiinta idealista si reactionara, care nu-si afla o justificare in oranduirea ce

urma sa se edifice si nici nu putea fi tolerata alaturi de marxism si nimeni, dar absolut nimeni

n-a schitat un gest fie el numai reticent fata de practicile nihiliste care se desfasurau in

domeniul culturii si nici n-a incercat vre-o alternativa - fie ea si simbolica - la actiunea de

genocid national dirijat din afara. Dimpotriva, s-au aflat destui �“histrioni�” si n-au lipsit

�“firile�” dotate cu caracter flexibil, care si-au facut o profesie din genoflexie si si-au gasit

destinul in acte servile fata de straini.

Cu ei si prin ei s-a deturnat cursul natural al istoriei române si tot datorita lor

ajunsesem sa ne contestam identitatea noastra de neam, identitate relevata pregnant si prin

activitatea de monografiere a satelor initiata de catre Dimitrie Gusti si sustinuta continuu prin

date adunate din teren.


138

Revenind la subiectul pe care-l analizam, e de relevat ca si in acest context vitreg, s-au

intreprins unele investigatii de teren, iar in anul 1954 s-a procedat la institutionalizarea

acestora fiind trecute sub egida Directiei Centrale de Statistica, (clxxv) ca, apoi, �“...printr-o

hotarare speciala a Consiliului de Ministri al RPR, sa se treaca asupra Institutului de Cercetari

Economice sarcina intocmirii de monografii rurale�” (clxxvi)

Daca in investigatiile organizate prin Directia Centrala de Statistica nu avem date

privitoare la implicare lui Miron Constantinescu in efectuarea acestora si - prin urmare - nu

stim daca el a contribuit in vre-un fel la pregatirea si, mai ales, la finalizarea lor, in schimb,

cunoastem mult mai exact ceea ce ii apartine lui in desfasurarea campaniilor monografice din

cadrul Institutului de Cercetari Economice si cum si-a folosit experienta de teren acumulata in

perioada descinderilor in sate ale seminarului condus de catre Dimitrie Gusti. Astfel, asa cum

este consemnat in documentele de arhiva, la Institutul de Cercetari Economice, incepand cu

luna mai 1957, s-a infiintat o sectie speciala de cercetari monografice(clxxvii), iar in luna iunie

a aceluiasa an, a avut loc �“consfatuirea�” consacrata analizei metodei monografice(clxxviii). La

data de 27 iulie 1957, se facea �“instructajul�” preliminar descinderii in cateva regiuni ale

tarii(clxxix) si se stabilea cadrul teoretico-metodologic ce trebuia urmat de catre investigatori.

Instructajul s-a realizat de catre Miron Constantinescu si care - in fond - exprima punctul de

vedere al PMR. In expunerea de motive la proiectul de cercetare prezentat monografistilor, el

ii avertiza pe acestia impotriva oricarei tentatii sau incalcari de ordin ideologic, cerandu-le in

termeni imperativi de a se situa �“pe pozitiile materialismului marxist�” si de a se delimita cu

consecventa de doctrina gustiana. �“Recent, la sfarsitul lunii iunie (1958 -n.ns.) a avut loc o

consfatuire, privitoare la metodele de cercetare si la caracterul cercetarilor monografice in

anul 1957 - spunea la acea consfatuire fostul echipier al scolii lui Dimitrie Gusti. Cu acest

prilej a avut loc o dezbatere destul de larga asupra caracterului scolii sociologice burgheze a

lui Dimitrie Gusti (...)

Cred ca este o datorie a noastra sa cunoastem... care este pozitia noastra fata de teoria

si practica acelei scoli sociologice burgheze a lui Dimitrie Gusti si fata de valoarea

cercetarilor desfasurate sub egida aceleiasi scoli.

In primul rand, este necesar sa cunoasteti conceptia lui Dimitrie Gusti in legatura cu

unitatile sociale (se adresa el celor ce urmau sa efectueze cercetari monografice). Aici este un

sambure al greselilor, al caracterului retrograd al conceptiei lu Dimitrie Gusti in legatura cu

unitatile sociale si in special in legatura cu satul pe care-l considera unitatea sociala tipica.


139

Ceea ce era esential in conceptia lui Dimitrie Gusti privitoare la unitatea sociala, daca

nu privim anumite formule demagogice, si ceea ce era caracteristic, esential, era ignorarea si

de fapt negarea contradictiilor interne dinlauntrul unitatilor sociale pe care le studia. Ma refer

la perioada 1926-1946. Negand existenta acestor contradictii, negand lupta dintre contrarii

inlauntrul unitatilor sociale, Dimitrie Gusti ajunge la o ignorare si negare a existentei luptei de

clasa in sat, considerand satul ca unitate fara clase sociale,,,negand existenta luptei de clasa in

sat... Pozitie deci, profund antidialectica si deci antistiintifica.

In al doilea rand, in conceptia asa-zisei scoli sociologice de la Bucuresti, factor esential care

determina evolutia sociala era considerata vointa sociala... Deci negarea caracterului

primordial al transformarilor economice, al transformarilor modului de productie, al relatiilor

de productie, a mijloacelor de productie si inlocuirea acestora cu teoria idealist-voluntarista a

vointei sociale ca factor motor al societatii...

Aceasta conceptie voluntarista, idealista insemna deci o negare a materialismului

istoric, insemna situarea pe o pozitie antimaterialista, antiistorica, deci antistiintifica.

In al treilea rand... in conceptia lui Dimitrie Gusti legatura dintre oras si sat, legatura

dintre industrie si agricultura, rolul primordial al industriei fata de agricultura erau ignorate.

Ceea ce era considerat caracteristic, era satul pentru intreaga societate nu satul in plina

transformare capitalista - ma refer la acea perioada - ci satul arhaic, satul in care relatiile de

productie, relatiile sociale aveau un caracter primitiv patriarhal.

Negarea rolului orasului, negarea rolului primordial al industriei insemna de fapt

negarea rolului clasei muncitoare in societatea romaneasca, negarea rolului clasei muncitoare

ca gropar al capitalismului si faurirea socialismului. Insemna deci o pozitie antiprogresista, o

pozitie retrograda, care impingea cercetarile nu spre a descoperii fenomenele de innoire a

societatii, factor revolutionar inlauntrul societatii noastre, ci impingea cercetarile monografice

indarat spre studierea satului patriarhal, satului de valmas, satului arhaic�”. Dupa aceste

precizari prin care se urmarea sa se traseze liniamentele de separare si demarcatie fata de

scoala gustiana, iar apoi se voia exprimarea unei stari de atitudine ideologica in raport cu

aceasta, a urmat o apreciere de o coplesitoare semnificatie proletcultista si pe care o redam

integral: �“Ei bine, in legatura cu indrumarea acestor cercetari ale scoalei lui Gusti - conchidea

Miron Constantinescu - nu trebuie subestimata nici evolutia ulterioara a conceptiei lor,

evolutia care in perioada dintre 1929-1941 si 1944 a mers tot mai spre dreapta, s-a orientat

din ce in ce mai mult in sensul de a servi intai dictaturii regale a lui Carol al II-lea, dupa aceea

dictatura antonesciana si hitlerista, pentru ca imediat dupa razboi, dupa rasturnarea dictaturii


140

antonesciene, dupa eliberarea tarii noastre, sa caute sa stranga legaturile cu cercurile

imperialiste americane prin intermediul Fundatiei Rockfeller si sa serveasca de apologet al

capitalismului american, al imperialismului american.

M-am referit la aceste cateva aspecte, pentru ca este util sa examinam cateva aspecte

ale acestei conceptii pentru ca sa tragem o linie de delimitare precisa intre pozitia noastra, a

cercetarilor economice de astazi, pozitia marxist-leninista, bazata pe conceptia

materialismului istoric, materialismului dialectic si pozitia vechii scoli sociologice burgheze

de la Bucuresti care era o pozitie idealista, voluntarista, ce a evoluat spre fascism, a terminat

prin a slavi imperialismul german si american, a devenit o scoala apologetica a capitalismului,

a regimului burghezo-mosieresc din tara noastra si un instrument al dictaturii carliste, apoi al

dictaturii antonesciene�”. (clxxx)

Dar nu numai teoria sociologica a lui Dimitrie Gusti a fost respinsa si - pur si simplu

abjurata- si nici numai conceptia sa de ansamblul era proscrisa, ci si metoda a fost scoasa in

afara legii - daca ne putem exprima astfel si supusa unor imprecatiuni de ordin ideologic

(clxxxi)

In contradictie cu unii participanti la consfatuire care faceau eforturi riscante de �“a

salva�” metoda si - pentru aceasta - o separau de teoria generala a mentorului scolii de la

Bucuresti, Miron Constantinescu o plasa si pe ea sub incidenta �“luptei de clasa�” si nu ezita

catusi de putin in a o raporta la esenta proletara a oranduirii socialiste care era incompatibila

cu produsele culturii burgheze si nu putea avea o alta atitudine fata de acestea, decat cea

respectiva: �“...este foarte greu - spunea el - sa se considere ca in sanul uneia si aceleiasi scoli

filosofice sau scoli sociologice sa existe o discrepanta intre teoria si metoda, ca si cum metoda

nu ar fi influentata si colorata de teoria filosofica sau social economica ce sta la baza

activitatii respective�”. Si atunci - conchidea el�”... metoda insasi si folosirea metodelor

deformate de teoria falsa, idealista, voluntarista, reactionara a lui Dimitrie Gusti, metoda

insasi a fost oprimata si deformata de teoria gresita a scolii gustiene�” (clxxxii).

Am reprodus aceste lungi pasaje pentru a rememora spiritul agresiv al vremii in care

ele au fost scrise, dar si pentru a releva drama culturii romanesti in regim de ocupatie

ruseasca. E perioada de �“proletcultism absolut�”, cand se contestau violent simbolurile noastre

nationale si cand se impunea sa ne sovietizam. Tot ce era creatie inconfundabila a pamantului

romanesc si tot ce era adevar al duratei noastre in timp se cerea sa fie stigmatizate si damnate.

Istoria si spiritualitatea noastra au fost supuse criteriului luptei de clasa, iar marii nostri

oameni erau considerati a fi idealisti si reactionari. Nicolaae Iorga, Titu Maiorescu, Dimitrie


141

Gusti, Liviu Rebreanu, George Enescu, George Bacovia, Tudor Arghezi, Nicolae Titulescu,

constantin Brancusi - pentru a ne referi numai la cateva dintre culmile creativitatii noastre -

nu mai aveau nici un drept de a ramane in geografia carpato-dunareano-pontica si nu posedau

legitimitate pentru oranduirea socialista. Ipostaza lor devenea aceea a unor proscrisi. Din atari

motive, marea noastra mostenire culturala, precum si personalitatile de baza ale Romaniei

erau indroduse in conul de umbra al istoriei si se urmarea apoi a fi sterse din patrimoniul

nostru de suflet si dreptate.

In acest context aspru de imprejurari se plaseaza si punctul de vedere formulat de catre

Miron Constantinescu la adresa lui Dimitrie Gusti. Am avut prilejul in doua randuri sa-i

ascult explicatiile sale cu privire la cazul la care ne referim si consider ca pe o datorie morala

sa relatez exact dialogul purtat pe aceasta tema.

Una dintre ele - si pe care o consider cea mai relevanta- s-a petrecut in luna mai, 1971,

cand mergeam impreuna la Pitesti, in vederea organizarii practicii de vara a studentilor sectiei

de sociologie, si cand - in timpul deplasarii -ne-am referit atat la scoala monografica de la

Bucuresti, cat si la dezbaterea din 27 iunie, 1957. Voi reda fapte si voi reproduce �“fraze�”, iar

fiecare sa judece dupa cum doreste.

Stiind ca-mi voi desfasura practica de cercetare in localitati din fosta plasa Dambovnic

si intelegandu-ne asupra cadrului problematic ce urma a fi definitivat, ne-am referit la

lucrarea �“60 de sate�” si la metodologia analizei datelor pe care le cuprind cele patru voulume.

Nolens-volens, am ajuns la studiul sau asupra procesului de saracire in Oarja, dar si la cel

elaborat de catre Nicolae M. Dunare, privind procesul de imbogatire in aceeasi comuna.

Cum era de asteptat, el si-a rafirmat ferm optiunea sa de doctrina (marxism-

leninismul) si din nou s-a delimitat fara echivoc de conceptia gustiana, pe care o califica drept

voluntarista si de esenta burgheza. Dar, pe tot parcursul dialogului si in completarile ce au

urmat nu s-a depasit in nici un fel cadrul limbajului academic si nici nu s-a ajuns la o

ideologizare excesiva a discutiei. Dimpotriva, un ton de respect nedisimulat, ca si un fel de

grija - grefata pe un realism metodic- se vadeau a fi notele de atitudine fata de mentorul sau in

sociologie. L-am intrebat insa daca se poate sustine in vreun fel ideea dupa care Dimitrie

Gusti s-ar fi orientat spre �“dictatura antonesciana si catre cea hitlerista�” iar apoi ar fi �“slujit

imperialismul american�”. Cu o expresie de firesc neregizat si fara nici o ezitare, a formulat un

raspuns interesant pe care parca avea nevoie de a-l comunica cuiva si pe care ma simt dator de

a-l reda aproximativ exact. �“Dupa contrarevolutia din Ungaria - imi spunea Miron

Constantinescu- presiunile de dincolo asupra tarii noastre s-au accentuat atat de mult, incat ne


142

asteptam sa ne pune comitet central rusesc. Prin trupele stationate la noi, ne aflam intr-un

regim de ocupatie. Nu era de neglijat rolul consilierilor sovietici, care erau plasati in toate

verigile structurilor noastre institutionale si care cunosteau totul. Apoi,informatorii si

contrainformatorii alcatuiau acele atat de dure retele de urmarire si supraveghere si pe care le

simteai ca te cuprind si te strivesc. In fine, este vorba de tensiunile din interiorul partidului

nostru, care au dus chiar la unele interventii din afara si care au creat acea atmosfera de

neliniste si suspiciune generalizata la scara sociala. Chiar si in aceste conditii agersive insa se

formula (e drept voalat) ideea de autonomie si independenta. Dar, pentru aceasta trebuia mai

intai sa-i convingem pe sovietici de fidelitatea noastra fata de ei, iar apoi pe celelalte tari

socialiste ca nu va fi afectata �“coeziunea de nezdruncinat�” a lagarului socialist. Cel mai

important lucru era insa retragerea armatelor ruse de pe teritoriul Romaniei si incetarea

activitatii consilierilor trimisi de Moscova. Indeplinirea unor astfel de obiective nu era catusi

de putin lipsita de dificultati si nici de riscuri cu efecte catastrofale. In consecinta se impuneau

practici politice abile care sa dovedeasca o atitutine intransigenta fata de gandirea burgheza si

evitarea oricaror concesii de ordin ideologic, care sa conduca la impresia de lipsa de

�“fermitate�”, ori la cea de abatere de la linia marxist-leninista. In consecinta, fenomenul

�“demascarilor�”, precum si sistemul �“referintelor de dosar�” s-au accentuat, generand o

�“psihoza�” a spaimei colective, dar si un oarecare credit din partea Moscovei. A trebuit sa ne

recuzam inaintasii si chiar sa ne �“lepadam�” de unele simboluri nationale, pentru a crea

convingerea nu numai ca stapanim situatia in tara si nu numai ca burghezia a fost pentru

totdeauna inlaturata, dar si faptul ca nu este posibil sa ne desprindem din sfera de influenta

sovietica. Un argument in plus era si acela ca suntem inconjurati de tari socialiste si deci era

imposibil a abdica de la principiile miscarii muncitoresti. Asa ca a trebuit sa facem sacrificii

si ele s-au facut in toate sferele noastre sociale. Desigur - incheia el cu vadita amaraciune -

toate acetea nu noi suntem acum chemati sa le apreciem si nici cei ce uremaza imediat dupa

noi, ci atunci cand

influenta lor nu va mai fi direct resimtita de catre nimeni, iar faptele istoriei vor fi cercetate

�“sine ira et studio�”.

Intr-un atare context a fost decimat si Dimitrie Gusti, dar - in schimb - s-au putut

continua cercetarile monografice si s-a gasit o modalitate, e drept scump platita, de a se salva

sociologia aplicata. E mult, e putin, aceasta o vor stabili generatiile care vin.

Mi-a atras atentia insa ca astfel de idei nu trebuiesc vehiculate in nici un fel, cel puti

deocamdata, ceea ce am si facut.Dar dupa un sfert de veac de tacere si dat fiind faptul ca


143

despre Miron Constantinescu se vorbeste de multe ori cu intriga si cu resentiment, am decis sa

fac publica aceasta confesare a sa si sa aduc un modest aport la o necesra biografie a unui om

care a trudit neobosit - pana in cel din urma ceas la anume impliniri ale noastre. Fiindca,

concomitent cu minusuri de personalitate si mai ales cu inconsecvente si fluctuatii in relatiile

cu altii nu se poate ignora ca, alaturi de marii nostri ministrii ai invatamantului, precum Spiru

Haret, Victor Slaveascu sau Ilie Murgulescu,numele lui poate fi asezat cu recunostinta si cu

veneratie, iar printre reusitele lui de seama in cultura romaneasca mentionam infiintarea

bibliotecii pedagogice din strada Zalomit si a laboratorului de sociologie din strada Rafael

Sanzio, reinitierea invatamantului sociologic la nivel academic si a rvistei �“Viitorul Social�”;

organizarea cercetarilor interdisciplinare si a Centrului de sociologie al Academiei Romane; a

format generatii de sociologi si pe multi i-a sprijinit spre a-si face un rost in societate si a se

implini profesional. Nu pot sa nu relatez o situatie intrucatva speciala, care atesta nu numai

deosebita lui receptivitate fata de nevoile oamenilor, dar si marea lui omenie, sensibilitatea si

implicarea in solutionarea unor situatii dificile. I-am comunicat ca vaduva lui Dumitru

Draghicescu traieste in conditii de lipsuri materiale si de mizerie. �“Nu are pensie�” i-am spus,

avand ca drept sursa de existanta ceea ce ii oferea unii dintre nepoti, care si ei sunt pensionari.

Am vizitat-o si m-am cutremurat de ceea ce am vazut. �“I-am lasat o detaliere exacta despre

personalitatea stiintifica si patriotica a ganditorului aratand ca e nedrept si jenant pentru noi

ca sa nu-i asiguram - ca pensie de urmas - Virginiei Draghicescu, un minim necear. Dupa

cateva zile, mi-a telefonat spunandu-mi ca sunt asteptat de catre Emil Bodnaras in atributiile

caruia veneau aceste cazuri, ceea ce am si facut. Pe biroul acestuia statea detalierea mea, cu

aprobarea de rigoare, iar termenul de punere in aplicare era �“luna curenta�”.

Precizez inca o data ca n-a stat in intentia mea alcatuirea unei biografii a lui Miron

Constantinescu si nici sa schitez vreun portret care sa-i fie lui favorabil, desi am parcurs tot

ceea ce a scris el si sunt in posesia si a unui manuscris, intitulat �“Schita unei teorii marxiste a

formatiunii social-economice tributale�” - insumand exact o suta de pagini dactilo si datat �“20

martie 1974�” si care asteapta sa vada lumina tiparului. Dar, asa cum am precizat, imi lipsesc

inca alte date ce tin de relatiile dinlauntrul aparatului politic superior al fostului PCR si nu am

avut - pana in prezent- acces la stenograme ale biroului politic pentru a cerceta in mod

obiectiv atmosfera care exista - in diferite perioade- in cadrul palierului politic cel mai inalt al

acestui partid si pentru a formula anume judecati de valoare despre oameni si despre faptele

lor. Deocamdata, ne limitam la adnotarea potrivit creia, in scoala monografica condusa de

catre Dimitrie Gusti au existat mai multe orientari de doctrina si s-au dezvoltat chiar curente


144

opuse de idei, spre beneficul gandirii sociologice si spre �“lauda�” celui care le stimula. Printre

cei care s-au detasat de conceptia dominanta a mentorului scolii de la Bucuresti, iar apoi a

devenit el insusi personalitate charismatica prin initierea unei miscari de specialitate la scara

nationala, a fost Miron Constantinescu.


145

9. ORIENTARI TEORETICE I AFIRMARI DOCTRINARE IN CADRUL SCOLII MONOGRAFICE DE LA BUCURESTI - Virgil Constantinescu Galiceni

A intrat in uzanta comuna ca atunci cand analizam un curent de idei sau evocam o

scoala sociologica sa fim inclinati sa luam in consideratie mai ales intregul, caruia ii fixam

caracterele lui de sistem si-i conotam canoanele lui ireductive, fara sa procedam insa la

eventuale sectionari de parti si fara ca acestea sa fie decupate din ansamblu. La un prim si

direct contact cu o constructie impunatoare, suntem tentati sa hipostaziem imaginea ei

generala si prin urmare - avem inclinatia relevantei �“totului�”, fiind mai putin dispusi sa dam

importanta elementelor subiacente si neacordandu-le acestora un anume rol in constituirea si

functionarea sistemului. Acomodati - parca - cu geometria sferei si preferand simplitatea

unitatii in locul complexului pluritatii, reflexia noastra este atrasa predominant de imaginea

generala, adica de imaginea sitntetica, ignorand elementele adiacente care fac nota

discordanta cu aceasta si - intr-un fel- chiar detasandu-ne de ele. Un atare fenomen se

datoreste faptului ca, in fata unei inaltimi spirituale, perceptia ramane intr-un fel inhibata,

fiind atrasa de aureola doctrinei si fiind inclinata a o plasa in absolut, parca rotunjindu-i

conturul si transformand-o in dogma. Cand se vorbeste de scoala sociologica franceza apare

in prim planul ei reprezentativ Emile Durkheim, cu sistemul sau monolit si inchis, si numai

daca insistam in continuare mai dam si de un Paul Faucounet, de un Lucien Bruhl, de un

Maurice Halbwacs sau de un Celestine Bougle. Aceeasi situatie oarecum segregara o

constatam si in cazul lui Dimitrie Gusti. In mod curent, exegeza de specialitate prezinta cu

predilectie edificiul impunator al gandirii si actiunii acestuia si pune in evidenta aproape

exclusiv dimensiunea de exceptie a spiritului sau organizator. Se consemneaza de asemeni tot

de predilectie factura interdisciplinara a cercetarilor monografice pe care le-a condus el si pe

care le-a consacrat, continuand sa releve atat valoarea de sistem, cat si transformarea lui in

principiu practic de reforma sociala. Nu se omit contributiile lui (in premiera) in ceea ce

priveste legislatia serviciilor sociale din Romania, precum si initiativele sale referitoare la

educatia adultilor, prin intermediul caminului cultural. Se adauga - la cele mentionate -

amenajarea primului muzeu al satului roman si organizarea expozitiilor etnogrfice din Franta

si din S.U.A., dar toate fiind atribuite lui Dimitrie Gusti si toate fiind plasate sub egida

autoritatii lui stiintifice. Dar, contributia colaboratorilor sai, ca si rolul marcant al unora dintre


146

tinerii (pe atunci) la inventarierea si interpretarea pproblemelor sociale din satul interbelic

raman parca situate in zona de valoare subsidiara si se gasesc consemnate in aprecieri prea

putin relevante, ponderea integrala in estimarea scolii revenindu-i conducatorului ei, adica lui

Dimitrie Gusti. De fapt, chiar unii dintre membrii echipelor monografice, ca si unele

oficialitati ale vremii au incercat sa fixeze in absolut unitatea de gandire ce ar fi existat in

cadrul seminarului sociologic de la Bucuresti si n-au ezitat in a transforma conceptia gustiana

intr-un etalon de consens, care n-ar fi fost afectata de vre-o tendinta scizionista si nici de lipsa

de conformism fata de principiile generale impuse de catre mentorul scolii. Parca o teama

suspecta de a nu diminua din prestanta realizata de catre scoala sau o dorinta aproape

obsedanta de a aparea in fata lumii ca o comunitate stiintifica bine sudata, au creat imaginea

unei institutii de asociere si unitate si au lasat a se intelege ca pe tot parcurusul ei scoala

monografica a avut tendinte exclusiv centripete. Intregul trebuia sa prevaleze asupra partilor

lui constituente, iar diversitaea se subordona organic unitatii. In consecinta, efortul ingenios al

lui anton Golopentia de a renova metoda monografica, precum si intentia lui de a orienta

cercetarea de teren nu spre localitati separate si nici numai spre cadre si manifestari, ci spre

zone administrative de nivel mediu (precum plasa de judet) sau catre procese sau fenomene

sociale, au ramas fara rezonanta cuvenita in timp si - deci - nu au avut un grad de acceptanta

relevanta. Nu mai vorbim de episodul ce apartine lui C.Amzar si care a fost calificat drep

semn al unei ambitii neputincioase, ca sa conchidem ca in cazul la care ne referim avem de a

face cu o atmosfera alcatuita din serii paralele fara vre-o variatie de principiu si fara vre-un

gest �“rebel�” de dizidenta doctrinara. Ne face imprsia ca toti cei ce alcatuiau echipele

monografice si - intr-un fel - toti cei ce erau antrenati in activitatile seminarului condus de

catre Dimitrie Gusti invatau parca sa vada acelasi lucru cand se aflau in fata acelorasi realitati.

La o analiza mai meticuloasa insa si intr-un itinerar metodologic de tip partitionar, vom

observa ca in cadrul scolii la care ne referim s-a impus si o conceptie distincta, acceptata tacit

de catre Dimitrie Gusti si nerespinsa de catre cei cu orientari politice de dreapta. Aceata

orientare a fost cea marxista, iar promotorul ei principal s-a numit Miron Constantinescu, dar

si Roman Moldovan a aderat la principiile ei ideologice.

De fapt, am putea spune ca insasi mentorul scolii monografice a agreat prezenta unor

colabortori cu alta conceptie decat cea profesata de catre el si n-a fost niciodata ostil utilizarii

unei metodologii de cercetare distincata sau opusa celei pe care a elaborat-o el. E drept ca -in

acea perioada- orientarea respectiva nu se delimita transant - sub aspect teoretic - de conceptia

gustiana si nici n-a produs vre-o sciziune - fie ea si superficiala - in corpul doctrinei


147

dominante. Dimpotriva: asa cum rezulta din datele de arhiva, precum si din relatari ale unora

dintre monografisti, s-ar putea spune ca, in unele privinte, orientara marxista s-a constituit ca

o premisa stimulativa sau ca un alt mod de a aborda unele teme intrucatva mai speciale,

precum: structurile sociale si polaritatile de clasa, rolul factorului economic in dezvoltarea

istoriei, raportul dintre existenta si constiinta, proletarizarea fortei de munca din agricultura,

cauzele sociale si economice ale migratiei locuitorilor din sate, etc.(clxxxiii)

Dar, constatand desfasurarea unui curent de idei de tip marxist si urmarind sa-i

definim profilul lui intrucatva distinct in cadrul scolii monografice, e util sa relevam in acest

context spiritul larg tolerant al lui Dimitrie Gusti, precum si faptul ca el a fost adeptul unei

conceptii deschise, in scopul intretinerii unui dialog peren cu alte doctrine sociologice si in

intentia de a crea nuclee de reflexie variata. Nu ezita ca alaturi de ideile sale si chiar in

opozitie cu ele, sa lase sa se exprime si alte tipuri de gandire, care sa constiuie baza pentru noi

elaborari teoretice si sa reprezinte alte principii de ordin metodologic. Lui i-au repugnat

atitudinile ezoterice - daca ne putem exprima astfel - si n-a agreat niciodata formulele

inchistate in sine -. Din contra, ca ginditor de amplitudine culturala si ca initiator al unei

miscari largi de cerctare concreta, Dimitrie Gusti a cultivat

dialogul �“intre antiteze�” parafrazand expresia lui I.Heliade Radulescu si a considerat

procedeul socratic drept mijlcoul prin care putea sa atraga atentia asupra altor aspecte, care -

astfel - ar fi ramas ignorate. Mai mult inca! Prin dialog, el cosidera ca se pot crea noi centre

de interes stintific si prin urmare - se instituie strategii variate pentru luarea deciziilor. Cu alte

cuvinte, mentorul scolii sociologice de la Bucuresti a fost favorabil �“dialecticii laboratorului

stiintific�” si sustinea cautarile de efect contradictoriu, ca apoi, - prin intermediul lor - sa

descopere orizonturi de realitate mai profunda si sa asigure astfel o eficienta sporita cercetarii

de specialitate. De aici, putem conchide cu certitudine ca Dimitrie Gusti acorda o prioritate de

principiu motivatiei stiintifice fata de cea ideologica si - in consecinta - aseaza in ordine de

importanta adevarul cunoasterii sociologice inainta celei de factura partinica. Intr-un atare

climat, s-a desfasurat si orientarea marxista in cadrul scolii monografice de la Bucuresti, al

carui exponent autorizat - asa cum s-a mai notat - a fost Miron Constantinescu.

Profilul de personalitate al lui Miron Constantinescu e dificil de conturat, desi - in ce

ma priveste - l-am cunoscut intr-o activitate comuna desfasurata atat in cadrul catedrei de

sociologie,cat si in cel al laboratorului de sociologie al carui director a fost, iar eu l-am

secondat in calitate de adjunct - intre anii 1969-1972. Ambele institutii au fost infiintate din

initiativa sa, precum si sectia de sociologie din cadrul facultatii de filosofie a Universitatii din


148

Bucursti se datoreaza tot devotiunii lui profesionale fata de aceasta specialitate. Am organizat

impreuna companii de cercetare in judetele Olt si Arges, preucm si cunoscutele dezbateri

hebdomadare in cadrul laboratorului nostru, vazand cu bucurie cum o noua miscare

sociologica se declansa prin competenta si prin priceperea sa manageriala. Adaugam modul

de exceptie in care a pregatit delegatia romana pentru congresul mondial de sociologie ce a

avut loc in luna august, 1970, la Varna si unde el insusi a participat, desi de multe ori

obligatiile politice lasau impresia a-l coplesi. Dar, puterea lui de munca iesita din comun,

precum si experienta dobandita in scoala lui Dimitrie Gusti, la care se asocia vasta lui cultura

din domenii variate (istorie, economie politica, psihologie, literatura romana si universala,

axiologie) ii dadeau resursele necesare unor reale reusite in ceeace intreprindea si-i confereau

criteriile unui autentic conducator de miscare sociologica. Tot pe aceasta directie se inscrie si

contributia sa

notabila - in cadul comitetului asociatiei internationale de sociologie - la stabilirea tematicii si

la circumscrierea cadrului de desfasurare a congresului mondial de sociologie, care s-a tinut la

Toronto, in luna augusti 1974 si la care, din nefericire n-a participat din cauza mortii sale

premature, savarsita in iulie, acelasi an.

In deschiderea lucrarilor acestui for mondial insa s-a mentionat aportul elevat al lui

Miron Constantinescu la definitivarea programului care facea obiectul respectivei reuniuni si

s-a pastrat un moment de reculegere in memoria sociologuui roman, ca recunoastere a valorii

lui profesionale si ca un omagiu adus intregii lui munci in dezvoltarea sociologiei. Ne oprim

aici cu enumerarea unora dintre aporturile de seama ale acestei personalitati, precizand ca nu

vom incerca in cele ce urmeaza o analza completa a vietii si activitatii sale si ne vom abtine

de a formula judecati cu caracter definitiv asupra a ceea ce el a infaptuit. Aceasta atitudine nu

este determinata in nici un fel de motive de tip cartezian (qui benne latuit) si nici de intentia

abila a unui pernicios �“ignoratio elenchi�”, fiindca opiniile pe care le-am avut si care nu de

putine ori erau in contradictie cu ale sale (clxxxiv) i le-am spus direct, atunci cand traia si nu

�“post-factum�”. Atitudinea noastra insa e determinata de faptul ca n-am putut pana in prezent

sa �“citim�” inscrisurile din arhiva fostului partid comunist roman si nici n-am avut acces la

unele date ale serviciilor speciale, pentru a evalua in mod obiectiv cauzele care au generat

avatarurile vietii sale politice si a descifra acel atat de intunecat si complex context intern (dar

si extern) care a dus la ascensiunile, dar si la prabusirile lui sociale. Aceasta cu atat mai mult

cu cat despre Miron Constantinescu s-au formulat aprecieri contradictorii, iar unele dintre ele

sunt acuze grave, care insa n-au fost deplin argumentate si nici nu se pot sustine integral.


149

Altele- in schimb- se cer a fi plasate in contextul vremii - adica in perioada postbelica -si- in

consecinta - coroborate cu conflictele si tensiunile luptei pentru putere ce a caracterizat pe

comunisi si care nu s-au terminat decat prin instaurarea regimului de dictatura personala. De

aceea, consideram ca - pentru momentul de fata - e oportun sa ne pronuntam asupra

personalitatii stiintifice a lui Miron Constantinescu si nu si asupra celei politice, cu toate ca

una nu poate exista fara cealalta, iar constantele uneia devin - in mod firesc - si constantele

celeilalte.

S-a afirmat in activitatea publicistica inca in primii ani ai studentiei semnand articole

in reviste cu caracter politic (Era Noua, Cadran, Dacia Noua), dar si in altele cu profil mai

mult cultural (Viata Romaneasca).

Cercetarea de teren - si prin urmare - cercetarea stiintifica propriu-zisa si-a inceput-o

in cadrul scolii monografice de la Bucuresti, desi el indica drept for tutelar al unei atari

activitati �“Institutul de stiinte sociale al Romaniei�” (clxxxv), adica �“Institutul social roman�” si

revista �“Sociologie romaneasca�”, adaugand apoi volumele �“60 de sate�” si lucrarile celui de al

XIV-lea Congres international de Sociologie, ce urma sa aiba loc la Bucuresti, in anul 1939,

dar care s-a suspendat datorita izbucnirii celui de al doilea Razboi Mondial.

Din perioada sa de �”monografist�”, dateaza patru studii de cercetari de teren dupa cum

urmeaza: �“Procesul de saracire in Oarja, scris in anul 1939 si publicat in 1942 - dupa cum

relateaza insusi autorul (clxxxvi); Bogatii de Dambovita, elaborat in 1938-1939 si publicat in

1942, in “60 de sate” (clxxxvii); Sepreus, un sat de agricultori din sesul Tisei, elaborat tot in

1938-39 si publicat in 1943, in Vol.IV - din �“60 de sate�” (clxxxviii) si �“Corbestii - Comuna

Pietris, Judetul Arad, publicat in Curierul Serviciului social 5, nr.4 - 1939.

Lectura meticuloasa a celor patru studii mentionate anterior, ca si o incercare de

analiza a lor de continut, ne releva ca ele reprezinta un alt mod de abordare a fenomenalitatii

rurale in comparatie cu celelalte studii si ne apar ca deschideri utile catre o problematica acuta

a satului romanesc din perioada interbelica, asa cum s-a precizat anterior si asa cum exegeza

de specialitate o atesta. Ele n-au fost o directie de fronda fata de conceptia de ansamblu a

scolii gustiene si nici n-au constituit macar o delimitare de principii fata de aceasta, asa cum

pretindea Miron Constantinescu mai tarziu, ci se incadreaza in spiritul eteroclit al cerctarilor

scolii gustiene. Am putea spune ca el a cercetat si a scris in maniera reactiva - daca ne putem

exprima astfel - Lucrarile sale sunt axate pe explorarea faptelor si fenomenelor sociale de

atunci si au deci o valoare constatativa. Dar ele sunt si lucrari cu un pronuntat efect �“reactiv�”,

indeplinind si o functie partinica si - prin urmare - exprimand un crez politic. Temele alese


150

parca toate oglindesc asprimile vietii si in ele se afla o conceptie, dar si o atitudine. Sensibil la

acea truda telurica a taranului roman, dar si la exploatarea acestuia, Miron Constantinescu nu

evadeaza intr-o contemplatie neutra si nici nu recurge la explicatii abstracte privitoare la

decalajele dintre clase. In conceptia sa, structurile sociale - direct sau multimediat- au o

sorginte economica si isi gasesc o conditionare in relatiile de proprietate, ceea ce reprezinta -

asa cum deja am mentionat - un alt criteriu metodologic de cercetare a realitatii rurale, dar si o

alta premisa de interperetare a faptelor intabelate. Astfel, daca ne-am referi la studiul sau

asupra procesului de saracire la Oarja, am observat ca el este efectul unei antiteze. Laura

Dunare si Nicolae M. Dunare semnasera impruna capitolul asupra resurselor de apa la Oarja

(clxxxix), iar Nicolae M.Dunare scrisese singur un alt capitol intitulat �“Procesul de imbogatire

in Comuna Oarja�” (cxc) si in care se considera ca ascensiunea in ierarhia treptelor inalte era

urmarea naturala a unor trasaturi de personalitate ca : agerime a mintii si perseverenta in

afaceri, spiritul intreprinzator si atitudinea calculata, inclinatia spre economicitate si consumul

restrictiv, castigul cu orice pret, munca continua, etc., toate acestea constituind forta cea mai

activa care asigura reusita deplina a imbogatirii unui numar restrans de oameni (cxci). Nu

modul de productie si - deci nu sistemul de repartitie ar fi stat la baza polarizarii societatii

romanesti in general si a celei satesti in particular, ci anume insusiri psihologice, precum si

unele situatii conjuncturale ar fi favorizat pe cei dotati cu aptitudini superioare sa devina

bogatii satelor, dar, in revers, i-au dezavantajat pe altii, care erau lipsiti de atari aptitudini. In

viziunea lui Nicolae M. Dunare, nu existau cauze de importanta primordiala in producerea

inevitabila a departajarii taranilor intre ei si nici nu se puteau invoca anume criterii obiective

cu ajutorul carora sa clasificam si sa ierahizam factorii socio-economici care genereaza

stratificarea comunitatii rurale.

Pentru el, toti cei opt factori pe care-i invoca in argumentarea sa erau factori de

valoare intrucatva egala, iar - in unele pasaje - suntem inclinati a constata ca acorda un rol

prioritar si calitatilor individului particular, psihologizand astfel structurile sociale (cxcii) si

asezand pe acelasi plan de esenta fenomenele din baza cu cele din suprastructura. Insasi

invocarea unor practici oneroase, cum erau cele referitoare la efectele distructive ale cametei

nu-i spuneau mare lucru (cxciii), ele inscriindu-se in ordinea obisnuita a fenomenelor rurale si

avand acelasi rang de valoare cu celelalte.

In schimb Miron Constantinescu,in baza unei conceptii - bine conturate - cea a

dialecticii materialismului (cxciv) si invocand un principiu metodologic aferent acesteia (acela

al determinismului social) porneste de la modul de productie ca factor determinant al


151

societatii, iar apoi releva rolul primordial al relatiilor de proprietate asupra tuturor celorlalte

relatii socio-umane. In viziunea sa, mostenirea, ca si puterea de cumparare sunt un produs

istoric si sunt mijlocite de conditiile obiective in cadrul carora actioneaza individul.

Adevarata lor esenta nu este una de natura subiectiva si nici nu tine de anume insusiri

personale sau vicii omenesti, ci ele decurg din cantitatea si calitatea posesiunii detinute. Ea,

posesiunea faciliteaza cresterea acumularilor la nivelul cel de sus al societatii, iar la altul, la

cel de jos, cresterea proletariatului agricol. �“Cum s-a rasfrant criza generala a sistemului

economic asupra satului romanesc? Tendinta esentiala consista in inlaturarea micii

productiuni de catre cea mare, ruina gospodariilor mici si mijlocii se prelungeste ani de zile,

uneori decenii, in urma agravarii conditiilor de productie�”... �“Capitalul comercial, industrial si

bancar - continua Miron Constantinescu - a patruns adanc in satelela argesene. Chiaburii sunt

clasa capitalista a satelor. Dar concomitent cu aparitia acestei paturi, a aparut si contrariul ei:

muncitorul agricol si taranul sarac. Fara pamant sau cu doua trei pogoane, ruinat de datorii si

impozite, fara vite si unelte agricole, infometat, bolnav, el rataceste pe ulitele satului cautand,

dar negasind nicaieri un mijloc de trai. Din cand in cand reactioneaza in mod anarhic, dar fara

rezultat. Continua sa astepte altceva fara sa stie prea bine ce, injurand uneori in mod grosolan,

dar devenind pe zi ce trece un aliat natural si nencesar al muncitorului urban in luptele lui...

In Oarja - continua autorul- care a fost un sat razesesc cu o singura �“mahala�” de

clacasi (Stefanesti, deci un sat fara mari mosii boieresti) aceasta este situatia.

Cateva zeci de familii de chiaburi si cateva sute de gospodarii de tarani saraci. Si

aceasta polarizare - conchide Miron Constantinescu - este accelerata de presiunea

concentrarilor, rechizitiilor, impozitelor marite si de timpul neprielnic al muncilor

agricole�”(cxcv)

E de retinut insa ca, in analiza satului romanesc din perioada interbelica, Miron

Constantinescu n-a utilizat un procedeu unic si rigid si nici n-a recurs la o anume dogma de

interpretare a datelor intabelate. Sensibil la drama celor saraci si multi si urmarind sa deceleze

cauzele care o produc, el n-a fetisizat faptul social pe care l-a constatat si nici nu l-a

considerat in sine, ci l-a evaluat ca pe o categorie socio-istorica. Fiindca, in optica

sa proprietatea funciara din tara noastra - cu perioada interbelica - intrata pregnant sub

incidenta capitalului financiar reducandu-si treptat caracterul ei natural si fiind frecvent

raportata la cantitatea de bani pe care o valora. La baza ei incepeau sa stea tot mai mult valori

monetare si - in consecinta - intra in alte circuite economice decat cele de ordin traditional.

Finanta antrena in miscarea ei - atat intensiv, cat si extensiv - structurile agricole si le confera


152

o esenta de ordin capitalist, devenind valori de schimb si sustinand procesul obiectiv al

polarizarii sociale. Si atunci, nu �“vointa�” de care vorbea Dimitrie Gusti(cxcvi)si nici �“cadrele�”

sau �“manifestarile�” (cxcvii) constituiau principiul prim al dezvoltarii sociale, ci - asa cum s-a

mentionat anterior - relatiile de productie si mai ales cele de proprietate stateau la baza

existentei sociale! Avand deci o realitate primordiala si fiind determinante in raport cu

celelalte relatii sociale, ele au constituit - in conceptia lui Miron Constantinescu - si criteriul

ontologic de cercetare a realitatii istorice. Dar un astfel de criteriu, ca si dialectica materialista

de care a uzat n-au constituit pentru el tipare fixe in cadrul carora urma sa �“toarne�” datele

adunate din teren. In practica sa stiintifica din acea perioada (si subliniem expresia �“din acea

perioada�”), ca si modul sau de a gandi socialul, Miron Constantinescu s-a folosit de dialectica

si relatiile economice ca de doua exigente teoretico-metodologice sau ca de doua

referentialuri analitice cu ajutorul carora sa depaseasca descriptivismul plat si sa intre in

problemele fundamentale ce defineau societatea vremii. Pentru investigarea acestora el a

incercat sa deceleze lanturile cauzale din orizontul societal si sa releve raporturile lor de supra

si subordonare. Intr-un atare demers stiintific, s-a folosit de procedee psihologice in scopul

obtinerii unor efecte de esenta sociologica. Ne-am referi printre altele la acea aparent

obisnuita formula cazuistica, prin care a denominat persoane si invocat anume fapte care le-a

caracterizat, dar acestea avand un inalt grad de reprezentativitate si deci depasind - sub aspect

de semnificatie - factura lor individuala. Poate ca si din motive de precautie fata de cenzura,

dar si pentru ca era o practica curenta in scoala monografica, ganditorul pe care il prezentam

ne reda cu minutiozitate starea economica a fiecarui subiect intervievat si inregistreaza exact

tot ceea ce obseva in gospodariile acestora, dar fara a ramane la o viziune cu caracter

fragmentar si fara a atomiza realitatea cercetata. In viziunea sa, un fapt social nu era o

realitate autarhica si nici nu-si putea fi siesi suficient in sine. Dimpotriva; existenta faptului

social era una a conexiunilor istorice, fiind un efect, dar si un complex generator de alte

efecte, acestea trebuind a fi intelese in semnificatiile lor esentiale, dar si in implicatiile lor

partinice. Fiindca, in intentia lui din urma statea introducerea unui punct de vedere de clasa in

analiza fenomenelor sociale si tratarea relatiilor de productie ca relatii antagoniste.

Dupa cel de al doilea razboi mondial, Miron Constantinescu a avut o spectaculoasa

ascensiune politica si a devenit demnitar de prim rang in nomenclatura partidului comunist

român. Statutul sau de fost ilegalist, precum si detentiile din lagarele de la Tg. Jiu si

Caransebes ii confereau drepturi nelimitate de a ocupa functii inalte de partid si de stat, iar

atributiile ce i se dadusera de catre PCR de a organiza tineretul democrat in anul 1939


153

constituiau temeiuri indubitabile de incredere si fidelitate fata de acesta. De aceea, inca din

primii ani de dupa razboi il intalnim in treapta cea mai inalta a elitei comuniste din tara

noastra, iar incepand cu toamna anului 1958, - pentru putin timp - a functionat si ca ministru

al educatiei si invatamantului.

Agreand fara rezerve pozitia elevata a fostului sau student si intentionand sa continue

cercetarile cu sprijinul acestuia, Dimitrie Gusti ii trimitea un proiect tematic si-i comunica

dorinta sa presanta de a reorganiza echipele monografice in noul context istoric. Nu-l

interesau aderentele politice si nici competitia pentru putere, ci era preocupat de a se folosi de

experienta sa profesionala pentru refacerea tarii distruse de razboi si de a testa calitatea

sociologiei de a fi o terapie sociala intr-un alt cadru decat acela interbelic. Pe Dimitrie Gusti

nu-l parasea ideea implicarii sale in procesul de reforma de dupa razboi si nici nu-si imagina

ca cercetarile monografice nu vor sta la baza programelor de dezvoltare a României.

Miron Constantinescu a raspuns favorabil fostului sau profesor si chiar ii facea

propuneri de ordin problematic, dar si de conceptie privitoare la comprehensiunea

fenomenalitatii sociale. Din nefericire, reforma invatamantului din anul 1948 - care a

constituit, de fapt, actul de rusificare a scolii noastre nationale -, a scos sociologia �“in afara

legii�” (si expresia nu e catusi de putin dura) si a pus sub �“stigmat ideologic�” cercetarile de

teren efectuate prin seminarul de �“specialitate, radiind din nomenclatorul de profesii pe cea de

sociolog si descurajand orice intentie de manifestare in domeniu. Intr-un fel, sociologia

disparea din sfera stiintelor umane, iar referintele ce urmau a se face la lucrarile de

specialitate trebuiau obligatoriu insotite de apelative cu caracter proletcultist. In baza unor

directive din exterior si cu ajutorul consilierilor sovietici, sociologia a fost catalogata drept

pseudo-stiinta sau stiinta idealista si reactionara, care nu-si afla o justificare in oranduirea ce

urma sa se edifice si nici nu putea fi tolerata alaturi de marxism si nimeni, dar absolut nimeni

n-a schitat un gest fie el numai reticent fata de practicile nihiliste care se desfasurau in

domeniul culturii si nici n-a incercat vre-o alternativa - fie ea si simbolica - la actiunea de

genocid national dirijat din afara. Dimpotriva, s-au aflat destui �“histrioni�” si n-au lipsit

�“firile�” dotate cu caracter flexibil, care si-au facut o profesie din genoflexie si si-au gasit

destinul in acte servile fata de straini.

Cu ei si prin ei s-a deturnat cursul natural al istoriei române si tot datorita lor

ajunsesem sa ne contestam identitatea noastra de neam, identitate relevata pregnant si prin

activitatea de monografiere a satelor initiata de catre Dimitrie Gusti si sustinuta continuu prin

date adunate din teren.


154

Revenind la subiectul pe care-l analizam, e de relevat ca si in acest context vitreg, s-au

intreprins unele investigatii de teren, iar in anul 1954 s-a procedat la institutionalizarea

acestora fiind trecute sub egida Directiei Centrale de Statistica, (cxcviii) ca, apoi, �“...printr-o

hotarare speciala a Consiliului de Ministri al RPR, sa se treaca asupra Institutului de Cercetari

Economice sarcina intocmirii de monografii rurale�” (cxcix)

Daca in investigatiile organizate prin Directia Centrala de Statistica nu avem date

privitoare la implicare lui Miron Constantinescu in efectuarea acestora si - prin urmare - nu

stim daca el a contribuit in vre-un fel la pregatirea si, mai ales, la finalizarea lor, in schimb,

cunoastem mult mai exact ceea ce ii apartine lui in desfasurarea campaniilor monografice din

cadrul Institutului de Cercetari Economice si cum si-a folosit experienta de teren acumulata in

perioada descinderilor in sate ale seminarului condus de catre Dimitrie Gusti. Astfel, asa cum

este consemnat in documentele de arhiva, la Institutul de Cercetari Economice, incepand cu

luna mai 1957, s-a infiintat o sectie speciala de cercetari monografice(cc), iar in luna iunie a

aceluiasa an, a avut loc �“consfatuirea�” consacrata analizei metodei monografice(cci). La data

de 27 iulie 1957, se facea �“instructajul�” preliminar descinderii in cateva regiuni ale tarii(ccii) si

se stabilea cadrul teoretico-metodologic ce trebuia urmat de catre investigatori. Instructajul s-

a realizat de catre Miron Constantinescu si care - in fond - exprima punctul de vedere al PMR.

In expunerea de motive la proiectul de cercetare prezentat monografistilor, el ii avertiza pe

acestia impotriva oricarei tentatii sau incalcari de ordin ideologic, cerandu-le in termeni

imperativi de a se situa �“pe pozitiile materialismului marxist�” si de a se delimita cu

consecventa de doctrina gustiana. �“Recent, la sfarsitul lunii iunie (1958 -n.ns.) a avut loc o

consfatuire, privitoare la metodele de cercetare si la caracterul cercetarilor monografice in

anul 1957 - spunea la acea consfatuire fostul echipier al scolii lui Dimitrie Gusti. Cu acest

prilej a avut loc o dezbatere destul de larga asupra caracterului scolii sociologice burgheze a

lui Dimitrie Gusti (...)

Cred ca este o datorie a noastra sa cunoastem... care este pozitia noastra fata de teoria

si practica acelei scoli sociologice burgheze a lui Dimitrie Gusti si fata de valoarea

cercetarilor desfasurate sub egida aceleiasi scoli.

In primul rand, este necesar sa cunoasteti conceptia lui Dimitrie Gusti in legatura cu

unitatile sociale (se adresa el celor ce urmau sa efectueze cercetari monografice). Aici este un

sambure al greselilor, al caracterului retrograd al conceptiei lu Dimitrie Gusti in legatura cu

unitatile sociale si in special in legatura cu satul pe care-l considera unitatea sociala tipica.


155

Ceea ce era esential in conceptia lui Dimitrie Gusti privitoare la unitatea sociala, daca

nu privim anumite formule demagogice, si ceea ce era caracteristic, esential, era ignorarea si

de fapt negarea contradictiilor interne dinlauntrul unitatilor sociale pe care le studia. Ma refer

la perioada 1926-1946. Negand existenta acestor contradictii, negand lupta dintre contrarii

inlauntrul unitatilor sociale, Dimitrie Gusti ajunge la o ignorare si negare a existentei luptei de

clasa in sat, considerand satul ca unitate fara clase sociale,,,negand existenta luptei de clasa in

sat... Pozitie deci, profund antidialectica si deci antistiintifica.

In al doilea rand, in conceptia asa-zisei scoli sociologice de la Bucuresti, factor esential care

determina evolutia sociala era considerata vointa sociala... Deci negarea caracterului

primordial al transformarilor economice, al transformarilor modului de productie, al relatiilor

de productie, a mijloacelor de productie si inlocuirea acestora cu teoria idealist-voluntarista a

vointei sociale ca factor motor al societatii...

Aceasta conceptie voluntarista, idealista insemna deci o negare a materialismului

istoric, insemna situarea pe o pozitie antimaterialista, antiistorica, deci antistiintifica.

In al treilea rand... in conceptia lui Dimitrie Gusti legatura dintre oras si sat, legatura

dintre industrie si agricultura, rolul primordial al industriei fata de agricultura erau ignorate.

Ceea ce era considerat caracteristic, era satul pentru intreaga societate nu satul in plina

transformare capitalista - ma refer la acea perioada - ci satul arhaic, satul in care relatiile de

productie, relatiile sociale aveau un caracter primitiv patriarhal.

Negarea rolului orasului, negarea rolului primordial al industriei insemna de fapt

negarea rolului clasei muncitoare in societatea romaneasca, negarea rolului clasei muncitoare

ca gropar al capitalismului si faurirea socialismului. Insemna deci o pozitie antiprogresista, o

pozitie retrograda, care impingea cercetarile nu spre a descoperii fenomenele de innoire a

societatii, factor revolutionar inlauntrul societatii noastre, ci impingea cercetarile monografice

indarat spre studierea satului patriarhal, satului de valmas, satului arhaic�”. Dupa aceste

precizari prin care se urmarea sa se traseze liniamentele de separare si demarcatie fata de

scoala gustiana, iar apoi se voia exprimarea unei stari de atitudine ideologica in raport cu

aceasta, a urmat o apreciere de o coplesitoare semnificatie proletcultista si pe care o redam

integral: �“Ei bine, in legatura cu indrumarea acestor cercetari ale scoalei lui Gusti - conchidea

Miron Constantinescu - nu trebuie subestimata nici evolutia ulterioara a conceptiei lor,

evolutia care in perioada dintre 1929-1941 si 1944 a mers tot mai spre dreapta, s-a orientat

din ce in ce mai mult in sensul de a servi intai dictaturii regale a lui Carol al II-lea, dupa aceea

dictatura antonesciana si hitlerista, pentru ca imediat dupa razboi, dupa rasturnarea dictaturii


156

antonesciene, dupa eliberarea tarii noastre, sa caute sa stranga legaturile cu cercurile

imperialiste americane prin intermediul Fundatiei Rockfeller si sa serveasca de apologet al

capitalismului american, al imperialismului american.

M-am referit la aceste cateva aspecte, pentru ca este util sa examinam cateva aspecte

ale acestei conceptii pentru ca sa tragem o linie de delimitare precisa intre pozitia noastra, a

cercetarilor economice de astazi, pozitia marxist-leninista, bazata pe conceptia

materialismului istoric, materialismului dialectic si pozitia vechii scoli sociologice burgheze

de la Bucuresti care era o pozitie idealista, voluntarista, ce a evoluat spre fascism, a terminat

prin a slavi imperialismul german si american, a devenit o scoala apologetica a capitalismului,

a regimului burghezo-mosieresc din tara noastra si un instrument al dictaturii carliste, apoi al

dictaturii antonesciene�”. (cciii)

Dar nu numai teoria sociologica a lui Dimitrie Gusti a fost respinsa si - pur si simplu

abjurata- si nici numai conceptia sa de ansamblul era proscrisa, ci si metoda a fost scoasa in

afara legii - daca ne putem exprima astfel si supusa unor imprecatiuni de ordin ideologic (cciv)

In contradictie cu unii participanti la consfatuire care faceau eforturi riscante de �“a

salva�” metoda si - pentru aceasta - o separau de teoria generala a mentorului scolii de la

Bucuresti, Miron Constantinescu o plasa si pe ea sub incidenta �“luptei de clasa�” si nu ezita

catusi de putin in a o raporta la esenta proletara a oranduirii socialiste care era incompatibila

cu produsele culturii burgheze si nu putea avea o alta atitudine fata de acestea, decat cea

respectiva: �“...este foarte greu - spunea el - sa se considere ca in sanul uneia si aceleiasi scoli

filosofice sau scoli sociologice sa existe o discrepanta intre teoria si metoda, ca si cum metoda

nu ar fi influentata si colorata de teoria filosofica sau social economica ce sta la baza

activitatii respective�”. Si atunci - conchidea el�”... metoda insasi si folosirea metodelor

deformate de teoria falsa, idealista, voluntarista, reactionara a lui Dimitrie Gusti, metoda

insasi a fost oprimata si deformata de teoria gresita a scolii gustiene�” (ccv).

Am reprodus aceste lungi pasaje pentru a rememora spiritul agresiv al vremii in care

ele au fost scrise, dar si pentru a releva drama culturii romanesti in regim de ocupatie

ruseasca. E perioada de �“proletcultism absolut�”, cand se contestau violent simbolurile noastre

nationale si cand se impunea sa ne sovietizam. Tot ce era creatie inconfundabila a pamantului

romanesc si tot ce era adevar al duratei noastre in timp se cerea sa fie stigmatizate si damnate.

Istoria si spiritualitatea noastra au fost supuse criteriului luptei de clasa, iar marii nostri

oameni erau considerati a fi idealisti si reactionari. Nicolaae Iorga, Titu Maiorescu, Dimitrie

Gusti, Liviu Rebreanu, George Enescu, George Bacovia, Tudor Arghezi, Nicolae Titulescu,


157

constantin Brancusi - pentru a ne referi numai la cateva dintre culmile creativitatii noastre -

nu mai aveau nici un drept de a ramane in geografia carpato-dunareano-pontica si nu posedau

legitimitate pentru oranduirea socialista. Ipostaza lor devenea aceea a unor proscrisi. Din atari

motive, marea noastra mostenire culturala, precum si personalitatile de baza ale Romaniei

erau indroduse in conul de umbra al istoriei si se urmarea apoi a fi sterse din patrimoniul

nostru de suflet si dreptate.

In acest context aspru de imprejurari se plaseaza si punctul de vedere formulat de catre

Miron Constantinescu la adresa lui Dimitrie Gusti. Am avut prilejul in doua randuri sa-i

ascult explicatiile sale cu privire la cazul la care ne referim si consider ca pe o datorie morala

sa relatez exact dialogul purtat pe aceasta tema.

Una dintre ele - si pe care o consider cea mai relevanta- s-a petrecut in luna mai, 1971,

cand mergeam impreuna la Pitesti, in vederea organizarii practicii de vara a studentilor sectiei

de sociologie, si cand - in timpul deplasarii -ne-am referit atat la scoala monografica de la

Bucuresti, cat si la dezbaterea din 27 iunie, 1957. Voi reda fapte si voi reproduce �“fraze�”, iar

fiecare sa judece dupa cum doreste.

Stiind ca-mi voi desfasura practica de cercetare in localitati din fosta plasa Dambovnic

si intelegandu-ne asupra cadrului problematic ce urma a fi definitivat, ne-am referit la

lucrarea �“60 de sate�” si la metodologia analizei datelor pe care le cuprind cele patru voulume.

Nolens-volens, am ajuns la studiul sau asupra procesului de saracire in Oarja, dar si la cel

elaborat de catre Nicolae M. Dunare, privind procesul de imbogatire in aceeasi comuna.

Cum era de asteptat, el si-a rafirmat ferm optiunea sa de doctrina (marxism-

leninismul) si din nou s-a delimitat fara echivoc de conceptia gustiana, pe care o califica drept

voluntarista si de esenta burgheza. Dar, pe tot parcursul dialogului si in completarile ce au

urmat nu s-a depasit in nici un fel cadrul limbajului academic si nici nu s-a ajuns la o

ideologizare excesiva a discutiei. Dimpotriva, un ton de respect nedisimulat, ca si un fel de

grija - grefata pe un realism metodic- se vadeau a fi notele de atitudine fata de mentorul sau in

sociologie. L-am intrebat insa daca se poate sustine in vreun fel ideea dupa care Dimitrie

Gusti s-ar fi orientat spre �“dictatura antonesciana si catre cea hitlerista�” iar apoi ar fi �“slujit

imperialismul american�”. Cu o expresie de firesc neregizat si fara nici o ezitare, a formulat un

raspuns interesant pe care parca avea nevoie de a-l comunica cuiva si pe care ma simt dator de

a-l reda aproximativ exact. �“Dupa contrarevolutia din Ungaria - imi spunea Miron

Constantinescu- presiunile de dincolo asupra tarii noastre s-au accentuat atat de mult, incat ne

asteptam sa ne pune comitet central rusesc. Prin trupele stationate la noi, ne aflam intr-un


158

regim de ocupatie. Nu era de neglijat rolul consilierilor sovietici, care erau plasati in toate

verigile structurilor noastre institutionale si care cunosteau totul. Apoi,informatorii si

contrainformatorii alcatuiau acele atat de dure retele de urmarire si supraveghere si pe care le

simteai ca te cuprind si te strivesc. In fine, este vorba de tensiunile din interiorul partidului

nostru, care au dus chiar la unele interventii din afara si care au creat acea atmosfera de

neliniste si suspiciune generalizata la scara sociala. Chiar si in aceste conditii agersive insa se

formula (e drept voalat) ideea de autonomie si independenta. Dar, pentru aceasta trebuia mai

intai sa-i convingem pe sovietici de fidelitatea noastra fata de ei, iar apoi pe celelalte tari

socialiste ca nu va fi afectata �“coeziunea de nezdruncinat�” a lagarului socialist. Cel mai

important lucru era insa retragerea armatelor ruse de pe teritoriul Romaniei si incetarea

activitatii consilierilor trimisi de Moscova. Indeplinirea unor astfel de obiective nu era catusi

de putin lipsita de dificultati si nici de riscuri cu efecte catastrofale. In consecinta se impuneau

practici politice abile care sa dovedeasca o atitutine intransigenta fata de gandirea burgheza si

evitarea oricaror concesii de ordin ideologic, care sa conduca la impresia de lipsa de

�“fermitate�”, ori la cea de abatere de la linia marxist-leninista. In consecinta, fenomenul

�“demascarilor�”, precum si sistemul �“referintelor de dosar�” s-au accentuat, generand o

�“psihoza�” a spaimei colective, dar si un oarecare credit din partea Moscovei. A trebuit sa ne

recuzam inaintasii si chiar sa ne �“lepadam�” de unele simboluri nationale, pentru a crea

convingerea nu numai ca stapanim situatia in tara si nu numai ca burghezia a fost pentru

totdeauna inlaturata, dar si faptul ca nu este posibil sa ne desprindem din sfera de influenta

sovietica. Un argument in plus era si acela ca suntem inconjurati de tari socialiste si deci era

imposibil a abdica de la principiile miscarii muncitoresti. Asa ca a trebuit sa facem sacrificii

si ele s-au facut in toate sferele noastre sociale. Desigur - incheia el cu vadita amaraciune -

toate acetea nu noi suntem acum chemati sa le apreciem si nici cei ce uremaza imediat dupa

noi, ci atunci cand influenta lor nu va mai fi direct resimtita de catre nimeni, iar faptele

istoriei vor fi cercetate �“sine ira et studio�”.

Intr-un atare context a fost decimat si Dimitrie Gusti, dar - in schimb - s-au putut

continua cercetarile monografice si s-a gasit o modalitate, e drept scump platita, de a se salva

sociologia aplicata. E mult, e putin, aceasta o vor stabili generatiile care vin.

Mi-a atras atentia insa ca astfel de idei nu trebuiesc vehiculate in nici un fel, cel puti

deocamdata, ceea ce am si facut.Dar dupa un sfert de veac de tacere si dat fiind faptul ca

despre Miron Constantinescu se vorbeste de multe ori cu intriga si cu resentiment, am decis sa

fac publica aceasta confesare a sa si sa aduc un modest aport la o necesra biografie a unui om


159

care a trudit neobosit - pana in cel din urma ceas la anume impliniri ale noastre. Fiindca,

concomitent cu minusuri de personalitate si mai ales cu inconsecvente si fluctuatii in relatiile

cu altii nu se poate ignora ca, alaturi de marii nostri ministrii ai invatamantului, precum Spiru

Haret, Victor Slaveascu sau Ilie Murgulescu,numele lui poate fi asezat cu recunostinta si cu

veneratie, iar printre reusitele lui de seama in cultura romaneasca mentionam infiintarea

bibliotecii pedagogice din strada Zalomit si a laboratorului de sociologie din strada Rafael

Sanzio, reinitierea invatamantului sociologic la nivel academic si a rvistei �“Viitorul Social�”;

organizarea cercetarilor interdisciplinare si a Centrului de sociologie al Academiei Romane; a

format generatii de sociologi si pe multi i-a sprijinit spre a-si face un rost in societate si a se

implini profesional. Nu pot sa nu relatez o situatie intrucatva speciala, care atesta nu numai

deosebita lui receptivitate fata de nevoile oamenilor, dar si marea lui omenie, sensibilitatea si

implicarea in solutionarea unor situatii dificile. I-am comunicat ca vaduva lui Dumitru

Draghicescu traieste in conditii de lipsuri materiale si de mizerie. �“Nu are pensie�” i-am spus,

avand ca drept sursa de existanta ceea ce ii oferea unii dintre nepoti, care si ei sunt pensionari.

Am vizitat-o si m-am cutremurat de ceea ce am vazut. �“I-am lasat o detaliere exacta despre

personalitatea stiintifica si patriotica a ganditorului aratand ca e nedrept si jenant pentru noi

ca sa nu-i asiguram - ca pensie de urmas - Virginiei Draghicescu, un minim necear. Dupa

cateva zile, mi-a telefonat spunandu-mi ca sunt asteptat de catre Emil Bodnaras in atributiile

caruia veneau aceste cazuri, ceea ce am si facut. Pe biroul acestuia statea detalierea mea, cu

aprobarea de rigoare, iar termenul de punere in aplicare era �“luna curenta�”.

Precizez inca o data ca n-a stat in intentia mea alcatuirea unei biografii a lui Miron

Constantinescu si nici sa schitez vreun portret care sa-i fie lui favorabil, desi am parcurs tot

ceea ce a scris el si sunt in posesia si a unui manuscris, intitulat �“Schita unei teorii marxiste a

formatiunii social-economice tributale�” - insumand exact o suta de pagini dactilo si datat �“20

martie 1974�” si care asteapta sa vada lumina tiparului. Dar, asa cum am precizat, imi lipsesc

inca alte date ce tin de relatiile dinlauntrul aparatului politic superior al fostului PCR si nu am

avut - pana in prezent- acces la stenograme ale biroului politic pentru a cerceta in mod

obiectiv atmosfera care exista - in diferite perioade- in cadrul palierului politic cel mai inalt al

acestui partid si pentru a formula anume judecati de valoare despre oameni si despre faptele

lor. Deocamdata, ne limitam la adnotarea potrivit creia, in scoala monografica condusa de

catre Dimitrie Gusti au existat mai multe orientari de doctrina si s-au dezvoltat chiar curente

opuse de idei, spre beneficul gandirii sociologice si spre �“lauda�” celui care le stimula. Printre

cei care s-au detasat de conceptia dominanta a mentorului scolii de la Bucuresti, iar apoi a


160

devenit el insusi personalitate charismatica prin initierea unei miscari de specialitate la scara

nationala, a fost Miron Constantinescu.


161

10. TRAIAN HERSENI SAU VALENTELE NEIMPLINIRII �– incadrari sociologice si antropologice �– Dan Dungaciu

1. Preliminarii

Privita retrospectiv si urmarindu-i intreg profilul, traiectoria stiintifica a lui Traian

Herseniccvi sta sub semnul �„terorii istoriei�” (Mircea Eliade); sub semnul neimplinirii, al lui

n-a fost sa fie. Nedesavarsirea si evolutiile surpate sunt peceti tragice ce-au marcat destinul

intregii culturi romane in urma ocupatiei comuniste de dupa 1944. Sociologia a fost, la

randu-i, beneficiara aceluiasi tratament.

Profesorul Stahl observa, in 1989, ca Scoala sociologica de la Bucuresti �„n-a pierit de

moarte buna, ci asasinata�” (Badescu 1985: VIII). Afirmatia tine loc, deopotriva, de sentinta si

de explicatie, caci �„asasinata�” cumuleaza aici ambele sensuri: cel propriu - moarte fizica - si

cel figurat - moarte civila. Cazurile lui Vulcanescu sau Golopentia - exterminare lenta sau

brutala in puscarii - sunt reprezentative pentru prima rubrica, destinul profesorului Gusti,

bunaoara, pentru cea de-a doua.

Cazul lui Traian Herseni include mai multe elemente. Dupa instaurarea noului regim

isi va pierde, progresiv, atributele de dascal sau dreptul la semnatura, va fi arestat si

condamnat, urmand ca, la iesirea din inchisoare, dupa aproape zece ani in care n-a mai tiparit

nimic, sa fie reintegrat, treptat si cu prudenta, in comunitatea antropologica si sociologica.

A scris abundent in aceasta noua etapa. S-au intocmit clasamente ce probau ca

�„Traian Herseni a publicat mai mult in perioada «post-gustiana»�”, ca, pentru perioada 1959-

1980, �„articolele si cartile publicate de el reprezinta 70,53% din tot ceea ce i s-a tiparit�”,

respectiv trei patrimi, sau ca, in aceeasi perioada, �„i-au aparut 18 din 29, adica un procent de

62,07�” din cartile sale. Mai mult, �„perioda Scolii sociologice de la Bucuresti - s-a observat -

acopera doar 20 de ani din cei 52�”, cati cumuleaza travaliul publicistic si editorial al lui

Traian Herseni. Iar concluzia acestor estimari nazuia sa stabileasca proportiile juste: �„Astfel

stand lucrurile, etapa 1929-1948 trebuie privita in cadrul intregii sale opere si activitati doar

ca un capitol si, cu toata importanta lui, nu cel mai extins sub raportul creatiei stiintifice�”

(Mihu 1982: 14-15).

Se poate oare ignora evolutia lui Taian Herseni de dupa 1959? I se poate contesta

acestui interval densitatea sau triumfurile cantitative? Poate fi abrogat acest parcurs din


162

biografia sociologica a celui mai apropiat discipol al lui Dimitrie Gusti? Evident, nu. Dar se

poate vorbi, totusi, in aceste conditii, de �„neimpliniri�” ale proiectului hersenian? Noi credem

ca da. Si vom aseza acest material sub incidenta acestei convingeri, incredintati ca realitatea

scorurilor cantitative nu e indeajuns de puternica pentru a estompa diferente si proportii

calitative. Traian Herseni nu se afla integral in intervalul 1929-1948, dar, calitativ, se afla in

primul rand acolo, in Scoala profesorului Gusti, dar si alaturi de ea. Caci opera interbelica a

lui Traian Herseni, opera intinsa, polimorfa, veritabil spectacol viu al unei gandirii ce nu-si

refuza nici o ispita culturala si plonja cu aceeasi pricepere fie in zona abstracta si subtila a

metafizicii fie pe teritoriul arid si istovitor al travaliului practic, evaluata astazi cu atentie, se

integreaza intr-o matca fireasca, in stare sa profileze un destin sociologic exemplar, in ambele

ipostaze: cea de elev al magistrului Dimitrie Gusti si personaj principal al Scolii de la

Bucuresti, dar, mai cu seama, aceea de sociolog cu un proiect propriu, care, chiar blocat sau

obturat dupa 1944, lasa, si dupa mai bine de jumatate de secol, sa i se intrevada anvergura.

Acest proiect ne vom stradui sa-l degajam in cele ce urmeaza. Vom incerca apoi sa

surprindem maniera in care aceste ipostaze s-au conciliat, masura in care traiectoria personala

si traiectoria colectiva (Scoala Gusti) s-au suprapus si potentat.

Vom sfarsi prin a infatisa biblioteca proiectelor esuate ale lui Traian Herseni, prin

convocarea acelor ganduri pe care �„teroarea istoriei�” le-a condamnat la uitare si parasire sau a

acelor trasee nedesenate pana la capat, a acelor neimpliniri care, insa, prin valentele lor, sunt

singurele capabile sa-l plaseze pe Traian Herseni in pozitia ce i se cuvine pe scena sociologiei

nationale si mondiale. Ne vom limita la perioada interbelica, spatiul din care au pornit

traiectoriile marilor proiecte ale sociologului, invocand etapa postbelica a lui Traian Herseni

numai pentru a semnala o ultima neimplinire a carierei sale. De data aceasta, o ratare prin

�„asumare" si nu prin omisiune ori abandon, dar o ratare care nu face decat sa confirme, in

definitiv, consistenta si valentele proiectelor sale de tinerete: ratarea marxismului.


163

2. Proiectul sociologic

Traian Herseni a facut publica optiunea unui proiect sociologic personal in lucrarea sa

din 1935: �„In privinta lucrarii ca atare, trebuie sa amintim faptul ca ea face parte dintr-un sir

sistematic de preocupari si, prin urmare, pentru intelegerea deplina a presupozitiilor si

consecintelor ei, ca si a locului de cunoastere pe care il ocupa in cadrul problemelor legate de

sociologie, nu e fara de folos sa se aibe in vedere gandul nostru intreg, realizat numai

fragmentar in lucrarile de pana acum, dar cuprins, ca situatie logica si ca nazuinta de

infaptuire, in programul nostru de lucru�” (Herseni 1935: 3).

Exista cateva repere ale acestui proiect care, decelate, lumineaza mai bine traseul

stiintific ulterior al doctorandului de atunci. Polimorfismul abordarilor sociologice - scoli si

curente de gandire - il conving ca singura intalnire valabila cu sociologia nu se poate produce

decat pe cale istorica: �„In sociologie nu putem patrunde decat prin mijlocirea istoriei�”.

Necesitatea cunoasterii radacinilor sociologiei si a procesului de constituire a ei ca stiinta ii

apare, deci, ca prima faza a acestei etape. Faza a doua o constituie conturarea unei istorii a

sociologiei contemporane, pornind cu precadere de la cea de-a doua jumatate a veacului

trecut - �„istoria sociologica propriu-zisa�” - si scrutand intervalul cel mai fecund in abordarea

metodica a realitatii sociale. Dobandirea constiintei de sine si plasamentul bun pe scena

sociologiei mondiale nu pot fi dobandite de cercetatorul din Romania decat dupa o cercetare

amanuntita a sociologiei romanesti, menita sa verifice �„intrucat se poate intemeia o traditie

stiintifica nationala�”. Este cea de-a treia faza a primei etape identificate de Traian Herseni

(Herseni 1935: 4)ccvii.

A doua etapa a programului hersenian este subsumata investigarii problemelor

sistematice ale sociologiei, al caror caracter filosofic este pregnant si decisiv, probleme

identificate pe urmatoarele coordonate: a) determinarea realitatii sociale (problema de

ontologie); b) constituirea sociologiei ca stiinta autonoma (problema de teorie a stiintei si

de teorie a cunostintei) si c) problema studiilor directe de sociologie.

In chestiunea obiectului sociologiei, decisiva ramane teza de doctorat din 1935,

consacrata tocmai realitatilor sociale urmarite pe filon fenomenologic, ca �„regiuni

existentiale proprii�”. Probleme apar odata cu constatarea ca acelasi obiect de cercetare -

regiunea existentiala - este revendicat de o pleiada de stiinte sociale. Se impune, prin urmare,

scrie Herseni, �„o cercetare de teorie a stiintei ca sa se stabileasca locul pe care-l ocupa

sociologia in sanul celorlalte discipline, asadar sa se stabileasca unghiul ei propriu de vedere


164

din care priveste realitatea sociala�” (Herseni 1935: 5). Emblematica pentru acest tip de

preocupari ramane analiza din 1934 si consacrata �„problemei sociologiei�”. Schema

articolului nu iese din spiritul si litera lucrarii tiparite in anul urmator: cercetarea incepe de la

presupozitii filosofice (ontologice, gnoseologice, epistemologie), trece prin analiza istorica a

sociologiei si clasificarea acesteia in raport cu alte stiinte, pentru a ajunge in final la definirea

locului sociologiei ca stiinta autonoma - �„stiinta realitatii sociale�” -, a caracterului si

diviziunilor ei (Herseni 1934c).

Problema cunoasterii presupune insa clarificarea raportului subiect-obiect in stiintele

sociale. Herseni covoaca un argument de sorginte weberiana: din moment ce sociologul face

parte integranta din realitatea pe care o studiaza, raportul subiect-obiect nu este acelasi ca cel

din stiintele naturii. Tot la acest capitol al cunoasterii Herseni include si mijloacele de

cercetare, pledand pentru necesitatea creionarii unei metodologii sociologice (Herseni 1934a,

1934f, 1934g).

Abia lamurirea acestor chestiuni permite evolutia sociologului pe teren, respectiv

cercetarea propriu-zisa (directa) a realitatii sociale. La aceasta sectiune pot fi incluse toate

cercetarile unitatilor concrete de viata sociala, cercetari realizate, preponderent, in campaniile

Scolii de la Bucuresticcviii.

Asa arata, succint redat, �„programul de lucru�” tiparit in 1935. Ordinea preocuparilor

este de natura logica, nu cronologica, avertizeaza Herseni, putem da atentie uneia sau alteia

dintre aceste laturi, putem pune accentele in functie de preocuparile imediate si concrete, dar,

avertizeaza, �„numai dupa ce am savarsit toate aceste operatii, sociologia dobandeste o

constiinta de sine deplina�”.

Semnificativa pentru intreaga atitudine in cadrul Scolii de la Bucuresti este maniera in

care incheie expunerea programului sau. Filosofia are un cuvant de spus in constituirea

sociologiei, subliniaza din nou, si inca un cuvant greu. Ea este deschizatoare de drumuri, de

perspective si constiinta critica permanenta. �„Fara filosofie stiinta risca sa cada in

dogmatism�”, scrie Herseni, si termina cu aceasta indicatie ce nu poate fi eludata la intalnirea

cu opera sa: �„Acesta e punctul de vedere din care straduintele noastre vor putea fi judecate

corect�” (Herseni 1935: 6).

Ca material pregatitor esential pentru intelegerea osmozei filosofie-sociologie se

cuvine invocat studiul sau Metafizica si sociologie, tiparit in 1933-1934, ale carui scopuri

erau identificarea si precizarea �„raporturilor epistemologice si gnoseologice dintre metafizica

si sociologie�” (Herseni 1933d: 402). Optiunea sa teoretica si implicit contestarea oricarei


165

suprematii a empirismului in analiza sociologica se dezvaluie consecvent cu prestatiile

anterioare: �„Cat ar parea de bizar, empirismul, intr-un anumit sens, este potrivnic sociologiei

ca stiinta, din contra, metafizica o fundamenteaza si o face posibila�” (Herseni 1933d: 409).

Studiul convoaca apoi fenomenologia filosofica de speta Husserl sau cea sociologica, ilustrata

de Max Scheler, S. Kracauer, Theodor Litt, Theodor Geiger, dar consideratiile si concluziile

vor fi topite in lucrarea din 1935, pe care o vom cerceta la alta sectiune.

Ramane doar sa mai invocam finalul acestui material, cosideratii menite sa traseze mai

fin profilul sociologic hersenian si sa sugereze concis intreg sau proiect: �„Noi propovaduim

deopotriva cercetarile monografice de teren si speculatiile cele mai temerare ale metafizicii.

Pentru ca toate acestea nu sunt decat drumuri si niciodata nu putem fi siguri ca nu am ratacit.

Numai tinta finala e unica si rascumparatoare: aflarea adevarului�” (Herseni 1934d: 73).

3. Activitatea in cadrul Scolii de la Bucuresti �„SOCIOLOGIA MILITANS�”

Traian Herseni a ramas in constiinta urmasilor ca teoreticianul, prin excelenta, al

Scolii de la Bucuresti. Performanta teoretica insa nu s-ar fi putut consemna astazi daca

teoreticianul si-ar fi refuzat ori ar fi ignorat travaliul empiric, caci datele culese pe timpul

campaniilor Scolii lui D. Gusti i-au furnizat materia bruta pentru briliante ipoteze si

constructe teoretice. A intocmit chestionare si a condus campanii de teren, a cercetat unitati

sociale ce se intind de la cete de feciori si copii la organizatii de barbati, carciumi sau stane.

In 1936, D. Gusti sublinia consistenta activitatii de intocmire a monografiilor

sociologice, invocand participarea lui Traian Herseni la opt campanii monografice initiate de

Institutul Social Roman si Seminarul de Sociologie din Bucuresti: 1927, patru saptamani la

Nereju (Vrancea, Putna), 1928, patru saptamani la Fundul-Moldovei (Bucovina), 1929, sase

saptamani la Dragus (Tara Oltului); 1930, cinci saptamani la Runcu (Oltenia); 1931, trei

saptamani la Cornova (Basarabia); 1932, sapte saptamani la Dragus; 1934, trei saptamani

intr-o campanie monografica initiata de gruparea �„Gand romanesc�”, in cadrul Astrei, la

Maguri (Muntii Apuseni).

Studiile publicate de Herseni dau seama de maniera in care a fructificat aceste

experiente (Herseni 1932a, 1932b, 1933a, 1934e, 1934-1935a, 1934-1935b, 1936b, 1936c,

1941a).


166

Dupa acest interval, cel mai prolific din punctul de vedere al activitatii de teren, mai

semnalam doar cercetarea regionala a Tarii Oltului, initiata in 1939 si condusa de Traian

Herseni. Proiectul a cuprins saizeci si noua de sate, delimitate antropogeografic si etnologic

si avand ca sat-pilot Dragusul, fiind sustinut de o echipa interdisciplinara de optzeci de

persoane. Inceputul razboiului a intrerupt finalizarea lui (Herseni 1971: 209).

Relativ la raporturile teorie-practica in scoala lui Gusti, se cuvine sa amintim

avertismentul pe care Herseni il lansa inca din 1929, riposta necesara la ceea ce el numea,

eufemistic, �„teoreticieni radicali�”: �„Daca ar fi sa ascultam sfaturile metodologice ale

anumitor teoreticieni radicali, realitatile sociale trebuiesc cercetate cu ochiul nud, strain de

orice sistem sau cunoastere anterioara... Unii au cercetat satul fara nici un plan scos din vreun

sistem sociologic. Sa spunem lucrurilor pe nume: n-au facut mare isprava. Le-au scapat o

sumedenie de lucruri. N-au stiut ce anume sa cerceteze, din ce punct de vedere�” (Herseni

1929: 336). Observatiile profesorului Mihu in fata acestui episod merita sa fie reluate, caci

reliefeaza rolul specific, imposibil de contestat, al lui Traian Herseni in cadrul Scolii de la

Bucuresti: �„Cele spuse de Tr. Herseni dovedesc, dupa parerea noastra, existenta, in cadrul

curentului care apoi a fost denumit Scoala, a unor tendinte empiriste, factologice,

sociografice, fata de care el a luat atitudine de la inaltimea unei temeinice pregatiri

epistemologice si metodologice, care insemna, printre altele, cunoasterea la zi a starii

mondiale a sociologiei si, in general, a posibilitatilor si modalitatilor ei de cercetare�” (Mihu

1982: 11).

Aceasta pregatire sociologica de anvergura a asezat-o Traian Herseni (si) in slujba

edificarii teoretice a Scolii lui D. Gusti. A fost, cu vorba nimerita a unui comentator: �„un om

de stiinta total�” (Geana 1980)ccix.

�„SOCIOLOGIA COGITANS�”

Delimitarile ferme intre abordarile teoretice asa-zis personale ale lui Traian Herseni si

cele legate de Scoala de la Bucuresti ar fi fastidioase. In fapt, in cea mai importanta lucrare

teoretica a sa, amendeaza el insusi asemenea procedee: �„O alta influenta foarte importanta ne

recunoastem in sociologia d-lui Prof. D. Gusti. Fata de acesta, incercarea noastra apare de-a

dreptul ca o intregire in latura ontologica�” (Herseni 1935: 22)ccx.

Ne propunem in aceasta sectiune, succint, sa marcam aportul teoretic al lui Traian

Herseni la cladirea si limpezirea teoriei sociologice axiale a Scolii sociologice de la Bucuresti


167

sau, cum spunea in 1936 D. Gusti, �„activitatea pentru o sociologie sistematica�” a

colaboratorului sau cel mai apropiat.

Piatra de temelie a aportului sau la configurarea deplina a suportului teoretic al Scolii

ramane fundamentarea ontologica a teoriilor gustiniene (traseu batatorit si de Mircea

Vulcanescu). Pe langa acest demers, va intreprinde limpeziri si precizari ale presupozitiilor

teoretice originare in cateva lucrari ramase drept clasice in patrimoniul acestei scolii.

Esentiala ramane lucrarea din 1934, Teoria monografiei sociologice, in care Herseni

precizeaza o serie de implicatii teoretice (filosofice sau metodologice) ale sistemului

profesorului Gusti, cel care, dealtfel, este si prefatatorul lucrarii (Larionescu 1995).

Preocuparile pentru acest gen de scrieri dateaza insa de la inceputul carierei sale jurnalistice.

In slujba �„pregatirii intelegerii si a drumului acestei directii sociologice�” si-a pus condeiul

inca din 1931, in paginile publicatiei clujene �„Societatea de maine�”. Cuvantul lamuritor ce

deschide lucrarea din 1934 face aceste precizari: �„Revista «Societatea de maine» mi-a fost

intotdeauna cu multa bunavointa la dispozitie. Parte din acele articole (publicate pana in

1931, data cand am incheiat lucrarea de fata) le-am intrebuintat si in noua expunere. Si aici,

ca si acolo, nu intentionez decat opera informativa si o modesta contributie de fixare si

lamurire a unor metode si probleme care apartin tuturor monografistilor, in frunte cu

profesorul�” (Herseni 1934: 76).

In primul numar al revistei �„Sociologie romaneasca�”, Traian Herseni este cel care

scrie despre �„rostul monografiei sociologice�” de pe pozitia de teoretician al Scolii:

�„Monografia de care ne ocupam, socotita fiind ca preocupare sociologica, cele dintai valori

ale ei sunt de natura teoretica�” (Herseni 1936e: 10). Se cuvine adaugat aici si aportul pe care

il aduce Traian Herseni la configurarea a ceea ce a fost numit recent �„performanta europeana

a profesorului Gusti�”, respectiv �„sociologia natiunii�” (Badescu 1995). Materialul cel mai

compact dedicat acestei chestiuni viza in primul rand lamurirea distinctiei metodologice si

teoretice intre stiinta si sociologia natiunii (Herseni 1934g: 596)ccxi. Pe langa aportul

incontestabil la elaborarea modelului teoretico-epistemologico-metodologic, Herseni a depus

si o insemnata activitate de educator in spiritul scolii gustiene, mai cu seama in cadrul

seminarului de teorie sociologica si sociologie generala pe care-l conducea la Universitatea

din Bucuresti. Antecesorul sau fusese Mircea Vulcanescu (Vulcanescu 1937: 59).

Traian Herseni a fost numit �„unul dintre cei mai bine pregatiti colaboratori ai lui D.

Gusti�” (Mihu 1982: 13) sau �„...omul de apel al Profesorului, ajutorul cel mai prompt al

acestuia in problemele de tot soiul, unele de ultima ora, a caror rezolvare privea direct


168

strategia si prestigiul scolii�” (Geana 1980). Consideratii perfect acoperite fie si numai daca

avem in vedere aprecierea de care se bucura acesta in ochii profesorului sau, in fapt, forma de

consacrare absoluta a celui care a ilustrat cel mai inalt acea ipostaza a stiintei sociologice pe

care D. Gusti a denumit-o �„sociologia cogitans�”ccxii.

4. Biblioteca proiectelor esuate. Teroarea istoriei

S-a spus despre literatura romana ca �„proiectele esuate�” sunt una dintre trasaturile ei

emblematice: �„Unul din semnele distinctive ale literaturii romane este marele ei numar de

proiecte esuate. Nu exista aproape scriitor important la care sa nu gasim vaste proiecte

parasite, santiere in care lucrul n-a fost dus pana la capat�” (Ungheanu 1985: 7)ccxiii.

O evaluare retrospectiva probeaza insa ca proiectele esuate sunt, cel putin pentru

cateva intervale usor de delimitat, culminand cu perioada interbelica, pecetea tragica a

intregii culturi romane. Sociologia, cel putin, ilustreaza la varf o asemenea ipostaza.

Motivele sunt aici de ordin obiectiv: dupa 1944, marile proiecte ale sociologiei romanesti au

fost suspendate, prabusindu-se odata cu instaurarea comunismului sau disparand in puscarii

odata cu intiatorii lor, fie ca au fost mari proiecte colective - Scoala sociologica de la

Bucuresti, scoala lui Traian Braileanu de la Cernauti, Extensiunea Universitara initiata de

Virgil Barbat la Cluj - fie institutionale - reviste: �„Sociologie romaneasca�”, �„Insemnari

sociologice�”, �„Arhiva pentru stiinta si reforma sociala�”, �„Revista de sociologie�” etc. sau

institutii - fie proiecte personale. Toata istoria sociologiei romanesti interbelice ar putea fi si

ar trebui sa fie scrisa dupa acest criteriu. Acele proiecte esuate sunt proiectele interzise,

trecute la index sau eludate de ocupantul comunist, astfel ca parasirea lor de ieri, evaluata

astazi, da cel mai deplin masura �„terorii istoriei�” sub care s-au prabusit romanii dupa 1944:

abandonului fortat al proiectului, la care era silit autorul, i se adauga, in cazul proiectelor

implinite, uitarea, neglijenta publicului si ignorarea comunitatii sociologilorccxiv.

Cazul lui Traian Herseni este inalt ilustrativ in aceasta privinta. Pe langa sumedenia

de proiecte abandonate, a caror resuscitare este subiectul materialului de fata, s-a adaugat si

uitarea, abandonul si ignorarea parti celei mai vii a operei saleccxv. Cine mai vorbeste astazi

despre Traian Herseni in calitate de istoric al sociologiei, cine-l mai discuta astazi, atunci

cand abordeaza sociologia contemporana, in cadrul curentului fenomenologic in care s-a

ilustrat concomitent cu marii initiatori ai acestei directii innoitoare in sociologie, cine mai este

dispus sa-i recunoasca chiar prioritatea istorica in abordarile sociologice de tip structural-


169

functionalistccxvi, cine il mai analizeaza in randul intemeietorilor �„sociologiei popoarelor�” - ca

replica la vetusta �„psihologie a popoarelor�” - sau ca initiator al directiei de antropologie si

�„sociologie pastorala�”?

Daca ne-am fi propus sa analizam productiile herseniene interbelice in functie de

proiectul propus in 1935, am inventaria si clasifica scrierile in raport cu rubricile (etapele)

sugerate atunci. Astazi, insa, la mai bine de saizeci de ani de la publicarea programului de

lucru, asemenea strategie ne pare artificiala. Chiar daca Herseni a vizat permanent acel

proiect, pana in 1948, logic, nu neaparat cronologic, n-a ajuns sa-l duca la implinire. Si nu

prin decizie libera. Mutatiile survenite in cariera sa (abandonul sau schimbarea proiectelor)

au fost lipsite de organicitatea care, singura, garanteaza coerenta unei opere. Au fost fracturi,

rupturi brutale, izvorate nu din somatii interne, ci datorate unor decizii externe - politice si

ideologice. Nu o nevoie epistemologica de ordin personal l-a determinat pe Traian Herseni sa

se proclame marxist, ci instaurarea regimului comunist de ocupatie care oficializase o singura

optiune si spulberase dreptul de a alege. Deci spulberase si propriul proiect.

Tocmai pentru a pune in evidenta consecintele acestor fracturi vom cerceta

traiectoriile stiintifice ale lui Traian Herseni relativ autonom, staruind asupra lor si degajandu-

le pe fiecare in parte. Va apare astfel, nadajduim, intreg relieful proiectului sau sociologic si

va iesi din uitare, poate, unul dintre cei mai mari deschizatori de drumuri in sociologia

romaneasca.

Si mai e ceva. Printr-o asemenea tentativa, vom constitui biblioteca proiectelor

proscrise ale lui Traian Herseni, tragic inventar al neimplinirilor - suma proiectelor

abandonte si a celor nevalidate in contul sau - manati insa de convingerea ca, simultan,

prezenta lor va face vizibile si valentele incontestabile ale cailor pe care a pasit acesta, fara sa

fie lasat, de cele mai multe ori, sa mearga pana la capat.

In definitiv, vom constata ca neimplirile nu apartin atat autorului cat sociologiei

romanesti. Aceasta este miza recuperarii de azi a lui Traian Herseni.

FENOMENOLOGIE SI FUNCTIONALISM

In prefata masivului tratat de sociologie al lui Traian Herseni, profesorul Achim Mihu

incerca sa-i faca dreptate, cel putin in ceea ce priveste prioritatea in privinta structural-

functionalismului: �„In conceptia lui Traian Herseni, (...) se contureaza o imagine aparte cu

privire la societate, de tip structuralist-functionalist, avand elemente puternice de originalitate


170

si, totodata, prioritate istorica fata de liniile directoare ale conceptiei lui T. Parsons, aparuta

pentru prima oara prin 1937, si, apoi, a lui R. K. Merton, principalii structuralisti-

functionalisti din sociologia americana�” (Mihu 1982: 17).

Una dintre putinele atitudini ce venea sa faca si ea dreptate sociologiei romanesti dupa

1989 apartine profesorului Ilie Badescu. Investigand orizontul de asteptare si configuratia

spirituala a spatiului sociologiei romanesti interbelice, autorul celei mai importante istorii a

sociologiei universale din cultura romana facea urmatoarele consideratii comparative: �„In

Romania, Weber deja patrunsese si, in plus, mediul spiritual al culturii romane, prin avansul

ideii kantiene in aceasta cultura, avea pregatite conditiile unei formidabile victorii a

sociologiei pe aceasta directie. Performantele de sociologie fenomenologica ale unor Mircea

Vulcanescu, E. Sperantia, ca sa nu pomenim scolile culturologice prin Blaga, Noica si Eliade

sunt o dovada in acest sens, E. Sperantia este primul sociolog fenomenolog europenan,

inaintea lui A. Schutz, si numai faptul ca acesta a emigrat in SUA, adica intr-un mediu

pregatit sa-i preia mesajul, explica recunoasterea acestuia ca fiind intemeietorul noului curent

sociologic denumit sociologie fenomenologica. Daca razboiul si naprasnica furoare marxista,

un adevarat furor barbaricus, de dupa razboi, n-ar fi oprit curentele teoretice romanesti,

cultura romana ar fi fost inainte mergatoare pe directia unor performante de valoare

universala ale acestei sociologii de orientare subiectualista. Asa, avem mari intemeietori fara

urmasi�” (Badescu 1994: 440).

Calea cea mai eficace de acces la tabloul sociologiei interbelice este, ni se pare, aceea

care absoarbe cele doua judecati, caci, daca prima acrediteaza o prioritate individuala, ea

eludeaza configuratia generala a spatiului sociologic dintre cele doua razboaie mondiale, pe

cand in cazul celei de-a doua, ceea ce se castiga in perspectiva, se pierde - in cazul lui Traian

Herseni - la nivelul preciziei. In acea perioada, in sociologia romaneasca curentele

fenomenologic si functionalist erau reprezentate la varf, iar una dintre caile adecvate de a

ilustra aceasta este, poate, invocarea lui Traian Herseni, sociolog ce se remarcase atunci

deopotriva pe cele doua directii (Dungaciu 1994).

Nu am optat pentru o abordare diferentiata a celor doua optiuni in opera lui Traian

Herseni. In cazul sau, credem, conexiunile sunt imposibil de ignorat. Functionalismul sau

decurge in mod logic din ontologia pe care a construit-o, pe o directie fenomenologica. Vom

ilustra succint strategia adoptata de Herseni in incercarea sa de ontologie regionala, prilej cu

care relatia dintre cele doua perspective epistemologice se va ilustra de la sine.


171

O stiinta nu se poate constitui, scria Herseni, dupa voia ei si nici dupa vreo decizie de

natura apriorica. Ea trebuie sa-si identifice obiectul in raport cu care si prin intermediul

caruia se constituie. Primatul revine deci ontologiei. Prima philosophia sive ontologia,

scria, pe urmele lui Hartmann, caci inainte de problema stiintei ca stiinta (ce revine teoriei

stiintei) se ridica problema cunostintei (de care se ocupa teoria cunostintei), precedata la

randul ei de problema existentei (ontologia). Rezulta, deci, ca in cercetarea obiectului stiintei,

in genere, este indispensabila identificarea celor doua momente: cel ontologic, preambulul

constituirii stiintei; cel stiintific, ulterior - stiinta in act (intre aceste doua momente se afla

momentul epistemologic, respectiv constituirea stiintei).

In sociologie, lucrurile se petrec, in principiu, la fel. Societatea, ca obiect al

sociologiei, trebuie cercetata tot dupa un scenariu in doi timpi: momentul prealabil

constituirii sociologiei ca stiinta - societatea ca existenta - si un moment in care se urmareste

stiinta propriu-zisa - societatea ca societate. Daca analiza celui de-al doilea aspect revine

unui tratat de sociologie, analiza celui dintai cade in sarcina unei lucrari in genul celei

intreprinse de Herseni. De aici subtitlul: �„Incercare de ontologie regionala�”. Numai astfel se

poate constitui sociologia ca stiinta si doar pe aceasta cale vom intelege asertiunea utilizata de

Herseni: �„Problema realitatii sociale coincide cu problema sociologiei�”.

Ce este insa o �„regiune ontologica�”? Pe urmele fenomenologiei, Herseni sustine

diferentierile intre regiunile existentiale, faimoasele Seinsregionen husserliene. In ciuda

unor structuri formale, comuna tuturor regiunilor, fiecare regiune are o constitutie diferita

care necesita, pentru a fi gandita, categorii diferite (Herseni 1934d: 68). �„A fi nu inseamna

pretutindeni acelasi lucru�”, reaserteaza Herseni, si, daca e limpede acum ca �„ontologiile

regionale au de urmarit genuri specifice, modurile de existenta sui-generis ale fiecarei

regiuni�”, chestiunea esentiala se profileaza acum mai clar.

Problema este urmarita de Herseni cu precadere pe versantul sociologiei, astfel ca

agenda interogatiilor se va formula si in functie de esecurile celorlalte curente (perspective)

sociologice contemporane. Caci el isi proclama din plecare premisele - �„ne gasim pe o

pozitie, daca nu fenomenologica filosofica, fenomenologica sociologica�” - si telul: �„incercam

adica, in spiritul sociologiei fenomenologice, sa punem problema individ si societate dincoace

de individualism si integralism si intreprindem in acelasi spirit ontologia regionala a vietii

sociale�” (Herseni 1935: 22). Herseni avea atunci constiinta originalitatii demersului sau la

scara intregii sociologii mondiale: �„Istoricul sistemelor de sociologie ne da o noua

indreptatire a cercetarii noastre. Intr-adevar, pana acum o ontologie regionala a vietii sociale,


172

ca o cercetare directa si exclusiva, nu s-a facut. Vom gasi pretutindeni elemente, unele de un

folos netagaduit, dar numai elemente�” (Herseni 1935: 22).

Vom indica pe scurt evolutia gandului sau ce ne va permite sa surprindem calea pe

care a ajuns, coerent, la abordari structural-functionaliste. Prima parte a lucrarii, centrata pe

datele imediate ale trairii in societate, fundamentala in economia intregii analize, deschide

spre cateva concluzii revelatoare. Lectura este aplicata din unghiul fenomenologiei, al carei

arsenal trebuie avut permanent in vedere, iar metoda, adecvata: �„trairea noastra proprie in

aceasta existenta�”. Societatea este, in primul rand, o stare de constiinta, fundamentata pe

simtamantul de �„noi�”, corelat cu acela de �„eu�”. Aici gaseste Herseni bazele constiintei

sociale, ce infatiseaza societatea ca o convietuire omeneasca. Constiinta sociala este cea

care ne deschide spre celalalt, generand comunitatile umane. Comunitatea sociala este deci

de natura sufleteasca si, deoarece nu patrunde in societate decat viata sufleteasca generata de

constiinta sociala, adica activitatea dotata cu sens si valoare, societatea inseamna, in ultima

instanta, activitate spirituala. Rezultatul activitatii spirituale da nastere domeniului culturii.

Societatea este deci un nou plan de existenta, planul existentei umane creatoare de cultura,

dar este o existenta polara, dupa un ax ce are la capete �„individul�” si �„grupul tovarasilor�”.

Aceasta este ratiunea pentru care societatea genereaza �„structuri particulare de natura

spiritual-obiectiva si structural-functionala�”, respectiv o realitate sui-generis ce �„nu poate fi

redusa la nimic altceva din cosmos�” (Herseni 1935: 47).

Pe acest traseu analitic simte Traian Herseni nevoia abordarilor functionaliste.

Aspectul care genereaza configuratia societatii este deci convietuirea, care inseamna, in

esenta, legatura. Chiar din acest moment ne aflam plasati in faza incipienta intr-un �„plan

structural si functional�”. Legatura sufleteasca dintre oameni da profilul societal si este, la

randu-i, influentata de acesta. Societatea este ordine, ce cuprinde, armonizeaza si unifica

relatiile sociale, deci este �„cu necesitate structura�”: �„Convietuirea cuprinde cu necesitate un

principiu de convietuire, un plan de constructie dupa care sa se oranduiasca partile pentru a

putea convietui. Pentru ca a convietui insemneaza deopotriva diversitate si unitate�” (Herseni

1935: 131).

Convietuirea se adauga deci vietuirii. Ea inseamna: �„ordinea vietii impreuna, planul

de oranduire al vietii in comun, un sistem unitar de raporturi, o totalitate de tipare in care se

varsa viata, pentru a putea sa existe impreuna cu alte vieti�”. Este ceea ce Herseni denumeste

structura: �„Structura, logic, e anterioara partilor si poate fi gandita si independent de

oameni, dar ontologic, partea si intregul, structura si elementele ei sunt intotdeauna legate, o


173

existenta ca existenta n-au decat impreuna�” (Herseni 1935: 131). Avem deci asertiuni

explicite. Societatea incepe cu structura (�„realitate functionala�”), care este �„principiul si

posibilitatea convietuirii�” si, largind sensurile, devine, �„realitate spiritual-obiectiva�”, caci face

posibila, prin insasi structura ei, aparitia spiritului, oferind acel plan de obiectivitate fara de

care nimic n-ar exista. (Sa ne reamintim ca viata obiectiva a spiritului este �„ceea ce numim

cultura�”, de aceea Herseni afirma ca �„societatea face posibila cultura�”.)

Ultima sarcina a proiectului initial poate fi adusa acum la indeplinire. Herseni are

toate elementele pentru a fixa limitele regionale ale existentei umane. Argumentatia uzeaza

de acelasi arsenal schitat mai sus. Daca realitatea sociala ca existenta este coexistenta

umana, adica omul convietuind cu semenii, nota personala pe care o opune universului este,

intr-un cuvant, cultura. Cele trei momente - individ, societate, cultura - nu pot fi detasate

decat la o maniera abstracta, pentru ca ele sunt generatoarele realitatii sociale. Iata, asadar,

regiunea existentiala a societatii: �„ea este lumea creatoare de cultura a coexistentei umane�”

(Herseni 1935: 139).

Herseni poate astfel sa conchida la capatul unui drum a carui anvergura nu poate fi

ilustrata doar in cateva randuri: �„In afara de regiunea realitatii fizice, de regiunea realitatii

organice, a celei sufletesti (psihologice) si a celei spirituale, exista o regiune aparte: a omului

social prin esenta si a lumii create de el, regiunea existentiala a societatii. Cu aceasta,

sarcina ontologiei regionale pusa in slujba sociologiei inceteaza... Calea spre constituirea

sociologiei ca stiinta este deschisa�” (Herseni 1935: 139)ccxvii.

ISTORIC AL SOCIOLOGIEI

Inca din 1936, prezentandu-l pe Traian Herseni in Raportul pentru verificarea

titlurilor, lucrarilor si activitatii candidatilor la Catedra de Sociologie a Universitatii din

Cluj, profesorul D. Gusti considera ca una dintre activitatile in care acesta se ilustrase pana

atunci era aceea de �„istoric al doctrinelor sociologice�” (Gusti 1936: 16). Pana la acel bilant,

Traian Herseni publicase in �„Arhiva pentru Stiinta si Reforma Sociala�” o consistenta

Sociologie contemporana, piesa de capatai in argumentarea profesorului sau, acompaniata de

alte lucrari de mai mica dimensiune si importanta: un material consacrat abordarii

�„socialului�” ii universitatile germane (Herseni 1931), o evaluare legata de �„tendinte noi in

sociologia contemporana�” (Herseni 1933c), �„o infatisare pe scurt a sociologiei romanesti si

straine in 1935�”, respectiv un �„bilant al unui an care s-a scurs�” (Herseni 1936f: 57) si un


174

examen al �„sociologiei franceze contemporane�” (Herseni 1936d), dupa cartea lui C. Bouglé,

dedicata aceleiasi chestiuni.

Tot in aceeasi sfera de preocupari poate fi inclus, poate, si un material tiparit in 1937

si destinat prezentarii lui Thomas Hobbes in volumul I al Istoriei filosofiei moderne,

ganditor putin frecventat la acea vreme in spatiul culturii romanesticcxviii. Sugestia ca Thomas

Hobbes l-a preocupat si prin prisma unei evaluari sociologice o da Herseni insusi:

�„...Filosofia politica a lui Hobbes este mult mai cuprinzatoare si apare ca foarte bogata in idei

sociologice, etice, juridice si politice, care ar merita sa fie cercetate in chip special�” (Herseni

1937: 40).

Scopurile noastre ne opresc insa, cu prioritate, la sudiul sau inchinat sociologiei

contemporane, material prin care ne permite sa degajam conceptia articulata a lui Traian

Herseni, ca istoric al sociologiei. Dar inainte, sa sesizam caracterul provizoriu - din punct de

vedere �„cantitativ�” - al demersului din 1934 si sa retinem intentia unei reveniri ulterioare:

�„Prezentam un tablou rezumativ al sociologiei din ultimele decenii. El ne va duce candva la

o istorie a sociologiei contemporane (subl. n.). In sambure, ne straduim sa cuprindem cat

mai mult aici�” (Herseni 1934b: 96). Herseni isi propunea, deocamdata, sa coordoneze, dupa

un principiu sistematic, abundenta datelor pe care �„vremea noastra ni le ofera sub o infatisare

haotica. Pentru ca de aici incepe problema propriu-zisa a unei incercari ca a noastra�”

(Herseni 1934b: 98). Iata acum, in extenso, fragmentul ce inglobeaza strategia �„istoricului

doctrinelor sociologice�”: �„Singura sociologie pe care o expunem aici este sociologia ca

stiinta a realitatii sociale. Prin termenul de stiinta inlaturam de la inceput toate preocuparile

de natura practica, aplicativa. Nu negam importanta sociologiei aplicate, dar o distingem

precis de cea teoretica. Stiinta realitatii sociale cu aplicarile ei in vederea reformei sociale nu

sunt acelasi lucru. Urmarim numai pe cea dintai. Termenul de realitate sociala ne duce la o

a doua delimitare, tot atat de importanta. Cand stiinta nu se indreapta spre realitatea sociala,

ci spre obiecte straine de aceasta sau spre aspecte particulare ale ei (dreptul, economia,

politica), cu toate ca ele se intituleaza singure sociologie sau chiar inregistreaza metode

sociologice de cercetare - nu le vom inregistra. Ele isi au de drept locul in istoria

sociologiilor sociale, istoria stiintelor sociale particulare sau a stiintelor pe care ni le indica

obiectul�” (Herseni 1934b: 97). Sa retinem, asadar, ca Herseni poseda o metoda si o

conceptie in abordarea istoriei sociologiei, care, puse la incercare intr-o prima instanta, au

dus la un crochiu bine conturat al disciplinei careia incercase sa-i faca portretulccxix.


175

In 1938, completeaza perspectiva asupra sociologiei universale printr-un curs de

Elemente de istoria sociologiei, tiparit partial si incluzand doar sectiunea consacrata �„Epocii

vechi�”.

In 1940, tipareste o alta piesa esentiala a acestui proiect. Este vorba de lucrarea

Sociologie romaneasca. Incercare istorica. Sociologia romaneasca este o buna aplicatie a

conceptiei sale generale despre maniera de a scrie istoria sociologiei, expusa in lucrari

anterioare. Volumul nazuieste sa fie o sugestie sau o preparare pentru un demers exhaustiv,

capabil sa fructifice, in viitor, acele instrumentare obligatorii - dictionare, monografii, editii

complete etc. - pentru necesitatea carora pledeaza Traian Herseni: �„O istorie a sociologiei

romanesti este prematura... Ne lipsesc pentru aceasta cercetari migaloase de biblioteca pe

temeiul carora sa se incerce o sinteza de proportii mari... Suntem incredintati insa ca

incercarea noastra va atrage atentia asupra unui material bogat, care-si asteapta de mult

cercetatorii�” (Herseni 1940b: 4). Coerenta gandirii sale se probeaza si la acest moment. Se

afla reluate in aceasta lucrare jaloanele ce i-au stabilit anterior traseul: �„Sociologia este

stiinta realitatii sociale, stiinta societatii sau a fenomenelor sociale... O stiinta istorica a

sociologiei trebuie sa insire deci numai acele idei care au o atitudine stiintifica de constatare

si explicare a vietii societatii intregi. Asemenea idei au aparut tarziu. Sociologia a trecut si la

noi, ca pretutindeni, printr-o faza de pregatire... Ea se desprinde apoi treptat de celelalte

discipline filosofice si stiintifice, pana ce isi statorniceste un loc sigur si bine definit fata de

ele�” (Herseni 1940b: 4).

Ultima etapa a acestei serii destinata istoriei sociologiei va fi atinsa in 1946, cand isi

propune sa stabileasca, intr-un consistent studiu, �„originile sociologiei�” si alura evolutiei ei

de-a lungul timpului. Vom ilustra succint acest parcurs pentru a sesiza mai bine conceptia si

pozitia lui Traian Herseni in raport cu alte teorii. Inventarierea conceptiilor asupra istoriei

sociologiei ii permite sa intocmeasca un clasament al carui criteriu este perioada in care

dateaza autorii convocati inceputurile sociologiei. Cei care ii afla originea in �„timpurile

stravechi�” sunt Othmar Spann, Emory S. Bogardus, H. L. Stoltenberg, E. Grünfeld, Jakob

Baxa, A. Menzel, R. Maunier etc. (Herseni 1946: 3). Dupa o teza relativ noua in epoca,

sustinuta mai cu seama de Hans Proesler, sociologia a devenit posibila abia odata cu

Renasterea, ea fiind, in genere, un produs al vremurilor moderne (Herseni 1946: 9). O

grupare consistenta, cantitativ si calitativ, de analisti fixeaza inceputurile sociologiei in

veacurile al XVII-lea si al XVIII-lea. Cei mai insemnati ar fi, dupa Traian Herseni, Carl

Brinkmann, Werner Sombart, Ferdinand Tönnies si Wilhelm Wundt (Herseni 1946: 11).


176

Dintre pozitiile care socoteau sociologia ca un produs al veacului al XIX-lea, Herseni

detaseaza acel segment reprezentat de cei �„care vad originile sociologiei in Romantica

germana�”. Nu e vorba doar de originile curentului denumit «sociologie germana», legat

inextricabil de romantism, ci de originea sociologiei in general. Purtatorii de cuvant sunt

Albion W. Small si Georg von Below (Herseni 1946: 16). Grupa celor care stabilesc, cu

nuantele specifice, originile sociologiei in veacul al XIX-lea cuprinde pe Paul Barth, Emile

Durkheim, Hans Freyer (Herseni 1946: 19).

Diversitatea si imprecizia tabloului se lamureste in urma unui �„examen critic�”: �„De

unde provine neintelegerea aratata dintre cei care s-au ocupat de originile sociologiei?

Raspunsul nu e greu de dat. Fiecare dintre cercetatorii amintiti intelege in chip diferit sau

conceptul de sociologie, sau conceptul de origini sau, de cele mai multe ori, pe amandoua�”

(Herseni 1946: 27). Evaluarile si precizarile propriilor pozitii le face Traian Herseni in

functie de considerente stabilite anterior, in timpul cercetarilor sale legate de statutul stiintei

sociologice. In acceptiunea cea mai generala, sociologia este deci �„stiinta societatii

omenesti�”, fapt care-i confera, practic, trei trasaturi esentiale: este o �„preocupare

intentionata�”, are �„natura teoretica�”, se refera la �„societatea omeneasca privita ca un fenomen

relativ de sine statator (cu trasaturi si legi specifice)�” (Herseni, 1946: 29). Clarificarea

permite acum, cu mai multa rigoare, identificarea perioadelor reprezentative ale �„constituirii

sociologiei ca stiinta autonoma�”, dupa cum se configureaza si se imbina ele in decursul

istoriei. Sociologia a parcurs un traseu de diferentiere progresiva, s-a desprins initial de

filosofie, politica si etica, apoi de stiintele sociale particulare. Stadiile ce-i profileaza evolutia

sunt: cel al stiintelor sociale nediferentiate (ca �„preistorie�”) si cel al �„sociologiei ca stiinta

autonoma, cu cele doua faze ale ei, sociologia ca stiinta universala si sociologia ca stiinta

speciala�”, ultima etapa initiata la 1890. Cu acest din urma stadiu insa �„procesul de inchegare

a sociologiei ca stiinta de sine statatoare este pe deplin incheiat�” (Herseni, 1946: 34).

Daca stabilim ca punct de plecare al traseului sau de istoric al sociologiei anul 1931,

sesizam ca Herseni puncteaza sistematic la aceasta rubrica, pana in 1946, cand se pune - fortat

- punct (si) acestei preocupari. In acest interval de cincisprezece ani, Traian Herseni si-a

stabilit o metoda de cercetare, o conceptie precisa de cronologizare a sociologiei, a adunat un

material prodigios, toate acestea permitandu-i un specific de abordare. Totul, de la precizarile

initiale pana la minutia dedicata acestui domeniu, pregatea aparitia unei mari lucrari originale

de istorie a sociologiei mondiale. N-a fost sa fie, insa. Dar chiar si asa, credem, Traian


177

Herseni trebuie sa devina sociologul al carui aport nu mai poate fi eludat intr-o discutie

consacrata acestor preocupari.

DE LA SOCIOLOGIA RURALA LA �„SOCIOLOGIA PASTORALA�”

In 1937, Traian Herseni a fost numit conferentiar de sociologie rurala pe langa

Catedra de Sociologie, Etica si Politica a Universitatii din Bucuresti, al carei titular era

profesorul D. Gusti. In cadrul cursului sustinut si-a expus si conceptia sa despre aceasta

disciplina, conceptie ce pivoteaza, fatal, in jurul premiselor teoretice fixate de seful Scoliiccxx.

Sociologia rurala se ocupa de viata societatii rurale, sub toate aspectele ei, analizata ca unitate

sociala. La modul general, trasaturile determinante ale acesteia ar fi urmatoarele: 1. caracter

practic; 2. preocupare pentru realitatea sociala prezenta; 3. caracter national sau, mai exact,

caracter regional (nu se poate incerca in Romania, bunaoara, o sociologie rurala dupa model

american, zice Herseni). In cadrul cursului din 1939-1940, conferentiarul oferea auditoriului,

chiar fara sa o precizeze expres, doua definitii ale acestei discipline. Prima dintre ele,

restransa, confera sociologiei rurale urmatoarele atribute: �„Obiectul sociologiei rurale este

pretutindeni de aceeasi esenta: fenomenul agrar sau, mai exact, toate manifestarile omenesti

legate de agricultura. In termenii Scolii de la Bucuresti, spunem ca sociologia rurala se ocupa

cu realitatea sociala agrara�”. Mai concis exprimat: �„Stiinta realitatii sociale legata de

agricultura a adoptat numele de sociologie rurala�” (Herseni 1940a: 13). Definitia largita suna

astfel: �„Iata ce intelegem prin sociologie rurala: stiinta evolutiei fenomenului agrar si mai

ales stiinta evolutiei si formelor societatilor si civilizatiilor agrare. Problema centrala a

sociologiei rurale o constituie societatea si civilizatia taraneasca (subl. n.)�” (Herseni

1940a: 61).

Ca trasaturi si sarcini ale sociologiei rurale, aplicata pe cazul concret al Romaniei,

Traian Herseni indica: cercetarea vietii rurale din cele mai vechi timpuri, �„caci, viata

taraneasca de astazi este produsul unei istorii stravechi si continuatoarea unor forme stravechi

de viata�”; analiza comparativa temporala si regionala a acestui mod de viata; evolutia si

experienta celorlalte state in chestiunile agrare. Metoda care va duce la realizarea acestor

deziderate este �„monografia sociologica�”.

Precizarile de mai sus si, mai cu seama, distinctia dintre cele doua definitii sunt

necesare pentru a intelege cadrul in care apar cercetarile de sociologie pastorala si


178

antropologie ale lui Traian Herseni. A doua definitie, largita, ne permite sa includem la

capitolul sociologie rurala aceste preocupari, si sa ne axam analiza pe aceasta directie.

In legatura cu demersurile de tip antropo-sociologic, pe care definitia largita ne

permite sa le incadram la aceasta sectiune, vom retine cercetarile sale consacrate cetelor de

feciori si desfasurate cu ocazia campaniilor monografice din zona Dragusului. Imboldul

teoretic pentru acest proiect era identificat in nevoia sociologiei rurale de a clarifica, pe langa

�„caracterele specifice ale societatii taranesti fata de alte forme de viata sociala�”, si modulatiile

unor �„forme generale�” de organizare societala (comunitara), la diferite stadii de evolutie

(Herseni 1936c: 16). In acele cercetari se vor pune bazele unui proiect de anvergura, ce-si va

capata implinire abia in 1977. Este vorba de verificarea �„varstei�” unei practici autohtone, pe

baza acestei cronologizari cercetatorul obtinand informatii si probe consistente in legatura cu

liniile de continuitate (evolutie) ale poporului roman: �„Deci exista toate sansele ca

interpretarile propuse de noi pentru obiceiul cetelor de feciori, adica de ramasita a unor vechi

credinte si practici autohtone, geto-dacice si in general tracice, chiar cu unele elemente foarte

vechi, preindo-europene, in orice caz ale pamantului carpato-danubian, sa fie intemeiata�”

(Herseni 1977: 330)ccxxi. Travaliul este impresionant, iar lucrarea, cum s-a remarcat, devine

izbanda intr-un proiect ce-si afla antecesorii cu un veac in urma: �„In secolul al XIX-lea, B. P.

Hasdeu facea prima mare bresa in dogma latinista, faurind totodata un adevarat program de

reconstruiri, conform ratiunii stiintifice, a universului spiritual al dacilor. Cartea lui Traian

Herseni se aseaza drept o izbanda pe linia aceluiasi program. Prin disciplina argumentarii si

prin mesaj, ea poate sta alaturi de Getica lui Parvan, cu care e in buna masura

complementara�” (Geana 1979).

Cea mai mare biruinta sociologica in domeniul �„evolutiei si formelor societatilor si

civilizatiilor agrare�” este insa proiectul sociologiei pastorale, proiect neimplinit, la randul

sau, in bibliografia hersenianaccxxii. Ca asa stau lucrurile se poate deduce cu relativa usurinta

din precizarile autorului: �„O sociologie pastorala, chiar numai a poporului roman, este

prematura... Sociologia trebuie sa cerceteze ea insasi problemele care ii apartin, oricat de

mult i-ar putea folosi materialul cules de disciplinele inrudite. (...) Nu vrem, in stadiul actual

al cercetarilor, decat sa indicam cateva probleme sociologice in legatura cu pastoritul, sa

aratam calea pe care o credem potrivita pentru o dezlegare temeinica a lor si sa schitam cateva

ipoteze de lucru, care sa poata fi inchegate candva intr-o teorie trainica (subl. n), daca

rezultatele cercetarilor viitoare le vor dovedi exactitatea�” (Herseni 1941: 4). Si inca: �„Vom

schita manunchiul de probleme pe care ni l-a sugerat culegerea acestui material si caile pe


179

care le socotesc ca va trebui sa le urmam in viitor pentru dezlegarea lor stiintifica. Vom

schita astfel un program de cercetare pentru noi si pentru toti care accepta punctul nostru de

vedere�” (Herseni 1941: 19). Cat priveste clasificarile preferate de noi, gasim justificarea lor

in cuvintele lui Traian Herseni ce deschid volumul din 1941: �„Sociologia pastorala, in sensul

intrebuintat aici, nu vrea sa insemneze o disciplina noua, ci doar un capitol specific al

sociologiei rurale romanesti (subl. n.) alaturi de sociologia agrara si alte cateva capitole mai

putin insemnate (sociologia pescarilor, a lemnarilor, a minerilor rurali etc.), fara de care nu

putem da socoteala deplina despre viata la tara a poporului romanesc. Sociologia rurala astfel

conceputa nu mai cere pentru lamurirea vietii sociale a poporului roman, adica pentru stiinta

natiunii, decat dezvoltarea concomitenta a unei sociologii urbane�” (Herseni 1941: 3).

Sociologia pastorala se contureaza deci ca o �„sociologie diferentiata�”, care isi propune sa

descifreze o parte din fenomenul acesta atat de complex pe care il reprezinta popoarele.

Viziunea sociologica este necesara, spune Herseni, pentru a depasi perspectivele

folclorica si etnografica, anacronice in ceea ce priveste sistematizarea si interpretarea

materialului cules. Trei elemente determinante cuprinde aceasta viziune: a) viziunea

sociologica este functionalista, in sensul ca �„un document privitor la un popor nu poate fi

inteles decat prin functia pe care o indeplineste in sanul acelui popor; b) viziunea sociologica

este integralista. Nu e suficient ca un fapt sa fie cercetat si evaluat din perspectiva functiilor

pe care le indeplineste. Elementele folclorice sau etnografice nu sunt niciodata de sine

statatoare, ci parti ale unui intreg in care se integreaza, in functie de care se articuleaza si se

definesc. Nu numai ca functionalismul nu epuizeaza explicatia, ci chiar functionalismul

insusi ne duce spre viziuni integrale si integratoare (Herseni 1941: 10). In viziunea lui

Herseni, sociologia rurala absoarbe deci etnografia si folclorul, acestea doua numai in

colaborare si prin intermediul sociologiei putandu-si implini menirea ce le revine; c) viziunea

sociologica este vitalista. Sensul este cel de �„legatura cu viata�”, iar explicatia ne este

furnizata de autor: �„Sociologia, care aduce fata de toate celelalte stiinte sociale o tendinta

realista dintre cele mai puternice si mai precise, aduce si in aceasta privinta un corelativ

deosebit de insemnat tuturor cercetarilor de teren privitoare la un poor sau o tara (in genere la

o realitate sociala), accentuand mai mult decat toate natura vitala, omeneasca a fenomenelor

cercetate�” (Herseni 1941: 14).

Functionalism, integralism, vitalism inseamna, toate impreuna, realism: �„A reda

realitatea in toate aspectele ei si a cauta pricinile pe care ea singura ni le infatiseaza�” (Herseni

1941:16).


180

Intelegem acum de ce sociologia trebuie neaparat convocata in analiza pastoritului,

definit in ipotezele cercetarii ca o �„forma de viata sociala�” cu mari repercursiuni in destinul

poporului roman. Chiar daca nu o afirma raspicat de la inceput, lucrarea din 1941 apare (si)

ca o replica viguroasa la Ovid Densusianu, autor ce promova in epoca teza dupa care intreaga

cultura a poporului roman are un accent preponderent pastoralccxxiii. Tesatura argumentelor

lui Herseni incearca sa profileze o alta perspectiva, in sprijinul tezei dupa care originea

poporului roman este pastoral-agrara. Impotriva unei confuzii terminologice, Herseni tine

sa-si precizeze de la inceput termenii: agricultura si pastoritul nu sunt simple ocupatii, ci

�„izvoare de viata care odata au format baza intregii vieti sociale si au creat civilizatii

specifice�”. Antropologic, deci, ele au statut de �„societati de sine statatoare�”, sunt structuri

de viata, neizvodite de diviziunea muncii sociale, structurile cele mai vechi de viata sociala

din cuprinsul societatii romanesti.

Principalele ipoteze sau consideratii teoretice in legatura cu problema care ne

preocupa s-ar putea ilustra, in concluzie, dupa cum urmeaza: a) o sociologie romaneasca va

trebui sa-si asume deslusirea celor doua chipuri de viata sociala etnica ilustrate de sat si de

stana; b) problema tipurilor sociale romanesti trebuie lamurita, miza fiind detectarea

premiselor civilizatiei romanesti; c) in raspar cu teoria Densusianu, Herseni afirma existenta

a doua fire de evolutie (in perspectiva istorica) sau doua segmente etno-sociale (in perspectiva

sociologica) in compozitia poporului roman: un segment pastoral si un segment agrar

(Herseni 1941: 176).

Pana la acest punct a reusit sa-si duca analizele Traian Herseni relativ la domeniul pe

care-l initiase. Mai raman de facut, relativ la optiunile sale teoretice din aceasta lucrare,

cateva precizari in ceea ce priveste coerenta si organicitatea travaliului sau sociologic din

perioada interbelica. Se poate constata in declaratiile herseniene din lucrarile tiparite in 1935

si 1941 o oarecare disociere, aparent o schimbare semnificativa de viziune sociologica de la

fenomenologie la realism. Spunem aparent pentru ca o asemenea maniera de trarare ni se

parea superficiala. Caci nu cu o schimbare de viziune avem de-a face, ci cu o schimbare de

accent. Pentru mai buna lamurire a chestiunii apelam numai la un fragment din lucrarea din

1941, abordata, dupa propriile declaratii, in maniera realista: �„Fiecare popor are un spatiu al

lui, spatiul etnic, social-subiectiv, si un timp al lui, timpul etnic, nu insa in intelesul

filosofiei culturii, problema pe care n-o discutam aici, ci in sensul unor viziuni legate, nu de

inconstient, ci de mentalitatea colectiva, de experienta de viata a poporului, bazata pe

structura lui psiho-sociala si genul de viata cristalizata in traditia si in activitatile lui


181

spirituale. Spatiul si timpul etnic fiind empirice, prezinta umeroase variatii chiar si inlauntrul

aceluiasi popor. Exista spatii si timpuri regionale, cum exista spatii si timpuri pentru fiecare

gen de viata, toate fiind de natura sociala, varietati ale spatiului si timpului social�” (Herseni

1941: 178).

Diferentele dintre abordarile din 1935 si 1941 se estompeaza deci daca vom intelege

just raporturile: abordarea propusa in 1941 este o consecinta ce decurge firesc din

ontologia propusa in 1935. Sociologia pastorala, antropologiei si sociologia popoarelor

propuse de Traian Herseni isi afla, toate, radacinile in viziunea sa fenomenologica si in

incercarea de fundamentare ontologica a stiintei sociologice, ca precizari ale unui model

teoretic coturat. Din aceasta viziune primordiala a cercetatorului decurg apoi celelalte

preocupari teoretice sau metodologice (functionalismul, bunaoara). Corect perceputa,

prestatia sa sociologica interbelica nu poate sugera discontinuitati ori sincope.

�„SOCIOLOGIA POPOARELOR�” VERSUS �„PSIHOLOGIA POPOARELOR�”

In ultima parte a lucrarii din 1941, Probleme de sociologie pastorala, Traian Herseni

isi denumea o sectiune cu un titlu surprizator: �„Ganduri pentru o sociologie a poporului

roman�”.ccxxiv

Ce desemneaza aceasta sintagma, evaluata prin prisma unor dispute ce au facut cariera

la sfarsitul secolului al XIX-lea, vom surprinde mai lesne reamintindu-ne observatiile facute

de Traian Herseni cu prilejul unor comentarii pe marginea cartii din 1907 a lui D.

Draghicescu, Din psihologia poporului roman. Iata evaluarile sale: �„Conceptia lui

Draghicescu despre psihologia poporului roman nu mai reprezinta astazi nici o valoare. Ea

este un simptom al liberalismului romanesc, care-si facuse un idol din civilizatia occidentala

si dispretuia fara sa cunoasca, pentru ca nu a cercetat niciodata, realitatea etnica

romaneasca. (...) Caile psihologiei poporului roman sunt azi definitiv trasate: trebuie sa se

adanceasca mai intai cunoasterea poporului roman sub toate laturile manifestarilor lui istorice

si actuale, mai inainte de a incerca o caracterizare stiintifica atrasaturilor lui sufletesti

(Herseni 1939-1940: 291). Observatiile taioase nu se opresc aici, iar critica unei lucrari

obscure de la inceput de veac devine prilej de largire a cadrului discutiei, astfel ca, in final,

concluzia va tinti un intreg domeniu de preocupari: �„Psihologia poporului roman in stadiul

actual al cercetarii ramane nedezlegata�” (Herseni 1940: 299). Unica solutie, afirma Herseni,

este �„o stiinta a natiunii�”, singura care poate facilita corect accesul catre atari preocupari.


182

Ceea ce trebuie sesizat aici este transferul de la psihologie la sociologie. Calea regala

de a intelege evolutia popoarelor nu este cea dintai, cum incerca sa acrediteze literatura in

care se inscria si lucrarea lui Draghicescu, ci cea din urma: sociologia trebuie sa-si asume ea

cercetarea popoarelor. Acesta este mesajul implicit al observatiilor de atunci ale lui Traian

Herseni.

Chestiunea merita o paranteza. Faptul ca provocarea psihologiei popoarelor

redevenise o problema este probat si de atitudinea ferma a lui D. Gusti fata de acest subiect..

Acesta vestejise, la randu-i, obsesiile psihologizante ale unor contemporani, A. Siegfried, A.

Rivand, P. Hazard, J. Ancel etc. - D. Draghicescu era crutat in aceasta serie a

�„impresionismului si diletantismului�” - printr-o sentinta ce nu necesita comentarii: acesti

autori, scria, se simt indreptatiti �„sa atribuie de la ei o psihologie specifica fiecarei natiuni,

exprimata in cateva afirmatii vagi si cu neputinta de controlat... Defectul acestor lucrari este

ca generalizeaza fara temei trasaturi care nu se potrivesc poporului intreg, dar mai ales ca

fac o seama de caracterizari lipsite de orice dovezi�” (apud. Badescu 1995: IX-XIII).

Traian Herseni semnaleaza asadar aceasta chestiune in 1939. O va relua in 1941 si,

chiar daca nu va reusi sa o implineasca niciodata, sugereaza cateva repere definitorii pentru

ceea ce ar trebui sa fie o �„sociologie a popoarelor�”.

Constituindu-se, cu precadere, ca reactie la psihologia popoarelor, compozitia ei nu

este dificil de surprins. Analiza sociologica isi va propune astfel sa decripteze starea

popoarelor - statica si dinamica - nu in functie de criterii psihologice, ci sociale. �„Morfologia

si tipologia sociala�” sunt cele care trebuie sa acapareze atentia cercetatorului: �„Sociologia

poporului roman va trebui sa stabileasca mai intai toate tipurile sociale, genurile de viata si

formele de viata sociala mai importante care constituie structura noastra etnica, sa intreprinda

deci morfologia sociala si tipologia sociala a neamului romanesc�” (Herseni 1941: 206).

Traian Herseni accentueaza pe ponderea pe care o capata in configuratia societatilor tipurile

sociale, respectiv acele categorii �„ce reprezinta genuri diferite de viata, structuri, interese,

mentalitati, functii sociale deosebite, asadar tot atatea diferente de aspect si nivel in viata

sociala�” (Herseni 1941: 207). Acestea din urma pot fi cuantificate, la nivelul unui stat, dupa

gradul de implicare (afectare) politica a fiecarui strat social. O asemenea radiografie, ce pune

deci accentul pe relatiile de putere si structurarea campului politic, pe raporturile elite

guvernante-masa guvernata etc., este singura care poate sa dezvaluie in profunzime

coordonatele si starea societatilor si nu o iluzorie psihologie a popoarelor, a carei aplicare tine

mai cu seama de ecuatia personala a �„cercetatorului�” decat de datele obiective din teren:


183

�„Clasele sociale nu sunt interesate si nici structurate deopotriva politic, ele nu au acelasi grad

de «politicitate», daca limba ne-ar ingadui o asemenea expresie. Unele sunt complet

indiferente fata de stat, altele dimpotriva, nu pot sa se dezvolte fara sprijinul precis al statului�“

(Herseni 1941: 212). Herseni ridica apoi chestiunea raporturilor dintre clasa dominanta si

spiritul statului - faimoasa problema a �„spiritului burghez�” - semnaland si chestiunea statului

de clasa, vazut ca �„degenerare a statului adevarat�” (Herseni 1941: 215)ccxxv.

Nu a reusit, din pacate, sa dea contururi inchegate analizelor sale sau sa largeasca

satisfacator campul aplicatiilor unei �„sociologii a poporului roman�”. Vom ilustra aici strategia

demersului sau prin invocarea unui element al analizei asupra caruia s-a oprit in

prolegomenele din 1941: raporturile sat-oras. Si acesta, spunea Herseni, trebuie investigate

sociologic, deci prin apelul la relatii si procese sociale, nu prin grile psihologice ori politice,

menita sa obtureze, prin ideologizare excesiva, fenomenele in cauza: �„Satul si orasul pot

constitui asadar baza unei problematici pentru stiintele in doua chipuri: 1. Pentru structura

antropogeografica si sociomorfologica a tarii, ca forme de convietuire si organizare teritoriala

si sociala a poporului roman, deci o problematica neutra, statica si oarecum formala si 2.

Pentru structura sociala, economica si politica a tarii, ca sedii ale anumitor forte sociale

(paturi sau clase sociale), deci o problematica dialectica, dinamica si oarecum substantiala. In

cazul dintai, raporturile dintre sat si oras cad insa pe un plan secundar. In cazul al doilea,

trabuie sa cercetam care sunt fortele sociale care se adapostesc la sat si care cele adapostite la

oras, care e structura lor, gradul lor de dezvoltare, campul de activitate si tendintele de

expansiune. De asta data, problema raporturilor trece pe planul intai, pentru ca desfasurarea

insasi a lor le duce la numeroase contacte, colaborari, conflicte etc., intre ele�” (Herseni 1941:

209).

Proiectul �„sociologiei popoarelor�” a ramas, ca atatea altele, in stare incipienta. Vom

incheia aceasta sectiune semnaland o precautie metodologica pe care Herseni tinea sa o

formuleze in finalul gandurilor sale, precautie de nedepasit, credem, indiferent de nivelul de

dezvoltare si acuratete pe care �„sociologia popoarelor�” il va fi dobandit vreodata: �„Sa nu

uitam insa ca daca in stiintele naturii putem distruge si chiar ucide, cunoasterea unui neam

purcede in primul rand din dragostea fata de el. Aici adevarurile nu se dezvaluie daca te

apropii numai cu socoteala rece a mintii...�” (Herseni 1941: 219).

5. Ratarea marxismului


184

Politic, Traian Herseni a respins radical ideologia ce-si extragea doctrina din marxism-

leninism. A platit pentru asta cu ani de puscarie in inchisorile comuniste. Ca optiune

stiintifica, in perioada interbelica a repudiat marxismul cu aceeasi convingere: la Marx - scria

- �„societatea socialista�”, precum �„stadiul pozitiv�” la Comte, are caracter de �„falsa religie�”

(Herseni 1940: 334), iar �„teoria luptei de clasa�” si �„teoria determinismului economic�” ale lui

Marx sunt „fundamental false sub perspectiva istoriei universale si a sociologiei stiintifice

(subl. n.)�” (Herseni 1941: 213).

Schimbarea suferita in proiectul lui la sfarsitul razboiului nu-si gaseste nici o

explicatie de tip epistemologic. Nimic nu anunta deci, in convingerile sale stiintifice, o

eventuala adeziune la marxism.

Si totusi, declarativ, ea se produce. Lucrarile sale de dupa 1958 sunt pigmentate

sistematic cu declaratii de reconvertire si reverente fata de �„falsa religie�”. Iar in masivul sau

tratat din 1982 declara fatis: �„De asta data influenta marxista este hotaratoare si marcheaza in

chip clar o desprindere de D. Gusti si scoala sa sociologica, din care am facut parte un numar

mare de ani�” (Herseni 1982: 34).

Putem oare vorbi, in acest caz, de o ratare a marxismului, chiar in pofida tomurilor

in care consimtirea se declara totala? Noi credem ca da. Si ne sustinem argumentatia prin

faptul ca aderenta la o doctrina - la opera unui ganditor - nu se masoara prin frecventa

aparitiei numelui acestuia in propriile scrieri ori prin volumul de citate din lucrarile

respectivului. Nu cantitatea este, deci, masura adeziunii la un tip de gandire, ci modul in

care potenteaza efectiv acel tipar mental gandirea aderentului, masura in care modifica axul

perspectivei sale. Nu e suficient, in ultima instanta, sa te declari marxist pentru a si deveni

asa-ceva. Este esential sa intelegem ca nu grila declaratiilor este cea mai adecvata pentru a

surprinde profunzimea unei convertiri subite.

Iar la o examinare atenta, unde putem identifica spiritul marxismului in cartile

postbelice ale lui Traian Herseni?

In Sociologia succesului, scrisa in colaborare cu Mihai Ralea in 1962? Dar tentatia

acestui tip de analiza exista in opera lui Traian Herseni cu mult timp in urma, deci cartea nu

poate fi suspectata ca generata de vreo infuzie marxista benefica. Iata ce scria,bunaoara, in

1934 referindu-se la fenomenul receptarii si consacrarii doctrinelor sociologice: �„Cu totul

alta este situatia istoriei contemporane. Selectia se face aici mai greu. Uneori vom avea de-a

face cu doctrine foarte raspandite, cu toate ca valoarea lor stiintifica e discutabila. In istoria

contemporana a gandirii vitrina librariilor si propaganda caselor de editura joaca si ele un rol


185

insemnat�” (Herseni 1934b: 97). Inutil sa argumentam ca, in nuce, ideea cartii din 1962 se

afla inclusa in asemenea asertiuni interbelice.

In Prolegomene la o teorie sociologica? De ce? Pentru ca declara marxismul �„cea

mai completa si avansata teorie sociologica�” (Herseni 1969: 11)? Dar, ne intrebam atunci, de

ce acest lucru nu se vede in carte, caci volum este construit mai mult de jumatate - trei parti

din lucrare! - din texte elaborate in perioada interbelica si din care Herseni n-a schimbat

nimic, in ciuda �„convertirii�” sale, si peste care a asezat, in chip de �„bilet de trecere�”, cateva

sectiuni tratate dupa canoanele oficializate? Cartea lasa impresia unui artefact, ce nu

probeaza - dimpotriva - o �„reconvertire�” de asemenea proportii.

In Sociologia limbii? Dar unde, incepand de la proiectul insusi, am putea identifica

aici perspective descinse din opera presupusului (nou) magistru? In ideea ce brazdeaza

intreaga argumentare: �„limba este un fenomen noologic�” (Herseni 1975: 29) sau in asertiuni

de genul: �„Dupa parerea noastra, prima operatie sistematica pe care trebuie sa o faca

sociologia limbii este un inventar al fenomenelor sociale si o clasificare a lor dupa criteriul

implicatiilor lingvistice�” (Herseni 1975: 110)? Ori intr-o concluzie de felul: �„Oriunde intra

in joc o limba, nici un fenomen social nu poate ramane cum a fost inainte�” (Herseni 1975:

141)?

In Cultura psihologica romaneasca? Dar aici avem de-a face cu o prezentare

sintetica a carei schema cu greu ar putea fi suspectata de marxism: capitole dedicate

�„psihologiei contemporane�”, �„psihologiei clericale�”, �„psihologiei enciclopedice�”, �„psihologiei

stiintifice�”, dublate in final de afirmatii strategice in genul: �„Nici un alt psiholog (M. Ralea,

n. n.) nu a promovat mai limpede si mai frumos umanismul socialist in cultura psihologica

romaneasca�” (Herseni 1980: 254).

Sociologia literaturii are aceeasi conformatie. O sinteza ce ia in considerare toate

aspectele fenomenului literar - opera literara, autor, cititor, institutii, viata literara etc. -, fara

obsesia marxista a identificarii prioritatilor, peste care s-a suprapus, fara sa faca priza cu masa

cartii, un capitol, �„Literatura in socialism�” (Herseni 1973: 277-307), care are rolul, parca, sa

reintroduca analiza in schemele oficiale.

In Forme stravechi de cultura poporana romaneasca? Ce analiza rezonabila ar

putea sustine asa ceva? Este, poate, lucrarea postbelica cea mai departata de asemenea spirit,

in care limbajul marxizant suna explicit a �„limba de lemn�”.

Iar Literatura si civilizatie. Incercare de antropologie literara, alaturi de volumul

din 1977 poate cea mai importanta lucrare de dupa 1944, degajata de verbiajul marxizant -


186

abundent, ca dintr-o nevoie de a convinge pe cineva de ceea ce tu insuti nu esti convins -, nu

ramane cu nimic tributara schemei marxiste de analiza. Caci nu putem banui ca aceasta ar

putea include consideratii de genul : exista �„...o legatura adanca, structurala si functionala a

creatorilor literari cu societatea, cu cadrul lor social istoric de viata. Activitatea lor literara

este legata cu mii de fire, unele vizibile, altele invizibile, de societate si istorie, fara de care ea

nici n-ar exista si nici nu ar avea o semnificatie mai inalta�” (Herseni 1976: 247). Dar

argumentul decisiv se poate aduce prin invocarea paginilor dedicate arhetipurilor lui

Jungccxxvi!

Se pot ridica numeroase semne de intrebare si in legatura cu Sociologia tiparita in

1982. Ne putem intreba, de pilda, de ce a optat Traian Herseni pentru o lucrare cu �„un

caracter pronuntat autobiografic", cum marturiseste in �„Cuvantul inainte", si nu pentru o

formula care sa ilustreze mai convingator o schimbare de orientare atat de radicala. De ce,

adica, nu a ales formula unui tratat de sociologiei marxista sau a unui tratat marxist de

sociologie in locul uneia care ii permitea: �„sa ofer cititorilor o sinteza a preocuparilor mele

de pana acum" (Herseni 1982: 31), respectiv sa ilustreze pe aproape jumatate din tratat - 231

din 512 pagini! - �„unele preocupari mai vechi, incepute inca pe bancile facultatii" (Herseni

1982: 33). Mai cu seama ca fermitatea adeziunii este atenuata tocmai prin declaratia

programatica inserata la inceputul masivului tom: �„Punctul de vedere principal din care sunt

infatisate si analizate toate problemele din lucrarea aceasta este cel evolutionist... Sustin,

deci, necesitatea de a elabora o teorie generala a vietii sociale, care sa inlocuiasca

institutionalismul, structuralismul, functionalismul, relationalismul si celelalte doctrine

inrudite, prin singura doctrina valabila pentru toti oamenii de pe pamant, prin umanism�”

(Herseni 1982: 34).

Nu vrem sa fim gresit intelesi. Nu vom afirma niciodata ca un marxist nu ar putea

avea vocatia sintezei, ca nu s-ar putea declara umanist ori evolutionist. Dar inseamna oare

ca aceste declaratii pot acredita o asemenea apartenenta, mai cu seama cand sintezele, prin

selectia si ordonarea materialului, nu se suprapun pe schemele, relativ limpezi, ale doctrinei

marxiste, si, mai ales, nu sunt infuzate de spiritul acestuia? Daca ar fi sa inchidem intr-o

sintagma travaliul postbelic hersenian, i-am zice, in ciuda autodeclaratiilor, �„integralism�”

sau, cu termenii lui Gurvitch, �„determinism global�”.

A fost sau nu constient Traian Herseni de ratarea si tradarea marxismului? Greu de

spus, dar raspunsul nu este esential pentru analiza noastraccxxvii. Ramanem deci la concluzia

pe care incercam sa o acreditam aici: Traian Herseni nu inseamna ceva semnificativ pentru


187

sociologia marxista din Romania, tocmai pentru ca marxismul n-a reprezentat, cu adevarat,

nimic semnificativ pentru el! Traian Herseni nu a fost creator in sociologia romaneasca pe

linia marxismului! Traian Herseni nu va ramane in constiinta sociologica romaneasca prin

ceea ce este - atat cat este! - marxist in opera lui, ci prin ceea ce a creat liber fata de orice

dogma (proiectele interbelice, finalizate ori nu) sau in raspar cu cea oficializata dupa 1944.

Ratarea marxismului la Traian Herseni probeaza tocmai consistenta acelor proiecte.

Daca lucrurile nu stau asa, ne indoim ca cineva ar putea sa o afirme cu certitudine

astazi. Ramane sa lasam istoriei sociologiei romanesti rolul de judecator.

6. „Filosofia timpului pierdut”

Bibliografia lui Traian Herseni este impresionanta. Peste 550 de titluri, volume, studii

si articole, unele risipite in publicatii cazute astazi sub sceptrul uitarii. Fervoarea scrisului nu

a inregistrat sincope decat in intervalele cand dreptul la publicare ii fusese suspendat. Cand a

avut prilejul, Traian Herseni a incercat, parca, sa fructifice maximal spatiul de manifestare ce-

i fusese admis.

Care este oare cheia acestei tensiuni existentiale?, iti vine in minte aceasta intrebare.

Care este sursa somatiei intempestive sugerata de o asemenea incordare? Ne este greu sa dam

o explicatie categorica. Dar poate ne va ajuta sa ne imaginam un raspuns un text scris de

Herseni in 1933, in care tanarul de douazeci si sase de ani dezvaluia, ca intr-un pariu

existential, functia benefica si modelatoare a activismului, pe care, de ce nu, in cazul

carturarului, ni-l putem imagina concretizat in forma gandului scris: �„Timpul pierdut ne

apare in lumina filosofiei ca o existenta ratata... Timpul pierdut insemneaza o primejdie grea,

cu urmari iremediabile pentru existenta umana, o adevarata primejdie ontologica. Timpul

pierdut este o cale fara ocolisuri inspre neant sau nefiinta. Nimicirea omului nu vine numai

cu moartea fizica, ci cu fiecare clipa pierduta fara sens; moartea ii stinge viata trupeasca,

timpul pierdut, viata spiritului; de fapt, amandoua nu sunt decat forme ale mortii. Pe linia

timpului, existenta umana se zbate din rasputeri intre moarte si viata. Aici nu iese victorios

decat cel care stie sa lupte�” (Herseni, 1933e: 120).

A biruit Traian Herseni in aceasta inclestare? Ne ingaduim sa credem, la capatul

acestui material, ca il putem aseza pe Traian Herseni in randul �„celor care stiu sa lupte�”.



188

Badescu, Ilie (1994) Istoria sociologiei. Perioada marilor sisteme, Editura Porto-Franco, Galati;

Badescu, Ilie (1995) Performanta europeana a lui Dimitrie Gusti: �„Sociologia natiunii�”, cuvant

inainte la Dimitrie Gusti, Sociologia natiunii si a razboiului, editie ingrijita de Ilie

Badescu, Editura Floare Albastra, Bucuresti;

Dungaciu, Dan (1994) Un sociolog �„necunoscut”, in „Miscarea”, III, 8-9 (29-30), mai, p. 16;

Geana, Gheorghita (1979) Forme stravechi de cultura romaneasca, in „Luceafarul”, 22 dec.;

Geana, Gheorghita (1980) La despartirea de un carturar, idem, nr. 31, 2 august;

Gusti, Dimitrie (1936) Raport pentru verificarea titlurilor, lucrarilor si activitatii candidatilor la

Catedra de sociologie a Universitatii din Cluj, in „Sociologie Romaneasca”, an I,

nr3;

Herseni, Traian (1929) Cum se intocmeste o monografie sociologica?, in „Societatea de maine”,

VI, 23-24, dec., p. 336-337;

— (1931) Socialul ca obiect de preocupare stiintifica in universitatile germane, in „Arhiva

pentru stiinta si reforma sociala”, IX, 1-3, p. 263-276;

— (1932a) Individ si societatein satul Fundul-Moldovei, idem, X, 1-4, p. 135-158;

— (1932b) Categoriile sociale cornovene, idem, X, 1-4, p. 528-543;

— (1933a) Observatii sociologice privitoare la copiii din Dragus, idem, XI, 1-4, p. 51-93;

— (1933b) Sociologia contemporana, in „Societatea de maine”, X, 6, iunie, p. 119-120;

— (1933c) Tendinte noi in sociologie, idem, X, 7-8-9, iul.-sept., p. 153-155.

— (1933d) Metafizica si sociologie, in „Gand romanesc”, I, 8, dec., p. 402-409;

— (1933e) Filosofia timpului pierdut, idem, I, 3-4, iul.-aug.;

— (1934a) Teoria monografiei sociologice cu un studiu introductiv de D. Gusti: Sociologia

monografica, stiinta a realitatii sociale, Bucuresti, Institutul Social Roman,

Biblioteca de sociologie, etica si politica, Seria Studii si Contributii, 1, 166 p.;

— (1934b) Sociologia contemporana in „Arhiva pentru stiinta si reforma sociala”, XII, 1-2, p. 96-

128;

— (1934c) Problema sociologiei, in „Revista de sociologie”, XIX, 1, p. 13-36;

— (1934d) Metafizica si sociologie (2), in „Gand romanesc”, II, 1-2, ian.-feb., p. 68-75;

— (1934e) Stana din Muntii Fagarasului, in „Boabe de grau”, V, 6, p. 336-359;

— (1934f) Sociologia experimentala, in „Revista Fundatiilor Regale”, I, 8, aug., p. 430-437;

— (1934g) Stiinta natiunii, idem, I, 12, dec., p. 592-602;

— (1934-1935a) Clubul husarilor, in „Arhiva pentru stiinta si reforma sociala”, XII, 3-4, p. 437-461

(publ. si in vol. Dragus, un sat in tara Oltului. Unitati sociale, 1944);

— (1934-1935b) Monografia satului Maguri, idem, XII, 3-4, p. 564-566;

— (1935) Realitatea sociala. Incercare de ontologie regionala. Teza de doctorat. Bucuresti,

Institutul Social Roman, Biblioteca de sociologie, etica si politica, Seria Studii si

Contributii, 4, 174 p.;

— (1936a) L�’organisation pastorale en Roumanie, in „Mélanges D. Gusti, Arhiva pentru stiinta si r

eforma sociala”, XIII, part. I, p. 242-256;

— (1936b) Stani nerejene, in „Sociologie romaneasca”, I, 7-9, iul.-sept., p. 12-24;


189

— (1936c) Ceata feciorilor din Dragus, idem, I, 12, dec., p. 1-14;

— (1936d) Sociologia franceza contemporana, idem, I, 4;

— (1936e) Rostul monografiei sociologice, in „Sociologie romaneasca”, I, 1, ian., p. 10-17;

— (1936f) Miscarea sociologica in 1935, idem, I, 4;

— (1937) Thomas Hobbes, in Istoria filosofiei moderne, vol. I, Bucuresti, Societatea Romana de

Filosofie, 41 p.;

— (1940a) Curs de sociologie rurala (litografiat), Universitatea din Bucuresti, 1939-1940, 396 p.;

— (1940b) Sociologie romaneasca. Incercare istorica, Bucuresti, Institutul de Stiinte Sociale al

Romaniei, Biblioteca de sociologie, etica si politica, Seria Studii si Contributii, 8, 168

p.;

— (1941a) Probleme de sociologie pastorala, Bucuresti, Institutul de Stiinte Sociale al Romaniei,

Biblioteca de sociologie, etica si politica, Seria Studii si Contributii, 9, 219 p.;

— (1946) Originile sociologiei, Bucuresti, Editura Clujana, 34 p.;

— (1971) Despre monografiile regionale, in Sociologia militans III. Scoala sociologica de la

Bucuresti, Bucuresti, Editura Stiintifica, p. 209-222;

— (1969) Prolegomene la teoria sociologica, Bucuresti, Ed. Stiintifica, 200 p.;

— (1973) Sociologia literaturii. Cateva puncte de reper, Bucuresti, Ed. Univers, 308 p.;

— (1975) Sociologia limbii, Bucuresti, Ed. Stiintifica, 174 p.;

— (1976) Literatura si civilizatie. Incercare de antropologie literara, Bucuresti, Ed. Univers, 414

p.;

— (1977) Forme stravechi de cultura poporana romaneasca. Studiu de paleoetnografie a

cetelor de feciori din Tara Oltului, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 338 p.;

— (1980) Cultura psihologica romaneasca, Bucuresti, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 261 p.;

— (1982) Sociologie, Ed. Stiintifica si Enciclopedica;

Larionescu, Maria (1995) Sociologie romaneasca: Dimitrie Gusti, Eugeniu

Sperantia, C. D. Gherea, Academia Romana, Institutul de Sociologie, Bucuresti;

Mihu, Achim (1982) Studiu introductiv, in Traian Herseni, Sociologie, Ed. Stiintifica si

Enciclopedica, Bucuresti;

Ungheanu, Mihai (1985) Exactitatea admiratiei, Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti;

Vulcanescu, Mircea (1937) Dimitrie Gusti, Profesorul, in XXV ani de invatamant universitar. D.

Gusti si Scoala sociologica de la Bucuresti, Institutul Social Roman, Bucuresti.


190

11. CERCETAREA REGIUNILOR SI HARTA SOCIOLOGICA A ROMANIEI - PROIECTE MAJORE ALE SCOLII SOCIOLOGICE DE LA BUCURESTI �– Iancu Filipescu

Indeobste se mai afirma ca Scoala sociologica de la Bucuresti, de sub conducerea lui

Dimitrie Gusti, s-a limitat la realizarea de monografii de sate, abordate "atomar". In anul

1974, H.H.Stahl isi exprima mirarea ca se mai afla multi care continua a socoti monografia

unei comune izolate drept metoda ideala de a face sociologie si care spera ca vor putea

monografia toate satele tarii (1).

Intr-adevar, pana in anul 1937, cercetarile interdisciplinare ale Scolii s-au indreptat,

mai ales, asupra satului privit ca unitate sociala "in sine", rupt de contextul sau regional. O

data cu anul 1938, in activitatea Scolii se cristalizeaza o noua etapa, mai ales prin straduintele

lui A.Golopentia, H.H.Stahl si Tr.Herseni. Acestia s-au convins de imposibilitatea si

inutilitatea monografierii simultane a celor peste 15 mii de sate din tara, in scopul realizarii

sociologiei Romaniei . Ei au reorientat cercetarea sociologica spre monografii sumare, ca si

spre cercetarea interdisciplinara a regiunilor. Aceasta etapa a reprezentat o noua faza de

experimentare a unor noi metode si tehnici necesare alcatuirii "Atlasului social" si a hartii

sociologice a Romaniei, temei al constituirii sociologiei natiunii. In acest sens, au fost

elaborate metode precum:

a) Cercetarea regiunilor cu ajutorul "statiei-pilot". Ea presupune

monografierea "intensiva" a "statiei-pilot" si monografierea sumara a celorlalte

localitati din regiune;

b) Cercetarea regiunilor, fara "statie-pilot", prin monografierea sumara sau pe

"probleme" a asezarilor din cadrul acestora;

c) Tipologia sociala a asezarilor si monografierea localitatilor reprezentative

pentru fiecare tip *3.

d) tipologia unitatilor sociale (sat, oras, regiune)si monografierea pe

“probleme” a fiecarui tip.

In toate cazurile s-a utilizat metoda comparativa.

3 * I. Filipescu, Monografia sociologica, in C. Zamfir, L. Vlasceanu (coord), Dictionar de Sociologie, Bucuresti, Editura Babel,1993, pag. 369-372.


191

Aceste metode nu au fost utilizate decat partial din cauza vicisitudinilor istoriei si ele

trebuie luate in considerare in elaborarea metodologiei cercetarii sociologice a colectivitatilor

teritoriale si a regiunilor din tara noastra.

1. George Valsan despre importanta trecerii de la monografia satului

"izolat" la monografia regionala Printre primii dintre cei care au relevat necesitatea trecerii de la monografiile de sate

"izolate" la monografii regionale a fost geograful G.Valsan. Intr-o conferinta tinuta in ziua de

20 martie 1929, la Institutul Social Roman, acesta preciza: "Ca geograf marturisesc ca

cercetarea monografica a unei singure comune prezinta un interes mediocru. Monografia unei

singure localitati lasa impresia unei lucrari complete, dar sufera de defectul iremediabil de a fi

o adunare de material, nesustinuta de interesul problemelor care se deschid prin comparatie.

Mai potrivit este de a face studiul nu al unei singure localitati, ci al unei regiuni unitare, fie

din punct de vedere geografic (regiune naturala), fie din punct de vedere etnic, social,

economic. Monografia unei singure localitati nu este decat un capitol al unei monografii

geografice; ea poate servi ca baza preliminara, la care nu se poate ramane. Numai cand vom

iesi din unitatea satului, incepe interesul geografic. Pentru rest nu e nevoie sa se studieze

fiecare comuna tot atat de adancit ca prima, caci o mare parte din caractere sunt identice; se

vor studia numai diferentele, variatiile de aspecte. Insa aceasta este adevarata cercetare.

Aceste variatii sunt in legatura cu motive geografice, etnice, istorice, sociale, economice si

astfel, cu incetul, se defineste intreaga regiune si se deschid probleme uneori deosebit de

interesante. Numai conceputa astfel o monografie devine geografica, fiindca in acest chip se

permite nu numai aflarea a o multime de probleme, ascunse in cazul cand se studiaza o

singura comuna, ci si urmarirea extensiunii, repartizarii fenomenelor, delimitarea

cartografica, aflarea centrelor, propagarea sau regresiunea fenomenelor, insulelor izolate,

solutiile de continuitate, incrucisarea de influente, o multime de aspecte, de care nu se poate

vorbi in cazul unei singure comune"(2).

Aceste idei isi vor gasi locul, e adevarat, mai tarziu, in activitatea membrilor scolii,

mai ales in cazul cercetarii monografice a regiunilor cu ajutorul "statiei-pilot" **4.

4 ** De remarcat ca in anul 1934 Institutul Social Banat-Crisana si-a axat cercetarile pe problema �“depoluarii�” regiunii Banatului, iar monografia sociologica s-a realizat in comuna Belint. Cercetarea intensiva a acestei comune a urmarit explicarea cauzelor acestui fenomen


192

In primul rand, Anton Golopentia este acela care a militat in cadrul Scolii pentru

renuntarea la monografiile de sate izolate. "Dansul propunea folosirea masiva a metodelor

statistice, gruparea informatiilor pe schema unei "tipologii a satelor si orase lor, avand ca

ultim scop, alcatuirea unui "atlas social" (3). In stransa legatura cu aceste obiective, acesta

propunea "delimitarea si studierea regiunilor tarii, precum si utilizarea monografiilor sumare.

H.H.Stahl adauga: "Ideea nu era insa straina de gandul multora dintre noi. Traian Herseni

pleda si el pentru ideea unui "atlas social"; eu insumi incercasem studierea unor "zone" nu

numai a unor sate izolate si aplicasem si eu metoda tipologiilor, macar in ceea ce priveste

satele devalmase, tot in dorinta de a ajunge in final la o cartografiere a acestor tipuri,

umblatoare si neumblatoare, in devalmasii egalitare, plafonate, pe cote-parti egalitare si

inegalitare etc. Numai ca pentru A.Golopentia inlocuirea monografiilor de sate izolate prin

alte metode de investigare ajunsese a fi ideea directoare a intregii lui activitati" (4),(subl.n. -

I.F.).

2. Regiunea. Criterii de delimitare; varietatea tipurilor sale

In noul "plan" de lucru al Scolii, regiunea capata o importanta din ce in ce mai mare.

Ea se constituie atat ca unitate de cercetare sociologica (cu sau fara "statie-pilot", cat si ca un

criteriu important in stabilirea tipologiilor de sate si orase.

Pentru cercetarile regiunilor, unul din punctele de plecare il constituie caracterul

spatial si temporal al fenomenelor si proceselor sociale, iar tehnica utilizata este cea a

cartografierii. Aceasta din urma, permitea,in functie de criteriul sau criteriile alese,

delimitarea de spatii omogene si, totodata surprinderea schimbarilor sociale. "Omogenitatea

din punctul de vedere al uneia sau a mai multor caracteristici poate constitui baza delimitarii

regiunilor" (5). Mai mult, regiunea inglobeaza intr-o unitate superioara sistemul de asezari. Ea

permite folosirea metodei comparative si realizarea de generalizari atat pe baza informatiilor

statistice existente, cat si a cercetarilor de teren. "Pentru ca studiul realitatii sociale sa poata fi

intr-adevar utilizat la elaborarea unei politici stiintifice trebuie, bineinteles, ca planul de lucru

sa cuprinda regiuni mai vaste si unitati sociale mai mari decat satul"(6). Pentru A.Golopentia

"tarile mai mari sunt alcatuite toate din regiuni, adeseori foarte deosebite intre ele. Le

individualizeaza configuratia si fertilitatea solului; asezarea favorabila sau defavorabila in

raport cu caile de comunicatie; compozitia sociala deosebita a locuitorilor; trecutul mai mult

sau mai putin prielnic evolutiei sau vitreg. Fiecare regiune privita mai de aproape, se desface


193

si ea intr-un rand intreg de parti deosebite. Subdiviziunile acestea de ordin social ale unei

tari sau altei regiuni nu au de-a face, de cele mai multe ori, cu diviziunile administrative,

in judete si plasi" (7), (subl.n.-I.F.). Cunoasterea stiintifica a regiunilor are o deosebita

importanta atat pentru forurile administrative cat si pentru omul de stiinta: "Activitatea

omului de stat si a administratorului devine cu mult mai eficace daca el isi potriveste

indeaproape actiunea starilor si nevoilor fiecarei regiuni si fiecarei parti din regiune. Masurile

lui nu sunt, in acest caz, samanta aruncata la intamplare si cazuta unde poate rodi sau unde nu

ajunge nici sa incolteasca. Ei isi vor putea concentra astfel eforturile asupra regiunilor

nevoiase, spre a le aduce la nivelul celor ce au inaintat. La fel este inlesnita, prin cunoasterea

prealabila a partilor din care este alcatuita tara, a caracteristicilor lor, munca omului de

stiinta" (8). Delimitarea regiunilor, dupa gradul lor de dezvoltare, ofera administratiei temeiul

unor actiuni diferentiate si eficace. Stabilirea acestor regiuni se poate face prin studiul

asezarilor dintr-un teritoriu mai vast, cum ar fi la noi provinciile istorice (Muntenia, Oltenia,

Transilvania etc.). In acest scop se aleg anumite trasaturi, carora le revine o importanta

deosebita, si apoi se constata modul in care se particularizeaza fiecare dintre acestea intr-un

numar cat mai mare si mai uniform distribuit de asezari. Apoi se circumscriu pe harti

grupurile de asezari care prezinta trasaturi identice sau foarte asemanatoare. Comparand

grupurile de asezari constatate, pe baza diferitelor trasaturi, se ajunge la delimitarea regiunilor

din care este alcatuit teritoriul mai vast, supus cercetarii sociologice. Dupa A.Golopentia,

aceste trasaturi, considerate ca hotaratoare, pot fi: natalitatea, nuptialitatea, situatia

proprietatii agricole, inventarul agricol al gospodariilor, numarul de animale, izvoarele de

venit neagricol cu care satenii isi implinesc trebuintele, targurile in care acestia isi vand

produsele si din care-si cumpara cele trebuincioase, gradul de pastrare a culturii traditionale

(cu valorile si superstitiile ei) s.a. Pe baza cartografierii rezultatelor obtinute se pot gasi:

regiuni suprapopulate in raport cu suprafata cultivabila, ai caror locuitori adopta anumite

ocupatii anexe si prezinta urmarile acestora: urbanizarea, bolile sociale etc. Din astfel de

regiuni suprapopulate, in raport cu suprafata agricola, migreaza un numar important de

persoane fie spre regiuni de colonizare, fie spre centrele urbane. Pot fi identificate regiuni in

care faptul dominant este o boala, cum ar fi malaria ori gusa, sau apropierea avantajoasa

fata de un oras, sosea sau cale ferata. De asemenea, putem identifica regiuni,care

circumscriu fapte de ordin traditional, cum sunt credintele, cutumele si situatia sociala

anterioara (sate de mosneni, sate de clacasi). Alteori, fapte intervenite recent,de pilda trasarea

de cai de comunicatie, sporuri de populatie modifica vechile delimitari (9),(subl.n.-I.F.).


194

Prin urmare, "regiunea circumscrie asezari care prezinta trasaturi identice sau

foarte asemanatoare". Uneori satele care prezinta un acelasi manunchi de caracteristici nu

se gasesc alaturi, ci razlete, in mijlocul unor asezari ce prezinta alte caractere: cazul fostelor

sate de mosneni, ale satelor de ungureni, de sarbi, de bulgari etc.

Dupa sociologul roman, realizarea hartii sociologice a provinciilor istorice, pe baza

carora vor putea fi identificate regiunile, nu ridica dificultati de neanvins. Prima operatie

consta in cartografierea datelor de recensamant si a altor inregistrari statistice (demografice,

agricole etc.). Datele de ordin economic (inzestrarea cu pamant a gospodariilor din sat,

ocupatiile anexe s.a.), de ordinul miscarilor de populatie (sezoniere sau definitive), cele

privind cultura traditionala si trecutul social, vor fi culese cu ajutorul unui chestionar .

Raspunsurile obtinute vor fi si ele prelucrate statistic si cartografiate. La acestea se adauga

monografierea satelor tipice pentru fiecare din regiunile delimitate.

O alta cale pentru delimitarea regiunilor o reprezinta intocmirea "Atlasului sociologic

al Romaniei". In conceptia lui Tr. Herseni si Ion I.Ionica, acest tip de atlas reprezinta o

incununare, la capatul cercetarilor monografice extinse la intreaga tara (10)."Astfel, lucrarea

Atlasului sociologic va merge pe etape, de la sat, pana in marginile unitatii nationale. Pe

aceasta scara de unitati tot mai cuprinzatoare, regiunea - mai cu seama in forma ei traditionala

de "tara" - va avea sa joace un rol precumpanitor. Un rol asemanator in extinderea cercetarilor

Atlasului, mai ales pe latura inovatoare a vietii sociale, vor avea sa joace si zonele de atractie

din jurul centrelor urbane. Una si alta ne servesc ca unitati de sprijin in realizarea

Atlasului"(11). Preocupari centrate pe problemele definirii si clasificarii regiunilor le gasim si

la Mihai Cernat. Dupa acesta, "asezarile omenesti sunt conditionate de cadrul naturii; natura

insasi se infatiseaza sub forma de unitati, cu care flora, solul si clima alcatuiesc un tot

indivizibil. Aceste unitati pot fi extinse pe spatii mari sau mai reduse; ele pot alcatui un

complet prin uniformitate dar si prin complicitate armonica. Raspandirea asezarilor omenesti

a urmat formele unitatilor naturale - podisuri, vai, sesuri, imbinari de deal si camp, satele si

orasele modelandu-se dupa tiparele realitatii geografice. Din punct de vedere sociologic se

desprind astfel. regiuni geografice, in care tipul asezarilor dominate de felul solului si al

climei, impun limite, indicand concentrari de sate in cuprinsul acelei regiuni si deosebind-o

de o alta regiune; regiuni economice, in care locuitorii dezvolta activitati specifice, regiuni

culturale, dupa aria obiceiurilor, a portului si a credintelor etc., cat si dupa sfera de cultura

majoritara din care fac parte. Asemenea regiuni pot fi studiate si delimitate dupa natura lor,

dezvaluind astfel mozaicul de particele din care se formeaza realitatea social-primara a tarii.


195

Fiecarei regiuni ii corespund tipuri de case, forme de asezari ale locuintelor, tipuri de

gospodarii, ocupatiile difera si ele, la fel portul, obiceiurile, cantecele si superstitiile. In

anumite provincii ale tarii noastre asemenea regiuni mai mari s-au putut contura foarte viu si

specific, altele repeta aceleasi forme, fara a avea caracteristici pregnante. In primul caz ar

putea fi citate cunoscutele "tari" din cuprinsul Romaniei: Tara Oltului, Tara Oasului, regiunea

Campulung-ului Moldovenesc sau muntenesc si altele. Desigur ca aceste cazuri se explica

prin alti factori decat cei geografici sau economici, cum ar fi traditiile sociale si politice, o

anumita structura juridica a proprietatii , raspandirea predominanta a unor neamuri si familii

etc."(12). Asemenea regiuni pastratoare in diferite grade ale structurilor sociale arhaice, au

constituit un obiect de studiu predilect al Scolii sociologice de la Bucuresti. In aceasta

categorie se inscriu cercetarile monografice din Tara Vrancei. "Stiam in momentul sosirii

mele in Vrancea - scria H.H.Stahl - doar ceea ce se scrisese in literatura romaneasca despre

satul razesesc. Mi-l inchipuiam deci pe atunci, asa cum continua astazi sa si-l inchipuie foarte

multi, anume ca pe un sat genealogic, nascut dintr-o crestere organica a unei familii originare,

folosind ca atare o devalmasie pe spita de neam, asupra careia opera transmisia ereditara.

Uimirea mea a fost totala, atunci cand in Vrancea am intalnit o forma de viata sociala inedita,

despre care nimeni nu scrisese vreun rand si nici nu formulase o parere, forma de viata

care,daca se adeverea a fi ceea ce parea a fi, era de natura sa rastoarne intreaga noastra

conceptie despre satele razesesti si in consecinta, despre intreaga noastra structura sociala

veche. Am intalnit, adica o forma de devalmasie care nu avea nimic familial in ea, nici prin

sfera sa geografica imensa, caci o intreaga regiune cunostea o organizare sociala care se

asemana mai mult cu Statul, decat cu familia si nici in alcatuirea sa interna /.../. Vrancea se

prezenta geografic "ca o tara inchisa, izolata, adevarata cetate de margine privilegiata;

conditii biologice, de masa demografica restransa, relativ putin densa, traind in forme de

grupe familiale devalmase, conditii psihice, de obste traditionala difuza, conditii istorice de

autonomie locala perfecta, manifestari spirituale de puternic folclor, manifestari economice de

gospodarie casnica inchisa, grefata pe autarhie devalmasa; manifestari juridice de drept

obisnuielnic viguros si atotstapanitor; manifestari administrative, de conducere in democratia

primitiva, nascatoare a unei confederatii intersatesti" (13). Semnificative sunt pe aceasta tema

si cercetarile sociologice intreprinse in Tara Oltului, Tara Hategului, in regiunea Campulung-

ului Moldovenesc, Muntii Apuseni s.a.(14).

O atentie speciala a acordat-o M.Cernat relatiei sat-oras si regiunii urbane: "Orasul

este o unitate sociala profund deosebita de sat, iar satul duce o viata proprie de atatea ori


196

diferita de cea de la oras. Dar deosebirile intre ritmul muncilor din cele doua medii, intre

mentalitatea oamenilor, intre felul obiceiurilor si intre evolutia institutiilor nu dezvolta numai

tendinte de izolare si de limitare, ci, dimpotriva, conditioneaza si manifesta relatii multiple cd

cooperare,ca o completare organica intre parti ale aceluiasi intreg social mai mare" (15). Cea

mai importanta relatie dintre sat si oras se desfasoara pe plan economic: "Schimbul de

produse, completarea bunurilor materiale rurale prin unelte, masini si alte marfuri aduse de la

oras, cere ca satenii sa aiba o pregatire, un stagiu de contact cu orasul. Si schimbul produselor

rurale reclama acelasi contact intre oamenii satului si cei ai orasului" (16). O alta componenta

a relatiei sat-oras este cea de ordin demografic: "Marea majoritate a oraselor au o natalitate

deficitara. In orice caz, nici un oras mare (de la 100 mii de locuitori in sus) nu a ajuns la acest

numar prin inmultirea populatiei proprii. Emigrarea de la sate este oxigenul oraselor, dar si o

necesitate a satelor. Surplusul de populatie rurala trebuie sa se scurga undeva. Revolutia

industriala a promovat si a amplificat acest proces la proportii necunoscute inca in istorie

pana la izbucnirea ei. Cea mai mare deplasare de oameni din sate din cate s-au produs

vreodata ne-o da cifra migratiilor spre orase in sec. XIX si XX" (17).

Dezvoltarea oraselor si a functiilor lor, antreneaza in mod inevitabil crearea de regiuni

urbane. "Pentru ca sa se inchege o regiune urbana caracteristica,vie si bine delimitata, este

nevoie ca orasul sa atinga o cifra mai mare a populatiei si sa dezvolte o structura mai

complexa, fie poliindustriala si policomerciala, fie monoindustriala si monocomerciala sau sa

devina un centru intelectual cu o sfera mai larga, dar inchegata din nevoile si aspiratiile

culturale ale mediilor din jur" (18). Important este si faptul ca "regiunea urbana propriu-zisa

nu este identica cu regiunea geografica, administrativa, economica sau culturala. Ea poate fi

congruenta in spatiu cu una sau mai multe din aceste regiuni; ea se structureaza pe realitatea

lor si se promoveaza in acelasi timp, dar peste tot, ea nu este unul si acelasi lucru. In cuprinsul

unei regiuni urbane se pot incrucisa mai multe regiuni geografice, si culturale, se pot

armoniza doua sau mai multe regiuni economice si pot concura doua sau mai multe regiuni

administrative" (19). Mai ales, in cazul regiunilor create de orase intervine un alt criteriu

important in delimitarea regiunilor si anume acela al interdependentei. Din acest punct de

vedere regiunea circumscrie un sistem specific de asezari. Ca atare satul este o parte

componenta a acestui sistem. In acest sens D.Gusti remarca: "Un sat nu este niciodata izolat,

el face parte dintr-un grup de sate care isi impart folosirea unui teritoriu regional. Prima

operatie stiintifica va consta, desigur, in fixarea locului pe care il ocupa satul cercetat in sanul

acestui teritoriu regional. Dar atata nu este de ajuns: asezarea unui sat intr-o regiune nu este


197

niciodata un pur fenomen spatial. Dimpotriva, o serie de legaturi functionale se regasesc

intotdeauna intre un sat si regiunea invecinata. Distanta dintre diversele centre din regiune,

caile si mijloacele de comunicatie intre ele, limitele juridice care le despart si le circumscriu,

in sfarsit, insasi structura intregii regiuni in diverse centre, unele economice, altele religioase,

administrative sau politice, constituie tot atatea probleme care depasesc cu mult simpla

descriere geografica" (20). Ele trebuie sa fie abordate sociologic, adica interdisciplinar.

Perioada cuprinsa in intervalul 1938-1948, din activitatea Scolii, se caracterizeaza prin

interesul din ce in ce mai accentuat acordat regiunilor: "Sociologia monografica de la noi s-a

ocupat pana de curand de sat, considerat ca o unitate tipica de viata sociala. Acum isi extinde

cercetarile la regiunile etnice. Dupa ce criteriu se aleg satele sau regiunile ? Dezlegarea

acestei probleme depinde de scopurile atribuite stiintei. Daca vrem sa surprindem formele

arhaice de viata sociala, trebuie sa ne grabim sa cercetam unitatile sociale cele mai bine

pastrate mai inainte de a fi cuprinse in procesele de disolutie sau prefacere. Daca, dimpotriva,

vrem sa inlesnim reformele sociale prin documentarea stiintifica a statului sau prin

planificare, trebuie sa cercetam unitatile sociale de interes politic, adica pe cele atinse de criza

si care trebuie indrumate ca sa-si castige un nou echilibru. Inauntrul celor doua categorii de

unitati sociale trebuie alese satele sau regiunile tipice, adica cele caracteristice sau

reprezentative pentru un numar cat mai mare de fenomene sociale" (21).

3. Cercetarea regiunilor cu sau fara "statie - pilot"

Cercetarea sociologica a regiunilor, cu sau fara "statie pilot", a constituit un obiectiv

major al Scolii, ramas, in mare parte, in stadiul de proiect din cauza desfiintarii brutale a

sociologiei (1948). Studiile si planurile de cercetare ramase, precum si o serie de volume

publicate, ne permit o reconstituire a acestor tipuri de investigare.

a) Cercetarea regiunilor cu "statie-pilot". Dupa delimitarea regiunii si

documentarea prealabila, cat mai completa, in biblioteca si la teren, urmeaza alegerea statiei-

pilot. "Termenul de sat-pilot sau in general de statie-pilot este imprumutat, prin extensiune,

de la pilotul care conduce o aeronava, un vas maritim etc. si are intelesul de baza de cercetare

care conduce, prin rezultatele obtinute intensiv, cercetarile care se fac in continuare, in alte

localitati similare, extensiv. Conducerea sau pilotarea aceasta se poate face in mai multe

feluri, dar esential este faptul ca cercetarile in suprafata beneficiaza de cercetarile facute in

adancime, in sensul ca mare parte din probleme sunt stiintific selectionate, precis formulate,


198

ipotezele de lucru sunt cunoscute,mare parte din metodele si tehnicile de lucru sunt stabilite,

in afara de faptul, tot atat de pretios, al posesiunii unui material comparativ, care serveste ca

punct de plecare si confruntare" (22).

Dupa realizarea monografiei intensive a localitatii, aleasa ca "statie-pilot", urmeaza

monografierea "sumara"(23) sau pe "probleme" a celorlalte asezari din regiune, pentru a

constata gradul de raspandire a caracteristicilor fenomenelor studiate in profunzime. Astfel, in

cazul satului Nerej,ales ca "statie-pilot, pentru regiunea Vrancea,s-a urmarit,in principal,

descrierea formelor de organizare sociala a satului devalmas arhaic. Investigatiile s-au extins

si in celelalte sate pentru a vedea, de pilda, gradul de raspandire al "devalmasiei

negenealogice". De asemenea, urmarind modul de distributie pe sate a muntilor Vrancei,

H.H.Stahl a folosit si invatatorii din regiune pentru elaborarea de monografii sumare a satelor

din care acestia proveneau (24). Cercetarea "intensiva" a satului-pilot a fost insotita de

monografierea sumara a celorlalte sate din regiune. Semnificative sunt si randurile scrise de

D. Gusti in introducerea la monografia Nerejului: "Regiunea Vrancea, pe care o studiem in

cadrul anchetei satului Nereju, este una din regiunile cele mai specific forestiere din tara

noastra. Studiile comparative intreprinse in alte regiuni de munte din Vechiul Regat si din

Transilvania (Muntii Apuseni) ne-au confirmat presupunerile initiale ca o analiza minutioasa

a vietii acestei regiuni poate fi cheia studiului tuturor celorlalte regiuni de intensa exploatare a

bogatiilor noastre forestiere, determinata de aparitia,la sfarsitul secolului trecut, in multe vai

izolate si putin frecventate cateva decenii inca dupa valorificarea campiilor, a reprezentantilor

economiei capitaliste. Aici am putut studia intregul proces de disparitie a vechilor forme de

organizare sociala, criza spiritualitatii nationale si a economiei casnice inchise, greutatile pe

rioadei de trecere de la sistemul de cultura mostenit de la strabuni la noul sistem, in care

civilizatia orasului, cu spiritualitatea sa, bazata pe lectura, cu economia sa totala in viata

natiunii, a trecut la compromisul util cu traditia" (25). Un alt exemplu de investigatie

regionala de acest tip ni-l ofera "Proiectul de cercetare sociologica a satului Runc, din judetul

Gorj" (1946), redactat de H.H.Stahl, din care vom prezenta cateva fracmente: "Conform

celor stabilite de Dl.profesor Dimitrie Gusti, in vara anului 1946, vom organiza si

conduce o campanie de cercetari monografice in nordul judetului GORJ. Centrul de

unde vom porni cercetarea este satul RUNC, pe care Seminarul de sociologie din

Bucuresti l-a mai cercetat in anul 1930. Vom avea deci putinta de a sesiza transformarile

suferite in decurs de 16 ani. Satul RUNC este deosebit de interesant din punct de vedere

sociologic. Este un sat de fosti clacasi improprietariti la 1864, care continua a avea


199

relatii de dijma cu vechii proprietari, pentru pamanturile din depresiunea subcarpatica

unde se afla asezati. Acesti fosti clacasi au cumparat, pe de alta parte, muntele care

porneste din vatra satului si urca pana in fosta granita, organizandu-se in forma unei

mosnenii umblatoare pe 32 de "mosii", caz interesant de organizare a unei cumparari

recente in formele traditionale mosnenesti. Satul este de altfel inglobat intr-o compacta

regiune mosneneasca, brazdata ici si colo de fasiile alungiteale trupurilor de mosii

boieresti si manastiresti. Am facut lucrarile prealabile necesare pentru studiul istoric al

acestei probleme, care ne va permite sa atacam si poate sa contribuim la rezolvarea

uneia din problemele cele mai confuze inca ale vechii noastre istorii sociale, asa cum am

aratat in volumul meu despre "Sociologia satului devalmas". O alta problema pe care

vom ataca-o va fi analiza modului in care convietuiesc, in acelasi sat, cele trei forme de

organizare sociala mai sus pomenite: mosnenia pentru munte improprietarirea pe loturi

individuale in vatra si pe o parte din tarini si neoiobagia caracterizata pe restul

hotarului satesc. /.../ Modul de adaptare a vietii oamenilor din sat la conditiile

geografice, tehnice de exploatare a solului, felul organizarii economice, viata

gospodariilor si integrarea lor in ciclul capitalist, precum si studiul meseriilor si

industriilor din sat, vor fi, de asemenea, supuse unor cercetari atente. Satul Runc

apartine tipului de sate suprapopulate demografic, din care populatia migreaza masiv,

in cautarea de surse de venit, prin tot felul de meserii si negustorii improvizate.

Framantarile sociale din sanul satului sunt si ele deosebit de acute, astfel ca vom cauta a

analiza satul si din acest punct de vedere /.../. In continuarea acestei monografii a

satului, echipa va trece la cercetarea intregii regiuni de nord a judetului GORJ, pentru

a stabili ariile de raspandire a fenomenelor studiate in Runc, precum si frecventa lor"

(26). Avem de-a face cu o monografie de tip intensiv centrata pe "probleme",iar satul Runc

indeplineste functia de"sat-pilot"al regiunii din nordul judetului Gorj. Acelasi tip de cerceare

l-au practicat echipele monografice in Tara Oltului, statia pilot fiind satul Dragus (27), iar

Vasile V.Caramelea a ales satul Berivoiesti (Muscel) ca statie-pilot. "Monografia Berevoiesti

a fost conceputa in cinci parti, fiecare abordand cate o problema de domeniul sociologiei, care

- prin corelatie - am socotit noi ca pot caracteriza cat de cat, in dinamica ei, viata sociala a

unui grup uman teritorializat de multe secole intr-o zona de veche locuire omeneasca intre

doua muscele dintre Campulung si Curtea de Arges si cu o istorie legata de aceste doua vechi

capitale ale Tarii Romanesti" (28). Tot in acest sat s-au desfasurat si cercetari de antropologie

sociala si culturala.


200

b) Cercetarea regiunilor fara "statie-pilot", presupune monografia sumara a

satelor cuprinse in acestea. Reprezentativ pentru acest tip de investigare sociologica este

studiul lui A.Golopentia si M.Pop: Dambovnic, o plasa din sudul judetului Arges (1942).

Aceasta plasa a fost aleasa ca unitate de cercetare monografica deoarece "asezarile

subcarpatice vechi ale Vechiului Regat au fost lamurite prin cercetarile intreprinse in Gorj si

Putna. In schimb, satele de pe terasele Munteniei si din Campia Romana, unde bate, cum a

spus, pe drept cuvant, unul din membrii acestei cercetari, inima Romaniei moderne, sunt inca

prea putin cunoscute" (29). Fenomenele si procesele pe care le cunosteau asezarile din aceasta

plasa erau caracteristice pentru majoritatea satelor din Campia Romana. Cele 35 de sate, care

alcatuiau plasa Dambovnicului, au trecut de la indeletnicirile predominant pastorale la cele

predominant agricole. In deceniul patru al secolului nostru era tot mai evidenta preocuparea

acestei populatii de a se adapta la economia de piata. Mai ales, intrarea acestor sate in aria de

infleunta a orasului Bucuresti a avut drept consecinta aparitia spiritului modern, caracterizat

prin cautare, inventivitate, pragmatism, adaptare la concurenta etc. Investigatiile au fost intre

prinse in intervalele 12 iunie - 6 sept. si 15 sept. - 13 oct. 1939, de catre 21 de cercetatori

condusi de A.Golopentia si M.Pop. Tehnica de lucru adoptata a fost aceea a cercetarilor

succesive, pe parcursul unor sederi de 8-13 zile in comunele cele mai insemnate si anume

Rociu, Gliganu, Suseni si Teiu. Suspendarea activitatii Institutului de Cercetari Sociale si

concentrarile din toamna anului 1939, au impiedicat realizarea completa a planului de

cercetare.

Pentru realizarea obiectivelor, cercetarii au fost convocati la consfatuiri de informare,

la pretura din Rociu, toti functionarii administrativi si primarii din plasa, precum si inginerii

agronomi, medicii, agentii sanitari si surorile de ocrotire, invatatorii si preotii de aici. In

realizarea investigatiilor de un mare ajutor au fost si taranii care se aflau in corespondenta cu

Institutul Central de Statistica. De pilda, acestia au furnizat informatiile necesare evaluarii

productiilor agricole etc. De asemenea, au fost utilizate datele recensamintelor, cu privire la

diferitele aspecte ale vietii economice, sociale, culturale ale satelor din Dambovnic, precum si

monografiile sumare. Au fost abordate teme precum: rolul cailor de comunicatie in procesul

de modernizare; extinderea suprafetelor agricole; cresterea populatiei si concentrarea ei in

sate mari; structura ocupationala a populatiei satelor din plasa; modul de folosire a hotarului

satului; suprapopularea si procesele migratorii; standardul de viata; diferentierea sociala;

procesele de saracire si imbogatire etc. De exemplu, "starea culturala a plasii arata aceeasi

tranzitie de la un stil de viata pastoral-mosnenesc-clacasesc, care favoriza cultura traditionala,


201

la un stil de viata agricol cu burghezie rurala si emigranti in orase, care a adus cu sine

comportari in care reminiscentele de traditie se amestecacu achizitiile urbane si suburbane.

Din lipsa unui nume potrivit, i-am spus uneori acestei comportari �“americanizarea�” romanului

din Campia Dunarii. Tipul uman al taranilor din plasa Dambovnic este tipul omului modern,

realist si deschis, fara prejudecati, gata de orice munca rentabila si predispus la orice innoire

folositoare. Americanismul oamenilor din aceste locuri este de aceeasi natura cu atitudinea

care a dat Bucurestilor dinamismul dezvoltarii lui din ultimile decenii" (30).

Acest tip de cercetare sociologica regionala a fost utilizat si de V.V.Caramelea in

studiul composesoratelor din Tara Oltului. "Am strabatut Tara Oltului de la un cap la altul cu

piciorul - preciza V.V.Caramelea. In 68 de sate am descoperit 81 composesorate, dar m-am

oprit in cercetare asupra celor care prezentau varietati mai diferentiate fata de acele elemente

structurale pe care le-am apreciat ca pot fi luate in considerare in analizele structurale

(devalmasia absoluta sau pe cote parti egale, sau proportionale, votul egal sau plural,

intabularea la cartea funduara),(31).

Cercetarea regiunilor cu sau fara "statie-pilot" reprezinta o directie de investigatie

sociologica deosebit de fertila, asa cum au practicat-o unii membrii ai Scolii sociologice de la

Bucuresti.

Alaturi de cercetarea sociologica a "supravietuirilor" satului arhaic, acestia au

abordat si problematica modernizarii spatiului rural romanesc.

4. Tipologia asezarilor si monografierea sumara a localitatilor

reprezentative pentru fiecare tip

In vara anului 1938, Institutul de Cercetari Sociale a organizat monografierea a 60 de

sate reprezentative pentru toate provinciile si regiunile tarii. Tehnica de lucru a fost aceea a

monografiilor sumare. "Materialul a fost cules de echipele voluntare studentesti ce lucrau in

60 de sate cu ajutorul a 6 formulare (foi de familie, foi de gospodarie, formular demografic,

formular de evolutie a proprietatii, formular de alimentatie, formular de stare culturala) si a

unei instructii pentru intocmirea de monografii sumare" (32). Din cele 60 de sate, selectate

dupa provincie si regiune geografica si economica, 3 se aflau in Oltenia, 12 in Muntenia, 3 in

Dobrogea, 9 inMoldova, 10 in Basarabia, 2 in Buc ovina, 12 in Transilvania si 9 in Banat.

Aceste sate se diferentiau tipologic, la randul lor, din punt de vedere geografic in, sate de

balta, sate de ses, sate de deal si sate de munte, iar dupa profilul lor economic, in sate


202

agricole, sate pastorale si sate cu ocupatii anexe. In categora satelor de ses au fost cuprinse

urmatoarele studii: Sepreus - un sat de agricultori din sesul Tisei; Jidioara - un sat de

agricultori din Banat; Perieti - un sat de muncitori agricoli din Ialomita; Valenii - un sat

din stepa Basarabiei; Stoenesti - un sat cu mosie boiereasca din Tutova; Corcmaz - un

sat de balta din Basarabia de miaza-zi. Cu privire generala asupra satelor romanesti din

judetul Cetatea Alba, asezate in balta Nistrului; Chirileni - un sat de plugari din Balti;

Slobozia-Pruncului, un sat de mici agricultori din Bucovina; Din categoria satelor cu

ocupatii anexe, dominant de deal, mentionam: Carligele - un sat de podgoreni din

Ramnicu-Sarat; Caianul Mic - un sat de vostinari de langa Muntii Sebesului; Mocodul -

un sat de cultivatori de ceapa si panura din granita Nasaud-ului; Vidra - un sat de

negustori si mestesugari ambulanti; Bucsoara - un sat de muncitori forestieri si

industriali din Bucovina; Bogasi - un sat de negustori de fructe si emigranti la oras din

Dambovita; Tarna-Caras, un sat de plugari si muncitori industriali. In categoria satelor

de munte: Marul - un sat de munte din Banat; Barsesti - un sat din nordul Vrancei s.a.

Anchetele sociologice au fost conduse de catre A.Golopentia si D.C.Georgescu, iar rezultatele

finale au fost publicate in seria 60 de sate romanesti cercetate de echipele regale

studentesti in vara anului 1938 (33) Monografiile erau centrate pe urmatoarele probleme: I).

Populatia; II). Situatia economica; III). Starea sanitara si culturala; IV).Contributii la

tipologia satelor romanesti: sate agricole , sate pastorale si sate cu ocupatie anexa.

In anchetele sociologice desfasurate in vara anului 1938, s-au utilizat informatiile

statistice, tipologia de sate, monografia sumara si metoda comparativa. Referitor la

importanta realizarii unor asemenea cercetari, A.Golopentia preciza: "Satele romanesti sunt in

mare prefacere. Viata lor economica devine din autarha tot mai dependenta, dar totodata si tot

mai profitabila de comertul intregii tari si al lumii intregi. Cultura lor traditionala, sistem de

credinte si practici cu privire la lume si om, e inlaturata prin patrunderea in sat a culturii

moderne stiintifice. Datorita multor cauze: asezarii, structurii lor sociale vechi, apropierii si

departarii de caile de comunicatie si de orase, satele nu se gasesc in acelasi stadiu al acestei

prefaceri. Cele din unele regiuni ale Transilvaniei (Tara Oltului, Sibiu, Tarnava, Nasaud,

Banat), din Bucovina si din unele judete ale Munteniei si Olteniei (Muscel, Prahova, Ilfov,

Romanati, Dolj) au ajuns la stadii inaintate, pe cand altele (Basarabia de Mijloc, Moldova,

Maramuresul, Muntii Bihorului) sunt cu mult in urma lor. In aceste din urma regiuni, satele

noastre se gasesc in plina criza; siguranta vechilor randuieli traditionale este pierduta, iar

foloasele randuielii noi: a educatiei nationale si mondiale, inca neutilizate. Nu mai cred in


203

babe, dar inca nu au doctori. In celelalte s-a stabilit un fel de echilibru intre cultura

traditionala si cea stiintifica, intre economia casnica si cea orientata dupa piata. Interesul

statului roman e ca faza de tranzitie de la satele cu cultura traditionala stralucita, dar traind pe

seama lor, la satele integrate economic, social si cultural in natiune, sa fie cat mai scurta.

Toate masurile administratiei noastre tind sa grabeasca aceste transformari. Dar e firesc ca

masurile potrivite pentru o regiune sa fie premature sau intrecute in alte regiuni /.../.

Deosebirile dintre tinuturile tarii se impun tot mai mult atentiei celor ce conduc administratia

tarii. Ei tind acum spre o diferentiere a administratiei, spre adaptarea la fiecare regiune a

masurilor pe care le cere starea prezenta a regiunii respective. Conditia unei astfel de adaptari

a administratiei la imprejurarile diferite dintre tinuturile deosebite ale tarii este cunoasterea

sociala a fiecarei regiuni. Este harta sociologica a Romaniei. Echipele pot deveni un prim pas

in vederea acestei harti. Lucrarea in care vor fi publicate tablourile celor 60 de sate din

regiunile deosebite ale tarii, in care lucreaza, va da oricui comprehensiunea diversitatii si

indicatii despre multele tipuri de sate regionale,dupa cultura, fosta structura sociala, vechime,

si va stimula diferentierea masurilor administrative dupa realitatea fiecarei regiuni" (34).

Rezultatele acestor anchete i-au permis lui D.Gusti sa intocmeasca studiul-sinteza:

Starea de azi a satului romanesc, in care sunt abordate urmatoarele probleme: 1. Situatia

economica; 2. Starea culturala; 3. Starea sanitara. In acest studiu D.Gusti arata ca

"Monografiile sumare de sate tipice arata diversitatea Romaniei rurale. Satele noastre nu sunt

nici pe departe identice unul cu altul. Solul, clima, varianta etnica locala, trecutul social,

nivelul cultural si economic, vechimea interventiei educatoare a statului le deosebesc de

la regiune naturala la regiune naturala, de la provincie istorica la provincie istorica, in

functiune de apropierea de sosele, cai ferate si de multi alti factori. Foarte diverse

sunt,indeosebi, satele de deal, mai departate, dintru inceput, in urma caracterului lor

intermediar, de structura normala cerealiera a satului de ses si pastoral-agricola sau forestiera

a satului de munte. Aceste sate sunt descoperitoarele ocupatiilor anexe si rezervoarele

nesecate ale emigrarii temporare la oras. Oricine urmareste sa actioneze eficace la sat trebuie

sa accepte deosebirile dintre sate si sa porneasca de la ele. Caci putine masuri sunt potrivite

pentru toate satele, cele mai multe fiind potrivite si cerute de un singur tip de sate" (35),

(subl.n.-I.F.). Cunoasterea sociologica ofera temeiul actiunii diferentiate si eficiente a

institutiilor politice si administrative.


204

Se cristalizeaza, astfel, o noua metoda de cercetare sociologica si anume aceea a

tipologiei sociale a asezarilor si a monografierii sumare sau pe "probleme" a asezarilor

reprezentative pentru fiecare tip.

5. Tipologia unitatilor de viata sociala (sate, orase si regiuni) si harta

sociologica a Romaniei

Inca din 1934, Dimitrie Gusti a avut ca o preocupare constanta alcatuirea "Atlasului

social" al Romaniei (36). In anul 1940, Traian Herseni si Ion Ionica publica un "Plan

pentru atlasul sociologic al Romaniei", in care tematica hartilor este intocmita avand pe

baza conceptiei sociologica a conducatorului scolii (37). In acelasi an, si Anton Golopentia isi

expune punctul sau de vedere in legatura cu harta sociologica (38). In anul 1947, Dimitrie

Gusti revine la aceasta problema, iar in anul 1948, el publica "Proiectul de cercetari

monografice in vederea sociologiei Romaniei si alcatuirea unei harti sociologice a

Romaniei" (39) Aceste teme sunt abordate dintr-o alta perspectiva, comparativ cu cele

intalnite in anii precedenti. Ideea directoare era aceea a cercetarilor unitatilor sociale si

anume a satelor, oraselor si regiunilor. Un prim pas, il reprezenta "munca de inventariere a

tipurilor de sate pe care le gasim astazi in Romania si in urma la studierea amanuntita a cate

un sat din fiecare din acese tipuri. Lista generala a tuturor tipurilor de sate din Romania

este, de altfel, destul de lunga. Satele noastre se deosebesc tipologic dupa nenumarate criterii.

Sunt nu numai sate de munte, de deal, de campie, de litoral, de ape; sate cu vetre aglomerate

si sate cu vetre imprastiate. Dar sunt si sate deosebite dupa natura ocupatiunilor lor

economice: sate ramase la un stadiu de economie inchisa si sate adanc capitalizate. De

asemenea, sunt sate pur romanesti, sate cu populatii de nationalitate straina si sate mixte. Sate

in care traieste o populatie libera si altele in care se resimt inca urmele unei vechi organizari

sociale iobagesti, sate de mosneni, de improprietariti, de colonisti etc. Avem sate in care

domneste inca obiceiul pamantului, sate traditionale si bogate in productii culturale populare

si altele care, dimpotriva, sunt pornite rapid spre urbanizare. Avem sate in care constatam o

grava deficienta biologica, altele in plin avant. Sate ramase in intunericul analfabetismului,

altele in care scoala si-a dat roadele". Important este ca "printr-o cercetare de ansamblu,

executata asupra intregii tari romanesti, sa stabilim deci seria completa a acestor tipuri de

sate, pe care sa le supunem unui studiu amanuntit, spre a afla cauzalitatea lor sociala,

procesele si tendintele lor. In al doilea rand, dupa aceasta inventariere si studiere sociologica


205

pe teren a tipurilor de sate, urmeaza a stabili frecventa si ariile de raspandire teritoriala a

fiecarui tip social in parte. Pentru aceasta a doua parte a muncii noastre, vom proceda la o

cercetare cu mult mai sumara a tuturor unitatilor sociale satesti, numai in scopul de a

determina tipul caruia apartine si a-i nota caracterele originale /.../. In felul acesta vom putea

determina pe harta tarii, care sunt regiunile sociale cele mai importante, care nu se suprapun

cu impartirile administrative ale tarii si nici cu cele geografice. Regiunea isi are de altfel,

odata ce a fost determinata astfel, problemele ei speciale, probleme de articulatie generala si

de proces de ansamblu care fac ca ea sa aiba tocmai aceste caractere de unitate asupra caruia

insistam. Orasele, ele insele, 155 la numar, insa prezentand mai mari dificultati de studiere,

vor trebui sa fie analizate, tipizate si apoi plasate si ele in cadrul lor social, fie regional, fie

general pe toata tara" (40).

O data atinse aceste obiective, se va putea trece la realizarea unei sinteze generale,

"care sa conduca nu numai in alcatuirea unui Atlas sociologic al Romaniei, dar si la

cunoasterea analitica a proceselor si tendintelor sociale care framanta astazi viata noastra

sociala" (41).

Proiectul pentru cercetari monografice in vederea sociologiei Romaniei si

alcatuirea unei harti sociologice a Romaniei (42), urma sa fie realizat in 1948-1949 si anii

urmatori. La infaptuirea acestuia trebuia sa ia parte I.S.R., institutele regionale, precum si 30

de oficii judetene. Acestea din urma, aveau urmatoarea repartitie: Muntenia 6, Oltenia 2,

Moldova 3, Bucovina 2, Transilvania 9, Banat (Institutul Regional Timisoara), cu 3 oficii,

Crisana- Maramures 2, iar Dobrogea 3. Se preconiza cercetarea monografica a 37 regiuni, a

10 orase cu zonele lor de influenta, a 6 orase (inclusiv suburbanele), cu zonele lor, a 11 orase

tipice, a 3 orase cu functii locale. Planul mai cuprindea monografierea a 9 sate tipice, a 2

centre miniere, a 3 statiuni de pe litoral si a unui anumit numar de intreprinderi industriale.

Toate aceste unitati erau repartizate pe provinciile tarii, si se constituiau ca "esantioane"

reprezentative, permitand comparatii si generalizari.Deasemenea, continuau cercetarile unor

probleme cu caracter general precum: munca femeii in gospodariile de agricultori si

meseriasi; functionarea invatamantului primar in rural; alimentatia, locuinta si imbracamintea

populatiei rurale si urbane etc.

Rezultatele obtinute in urma acestor investigatii cu caracter monografic, ar fi constituit

o baza informationala pentru realizarea "sintezei" necesare sociologiei Romaniei si a alcatuirii

Atlasului sociologic. Acest plan nu a putut fi materializat din cauza desfiintarii Scolii (1948).

A ramas in stadiu de proiect si realizarea Hartii sociologice a tarii. Ele merita sa fie reluate,


206

tinand cont, bineanteles, de experienta acumulata in acest domeniu de catre sociologia

contemporana.(43)

Scoala sociologica de la Bucuresti a adus urmatoarele contributii la dezvoltarea

sociologiei mondiale: a) a fost prima scoala din lume care a practicat cercetarea

interdisciplinara la teren, pe baza unei teorii si metodologii sociologice elaborate de catre

Dimitrie Gusti; b) a fost cea mai puternica scoala de sociologie rurala din Europa interbelica;

c) a adus un aport substantial la dezvoltarea sociologiei regionale etc. Este vorba de o

experienta stiintifica si organizatorica de care sociologii de azi nu trebuie sa faca abstractie.


1. H.H.Stahl - Teoria si practica cercetarilor zonale, in "Caietele Laboratorului de Sociologie al Univer-

sitatii din Bucuresti�”, nr.4, dec.1974, p.8;

2. G.Valsan - Cercetarile sociologice privite din punct de vedere geografic, in "Sociologie

Romaneasca", nr.3-4, 1991, p.192;

3. H.H.Stahl - Amintiri si ganduri din vechea scoala a “monografiilor sociologice”/.../,

Bucuresti,Editura Meridiane, 1981, p.359;

4. H.H.Stahl - Op.cit., p.360;

5. J.A.Ziolkowski - Probleme metodologice in sociologia dezvoltarii regionale, in"Revista de referinte si

recenzii", VIII, 1971, nr.5, p.1007;

6. D.Gusti - Introducerea la monografia sociologica a unui sat romanesc, in �“Opere�”, Bucuresti,

Editura Academiei, Vol.I, 1968, p.400;

7. A.Golopentia - Harta sociologica a Olteniei, in "Vatra", VI, nr.11, an 1940, p.2;

8. A.Golopentia - Ibidem;

9. A.Golopentia - Art.cit., p.2;

10. Tr.Herseni si I.I.Ionica - Plan pentru Atlasul sociologic al Romaniei, in �“Indrumari pentru

monografiile sociologice�”, Bucuresti, I.St.S.R., 1940, p.438-442;

11. Tr.Herseni si I. I. Ionica- Ibidem, p.439;

12. M.Cernat - Orasul, satul si regiunea urbana, in "Caminul Cultural", XI, nr.11-12, 1945, p.853-854;

13. H.H.Stahl - Nerej, un sat dintr-o regiune arhaica, in "Sociologie Romaneasca", VI, nr.5-12, 1942,

p.623-627;vezi si I.Filipescu, Din contributiile lui H.H.Stahl la dezvoltarea

sociologiei istoriei, in �“Sociologie Romaneasca�”, nr.5, 1992, p.509-516;

14. Pentru bibliografia regiunilor cercetate de catre membrii scolii,a se vedea: L.Apolzan, Sate, orase si

regiuni cercetate de Institutul Social Roman (1925- 1945), Bucuresti, B.S.E.P., 1945

si P.Herseni, Din publicatiile Scolii sociologice de la Bucuresti, in "Sociologia

Militans", Vol.IV, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1971, p.155-209;

15. M.Cernat - Stud.cit., p.848;


207

16. M.Cernat - Ibidem, p.849;

17. M.Cernat - Ibidem, p.849;

18. M.Cernat - Ibidem, p.855-856;

19. M.Cernat - Ibidem, p.856-857;

20. D.Gusti - Monografia sociologica, in �“Opere�”, Vol.I, Bucuresti, Editura Academiei, 1968, p.421;

21. D.Gusti - Un sistem de cercetari sociologice la teren, in �“Opere�”, Vol.I, Bucuresti, Editura

Academiei, 1968, p.390;

22. T.Herseni - Despre monografiile regionale, in "Sociologia Militans", Vol.III, Bucuresti,

Edit.Stiintifica, 1971, p.209;

23. A.Galopentia - Monografia sumara a satului, in "Curierul Serviciului Social", V, nr.4, 2 iulie,1939,

p.7;

24. H.H.Stahl - Amintiri si ganduri /.../, Bucuresti, Editura Meridiane, 1981, p.375-376; - 176 -

25. D.Gusti - Prefata, la vol. Nerej, un sat dintr-o regiune arhaica, in "Opere", Vol.I, Bucuresti,

Editura Academiei, 1968, p.403-404;

26. H.H.Stahl - Cercetarea sociologica de teren a satului Runc din judetul Gorj, in "Buletinul

informativ, stiintific si administrativ, Vol.I, nr.1, Bucuresti, 1948, p.169-174;

27. �“Traian Herseni a organizat, in anul 1938, o campanie de cercetare nu numai a Dragusului ci si a intregii

Tari a Oltului�” (H.H. Stahl Amintiri si ganduri ....Bucuresti, Edit Meridiane 1981, pag 199)

28. V.V.Caramelea - Berevoiesti - studiu de structura sociala, in "Sociologia Militans", Vol.III,

Bucuresti, Edit. Stiintifica,1971, p.188;

29. A.Golopentia si M.Pop - Dambovnic, o plasa din sudul judetului Arges, in "Sociologie

Romaneasca", IV, nr.7-12, 1942, p.414;

30. A.Golopentia si M.Pop - Stud.cit., p.425;

31. V.V.Caramelea - Analize structurale in elaborarea unei tipologii a composesoratelor, in

"Sociologia Militans", Vol.III, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1971, p.223-235; Idem,

Composesoratele de fosti iobagi din Tara Oltului. Sistemul juridic consuetudinar

negenealogic. In "Sociologie Romaneasca", V, nr.1-6, 1943, p.160-171; Idem, Tipuri

de composesorate ale fostilor boieri si graniceri din Tara Oltului. Sistemul

consuetudinar genealogic, Campulung-Muscel, f.e., 1945, p.26;

32. A.Golopentia - 60 de sate romanesti, in "Sociologie Romaneasca", IV, nr.7-12, 1942, p.629; In

legatura cu metodologia cercetarii mai trebuie amintite: A.Golopentia, Monografia

sumara a satului, in "Curierul Serviciului Social", V, nr.4, 2 iulie, 1939, p.7; si

(A.Golopentia), Indreptar pentru instructia sociologica in scolile de pregatire a

Serviciului Social al Tineretului, Bucuresti,Editura "Fundatia Culturala Regala", 1939, p.39;

33. Au aparut in ordine urmatoarele volume: A.Golopentia si Dr.D.C.Georgescu, 60 de sate romanesti

cercetate de echipele regale studentesti in vara anului 1938. Ancheta sociologica

condusa de - Vol.I, Populatia, 1941; Vol.II, Situatia economica, 1941; Vol.V,

Contributii la tipologia satelor romanesti. Sate cu ocupatii anexe, 1942; Vol.IV,


208

Contributii la tipologia satelor romanesti. Sate agricole si sate pastorale, Bucuresti,

I.St.S.R., B.S.E.P., 1943. Nu a aparut vol.III, Starea sanitara si culturala;

34. A.Golopentia - Monografia sumara a satului, in "Curierul Serviciului Social", V, nr.4, 2 iulie, 1939,

p.7; Aici este prezentat si planul monografiei sumare.

35. D.Gusti - Starea de azi a satului romanesc, in "60 de sate romanesti ...", Vol.I, Bucuresti,

I.St.S.R.,1941, p.XI;

36. Pentru istoricul intocmirii atlasului: Tr.Herseni, Atlasul sociologic, in "Sociologia Militans", Vol.III,

Bucuresti, Editura Stiintifica, 1971, p.127-137;

37. Tr.Herseni si I.I.Ionica - Plan pentru Atlasul sociologic al Romaniei, in "Indrumari pentru

monografiile sociologice, Bucuresti, 1940, p.438-442;

38. A.Golopentia - Harta sociologica a Olteniei, in "Vatra", VI, nr.11, 25 Mai, 1940, p.2;

39. D.Gusti - Comisiunea de cercetari sociale de teren, prin Institutul Social Roman (Institutul de

Cercetari Sociale al Romaniei), in "Buletinul informativ, stiintific si administrativ",

Vol.I, nr.1, 1948, p.156-182;

40. D.Gusti - Ibidem, p.161-162;

41. D.Gusti - Ibidem, p.162;

42. D.Gusti - Ibidem, p.164-168;

43. Merita semnalat si studiul lui Ion Donat :Regiuni sociale si arii de cultura , aparut in �“Ramuri�” nr 1,

ianuarie 1947, Craiova , pag. 66-77.


209

12. PRIMUL INSTITUT SOCIAL REGIONAL, INSTITUTUL SOCIAL BANAT �– CRISANA �– Carmen B lan

A r g u m e n t u m :

Necesitatea de a stabili locul si rolul Institutului Social Banat-Crisana (ISBC) in dinamica sociologiei

romanesti interbelice readuce in discutie controversatul raport dintre national/specific, local. Fireste, seria

institutiilor create de profesorul Dimitrie Gusti la Bucuresti reprezinta corpul central, partea vitala a sociologiei

interbelice. A considera insa institutele regionale ca simple "umbre","ecouri","influente","aplicatii" inseamna a

le marginaliza intr-o sfera muzeistica si inactuala. A le confunda originalitatea cu localismul si diletantismul

inseamna, in ultima instanta a saraci istoria sociologiei romanesti.

Timp de 14 ani, 1932-1946, Institutul Social Banat-Crisana (ISBC) a reprezentat un centru de

cristalizare a activitatii stiintifice si civice a intelectualilor banateni (1). Fiecare din realizarile sale a fost pe larg

prezentata in paginile revistei "Sociologie Romaneasca" bucurandu-se de aprecieri elogioase din partea

reprezentantilor de marca ai scolii sociologice de la Bucuresti: D.Gusti, A.Golopentia, T.Herseni, O.Neamtu,

H.H.Stahl (2).

Informatiile cuprinse in cele 37 aparitii ale Revistei Institutului Social Banat-Crisana (R-ISBC), in

fondul documentar de la Muzeul Banatului (Arhiva oficiala a ISBC) si in Fondul documentar al Muzeului

Judetean Resita (Arhiva personala dr. Cornel Grofsorean) permit reconstructia biografiei ISBC. Analiza de

continut impreuna cu evaluarea sociologica, calitativa si, pe cat posibil, din perspectiva modelelor de evaluare

stiintifica (3) a acestui bogat material poate aduce argumente viabile ca,din istoria sociologiei romanesti

interbelice, variabila "institute regionale" nu poate sa lipseasca.

Constituirea ISBC .Determinante socio-culturale

Documentele de arhiva atesta cu claritate ca Institutul Social Banat-Crisana s-a constituit relativ

independent de Institutul Social Roman, ca o autentica demonstratie a adevarului cuprins in afirmatia

profesorului D.Gusti precum ca, la acel moment, "sociologia, integrata in spiritul timpului, nu putea fi

ignorata de nici un om de cultura" (4).

Ideea reunirii laolalta a intelectualilor banateni intr-un institut social a apartinut publicistului Petre

Nemoianu. El ii indica drept origine consfatuirile saptamanale organizate la Cluj prin care "Octavian Goga ne

invata ca noi vom putea sa guvernam real noile provincii numai daca vom face in prealabil inventarul

acestora sub toate aspectele. O guvernare care nu se intemeiaza pe realitate este sortita sa se soldeze cu

rezultatele indoielnice". Din discutiile ulterioare cu profesorii Scolii Politehnice si oficialitatile locale se naste

"initiativa unui institut social banatean"(5).

Avocatul dr.Cornel Grofsorean da contururi precise proiec tului de infiintare a Institutului si

coordoneaza personal evenimentele care au premers constituirea:


210

-In toamna anului 1931, Consiliul Profesoral al Scolii Politehnice din Timisoara isi da adeziunea pentru

crearea unei institutii de cercetari sociale;

- La 7 octombrie 1931 are loc Consfatuirea axata pe problemele infiintarii unui institut social la

Timisoara. Institutul urma sa se bucure de ajutor financiar din partea Primariei, Prefecturii si intreprinderilor

municipale. Luand in discutie Proiectul statutului, personalitati reprezentative ale vietii cultural-stiintifice din

Banat si Crisana au convenit asupra scopului, denumirii si modului de desfasurare a activitatii Institutului.

Obiectivele prioritare au fost astfel definite: "sa cunoastem realitatile sociale din regiunea Banat-Crisana

pentru a lamuri autoritatile, pe cei in drept si Tara intreaga asupra starilor adevarate din aceste tinuturi"

si "sa stimulam gandirea politica pentru a pregati intelectualii pentru o viata constient cetateneasca".

Viitorul Institut se constituia deci din "imperative politice, nationale si sociale impuse de realitatea distincta,

dramatica in unele din aspectele sale" a Banatului interbelic. Pentru activitatea sa viitoare, "Asociatia pentru

stiinta si reforma sociala" constituita la Iasi din initiativa profesorului D.Gusti avea valoare de simbol si putere

de exemplu. Asumandu-si cadrul teoretico-metodologic general al Institutului Social Roman, Consfatuirea

decide "sa fie stabilite contracte oficiale cu profesorul D.Gusti pentru a-i prezenta initiativa de constituire

a unui institut social regional la Timisoara" (6).

- In discutiile avute cu profesorul D.Gusti, dr.C.Grofsorean obtine acordul pentru infiintarea Institutului

intr-o relativa autonomie fata de Institutul Social Roman dar in stransa colaborare cu el: "Cum initiativa avea

un scop bine determinat nu am consimtit la afilierea noastra la Institutul Social Roman din Bucuresti. Am

insistat asupra acestei autonomii din urmatoarele motive: Institutul Social Roman este o inalta institutie

stiintifica unde se face stiinta pentru stiinta, pur stiintifica, pe cand ISBC va folosi numai armatura

stiintifica pentru descoperirea neajunsurilor sociale avand ca prim obiectiv propuneri documentate in

vederea masurilor inexorabile care se impun autoritatilor in drept cu forta brutala a realitatii" (7).

Profesorul D.Gusti, "foarte intelegator, a apreciat aceste argumente" si a consimtit sa patroneze Adunarea de

constituire a Institutului Social Banat-Crisana ca institut autonom, formatiune de sine statatoare cu profil si

sarcini precise, diferite fata de ISR dar integrat in opera comuna a "sociologiei natiunii". Fundatiile Regale

urmau sa contribuie si ele la finantarea activitatii ISBC (8).

La 21 mai 1932, in sala festiva a Prefecturii Judetului Timis-Torontal, are loc adunarea de constituire a

Institutului Social Banat-Crisana. Sunt prezenti cei 45 membri fondatori, intelectuali de diferite specialitati ce-si

desfasurau activitatea de baza in invatamantul superior, liceal sau special, in institutii juridice, de sanatate si

cultura, in aparatul administrativ al prefecturilor si primariilor din judetele Timis si Arad. Institutiile judetene si

municipale sunt reprezentate la cel mai inalt nivel, iar din partea Institutului Social Roman participa D.Gusti si

Al.Costin (9).

Este semnificativ faptul ca discutiile privind necesitatea infiintarii Institutului s-au purtat sub auspiciile

Scolii Politehnice, primul presedinte ales fiind rectorul acestei institutii de invatamant superior (ing.dr. Victor

Blasian) iar cei doi vicepresedinti erau primarii municipiilor Timisoara si Arad (dr. Cornel Grofsorean si dr.

C.Radu), membrii activi fiind, fara exceptie, "diletanti in sociologie" dar nu si "diletanti in profesiile lor

care-i sileau la un contact nemijlocit si continuu cu realitatea vietii" (10).


211

In structura membrilor ISBC regasim intrepatrunderea diferitelor domenii si factori sociali din viziunea moderna

a functionalitatii societatii a profesorului D.Gusti ce si-a cladit opera practica pe ideea legaturii stranse dintre

invatamant-cercetare-actiune sociala.

Cercul intelectualilor grupati in jurul ISBC era eterogen din punctul de vedere al substantei ideologice,

dar Institutul se declara explicit neutru fiind interzis orice partizanat politic. Fara a intra in detaliile Statutului,

vom semnala doar ca Institutul Banatean - ca de altfel si Institutul Social Roman - si-a facut publica intentia de a

nu-si apropia simpatiile unui singur partid sau ale unui anumit partid (11).

Structura si functionalitate

Institutul Social Banat-Crisana a functionat ca un corp unic, compus din sectii pe specialitati, coordonat

de un Comitet.

Structura pe sectii a cunoscut destule modificari datorate Planurilor de activitate dar si disponibilitatilor

si preocuparilor de cercetare ale membrilor sai (12). In sedintele de sectii se propuneau problemele prioritare

pentru Planul de activitate, se realiza instrumentarea pentru cercetarea sociologica, se analizau materialele

elaborate si se stabilea modul lor concret de valorificare.

Comitetul ISBC si-a asumat intreaga raspundere pentru inchegarea cadrelor organizatorice, stabilirea

cailor si mijloace lor de cercetare si actiune sociala, impunerea rezultatelor in atentia celor in drept, incurajarea

studiilor si sintezelor individuale si sprijinirea autorilor in valorificarea lor, interventia persuasiva pentru

infiintarea si/sau pastrarea unor institutii de invatamant si cultura (13).

Cei 14 ani de activitate ai ISBC pot fi grupati in cinci etape:

I. Etapa organizarii si cristalizarii principalelor modalitati de actiune, mai

1932 - martie 1934 (14).

Activitatea debuteaza cu o perioada de entuziasm si mobilizare de forte. Numarul membrilor activi

creste de la 45 la 265, sectiile isi definitiveaza obiectivele, problemele prioritare, cadrul teoretic si metodologic

de abordare si interventie.

Spre sfarsitul etapei, apreciindu-se ca "s-a ajuns la punctul critic al existentei Institutului cand el

trebuie sa dea probe convingatoare de viabilitate", se aproba Planul cercetarii de teren pentru primii doi ani

(1934-1935) si se fac serioase pregatiri pentru prima campanie monografica.

II. Etapa campaniilor monografice, martie 1934 - octombrie 1938 (15).

Adoptand directivele impuse de sociologia militans, ISBC "ajunge in mod logic sa-si puna probleme

specifice, arzatoare pentru Banat, probleme care sa fie in primul rand cercetate in vederea actiunii de

indreptare a relelor intalnite":


212

- "Consecvent programului sau, ISBC a luat sub lentila observatiei problema mult arzatoare a

depopularii descinzand la Belint (15 august - 2 septembrie 1934) si la Sarbova (15 august - 3 septembrie

1935);

- "In 1936, s-a oprit asupra fenomenului ciudat al desnationalizarii lente a elementului romanesc

de-a lungul Dunarii, in tinuturile pitoresti ale Clisurii. Deplasandu-se cu aproape 50 de membrii la

Pojejena (15 august - 3 septembrie) ISBC avea din nou de a face cu o realitate necunoscuta in tara" ;

- "In 1937 ISBC are alt obiectiv: examinarea situatiei colonistilor din Banat deoarece se constata

o completa dezorientare a guvernantilor si legiuitorilor". Din lipsa de fonduri, aceasta campanie

monografica nu s-a realizat ramanand doar in proiect;

- "In 1938, ISBC este preocupat de influenta industrializarii asupra taranului roman. Ce se-

ntampla cu muncitorul ieri agricultor - iata problema zilei si a viitorului !". Campania monografica s-a

realizat la Ohaba Bistra in perioada 1 august - 4 septembrie.

Cercetarea de la Ohaba Bistra este considerata doar "un preambul” deoarece "scopul propriu-zis este

examinarea influentelor metalurgiei grele, adica a industriei puternice de la Resita si Anina asupra

muncitorului roman". Cercetarea problemei muncitoresti fiind considerata "o problema foarte grea, foarte

ampla a carei examinare necesita deja cunostinte speciale", investigatiile din vara anului 1938 sunt

considerate de Comitetul ISBC un fel de "curs preparatoriu”.

Toate aceste chestiuni au fost examinate ca manifestari sociale in cadrele istoric, geografic, biologic si

in stransa legatura cu celelalte manifestari sociale (16).

In maniera scolii monografice de la Bucuresti, in timpul campaniilor s-a realizat o serie intreaga de

actiuni sociale, culturale, medicale, de educatie la care au participat si membrii comunitatilor respective.

Fiecare campanie monografica s-a incheiat cu un Raport de cercetare intocmit dupa regulile clasice.

Din pacate, doar doua dintre monografii au vazut lumina tiparului: ancheta monografica din comuna Belint si

cea din comuna Sarbova, in 1938 si respectiv in 1939 (17).

Cum pentru ISBC cercetarea fiecarei probleme sociale nu era un scop in sine, fiecare campanie

monografica s-a incheiat si cu un Memoriu care "formula problema in datele constatate asupra ei in teren,

masurile si remediile potrivite" (18).

Comitetul se lupta din greu sa impuna acest Memoriu atentiei celor in drept pentru ca remediile propuse

sa fie adoptate.

ISBC considera ca prin studiile realizate in urma campaniilor monografice a epuizat respectivele

probleme deoarece "au scos la iveala toata gama cauzalitatilor care a provocat si provoaca in anumite

comunitati aceste cangrene" (19). Cum raspunsul autoritatilor administrative centrale si locale intarzia sa se

arate, C.Grofsorean incepe o intensa corespondenta cu profesorul D.Gusti prin care propune constituirea unui

sistem de interventie sociala bazata pe cercetare si actiune desfasurata in plan regional de catre diferite institutii

precum institutele sociale regionale, ASTRA si Fundatiile Regale (20).

III. Regionala Timisoara a Institutului de Cercetari Sociale a Romaniei, 18

octombrie 1938 - 12 octombrie 1939 (21).


213

Sub efectul Legii Serviciului Social, ISBC isi pierde autonomia si personalitatea juridica. Membrii sai

participa in cadrul programului Serviciului Social la cercetarea a 16 sate din Valea Almajului. Ei au totusi

mandria ca "serviciul social a adoptat in mod indirect sistemul finalist al cercetarilor sociale practicat de

noi atunci cand ne-a fost impus sa cercetam comunele din plasa Bozovici, judetul Caras, in vederea

transformarii acestei unitati administrative in plasa model" (22).

IV. Reanfiintarea si reorganizarea ISBC, 20 mai 1940 -21 mai 1942

Dupa desfiintarea pe neasteptate a Serviciului Social, Institutul banatean se trezeste dezorganizat si, in

consecinta, "s-a impus cu necesitate reorganizarea, ceea ce s-a si facut la data de 20 mai cand s-a

reconstituit ISBC revenind la vechea matca" (23).

Urmare a trecerii bugetului la fondul centralizat si apoi a neclarificarii de catre Fundatiile Regale a

situatiei financiare rezultate dupa desfiintarea Serviciului Social, ISBC se confrunta cu "grele framantari de

ordin material". Intre ISBC si institutiile centrale de profil se creeaza o relatie noua "cat se poate de jenanta

si dureroasa, rezolvata cu destul de multa si stresanta dificultate" (24).

Lipsa de fonduri si evenimentele din viata social-politica fac imposibila deplasarea in echipa

monografica. Cercetarea de teren este in aceasta etapa doar o prevedere programatica.

In 1941, pentru o singura zi (18 mai), membrii ISBC se deplaseaza totusi la Ghiroda (judetul Timis), in

lagarul fostilor soldati iugoslavi, romani-timoceni "pentru a lua timp de cateva ore informatiuni de la acesti

frati ai nostri adusi in mijlocul nostru de vantul naprasnic al evenimentelor istorice". Era un prilej pentru

abordarea directa a problemelor romanilor din afara granitelor tarii, realitate care a facut obiectul multor studii

documentare publicate anterior in R-ISBC (25).

Perioada 1941-1942 este marcata indeosebi de pregatirea pentru Jubileul ISBC - 10 ani de activitate.

Adunarea festiva si numarul special al R-ISBC sunt pentru membrii Institutului un prilej de bilant, de

autoevaluare. Se insista asupra necesitatii obiective care a determinat constituirea ISBC, rezultatele sunt

apreciate mai ales sub aspectul cercetarii si actiunii sociale. Cuvintele de salut si telegramele oficiale vadesc

aleasa pretuire de care se bucura activitatea ISBC din partea unor institute nationale si regionale, a unor

personalitati de marca ale vietii romanesti (26).

V. Incercarea de supravietuire, mai 1942-1946

In conditii deosebit de vitrege, luptandu-se din greu pentru a-si mentine sediul si a gasi fondurile

necesare, ISBC in cearca sa ramana in activitate.

Atentia specialistilor este indreptata aproape exclusiv spre realizarea a doua mari lucrari de cercetare

documentara: "Istoria Banatului" si "Realizarile din Banat in cei 24 ani de la Unirea cu Tara". Asumarea

si redactarea materialelor pentru aceste sinteze culturale il fac pe C.Grofsorean sa afirme intr-o scrisoare catre

D.Gusti "Cum vedeti, Domnule profesor, suntem discipolii Dvoastra sarguinciosi si credinciosi stand

neclintiti la datorie la coltul acesta de tara, din nou contestat, din nou periclitat" (27).


214

Tot in aceasta perioada se face si o ultima tentativa de organizare a cercetarii de teren. In vara anului

1942, intr-o formula restransa, echipa monografica se deplaseaza la Naidas (judetul Caras) pentru "o ancheta

sociologica cu privire la literatura, muzica, port si obiceiuri". Problema avuta in atentie este de aceasta data

"amenintarea psiheii adevarate a poporului ce se va pierde fara o interventie in cunostinta de cauza"

(28).

In decursul anului 1945, ISBC isi suspenda activitatea oficiala in urma rezultatelor financiare deosebit

de precare. Membrii sai continua insa individual cele doua lucrari de sinteza astfel incat, in 1946, la reaparitia

Revistei Institutului,inventarul lucrarilor realizate este deosebit de bogat si-l determina pe C.Grofsorean sa

conchida: "Institutul si-a facut pe deplin datoria ! Speram ca in viitorul apropiat sa-si reia activitatea

neprecupetita" (29). Acest fapt nu s-a intamplat niciodata ...

Dupa 1946, multi dintre membrii ISBC au fost pusi sub cercetare pe motiv ca "au scris articole pro-

fasciste in presa" (30), iar asupra activitatii ISBC s-a asternut cunoscutul con de umbra si tacere.

Personalitatea culturala a Institutului Social Banat- Crisana

Datele de arhiva (caietele de insemnari, corespondenta), opiniile formulate explicit in coloanele R-

ISBC permit surprinderea liniilor de conduita care definesc personalitatea Institutului ca fapt de cultura, locul si

rolul sau in dinamica culturii si constiintei nationale, subsistemul de norme si valori.

ISBC se situeaza pe pozitiile alternantei filosofiei sociale aplicative cu cea normativa. Exprimand

optiunea pentru imbunatatirea situatiei de la Granita de Vest prin reforme sociale, el se inscrie pe linia

principiilor umaniste ce caracterizau in epoca cercurile liberale. Se sustine "necesitatea de armonizare a

interesului inividual cu cel general, al societatii" printr-un sistem de reforme care sa conduca la o "forma de

organizare in care fiecare sa poata sa-si dezvolte integral si liber facultatile sale fara ca sa vatame ci,

dimpotriva, sa ajute altora si progresului social [...] framantarile sociale se nasc de pe urma nedreptatilor

si ele trebuiesc evitate intrucat servesc ca un izvor nesecat pentru dizolvarea societatii, miscari extremiste,

provoaca evenimente revolutionare" (31).

In cadrul demersului reformator menit sa faca din Romania un stat modern, ISBC are constiinta

necesitatii raportarii actiunii la cunoastere prin fundamentarea actiunii pe cunoasterea autentica. El se situeaza

explicit pe pozitiile exprimate si teoretizate deja de profesorul D.Gusti - pozitia "sociologia militans",

"sociologia natiunii". Selectam din paginile R-ISBC: "Dupa cum doctorul trebuie sa cunoasca precis corpul

uman, la fel si politicianul, organismul social pe care trebuie sa-l guverneze. Cu leacuri de pura inspiratie,

fara cunoasterea temeinica a corpului social, omul politic nu va putea contribui nici la conservarea lui, cu

atat mai putin sa-i determine un progres; cu alte cuvinte, politica noastra trebuie sa evolueze intr-o arta

pozitiva in locul celei empirice, de inspiratie de astazi" (32) "Legile tarii trebuie bazate pe realitati sociale,

iar realitatile sociale ca aparenta de multe ori inselatoare necesita cercetari anevoioase si temeinice. Deci

legiuitorul trebuie sa se fereasca de observatiile fugitive facute in inspectii de organele administrative".

Continuator meritoriu al seriei constitutive ardelene a sociologiei romanesti, indeosebi in directia

deschisa de A.C.Popovici, Al.Mocioni, V.Goldis (34), ISBC se incadreaza ca un curent stiintific in doctrina

nationalista romana. "Doctrina nationalista nu mai poate fi rodnica nici in discursuri, nici in poezie, ci

numai in cunoasterea stiintifica, precisa a fortelor de care dispunem; cand cultura este o actualizare a


215

potentelor pe cari darnicia firii ni le-a sadit in suflet, incercarea de a o cunoaste - azi cand momentul

istoric ne permit sa ne dezvoltam integral - poate fi socotita o fapta national-culturala" (35).

Pentru membrii ISBC "etnicul nu este forma ci fond" ,romanismul lor nu este producator de filosofie

ci de pedagogie nationala: "n-am vrut sa fac filosofie ci dascalie" afirma C.Grofsorean intr-o scrisoare catre

Ctin Radulescu-Motru (36).

In lupta cu revizionismul maghiar si tendintele iredentiste, ISBC adopta fatis o pozitie totodata

defensiva si ofensiva. Studiile documentare de istorie locala publicate "pentru a apara si legitima o granita",

se doresc "arme de lupta pentru combaterea propagandei straine utilizate fara reticente" pentru ca

"adevarul odata constatat si comunicat public, chiar musamalizat isi revendica influenta psihica asupra

populatiei autohtone" (37).

Se cuvine facuta si precizarea ca niciodata in paginile R-ISBC nu s-au scris articole pro-fasciste,

aceasta atitudine fiind absolut incompatibila cu nationalismul romanilor banateni (38).

Tinand cont de realitatea etnica a Banatului, ISBC si-a propus ca obiectiv programatic "integrarea

nationalitatilor in progresul social romanesc”, manifestarile sovine, xenofobe fiindu-i straine: "Vrem sa

asiguram conditii de colaborare, de apropiere sufleteasca de mobilizare a tuturor fortelor pentru progres,

constienti fiind de valoarea internationala a acestui demers". "Statul roman este dator fata de

nationalitatile noastre sa aiba o atitudine de dreptate si umanitate dar si nationalitatile sunt datoare sa nu

se abata de la regula sociologica a integrarii universale pentru ca orice abatere intoxica organismul

sanatos al statului " (39).

Mandria banateana - reflex al constiintei valorii - razbate din majoritatea materialelor care, chiar daca

nu sunt explicit polemice ii au totusi in vedere pe cei care, abordand problematica Romaniei Mari, exclud

Banatul din sfera lor de interes. Se impune si aici precizarea ca "mandria banateana" nu a fost niciodata asezata

inaintea mandriei nationale - de roman -, banatenii dorind a fi judecati in context national dar in specificitatea

lor, cu recunoasterea valorilor specifice (40).

In conceptia ISBC, satul este o perspectiva de cercetare in directia careia "nici o initiativa nu este de

prisos" deoarece "factorul adevarat al intregii culturi omenesti este nationalitatea iar icoana cea mai

adevarata a neamului cel mai bine s-a pastrat la sat" (41). "Neamul romanesc si-a asigurat suprematia in

Banat cu plugul, harnicia si darzenia taranului" (42), dar "Vremurile de azi se deosebesc profund de

vremurile din trecut si ca exterior si ca interior: fara ca sa vrem ne-am trezit cu niste probleme culturale,

sociale, economice la sate, probleme a caror rezolvare are o influenta decisiva asupra neamului intreg si a

viitorului nostru ca natiune".

Faptul ca membrii ISBC declara explicit ca, pentru cunoasterea problemelor satului banatean, este

necesara cercetarea stiintifica si se pregatesc efectiv in vederea fiecarei campanii monografice este un alt

element al sistemului de norme si valori al Institutului care trebuie semnalat si apreciat la justa sa valoare:

"cercetarea economico-sociala a satului presupune o conceptie unitara cu privire la viata desfasurata si o

tehnica de prindere a fenomenelor urmarite" (44).

Metoda monografica in conceptia Institutului Social Banat-Crisana


216

Conditiile specifice, obiective de structura si functiona-litate, au condus spre o noua formula de

monografie: studiul unei probleme prioritare realizat in numai 1-2 localitati semnificative luandu-se in calcul

toate determinarile si influentele, pe cadre si manifestari (45). Din punct de vedere teoretico-metodologic,

monografiile ISBC reprezinta una din primele alternative formulate explicit la monografia integrala a Scolii de

la Bucuresti.

La o analiza superficiala, cercetarea monografica in varianta ISBC nu se deosebeste prea mult de

modelul clasic.Desfasurarea campaniilor monografice respecta si ea schema traditionala. Realizarile din teren

situeaza campaniile monografice ale ISBC intr-o pozitie intermediara intre activitatea echipelor studentesti si

genul consacrat de Institutul Social Roman. Studiile publicate de ISBC se prezinta ca adevarate monografii ale

localitatilor cercetate. Ele ofera "o imagine fidela a realitatii sociale din sat, la suprafata si in adancime, in

total si in parte, asupra fiecaruia dintre fenomenele sociale (sanatate, viata economica, religioasa,

administrativa, obiceiuri, folclor, agricultura), in cadrele respective (istoric, geografic, biologic, social,

psihic" (46).

Inovatia ISBC este insa radicala:

- In locul cercetarii fiecarui cadru si a fiecarei manifestari ca atare, in sine, s-a nascut o paradigma care

propune concentrarea eforturilor sociologiei si a celorlalte stiinte particulare pentru luminarea procesului

fundamental care s-a constituit in "problema fierbinte" si necesita cunoastere aprofundata in vederea interventiei

sociale (depopularea, desnationalizarea, influenta negativa a urbanizarii si industrializarii asupra taranului

roman, degradarea culturii populare);

- Devierile de la monografia exhaustiva puneau sub semnul intrebarii unele fundamente teoretice ale

acesteia, ca de pilda egala indreptatire a tuturor dimensiunilor realitatii sociale la explorarea pana la epuizare.

Noua formula pastreaza schema gustiana a cadrelor si manifestarilor dar ii incorporeaza o alta semnificatie

indicativa: intregul material adunat trebuie sa se constituie intr-un indicator complex al contextului social.

Functionalitatea sa nu mai este sa caracterizeze satul ca unitate sociala ci sa arunce lumini din unghiuri diferite

asupra problemei cercetate pentru a spori cunoasterea si a contribui la explicitare;

- Rasturnarea de optica mentionata a provocat reactii in lant caci era firesc ca in atare viziune sa se

opereze si o ierarhizare de importanta a insasi contributiei cadrelor si manifestarilor la cunoasterea obiectului

cercetat monografic - situatie absolut inedita pentru programul cercetarii la acea data. Astfel, in studiul

problemei depopularii, la Belint si Sarbova, populatia abordata sub aspect demografic, statistic, medico-social,

psihologic si spiritual detine o pondere sporita fata de celelalte cadre si manifestari (47), (n.a. ierarhizarea

prioritatilor explicative era criteriul alcatuirii echipelor de cercetare si nu "disponibilitatea si preocuparile

membrilor ISBC" (48);

- O alta modificare a schemei originare este orientarea strategica a elementelor constitutive a cadrelor si

manifestarilor spre luminarea procesului cu statut de centralitate. Este interesanta optiunea de a cerceta realitatea

sociala in cat mai multe situatii care pot aduce un spor de cunoastere a domeniului: "am primit dispozitia sa

ma ocup de alimentatia populatiei locale alergand la munca campului, a padurii, la nunti, nedee, pomeni

etc. pentru a cerceta sistemul alimentatiei, felul de aprovizionare si pregatire a mancarurilor ca si

ceremonialul legat de practica si credintele in servirea si oferirea mancarurilor in diferite ocazii" (49).


217

Orientarea finalista a cercetarii a determinat rezultate notabile la nivelul descrierii: "In definitiv, ce

este sociologia ? Daca nu fotografierea vie a vietii rurale ? ... astfel, monografiile ISBC sunt monografii

aplicate" (50). Rapoartele monografistilor insista pe prezentarea descriptiva a unor grave situatii sociale,

economice, culturale carora le propun pe aceasta baza "solutii documentate" . Sinteza rapoartelor individuale

nu vizeaza decat in rare cazuri analiza sociologica, ramanand la nivelul ierarhizarilor de situatii dupa gravitatea

lor si/sau posibilitatea de interventie. Din acest punct de vedere, lucrarile de cercetare elaborate de membrii

ISBC se situeaza mai mult in spatiul sociografiei decat in cel al sociologiei.

In viziunea ISBC, sociologia se bazeaza in primul rand pe observatia directa, participativa dar

concluzia calitativa a anchetatorului trebuie completata si integrata cu informatiile furnizate de statistica.

Activitatea biroului statistic coordonat de Traian Biraescu era considerata deosebit de importanta pentru

instrumentarea si documentarea tuturor cercetatorilor. Se considera de asemenea ca "se cuvin supuse analizei

sociologice si produsele literare si artistice” deoarece ele "oglindesc fidel si iremediabil toate ce se petrec in

inconstientul si subconstientul psiheii poporane caci, oricat ne-am stradui sa desprindem realitatile

spirituale prin monografii satesti sau urbane sau prin statistici, nu am descoperi taina vietii spirituale si

de aceea cercetatorul trebuie sa supuna unui examen nu de critica literara, estetica ci social-politica sau

daca vreti sociologica, aceste produse" (51).

Desi numai doua dintre monografiile ISBC au vazut lumina tiparului, prin diferite materiale rezultate

din prelucrari partiale a datelor de cercetare prezente in toate numerele R-ISBC s-a realizat informarea cititorilor

cu acutele probleme sociale ale Banatului. Pe drept cuvant, membrii ISBC puteau fi mandri de rezultatele

obtinute pe acest plan: "rasfoind colectia revistei Institutului Social Banat-Crisana, vazand manifestarile

de aiurea stimulate si fundate pe concluzii si date preluate din Revista Institutului, avem satisfactia sa

credem ca maine pe baza Revistei, cronicarul provinciei va consemna rezultatul intreg al muncii noastre -

o scoala a gandirii politice a Institutului Banat- Crisana" (52).

In paginile revistei "Sociologie romaneasca", activitatea monografica a ISBC este deosebit de bine

apreciata:

- "Fara de nici o exagerare trebuie sa recunoastem, ca gratie acestui institut cateva dintre

problemele Banatului au fost ridicate pe plan national ajungand a fi dezbatute in intreaga presa a

Capitalei cat si in Consiliile de Ministri. Astfel, activitatea aceasta colectiva a obtinut cel mai frumos

certificat de la organele cele mai competente" (53);

- "Incheind fiecare campanie monografica prin redactarea unui memoriu care sa formuleze

problema constatata, masurile si remediile gasite a fi cele mai potrivite si luptandu-se din greu sa impuna

atentiei celor in drept acest memoriu, ISBC a demonstrat utilitatea pe care o pot avea pentru conducerea

natiunii cercetarile facute de oameni de stiinta in a oferi un program concret de realizari de ordin

economic apoi social si cultural in sprijinul guvernarii" (54);

- "Postulatul staruitor sustinut de conducatorii ISBC ca imprejurari speciale, de regiune de

granita impun pentru Banat un regim special deschide perspectiva acelei administratii diferentiate de

care are nevoie tara noastra. O astfel de administratie nu ar primejdui unitatea tarii daca este aplicata in

cunostinta de cauza [...]; mladierea aceasta a administratiei presupune informarea conducatorilor asupra


218

nevoilor locale si regionale [...] Azi cand legatura dintre deputat si tinut este foarte slaba, functiunea

aceasta nu poate fi indeplinita decat de institute regionale cum este Institutul Social Banat-Crisana" (55);

- "Inovatia conducerii Institutului de a cere cercetatorilor sa determine si remediile neajunsurilor

semnalate, a atasat mult de tinut intelectualitatea banateana realizand o adevarata opera de pedagogie

nationala [...], banatenii au ajuns asa ca in numai cativa ani sa cunoasca dar sa se si simta responsabili

pentru starea provinciei lor natale; s-a trezit interesul si simtul raspunderii pentru problemele regiunii si,

concomitent, pentru cele obstesti, ale natiunii" (56);

- "A incercat sa trezeasca sufletul adormit al Banatului si a reusit avand viziunea clara ca

emanciparea culturala va atrage dupa sine si emanciparea politica" (57);

Realizarile remarcabile ale ISBC au impus in constiinta intelectualilor banateni dar si a vietii stiintifice

nationale, personalitatea de exceptie a avocatului Dr.Cornel Grofsorean care "a intrupat o actiune si a realizat

o opera, in primul rand o opera monografica - cunoasterea realitatii satelor noastre. Poate un inceput dar

o formidabila energie a fost pusa in slujba satului" (58);

Recuperarea culturala si sociologica a experientei Institutului Social Banat-

Crisana

Chiar dupa 1960 cand incepe oficial recuperarea traditiilor Scolii monografice de la Bucuresti si

referirile la activitatea ISBC, se impun "pentru a intelege mai bine fenomenul de raspandire in tara a

conceptiei despre monografia sociologica dar si relatiile ISR cu celelalte institute de cercetare socotite

filiale" (59), materialul de exegeza a ramas deosebit de sarac ceea ce impune recuperarea sociologica si

culturala a experientei Institutului Social Banat-Crisana.

I. Din perspectiva evolutiei stiintei sociologice romanesti, existenta ISBC ca institut social regional,

fiintand in paralel cu ISR, este semnificativa deoarece:

- verifica ipoteza "colegiului invizibil" Desi ISBC se declara cu insistenta si mandrie banateana

independenta fata de ISR, aplicand tehnica citarilor observam ca in cele 37 aparitii ale R-ISBC, referirile sunt

orientate cu preponderenta spre exterior (numai 3,8 % din ele sunt la alti autori membri ISBC si 2,5 % sunt

autocitari) si, din acestea, peste 5/6 se fac la lucrarile si activitatea ISR;

- poate fi considerat "un semn de maturitate" Proiectele ISBC n-ar fi putut sa apara si sa reziste 14

ani doar prin mobilizarea entuziasta a intelectualilor banateni. Ele au fost posibile numai datorita climatului

psihosocial favorabil, prin inter-influenta si sprijin reciproc, colegial intre cele doua institute sociale.

Comunicarea dintre ISBC si ISR este continua atat in cadrul structurilor formale (participari reci proce la

activitati, corespondenta oficiala) cat si in planul structurilor informale (intalniri, corespondenta neoficiala,

amicala chiar). Desi a existat o perioada de grava deteriorare a relatiilor oficiale dintre cele doua institutii,

legatura lor informala nu s-a rupt niciodata;

- este unul din indiciile "cresterii exponentiale si logistice". Institutul Social Banat-Crisana

constituie intr-o mare masura obiectivarea adevarurilor stiintifice generale promovate de Scoala Sociologica de

la Bucuresti. A-i nega originalitatea si a-l considera doar o aplicatie destul de inexacta a modelului ISR,


219

inseamna a limita contributia Scolii de la Bucuresti doar la fondarea unor institutii de cercetare si actiune sociala

cvasiidentice si a nu evidentia si valentele ei de a constitui un climat teoretico-metodologic in cadrul caruia este

deja posibila diversificarea - varianta regionala.

II. Fireste, modelul de cercetare si actiune al Institutului Social Banat-Crisana are multe neimpliniri.

Unele dintre ele au fost sesizate chiar de membrii ISBC dar consideram ca, la acest moment, nu mai este atat de

important sa insistam asupra faptului ca "ei n-au formulat concluziile care se impuneau, n-au mers pana la

cercetarea cauzelor care au indus acele stari, n-au reusit sa se constituie in adevarate echipe

interdisciplinare" (60). Realitatile sociale, culturale, stiintifice ale momentului au impus, la urma urmei, nu

numai infiintarea si fiintarea Institutului ci si limitele sale ! Alte realitati sociale, culturale, stiintifice - cele din

zilele noastre - se impun si impun modelele de cercetare ale contemporaneitatii. Dar si astazi, activitatea ISBC

poate oferi un model de daruire si responsabilitate stiintifica si civica pentru intelectuali intrucat:

- Din nou putem spune, asemeni primului presedinte al ISBC: "Viata ne chiama pe un teren de

realizari, misiunea noastra fiind sa conducem un mecanism social pe care nimeni nu l-a studiat, avand

exigente pozitive si multiple cari trebuiesc cu atat mai vartos cercetate cu cat se largeste orizontul

fiecaruia dintre noi si cu cat structura sociala si politica a statului nostru modern se complica" (61);

- Constituirea de institute regionale care "sa descopere si sa promoveze valorile locale creatoare de

energii" pe care apoi, "sa le incadreze in ritmul general al vrerii romanesti". Astazi, ca si in timpul ISBC

"nu inseamna sa ne retragem intre zidurile chinezesti al regionalismului" ci, dimpotriva, "daca fiecare va

milita pentru prosperitatea regiunii in care traieste, atunci si numai atunci va inainta, va prospera Tara

intreaga, totalitatea neamului intreg" (62). Textul poate ca suna prea patetic dar aceasta nu-i stirbeste,

credem, valabilitatea si viabilitatea.

III. In spiritul pragmatic al membrilor Institutului Social Banat-Crisana, consideram ca

recuperarea sociologica a modelului ISBC nu ar viza neaparat tiparirea unei monografii - deosebit de necesara

de altfel - ci, mai ales, verificarea in practica cercetarii sociologice generale a ceea ce - teoretic vorbind -

consideram ca reprezinta elementele de rezistenta in contemporaneitate a modelului de cercetare si actiune

al ISBC:

- Institutul Social Banat-Crisana si-a propus si nu a creat nici oameni politici, nici oameni de stiinta ci

le-a organizat activitatea, le-a usurat-o si, nu odata chiar le-a facut-o posibila. A oferi un cadru pentru

desfasurarea unei activitati colective si originale pentru specialisti din cele mai diferite domenii de activitate este

fara indoiala o intreprindere deosebit de meritorie - mai ales cand acest cadru dureaza aproape 14 ani !

- "Institutia" ISBC este un model de organizare riguroasa in care nimic nu este lasat la voia

intamplarii. Conducerea sa nu se margineste la rezolvarea problemelor administrative si de protocol ci,

autoritatea charismatica a membrilor sai asigura o integrare dinamica in conformitate cu imprejurarile deloc

prielnice.

- Orientarea pragmatica, de tip "sociologia militans", depaseste cadrul declaratiilor si constituie insasi

ratiunea de a fi a Institutului ce se comporta ca "un serviciu de profilaxie stiintifica pentru apararea si

dezvoltarea adevaratei entitati a Banatului" (63).

- Echipele interdisciplinare ale ISCB, cuprinzand specialisti din diferite domenii de activitate (2/3

dintre ei erau doctori in stiinte) adoptand metoda sociologica pentru raportarea la realitate recunosc explicit


220

ca "nu este suficient sa ai entuziasm si dorinta de cercetare" (64) si ca atare sunt pregatite temeinic pentru

acest tip de abordare a problematicii.

- Valentele teoretice dar mai ales practice ale primei variante formulate explicit la monografia

exhaustiva a Scolii de la Bucuresti sunt inca insuficient explorate si recuperate sociologic: abordare

monografica a unor colectivitati restranse in care se manifesta acut semnificativ probleme care necesita

interventie de tip reformator s-a vadit a fi o cale destul de eficien ta pentru "sesizarea celor in drept".

- Mai mult decat atat, Institutul Social Banat-Crisana nu si-a limitat preocuparile la documentare-

cercetare-valorificare ci, dimpotriva, membrii sai au participat intens la viata comunitatii, au declansat si

organizat o adevarata miscare culturala, de educatie civica.

IV. Materialele elaborate de Institutul Social Banat-Crisana cuprind constatari care, chiar daca

nu sunt stiintific formulate, sunt si raman de o inalta valoare sociologica. Ele reproduc foarte multe materiale

brute, neprelucrate (declaratii ale subiectilor, ample citate din documente, studii, articole ale timpului) oferind

prilejul - rar de altfel - de a face o analiza comparata a starii comunitatilor si faptelor sociale studiate de echipele

monografice ale ISBC cu starea lor actuala. Este astfel posibila identificarea unor tendinte ale evolutiei istorice a

societatii noastre si a unor mecanisme generale de transformare in miscare sociala, receptandu-se, peste timp,

mesajul lui Cornel Grofsorean: "in felul acesta, cititorul, dar mai ales viitorul sociolog va avea posibilitatea

sa se adanceasca singur si direct in realitatea acestei regiuni" (65).

REFERINTE BIBLIOGRAFICE : 1. "Prin revista institutului, prin ciclurile de conferinte, dar mai ales prin cercetarile concrete de teren

efectuate, Institutul Social Banat-Crisana a realizat o sinteza a vietii banatene alcatuita din

imboldul celui mai curat idealism local, prin forma pozitiva si munca organizata" - Boldis

Emil , R-ISBC, An X, mai-august 1942, p.315:

2. Selectam doar cateva din aceste referiri: Neamtu Octavian,

Institutele sociale regionale, An I, nr.1, ian. 1936, p.32-33; Herseni Traian, Cercetarile

monografice ale echipelor si institutelor sociale, An I, nr.12, dec.1936, p.37, F.Fl, Revista

institutului Social Banat-Crisana, An II, nr.9-10, sept.-oct.1937, p.488, Golopentia Anton

,Doua centre regionale de organizare romaneasca si de documentare, An.II, nr.11-12, nov.-

dec.1937, p.529-532, *** Institutul Social Banat-Crisana, An.III, nr.4-6, apr.-ian.1938,

p.282, Georgescu Mitu, Institute sociale regionale. Istoric, activitate, perspective, An III,

nr.7-9,iul.-sept. 1938, p.388-392, Botis Emil, Institutul Social Banat-Crisana. Activitatea

institutelor sociale regionale, An III, nr.7-9 iul.-sept.1938, p.413-415, *** Revista

Institutului Social Banat- Crisana. Fascicola I, An VI ,nr.22-23, An III, nr.7-9, iul.-sept.

1938, p.423, *** Revista Institutului SocialBanat-Crisana, An VI, nr.24, oct.-dec., An III,

nr.10-12, oct.-dec.1938, p.604-605; Dogaru Dumitru, Revista Institutului Social Banat-

Crisana, An VII, nr.25 1939, An IV, nr.4-6 april.-ian.1939, p.344-345; Stahl H.H., Revista

Institutului Social Banat-Crisana. Buletin Istoric (Anul XI ,iul.-aug.1943, Timisoara), An V,

nr.1-6,1943, p.285-287;


221

3. Apud Costea Stefan, Larionescu Maria, Ungureanu Ion ,Sociologie Romaneasca contemporana,

Ed.Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1983.

4. Gusti Dimitrie, Sociologie romaneasca (editorial), Revista Sociologie romaneasca, An I, nr.1, ian.1936, p.3;

Cu acelasi prilej, D.Gusti afirma: "In chipul acesta sociologia nu mai este socotita ca o

disciplina menita sa se dezvolte - numai in cadre scolare, ci ca o preocupare, ca o menire

culturala si sociala mai larga"(p.4) si "In general ne gandim la cunoasterea tarii prin

cercetari directe si amanuntite. Cu aceleasi scopuri, restranse insa la regiuni anumite si in

stransa legatura cu Institutul Social Roman, au luat fiinta un Institut Social Banat-Crisana la

Timisoara si altul in Basarabia, cu sediul la Chisinau" (p.7);

5. Nemoianu Petre , Pe marginea jubileului Institutului Social Banat-Crisana, in R.-ISBC, An X, mai-

aug.1942, p.293;

6. Conform Proces verbal, Arhiva istorica a Muzeului Banatului, Timisoara, fond ISBC;

7. Grofsorean Cornel, O mica retrospectiva, in vol. "Ancheta mono-grafica in comuna Belint, Tipografia

Romaneasca, Timisoara, 1938, p.1;

8. Conform Informare (C.GRF) Arhiva istorica a Muzeului Banatu-lui, Timisoara, Fond ISBC:

9. Conform Arhiva statului, fond Persoane Juridice dosar 2981/1932, fil.11-12 si R-ISBC, An I, nr.1, p.30-35;

10. Conform Raport de activitate, mai 1938 ,Arhiva istorica a Muzeului Banatului, Timisoara, fond Institutul

Social Banat- Crisana;

11. Neutralitatea politica, afisata chiar din Proiectul de Statut trebuie inteleasa atat ca expresie a dorintei "de a

nu se ajunge in situatia depreciata a unor institutii culturale aflate la remorca partidelor

politice" (conform Proces verbal Consfatuire) dar si ca o incercare de a evita dezbinarea in

randul membrilor sai si, in acelasi timp ca o atitudine ce avea menirea sa acrediteze ideea ca,

la baza activitatii institutului sta spiritul sau critic, obiectiv stiintific.

12. La infiintare Institutul Social Banat-Crisana avea urmatoarele sectii: 1. politica sociala si sociologie; 2.

medico- sociala; 3. cultural-artistica; 4. probleme al minoritatilor; 5. sectia culturala Arad.

In prima perioada de existenta, cercetarile juridice sunt preluate de Cercul Juridic Banatean

iar din sectia economica, financiara, tehnica si agricola nu functiona decat o subsectie

constituita la solicitarea expresa a Asociatiei meseriasilor, comerciantilor si muncitorilor

romani din Timisoara. La finele anului 1934 functionau toate sectiile prevazute in Statut: 1.

economica, financiara, tehnica si agrara; 2. politica sociala si sociologie; 3. cultural-artistica;

4. studii urbanistice si administrative; 5. juridica; 6. probleme minoritare; 7. medico-sociala;

In perioada transformarii Institutului Social Banat-Crisana in filiala, institutul isi avea

sectiile organizate analog cu forul central (1. geografica, 2. biologica, 3. istorica, 4.

religioasa, 5. culturala, 6. economica, 7. juridica cu subsectia stiinte politice si

administrative, 8. urbanism si ruralism, 9. minoritara si a romanilor de peste hotare). La

structura impusa, ISBC adauga sectia sanitara si sectia de etnografie si folclor. In 1940, la

reluarea activitatii autonome se reconstituie doar doua sectii (1.istorie; 2.etnografie si

folclor;). Lor li se adauga apoisectia etico-juridica si subsectia de industrie casnica, existand

intentia constituirii unei sectii de invatamant.


222

13. Conform Proces verbal de activitate - (anuale), 1933-1938, 1940-1946 - Arhiva istorica a Muzeului

Banatului Timisoara, fond ISBC.

14. Conform R-ISBC, An I, nr.2-6, 1933, p.63-85 si R-ISBC, An II, nr.6-9,1934, p.85-91;

15. Conform R-ISBC, An III, nr.13, 1935, p.162-170; R-ISBC, An IV, nr.16, 1934, p.1o6-1o8; R-ISBC, An V,

nr.19-20, 1937, p.80-82 si R-ISBC, AnVI, nr.20, 1938, p.124-127;

16. Conform Grofsorean Cornel, Raport de activitate, R-ISBC, An VI, 1938, p.124;

17. Ancheta monografica in comuna Belint, Tipografia romaneasca, Timisoara, 1938,412p. si Ancheta

monografica in comuna Sarbova, Tipografia Nationala, Bucuresti, 1939, 392 p.;

18. Botis Emil , R-ISBC, An X, mai-aug.1942, p.325;

19. Veverca I., Destin romanesc in Banat, R-ISBC, An X, mai-aug.1942, p.310;

20. Grofsorean Cornel, Scrisori adresate profesorului Dimitrie Gusti la 26 octombrie 1935, 7 februarie 1936,

fragment nedatat - Arhiva Muzeului Judetean Resita, (fond C.GRF);

21. Conform unor documente din aceasta perioada donate de Dna Elena Secosan si Grofsorean Cornel, Caiete

de insemnari - aug.1939, MJ-Resita;

22. Botis Emil, R-ISBC, An X, mai-aug.,1942, p.315;

23. Conform R-ISBC, An IX, mai-aug., 1941, p.272-274;

24. Conform Adresa oficiala de la Institutul de Stiinte Sociale al Romaniei - 6 mai 1940 si R-ISBC, An IX,

1941, p.272-274;

25. Materialele rezultate din aceasta scurta investigatie au fost publicate in R-ISBC, An IX, 1941, p.248-272;

26. Revista Institutului Social Banat-Crisana,Jubileu - 10 ani de activitate, - NUMAR ANIVERSAR -

mai/aug.1942 si telegrame, scrisori, Arhiva istorica a Muzeului Banatului, fond ISBC;

27. Grofsorean C., Scrisoare catre D.Gusti, 17 iunie 1943, MJ-Resita;

28. Lucrare aflata in manuscris la Muzeul Judetean Resita, apreciat de D.Gusti, care de altfel ii propune si

titlul intr-o scrisoare catre C.Grofsorean din 21 oct.1943;

29. R-ISBC, An XIV, ian.-iulie 1946, p.2;

30. Conform Grofsorean C., Memoriu justificativ inaintat Baroului Avocational Timisoara (manuscris, MJ-

Resita, 30 apr., 1945);

31. Brudariu Adrian, Politica sociala, conferinta publica, 24 febr.1933;

32. Botis Emil , R-ISBC, An X, 1942, p.338;

33. Nemoianu Petre, R-ISBC, An III, 1935, nr.13, p.47-48;

34. Vezi Ungureanu Ion, Idealuri sociale si realitati nationale, Edit.Stiint. si Enciclopedica, Buc., 1988, p.288-

315;

35. Brudariu Adrian, R-ISBC, An I, 1933, nr.2-6, p.85;

36. Grofsorean C., Scrisoare catre Constantin Radulescu-Motru, 1943, MJ-Resita;

37. Neagu Ion, R-ISBC, An X, 1942, p.298;

38. O analiza relativ completa a falsitatii acuzelor de fascism care s-au adus membrilor ISBC dupa 1947 poate

fi axata si pe datele extrase de Ruja Gheorghe, Contributia ISBC la dezvoltarea sociologiei in

revista Viitorul Social, sept.-oct., 1982, p.631-637;

39. Brudariu Adrian , R-ISBC, An I, 1933, nr.2-6, p.72;

40. Vezi si Oallde Petre , Lupa pentru limba romaneasca in Banat, Editura Facla Timisoara, 1983;


223

41. Neagu Ion, R-ISBC, An X, 1942, p.297;

42. Veverca Ion, R-ISBC, An X, 1942, p.303-310;

43. Cioroianu Stefan, R-ISBC, An XI, 1943, pg.237;

44. Cocarlan Paul, R-ISBC, An VII, 1939, nr.25, pg.71;

45. Botis Emil, R-ISBC, An X, 1942, pg.322;

46. Grofsorean Cornel, O mica retrospectiva, Vol.Ancheta Monografica in comuna Belint, Op.cit., pg.23;

47. Conform sumarelor volumelor monografice publicate;

48. Conform Caietelor de insemnari - (MJ Resita) - si amintirilor Dnei Elena Secosan (Naidas 1982), echipa

monografica se stabilea dupa disponibilitatile de timp ale membrilor ISBC, dar domeniile de

cercetare reprezentate vizau prioritatile explicative ale temei si nu preocuparile personale - ce

puteau fi satisfacute doar in afara programului stabilit de Comitet;

49. Secosan Emilia, Ganduri la o aniversare, comunicare rostita la manifestarea "Doina Naidasului", Naidas,

1982, manuscris;

50. Botis Emil, R-ISBC, An X,1942, pg.310;

51. Grofsorean Cornel, Trei poeti, R-ISBC, An X, 1942, pg.277;

52. Neagu Ion, Dupa 5 ani de activitate, R-ISBC, An V, 1937, nr.19-20, pg.79;

53. Botis Emil, Art.cit., pg.414;

54. Neamtu Octavian, Art.cit., pg.32;

55. Golopentia Anton, Art.cit., pg.531;

56. Ibidem, pg.532;

57. Georgescu Mitu, Art.cit., pg.390;

58. Athanasiu Gheorghe, R-ISBC, An X, 1942, pg.296;

59. Badina Ovidiu,Dimitrie Gusti, Contributii la cunoasterea operei si activitatii sale, Editura Stiintifica,

Bucuresti, 1965, p.130-134;

60. Badina Ovidiu, Cercetarea sociologica concreta. Traditii romanesti, Editura politica, Bucuresti, 1966,

pg.134;

61. Balasian V., Cuvantarea rostita cu prilejul inaugurarii localului ISBC (Arhiva istorica a Muzeului

Banatului, fond Institutul Social Banat-Crisana);

62. Botis Emil, R-ISBC, An X, 1942, pg.22-23;

63. Neagu Ion, R-ISBC, An X, 1942, pg.298;

64. Raport de activitate, R-ISBC, An III, 1935, pg.86;

65. Grofsorean Cornel, R-ISBC, An XIV, 1946, pg.2;


224

13. CERCETAREA SOCIALA DIN TRANSILVANIA SI BANAT �– Andrei Negru

Initiator si promotor al cercetarii sociale multidisciplinare, Dimitrie Gusti a fost preocupat, in egala

masura,si de crearea unui cadru institutionalizat de dezbatere si studiere a problematicii societatii romanesti,

aflata in primele decenii ale secolului nostru intr-un amplu proces de transformare si modernizare.

Miscarea stiintifica si culturala desfasurata sub egida sa in cadrul Institutului Social Roman din

Bucuresti a stimulat interesul pentru investigarea realitatii sociale in randul intelec tualitatii din diferite zone ale

tarii. Ea a determinat crearea unor asociatii si institutii de cercetare mai mult sau mai putin viabile, mai mult sau

mai putin independente in raport cu Institutul Social Roman, mai toate, insa, inspirate de activitatea acestuia si

sprijinite stiintific si moral de catre D.Gusti. Amploarea acestui fenomen de contagiune si de descentralizare a

cercetarii sociale romanesti a fost evidentiata in anul 1938, atunci cand, prin efectul Legii pentru Serviciul

Social, au putut fi infiintate, in urma concentrarii si federalizarii tuturor fortelor de cercetare existente in

momentul respectiv, sapte Regionale ale Institutului de Cercetari Sociale al Romaniei. Rezultatele obtinute de

catre aceste Regionale in campaniile de teren desfasurate in anii 1938-1939 pe baza planului si a metodologiei

stabilite de catre conducerea Institutului de Cercetari Sociale al Romaniei au fost determinate de potentialul de

cercetare si de experienta anterioara in domeniu a institutelor care au constituit nucleele organizatorice ale

respectivelor regionale, asa cum au fost Institutul Social Banat-Crisana din Timisoara sau Sectia social-

economica a "Astrei" din Cluj.

Aceste institutii specializate de cercetare sociala n-au aparut in Trasilvania si Banat pe un teren viran.

Ele au fost rezultatul unei activitati relativ intense in acest domeniu, ca si a unei actiuni sustinute de intemeiere a

unui cadru organizatoric, care sa faciliteze si sa coordoneze eforturile celor dornici si interesati de abordarea,

prin investigatii directe, a realitatii sociale. Se poate observa si in cazul celor doua zone un proeces paralel de

evolutie a cercetarii sociale si a cadrului organizatoric al acesteia. Astfel, evolutia cercetarii de la un stadiu

prestiintific, redus la observarea si descrierea realitatii sociale spre o cercetare de tip sociologic, a fost insotita de

o evolutie a cadrului acesteia de la o forma timida de organizare spre institute strict specializate in acest

domeniu.

Procesul de institutionalizare a cercetarii sociale in Transilvania si Banat s-a realizat in trei etape

principale, si anume: etapa monografiilor satesti, inceputa inca in ultimul deceniu al secolului trecut, realizate cu

sprijinul unor publicatii, precum si cu cel al Societatii culturale "Astra" (Asociatia transilvana pentru literatura

romana si cultura poporului roman); etapa cercetarilor sociale desfasurate sub egida Societatii culturale "Astra",

precum si a revistei "Societatea de maine"; etapa cercetarilor desfasurate in cadrul unor organizatii de cercetare

riguroasa, pe baza unei metodologii stiintifice, asa cum au fost Institutul Social Banat-Crisana cu

despartamintele sale din Timisoara si Arad sau Regionala Cluj a Institutului de Cercetari So ciale al Romaniei.

Monografiile "cu premii" reprezinta prima incercare de institutionalizare a activitatii de cercetare

sociala romaneasca, concretizata in formularea unor "planuri unitare" pentru cunoasterea si descrierea

sistematica a localitatilor rurale. Concursurile pentru intocmirea de asemenea lucrari au avut ca rezultat o serie

de monografii economico-sociale (in care accentul era pus pe unitatea sociala sateasca) si antropo-demografice


225

(care accentuau asupra individului). Realizarea de varf a acestei prime etape o constituie monografia localitatii

Rasinari din judetul Sibiu, publicata in anul 1915 (autor Victor Pacala) si considerata drept "cea mai buna

lucrare de acest gen din toata publicistica de dinainte de primul razboi mondial, cea mai buna monografie

sateasca pana la cele scoase de scoala bucuresteana"(1). Aceasta lucrare este rodul unei imense activitati de

observare si cercetare a vietii sociale locale, bazata pe o conceptie apropiata de rigorile stiintei, explicit

exprimata,care prezinta multe similitudini cu conceptia monografica gustiana, afirmata deja in cadrul

Seminarului de sociologie de la Iasi. Demersul si conceptia lui V.Pacala se inscriu pe coordonatele stabilite de

initiatorii monografiilor "cu premii", care afirmau ca lucrarile de acest gen erau destinate sa serveasca ca baza

pentru dezvoltarea economica si culturala a poporului roman. Aceasta idee a fost transformata de catre D. Gusti

intr-un principiu de baza al activitatii Scolii sale, acela "de a cerceta stiintific societatea romaneasca in intregul

ei, de a propune indreptari numai dupa un studiu serios si metodic ..."(2). O alta idee exprimata in acest context,

este aceea ca monografiile satesti reprezentau materialul documentar necesar elaborarii tabloului realitatii sociale

romanesti, a fost, si ea, dezvoltata de D. Gusti, care considera monografierea unitatilor sociale rurale ca o prima

si necesara etapa a procesului de elaborare a sociologiei natiunii. Privita dintr-o asemenea perspectiva, ca

modalitate de promovare, dirijare si sustinere a activitatii de colectare a materialului documentar pe baza caruia

sa se poata realiza ulterior studii aprofundate si generalizari, activitatea de monografiere a satelor poate fi

considerata, cel putin in Transilvania si Banat, o prima etapa a institutionalizarii cercetarii sociale si, in acelasi

timp, o prefigurare si o anticipare a sociologiei monografice.

Cea de a doua etapa a institutionalizarii cercetarii sociale din Transilvania si Banat a fost marcata de

activitatea pe acest teren desfasurata sub egida unor asociatii culturale sau a unor reviste cu profil social.

Desfasurate in paralel cu activitatea Scolii sociologice de la Bucuresti si, cel putin teoretic, independent de

aceasta, cercetarile respective au fost influentate, fara indoiala, de aceasta. Aceasta influenta, mai putin

sesizabila in cazul cercetarilor organizate in cadrul "Astrei", iese cu pregnanta in evidenta in cazul celor

desfasurate sub egida revistei "Societatea de maine".

Tentativele de institutionalizare a cercetarii sociale de catre "Astra" premerg efortul Scolii sociologice

de la Bucuresti. Se poate considera ca Sectia economica a "Astrei", infiintata in octombrie 1900, constituie

prima institutie de cercetare sociala romaneasca sau, in termeni mai putin pretentiosi, prima incercare de a oferi

cercetarii social-economice romanesti un cadru de afirmare, de a-i atribui un caracter organizat si programatic,

obiective si scopuri precise. Principalul merit al "Astrei", care a fost, si ea, apropiata de miscarea de

monografiere a satelor, a constat in incercarea de instituire a chestionarului ca norma unitara de sistematizare a

cercetarilor monografice. Chestionarul propus membrilor sectiei economice, ca si tuturor autorilor de monografii

satesti, in 1903, reprezinta un instrument de lucru complex. El include o serie de indicatori si indici utilizati de

cercetarea sociologica, care acopera cele mai diverse fenomene economice, demografice, politice si culturale

rurale(3). Preocuparea "Astrei" pentru sistematizarea cercetarii sociale se intensifica dupa primul razboi

mondial, cand Sectia social-economica si-a propus sa organizeze cecetari complexe, realizate prin cooperarea

mai multor sectii. Aceasta initiativa s-a concretizat in anchetele medico-sociale si economico-culturale, care

urmareau atat scopuri stiintifice, cat si scopuri aplicative. Daca in aceste anchete influenta Scolii sociologice de

la Bucuresti poate fi numai presupusa, ea apare ca o certitudine in cazul celor doua campanii monografice

desfasurate sub egida "Astrei" (Maguri, Jud.Cluj in 1934, respectiv Borlovenii Vechi si Patas jud.Caras in

1936), care poarta cu pregnanta amprenta paradigmei monografice gustiene.


226

Un pas inainte pe calea institutionalizarii cercetarii sociale din aceste zone il reprezinta activitatea

sociografica desfasurata sub egida revistei "Societatea de maine". Orientata pro gramatic spre studierea realitatii

sociale, revista a subliniat de la inceputul aparitiei sale necesitatea si importanta cunoasterii stiintifice a acesteia

prin anchete, considerand ca cercetarea directa pe teren, culegerea unei informatii obiective este faptul primar pe

care trebuie sa se sprijine atat esafodajul constructiilor teoretice, cat si realizarile de ordin practic. "Societatea de

maine" s-a impus in peisajul cercetarii sociale romanesti interbelice prin efortul de instituire a anchetei

monografice colective ca metoda complexa de standardizare a cercetarilor rurale. Acest efort a fost determinat

de avantul miscarii monografice conduse de D.Gusti, care inaugura in momentul respectiv (1925) cercetarile

colective de teren prin campania monografica de la Goicea Mare a Seminarului de sociologie din Bucuresti. O

alta contributie insemnata a revistei a fost gruparea intelectualilor pasionati de studierea realitatii sociale intr-o

"asociatie de anchete", care sa organizeze cercetari de anvergura, realizate pe baza unui plan unitar, capabile sa

furnizeze date verificabile si comparabile, adica material primar pentru generalizarile sociologice. Aceasta

grupare s-a realizat in cadrul "Institutului de studii Societatea de maine", institutie organizata in anul 1925 dupa

modelul oferit de Institutul Social Roman din Bucuresti. Prezenta lui D.Gusti in fruntea comitetului executiv al

"Institutului de studii Societatea de maine" atesta rolul sau in crearea acestuia, precum si atasamentul institutiei

organizate sub egida revistei la principiile teoretico-metodologice care calauzeau activitatea Institutului Social

Roman. Atasamentul la aceste principii s-a mentinut si dupa redimensionarea activiatii de cercetare sociala de

sub egida revistei in "Miscarea social-economica", conceputa ca o societate de discutii libere cu o noua formula

unificatoare, "ancheta de cabinet" (adica dezbaterea teoretica pe marginea unor subiecte de interes social major).

Aceasta redimensionare, datorita esecului, din motive obiective, a anchetelor colective, n-a avut ca efect

detasarea de activitatea de monografiere a satelor, ci doar statuarea anchetei individuale ca baza a acestei

activitati si incercarea de creare a unei retele de anchetatori, care sa acopere intreaga zona a Transilvaniei.

"Miscarea social-economica", se preciza intr-un articol program, "va intreprinde prin organizatiile sale locale

studierea monografica din punct de vedere social, economic, cultural, moral a provinciei noastre, regiune de

regiune, judet de judet, sat de sat. Aceste monografii vor fi facute in temeiul unui plan comun, bine studiat, cu

chestionare si metode de lucru uniforme, pentru ca lucrarile noastre sa poata fi centralizate si sa se faca

deductiile sintetice necesare pentru concluzii mai mari si mai profunde"(4). Conceputa ca o institutie centrala (cu

sediul la Cluj), a carei arie de extensiune trebuia sa cuprinda, treptat, prin filiale regionale, intreaga tara,

miscarea sociografica initiata in jurul revistei "Societatea de maine" ar fi putut, printr-o colaborare cu Institutul

Social Roman, sa contribuie la reusita proiectului lui D. Gusti,care ambitiona sa cerceteze mediul rural romanesc

in integralitatea sa. Dar, cum D.Gusti n-a fost receptiv la demersul sociografic, considerand ca si prima faza a

cunoasterii sociologice, respectiv cercetarea de teren, este apanajul sociologiei si, de asemenea, ca aceasta

cercetare trebuie sa se desfasoare in echipe complexe, miscarea sociografica transilvaneana a avut tendinta de a

evolua pe o traiectorie independenta in raport cu miscarea monografica gustiana si de a-si supraevalua prestatia

in contextul cercetarii sociale interbelice, de a se compara cu Scoala sociologica de la Bcuresti.

Figura centrala a acestei miscari a fost directorul "Societatii de maine", Ion Clopotel. Cercetator

pasionat si devotat al realitatii sociale din zonele montane ale Romaniei, el nu s-a multumit sa se inregimenteze

in miscarea monografica din cadrul Scolii sociologice de la Bucuresti, ci a incercat sa elaboreze o cale proprie de

invesigatie. Demersul metodologic propus si utilizat in cercetarile sale intreprinse mai ales in regiunea Muntilor

Apuseni sintetizeaza intr-o maniera originala trei directii majore de cercetare ale momentului, si anume: modelul


227

sociografic al lui S.R.Steinmetz, schema de lucru a lui Frederic Le Play, bazata pe bugetele de familie si

monografia sociologica a lui Dimitrie Gusti(5). In pofida acestei triple determinari metodologice, I. Clopotel si-a

etichetat demersul ca fiind unul de factura sociografica, optiunea sa terminologica datorandu-se faptului ca

modelul sociografic a fost, in ordine cronologica, primul din cele trei cu care el a venit in contact direct.

Cercetarea sociala imaginata si practicata de catre I. Clopotel depaseste sensul "clasic" al notiunii de sociografie,

definita ca "o descriptie sociala, propriu-zis si statistica si etnologica, fara alta ambitie decat a stabili un catalog

de fapte sociale cat mai complet, un Corpus de documente sociale"(6). El a incercat sa surprinda "procesul de

transformare care a inceput sa miste satele", precum si directia de evolutie a acestui mediu social, caracteristic in

perioada interbelica pentru poporul roman. Prin contributiile sale, modelul sociografic s-a imbogatit cu un nou

sens, acela de identificare, definire si analiza a dificultatilor cu care se confrunta majoritatea populatiei, a

problemelor sociale manifestate in societatea romaneasca. Activitatea de cercetare sociala desfasurata de el a

avut o accentuata finalitate practica, fiind menita sa ofere solutii pentru problemele zonelor subdezvoltate ale

tarii, pentru problemele populatiei rurale in general. Prin aceste cercetari, ca si prin studiile rezultate din ele, el

si-a adus o contributie insemnata la fundamentarea unei sociologii autohtone a problemelor sociale.

Cea de a treia etapa a institutionalizarii cercetarii sociale din Transilvania si Banat, determinata in buna

masura de activitatea Scolii sociologice de la Bucuresti, se caracterizeaza prin infiintarea unor institute

specializate in acest domeniu. Prima incercare pe acest teren a fost facuta la Cluj, in 1919. La numai un an dupa

infiintarea de catre D. Gusti a "Asociatiei pentru sudiul si reforma sociala", un grup de universitari clujeni,

avandu-i in frunte pe V.Parvan si N.Ghiulea (membri ai "Asociatiei") au luat initiativa constituirii unei Sectii

clujene a acesteia. Sectia clujeana si-a propus sa adopte structura organizatorica, precum si scopul si obiectivele

generale ale "Asociatiei", asumandu-si sarcina studierii problemelor ardelene in vederea ridicarii sociale a

populatiei romanesti. Ulterior, odata cu transformarea "Asociatiei" in "Institut social",eveniment care a marcat

trecerea miscarii gustiene de la faza dezbaterilor academice la cea a investigatiilor directe, de teren, s-a incercat

si la Cluj, fara succes insa, sa se puna bazele unui institut social care sa se ocupe de zona vestica a tarii.

Cercetarea sociala universitara clujeana a reusit insa sa devina opera nationala numai dupa aproape doua decenii,

si anume in anul 1938. Atunci, prin efectul Legii pentru Serviciul Social, s-a constituit la Cluj Regionala

Transilvania a Institutului de Cercetari Sociale al Romaniei. Regionala s-a organizat in jurul unui nucleu de

cercetatori care activau de mai multi ani in cadrul sectiilor "Astrei" si care participasera, o parte dintre ei, la cele

doua campanii monografice organizate sub egida acestei asociatii cultural-stiintifice. De altfel, contributia

"Astrei" la constituirea Regionalei Transilvania rezulta si din faptul ca la conducerea sa a fost numit chiar

presedintele acesteia, doctorul Iuliu Moldovan. Cercetarile intreprinse de catre Regionala in vara anului 1938 au

fost subordonate obiectivului general al Institutului de Stiinte Sociale al Romaniei, acela de cercetare si

elaborare a monografiilor unor plase-model, respectiv a unor unitati administrative de nivel extra-local.

Spre deosebire de cercetarile complexe de tip monografic realizate in alte Regionale, cele desfasurate

de Regionala din Cluj in plasele Iara si Baia de Aries (din Muntii Apuseni) au avut un caracter unilateral,

antropo-medical, fapt datorat specializarii preponderent medicale a echipelor de teren. Acestea au fost formate

din cadre ale Facultatii de medicina si a Institutului de Igiena si Sanatate Publica din Cluj, valorificand

experienta dobandita de acestea in anchetele bio-medicale si medico- sociale desfasurate sub egida "Astrei".

Momentul de varf al institutionalizarii cercetarii sociale din Transilvania si Banat l-a constituit insa

Institutul Social Banat-Crisana din Timisoara,cel despre care D. Gusti afirma in anul 1948 ca "merita sa fie


228

semnalat cu precadere, activitatea lui fiind cu totul exceptionala nu numai ca efort de pregatire a unui grup de

cercetatori specializati, ci si ca rezultate efective ob tinute si publicate"(7).

Desi a aparut in contextul cultural-stiintific creat de Scoala sociologica de la Bucuresti, Institutul Social

Banat- Crisana a fost, in egala masura, si produsul unor determinari locale.Aceasta dubla determinare a sa reiese

din analiza obiectivelor prioritare pe care si le-a asumat inca de la infiintare (1932) si care pot fi sintetizate

astfel:

1) cunoasterea prin cercetare a realitatii sociale locale, in vederea depistarii mijloacelor de solutionare a

deficientelor constatate si a fundamentarii unei politici viabile pentru regiunea in care a fiintat. Ca si "Asociatia

pentru studiul si reforma sociala" si mai apoi,Institutul Social Roman, I.S.Banat-Crisana corespundea unei

necesitati a timpului, care impunea inlaturarea aproximatiei, improvizatiei si diletantismului din conducerea

vietii sociale;

2) incadrarea activitatii neorganizate si sporadice de cercetare sociala din Banat intr-un sistem centralizat, care sa

permita efectuarea unor cercetari ample si elaborarea unor studii de sinteza asupra zonei;

3) crearea in capitala regiunii a unei citadele culturale, in stare sa suplineasca absenta unei universitati in Banat;

4) apararea entitatii teritoriale a statului roman la granita sa vestica, prin: studierea problemei minoritare din

zona; procurarea de dovezi privind drepturile romanilor asupra acestor teritorii; combaterea argumentata a

propagandei antiromanesti si revizioniste sustinuta pe plan intern si international de unele cercuri ostile statului

roman.

Acest obiectiv de interes regional a constituit unul din pilonii de sustinere a activitatii institutului banatean.De

fapt, cele mai active institute sociale regionale, respectiv Institutul Social Banat-Crisana si Institutul Social

Roman din Basarabia, au fiintat in acele provincii romanesti, in care presiunea revizionista a fostelor state

dominante se exercita cel mai puternic.

Desi a functionat ca institut independent in raport cu Insitutul Social Roman (exceptie facand perioada

incadrarii sale in Serviciul Social), Institutul Social Banat-Crisana a fost puternic influentat de acesta inca din

momentul infiintarii lui. Astfel, D. Gusti a fost solicitat sa arbitreze disputele locale cu privire la scopul,

obiectivele si mijloacele de realizare a activitatii institutului banatean, inclusiv cele referitoare la denumirea

(exista, intre altele propunerea ca aceasta sa se numeasca Institutul Social Roman al Banatului si Crisanei) si

amploarea sa (sectie/filiala a Institutului Social Roman sau institut independent). Participant ca delegat al

Institutului Social Roman la adunarea de constituire a Institutului Social Banat-Crisana, Dimitrie Gusti n-a fost

preocupat de subalternizarea administrativa a acestuia, ci a incercat sa-i canalizeze activitatea spre cercetarea

sociologica, oferindu-i ca exemplu institutul pe care il conducea. "Ceea ce va doresc dumneavoastra si

institutului azi intemeiat, arata el, este sa porniti la drum cu aceeasi modestie si cu aceeasi indrasneala pe care

am avut-o noi, si, cum stiinta sociala este o stiinta de observatiune, presupunand in primul rand o stapanire

suverana, fie prin experienta, fie prin cultura a faptelor si nu de inspiratie, in activitatea dumneavoastra sa tineti

seama ca aveti raspunderea unei documentari metodice asupra tuturor problemelor vietii sociale si politice din

acest colt de tara care va va oferi un vast camp de documentare stiintifica"(8).

Institutul Social Banat-Crisana a fost organizat dupa modelul oferit de Institutul Social Roman. Scopul

sau si mijloacele de a-l transpune in practica au fost preluate aproape identic din Statutul Institutului Social

Roman. Spre deosebire de acesta, Institutul banatean si-a restrans, in mod firesc, aria de interes la regiunea

"frontierei de vest" a Romaniei. Pe de alta parte, el a tins sa devina mai mult decat un for de cercetare si


229

raspandire a cunostintelor de natura sociala asa cum era Institutul Social Roman, dorindu-se a fi un adevarat

focar de cultura al Banatului. Din aceasta perspectiva merita subliniat faptul ca Institutul Social Banat-Crisana a

fost deschis colaborarii cu toate institutiile culturale locale, oferindu-le acestora rezultatele cercetarilor proprii

pentru a fi valorificate in activitatea lor. Mai mult, Institutul banatean avea o conceptie bine conturata asupra

relatiilor de colaborare cu celelalte institutii si societati culturale, ca si despre rolul fiecaruia in actiunea de

culturalizare a maselor. Aceasta actiune trebuia sa se realizeze pe baza diviziunii muncii a trei tipuri de institutii,

avand fiecare sarcini specifice, si anume:

1) institutele sociale,care trebuiau sa faca studii sociologice pentru a alcatui "tabloul" problemelor sociale,

sintetizat in monografii;

2) fundatiile regale, care urmau sa descinda pe teren, prin echipele studentesti, pentru a indrepta neajusurile

constatate de echipele monografice;

3) "Astra", care avea misiunea de indrumator permaent al diverselor activitati desfasurate in cadrul unitatilor

sociale satesti.

In ceea ce priveste structura sa organizatorica, Institutul banatean s-a caracterizat prin incercrea de a se

adapta conditiilor concrete in care si-a desfasurat activitatea, abatandu-se de la cadrul oferit de Institutul Social

Roman. Astfel el a renuntat, din motive obiective, la sectia de teorie politica si sociala, sarcinile acesteia fiind

preluate partial de sectia politica sociala si sociologie. In plus, el si-a creat o sectie minoritara, in concordanta cu

una din ideile care au dus la infiintarea sa, aceea a necesitatii studierii problemelor minoritatilor etnice din zona

de vest a tarii. Aceasta mobilitate structurala s-a mentinut de-a lungul intregii perioade de existenta a Institutului,

structura sa reflectand in permanenta obiectivele si preocuparile acestuia. O alta deosebire organizatorica fata de

Institutul Social Roman a reprezentat-o promovarea descentralizarii cercetarii sociale de catre Institutul

banatean, respectiv incercarea de infiintare a unor despartaminte ale acestuia in orasele mari din vestul tarii

(Arad,Oradea,Satu-Mare). Actiunea de extensie a activitatii sale a avut la baza ideea crearii unui "brau cultural"

in fata tendintelor revizioniste maghiare, manifestate tot mai accentuat atat pe plan intern, cat si pe plan

international. Aceasta actiune s-a realizat numai partial, prin infiintarea unui despartamant la Arad.

Cu toate similitudinile de statut si structura dintre Institutul banatean si Institutul Social Roman, el n-a

fost o filiala a institutului bucurestean, ci o institutie independenta si autonoma, care, asa cum a precizat D.

Gusti, a aderat benevol la spiritul si metoda Institutului Social Roman.Constientizand necesitatea cercetarii

directe si complexe a vietii sociale, Institutul banatean a adoptat metodologia propusa de Scoala sociologi ca de

la Bucuresti, aceea a monografiei sociologice, pe care insa a adaptat-o la necesitatile si posibilitatile sale

concrete de lucru, elaborand o cale proprie de abordare a realitatii sociale locale, aceea a sociologiei aplicate.

Optiunea sa programatica pentru problemele de sociologie aplicata, opusa celei a Institutului Social Roman,

care, cel putin in campaniile monografice, a vizat scopuri pur stiintifice, a avut la baza cateva considerente de

natura obiectiva, si anume:

a) Institutul banatean nu dispunea de corpul de specialisti presupus de cercetarile teoretice si nici de cercul de

anchetatori furnizat echipei monografice a Institutului Social Roman de catre studentii Seminarului de sociologie

din Bucuresti;

b) in absenta unor cadre specializate in domeniul sociologiei la Timisoara, Institutul Social Banat- Crisana si-a

recrutat colaboratorii din randul unor profesii aflate intr-un contact nemijlocit cu viata sociala, familiarizati doar


230

prin efort personal cu cunostintele de natura sociologica, dar inzestrati cu mult simt practic si, deci, inclinati spre

probleme de sociologie aplicata;

c) aceasta"calificare" a membrilor institutului i-a determinat sa se raporteze la sociologie nu ca la un scop in

sine, ci ca la un mijloc pentru rezolvarea prin cercetare si cunoastere a unor probleme locale;

d) membrii institutului considerau ca acesta nu se putea incadra organic in viata Banatului decat in masura in

care isi subordona ativitatea si efortul necesitatilor locale, abordand problemele sociale stringente din zona in

vederea detasarii solutiilor de ameliorare a acestora, practicand, deci, cercetari de sociologie aplicata. Institutul

Social Banat-Crisana a acordat atentie deosebita politicii sociale, conceputa ca disciplina care utilizeaza metode

stiintifice in vederea depistarii mijloacelor prin care sa se impiedice dizolvarea societatii si a prefigurarii

directiilor de evolutie a acesteia, deosebindu-se de sociologie prin directionarea exclusiv practica interesului

pentru cunoastere. Ca o consecinta a intentiei institutului de a deveni "un centru de documentare pentru

elaborarea legislatiei sociale", politica sociala a fost definita ca incercare de armonizare a intereselor individuale

cu interesele generale ale societatii, de conciliere a individului cu socialul. Institutul Social Banat-Crisana a

aderat la ideea lui A.Golopentia cu privire la diferenta dintre sociologia teoretica si cea aplicativa,

circumscriindu-si efortul in perimetrul acesteia din urma, adica in acea "stiinta a cercetarilor sociale ce sta in

nemijlocit contact cu autoritatile administrative ale statului cu scopul de a informa aceste autoritati etatice asupra

realitatilor sociale"(9).

Pe langa optiunea pentru sistemul sociologiei aplicate, o alta delimitare a Institutului banatean fata de

Institutul Social Roman consta in faptul ca el nu si-a concentrat atentia asupra unei unitati sociale in

integralitatea sa, ci numai asupra unui fenomen sau proces social manifestat in cadrul unei asemenea unitati,

considerata reprezentativa pentru fenomenul respectiv. Aceasta delimitare a avut insa un caracter relativ, caci,

asa cum preciza H.H.Stahl, cercetarea monografica desfasurata in cadrul Scolii sociologice de la Bucuresti a fost

si ea, inca de la inceput, centrata pe studierea unor "probleme", numai ca, spre deosebire de Institutul Social

Banat-Crisana, aceasta a incercat, avand si potentialul presupus de o asemenea investigatie, epuizarea tuturor

problemelor existente intr-o anumita unitate sociala. Ulterior insa s-a ajuns si in cadrul Scolii la concluzia ca

pentru cunoasterea realitatii sociale conteaza nu atat simpla descriere a unitatilor sociale, cat depistarea

disfunctionalitatilor sociale sau a tendintelor de dezvoltare a unor procese sociale. "Experienta, nota el, a aratat

ca de cate ori cercetarea purta asupra unui sat care nu permitea studierea unei probleme interesante, teoretic sau

practic, ale carei forme sa poata fi analizate, monografia nu poate depasi stadiul unei simple descrieri, fiind in

primejdia sa ramana o simpla sociografie ..."(10).

Institutul Social Banat-Crisana a practicat astfel, cel putin teoretic, un demers paralel celui al

Institutului Social Roman, consacrat in literatura sociologica romaneasca prin formula "monografiilor de

probleme". Centrate pe unele probleme de interes zonal sau chiar national, in vederea fundamentarii stiintifice a

unei actiuni de indreptare a neajunsurilor constatate, aceste cercetari si monografiile rezultate din ele cuprind

insa materiale din toate domeniile vietii sociale din localitatile unde respectivele probleme au fost investigate.

Ele sunt in primul rand "o opera de cunoastere si prezentare a faptelor si constituie, in acelasi timp, o contributie

insemnata, atat stiintifica, cat si de cunoastere in vederea unei actiuni politice ce se cere pentru imbunatatirea

starii sociale de la noi din tara"(11).

Institutul banatean a abordat de-a lungul existentei sale cateva teme care s-au dovedit a fi deosebit de

perene pentru cercetarea sociologica romaneasca, el detinand chiar o anumita prioritate in punerea si tratarea


231

unor probleme sociale. Efortul sau de cercetare reprezinta o contributie de necontestat la "cunoasterea totala a

realitatii noastre sociale, care sa fundamenteze apoi reformele treptate si continue"(12), pe care a preconizat-o D.

Gusti. Pe parcursul unui deceniu de cercetari concrete,Institutul Social Banat-Crisana a studiat cinci mari

probleme sociale, si anume:

1) depopularea satului banatean (Belint si Sarbova);

2) deznationalizarea elementului etnic romanesc din satele cu populatie mixta (Pojejena de Jos);

3) influenta industrializarii asupra populatiei rurale (Ohaba-Bistra);

4) urbanizarea satului banatean ca produs al civilizatiei autohtone taranesti (Valea Almajului); 5) influente

culturale interetnice in satele cu populatie mixta (Naidas). De fapt, aceste monografii au fost concepute in mod

deliberat ca lucrari mai complexe, care depaseau limitele presupuse de "monografiile de probleme". Extinderea

cadrului problematic al monografiilor realizate de Institut a avut ca temei ideea ca un fenomen sau proces nu pot

fi explicate decat prin analiza complexului social in care acesta se manifesta. Astfel, monografiile realizate in

cadrul Institutului Social Banat- Crisana, facand abstractie de problemele urmarite, constituie adevarate

monografii satesti in genul celor practicate de Institutul Social Roman. De altfel, trebuie mentionat faptul ca din

cele 11 monografii sociologice integrale de sate realizate in Romania interbelica, patru apartin Institutului

banatean, iar din cele sase monografii publicate sub egida Scolii sociologice de la Bucuresti, doua au fost

elaborate in cadrul Institutlui Social Banat-Crisana.

Institutul Social Banat-Crisana incheie, atat temporal cat si ca performante stiintifice, o activitate de

cercetare sociala remarcabila desfasurata in Transilvania si Banat, aflata in cea mai mare parte a ei sub semnul

sociologiei monografice.


232

REFERINTE BIBLIOGRAFICE :

1. George Em.Marica, Curs de sociologie rurala.Satul ca structura psihica si sociala ,Cluj, Uniunea Nationala a

Studentilor Romani,Centrul Studentesc Cluj, 1948,p.20;

2. Dimitrie Gusti, Cuvant inainte la L.Apolzan,Sate,orase si regiuni cercetate de Institutul Social Roman 1925-

1945,Bucuresti, Institutul de Cercetari Sociale al Romaniei,1945,p.5;

3. Fl.Ciotea,V.Dobrescu, Din activitatea de cercetare sociala a "ASTREI" - 1861-1918 ,in "Viitorul Social",

1979,nr.4,p.760;

4. Redactia, Un nou an ,in "Societatea de maine",an IV (1927), nr.1-2,p.3;

5. I.Filipescu,S.Chelcea, Ion C.Clopotel - Sociolog si publicist patriot ,in "Viitorul Social",an 1989,

noiembrie-decembrie,p.557;

6. Dimitrei Gusti, Opere I ,Texte stabilite,comentarii,note de O.Badina si O.Neamtu,Bucuresti,Editura Aca-

demiei RSR,1958,p.418;

7.Dimitrie Gusti, Opere III ,Texte stabilite,comentarii,note de O.Badina si O.Neamtu,Bucuresti,

Edit. Acade- miei RSR,1970,p.167;

8. ***Infiintarea Institutului Social Banat-Crisana ,in "Revista Institutul Social Banat-Crisana",

an I,(1933),nr.1,p.33;

9. A.Golopentia, Doua centre regionale de organizare romaneasca si de documentare:

Institutele sociale din Banat si Basarabia , in "Revista Institutul Social Banat-Crisana",

an VI,(1938),nr.21, p.52;

10. H.H.Stahl, Invatamintele metodice si tehnice ,in "Sociologia militans",III,Bucuresti,

Editura Stiintifica, 1971,p.88;

11. L.Apolzan, Sate,orase si regiuni cercetate de Institutul Soci-al Roman,1925-1945 .

Cu o prefata de D.Gusti, Bucuresti, Institutul Social Roman-Institutul de Cercetari Sociale

al Romaniei,Biblioteca de Sociologie, Etica si Politica, Note si comunicari,5,1945,p.19;

12. A.Mihu, Problematica natiunii romane in societatea inter-belica in vol."Natiunea

romana.Geneza,afirmare,orizont contemporan",Bucuresti,Editura Stiintifica si

Enciclopedica,1984,p.524-525;


233

14. SCOALA MONOGRAFICA SI CALITATEA VIETII IN SATUL ROMANESC INTERBELIC �– Gheorghe Socoll

Doctrina sociala intemeiata de Dimitrie Gusti si Scoala sociologica de la Bucuresti, de faima mondiala,

nu pot fi asimilate intru totul, fara a forta realitatea, sociologiei rurale. Nu este insa mai putin adevarat ca centrul

de interes al acestei scoli, cunoscuta si sub numele de Scoala monografica, a fost satul(1). Explicatia acestei

optiuni sta in faptul ca, in perioada in care s-a costituit si a activat aceasta scoala sociologica, cu o vigoare fara

egal in analele disciplinei, perioada interbelica, satul, ca mod de viata umana, reprezenta realitatea ontologica

fundamentala a societatii romanesti. Cum profesorul Dimitrie Gusti si scoala monografica nazuiau sa

infaptuiasca o reforma radicala a societatii noastre din acea vreme, era inevitabil ca obiectul catre care sa se

indrepte in mod covarsitor preocuparile lor sa fie lumea satului. Satul nu era atunci doar forma de viata

care grupa circa 80 % din populatia tarii ci si partea ei cea mai ramasa in urma in unele privinte: stiinta, asistenta

sanitara, amenajare edili tara s.a. In acelasi timp, in consens cu alte curente sociale de la noi - poporanism,

semanatorism, taranism -doctrina gustiana atribuia satului nu doar merite istorice ci facea din el protagonistul,

cheia de bolta a reconstituirii in spirit modern a intregii societati. "Tara de tarani, satul trebuie sa ramana in toate

felurile in miezul preocuparilor tuturor"(2). Impartasind cu orientarile ideologice mentionate anterior

convingerea ca viitorul tarii este de neconceput in absenta ridicarii satului. Scoala sociologica de la Bucuresti se

diferentiaza totusi de acestea datorita faptului ca nu inclina spre exclusivism rural si intelege intr-un mod mai

cuprinzator chipul Romaniei pentru care a pledat. Cu alte cuvinte, dezideratul perpetuarii specificului rural al

structurilor social-economice romanesti, implicat in formula caracterului eminamente agrar al tarii, nu se numara

printre postulatele intangibile ale scolii Gusti. Dimpotriva, constatand natura intr-adevar precumpanitor agrara si

inapoiata a temeliilor social-economice ale societatii romanesti din acea vreme, doctrina lui Dimitrie Gusti

preconiza, odata cu moderniza rea agriculturii si satului, si promovarea progresului in sensul cel mai larg al

cuvantului, deci dezvoltarea industriei. Efectiv insa, Dimitrie Gusti si scoala sa sociologica nu s-au angajat decat

in opera de innoire a satului, care nu ridica, intre altele, dupa cum li se parea, problema, insolubila, atunci a

existentei unor considerabile disponibilitati de capital.

Descinzand in sat, Gusti si colaboratorii sai nu se prezentau cu mainile goale. Veneau aici cu o

conceptie sociologica originala bine articulata in care erau formulate idei clare si in general corecte despre

societate, despre factorii care ii guverneaza devenirea si despre valorile spre care trebuie sa tinda o unitate

sociala, daca vrea sa asigure indivizilor care o compun inaltarea la rangul de personalitati autentice. Structurata

in jurul a patru cadre (cosmologic, biologic, istoric si psihologic) si a patru manifestari (economica, spirituala,

juridica, si politica),sociologia lui Gusti se dovedeste pentru monografistii ajunsi in sat o paradigma deosebit de

eficace. Nimic din ceea ce confera unei asezari rurale atributul de unitate sociala autosuficienta nu era lasat de-o

parte, investigatia monografica fundata pe sistemul sociologic gustian oferind, la incheierea ei, date complete

despre geografia, istoria si caracteristicile psihosociale ale comunitatii studiate, despre munca si avutia acesteia,

despre valorile si creatia spirituala locala, normele de drept dupa care se calauzeste ori modalitatile proprii de

guvernare si de integrare in viata natiunii. Desfasurarea cercetarii monografice sub auspiciile acestei teorii ii

ofera sansa sa evite, cel putin principial, capcanele empirismului. In acelasi timp, prin confruntarea cu materia


234

vie a realitatii sociale conceptele si principiile sistemului sociologic gustian isi probeaza si consolideaza gradul

de adecavre la obiect.

Cunoasterea satului ca fapt social trebuie, in conceptia lui Gusti si a scolii sociologice intemeiate de el,

sa preceada si sa orienteze actiunea si practica reformatoare. Instrumentul potrivit pentru realizarea acestui

deziderat a fost echipa multidisciplinara, solutie ingenioasa si originala gratie careia putea fi luata in stapanire o

realitate atat de polimorfa cum era universul rural. Constituite din sociologi, psihologi, economisti, filologi,

agronomi, veterinari, medici umani, geografi si alti specialisti, beneficiind adesea de concursul unor somitati,

echipele de monografi au impanzit literalmente tara si, in mai putin de doua decenii, au ajuns sa investigheze si

sa supuna influentei lor modelatoare peste sase sute de state risipite in toate provinciile istorice ale Romaniei de

atunci (3). Analele sociologiei mondiale nu inregistreaza inca o alta cercetare care sa intreaca scoala

monografica in ceea ce priveste amploarea si profunzimea investigatiilor. Nici Franta, tara de origine a

sociologiei, nici S.U.A., unde in special dupa al doilea razboi mondial cercetarea sociologica a cunoscut o

deosebita ascensiune, nici Germania, cu pleiada ei de mari sociologici, si nici Anglia, tara cu vechi traditii in

studiile de teren, nu se pot mandri cu performante comparabile. Daca ar fi si numai atat si tot am avea un motiv

justificat sa situam Scoala sociologica de la Bucuresti intre cele mai de seama realizari ale geniului nostru

national.

Satul care se infatiseaza monografistilor nu era identic nici de la o provincie la alta a tarii si nici in

interiorul aceleiasi provincii. Chiar si inlauntrul sau, dincolo de caracteristicile care tin de conditia sa de matrice

a specificului etnic al poporului roman, si care tocmai de aceea se repeta cu o constanta uimitoare, diferentele sar

in ochi si impun sa fie inregistrate. Suntem in anii urmatori desavarsirii unitatii noastre nationale in anii de dupa

marea reforma agrara si de avant al capitalismului. Satul nu ramane nici el in afara transformarilor structurale

care se produc in aceasta epoca. Consumul intern de produse agricole, exportul stimuleaza pe producator sa se

intereseze de cuceririle agrotehnicii si sa caute sa practice o agricultura mai productiva. Rezultate in aceasta

directie existau desigur, dar obstacolele care stau in calea acestei tendinte fac ca ea sa-si faca loc cu mare

incetineala. Intre obstacolele acestea poate ca cea mai redutabila era faramitarea proprietatii agricole, pe care o

acuza toate satele si pe care monografistii o consemneaza Lucrarea "60 de sate romanesti", care face un bilant de

etapa al activitatii echipierilor monografisti subliniaza ca pe un fapt cu totul negativ ca circa 3/4 din exploatatiile

agricole detin, dupa statisticile vremii, pana la 5 ha de teren arabil(4). In ceea ce priveste inventarul agricol, din

aceeasi publictie aflam ca la cele peste 11.000 de gospodarii studiate de echipieri un plug revenea la 2,1

exploatati, o semanatoare la 75,2 o seceratoare la 48,4 iar o treieratoare la 117,2 exploatati(5). Avand asemenea

premise, nu este de mirare ca agricultura pe care o descriu rapoartele monografistilor este uneori deprimanta.

Astfel, echipa deplasata in satul Moiseni, situat intr-o zona putin favorabila si putin dezvoltata din nord-estul

tarii, este drept, constata in rapoartele ei ca taranii maramureseni de aici practica o agricultura primitiva, ca

productiile obtinute sunt mici si nu satisfac nevoile de consum ale familiei. Traiul zilnic al sateanului este in

relatie directa cu saracia mijloace lor incat, continua raportul, hrana lor se reduce la malai, lapte, impreuna cu

derivatele lui. Consumul de carne se rezuma la 2-3 gaini si traditionalul porc de Craciun, pe care insa nu-l taie

decat cei mai instariti. In sat nu exista macelarie si numai ocazional se taie vreo vaca sau un vitel, din cauza

fracturilor destul de dese sau fiindca sufera de vreo maladie pe care nu sunt in stare s-o vindece(6).

Cat despre agrotehnica, iata ce consideratii intalnim intr- un alt raport, plecat de data aceasta din

Dodesti,judetul Falciu. "Agricultura ce se face este foarte primitiva. Nu se urmareste nici un asolament, nu se


235

seamana decat intamplator in doua araturi; miristile nu se intorc, balegarul nu se foloseste deloc, ci se arunca tot

... Vitele sunt prost ingrijite, adaposturile sunt mizerabile". Raportul continua cu cateva referiri privitoare la

infatisarea satului, enuntand un diagnostic acuzator. "Gospodariile au un aspect de paragina din cauza ca multe

n-au curtea im prejmuita si pomii roditori lipsesc sau aceia care sunt nu sunt ingrijiti. Aceasta situatie se

datoreste in buna masura cauzelor comune in aceasta regiune: vietii inapoiate pe care o duc taranii, nepasarea

conducatorilor, criza prin care trece agricultu ra"(7).

Sigur, imaginea dezolanta conturata din datele de mai sus nu poate fi extinsa la intreaga noastra

agricultura din epoca interbelica.Dar, chiar daca tabloul de ansamblu nu este lipsit de cateva tuse mai luminoase,

realitatea ramane cu mult sub cotele la care se afla agricultura din tarile mai dezvoltate si in orice caz mai prejos

de aspiratiile si posibilitatile noastre. Astfel de date si consideratii se gasesc din abundenta in studiile si

monografiile realizate si publicate sub egida Scolii sociologice de la Bucuresti. Studiind satul in toata

complexitatea lui, echipierii monografisti urmareau si analizau populatia si procesele demografice locale, viata

economica, valorile spirituale si expresia acestora in obiceiuri si manifestarile culturale locale, administratia si

institutiile specifice prin care se exercita aceasta. Intelegand in mod judicios legaturile de conditionare dintre

mediul natural si sat, monografistii inregistrau atent cadrul geografic al asezarii pentru a determina in ce masura

unele particularitati ale comunitatii cercetate isi au aici explicatia. Era urmarit, de asemenea, si trecutul istoric al

localitatii, pe considerentul, fundamentat teoretic, ca prezentul se afla intr-o legatura de continuitate mai mult

sau mai putin marcata cu ceea ce a existat mai inainte.

Satul reconstituit pe cale monografica trebuie, prin urmare, sa fie un sat integral in a carui imagine sa se

regaseasca tot ceea ce contribuie la realizarea sa ca unitate sociala autonoma, vie. Reconstituirea sa, in maniera

prezentata succint mai sus, nu era produsul activitatii intamplatoare, lipsite de coordonare a monografistilor sau

a inspiratiei acestora, ci efectul transpunerii in viata a unor prescriptii metodologice si teoretice solid articulate in

sistemul sociologic al profesorului Gusti. Potrivit acestui sistem, societatea umana, inclusiv satul ca esantion

constitutiv al acesteia, este alcatuita dintr-un manunchi de manifestari spirituale, economice, juridice si

administrativ-politice, care la randul lor, sunt determinate de cauze sociale, istorice si psihice, unele naturale,

biologice si cosmologice, altele. Studiul unitatilor sociale trebuie sa priveasca ansamblul acestor fapte prin studii

monografice directe (8).

Ca summum, ca rezultanta directa sau indirecta a tuturor componentelor functionale ale sisitemului

social, calitatea vietii poate fi dedusa cu precizie, partial sau in general, din orice demers teoretic avand ca

obiectiv descrierea starii ansamblului social sau a unor parti ale acestuia. Nimic mai firesc decat ca activitatea

monografica dsfasurata in cadrul scolii sociologice de la Bucuresti, care isi fixeaza programatic ca obiectiv

inregistrarea starii functionle a tuturor manifestarilor vitale ale unei unitati sociale, sa se constituie "eo ipso" intr-

o diagnoza a calitatii vietii acelei comunitati. Dupa cat se pare, conceptul de calitate a vietii nu este folosit in

mod explicit in lucrarile realizate sub egida acestei scoli. Ceea ce pot spune cu certitudine in momentul de fata

este ca intalnim in aceste lucrari termenul de standard de viata, care este folosit cu referire la conditiile de trai ale

populatiei considerate: alimentatie, conditii de locuit, stare igienico-sanitara (9).

Daca ar fi numai atat si tot ar fi destul de mult, daca ne gandim la Scoala sociologica al carui mentor a

fost Dimitrie Gusti a functionat incepand din deceniul al treilea al secolului nostru, deci cu aproape treizeci de

ani inainte de a se fi lansat in S.U.A. conceptul si programele de calitate a vietii. De fapt insa n-a fost numai atat.

Gandita pentru a efectua o investitie completa a unitatilor sociale, cercetarea monografica a depasit cu mult


236

coordonatele propriu-zise ale standardului de viata permitand, intr-adevar, o imagine de ansamblu, coerenta a

ceea ce mai tarziu avea sa poarte in literatura de specialitate denumirea de calitate a vietii. Cu toate ca atat

Dimitrie Gusti cat si discipolii sai nu-si puneau ca tel, atunci cand mergeau pe teren, sa stabileasca ce calitate a

vietii are comunitatea studiata, adevarul este ca aceasta poate fi identificata in modul cel mai clar in cadrul

monografiei sociologice cu care se incheia, sau trebuia sa se incheie, cercetarea. De aceea, monografiile

sociologice si celelalte lucrari de amploare realizate de Scoala sociologica de la Bucuresti pot servi ca

documente ideale in vederea reconstituirii calitatii vietii comunitatilor de oameni la care se referea. Ca imagine a

situatiei existente la un moment dat, ele pot servi de asemenea de reper pentru urmarirea schimbarii sociale in

general in decursul timpului, inclusiv in ceea ce priveste calitatea vietii.

Pentru ilustrarea acestei afirmatii, in cele ce urmeaza vom arata, in continuare pe scurt, cum erau

cercetate si cum se prezentau diferite componente ale valitatii vietii, la scara natio-nala sau locala, in cadrul

Scolii sociologice de la Bucuresti.

Potrivit conceptiei sociologice gustiene despre cadre si manifestari, cunoasterea oricarui fragment al

realitatii sociale in integralitatea lui impunea, intre altele, studiul populatiei si al proceselor demografice care se

petrec la nivelul respectivei comunitati. Indicatorii demografici sunt, in acelasi timp, indicatori ai calitatii vietii.

In ceea ce priveste populatia, in toata perioada in care si-a desfasurat activitatea Scoala sociologica de

la Bucuresti fenomenul demografic cel mai relevant, pe ansamblu, a fost asa cum se arata, in diferite lucrari,

natalitatea mare, stabilizata spre sfarsitul deceniului al patrulea la valoarea de 31-32 %, cea mai ridicata din

Europa. Pe diferitele provincii istorice ale tarii indicele natalitatii cunoaste variatii destul de sensibile, fiind cel

mai ridicat in Basarabia si Moldova si cel mai coborat in Banat. Intre cele doua medii rezidentiale, urban si rural,

existau, de asemenea, diferente destul de importante, indicele natalitatii fiind mult mai mare la sat decat la oras,

ceea ce era de presupus. Pandantul negativ al natalitatii, mortalitatea, atingea valori de asemenea ridicate: 18-20

%., tara noastra situandu-se din acest punct de vedere tot pe primul loc in Europa. Si mai grav era ca aceasta

valoare inalta a indicelui se realiza in primul rand pe seama mortalitatii infantile care oscila in jurul cifrei de 20

% din totalul noilor nascuti. Bilantul demografic general era totusi pozitiv, in final rezultand o crestere a

populatiei prin care Romania se plasa din nou intre primele tari din Europa.

In spatele sobrietatii inexpresive a acestor cifre se afla desigur o realitate sociala trista, identificata si

judecata ca atare de cercetatori, caracterizata prin asistenta medicala precara si saracie, intr-un cuvant o calitate a

vietii in suferinta.

Analiza poate continua cu examinarea altor fenomene demografice si a unor procese sociale cu

implicatii asupra evolutiei populatiei. Intre acestea din urma o mai mare atentie trebuie acordata, pe drept,

procesului migrational si celui al urbanizarii care modificau comportamentul nuptial al generatiei tinere si, in

acelasi timp, micsorau nuptialitatea (10). Probleme ca cele mentionate sunt analizate si la nivel local.

Dimensiunile reduse ale unitatii sociale (o comuna, cateva sute) permit de data aceasta o analiza mai aprofundata

care ajunge pana la nivelul familiei. In felul acesta devine posibila indicarea exacta a cauzelor unor fenomene

demografice: boli, tare ereditare, particularitati ale cadrului natural si social local care influenteaza procesele

demografice (11). Rezultatul final este ca si in cazul monografiei locale, ca si in cel al analizelor nationale,

componenta demografica a calitatii vietii este bine reprezentata in cadrul cercetarilor Scolii sociologice de la

Bucuresti.


237

Cum este si firesc, baza economica a unitatilor sociale se bucura de o mare atentie din partea

colaboratorilor scolii monografice. Si in acest caz concret este vorba de o prescriptie metodologica a carei

ratiune trebuie cautata in sistemul sociologic gustian, potrivit caruia manifestarile economice reprezinta una din

cele patru parti constitutive ale socialului. Conformandu-se acestei indicatii, cercetatorii monografisti inregistrau

pe teren si se straduiau sa explice multiplele aspecte ale dimensiunii economice, de la unelte (tehnica), raporturi

de proprietate si de munca, forme de organizare a activitatii productive si pana la facilitatile de ordin financiar si

de alta natura menite sa contribuie la mai deplina punere in valoare a resurselor domeniului. Sunt de mentionat

din acest punct de vedere, in primul rand, cercetarile privind proprietatea agrara, starea si evolutia agriculturii

romanesti dupa marea reforma din 1919-1922 si, ca o consecinta, veniturile gospodariei taranesti in perioada

interbelica. Reforma agrara de dupa primul razboi mondial a facut ca Romania sa treaca de la agricultura

cu o puternica componenta latifundiara la agricultura de tip taranesc. Inainte de razboi, in vechiul regat

proprietatile de peste 500 ha detineau peste 38 % din suprafata arabila totala. Impreuna cu exploatatiile de peste

100 ha, marea proprietate detinea mai mult de 48 % din suprafata arabila. Exproprierea in Romania de dupa

razboi a peste 5,8 milioane hectare de pamant a rasturnat situatia facand ca, in 1930,gospodariile taranesti de

pana la 10 ha sa detina circa 60 % din terenul arabil, iar impreuna cu exploatatiile de pana la 50 ha proprietatea

mica si mijlocie sa detina peste 82 % din suprafata arabila (12).

Daca lichidarea latifundiilor a fost un act de dreptate sociala in beneficiul maselor taranesti,

pulverizarea proprietatii agricole, care s-a accentuat continuu dupa reforma prin procesul natural de reampartire

a pamantului intre urmasii proprietarului initial, coroborata cu utilizarea unei tehnici arhaice, a avut consecinte

mai putin favorabile pentru productia agricola si evolutia civilizatiei rurale. Romania poseda terenuri in general

fertile care permit practicarea unei agriculturi complexe, cu o varietate a culturilor care acopera aproape toate

produsele agricole din Europa. Conditiile pentru dezvoltarea septelului sunt cel putin la fel de bune ca acelea din

Elvetia, Bavaria si Tirol. Cu toate acestea, agricultura romaneasca nu se situa in general la un nivel comparabil

cu al tarilor mai dezvoltate. In consecinta, constatau dezolati sociologii monografisti, standardul de viata al

taranului este coborat, asa cum este si agricultura pe care o practica. Daca din punct de vedere economic,

respectiv al rentabilitatii, rezultatele agriculturii sunt totusi pozitive, social situatia este nesatisfacatoare,

veniturile gospodariei fiind prea mici pentru a asigura unei familii taranesti un standard de viata acceptabil. Sunt

elocvente in acest sens bugetele familiilor taranesti calculate cu ocazia campaniilor monografice. Ele aratau ca

venitul anual nu putea satisface exigentele standardului de viata de atunci. Pentru exploatatiile mai mici de 3 ha,

adica 52 % din totalul exploatatiilor, acest standard de viata se reduce la asigurarea unei alimentatii putin

pretentioase. Consumul acestor familii se realizeaza din surse proprii, la care se adauga putine cumparaturi de pe

piata, aceste gospodarii fiind in mare masura autarhice.

Pentru a-si spori veniturile insuficiente, un procent insemnat de familii taranesti recurg la munca in

afara exploatatiei proprii. Cele de la deal si munte, la activitati forestiere; cele de la campie, indeosebi la munca

in dijma sau ca zilier. Cu toate acestea, subalimentatia este uneori inevitabila in cazul exploatatiilor mici (13).

Asa cum rezulta din vasta lucrare "60 de sate romanesti", situatia economica difera de la provincie la

provincie. Pe ansamblu, puterea economica a gospodariei taranesti este mai buna in Banat, unde se practica o

agricultura mai avansata, cu mai accentuate tendinte intensive decat in celelalte zone ale tarii. Ca urmare, gradul

de civilizatie al satelor banatene este mai inalt. Situatia economica a gospodariilor taranesti dobrogene care

dispun, dintre toate provinciile, in medie, de cele mai intinse suprafete de teren arabil, dar care, in acelasi timp,


238

au venituri modeste, arata ca pamantul nu este totul si ca mai importanta chiar este stiinta de a-l exploata intensiv

cu ajutorul tehnicii agricole moderne (14).

Un domeniu major al calitatii vietii, in special pentru colectivitatile in care nevoile materiale nu sunt

inca pe deplin si adecvat satisfacute, este acela al alimentatiei. Studiile intreprinse sub egida scolii monografice

ofera un bogat material informativ de aceasta problema, care, in afara valorii sale de cunoastere, poate in plus fi

folosit pentru a urmari schimbarile care s-au produs in timp si deci pentru a identifica tendintele ce se manifesta

in acest domeniu. Cunoscand obiceiurile alimentare de la un moment dat ale unei populatii si directia in care a

evoluat consumul alimentar, actiunea de orientare si optimizare a alimentatiei poate fi mai bine indrumata.

De remarcat ca daca pentru economia satului, pentru conditiile de locuit sau pentru starea sanitara pot fi

folosite cu tot atata indreptatire si alte surse statistice ale vremii, in ceea ce priveste alimentatia satenilor

informatia oferita de cercetarea monografica nu are un concurent pe masura. Pertinenta acestor informatii este

rezultatul seriozitatii investigatiei, si al cuprinderii teritoriale ample si al minutiei obserrvatiilor, atunci cand este

vorba de date care privesc o singura localitate.

La o privire sintetica, alimentatia populatiei rurale in preajma celui de al doilea razboi mondial poate fi

considerata, in general, ca suficienta cantitativ. In ratia zilnica proteinele si glucidele in special detin o cota-parte

mai mare decat prevad prescriptiile dietetice. Ratia de grasime este, contrar opiniei curente, destul de modesta.

Bineinteles, intre provincii exista si in aceasta privinta diferente notabile. Bunaoara in Transilvania si Banat, in

oarecare masura, ponderea lipidelor este ceva mai mare, iar in Basarabia consumul de proteine este mai redus.

Numarul mediu de calorii pe zi si pe consumator se situeaza peste limita teoretica.

Din punct de vedere calitativ, alimentatia populatiei rurale este, apreciata global, deficitara datorita

consumului exagerat de alimente vegetale si in special al porumbului, ponderii reduse a alimentelor de origine

animala si a celor proaspete, nerespectarii riguroase a normelor igienico-sanitare, toate acestea in conditiile unei

arte culinare care lasa mult de dorit. In aceste conditii sunt de inteles consecintele nefavorabile ale regimului

alimentar al taranilor asupra starii de nutritie si sanatatii. Neajunsurile regimului alimenar explica in parte

frecventa bolilor gastro-intestinale acute si cronice la copii si respectiv la adulti.

Ca masura pentru remedierea acestei situatii se propunea orientarea exploatatiei taranesti in directia

unei structuri mai judicioase a culturilor (intre care sa se afle intr-o proportie mai insemnata leguminoasele),

dezvoltarea gospodariei anexa de animale si mai ales o indelungata si adecvata opera de educatie pentru

formarea unor deprinderi alimentare conform standardelor igienico-sanitare (15).

Nu putem incheia demonstratia inainte de a evoca pe scurt un alt domeniu bine reprezentat in cadrul

cercetarilor intre prinse de Scoala sociologica de la Bucuresti, de o deosebita relevanta in acelasi timp pentru

calitatea vietii: situatia medico- sanitara a colectivitatii.

Prezenta constanta si importanta a personalului de specialitate in cadrul studiilor de teren a permis

realizarea unei caracterizari exacte a starii de sanatate a populatiei cercetate, identificarea cauzelor care o

determina. In general, starea de sanatate si morbiditatea destul de accentuata in randul populatiei rurale din

Romania sunt puternic influentate de astfel de factori sociali precum: alimentatia, locuinta, nivelul cultural-

educativ, conditiile specifice de munca si viata, reteaua sanitara insuficienta.

Alimentatia - deficitara destul de frecvent calitativ si cantitativ, asa cum am vazut mai sus - slabeste

rezistenta organismului fata de boli si predispune la tuberculoza si pelagra. Ca urmare, monografistii vor


239

inregistra in mediul rural o morbiditate mai accentuata, inclusiv cazuri mai frecvente de tuberculoza pulmonara

si pelagra.

In privinta conditiilor de locuit, statistica vremii arata ca, din cele peste 3,8 milioane de locuinte rurale,

22 % erau cu o camera, 51 % cu doua camere si 27 % cu trei camere si peste. Pentru sanatatea populatiei rurale,

obiceiul ca intreaga familie sa se adune intr-o singura camera, indeosebi iarna, indiferent de marimea locuintei,

are consecinte dintre cele mai nefaste datorita aerului nesanatos respirat.

Sub raport cultural-educativ, fenomenul cel mai grav pentru lumea satului, cu tot progresul realizat in

deceniile de dupa razboi, era numarul mare de analfabeti. Pe la 1940 stia sa scrie si sa citeasca 51 % din

populatie, barbatii intr-o proportie mai mare decat femeile. Sub aceasta cifra se situau Oltenia (46,3 %),

Dobrogea (47,5 %), Muntenia (48,8 %) si Moldova; peste medie sunt Crisana-Maramures (54,9 %), Transilvania

(64,2 %) si Banatul (68,5\%).

Conditiile de viata si munca actionau in directia unei patologii specifice in special prin munca fizica

dura si excesiva, iar uneori si repartizata neuniform, prin frecventa prezenta a surselor de contaminare paludica

si prin tentatia unui exagerat consum de alcool.

Fata de situatia precara a starii de sanatate a populatiei rurale si a atator factori potentiali de

morbiditate, mijloacele defensive opuse de reteaua medico-sanitara erau destul de modeste. Astfel, in 1937 in

mediul rural functionau 191 de spitale mixte cu 5067 de paturi, respectiv un pat la circa 3000 de locuitori.

Existau, de asemenea, 1261 de dispensare satesti. Pentru combaterea tuberculozei, actionau 66 de dispensare si

erau rezervate 670 de paturi. Fata de necesitati, numarul medicilor si al personalului mediu sanitar era

subdimensionat (16). Este deci clar ca, in general vorbind, asigurarea medico-sanitara a populatiei rurale lasa de

dorit.

Momentul cognitiv, de radiografiere detaliata a starilor sociale, economice, sanitare demografice etc.

ale satului era insotit de momentul actional, practic, care avea ca scop sa edifice, pornind de la datele existente, o

realitate noua cu parametrii superiori de adecvare la trebuintele omului. Programul rural al lui Dimitrie Gusti si

al scolii pe care a patronat-o nu se epuiza in spatiul iluminismului cultural. Depasindu-l, Dimitrie Gusti dorea sa

altoiasca pe trunchiul arhaic viguros al satului ulti mele cuceriri ale culturii si civilizatiei. Spre deosebire de

utopia comunista care propunea un proiect de remodelare in contrazicere totala cu realitatea milenara a satului,

reconstructia gustiana a acestuia merge pe linia conservarii valorilor sale fundamentale. In raport cu trecutul,

proiectul comunist privind satul este demolator. Dezideratul gustian nu este anularea specificului rural, in ceea

ce are acesta valoros, ci dezvoltarea lui organica.

Valorificarea cercetarilor realizate in cadrul scolii monografice din perspectiva calitatii vietii ar putea

continua aducand discutie si alte dimensiuni ale acesteia. Scopul nostru nu este insa sa ducem pana la capat acest

demers, respectiv sa reconstituim integral, calitatea vietii din Romania anilor '30 pe baza datelor oferite de

cercetarea monografica, ci sa aratam ca el e posibil. Avand in vedere schimbarile structurale care au intervenit in

lumea satului in cei peste patruzeci de ani de comunism, care au alterat fizionomia acestuia, folosirea

informatiilor oferite de Scoala sociologica de la Bucuresti pentru reconstituirea unui tablou veridic al calitatii

vietii, al modului si stilului de viata rural traditional ar avea nu doar o semnificatie teoretica ci si una

prospectiva. Cu alte cuvinte, ar putea sluji de indreptar in opera complexa si dificila de renastere a satului, care

se infaptuieste in prezent.


240

REFERINTE BIBLIOGRAFICE

1. Studiile scolii sociologice de la Bucuresti, de o amploare fara echivalent in lume, au permis o buna

cunoastere a realitatii rurale din Romania interbelica. Tezaurul de cunoastere acumulat prin

campaniile monografice este si in prezent deosebit de util cercetarii sociale. Paginile care

urmeaza demonstreaza in mod convingator aceasta afirmatie;

2. Dimitrie Gusti, Cunoastere si actiune in serviciul natiunii, II, p.88;

3. Consideram ca activitatea la sate desfasurata dupa 1938 sub auspiciile Legii serviciului social poate fi in

mod legitim anexata Scolii sociologice de la Bucuresti. Intr-adevar, initiatorul acestei legi a

fost tot Dimitrie Gusti, modul de actiune al echipelor il amintea pe al monografistilor, cel

mai adesea activitatea s-a desfasurat sub indrumarea discipolilor profesorului Gusti;

4. A.Golopentia, Dr. D.C.Georgescu, "60 de sate romanesti", II, p.11;

5. Ibidem, p.125;

6. Arhivele Statului, Bucuresti, Fundatia Culturala Regala, Centrala, dosar 22/1935, Vol.I,f.38-39;

7. Idem, f.385;

8. D.Gusti, Les bases scientifiques du Service Social, in La vie rurale en Roumanie, Bucharest, 1940;

9. V., intre-altii Sabin Manuila, Structure et evolution rurale, in Dimitrie Gusti s.a., La vie rurale en

Roumanie, Bucharest, 1940;

10. Ibidem;

11. H.H.Stahl, Nerej, Un villaje d'un region archaique, Vol.I, - 43 - Buc., 1939; Anton Golopentia si

Dr. D.C.Georgescu, (coord.), Op.cit.,;

12. Anton Golopentia si Dr. D.C.Georgescu, (coord.), Op.cit.;

13. N.Cornatzeano, La situation de l'agriculture, in Dimitrie Gusti s.a., La vie rurale en Roumanie, Bucharest,

1940;

14. Anton Golopentia, Dr. D.C.Georgescu, (coord.), Op.cit.,

15. Dr. D.C.Georgescu, L'alimentation de la population rurale, in Dimitrie Gusti s.a., La vie rurale en


16. Dr. G.Banu, La politique medico-sociale dans la Roumanie rurale, in Dimitrie Gusti s.a., La vie rurale en



241

15. TRADITII SOCIOJURIDICE ALE SCOLII SOCIOLOGICE DE LA BUCURESTI PRIVIND ROLUL SI FUNCTIILE DREPTULUI SI LEGISLATIEI IN SOCIETATE �– Angela Banciu, Dan Banciu

1. Sociologia juridica a scolii monografice de la Bucuresti in contextul

orientarilor juris-sociologice europene

Daca evolutia gandirii sociologice si juridice se prezinta cercetarii istorice sub forma unor teorii,

paradigme, conceptii si curente teoretice, in care semnificatiile si mesajul se clarifica pe masura adancirii

perspectivei logice a abordarii lor, exista, in schimb, altele a caror intelegere, cunoastere si evaluare se adanceste

pe masura scurgerii timpului. Printre acestea se numara si sistemul sociologic al Scolii monografice de la

Bucuresti, care continua sa reprezinte inca un moment unic si un important punct de referinta cu valente

nationale si universale, care a influentat sensibil gandirea sociologica, constituindu-se ca un liant integrator

pentru spiritualitatea si etica societatii romanesti interbelice.

Scoala monografica de la Bucuresti, creata si condusa de Dimitrie Gusti, are o certa valoare teoretica si

practica, intrucat a reusit sa realizeze radiografia si diagnoza problemelor de baza ale societatii romanesti

interbelice din perspectiva cadrelor si manifestarilor sociale care le determina si conditioneaza, utilizand

tehnicile monografiei sociologice si a echipelor interdisciplinare de cercetare. Ea a reusit, totodata, sa depaseasca

limitele "sociologiei de catedra" propriu-zise(1),desfasurand o laborioasa activitate sociala in cadrul "Asociatiei

pentru Stiinta si Reforma Sociala", a Institutului Social Roman, al Seminarului sociologic al Universitatii din

Bucuresti si, in cele din urma, in cadrul Serviciului Social. Rezultatele si contributiile teoretice si pratice ale

numerosilor specialisti si participanti la investigatiile de teren desfasurate de Scoala monografica de la

Bucuresti, intre care, alaturi de D.Gusti, s-au remarcat Mircea Vulcanescu, Anton Golopentia, Traian Herseni,

Henri H. Stahl s.a., se regasesc in numarul impresionant de publicatii, carti si reviste aparute sub egida Scolii,

precum si in constituirea unor institute specializate de cercetare a diverselor fenomene sociale in diferite zone si

provincii ale Romaniei (Banat, Crisana, Basarabia).

Considerand ca realitatea sociala este caracterizata de existenta unor cadre, manifestari, unitati, relatii si

procese sociale, Scoala monografica de la Bucuresti a elaborat un sistem sociologic, etic si politic unitar si

coerent, in care cunoasterea societatii nu reprezinta un scop in sine, ci un punct de plecare pentru activitatea de

transformare a realitatii sociale, facand astfel trecerea de la sociologia "cogitans" la cea "militans". In cadrul

acestui sistem, sociologia urmareste studiul aprofundat al realitatii sociale, etica avand menirea de a identifica

idealul de realizat, in timp ce politica trebuie sa identifice mijloacele de reformare si transformare a societatii.

Exista, deci, o stransa legatura si interconditionare intre sociologie, etica si politica in vederea asigurarii

functionalitatii societatii, functionalitate ce presupune implicit existenta unor activitati etico-juridice si politice

de natura normativa si reglativa. Considerand ca "principiile juridice si organizatia politica sunt cele doua

elemente indispensabile ale unei vieti sociale si care o fac sa se mentina in spatiu si sa aiba o continuitate in

timp"(2), Scoala monografica de la Bucuresti a fost preocupata de studierea formelor juridice si de evolutia


242

normelor si institutiilor juridice, a practicilor si obiceiurilor juridice in societatea romaneasca, relizand sudura

dintre stiinta dreptului si sociologie si deschizand drumul spre fundamentarea unei sociologi juridice romanesti

originale, dar cu interferente la curentele sociologice ale vremii.

In conceptia reprezentantilor Scolii monografice de la Bucuresti dreptul, considerat ca fapt social, ca

"manifestari ale unor unitati sociale" revine spre cercetare sociologiei juridice, care porneste nu de la "ceea ce ar

trebui sa fie dreptul", ci de la "ceea ce este", de la realitatea juridica concreta(3). Sociologia juridica studiaza pe

de o parte, "principiile, criteriile, imperativele, normele si valorile ideii de dreptate,asa cum sunt ele elaborate de

comunitatea sateasca traditionala", iar pe de alta parte, "actiunile, infaptuirile, obiceiurile, moravurile si uzantele

propriu-zise care traduc in fapt ideea de dreptate"(4). Sociologia juridica nu trebuie sa se limiteze doar la

studierea acelor institutii imuabile cu care au de-a face juristii, ci trebuie sa abordeze realitatea juridica concreta

a unei comunitati sociale in toate aspectele sale formale si informale (legi, institutii, proceduri, obiceiuri, uzante,

practici). Pentru aceasta, este nevoie ca sociologia juridica sa inceapa demersul descriptiv si explicativ de la

investigarea faptelor juridice concrete , asa cum sunt relevate de realitatea sociala a satelor romanesti. Ca unitati

sociale, initial "creatoare de drept", acestea au devenit treptat "consumatoare de drept" odata cu extinderea

asupra lor a legislatiei oficiale a statului. Insa, in pofida acestor transformari sociale si normative, in multe

comunitati rurale continua sa "supravietuiasca" o serie de practici si obiceiuri cu valoare regulativa,

experimentate si indatinate in activitatea membrilor comunitatii, care alcatuiesc asanumitul "drept viu", drept

"spontan, difuz si variabil", care se sprijina pe legislatia existenta, dar care, uneori evolueaza alaturi de ea si

chiar impotriva ei. Acest "drept viu" poate fi pus in evidenta atat prin studierea dreptului legal, pozitiv (inclusiv

prin cercetarea deciziilor si hotararilor tribunale lor), cat mai ales prin observarea vietii normtive a comunitatilor

rurale in timp si spatiu. Aceasta observatie trebuie sa identifice si sa explice atat modalitatile de functionare a

obiceiurilor, uzantelor si practicilor diferitelor grupuri sociale (indiferent daca aceste practici sunt recunoscute,

ignorate sau contestate de dreptul legal), cat si mecanismele psiho-sociologice care le determina sau influenteaza

(credinte, opinii, creatii, atitudini).

Intemeindu-se pe "teoria" si "tehnica" monografiei sociologice(5), cercetarile intreprinse de Scoala

monografica de la Bucuresti in diferite zone ale Romaniei au evidentiat existenta si mentinerea in cadrul

comunitatilor rurale a unor forme interesante de "folclor" juridic si de "etnologie juridica", ca si a unor obiceiuri

si practici sociale in domeniul dreptului familial si penal si al procesivitatii dreptului agrar si consuetudinar.

Supravietuirea si utilizarea in viata juridica a satelor a acestor obiceiuri si practici sociale cu valoare normativa a

condus la concluzia ca obiceiul pamantului, dreptul obisnuelnic, ca si "dreptul viu" trebuie sa reprezinte una

dintre sursele importante ale "dreptului national". Acest drept national trebuie sa includa atat legislatia oficiala

existenta in coduri si legi, cat si "inovatiile" si "creatia" juridica a grupurilor sociale, experienta juridica a

acestora. Insa simpla raportare la dreptul obisnuielnic, ca sursa a dreptului oficial, nu este suficienta, intrucat

"cutuma si traditia, practica si uzanta juridica prezinta forme fixe de invariabilitate culturala si forme fluente de

variabilitate functionala"(6). De aceea, sociologia juridica va trebui sa evidentieze ce anume se aplica intr-o

societate din legiuirile existente si ce nu se aplica, intrucat contravin realitatilor sociale sau altfel spus, care sunt

elementele de efectivitate, de inefectivitate si distorsiune a dreptului si legislatiei intr-un anumit stadiu de

dezvoltare a societatii.

Fundamentand, dupa parerea noastra, o sociologie juridica aplicata si profund ancorata in realitatea

sociala romaneasca, cercetarile Scolii monografice de la Bucuresti privind functiile sociale ale dreptului prezinta


243

o serie de conexiuni si interferente cu cele existente la nivelul sociologiei europene din acea vreme. O prima

interferenta se regaseste in conceptia privind "cercetarea libera a dreptului" si a "dreptului viu", enuntata, pentru

prima data, de fondatorul sociologiei juridice Eugen Ehrlich(7). Acesta a fost profesor si la Universitatea din

Cernauti-Bucovina (provincie romaneasca, incorporata vremelnic imperiului austro-ungar), unde a organizat un

seminar sociologic pentru cercetarea �“dreptului viu" apartinand diferitelor grupuri etnice ce convietuiau

inimperiul austriac, intre care si dreptul obisnuielnic al romanilor din Bucovina. Introducand distinctia dintre

"dreptul legal" (pozitiv) elaborat de autoritatea oficiala si "dreptul viu", spontan si difuz apartinand diverselor

grupuri sociale, Ehrlich considera ca sociologia juridica trebuie sa se axeze cu precadere pe "cercetarea dreptului

viu", constituit din obiceiuri, cutume, uzante si practici sociale si care asigura o ordine sociala pacifista si

nontencioasa mult mai eficace decat cea fundamentata de coduri si legi. O parte dintre rezultatele cercetarilor

intreprinse de Ehrlich au fost cunoscute si chiar receptate de Scoala monografica sub forma unor studii si

articole publicate de acesta in "Arhiva pentru Stiinta si Reforma Sociala"(8). Cea de a doua interferenta se

regaseste in cercetarile asupra dreptului desfasurate de Scoala sociologica franceza, creata si condusa de Emile

Durkheim, scoala ce a acordat un interes deosebit studiului diverselor "specii de drept" in raport de "speciile de

solidaritate sociala". Ca si scoala monografica de la Bucuresti, cea franceza concepea sociologia ca o"sinteza" a

diferitelor discipline sociale particulare (precum istoria, morala, economia, dreptul etc.), fapt ce rezulta din

compararea principalelor lor reviste - "Arhiva pentru Stiinta si Reforma Sociala" si respectiv "L'Annee

Sociologique" - unde exista parti si capitole dedicate sociologiei religiei, sociologiei politice, sociologiei

moralei, sociologiei juridice etc. Cu toate acestea, exista insa diferente sensibile intre cele doua scoli atat din

punctul de vedere al conceperii si studierii dreptului ca fenomen social, cat si din cel al menirii sociologiei

juridice:

a) astfel, in timp ce scoala franceza s-a preocupat de recoltarea de fapte statistice din domeniul

dreptului, moralei si istoriei pentru a explica evolutia spatiala si temporala a fenomenelor si faptelor juridice,

utilizand in acest sens, metoda "variatiilor concomitente", Scoala de la Bucuresti s-a concentrat pe observatia

concretului juridic, utilizand ca "unealta de lucru" legea sociologica a paralelismului social ce guverneaza

evolutia cadrelor (cosmic, biologic, istoric, psihic) si manifestarilor (economice, spirituale,

juridice, politice);

b) in timp ce scoala franceza a imprimat o "tendinta juridizanta" sociologiei, aparand ca o

"sociologie a genezei regulilor, institutiilor sistemelor juridice decat a fenomenelor, iar cat priveste metoda o

sociologie a statisticilor"(9), sociologia juridica a scolii de la Bucuresti este o sociologie a faptelor si

fenomenelor juridice ca realitati concrete ale unor manifestari sociale, care pot fi investigate direct si

interdisciplinar.

Din nefericire, aceste valoroase traditii din domeniul sociologiei juridice practicata de Scoala

monografica nu au putut fi continuate, mai ales dupa instaurarea regimului totalitar in Romania (1948-1989),

cand sociologia a fost "obstracizata" si interzisa o lunga perioada de vreme din universitati si institute de

cercetare, iar stiinta dreptului a fost in mare parte aservita statului socialist si obligata sa legifereze si sa

"legitimeze" politica partidului comunist. Ele trebuie insa reluate, continuate si imbogatite de cercetarea

sociologica, tinand seama de stadiul actual al tranzitiei si reformei din societatea romaneasca si in care dreptul si

legislatia trebuie sa transpuna in forme normative cat mai adecvate schimbarile sociale intervenite dupa

evenimentele din decembrie 1989.


244

2. Relatia dintre schimbarea sociala si dinamica legislativa in conceptia

Scolii sociologice de la Bucuresti

Considerand ca dreptul nu poate exista in afara societatii, dupa cum nici o societate nu poate functiona

normal in absenta dreptului, Scoala sociologica de la Bucuresti respingea, ca fiind reductionista, definitia clasica

a dreptului ca "totalitatea regulilor de conduita impuse de societate si sanctionate de forta publica" sau

"totalitatea regulilor sociale insotite de sanctiuni organizate"(9). O asemenea definitie ar conduce la

transformarea dreptului intr-o constructie artificiala si abstracta si care ignora manifestarile dreptului ca

"realitate sociala", precum si faptul ca o mare parte dintre formele vietii sociale sunt insotite de reguli de

conduita caracterizate fie dintr-un obicei, cutuma sau uzanta, fie intr-o norma oficiala.

Fiind un aspect, dar si un produs al vietii sociale si dezvoltandu-se numai in cadrul acesteia, dreptul isi

are sorgintea sociala in obiceiurile, morala si moravurile societatii, precum si in "conceptia nationala despre

dreptate si morala". El are menirea de a consolida "fundamentul economic si culturalal vietii sociale si

nationale", indeplinind o functie reglativa si de organizare sociala, fiind un "principiu de directiune, de coeziune

sociala", care confera, in cele din urma, societatii "caracterul de definit si coerenta" (10). Deoarece "efectul

dreptului este un fapt social, care creeaza noi situatii sociale, prin constrangerea impusa societatii de a respecta

acest drept si de a se supune lui �“neconditionat", atat realitatea, cat si reforma sociala trebuie sa se intemeieze pe

o anumita "organizatie politica si printr-o noua ordine de drept, care, amandoua se imbina culminand in

activitatea legislativa" (11). Pentru acest motiv factorii de configuratie ai dreptului, ca si intreaga sa evolutie sunt

sensibil influentate de schimbarile si transformarile intervenite in viata societatii, el modificandu-se si evoluand

"odata cu civilizatia si cultura, cu regimul politic si cu conceptiile noastre despre societate si morala". In

consecinta, atat pentru sociologi, cat si pentru juristi una dintre problemele pe care le ridica interconditionarea

dintre drept si societate este aceea de a putea stabili existenta unei variatii functionale intre o societate si dreptul

sau. Incercarea de rezolvare a acestei probleme conduce la identificarea (cel putin sub forma ipotetica) a

urmatoarelor situatii:

a) societatea cunoaste anumite transformari datorate unor cauze exterioare dreptului, dar

determinandu-l sa le dea o "coloratura" normativa conforma cu aceste schimbari;

b) dreptul evolueaza, la un moment dat, inaintea societatii, reusind sa declanseze anumite

transformari sociale structurale;

c) dreptul poate ramane, la un moment dat, in urma societatii, nereusind sa transpuna in tipare

normative noile schimbari sociale, devenind astfel un factor de conservare si imobilism social(12).

Trebuie deci, abandonata iluzia iluminista, existenta in conceptia unor juristi si practicieni ai dreptului,

conform careia legea este unica sursa a dreptului si avand valente normative multifunctionale, dupa cum la fel de

iluzorie este si ideea ca legea poate indeplini o functie instrumentala pura, in virtutea careia statul este identic cu

societatea, iar dreptul cu codul, ceea ce presupune supunerea neconditionata a individului in schimbul protectiei

sociale de care aceasta are nevoie. Dreptul si politica, ca manifestari formale de natura reglativa "nu se pot

indeparta fara primejdii de continutul vietii sociale, de manifestarile economice si spirituale la care se

refera"(13). Dreptul trebuie sa cristalizeze "experienta juridica de veacuri a fiecarei natiuni si sa cuprinda


245

regulile esentiale de morala, care se gasesc difuzate in trairea si deprinderile deviata ale fiecarui popor"(14). Fara

indoiala, factorii politici si legislativi pot contribui la declansarea unor schimbari si transformari sociale si chiar

este util sa fie intrebuintati in acest scop, insa ei "nu pot trece peste realitatea nationala, peste putintele si

aspiratiile firesti, originale, structurale pe care le detine o natiune"(15). De aceea, reforma legislativa, ca de altfel

si cea politica, trebuie astfel conceputa si realizata incat sa urmeze "linia de dezvoltare organica a fiecarei

natiuni", in caz contrar ea riscand sa genereze situatii de ineficienta juridica si de distorsiune in aplicarea ei in

practica sociala.

In conceptia Scolii sociologice de la Bucuresti, la fel de gresita si descurajatoare pentru societate este si

"mania legislativa", care poate conduce, in multe cazuri, la o "legislatie excesiva si incoerenta", multe din legile

elaborate de parlament dovedindu-se a fi "monumente de lipsa de prevedere sociala si de contraziceri" (16).

Deoarece textele de lege nu reprezinta vointa legitima a inivizilor, fiind intocmite in graba, in plina lupta

politica, nascute din compromisuri, purtand urma acestor origini, sunt de multe ori inaplicabile" (17).

Depasirea acestor impedimente trebuie sa conduca la realizarea unei adevarate si reale opere legislative,

ceea ce presupune pentru legislator "mai intai cunoasterea cat mai adanca a trebuintelor unei tari, apoi o

conceptie precisa a spiritului timpului - la acestea se adauga stapanirea intr-adevar suverana a diferitelor stiinte

sociale - si, in sfarsit o perspicacitate pentru a sesiza cauzele raului social si o fantezie constructiva pentru a gasi

remediile cele mai nimerite" (18). In consecinta, problema legislativa trebuie sa devina punctul central al

preocuparilor oricarei reforme politice, datorita "tendintei societatii contemporane de autoorganizare", ceea ce a

determinat un "proces de socializare a legislatiei", prin extinderea "sferei factorilor legislativi de la cativa, la un

numar din ce in ce mai mare de persoane". Aceste "forte sociale de autoorganizare si autoconducere, in afara de

parlament si chiar inlocuind institutia parlamentului sunt: presa, care prin organizarea opiniei publice creeaza o

noua responsabilitate sociala, referendumul si initiativa populara" (19). Iar cel mai puternic mijloc de socializare

a legislatiei este "organizarea specialitatii si a competentei profesionale, adica organizarea intereselor

profesionale colective, cu reprezentarea lor in institutii speciale, care sunt adevarate parlamente speciale" (20).

In rolul acesta, prin crearea si multiplicarea instiutiilor specifice societatii civile, intemeiate pe autoorganizare

sociala, pot fi instituite modalitati eficiente de "autoaparare, de reactie si protest impotriva monopolizarii puterii

de catre partidele politice" (21).

Proiectand o perspectiva sociologica asupra rolului si functiilor dreptului si legislatiei in societate,

Scoala monografica de la Bucuresti a contribuit la sensibilizarea factorului politic care, intr-o serie de initiative

si proiecte legislative a luat in considerare rezultatele cercetarilor intreprinse (cum ar fi, de pilda, legislatia

administrativa, cea referitoare la invatamant, cultura, sanatate, legea serviciului social si a fundatiilor culturale

etc.). Experienta Scolii de la Bucuresti in materie de reforma legislativa trebuie deci revalorificata si actualizata

in conditiile societatii romanesti post-totalitare, unde legislatia trebuie sa devina un factor rational de reglare

normativa si sociala a intereselor, aspiratiilor si libertatilor fundamentale ale majoritatii indivizilor.

3. Problematica constitutionala a Romaniei si reflectarea ei in dezbaterile

publice organizate de Institutul Social Roman .


246

Evenimentele istorice petrecute dupa Marea Unire din 1918 au generat o tendinta vizibila in randul

gruparilor si partidelor politice, precum si in cel al unor personalitati ale vietii politice, istorice, juridice,

culturale ale vremii, de a participa la elaborarea unor proiecte legislative privind noua organizare statala a

Romaniei reintregite. Aceasta tendinta s-a concretizat in ciclul de prelegeri desfasurate la Institutul Social

Roman, cu scopul de a sensibiliza interesul opiniei publice pentru noul asezamant constitutional al Romaniei si

de a realiza un fel de sondaj "antelegislativ" privind diferitele proiecte constitutionale avansate de partidele si

gruparile politice. Aceasta forma de sondare a opiniei publice urmarea un dublu scop: pe de o parte, se incerca

reliefarea caracterului national al noii constitutii romanesti, care prelua si incorpora traditiile noastre

constitutionale de peste un secol, iar pe de alta parte reprezenta o formula democratica de dezbatere impusa de

problematica complexa a dezvoltarii pe baze noi a societatii romanesti. In plus, aceste dezbateri trebuiau sa

conduca la crestera spiritului civic si responsabilitate al indivizilor in raport cu noua organizare constitutionala,

intrucat, dupa cum preciza D.Gusti nu este de ajuns "sa se voteze o constitutie, ca o tara sa devina stat

constitutional si sa apara moravuri constitutionale"(22).

Cu prilejul acestor conferinte si dezbateri au fost avansate teze, puncte de vedere, orientari si curente

sociale si politice dintre cele mai diverse, de la liberali, taranisti si conservatori la socialisti, fiind prezentate si

opiniile reprezentanti lor minoritatilor maghiara si germana (de catre Geza Kiss, fost rector al Universitatii din

Debretin-Ungaria si Hans Otto Roth, presedintele partidului etnicilor germani din Romania). Pe langa scopul

stiintific, de cercetare analitica a noii constitutii in raport cu dezvoltarea constitutionala romaneasca si

europeana, dezbaterile au urmarit si un pronuntat scop practic, acela de a oferi, printr-o opera de "reconstructie

stiintifica", solutii juridice cat mai viabile pentru asezamantul constitutional al Romaniei reintregite.

Inaugurand ciclul prelegerilor, Dimitrie Gusti a procedat la o ampla si pertinenta analiza sociologica a

necesitatii unei noi constitutii, considerata a fi, pe buna dreptate, produsul specific al unei anumite epoci istorice.

O constitutie nu este o "marfa de import", ci reprezinta "expresia unei realitati nationale", dupa cum nu poate fi

nici "opera unui legislator inspirat", intrucat "ea nu are a crea si inventa nimic, ci numai de a formula politiceste

si juridiceste, in mod solemn, psihologia sociala, starea economica, dezideratele dreptatii sociale si aspiratiile

etice ale natiunii"(23). Evidentiind caracterul de particularitate al constitutiei, rezultat din necesitatea de a

reflecta experienta sociala a natiunii, D.Gusti considera ca, in fond "Constitutia este pentru un stat ceea ce este

constiinta pentru sufletul omenesc ..., o constitutie contemporana este insasi constiinta nationala codificata" (24).

In consecinta, noul asezamant juridic trebuia sa deschida calea spre dezvoltarea si propasirea culturala a tuturor

indivizilor prin scoala, invatamant, presa, deoarece "cu cat cultura si constiinta maselor se ridica, cu atat trebuie

sa li se dea putinta de a fi solidarizate cu mersul statului" (25). Apreciindu-se ca unificarea politica si

administrativa nu se putea realiza "decat pe cale culturala, pe cale sufleteasca" (26), in continutul dezbaterilor s-a

insistat mult asupra rolului cultural pe care trebuia sa-l indeplineasca constitutia, ea devenind un important factor

de stimulare a invatamantului si culturii si de educatie civica a indivizilor.

Tot in cadrul Institutului Social Roman au fost organizate si 19 prelegeri publice despre doctrinele

partidelor politice in legatura cu viitoarea organizare constitutionala a Romaniei, intre care mai semnificative au

fost cele neoliberale, taraniste, conservatoare si nationala. Referindu-se succint la rolul si menirea partidului

politic intr-o societate pluralista, D. Gusti considera ca partidele si doctrinele politice alcatuiesc impreuna "o

forta motrice sociala" a oricarui regim constitutional", misiunea unui partid politic fiind aceea de a da "cuprins,

sens si colorit formelor constitutionale" (27). Sintetizand functiile educative ale oricarui partid politic, Gusti


247

considera ca acesta trebuie sa fie "pedagogul politic al natiunii si sa devina una dintre cele mai importante

institutii pentru educatia politica si sociala a individului ca cetatean, trezind interesul fiecaruia pentru problemele

sociale si politice ale timpului si constiinta raspunderii" (28).

Cu prilejul prelegerilor amintite, neoliberalismului i s-a rezervat o larga expunere, el fiind mai bine

conturat teoretic atat fata de celelalte doctrine, cat si in raport cu schimbarile ce trebuiau aduse ordinii

constitutionale. Principalii doctrinari ai neoliberalismului (St. Zeletin, D. Draghicescu, M. Manoilescu)

considerau ca o costitutie trebuie sa fie alcatuita dupa interesele burgheziei liberale si sa varieze conform cu

variatia intereselor burgheziei, fundamentand principiul interventiei fortei de stat (29). Considerand ca aspiratiile

legitime ale burgheziei liberale sunt, in acelasi timp, si aspiratii nationale, ei preconizau ca "nu este nimic mai

legitim decat ca reprezentantii acestor aspiratii sa croiasca Constitutia tarii in acest spirit, in care aspiratiile lor si

totodata ale natiunii pot deveni cat mai curand si cat mai in intregime realitate" (30).

Spre deosebire de majoritatea curentelor agrariene din acea vreme, care considerau constitutionalismul

si parlamentarismul drept forme revolute, doctrina taranista le considera ca fiind institutii democratice valide ce

puteau si trebuiau sa asigure evolutia politico-statala a Romaniei, ca si manifestarea libertatii si culturii.

Reprezentantii taranismului (C. Stere,V. Madgearu, I. Mihalache s.a.) preconizau o constitutie "care sa garanteze

suveranitatea deplina a poporului in legislatie, guvernare si administratie" (31), toate principiile constitutionale

urmand sa fie inspirate dintr-o conceptie sociala larga, care sa deschida calea libertatii depline a indivizilor.

Doctrina nationalista nu reprezenta o conceptie noua, dupa cum marturiseste insusi teoreticianul

acesteia, Nicolae Iorga, care considera ca "in dezvoltarea unei societati nu este prea bine ca noutati din cale afara

de noi sa apara, in afara de nevoile traditionale de dezvoltare seculara a poporului pentru care se anunta

doctrina" (32). Evidentiind faptul ca numai educatia poporului poate da valoare oricarei forme legale, el

marturisea ca nu crede in "constitutii vrajitoare, ci in constiinta care da spontan articole de constitutie, chiar cand

nu au fost scrise niciodata pe hartie alba" (33). In consecinta, "o adevarata Constitutie nu este insa decat

exprimarea, prin formule scurte a unor adevaruri de caracter general, iesite din viata unei societati intregi. Nu

Constitutia creeaza o societate, ci ea este expresia filosofica, de drept, a dezvoltarii unei intregi societati" (34).

Constituind un puternic stimulent in actiunea de sensibilizare a opiniei publice fata de viitoarea

organizare constitutionala a statului roman, ciclul de conferinte si prelegeri publice organizat de Institutul Social

Roman a reprezentat o contributie teoretica importanta la clarificarea cailor si formelor de dezvoltare statala si

politica a Romaniei in perioada interbelica, precum si o radiografiere a conceptiilor filosofice, sociologice si

politice ale unor partide, grupari si personalitati politice. Nu intamplator, dezbaterile pe marginea noului act

fundamental s-au facut si in raport cu noile constitutii europene, textul acestora fiind difuzat si cunoscut de

opinia publica romaneasca, dovedind dorinta romanilor de a fi integrati si pe aceasta cale in Europa natiunilor:

"Sa speram - afirma cu incredere D. Gusti - si sa dorim ca viitoarea constitutie va deveni regulatorul unei vieti

nationale mai avantate, care ne va intari inauntru si ne va inalta in afara intre natiuni" (35). Pentru a-si realiza

aceasta menire, noua constitutie a Romaniei trebuie sa incorporeze pe langa drepturile si libertatile fundamentale

consacrate, pe langa "acordul desavarsit intre drepturile individului si ale societatii si indatoririle lor de

supunere, drepturilesi datoriile natiunii fata de cultura" (36). Ea va trebui sa devina, totodata, "catehismul politic

national, iar studierea si adancirea ei, un stimulent de educatie politica a natiunii" (37). Iar, din perspectiva

viitorului, Constitutia Romaniei reintregite urma sa intruchipeze "expresa vointa a natiunii romane intregite de a


248

face parte integranta din Societatea Natiunilor, in calitate de membru constient de indatoririle ei nationale fata de

progres si umanitate" (38).

Chiar daca, o parete dintre aceste generoase deziderate nu se vor putea realiza in practica din diverse

motive, trebuie relevat faptul ca activitatea de sondare "antelegislativa" desfasurata de Institutul Social Roman

prin oranizarea acestor dezbateri publice, va avea ca rezultanta elaborarea Constitutiei din 1923, apreciata ca

fiind cea mai democratica legiuire constitutionala a Romaniei in perioada interbelica. Indeplinind rolul de

instrument juridic de organizare a vietii statale si politice, aceasta constitutie a contribuit decisiv la desavarsirea

sudarii economice, politice, administrative si culturale a tarii; prin ea Romania s-a intarit, s-a consolidat in

interior si s-a afirmat cucerind prestigiu in afara. Pentru aceste motive se impune reluarea si valorificarea

traditiilor sociojuridice ale Scolii sociologice de la Bucuresti, care pot constitui pentru juristi si sociologi atat un

inventar, cat si un indreptar in realizarea unor studii si cercetari aflate la confluenta sociologiei cu stiinta

dreptului.

REFERINTE BIBLIOGRAFICE :

1. Henri H.Stahl - Consideratii despre sarcinile sociologiei romanesti, in Sociologia romaneasca azi,

Bucuresti, Editura Stiintifica, 1971, p.69;

2. Dimitrie Gusti - Individ, societate si stat in constitutie, in Dimitrie Gusti, Sociologia militans, I,

(Introducere in sociologia politica), Bucuresti, Editura Institutului Social Roman, 1934,

p.105;

3. Traian Herseni, Henri H.Stahl - Problemele sociologiei morale si juridice, in Dimitrie Gusti, Tr.Herseni,

Indrumari pentru monografiile sociologice, Bucuresti, 1940;

4. Romulus Vulcanescu - Etnologie juridica, Bucuresti, Editura Academiei, 1970, p.22-23;

5. Traian Herseni - Teoria monografiei sociologice, Bucuresti, Editura Institutului Social Roman, 1934; Henri

H.Stahl, Tehnica monografiei sociologice, Editura Institutului Social Roman, 1934;

6. Romulus Vulcanescu, Op.cit., p.27-28;

7. Eugen Ehrlich - Grundlegung der Soziologie des Rechts, Unfrandeter Neuedruck der ersten Auflage, 1913,

Munchen und Leipzig, 1929, (editia americana a lucrarii lui Ehrlich a aparut in 1936 sub

titlul Fundamental Principles of the Sociology of Law );

8. Omagiind activitatea desfasurata de Ehrlich, Dimitrie Gusti preciza ca: "Eugen Ehrlich a ocupat un loc de

onoare in stiinta juridica, ca un spirit viu si creator, el a fost un membru devotat al

Institutului Social Roman si a imbratisat cu loialitate cetatenia romaneasca, dupa cum a

dovedit-o in cele doua contributii publicate in Arhiva pentru Stiinta si Reforma Sociala"(D.

Gusti, Individ, societate si stat in constitutie, Op.cit., p.105;

9. Jean Carbonnier - Sociologie juridique, Paris, Armand Colin, 1972, p.80;

10. Dimitrie Gusti - Individ, societate si stat in constitutie, ed.cit., p.105;

11. Dimitrie Gusti - Realitate, stiinta si reforma sociala, in Dimitrie Gusti, Sociologia militans, I, (Introducere

in sociologia politica), Bucuresti,Editura Institutului Social Roman 1934, p.16-17;

12. Dimitrie Gusti, Traian Herseni - Indrumari pentru monografiile sociologice, edit.cit.;


249

13. Dimitrie Gusti - Stiinta natiunii, in Enciclopedia Romaniei, Vol.I (Satul), Bucuresti, Imprimeria Nationala,

1938, p.25;

14. Ibidem;

15. Ibidem;

16. Dimitrie Gusti - Realitate, stiinta si reforma sociala, edit.cit., p.17;

17. Ibidem;

18. Dimitrie Gusti - Individ, societate in constitutie, edit. cit., p.112;

19. Dimitrie Gusti - Realitate, stiinta si reforma sociala, edit.cit., p.18;

20. Ibidem;

21. Ibidem;

22. Dimitrie Gusti - Stiinta natiunii, ed.cit., p.25;

23. Dimitrie Gusti - Cuvant de deschidere, in Noua Constitutie a Romaniei, Bucuresti, Cultura Nationala, f.a., p.2;

24. Ibidem;

25. Vintila Bratianu - Nevoile satului roman si Constitutia Romaniei in Noua Constitutie a Romaniei, Edit.cit., p.25-26;

26. Dimitrie Gusti - Individ, societate si stat, in Noua Constitutie a Romaniei, Edit.cit., p.125;

27. Dimitrie Gusti - Partidul politic, in Doctrinele partidelor politice (19 prelegeri publice organizate de

Institutul Social Roman), Bucuresti, Cultura Nationala, 1922-1923, p.1;

28. Ibidem;

29. Stefan Zeletin - Neoliberalismul, Bucuresti, Edit."Pagini Agrare si sociale", 1927, p.174;

30. Stefan Zeletin - Neoliberalismul, Edit.cit., p.175-176;

31. Virgil Madgearu - Doctrina taranista, in Doctrinele partidelor politice, Edit.cit., p.81;

32. Nicolae Iorga - Doctrina nationalista, in Doctrinele partidelor politice, Edit.cit., p.30; 33. Ibidem;

34. Nicoale Iorga - Evolutia ideii deliberate, editie ingrijita, studiu introductiv si note de Ilie Badescu,

Bucuresti, Editura Meridiane, 1987, p.297;

35. Dimitrie Gusti - Individ, societate si stat, in Noua Constitutie a Romaniei, Edit.cit.,p.425;

36. Dimitrie Gusti - Individ, societate si stat in constitutie, Edit.cit., p.116;

37. Dimitrei Gusti - Ibidem;

38. Dimitrie Gusti - Ibidem;


250

16. STUDIUL MONOGRAFIC AL FAMILIEI: TRADITIE SI ACTUALITATE �– Maria Voinea

1. PREMIZE TEORETICE

Ca unitate sociala fundamentala legata indisolubil de existenta si moralitatea

indivizilor, pastratoare a traditiilor si valorilor perene, familia asigura permanenta biologica si

culturala a societatii. Forma specifica de comunitate umana,cu o istorie straveche, si-a fixat

locul in viata sociala prin functiile si responsabilitatile asumate. Astfel inteleasa, familia apare

ca o realitate sociala distincta, grupul primar al societatii in care se manifesta, intra si

intergenerational, multiple relatii generate de casatorie si rudenie.

Perspectiva scolii sociologice de la Bucuresti in studiul familiei presupune abordarea

ei, pe de o parte, in complexitatea sarcinilor si rolurilor fata de individ si societate iar, pe de

alta parte, descifrarea particularitatilor in raport cu sistemul social, cu ansamblul normelor si

valorilor morale, religioase, juridice, culturale. In viziunea lui D.Gusti, specificitatea familiei

rezida in "integrarea completa a indivizilor, prin anihilarea vointelor individuale si prin

supunerea fata de vointa colectiva, obiceiuri si interesul comun" (1).

FAMILIA: GRUP NATURAL FUNDAMENTAL

Aducerea pe lume a copiilor reprezinta sarcina fundamentala a familiei, premiza a

transmiterii mostenirii biologice de la o generatie la alta. Familia este grupul natural de care

se leaga aparitia copiilor, asigurarea descendentei si, prin aceasta,implinirea unui rost

fundamental ce nu a putut fi substituit sau transferat altei institutii. Functiile fundamentale ale

oricarei forme de viata sociala au fost concentrate mai ales in cadrul familiei. Bazata pe

diviziunea sexuala a muncii, care semnifica in acelasi timp o unificare a muncii, familia

umana si-a mentinut neintrerupt functia sexuala si reproductiva primordiala a familiei

naturale. La fel de adevarat este si faptul ca "determinarea sexuala a fost subordonata celei

economice"(2). In opinia lui Tr.Herseni: "Casatoriile s-au incheiat nu pentru a rezolva

problemele dragostei sau ale sexualitatii, ci pentru a crea o unitate de viata sociala in care

interesele economice prevaleaza si predomina fata de cele sexologice" (3). In sprijinul acestei


251

idei, autorul roman sintetizeaza cateva argumente pe care le consideram importante pentru

cadrul teoretic al problemei:

a) Familia este unitatea fundamentala si universala a societatii umane in care au loc

toate procesele esentiale ale hranirii si alte activitati menite sa satisfaca nevoi umane, procese

cu caracter economic;

b) Atractia sexuala si dragostea nu pot da casatoriei si familiei un fundament sigur si

durabil. La multe popoare, casatoria si familia au un caracter social- economic pronuntat, cu

numeroase aspecte legate de proprietate, titluri, schimburi de valori, avantaje reciproce. Acest

fapt il determina pe sociologul roman sa conchida: "oamenii nu se casatoresc ca sa obtina un

avantaj erotic sau sexual, ci se bucura de acest avantaj pentru ca s-au casatorit din motive

socio-economice complexe" (4).

FAMILIA: GRUP SOCIAL PRIMAR

Familia este locul de referinta al individului, universul propriu si specific de

comunicare, cooperare, interrelationare, de formare si orientare sociala in care se transmit si

valorifica modele dezirabile de comportament, bazate pe norme si valori socialmente

acceptabile. Familia asigura suportul material, moral si socioafectiv indispensabil formarii si

dezvoltarii copiilor, punandu-si amprenta asupra personalitatii acestora. Specificul grupului

familial asigurat prin functionalitatea asumata privind perpetuarea speciei si transmiterea

zestrei culturale este potentat de tipul direct si deschis al relatiilor dintre adulti, dintre acestia

si urmasii lor, precum si de fondul afectiv esential ce sustine aceste functii si relatii. Familia

reprezinta mediul socio-afectiv unic in care copii sunt invatati si orientati pentru confruntarea

cu viata, cu munca, cu greutatile si obstacolele inerente. Intreaga ei functionalitate, bazata pe

modelul parental, orientarea spre dobandirea unui status socioprofesional si moral pentru

descendenti asigura atat socializarea si integrarea acestora in viata sociala, cat si permanenta

si continuitatea familiei. Potrivit conceptiilor teoretice promovate de D. Gusti, familia

este un tip comunitar special de vointa sociala ce pune in miscare cadrele si manifestarile

sociale. Teoria "unitatilor sociale" permite o viziune integralista asupra societatii conceputa

ca "intreg" sau "totalitate", in cadrul careia partile se integreaza structural si functional.

Conform acestei teorii, societatea este "totalitatea sintetica a oamenilor care traiesc constient

laolalta si desfasoara ca manifesare de vointa, o activitate economica si una spirituala,

reglementate etico-juridic si organizate politic, conditionate cosmic, biologic, psihic si istoric"


252

(5). Pentru studiul unei unitati sociale, D.Gusti recomanda desprinderea ei si investigarea

monografica, potrivit unei metodologii specifice.

2. FUNDAMENTE METODOLOGICE

Utilizarea metodei monografice in cadrul Scolii sociologice de la Bucuresti, reprezinta

o incercare reusita de a continua, valorifica si depasi traditia autohtona si straina. Despre

necesitatea studiului monografic al familiei aflam din introducerea lucrarii "Cercetarea

monografica a familiei"(6), devenita clasica in domeniu. Aici, familia este apreciata drept un

"fragment dintr-o organizatie sociala mai vasta, in mijlocul careia are de indeplinit anumite

functiuni. Ca atare numai o monografie sociologica ne poate permite studiul simultan al unei

familii romanesti si a societatii respective ei" (7).

Caracteristica cea mai semnificativa a vietii sociale este aceea ca societatea nu este un

fenomen static, ci este vesnic supusa unei deveniri, antrenand mutatii in toate componentele

ei, inclusiv in sfera familiei care este legata functional atat de indivizi, cat si de ansamblul

social in care este inclusa. Familia, ca orice alta unitate sociala, se va concretiza in forme noi

de viata, specifice tipurilor de societate si zonelor geografice in care se manifesta. Referitor la

cercetarea sociologica de teren: "familia ni se va prezenta vesnic sub forme noi si monografia

sociologica va fi intotdeauna bine venita" (8).

EXPUNEREA METODEI DE CERCETARE

In studiul vietii sociale, a unitatilor sociale ca elemente constitutive ale acesteia,

D.Gusti si colaboratorii sai au utilizat, cu rezultate notabile - metoda monografica. In

sociologia familiei, metoda monografica este inaugurata de F.Le Play, creator de scoala si

doctrina sociologica, preocupat de dezorganizarea si decaderea familiei moderne, comparativ

cu cea patriarhala. Meritul incontestabil al ganditorului francez este studiul pe viu al unor

cazuri reale, contemporane apartinand diferitelor zone ale globului, studiu bazat pe utilizarea

metodei monografice. Monografia lui Le Play compusa din trei parti distincte, permite

integrarea cazului individual studiat in sistemul evolutiv stabilit dupa criteriul ocupatiilor.

Fiecarei munci - in optica lui "Le Play" - ii corespunde un tip de rol si o forma de familie. In

ordine istorica, primele ocupatii (culegatori si pastori) sunt caracteristice popoarelor de stepa

organizate in familii patriarhale. Pescarii si padurarii locuiesc pe tarmurile marii si pe terenuri

variate, alcatuind familiile tulpina (familles - souches); celelalte ocupatii apar in marile


253

aglomerari de populatie si corespund unor forme de familii neechilibrate (ebranlees) sau

dezorganizate (9).

Metoda utilizata de Le Play cuprindea bugetul familiei, istoricul ei si anexe in care se

consemnau atat evenimente straine de familie petrecute in societate, cat si cele privitoare la

respectivul caz. Am prezentat metoda lui La Play atat pentru a recunoaste intaietatea

preocuparilor in domeniu, cat si pentru a surprinde limitele. Insuficientele, limitele teoretice si

metodologice ale acestei conceptii sunt sesizate pertinent si depasite in conceptia interbelica

romaneasca. Ipoteza dupa care orice forma de familie se poate integra unei evolutii in etape

dinainte cunoscute, forma familiei fiind cea care stabileste vechimea ei, este greu de acceptat

si generalizat. "Mai curand am inclina spre ipoteza ca evolutia familiei a fost multipla, vesnic

apucand drumuri noi, de la caz la caz, astfel ca o evolutie unica valabila pentru toate cazurile

nu este probabila" (10).

Ideea dupa care orice familie, considerata ca reprezentanta a societatii la scara redusa

poate fi raspunzatoare pentru celelalte familii dintr-un grup social si, prin extensie, pentru

intreaga societate nu este validata de practica ba, mai mult este contrazisa de studiile empirice

ale lui Le Play.

Scoala romaneasca, adepta a practicarii monografiei asupra tuturor cazurilor

individualizate, insista asupra diferentierii familiilor dupa categoria sociala. Mai mult,

recomandarea extinderii monografiei asupra tuturor cazurilor devine, la promotorii acestei

optici, o regula si un principiu metodologic necesar stabilirii tipurilor de familie. Ca atare

"chiar daca am intalni exact aceleasi forme (ceea ce nu e cazul niciodata), va trebui sa facem

cu mult mai multe monografii de familie, in sanul aceleiasi unitati sociale, pana sa ajungem a

ne pronunta asupra tipului de familie cu care avem de a face" (11).

3. MONOGRAFIA SOCIOLOGICA A FAMILIEI

Conceptia romaneasca asupra monografiei pune accent pe culegerea sistematica a

datelor concrete in vederea verificarii unor ipoteze prealabil elaborate. Strategia conceperii si

realizarii monografiei decurge in mod firesc din esenta conceptiei gustiene despre sociologie

si obiectul ei de studiu, societatea.

Ceea ce se poate observa direct si descrie riguros sunt manifestarile de viata ale unui

grup social. Potrivit schemei gustiene, manifestarile spirituale se subgrupeaza dupa caracterul

lor, in ideologice (religioase, magice,stiintifice), etice, estetice etc. Celelalte manifestari,


254

reprezentand mijloace de atingere a scopurilor propuse de primele alcatuiesc manifestarile

economice . A treia categorie de manifestari este aceea a formelor juridice de organizare a

vietii oamenilor care reglementeaza mecanismul mijloace-scopuri. Ultima categorie de

manifestari este cea care asigura organizarea sociala pe baza de institutii administrative si

politice. Aceste manifestari se regasesc in forme interdependente la nivelul unitatilor sociale

(familie, categorie sociala, clasa etc.). Demersul sociologic intreprins de echipele romanesti

nu s-a limitat la aspectul descriptiv, sociografic al realitatii sociale, ci presupune componenta

explicativ-cauzala care confera credibilitate empirica si rigoare stiintifica. Pentru a ilustra

complementaritatea dimensiunilor teoretico-practice ale discursului sociologic se apeleaza la

cunoasterea cadrelor, adica a factorilor care conditioneaza viata sociala.

In felul acesta constatam influente ale cadrelor: cosmic, biologic, psihic, istoric.

Delimitari conceptuale. Monografia familiei comporta o serie de precizari notionale

privind definirea si sensurile familiei. Definirea familiei in cadrul monografiei are un caracter

metodologic, facilitand conturarea unui concept operational ce permite sistematizarea

observatiilor de teren. Prima delimitare priveste necesitatea teoretica de a distinge doua

aspecte in viata de familie: unul constant, cu caracter biologic si altul, functional, dependent

de conditiile sociale.

Faptul ca la baza familiei se afla un fenomen biologic natural de perpetuare a spetei

umane duce la constatarea rudeniei de sange drept caracteristica permanenta a familiei. "Fara

voia lui, omul se afla inserat biologic intr-un neam a carui fiintare a inceput cu mult inaintea

lui si care va dainui, in ramurile sale multiple, chiar dupa disparitia indivizilor care-l

reprezinta la un moment dat" (12).

Latura biologica universala a familiei este dublata de una psihica ce permite viata

comuna a membrilor ei, conferind specificitate si autenticiate grupului familial denumit pe

drept "leaganul naturii umane".

Integrarea individului in grupul familial antrenata si mijlocita de socializarea primara

deschide individului drumul ascensiunii sociale. Pentru D.Gusti si colaboratorii sai, in viata

de familie "se regaseste problematica convietuirii oamenilor in cadrul acelorasi forme sociale:

procesul de presiune si de conditionare reciproca dintre individ si grup, constiinta comunitatii

morale, forma de organizare adecvata societatii in care traieste familia" (13).

Constanta biologica a familiei este insotita de aspectul pur social, moral, economic si

juridic, mereu altul, functie de organizarea vietii sociale. Aceste schimbari ce imprima un curs

particular structurarii si functionarii familiei pot si trebuie sa fie studiate prin monografia


255

sociologica care ajuta la surprinderea varietatii tipurilor de organizare familiala si, in acelasi

timp, la identificarea elementelor comune incluse in specificitatea de viata conferita de

familie.

Analiza formelor de familie este legata de: casatorie, rudenie, relatiile dintre

ascendenti si descendenti. Pentru a ilustra complexitatea si seriozitatea studiului monografic

utilizat in familie am consemnat elementele referitoare la casatorie. Studiul monografic

presupune:

1. Analiza starii civile a populatiei;

a) statistica actuala a populatiei pe stare civila: proportia dintre casatoriti, necasatoriti,

vaduvi, divortati, concubini;

b) statistica starii civile pe sexe, varsta, apartenenta religioasa, culturala;

2. Motivarea si scopul casatoriei;

a) scopul marturisit al casatoriei (moral, psihologic,religios, economic);

b) determinare prin obicei, traditii, impunere din partea rudelor, prin proprie vointa

a indiviului;

c) studiul motivatiei;

d) criterii de alegere a sotilor;

3. Realizarea casatoriei si ceremonialului ei;

4. Clasificarea tipurilor de casatorie.

Studiile monografice intreprinse de cercetatorii romani au scos in evidenta

complexitatea problemelor legate de viata de familie, semnificatia acestora pentru individ,

pentru grup si comunitatea larga, validand ipoteza dupa care familia a fost si va fi mereu

unitatea reprezentativa a societatii.

Dincolo de materialul documentar bogat si autentic acumulat, de rigoarea stiintifica a

culegerii, interpretarii, sistematizarii si tipologizarii pertinente - monografiile de familie au

permis formularea unor observatii si concluzii a caror valoare trebuie redimensionata si

actualizata prin studii si orientari noi.

Perioada interbelica s-a caracterizat pentru Romania printr-o serie de fenomene

sociale agrare, care-si puneau amprenta asupra traiului familiilor si anume: starea materiala

precara a numeroaselor familii, foametea, conditii insalubre de locuire, morbiditate, boli

sociale, mortalitatea infantila ridicata, anomie si delincventa.

Profesorul D. Gusti apreciind ca sociologia si ramura ei specializata, asisenta sociala,

aveau menirea sa formuleze o politica sociala orientata spre rezolvarea fenomenelor de


256

devianta sociala, recomanda cunoasterea prin intermediul monografiilor sociologice a

problemelor legate de familii dezorganizate, somaj, vagabondaj, prostitutie etc.

Promovarea unei asistente sociale deschise permitea cunoasterea obiectiva a mediului

social care determina aceste fenomene, depistarea cauzelor ce le declansau, cat si posibilitati

de rezolvare prin incadrarea in munca si reinsertie sociala.

Aceste actiuni urmau a se organiza sub conducerea unui personal tehnic specializat,

fapt ce a dus la crearea in 1929, sub egida Institutului Social Roman a Scolii superioare de

asistenta. In organizarea si functionarea acestui lacas de cunoastere si actiune sociala ca si in

studiile sale monografice Gusti a antrenat echipe de cercetare, specialisti din cele mai diverse

domenii.

Activitatea teoretica si metodologica a Scolii a fost dublata de actiuni practice in

centre experimentale special initiate in acest scop, ceea ce confera superioritate si originalitate

conceptiei profesorului D. Gusti fata de altele de acest gen profesate in alte tari la vremea

respectiva.

Sintetizand, reformulam ideile ce au insotit creatia romaneasca interbelica cu referire

la familie:

1. In cadrul scolii s-a aplicat o metoda noua de cercetare a realitatii sociale -

monografia - care urmarea sa obtina prin studii interdisciplinare in afara scopului expres si o

actiune directa de implicare a cercetatorului in viata colectivitatilor studiate;

2. Studierea familiei pe baza metodei monografice impunea cunoasterea componentei

si dimensiunilor grupului, relatiile dintre soti, dintre parinti si copii, distributia rolurilor si

autoritatii;

3. Viata de familie a fost analizata in raport de conditiile materiale "de casa cu tot ceea

ce e in ea, acareturile, uneltele, gradina, numarul si felul vitelor, marimea si genul de

proprietate asupra pamantului, ce se produce in gospodarie, ce se vinde si ce se consuma, ce

se cumpara din alta parte";

4. Studiile au validat ipotezele privind unitatea de munca ce caracteriza familia

traditionala, subordonarea intereselor individului celor familiale; si, respectiv ruptura dintre

familie si gospodarie in societatea moderna. Au fost confirmate ipotezele privind gradul mare

de coeziune si solidaritate manifestat in familia traditionala si pastrarea acestor atribute, in

ciuda schimbarilor sociale ce au determinat mutatii in structura si functionalitatea familiei.

5. Familia a fost studiata sistematic, in complexitatea manifestarilor ei. In ordine

succesiva sunt prezentate formele si tipurile de familii existente in satele noastre in vremea


257

respectiva, relatiile intrafamiliale, momentele fundamentale ale vietii de familie: casatoria,

convietuirea sotilor, desfacerea casatoriei. Pentru a realiza o imagine completa si corecta

asupra vietii de familie, demersul descriptiv era continuat cu analiza raporturilor intra si

extrafamiliale, a normelor dezirabile de convietuire in familie precum si a consecintelor

abaterii de la acestea. Multe din aceste precizari metodologice - rod al unor consistente

documentari faptice realizate in perioada 1927-1931 in satele Nerej, Dragus, Runcu, Cornova,

Fundu-Moldovei, Clopotiva s.a. isi pastreaza valabilitatea si astazi, ele putand fi aplicate,

impreuna cu alte tehnici de cercetare, in studierea vietii de familie din satele si orasele

noastre.

Apreciind efortul colaboratorilor scolii sociologice in impulsionarea si efectuarea unor

importante studii teoretice, metodologice si practice privind cunoasterea realitatilor din

domeniul familiei consideram necesara si oportuna actiunea de reevaluare a acestor cercetari.

Problemele economice si sociale grave cu care se confrunta astazi societatea

romaneasca, si implicit familiile, necesita studii interdisciplinare de amploare care, plecand de

la traditia existenta in acest domeniu sa gaseasca solutiile rezolvarii acestora in concordanta

cu timpurile pe care le traim.


1. Dimitrie Gusti - Sociologia militans. Cunoastere si actiune in serviciul natiunii, Fundatia Regele Mihai,

Bucuresti,1946;

2. Traian Herseni - Sociologie,Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982, p.355;

3. Traian Herseni - Op.citata,p.355;

4. Traian Herseni - Op.cit.,p,356;

5. Dimitrie Gusti - Elemente de sociologie, Bucuresti, 1944, p.289;

6. Xenia Costa-Foru,Cercetarea monografica a familiei. Contributie metodologica, Fundatia Regele Mihai,

Bucuresti, 1945;

7. Xenia Costa-Foru, Op.cit., p.16;


9. Le Play - Ouvriers europeens, tome I-ere, Livre II, pg.225;

10. Xenia Costa-Foru, Op.cit.,p.16;



13. Maria Larionescu - Familia: primatul ordinei morale,"Sociologie romaneasca" nr.5/1994;


258

NOTE

i Dimitrie Gusti, “Sociologia militans. Cunoastere si actiune in serviciul natiunii”. I. Cunoastere, I.S.R., Fundatia Regele Mihai I, Bucuresti, 1946, p. 138; ii Dimitrie Gusti, “Stiinta natiunii” in “Enciclopedia Romaniei�”, Bucuresti, Imprimeria nationala, Vol. I, p.17; iii Dimitrie Gusti, “Legile unitatilor sociale�” in: D.Gusti, “Sociologia militans. Cunoastere si actiune in serviciul natiunii�”. I. Cunoastere, Fundatia Regele Mihai I, Bucuresti, 1946, p.500. iv Dimitrie Gusti, “Stiinta natiunii”, Op.cit., p. 25-26. v D. Gusti, “Sociologia militans... I. Cunoastere”, p.115. vi Ibidem. vii Ibidem, p. 125-126. viii D.Gusti, “Egoism si altruism. Despre motivatia sociologica a vointei practice”, (1904), in D.Gusti, Opere, II,Ed.Academiei, Bucuresti, 1969, p.58. ix D.Gusti, Sociologia militans. I, p.55. x D.Gusti, Introducere la cursul de istoria filosofiei grecesti, etica si sociologie (1910) in D.Gusti, Opere,I, Ed.Academiei, Bucuresti, 1968, p.218-219. xi D.Gusti, Egoism si altruism. Despre motivatia sociologica a vointei practice, in D.Gusti, Opere,II, Ed.Academiei, Bucuresti, 1969, p.66-67 xii D.Gusti, Introducere la cursul de Istoria filosofiei grecesti...�”, in Op. cit., p. 218-219. xiii D.Gusti, Stiintele sociale, sociologia si etica in interdependenta lor unitara, Prolegomene la un sistem (1909/1910), in D.Gusti, Opere, II,Bucursti,Ed.Academiei, 1969,p.37. xiv D.Gusti, Sociologia militans...I. Cunoastere, p. 499. xv D.Gusti, Opere, I,Bucuresti , Ed.Academiei R.S.R, 1968, p. 238 xvi Ibidem, p. 341. xvii M.Vulcanescu, Teoria si sociologia vietii economice. Prolegomene la studiul morfologiei economice a unui sat, in �“Arhiva pentru stiinta si reforma sociala�”, anul X, nr. 1-4, 1932, p. 218-220 xviii Tr.Herseni,Teoria monografiei sociologice, Bucuresti, I.S.R, 1934, p. 99 si urm. xix M.Vulcanescu, Op.cit., p. 219. xx Ibidem. xxi Vezi P.Andrei, Sociologia neokantiana, in vol. P.Andrei, Opere sociologice, vol.I, Ed Academiei,Bucuresti, 1973, p. 114-128. xxii D.Gusti, Consideratii asupra unui sistem de sociologie, etica si politica, 1940, in D.Gusti, Opere,I, p. 340-341. xxiii Tr.Herseni, Op.cit., p.1o2. xxiv Ibidem, p.103. xxv D.Gusti, Sociologia monografica, stiinta a realitatii sociale, in vol. Tr.Herseni, Teoria monografiei sociologice, I.S.R, Bucuresti, 1934, p.8 si urm. xxvi H.H.Stahl, Unealta de lucru a “modelului” sociologic creat de Dimitrie Gusti, in Sociologia militans,II, Bucuresti,Ed.Stiintifica, 1969, p. 11-24. xxvii Tr.Herseni, Teoria monografiei sociologice, p.107. xxviii M.Vulcanescu, Teoria si sociologia vietii economice, p.218. xxix Mihu Achim, Studiu introductiv, in Traian Herseni, Sociologie. Teoria generala a vietii sociale, Bucuresti, Ed.stiintifica si enciclopedica, 1982, p.19. xxx Dimitrie Gusti, Stiinta natiunii, in Op.cit, p. 26. xxxi Mihu Achim, Studiu introductiv, in Op.cit., p.9. xxxii H.H.Stahl, Amintiri si ganduri din vechea scoala a “monografiilor sociologice�”, Edit.Minerva, Bucuresti, 1981, p.25. xxxiii Dimitrie Gusit, Sociologia monografica, stiinta a realitatii sociale , in Opere, I, Bucursti, 1968, p. 321. xxxiv Ibidem, p. 311-312. xxxv Dimitrie Gusti, Sociologie romaneasca, in revista “Sociologie romaneasca�”, nr.1, an 1936, p.5; xxxvi M.Cernea, Cercetarea monografica a comunitatilor rurale in sociologia din Romania, in �“Revista de filosofie�”, Tomul 20, nr.9, 1973, p. 1052-1065; vezi si Pompiliu Caraioan, Profesorul Dimitrie Gusti si Scoala Sociologica de la Bucuresti, in Sociologia militans, IV, Bucuresti,Ed.Stiintifica, 1971, p.74-121. xxxvii H.H.Stahl, Amintiri si ganduri, p. 100 si urm. xxxviii H.H.Stahl, Amintiri si ganduri, p. 119-120.


259

xxxix Anton Goloentia, Aspecte ale desfasurarii procesului de orasenizare a satului Cornova, in �“Arhiva pentru stiinta si reforma sociala�”,X, 1-4, an 1932. xl Ovidiu Badina, Dimitrie Gusti, Edit.Stiintifica, Bucuresti, 1965, , p.55; xli H.H.Stahl, Invataminte metodice si tehnice, in Sociologia militans,III. Scoala Sociologica de la Bucuresti, Bucuresti. Edit.Stiintifica, 1971, p.69. xlii Ibidem, p. 68. xliii John H.Goldthorpe, The uses of historiy in sociology; reflections on some recent tendencies, in “British Journal of sociology�”, vol.42, nr.2, June, 1991, p.213-214; xliv Ibidem, p.214; xlv Ibidem, p. 216; xlvi Ibidem, p.220-221,228; xlvii Ibidem, p.220-225; xlviii H.H.Stahl, Invataminte metodice si tehnice, in Op.cit., p. 68-69. xlix Anton Golopentia, Aspecte ale desfasurarii procesului de orasenizare a satului Cornova, in �“Revista pentru stiinta si reforma sociala�”, An X, n.1-4, 1932, p.548. l Ibidem. li H.H.Stahl, Invataminte metodice si tehnice, in Op.cit., p.93. lii H.H.Stahl, Amintiri si ganduri din vechea scoala a “monografiilor sociologice”, Bucuresti, Edit.Minerva, 1981, p.70-84; liii M.Cernea, Op.cit., p. 1061. liv Anton Golopentia, Monografia sumara a satului, in “Curierul serviciului Social�”, V, nr.4, 1939, p.7. si urm.; lv M.Cernea, Op.cit., p. 1061; lvi H.H.Stahl, Amintiri si ganduri, p. 359-364. lvii Traian Herseni, Despre monografiile regionale, in Sociologia militans,III, 1971, p. 212; lviii M.Pop, A.Golopentia, Dambovnicul, o plasa din sudul judetului Arges, in revista �“Sociologie romaneasca�” IV, 1942, nr.7-12,p.413-493; lix Ibidem, p.6; lx P.Caraion, Profesorul Dimitrie Gusti..., p. 74-121. lxi H.H.Stahl, Amintiri si ganduri, p. 284, 296-301. lxii Ibidem, p. 361; lxiii Buletinul Serviciului Social, 1939, 4 numere: H.H.Stahl, Cateva lamuriri despre Serviciul social, pentru tineretul universitar, 1939; Indreptar pentrun instructia sociologica in scolile de pregatire a Serviciului social al tineretului, 1939 (lucrare apartinand lui A.Golopentia); lxiv Octavian Neamtu, Serviciul Social, in Sociologia militans,III, 1971, p. 153-169; lxv H.H.Stahl, Amintiri si ganduri, p. 403-408; lxvi B.Malinowski, Argonauts of the Western Pacific, (1922), New-York,E.P.Dutton and Co., 1961; lxvii Evans-Pritchard, The Nuer, Oxford: Clarendon Press, 1940; lxviii R.K.Merton, Selected problems of field wok in the planned community, in �“American Sociological Reviw�”, XII, 3, 1947; lxix H.Becker, B.Geer, Participant observation and interviewing: a comparation, in “Human Organization�”, 1957, 16, p. 28-35; Problems of inference and proof, in �“American Sociological Review�”, 1958, 23, p. 652-660; lxx Dimitrie Gusti, Un sistem de cercetari sociologice la teren, in vol.: Indrumari pentru monografiile sociologice, p.6.; lxxi P. Ionescu, Manual de sociologie pentru calsa a VIII-a; I.Suchianu, Manual de Sociologie pentru calsa a VIII-a. lxxii N.A.Constantinescu, Planul unor monografii de istorie locala pentru sate: Asociatia romana de monografii istorice. Bucuresti, 1935; I.Blagila, Tehnica monografiilor scolare. Arad, 1942. lxxiii Vezi M.Larionescu: Cultura, Educatie, Democratie: Idei directoare in sociologia naiunii. Traditii romanesti din perioada interbelica, in �“Sociologie romaneasca�”, Serie noua, an.IV, nr1, 1993, p. 51-56; Etnicitatea-identitate colectiva virtuala in �“Sociologie Romaneasca�”, Serie noua, An.V, nr.4, 1994, p. 153-161. lxxiv Dimitrie Gusti, Stiinta natiunii, in Enciclopedia Romaniei.I.,Satul, Bucuresti, Imprimeria nationala, 1938, p. 18-21. lxxv Ibidem. lxxvi Ibidem,p.21.


260

lxxvii Tr.Herseni, Realitatea sociala. Incercare de ontologie regionala, Bucuresti, Editura I.S.R., 1935, p.106, 107. lxxviii M. Larionescu, Etnicitatea-identitate colectiva virtuala, in �“Sociologie romaneasca�”, V, nr.4, 1994, p.160. Vezi si vol. Nicolae Petrescu, Principiile sociologiei comparate. Ed.Stiintifica, Bucursti, 1994, (traducere, studiu introductiv, note de M. Larionescu) lxxix D.Gusti, Stiinta natiunii, in Enciclopedia Romaniei,I, Statul, Bucuresti, Imprimeria nationala, 1938, p.17. lxxx Petre Andrei, Sociologie generala, ed. a II-a, Bucuresti, Editura Academiei, 1970, p.398. lxxxi D.Gusti, Sociologia militans. Introducere in sociologia politica, Bucuresti, I.S.R. 1934, p.177. lxxxii Ibidem. lxxxiii Stelian Tanase in dialog cu Sorin Alexandrescu, Mi se pare normala circulatia intre strada si biblioteca. Revista �“22�”, anul II, nr.2(52), 18 ianuarie, 1991, p.14. lxxxiv Tr.Herseni, Op.cit., p.1o4. lxxxv D.Gusit, Sociologia militans, p. 439. lxxxvi D.Gusti, Stiinta natiunii, p.25. lxxxvii Ibidem. lxxxviii Anthony D. Smith, National Identity, Penguin Books, 1991. lxxxix Profetiile Lordului Acton, in �“Polis�”, Revista de stiinte politice, 2,1994, p. 5-59 xc Ernest Gellner, Nation and Nationalisms, Ithaca, Cornell Univ. Press, 1983. xci Adam Michnic, Ghetourile vor inlocui natiunile? In Revista “22�”, anul II, nr.4(54), 1 februarie 1991, p.16. xcii Dimitrie Gusti, �“Origina si fiinta Societatii Natiunilor�”, in Politica Externa a României. 19 prelegeri publice organizate de Institutul Social Român, cu o anexa de documente cuprinzand tratate, conventii si alt material in legatura cu Societatea Natiunilor si problemele de politica externa a României. (1924, p. 348). xciii Ibidem. xciv Ibidem, p. 349. xcv Ibidem. xcvi Ibidem. xcvii Ibidem. xcviii Ibidem, p. 350. xcix Ibidem. c Ibidem, p. 354. ci Ibidem. cii Ibidem, p. 355. ciii Ibidem, p.356. civ Ibidem. cv Ibidem, p. 358. cvi Ibidem, p. 360. cvii Ibidem, p. 361. cviii Ibidem. pp. 361-362. cix Ibidem, p. 362. cx Ibidem, p. 362. cxi Ibidem. cxii Ibidem, p.363. cxiii Ibidem, p. 364. cxiv Ibidem, p. 365. cxv Ibidem, p.365. cxvi Ibidem, p. 366, (subl. O.B.). cxvii Ibidem, p. 367. cxviii Ibidem. cxix Studiul la care ne referim a fost publicat in �“Arhiva pentru stiinta si Reforma Sociala�”, IX, nr. 1-3/1930. pp. 1-91. Trimiterile le vom face insa la textul republicat in: Dimitrie Gusti, Opere, vol. VII, Editura Academiei Române, Bucuresti, 1933, Loc. cit. p. 49. cxx Ibidem, p. 50. cxxi Ibidem. cxxii Ibidem, p. 55. cxxiii Ibidem, p. 56. cxxiv Ibidem. cxxv Ibidem, p. 66.


261

cxxvi D. Gusti, Sociologia militans, I, 1946, p. 482. cxxvii Politica externa a României. 19 prelegeri publice organizate de Institutul Social Român, cu o anexa de documente cuprinzand tratate, conventii si alt material in legatura cu Societatea Natiunilor si problemele de politica externa a României. Citam dupa Sociologia militans, vol. I, 1948. cxxviii Op. cit., pp. 319-320. cxxix Op.cit., p. 327. cxxx D. Gusti, Stiinta natiunii, in �“Sociologia romaneasca�”, 1937, anul II, 2-3; vezi si Sociologia militans, I, 1946, p.128. cxxxi Vezi D. Gusti, Un an de activitate in afara de tara, p. 43. cxxxii Vers une conception réaliste et scientifique de la paix, par D. Gusti, in �“La République Francaise�”, sept. 1946, III, 9. Vezi si D. Gusti, Un an de activitate in afara de tara, 1947, pp. 35-43 si D. Gusti, Pagini alese, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1965, pp. 364-376. cxxxiii Vezi D. Gusti, Un an de activitate in afara de tara, p. 13. cxxxiv Vezi D. Gusti, Op.cit., p. 43. cxxxv Vezi Op.cit., p.13. cxxxvi Op. cit., p. 49. cxxxvii Op.cit., p. 13. cxxxviii Op.cit., p. 15. cxxxix Op. cit., pp. 15-17, vezi si pp. 48, 51-58. cxl D. Gusti, Op.cit., p. 7. cxli D. Gusti, Vers une conception realiste et scientfique de la paix, in �“La Republique Francaise�”, sept. 1946, III, 9; aceeasi revista il publica si in versiunea engleza (Toward a Realistic and Scientific Conception of Peace, New York, 1946). cxlii D. Gusti, Un an de activitate in afara de tara, p. 13. cxliii Textul �“Declaratiei domnului profesor Dimitrie Gusti la radio�”, transmis in limba germana la 20 februarie 1955, orele 0; vezi D. Gusti, Pagini alese, 1965, pp.361-363. cxliv Vezi si O. Badina, Dimitrie Gusti. Ecouri si comentarii internationale la opera si activitatea sa, in �“Viata economica�”, 10 dec. 1965, anul III, 50(121), p. 10; O. Badina, Cercetarea sociologica concreta. Traditii românesti, Bucuresti, Ed. Politica, 1966, pp. 147-155; The Sociological School of Dimitrie Gusti, by Philip E. Mosely, in �“The Sociological Review�”, April 1936, XXVIII, 2, p. 165; Emile Sicard, De la priorité a accorder à l’Europe dans les recherches sociologiques, �“Melanges�”, D. Gusti, p. 412. cxlv Intelegerea interdisciplinaritatii ca �“o constanta epistemologica�”, sau ca �“una din marile axe ale istoriei cunoasterii�” (Gusdorf, 1983, p. 63) se petrece in a doua jumatate a secolului al 20-lea, UNESCO dedicand acestei teme un prim volum abia in 1983. cxlvi Pentru amanunte de ordin istoric a se vedea Papilian & Velluda 1940 si Milcu & Maximilian 1967, pp. 23-35. cxlvii Partea a doua a acestei formulari contine o idee de la sine inteleasa: care conceptie a vietii ar putea veni in contradictie cu biologia? Riga si Calin fac trimitere la Note si insemnari inedite ale lui Rainer, aflate in colectia lui Riga. Ar putea fi vorba de o transcriere gresita, sau de o omisiune. Daca in loc de cuvantul �“vietii�” scriem (in ambele parti ale principiului formulat) �“omului�” sau �“vietii umane�”, atunci sensul principiului se lamureste pe deplin. cxlviii Volumul apare ca o opera colectiva, sub antetul: Faculté de Médicine de Bucarest, Travaux de l’Institut d’Anatomie et d’Embryologie. Numele Rainer apare ca director al acestui Institut, precum si la sfarsitul lucrarii, sub ultimul rand de pe ultima pagina. Conceptia lucrarii ii apartine insa in intregime, asa incat in bibliografiile de specialitate el apare ca autor al lucrarii, fara alte mentiuni. cxlix Probabil Cornova. Rainer insa nu a participat la acea campanie. cl Dupa al doilea razboi mondial, Scoala de la Cluj a disparut, iar cea de la Iasi a juns dupa 1989 o filiala a Centrului de la Bucuresti. cli Despre aceste aspecte vezi si Geana, 1990 b. clii A fost primul presedinte al Prezidiului Marii Adunari Ntionale (1947-1952). cliii Cu privire la distinctia intre antropologia sociala si antropologia culturala, nu e locul de insistat aici. Mentionam doar (sau reamintim) ca prima varianta este proprie traditiei britanice, cealalta traditiei americane. Vom prefera (nu numai pentru economia de limbaj) a doua varianta. cliv Folosim aici termenul �“formativ�” in sensul conferit de Lucian Blaga distinctiei intre �“formativ�” si �“catalitic�”. Ne gandim, de exemplu, la faptul ca atata timp cat Scoala a functionat, schema gustiana de cadre si manifestari a fost urmata cu mare fidelitate de discipolii sai. clv Vezi definirea si exemplificari ale acestui mod de a practica antropologia in: Jones 1970, Msserschmidt 1981, Fahim 1982, Jackson 1987 s.a.


262

clvi Cazul este rar in antropologia internationala, dar nu unic. In iunie 1994, la Oslo, in cadrul celei de a 3-a Conferinte a Asociatiei Europene a Antropologilor Sociali (EASA), un workshop condus de Prof. Peter Kloos (Amsterdam) a fost dedicat tocmai experientei incercate de diversi anropologi care si-au studiat (si) localitatea de nastere. clvii In lumina acestei compozitii se intelege inadecvarea gestului unor etnologi si folcloristi din lumea noastra româneasca de a-si lepada identitatea respectiva si de a vorbi in numele antropologiei culturale. Le lipseste viziunea sociologica. Un asemenea joc terminologic nu schimba impresia antropologilor din Occident ca est-europenii nu fac propriu-zis antropologie, ci sunt de fapt folcloristi, esentialisti etc. (Davis 1993, p. 6). clviii In original: �“In great appreciation of the integralist approach of anthropology in Romania, where the first team work on shared material - studies of particular villages by Prof. Gusti - was inaugurated and spread to the rest of the world. Margaret Mead, Bucharest, June 28, 1971�”. clix La celebra expeditie britanica au mai luat parte, in afara de A. C. Haddon: W. H. R. Rivers, C. S. Myers, Sidney H. Ray, Anthony Wilkin si C. G. Seligman - fiecare fiind in felul sau o autoritate. 1. Caraion, Pompiliu 1971, �“Profesorul Dimitrie Gusti si Scoala Sociologica de la Bucuresti�”, in Sociologia

militans, vol. IV, pp. 35-151, Bucuresti, Editura Stiintifica. 2. Caramelea, V. V. 1961a, �“Mediul social-istoric�”, in St-M. Milcu, H. Dumitrescu (coord.), 1961, pp. 21-35. 3. Caramelea, V.V. 1961b, �“Studiul demografic al populatiei�”, Ibidem, pp. 37-56. 4. Caramelea, V.V. 1966, �“Probleme socio-demografice de interes antropologic�”, in St.-M. Milcu, H.

Dumitrescu (coord), 1966, pp. 15-34. 5. Caramelea, V.V. 1970, �“Un laboratoire permanent sur terrain d’anthropologie sociale et culturelle.

Station pilote Berivoiesti-Muscel, departement d’Arges (Roumanie)�”, in Annuaire roumain d’anthropologie, 7, pp. 131-138.

6. Conea, Ion (coord.) 1940, Clopotiva. Un sat din Hateg, 2 vol., Bucuresti, Institutul de Stiinte Sociale al României.

7. Davis, John 1993, �“«Pour une Europe des anthropologies». An Interview with ~�”, in EASA Newsletter, 9, pp. 6-7.

8. Fahim, Hussein (ed.) 1981, Anthropologists at Home in North America. Methods and Issues in the Study of One’s Own Society, Cambridge, Cambridge University Press.

9. Facaoaru, Iuliu 1936, Antropologia. Introducere la studiul: Antropologia populatiei din Sant, Nasaud, in �“Sociologie româneasca�”, I, nr. 7-9, pp. 9-11.

10. Facaoaru, Iuliu 1937, Din problematica si metodologia cercetarilor eugenice si genetice in cadrul monografiei sociologice, in Arhiva, XV, nr. 1-2, pp. 162-172.

11. Geana, Gheorghita 1990a, Antropologia culturala si cercetarea monografica, in Sociologie româneasca, serie noua, nr. 3-4, pp. 357-360.

12. Geana, Gheorghita 1990b, The Rise of Cultural Anthropology in Romania, in Romanian Journal of Sociology, vol. I, no. 1-2, pp.93-97.

13. Geana, Gheorghita 1996, Fr. I. Rainer - desavarsirea de sine ca ideal de viata, in Viata Româneasca, 3-4. 14. Gefou-Madianou, Dimitra 1993, Mirroring Ourselves Through Western Texts: the Limits of an Idigenous

Anthropology, in Henk Driessen (ed.), The Politics of Ethnographic reading and Writing. Confrontations of Western and Indigenous Views, Saarbrucken, Verlag Breitenbach.

15. Gusdorf, Georges 1983, Trecutul, prezentul si viitorul cercetarii interdisciplinare in Interdisciplinaritatea in stiintele sociale

16. Hastrup, Kirsten 1993, Native Anthropology: A Contradiction in Terms?, in Folk, 35, pp. 147-161., pp. 61-94, Bucuresti, Editura Politica.

17. Hastrup, Kirsten & Peter Hervik (eds.) 1994, Social Experience and Anthropological Knowledge, London and New York, Routledge.

18. Herseni, Paula 1971, Din publicatiile Scolii Sociologice de la Bucuresti, in Sociologia militans, vol. IV, pp. 155-209, Bucuresti, Editura Stiintifica.

19. Herseni, Traian 1958, Studiul genealogic al populatiei, in St.-M Milcu, H. Dumitrescu (coord), 1958, pp. 47-65.

20. Herseni, Traian 1961, Familia si grupurile genealogice, in St.-M. Milcu, H. Dumitrescu (coord), 1961, pp. 57-71.

21. Herseni, Traian & V.V. Caramelea 1966, Mediul social-economic si cultural, in St-M. Milcu, H. Dumitrescu (coord), 1966, pp. 35-58.

22. Jackson, Anthony (ed.) 1987, Anthropology at Home, London, Tavistock. 23. Jones, Delmos J. 1970, Toward a Native Anthropology, in Human Organization, 29, pp. 251-259. 24. Mead, Margaret 1971, [Dedicatie pe o fotografie] Annuaire roumain d’anthropologie, 16, p. 83.


263

25. Messerschmidt, Donald (ed.) 1981, Anthropologists at Home in North America. Methods and Issues in

the Study of One’s Own Society, Cambridge, Cambridge University Press. 26. Milcu, St.-M. 1958, Prefata la Milcu & Dumitrescu, 1958, p. 7. 27. Milcu, St.-M. & H. Dumitrescu (coord) 1958, Cercetari antropologice in Tara Hategului: Clopotiva,

Bucuresti, Editura Academiei RPR. 28. Milcu, St-M. & H. Dumitrescu (coord) 1961, Cercetari antropologice in tinutul Padurenilor: Satul

Batrana, Bucuresti, Editura Academiei RPR. 29. Milcu, St-M. & H. Dumitrescu (coord) 1966, Strucura antropologica, privita comparativ, a satelor

Nucsoara si Campu lui Neag, Bucuresti, Editura Academiei RPR. 30. Milcu, St-M. & C. Maximilian 1967, Introducere in antropologie, Bucuresti, Editura Stiintifica. 31. Okely, Judith & Helen Callaway (eds) 1992, Anthropology and Autobiography, London and New York,

Routledge. 32. Papilian, V. & C. Velluda 1941, Istoricul antropologiei in Romania, extras din Analele Academiei

Române, Mem. Sect. St., seria III, tom XVII, pp. 1-46. 33. Powdermaker, Hortense 1966, Stranger and Friend. The way of an Anthropologist, New York, Norton. 34. Rainer, Fr. I. 1937, Enquetes anthropologiques dans trois villages roumains des Carpathes, Bucuresti,

Monitorul Oficial si Imprimeriile Statului. 35. Ramneamtu, Petre 1937, Distributia grupelor sangvine la populatia comunei Sant - Nasaud, in Sociologie

româneasca, II, nr. 5-6, pp. 245-247. 36. Riga, I.Th. & Gh. Calin 1966, Dr. Fr. I. Rainer, Bucuresti, Editura Stiintifica. 37. Stahl. H.H. (coord) 1939, Nerej. Un village d’une region archaique, 3 vol., Bucarest, Institut de Sciences

Sociales de Roumanie. 38. Tanase, Al. 1968, Introducere in filozofia culturii, Bucuresti, Editura Stiintifica. clx Mai tarziu cand isi evalua retrospectiv activitata din cadrul scolii gustiene, Miron Constantinescu scria: �“Scola sociologica de la Bucuresti nu a fost o scoala unitara: inlauntrul acesteia au actionat numeroase tendinte contradictorii; s-a desfasurat o lupta intre stanga si dreapta din interiorul acestei scoli. Aceasta lupta s-a intensificat necontenit, ajungand in anii 1937-1939 la o ciocnire fatisa si publica intre curente, stinga obtinand preponderenta calitativa si cantitativa�” (Miron Constantinescu, Cercetari sociologice, 1938-1939, Bucuresti, Edit.Academiei Republicii Socialiste Romana, 1971, p.209); clxi Ne-am referi - printre altele - la dezbaterea publica asupra procesului urbanizarii in tara oastra si pe care el il considera ca avand o finalitate generala si deci va produce anularea ruralitatii. Eu am considerat acest proces ca avand o valoare limitata si - in consecinta - trebuind a-l delimita de altele, care aveau un caracter complementar si care rezulta din legitatile ireductive ale comunitatilor umane. De aceea, consideram ca, pentru mediul rural din tara noastra e necesar sa se vorbeasca de modernizarea lui si nu de urbanizarea lui (a se vedea Caietele laboratorului de Sociologie Universitatea Bucuresti, nr.12, 1973). clxii Vezi Miron constantinescu, Cercetari sociologice, 1938-1971, Bucuresti, Edit.Academiei R.S.R., 1971, p.V; clxiii In volumul de Cercetari sociologice, Moron Constantinescu nota: �“Profesorul Dimitrie Gusti si unii dintre colaboratorii sai apropiati au editat aceste lucrari intr-o perioada in care autorul - in urma activitatii sale politico comuniste - se afla in inchisorile Caransebes si Lugoj�”. Apoi, adauga: �“Am cuprins deci in acest volum, din perioada antebelica numai cercetarile directe de teren de la Oarja-Arges, Bogati-Dambovita, Sepreus si Corbesti din judetul Arad. Lucrarea despre Exodul rural a fost elaborata in 1939 pentru cel de al XIV-lea Congrs International de Sociologie. Congresul nu s-a putut tine din cauza izbucnirii razboiului mondial, iar studiul n-a putut fi prezentat si publicat atunci�” (Op., cit.). In ceea ce priveste studiul asupra procesului de saracire in Oarja, e de retinut ca el a fost publicat in revista �“Sociologie romaneasca�” nr.7-12,iulie-decembrie 1942 - si unde, incepand cu pagina 413, se prezentau cercetarile intreprinse in plasa Dambovnic si unde intalnim atat motivele pentru care s-au retinut pentru a fi investigate anume localitati din sudul judetului Arges, precum si compunerea numeroasei echipe de monografisti; clxiv A se vedea �“60 de sate romanesti�” - Cercetate de echipele studentesti in vara 1938 - Ancheta sociologica condusa de Anton Golopentia si de Dr. C.Georgescu,V - Contributii la tipologia satelor romanesti�”, Institutul de Stiinte Sociale al Romaniei, Bucuresti, 1942, pp.184-205, titlul studiului fiind: �“Bogati, un sat de negustori si de emigranti la oras din Dambovita�”; clxv Studiul citat se afla in volumul al IV-lea din �“60 de sate romanesti�”, intre paginile 1-15; clxvi A se vedea Sociologie romaneasca, nr. 7-12, 1942, pp. 429-433; clxvii Op.cit., pp.458-464; clxviii In finalul studiului sau, Nicolae M.Dunare noteaza: �“Suntem in masura, asa dar, sa afirmam, pe scurt, ca la desfasurarea procesului de imbogatire al proprietarilor rurali capitalisti au contribuit si contribuie,intr-o mai


264

mica sau mai mare masura, dupa imprejurari, opt factori si anume: mostenirea si zestrea, elementul uman, negotul si cresterea vitelor, dijma, camata, industria si cumpatarea, impreuna cu hrana proasta�” (Op.cit., p.464); clxix Redam chiar precizarile lui Nicolae Dunare, pentru a evita orice prezumtie de credit in legatura cu aprecierile de mai sus: �“Desigur ca nu trebuie sa uitam si unele cauze care mentin statu-quo-ul saracului, din chiar vina lui, ca de pilda: bautura si tutunul.Pana la urma ce e drept, s-ar putea explica, partial bine inteles, aceste scaderi ale saracului, pentru motive de ordin psihologic, asupra carora nu ne este permis sa insistam acum (Op.cit., p.462); clxx Consemnand un singur aliniat, pe care-l consideram edificator pentru ideia de mai sus: �“Acela care este cel mai vestit in ce priveste camata, este Marin Miu. Bineinteles ca nu e singurul. Bani cu camata dau sau au dat toti, sau aproape toti, cei care fac parte din grupa denumita de noi �“proprietari rurali capitalisti�”. Marin Miu, dupa afirmatiile mai multor sateni,le-a dat bani cu imprumut si pe urma le-a luat pamantul si caselel. Dintre acestia, amintim pe Cristea Ilie, caruia i-a luat casa si un ha pamant; Ion Badea Alexianu,caruia i-a luat locul, cu casa cu tot, in suprafata de 4160m2. Primul a murit din necazul pricinuit; Al doilea a inebunit de jale si acum umbla in nestire prin sat, dand semne de vadita idiotenie. In sfarsit, mai amintim de o femeie pe care a lasat-o fara casa. (Op.cit.,p. 463) clxxi �“Conceptia sociologica dialectica materialista la care aderase autorul - scria in 1971 Miron Constantinescu - a ramas neschimbta de la primele cercetari, facute in anii de studentie si pana acum�” (Cercetari sociologice, p.V); clxxii Miron Constantinescu, Op.cit., pp.464-465; clxxiii �“Nu este locul aci - Noteaza Miron Constantinescu - sa analizam pe larg doctrina lui Dimitrie Gusti, pe care am considerat-o intotdeauna ca o conceptie idealista voluntarista, dar putem sa reamintim numai ca punctele noastre de vedere sunt total diferit epornind chiar de la termenul de realitate sociala, pe care D.Gusti il considera ca o expresie a unei misterioase �“vointe sociale�” (Cercetari sociologice, p.VII) clxxiv Cuprinzand realitatea sociala in patru cadre (Cosmologic, biologic, psihologic, istoric) si patru manifestari (economica, spirituala, politica, juridica) conceptia lui D.Gusti nu reuseste sa reflecte realitatea nici sa formuleze criteriul dupa care se face distinctiunea. Diviziunea aceasta saraceste considerabil prezentarea, realitatii atat la �“cadre�”, cat si la �“maifestari�”. In acest fel, se ajunge sa se steraga, sa se anuleze diferentierile, cauzalitatea si rolul esential al factorului economic in dezvoltarea fenomenelor�”(Ibidem) Miron Constantinescu, In legatura cu cercetarea directa a unor zone economice, Caiet de Cercetari monografice, Institutul de Cercetari Economice, Sectia de cercetari monografice, Bucureti, 1958; clxxv Cf.C.Murgescu, O culegere de cercetari monografice, in Caiet de cercetari monografice.Institutul de cercetari monografice, mai 1958, p.20; Op.cit.pp.3-5; clxxvi Op.cit., p.19; �“Daca aceasta a fost pozitia teoretica a scoalei lui Dimitrie Gusti, foarte pe scurt redata, crd ca este necesar sa ne oprim si asupra probolemelor de metoda, pentru ca in lucrarile unor tovarasi care au vorbit la Consfatuire se facea o demarcatie in felul urmator: teoria lui Gusti era gresita, pozitia ideologica a lui Gusti si a elevilor sai este o pozitievoluntarista, reactionara, dar metoda este o metoda pozitiva, este o metoda utila�” (Op.cit., pp.4-5) clxxvii In sensul celor mentionate, reputatul economist Costin Murgescu, nota: �“Pentru a face fata indatoririlor de raspundere ce-i reveneau in lumina hotararilor amintite (e vorba de Hotararea Consiliului de Ministri - n.ns.), institutul a infiintat in mai 1957 - o sectie speciala de cercetari monografice care a inceput de indata pregatirea campaniei din vara aceluiasi an.In iunie, 1957, a fost organizata o larga consfatuire avand drept tema: �“metoda monografiei satelor in RPR- �“Scopul consfatuirii era: a.De a face o analiza critica a traditiilor cercetarilor monografice din trecut, spre a elimina din munca ce avea sa inceapa, orice ramasita a conceptiilor idealiste si a metodelor imprgnate de aceste conceptii; b.de a aseza cercetarile monografice pe baze de neclintit a materialismului dialectic si istoric; c.De a valorifica experienta dobandita cu prilejul monografiilor de sate intocmite de Directia Centrala de Statistica in anii 1954-1956 si a gasi caile pentru perfectionarea continua a metodelor de lucru pe teren�” (Op.cit.,pp.19-20); clxxviii Op.cit., Ibidem Op.cit., p.19; clxxix Miron Constantinescu, In legatura cu cercetarea directa a unor zone economice, Caiet de Cercetari monografice, Institutul de Cercetari Economice, Sectia de cercetari monografice, Bucureti, 1958; clxxx Op.cit.pp.3-5 clxxxi �“Daca aceasta a fost pozitia teoretica a scoalei lui Dimitrie Gusti, foarte pe scurt redata, cred ca este necesar sa ne oprim si asupra problemelor de metoda, pentru ca in lucrarile unor tovarasi care au vorbit la Consfatuire se facea o demarcatie in felul urmator: teoria lui Gusti este gresita, pozitia ideologica a lui Gusti si a


265

elevilor sai este o pozitie voluntarista, reactionara, dar metoda este o meteoda pozitiva, este o metoda utila�” (Op.cit.,pp4-5) clxxxii Ibidem, Op.cit., p.6. clxxxiii Mai tarziu cand isi evalua retrospectiv activitata din cadrul scolii gustiene, Miron Constantinescu scria: �“Scola sociologica de la Bucuresti nu a fost o scoala unitara: inlauntrul acesteia au actionat numeroase tendinte contradictorii; s-a desfasurat o lupta intre stanga si dreapta din interiorul acestei scoli. Aceasta lupta s-a intensificat necontenit, ajungand in anii 1937-1939 la o ciocnire fatisa si publica intre curente, stinga obtinand preponderenta calitativa si cantitativa�” (Miron Constantinescu, Cercetari sociologice, 1938-1939, Bucuresti, Edit.Academiei Republicii Socialiste Romana, 1971, p.209); clxxxiv Ne-am referi - printre altele - la dezbaterea publica asupra procesului urbanizarii in tara oastra si pe care el il considera ca avand o finalitate generala si deci va produce anularea ruralitatii. Eu am considerat acest proces ca avand o valoare limitata si - in consecinta - trebuind a-l delimita de altele, care aveau un caracter complementar si care rezulta din legitatile ireductive ale comunitatilor umane. De aceea, consideram ca, pentru mediul rural din tara noastra e necesar sa se vorbeasca de modernizarea lui si nu de urbanizarea lui (a se vedea Caietele laboratorului de Sociologie Universitatea Bucuresti, nr.12, 1973). clxxxv Vezi Miron constantinescu, Cercetari sociologice, 1938-1971, Bucuresti, Edit.Academiei R.S.R., 1971, p.V; clxxxvi In volumul de Cercetari sociologice, Moron Constantinescu nota: �“Profesorul Dimitrie Gusti si unii dintre colaboratorii sai apropiati au editat aceste lucrari intr-o perioada in care autorul - in urma activitatii sale politico comuniste - se afla in inchisorile Caransebes si Lugoj�”. Apoi, adauga: �“Am cuprins deci in acest volum, din perioada antebelica numai cercetarile directe de teren de la Oarja-Arges, Bogati-Dambovita, Sepreus si Corbesti din judetul Arad. Lucrarea despre Exodul rural a fost elaborata in 1939 pentru cel de al XIV-lea Congrs International de Sociologie. Congresul nu s-a putut tine din cauza izbucnirii razboiului mondial, iar studiul n-a putut fi prezentat si publicat atunci�” (Op., cit.). In ceea ce priveste studiul asupra procesului de saracire in Oarja, e de retinut ca el a fost publicat in revista �“Sociologie romaneasca�” nr.7-12,iulie-decembrie 1942 - si unde, incepand cu pagina 413, se prezentau cercetarile intreprinse in plasa Dambovnic si unde intalnim atat motivele pentru care s-au retinut pentru a fi investigate anume localitati din sudul judetului Arges, precum si compunerea numeroasei echipe de monografisti; clxxxvii A se vedea �“60 de sate romanesti�” - Cercetate de echipele studentesti in vara 1938 - Ancheta sociologica condusa de Anton Golopentia si de Dr. C.Georgescu,V - Contributii la tipologia satelor romanesti�”, Institutul de Stiinte Sociale al Romaniei, Bucuresti, 1942, pp.184-205, titlul studiului fiind: �“Bogati, un sat de negustori si de emigranti la oras din Dambovita�”; clxxxviii Studiul citat se afla in volumul al IV-lea din �“60 de sate romanesti�”, intre paginile 1-15; clxxxix A se vedea Sociologie romaneasca, nr. 7-12, 1942, pp. 429-433; cxc Op.cit., pp.458-464; cxci In finalul studiului sau, Nicolae M.Dunare noteaza: �“Suntem in masura, asa dar, sa afirmam, pe scurt, ca la desfasurarea procesului de imbogatire al proprietarilor rurali capitalisti au contribuit si contribuie,intr-o mai mica sau mai mare masura, dupa imprejurari, opt factori si anume: mostenirea si zestrea, elementul uman, negotul si cresterea vitelor, dijma, camata, industria si cumpatarea, impreuna cu hrana proasta�” (Op.cit., p.464); cxcii Redam chiar precizarile lui Nicolae Dunare, pentru a evita orice prezumtie de credit in legatura cu aprecierile de mai sus: �“Desigur ca nu trebuie sa uitam si unele cauze care mentin statu-quo-ul saracului, din chiar vina lui, ca de pilda: bautura si tutunul.Pana la urma ce e drept, s-ar putea explica, partial bine inteles, aceste scaderi ale saracului, pentru motive de ordin psihologic, asupra carora nu ne este permis sa insistam acum (Op.cit., p.462); cxciii Consemnand un singur aliniat, pe care-l consideram edificator pentru ideia de mai sus: �“Acela care este cel mai vestit in ce priveste camata, este Marin Miu. Bineinteles ca nu e singurul. Bani cu camata dau sau au dat toti, sau aproape toti, cei care fac parte din grupa denumita de noi �“proprietari rurali capitalisti�”. Marin Miu, dupa afirmatiile mai multor sateni,le-a dat bani cu imprumut si pe urma le-a luat pamantul si caselel. Dintre acestia, amintim pe Cristea Ilie, caruia i-a luat casa si un ha pamant; Ion Badea Alexianu,caruia i-a luat locul, cu casa cu tot, in suprafata de 4160m2. Primul a murit din necazul pricinuit; Al doilea a inebunit de jale si acum umbla in nestire prin sat, dand semne de vadita idiotenie. In sfarsit, mai amintim de o femeie pe care a lasat-o fara casa. (Op.cit.,p. 463) cxciv �“Conceptia sociologica dialectica materialista la care aderase autorul - scria in 1971 Miron Constantinescu - a ramas neschimbta de la primele cercetari, facute in anii de studentie si pana acum�” (Cercetari sociologice, p.V); cxcv Miron Constantinescu, Op.cit., pp.464-465; cxcvi �“Nu este locul aci - Noteaza Miron Constantinescu - sa analizam pe larg doctrina lui Dimitrie Gusti, pe care am considerat-o intotdeauna ca o conceptie idealista voluntarista, dar putem sa reamintim numai ca punctele


266

noastre de vedere sunt total diferit epornind chiar de la termenul de realitate sociala, pe care D.Gusti il considera ca o expresie a unei misterioase �“vointe sociale�” (Cercetari sociologice, p.VII) cxcvii Cuprinzand realitatea sociala in patru cadre (Cosmologic, biologic, psihologic, istoric) si patru manifestari (economica, spirituala, politica, juridica) conceptia lui D.Gusti nu reuseste sa reflecte realitatea nici sa formuleze criteriul dupa care se face distinctiunea. Diviziunea aceasta saraceste considerabil prezentarea, realitatii atat la �“cadre�”, cat si la �“maifestari�”. In acest fel, se ajunge sa se steraga, sa se anuleze diferentierile, cauzalitatea si rolul esential al factorului economic in dezvoltarea fenomenelor�”(Ibidem) Miron Constantinescu, In legatura cu cercetarea directa a unor zone economice, Caiet de Cercetari monografice, Institutul de Cercetari Economice, Sectia de cercetari monografice, Bucureti, 1958; cxcviii Cf.C.Murgescu, O culegere de cercetari monografice, in Caiet de cercetari monografice.Institutul de cercetari monografice, mai 1958, p.20; Op.cit.pp.3-5; cxcix Op.cit., p.19; �“Daca aceasta a fost pozitia teoretica a scoalei lui Dimitrie Gusti, foarte pe scurt redata, crd ca este necesar sa ne oprim si asupra probolemelor de metoda, pentru ca in lucrarile unor tovarasi care au vorbit la Consfatuire se facea o demarcatie in felul urmator: teoria lui Gusti era gresita, pozitia ideologica a lui Gusti si a elevilor sai este o pozitievoluntarista, reactionara, dar metoda este o metoda pozitiva, este o metoda utila�” (Op.cit., pp.4-5) cc In sensul celor mentionate, reputatul economist Costin Murgescu, nota: �“Pentru a face fata indatoririlor de raspundere ce-i reveneau in lumina hotararilor amintite (e vorba de Hotararea Consiliului de Ministri - n.ns.), institutul a infiintat in mai 1957 - o sectie speciala de cercetari monografice care a inceput de indata pregatirea campaniei din vara aceluiasi an.In iunie, 1957, a fost organizata o larga consfatuire avand drept tema: �“metoda monografiei satelor in RPR- �“Scopul consfatuirii era: a.De a face o analiza critica a traditiilor cercetarilor monografice din trecut, spre a elimina din munca ce avea sa inceapa, orice ramasita a conceptiilor idealiste si a metodelor imprgnate de aceste conceptii; b.de a aseza cercetarile monografice pe baze de neclintit a materialismului dialectic si istoric; c.De a valorifica experienta dobandita cu prilejul monografiilor de sate intocmite de Directia Centrala de Statistica in anii 1954-1956 si a gasi caile pentru perfectionarea continua a metodelor de lucru pe teren�” (Op.cit.,pp.19-20); cci Op.cit., Ibidem Op.cit., p.19; ccii Miron Constantinescu, In legatura cu cercetarea directa a unor zone economice, Caiet de Cercetari monografice, Institutul de Cercetari Economice, Sectia de cercetari monografice, Bucureti, 1958; cciii Op.cit.pp.3-5 cciv �“Daca aceasta a fost pozitia teoretica a scoalei lui Dimitrie Gusti, foarte pe scurt redata, cred ca este necesar sa ne oprim si asupra problemelor de metoda, pentru ca in lucrarile unor tovarasi care au vorbit la Consfatuire se facea o demarcatie in felul urmator: teoria lui Gusti este gresita, pozitia ideologica a lui Gusti si a elevilor sai este o pozitie voluntarista, reactionara, dar metoda este o meteoda pozitiva, este o metoda utila�” (Op.cit.,pp4-5) ccv Ibidem, Op.cit., p.6. ccvi Traian Herseni s-a nascut la 18 februarie 1907, in satul Iasi, judetul Brasov (in apropiere de Fagaras). Apartine unei vechi familii din Tara Oltului, antroponimul sau fiind legat de satul Harseni, localitate invecinata cu locul sau de nastere, in care tatal sau ocupa functia de notar. A terminat scoala primara in satul natal, iar liceul la „Negru Voda” din Fagaras (1916-1924). Urmeaza apoi cursurile Facultatii de Litere si Filosofie din Bucuresti, unde ii audiaza pe Nicolae Iorga, C. Radulescu-Motru, Vasile Parvan, Ovid Densusianu, Simion Mehedinti, Dimitrie Gusti, devenind elevul favorit al celui din urma. Beneficiaza de o bursa de specializare la Berlin intre 1929-1930, unde audiaza cursurile unor Alfred Vierkandt, R. Thurnwald, E. Spranger, W. Sombart. In 1934, obtine titlul de Doctor in Litere si Filosofie cu o lucrare intitulata Realitatea sociala. Incercare de ontologie regionala. Comisia examinatoare era compusa din profesorii D. Gusti si C. Radulescu-Motru (referenti), P. P. Negulescu si I. Radulescu-Pogoneanu (membri). Isi incepe activitatea in invatamant in 1929, ca profesor suplinitor intr-un liceu din Bucuresti. In 1932 este numit asistent la Catedra de Sociologie condusa de Dimitrie Gusti, iar in 1938 devine conferentiar pentru disciplina „sociologie rurala” in cadrul aceleasi catedre. Intre 1943-1945 a ocupat prin chemare Catedra de Sociologie nationala la Facultatea de Drept si Stiinte Administrative a Universitatii din Cluj, functionand in paralel si ca sef de sectie pentru sociologia sanitara la Institutul de Igiena din Cluj. Din punct de vedere politic, in anii '30-'40 a activat in Miscarea Legionara, detinand, dupa 1940, functii politice in stat (ministru secretar de stat). Din aceasta perioada (1937) dateaza lucrarile de propaganda Miscarea legionara si muncitorimea si Miscarea legionara si taranimea.


267

Intre 1952-1956, ca urmare a optiunilor sale politice, este detinut politic in inchisorile comuniste. Intre 1956-1958, si-a desfasurat activitatea la Centrul de Cercetari Antropologice. Din 1959 este numit sef de sectie la Institutul de Psihologie al Academiei RSR. Obtine si recunoasterea titlului de doctor docent. In 1973 este pensionat, iar la 17 iulie 1980 se sfarseste din viata. A desfasurat o prodigioasa activitate stiintifica concretizata in numeroase volume (29) si studii (550). A colaborat la importante ziare si reviste: „Sociologie romaneasca”, „Arhiva pentru stiinta si reforma sociala”, „Insemnari sociologice”, „Revista Fundatiilor Regale”, „Gand romanesc”,„Boabe de grau”, „Cuvantul” etc. ccvii Consistenta si dimensiunile pe care le-a capatat proiectul de istoric al sociologiei intreprins de Traian Herseni ne-au determinat sa-i consacram o sectiune aparte in studiul nostru. Discrepanta intre mostenirea herseniana pe aceasta directie si ceea ce si-a propus sa faca in perioada interbelica ne-au determinat sa asezam aceasta sectiune tot in biblioteca proiectelor neimplinite. ccviii Vezi pentru aceasta problema sectiunea „sociologia militans” din acest material. ccix „Ca om de stiinta, Traian Herseni se simtea in largul sau la toate nivelurile cercetarii: empiric, organizator, teoretic; a facut genealogii antropologice si a completat chestionare sociologice, a condus mari campanii de teren, a intreprins vaste sinteze sociologice. A fost, cu alte cuvinte, un om de stiinta total ” (Geana 1980). ccx Pentru aceasta chestiune vezi mai cu seama capitolul 4 al lucrarii, „Apriorism sociologic”. ccxi In perioada postbelica, Herseni a mai revenit o data asupra acestui subiect, dar mai degraba din considerente de ordin biografic. Evocand convocarea sa la Catedra din Cluj din 1943, scria: „In ceea ce priveste titulatura, ea a fost fixata de ministru singur (Ion Petrovici, n. n.), care a numit-o sociologie na]ionala pe modelul economiei nationale, istoriei nationale etc., dar cu indicatia precisa ca este vorba de sociologia Romaniei. Desi numit titular al acestei catedre, la inceputul anului 1943, n-am ajuns sa functionez efectiv din cauza razboiului, fiind eu insumi mobilizat. Dupa intoarcerea mea, am elaborat, de comun acord cu profesorul meu, D. Gusti, cu ministrul Instructiei si rectoratul Universitatii, un plan amanuntit al cursului si seminarului de sociologie nationala care n-a putut fi insa realizat si deci nici verificat, imbunatatit si definitivat” (Herseni 1971: 269). ccxii In referatul intocmit de D. Gusti cu ocazia sustinerii doctoratului de catre Traian Herseni apareau urmatoarele calificative: „Lucrarea dlui Traian Herseni despre «Realitatea sociala» ca si intreaga sa activitate de pana acum – la care, pe langa activitatea publicistica adaug si pe cea de asistent al Seminarului de Sociologie, de trei ani – se distinge prin insusiri exceptionale: de informatie bogata, logica stransa, gandire personala si atitudine vie si pozitiva fata de probleme, insusiri care fac din persoana d-sale pe unul din cei mai bine inzestrati si pregatiti ai genera]iei de astazi in domeniul atat de discutat al sociologiei. Pentru aceasta, sunt adanc convins ca in viitor dl Traian Herseni va imbogati literatura stiintifica si filosofica romaneasca cu opere de mare valoare” (Herseni, 1935: 3). Este cel putin stranie versiunea pe care incearca sa o acrediteze dupa 1989 Zigu Ornea, conform careia lui Herseni i-ar fi dat catedra... legionarii! Iata ce scria in 1995 in lucrarea Anii treizeci. Extrema dreapta romaneasca (Ed. Funda]iei Culturale Romane, Bucuresti, p. 188): „Situatia aceasta deplorabila (economica, n. n.) pe unii (...) i-a facut sa se indrepte spre legionari care promiteau aderentilor catedre universitare. Lui Herseni i-au si dat.”. Este inutil sa comentezi o asemenea enormitate. Cui face o asemenea afirmatie ii lipseste fie orice legatura cu sociologia fie orice doza de bun simt. Sau, poate, si una si alta. ccxiii Prima sectiune a acestei lucrari, de unde am preluat sintagma, se intituleaza chiar asa, „Biblioteca proiectelor esuate”. ccxiv O analiza revelatoare a mecanismelor de represiune si cenzura puse in miscare de ocupantul comunist o datoram profesorului Badescu, care a analizat procedeele de falsificare a sistemului gustian de „sociologie a na]iunii” si de „suprimare a paradigmei gustiene cu privire la analiza raportului dintre Natiune si Internationalele istorice” (Badescu 1995: XVIII-XXVIII). ccxv Este extrem de semnificativ ca nici o initiativa serioasa in legatura cu Traian Herseni nu a fost lansata dupa 1989 din direc]ia comunitatii sociologilor. Exista o Funda]ie Gusti, exista chiar un premiu Dimitrie Gusti, avem si un numar omagial consacrat de revista „Sociologie romaneasca” (nr. 5, 1992) lui H. H. Stahl, s-au conturat proiecte editoriale, dar Traian Herseni a ramas intr-o condamnabila uitare. ccxvi Nu e vorba aici de a forta redeschiderea unor dosare de mult clasate ori de rediscutarea unor ierarhii de mult stabilite la nivel mondial. Ar fi inutil. Ceea ce credem important cand semnalam aceste aspecte este, in primul rand, nevoia de a in]elege configuratia spirituala a sociologiei interbelice romanesti, aceasta fiind unica garantie ca vom sesiza la adevarata proportie fractura teribila generata de ocupatia comunista prin impunerea fortata a marxismului la rang de doctrina


268

oficiala si, in ultima instanta, vom intelege inapetenta sau lipsa de creativitate, pe filon marxist, a sociologiei postbelice romanesti. A semnala orientarile nemarxiste din sociologia romaneasca inseamna a pune bazele acestor explica]ii. ccxvii Abordari functionaliste va promova si in lucrarea din 1941. Dar, asa cum intre teza de doctorat din 1935 si Sociologia pastorala nu exista rupturi, cum vom incerca sa demonstram mai jos, si functionalismul promovat atunci isi trage fundamentele tot din aceasta lucrare. ccxviii Nicolae Petrescu si-a publicat lucrarea despre Hobbes doi ani mai tarziu (Thomas Hobbes. Via]a si opera, Bucuresti, Societatea Romana de filosofie, 1939). ccxix Iata clasificarea pe care o face in acest studiu: I. Curente individualiste: 1. Mecanicismul; 2. Contractualismul; 3. Psihologismul; 4. Relationismul; II. Curente integraliste: 1. Naturalismul; 2. Istoricismul; 3. Sociologismul; 4. Universalismul; III. Dincolo sau dincoace de individualism si integralism: 1. Noologismul; 2. Fenomenologia. ccxx Nota personala a lui Herseni in cadrul Scolii, mai nuantat teoretica, transpare insa mai cu seama comparata cu viziunea tehnicista, empirista pe alocuri, promovata de colegul sau H. H. Stahl. Sunt sugestive comentariile pe care Herseni le face in legatura cu polemica dintre Stahl si Blaga pe tema satului romanesc. H. Stahl publicase in „Sociologie romaneasca” (1937-1938) un material critic fata de conceptiile lui Blaga in aceasta chestiune, considerate metafizice, abstracte si aproape irelevante intr-o asemenea discutie. Herseni se detaseaza de o asemenea viziune radicala caci „Lucian Blaga e un ganditor prea adanc si de mare creatie spirituala ca sa poata fi negat cu desavarsire”. Despre comentariile lui Stahl isi exprima rezervele critice: „nedrept cu Blaga”, „interpretari gresite”, „elemente mai putin indreptatite” sunt cateva calificative. Concluzia este urmatoarea: „Critica lui H. H. Stahl, interesanta fara indoiala, nu ni se pare, in conditiile acestea pe deplin justificata” (Herseni 1940a: 280-282). ccxxi Herseni nu ezita sa-si marturiseasca filiatia: „Unul dintre primii nostri etnografi, Dimitrie Cantemir, isi dadea perfect seama de vechimea si originea pagana a obiceiurilor noastre, peste care s-au suprapus, fara sa le desfiinteze, cele crestine: «Nu se poate dovedi cu nici un fel de marturii limpezi... cam in ce vreme a incetat in Moldova eresul paganesc si s-a primit legea cea crestineasca»” (Herseni 1977: 68). ccxxii In 1936, tipareste lucrarea L’organisation pastorale en Roumanie (Herseni 1936a), care fusese comunicarea sa la Congresul International de Sociologie de la Bruxelles din 1935. Lucrarea, scria Gusti, s-a bucurat de un mare succes, ea contribuind la alegerea lui Herseni ca membru in Biroul Institutului Internatioal de Sociologie (Gusti 1936). ccxxiii A se vedea lucrarea Viata pastoreasca in poezia noastra populara, Ed. Casei Scoalelor, Bucuresti, MCMXXII, 2 vol., in care Densusianu scrie: „Noi, romanii, suntem un neam de pastori". ccxxiv Nu credem ca gresim afirmand ca, in aceasta sectiune, partea cea mai insurgenta fata de teoria marxista oficializata dupa 1944, se afla elementele ce au facut sa troneze pe coperta volumului eticheta „interzis”. ccxxv „Statul de clasa nu este decat o degenerare a statului adevarat. Statul nu poate apartine vreunei clase, nici burghezimii nici taranimii nici proletariatului. Cand totusi vreuna acapareaza statul in favoarea ei, cum au facut burgheziile in atatea din statele democratice sau proletariatul in Rusia Sovietica, urmarile nu pot fi decat dezastruoase. Statul valoreaza atat cat slujeste neamul si cat neamul se inalta prin el. De aici i se trage autoritatea, de aici ii izvorasc drepturile superioare fata de toti indivizii care il compun si fata de toate clasele sociale si categoriile de oameni.” (Herseni 1941: 215) ccxxvi „Se pune in special problema, desigur, extrem de pasionata, a unui studiu comparativ al literaturii americane precolumbiene cu literaturile celorlalte continente, pentru a se stabili fazele si modurile lor de dezvoltare. Cum o influenta directa este foarte putin probabila, se poate presupune ca asemanarile eventuale mai importante, inexplicabile prin hazard, ar indica existenta unor «legitati» istorico-literare, a unui autodinamism evolutiv independent de contacte, difuziuni, imprumuturi. (...) In spatele nenumaratelor forme socio-culturale pe care le ia literatura sub determinismul imprejurarilor istorice, exista un «strat» stabil, constant, reprezentat de specie, care deci nu se va schimba decat odata cu ea. Ceea ce merita sa fie retinut este faptul ca fara acest «strat» de baza, literatura nu ar fi fost posibila.” (Herseni 1976: 299) ccxxvii Poate ca o analiza subtextuala, de genul „lecturilor simptomatologice” propuse de Louis Althusser si grupul sau, s-ar dovedi benefica in acest sens, dar, repetam, nu aceasta este miza acestei sectiuni.

scoala sociologica bucuresti

Documents