Scoala “Ioan Grigorescu” din Ploiesti

“Învata” sa se prezinte!

Într-un colţ de Ploieşti,

printre casele bătrâneşti

albite de timp şi vile

construite recent, pe o

stradă cu un nume

parcă

anume ales,

strada Izvoare,

se înalţă o

şcoală...

Este considerată şcoală de cartier, dar nu e o şcoală oarecare, ci

şcoala care în prezent poartă cu onoare şi

responsabilitate numele unui fost elev în clasele

primare

~ IOAN GRIGORESCU ~ cunoscut scriitor, cineast, om de

televiziune, realizator al serialului “Spectacolul

lumii”.

Despre începuturi... Ioan Grigorescu scria în

Afirm: “: ...Era şi o şcoală, dacă putea fi numită aşa căsoaia aceea de pe fundătura a III-a Izvoare, în care toate clasele îngrămădite într-o singură cameră învăţau carte de la un profesor inimos cu plămânii şubreziţi, cu creierul astenizat de griji şi de nesomn, dar mai ales de nerodnicia demersurilor neîntrerupte pe care le făcea pe la mai marii oraşului pentru a-şi smulge şcoala din promiscuitatea moştenită. În coşmelia cu numai două încăperi învăţau de-a valma, mici şi mari, fete şi băieţi, aproape toţi copiii din mahalaua Sfântul Dumitru. Clasa I, câte cinci într-o bancă, alături de cei din clasa a IV-a sau dintr-a III-a......

Două ferestre, un godin, un planisfer, animalele pădurii, un vultur împăiat cu penele mâncate de molii, în colţul dinspre răsărit icoana cu Sfântul Dumitru, patronul mahalalei, iar în faţa ei, portretul înzorzonat cu fireturi şi insigne al regelui...

„Şcoala” fusese dotată de un negustor cu multă stare şi cu un strop de inimă, sperând să cumpere cu coşmelia dărăpănată voturile mahalalei urgisite la nişte alegeri de prin 1936.”

Astazi... Şcoala,în haina ei cea

nouă, pulsează în ritmuri moderne pentru a şlefui alte şi alte generaţii pregătite pentru timpurile ce vor veni.

Situată în cartierul denumit când Tarcău, când Sf.Dumitru, pe locurile unde pe vremuri Mihai Viteazul şi-a aşezat tabăra, Şcoala “Ioan Grigorescu” din Ploieşti adună pe băncile sale copii din cartierele Mihai Bravu şi Dorobanţul, copii care nu mai migrează spre şcolile din centru, decât cu mici excepţii: sunt cei cu oarece ifose şi mai puţin cunoscători ai ofertei educaţionale a şcolii.

Sloganul şcolii “Cunoaşterea înseamnă putere” are o semnificaţie specială pentru dascălii şi

elevii şcolii.

Numai cunoscându-ne pe noi putem să ne

cunoaştem elevii şi să-i modelăm şi numai

cunoscând elevii putem să ne înţelegem adevărata

noastră valoare prin ceea ce devin ei.

Sa ne cunoastem deci...

De cum păşeşti

pe porţile masive de

fier forjat pătrunzi

pe o alee lungă,

presărată pe partea

dreaptă cu flori şi

arbuşti.

De o parte şi de

alta a şcolii, curtea

şi baza sportivă sunt

pregătite pentru a

face cât mai plăcute

orele în aer liber şi

pauzele elevilor.

Şcoala este construită pe trei nivele: parter, etajul I şi etajul II.

La parter, în dreapta şi în stânga intrării profesorilor, se află secretariatul şi cabinetul directorului, mobilate cu strictul necesar, decent, fără a excela prin lux.

Urmează apoi 3 săli de clasă şi cabinetul de geografie, cancelaria, biblioteca, sala de sport, vestiarul.

La etajul I se află cabinetul de religie, cabinetul învăţătorilor, laboratorul de informatică, laboratorul de biologie prevăzut cu o anexă, cabinetul de muzică şi cabinetul de limba engleză, precum şi o încăpere pentru manuale.

La etajul II se găsesc 3 săli de clasă, cabinetele de matematică, limba franceză, limba engleză şi limba română. Tot aici se găsesc şi cabinetul de consiliere şi cabinetul medical.

Biblioteca şcolii cuprinde un număr de 9000 cărţi, periodice, discuri, CD-uri şi casete video. În dotarea bibliotecii se află un xerox performant la care sunt multiplicate zilnic materiale cu caracter didactic, un televizor cu video unde elevii pot viziona filmele realizate după operele marilor clasici studiaţi la clasă, o cameră de filmat care a imortalizat pe peliculă aspecte de la concursurile şi festivităţile desfăşurate în şcoală.

În cadrul

bibliotecii este redactată şi editată revista şcolii “Izvoare de lumină”.

Revista cuprinde între paginile sale subiecte de un real interes pentru elevi, subiecte referitoare la:

- Evenimente

- Viaţa de şcolar

- Mituri, tradiţii şi obiceiuri

- S.O.S. – natura!

- File de istorie

- Mult e dulce şi frumoasă...

- Clubul isteţilor

- Tinere talente

- Divertisment

- Pagina celor mici

Şi holurile şcolii au prins viaţă. Panouri, tablouri cu scriitori, oameni de ştiinţă, domnitori, expoziţii cu lucrări ale elevilor şi chiar o frescă cu subiect istoric realizată de un profesor talentat împreună cu elevii săi împrăştie lumină şi culoare şi-ţi trezeşte curiozitatea.

Printre acestea, la

loc de cinste, se află

panoul “Pe

coordonatele afirmării”

cu diplomele elevilor

obţinute la concursuri şi

olimpiade şi vitrina ce

adăposteşte distincţiile,

medaliile şi cupele celor

mai talentaţi elevi ai

şcolii la activităţile

sportive.

Cea mai de pret comoara a scolii ~ copiii ~

Deşi cei mai mulţi

provin din familii cu

posibilităţi materiale

reduse, copiii din

cartierele Mihai Bravu şi

Dorobanţul se adună la

Şcoala din Izvoare cu

speranţa că vor depăşi

problemele cu care se

confruntă familiile lor.

Pentru ei, singurul

sprijin este şcoala. De

cele mai multe ori

găsesc aici înţelegerea

şi dragostea pe care

nu le-o poate oferi

familia.

Ca semn distinctiv, elevii

Şcolii “Ioan Grigorescu”

poartă uniformă şi

ecuson.

În şcoală există o preocupare specială pentru procesul didactic: lecţii bine pregătite de cadrele didactice şi desfăşurate în cabinete, folosirea celor mai eficiente şi moderne mijloace de predare, activităţi transdisciplinare, activităţi extracurriculare deosebite, participarea la programe educative.

Profesorii îi apreciază în mod deosebit pe elevii interesaţi de propria formare şi îndrăzneţi, fără a fi obraznici, iar cei mai mulţi elevi îi preferă pe profesorii care îşi fac timp şi pentru problemele lor de suflet.

În general sinceri şi corecţi, elevii sancţionează imediat ieşirile din “normal” ale dascălilor lor. Astfel, mai mulţi elevi au adus la un moment dat la cunoştinţă fostei lor învăţătoare faptul că profesorul de matematică al casei le cerea la oră “să povestească lecţia”, altfel luau 2 sau cel care greşea o formulă matematică ridica mâinile în sus, iar colegii erau puşi să îi dea bobârnace peste coaste. Informat fiind directorul şcolii, “problema” s-a rezolvat cu delicateţe.

Momentele festive sunt pregătite cu multă grijă.

- primirea “bobocilor” în clasa I;

- predarea ştafetei de către elevii clasei a VIII-a colegilor mai mici din clasa a IV-a; - premierea elevilor cu rezultate deosebite;

- sărbătorirea zilelor de naştere; - sărbătorirea Zilei Copilului; - sosirea lui Moş Crăciun.

An de an, elevii şcolii participă la concursuri, olimpiade şi acţiuni judeţene şi naţionale de unde s-au întors cu numeroase premii şi menţiuni:

- premiul I la “Sanitarii pricepuţi” la faza judeţeană;

- premii la olimpiadele de limba română, matematică, biologie, istorie;

- locul I la Concursul Naţional de Pictură şi Colaj de la Călăraşi;

- premiile I, II, III la Concursul “Cuvânt şi culoare”; - premii la Concursul Literar “Reporter în lumea cuvintelor” la toate cele trei ediţii;

- premii şi menţiuni la concursurile sportive; - Diplome de merit la Festivalul Mărţişorului în anii 2005, 2006, 2007;

Şcoala “Ioan

Grigorescu” a obţinut în

anul 2005 locul I pe judeţ

pentru “Cea mai curată

şcoală”.

Eroii scolii Cu diferite ocazii, aceştia sunt

prezentaţi ca modele elevilor noştri.

Dintre aceştia, un loc special îl ocupă maestrul Ioan Grigorescu, fost elev al primelor generaţii din şcoală, mentorul spiritual al şcolii din 2003. El este alături de cadrele şi copiii şcolii la fiecare început şi sfârşit de an şcolar, dar şi cu prilejul Zilei Şcolii sărbătorită totdeauna pe 20 Octombrie pentru a marca şi ziua de naştere a maestrului, la Concursul Judeţean “Reporter în lumea cuvintelor” – concurs organizat de şcoala noastră şi care s-a desfăşurat până acum în trei etape, precum şi la acţiunile Cercului Pedagogic desfăşurate în şcoală.

Leonard Doroftei a fost între anii 1977-1985 elev al şcolii ce se numea pe atunci Şcoala 17 Ploieşti. Deşi nu a acordat prea mare atenţie matematicii şi limbii române, nu a uitat de unde a plecat şi, în 2002, după câştigarea titlului mondial, s-a întors pentru a prezenta faimoasa sa centură în cancelaria în care în acele vremuri s-a vorbit de el şi nu totdeauna în cuvinte de laudă.

Dar s-a întors ... şi a fost întâmpinat de întreaga suflare a şcolii ca un rege.

Asemenea lui Leonard Doroftei, în şcoală s-au întors mulţi alţi foşti elevi. Unii pentru a mulţumi dascălilor care le-au marcat destinul, alţii ca învăţători, profesori, pentru a contribui la educarea noilor generaţii (inst. Rodica Constantinescu prof.religie Călin Cătălina, prof. informatică Gavriloiu Mihaela), iar alţii pentru a-şi aduce proprii copii spre a fi educaţi de foştii lor învăţători şi profesori pentru care au păstrat vie în minte amintirea anilor de şcoală.

Oamenii din spatele

catedrei... Cei care contribuie la buna

funcţionare a Şcolii “Ioan Grigorescu” din Ploieşti, în mare parte, sunt oameni care au crescut odată cu şcoala. Cei mai mulţi s-au statornicit aici de o viaţă.

Toţi cei opt învăţători au gradul didactic I şi o vechime în şcoală de 15-20 sau chiar de peste 30 de ani, în timp ce echipa de profesori este vizibil întinerită datorită ieşirilor la pensie sau unor transferuri recente.

Dascălii şcolii sunt permanent în mijlocul elevilor pe care îi supraveghează pe timpul pauzelor, dar şi în timpul activităţilor extracurriculare (excursii, vizite, spectacole).

Fiecare cadru didactic are în vedere respectarea regulamentului de ordine interioară care se află la loc vizibil în fiecare sală de clasă şi cabinet, regulament ce este prelucrat cu elevii, dar adus şi la cunoştinţă părinţilor.

Evenimentele,

comunicările

importante sunt

întotdeauna afişate la

Avizierul din holul

cancelariei pentru

profesori, la Avizierul

de la intrarea elevilor

pentru elevi şi la

Avizierul de la poarta

şcolii pentru părinţi.

De reactualizarea

informaţiilor se ocupă,

alături de directorul

şcolii, secretarul,

membrii din Comisiile

pentru imagine

vizuală, responsabilii

cu planificarea

serviciului pe şcoală,

responsabilii

comisiilor metodice.

Colectivul de cadre didactice nu a trecut niciodata prin conflicte majore, este bine sudat şi relaţiile colegiale funcţionează în orice împrejurare, fie că este vorba de:

- întâlniri profesionale (cercuri, comisii, şedinţe etc.);

- sărbătorirea zilelor de naştere sau onomastice;

- căsătoria unui coleg sau aducerea pe lume a unui copil;

- sărbătorirea zilei de 8 Martie;

- un colind în jurul bradului de iarnă;

- pensionarea unui coleg; - sau primirea în şcoală a unui nou coleg.

La toate aceste evenimente se implică majoritatea colegilor, încercând să aducă un strop de bucurie în viaţa celui aflat în mijlocul atenţiei.

Relaţiile cu cei

plecaţi din unitate nu se

rup definitiv. O parte

dintre pensionari se

reîntorc pentru supliniri

ocazionale sau pentru a

participa la diferite

evenimente importante

din viaţa şcolii.

Revederea este

totdeauna cordială,

plăcută.

Oficialităţile

(primăria, inspectoratul

şcolar, cei care au

vizitat şcoala) au

rămas plăcut surprinse

de aspectul actual al

şcolii şi de modul în

care sunt administrate

resursele materiale şi

umane şi au acordat

ajutor pentru bunul

mers al şcolii.

Picanterii Munca cu omul, dar mai

ales munca într-un cartier care se sprijină de malul Dâmbului nu este lipsită de incidente care, chiar dacă sunt minore, îi afectează pe cei care le trăiesc.

Cu ani în urmă, o colegă învăţătoare a fost mai puţin inspirată când, după zile în şir în care un elev îi tot spunea că şi-a uitat caietul de teme acasă, l-a trimis după el. Copilul a dispărut fără urmă. L-a găsit după o săptămână prin nordul Moldovei la nişte rude.

După zile şi nopţi nedormite, după un drum până în nordul Moldovei făcut pe propria-i cheltuială, şi-a jurat că nu va mai trimite niciodată un copil acasă în timpul orelor de curs. A avut şansa că era bună prietenă cu directoarea şcolii din vremea aceea şi nu a fost făcut public cazul.

O altă colegă a avut surpriza neplăcută să fie chemată în cabinetul directorului unde a aflat de la poliţistul prezent că mama unui elev îi făcuse reclamaţie scrisă la I.S.J.Prahova, acuzând-o că nu a vrut să îi răspundă la telefon.

Învăţătoarea, care în după-amiaza respectivă fusese la medic, avusese telefonul închis. A depăşit însă destul de greu momentul.

La câteva zile, mama elevului a venit la şcoală cu un buchet mare de flori, i-a sărutat mâna învăţătoarei cerându-şi iertare.

Astfel ...

Despre o şcoală

se pot spune multe, iar

despre oamenii ei se

pot scrie cărţi întregi

fără a avea pretenţia

că s-a surprins totul.

Despre şcoala

noastră putem spune

că, pentru noi,

Spectacolul lumii s-a

oprit pentru o clipă şi în

Şcoala “Ioan

Grigorescu”, iar

aplauzele pentru actori

vor fi pe măsura valorii

acestui spectacol.