revistã editatã de asociaþia culturalã „agatha grigorescu ... filecaappooddooppeerree addiinn...

FFFFeeeerrrreeeeaaaasssstttt rrrraaaa

Revistã editatã deAsociaþia Culturalã

„Agatha Grigorescu Bacovia“Nr. 40

Iunie 2008

Director: EEmmiill PPrrooººccaann

CCCCaaaappppooooddddooooppppeeeerrrreeee dddd iiii nnnn PPPPaaaannnnoooorrrraaaammmmaaaa ppppooooeeeezzzz iiii eeee iiii uuuunnnn iiii vvvveeeerrrrssssaaaa llll eeee ccccoooonnnntttteeeemmmmppppoooorrrraaaannnneeee((((EEEEdddd iiii ttttuuuurrrraaaa „„„„AAAAllll bbbbaaaa tttt rrrroooossss““““ -- 1111999977772222))))

MMaannuueell BBaannddeeiirraa ((BBrraazziilliiaa))

Mooment întrr-oo ccafeneaCând a trecut înmormântareaOamenii ce se aflau în cafeneaªi-au scos cu gesturi maºinale pãlãriileDistraþi salutându-l pe mortErau cu toþii întorºi cãtre viaþãAbsorbiþi de viaþã încrezãtori în viaþãªi totuºi unul dintre ei se descoperi încet,

cu un gest largPrivind îndelung spre sicriuEl ºtia cã viaþa-i un zbucium feroce ºi fãrã scopCã viaþa e o trãdareEl saluta materia care treceEliberatã pe totdeauna de sufletul stins.

IIoonn BBaarrbbuu ((RRoommâânniiaa))

Timbrru

Cimpoiul veºted luncii, sau fluierul în drumDurerea divizatã o sunã-ncet, mai tare…Dar piatra-n rugãciune, a humei despuiareªi unda logoditã sub cer, vor spune - cum?

Ar trebui un cântec încãpãtor, precumFoºnirea mãtãsoasã a mãrilor cu sare;Ori lauda grãdinii de îngeri, când rãsareDin coasta bãrbãteascã al Evei trunchi de fum.

SSeerrgghheeii EEsseenniinn ((RRuussiiaa))

SStepã-nnzãpezitã

Stepã-nzãpezitã, lunã albã, stele - Þara se-nfãºoarã în linþoiuri grele.Plâng mesteceni palizi prin pãduri mereu.Cine-i mortul? Oare n-am murit chiar eu?

CCoorrrraaddoo GGoovvoonnii ((IIttaalliiaa))

Mi-ee doorr sã plâng…

Mi-e dor sã plâng ºi totuºi nu pot plânge.de s-ar descrie iar sicriul tragical tãu, n-aº plânge nici atunci: mânianouã - s-ar adãuga vechii mânii;dar spasmul inimii ºi nodul în gâtlejn-a izbuti nici sã-l înghit ºi nici sã-l spulber.N-aº plânge nici de suferinþe crude sau bucurii sublime: de-ar venisã-mi cânte-n palmã o privighetoarecu neaua sau cu gheaþa, de-aº vedeaminunea unei roze înflorindpe lujer când ating cu mâna spinul;ori într-o clipã bobul dând flori ºi roadeºi iarãºi întorcându-se-n sãmânþã.Dacã din sacra ta eternitate o, dragul meu, mã poþi vedea schimbatîn automat inert, strãin, mecanic,fã-mã sã plâng, ai milã, sã pot plânge.

LLaannggssttoonn HHuugghheess ((SS..UU..AA..))

Am ccunoosccut fluvii

Am cunoscut fluvii bãtrâne ca lumea ºi chiar mai bãtrâneca valul de sânge din arterele oamenilor.Sufletul meu a devenit adânc ca fluviile.M-am scãldat în Eufrat pe vremea când zorile erau încã tinere. Mi-am fãcut o colibã pe Congo ºi el mi-a legãnat somnul.Am contemplat Nilul ºi-am zidit piramide deasupra lui.Am ascultat cum cânta Missisippi când Abraham Lincoln cobora cãtre New Orleans,ºi-am vãzut sânul lui noroios, aurit în amurg.Am cunoscut fluvii. Fluvii întunecate, bãtrâne.

Sufletul meu a devenit adânc ca fluviile.

(Continuare în pag. 2)

REMEMBERDacã un destin nedrept nu l-ar fi rãpit dintre noi, marele scriitor ar fi

împlinit, în aceastã lunã, 83 de ani; o vârstã de Premiul Nobel, un premiu pe careliteratura românã îl pierde mereu la „masa verde“.

Iatã cum îl caracteriza, în 1977, Paaul Emmaanuel: „Marea operã a lui Ana-tol E. Baconsky - poezie, eseu, prozã, tãlmãciri din lirica universalã, teatru, uleiuri,acuarele, laviuri reclamã portretul fizic al unui personaj legendar din genealogiaacelui «uomo universale», specie din ce în ce mai rarã, azi, dacã nu dispãrutã în spa-þiul renascentist.“

Ne vom opri, în aceastã evocare, la monumentala lui Panoramã a poezieiuniversale contemporane, o sintezã ce fixeazã puncte de reper esenþiale pentruorice iubitor de literaturã. În legãturã cu nemeritatul con de umbrã, în care a intratopera lui A.E. Baconsky, daþi-ne voie sã citãm fraza de sfârºit a vieþii sale: „Adu-þiaminte de cei ce-i îngroapã pe atâþia alþii sfârºind prin a fi ei îngropaþi ºi învaþã sãdispreþuieºti moartea“

La 16 iunie 1925 s-aa nãscut Anatol E. Baconsky

FFiillãã ddee ccaalleennddaarr

IuniePrima lunã de varã! Cãrãrile din munþi ºi livezi-

le cu cireºe îºi aºteaptã jertfa de zâmbet ºi paºii!Cuminþenia aºteptãrilor din noi dã semne de iritare ºinesupunere.

Chemarea de verde e pretutindeni!Þãranii, atâþi câþi mai sunt, îºi bulucesc amintiri

despre pãmânt ºi ciocârlii în þipãtul dimineþilor cu cân-tat de cocoºi.

Floarea de tei ne strigã cu miros de liniºtealbastrã, dor de desculþ ºi Eminescu.

Un copac dintr-o pãdure încã netãiatã îºiîndeamnã frunzele sã priveascã numai spre cer.

Un muºuroi de furnici ne învaþã rostul dumne-zeiesc al lumii! Oare cum s-o mai fi definind acumtranshumanþa?

A sosit vacanþa mare cu larma libertãþii absolu-te, dar ºi cu bac ºi examene de admitere; lipitorii (deafiºe) au intrat ºi ei în vacanþã; spre deosebire de vân-tul de la F.N.I., care a îmbogãþit „localnicii“ din Deltã,proprietari de terenuri.

S-a deschis sezonul estival, sperãm cu preþuricare sã renunþe la ideea de falimentare a turismuluiromânesc; suntem prezenþi la Campionatul Europeande Fotbal ºi cu zâmbetul sfidãtor ºi inocent al lui Nico-liþã; record în producþia de promisiuni deºarte ºi totuºiavem primari ºi consilieri noi la vremuri vechi; brânzade Sibiu se va face în fabrici de inox, fãrã mâini deþãran... ºi va avea gust european; Gradina Zoologicã dinBucureºti se va desfiinþa, iar televiziunile româneºti nearatã aceleaºi acccidente, violuri, talk-show-uri sexy.

Tatãl meu are 95 de ani. În tinereþea lui a fost3 ani în armatã, 3 ani în rãzboi, 6 ani prizonier în Sibe-ria, dar niciodatã la mare sau într-o staþiune...

Sã nu disperãm: pãmântul ºi cerul pot fi caatunci când zâmbetul nu se improviza.

Se poate!Sã ne bucurãm, de toate câte mai sunt!Sã nu uitãm cã existãm, trãind printre zile ºi

anotimpuri. Sã nu uitãm cã în jurul nostru, pânã hãt depar-

te, se plimbã un vis regãsit în frumuseþea acestei luni cuobraji de cireºe ºi zâmbet de copil... speranþe, cãutãri,aºteptãri!

1

RRRReeeevvvv iiii ssss tttt ãããã ddddeeee ccccuuuu llll ttttuuuurrrrãããã

EEmmii ll PPRROOªªCCAANN LUCEAFĂRUL - 50Fãcând un fel de bilanþ sentimental al

revistei care a fost, pentru generaþiile mai vechi,cel puþin, o insulã de spiritualitate într-un oceande seninãtãþi „proletare“ ºi cu regretul de a nu fiputut participa la evenimentul care a avut locmarþi, 27 mai 2008, la Casa Vernescu, credem,totuºi, cã „dracul trecutului“ nu e chiar aºa denegru. Cea mai sincerã ºi pertinentã analizã, dinacest punct de vedere, a fãcut-o DDaann CCrriisstteeaa,directorul LLuucceeaaffããrruulluuii. Domnia sa spunea:

„Am împlinit 30 de ani chiar în anul încare am venit la LLuucceeaaffããrruull, în 1972 ºi, dupã atâ-tea lucruri prin care am trecut, nu mi-aº fi imagi-nat niciodatã cã o sã ajung sã conduc aceastãrevistã. Trebuie sã vã spun cã am niºte sentimen-te amestecate, pentru cã, alãturi de momentelebune, foarte frumoase, legate de tinereþea noas-trã, au fost ºi momente neplãcute. N-o sã uit cãîn 84 am plecat de la Luceafãrul, demis fiind, apoiam fost exclus ºi din Uniune º.a. Sentimentelemele sunt amestecate ºi pentru cã istoria dinultimii ani ai acestei reviste a contribuit zdrobi-tor de mult, la împãrþirea lumii scriitoriceºti. Alãsat o falie adâncã."

Ar fi însã o prostie, însã, sã ignorãm tre-cutul, uitându-i pe IIoonn AAlleexxaannddrruu, NNiicchhiittaa SSttãã-nneessccuu, IIoonn GGhheeoorrgghhee, GGhheeoorrgghhee PPiittuuþþ, FFããnnuuººNNeeaagguu, SSâânnzziiaannaa PPoopp, AAnnaa BBllaannddiiaannaa, DD..RR.. PPooppeess-ccuu, FFããnnuuºº NNeeaagguu, IIlleeaannaa MMããllããnncciiooiiuu, CCoonnssttaannþþaaBBuuzzeea, AAddrriiaann PPããuunneessccuu, ªªtteeffaann AAuugguussttiinn DDooiinnaaºº(ordinea numelor este, evident, aleatorie) ºi atâ-þia alþii, sãrbãtoriþi acum cu modestie ºi decenþã.

O temã pusã „pe tapet“, în timpul eveni-mentului, a fost dacã LLuucceeaaffããrruull trebuie sã-ºi asu-me rolul de revistã a tinerilor. Gabriel Chifu, deexemplu, nota - ºi pânã la un punct îi dãm drep-tate: „Am ieºit din zona colectivismelor de totfelul, a uniformelor ºi uniformizãrii“, Luceafãrultrebuie „sã fie ceea ce devine“.

Actuala echipã editorialã, dupã pãrereanoastrã, chiar asta urmãreºte: sã facã o revistãnu neapãrat a tinerilor, ci a spiritului tânãr: Suntconvins cã tot la fel gândea ºi Octavian Goga, în1902 când se lansa prima serie a revistei LLuucceeaa-ffããrruull, la Budapesta, scriind:

„Eram cam 30 de studenþi români acolo,pe malul Dunãrii. (...) La un moment dat ne-amgândit sã facem o revistã a noastrã, a eminescie-nilor de atunci, de la Budapesta. Crezul nostruliterar se vede din însuºi titlul revistei:

LLUUCCEEAAFFÃÃRRUULL“

(urmare de pe coperta 2)

JJoorrggee CCaarrrreerraa AAnnddrraaddee((EEccuuaaddoorr))

Fiesta de SSan Pedrroo

Alezan, Alezan.Dupã cina violetãgoanã-ntinsã spre cãtunulcu sombreros de pai al colinei.

Cãlãreþul poartã-n aripile haineiun rulou de vânt.

Prin cârciumi din margini de drum afiºele se clatinã de strigãte.

Vântul-tobã rãpãind în auz.Copacii dealurilor gonesc

în ºiruri.

Cu un lasso de ger, un urlet prinde grumazul tãcerii.

Cu pieptenu-i de raze întâia casã a satului apare.

Venirã peonii din Santa Priscacu mantiile de culoarea prunei:îmbãtaþi cu focuri de artificiiiatã-i îngrãmãdindu-se la porþi.

Roata þipãtoare! Roata de lumini! Roata!

Moare ciuruitã de petarde noaptea cu ochi de rachiu.

FFeeddeerriiccoo GGaarrcciiaa LLoorrccaa((SSppaanniiaa))

Malagueña

Moartea intrã ºi iesedin tavernã.

Caii negri trecºi lume deocheatãpe drumurile adânci ale ghitarei.

ªi e-un miros de sare ºi de sânge de femelãîn tiparoasa-ncinsã a mãrii.

Moarte intrã ºi iese,iese ºi intrãmoartea din tavernã.

IIllllyyééss GGyyuullaa ((UUnnggaarriiaa))

Zi dupã zi

Zi dupã zi mã duc sã-mi vãd livada…

O, câtã bucurie, sã descoperiPrintre frunziºul pustiit ºi galbenUn ultim fruct care nu vrea

sã moarã!În el învie amintirea verii.Stau rãsucite frunzele de aur,Cerul albastru cade peste zare,Prin palidul Eden trec singuraticCa un Adam - ºi lipsa ta mã doare.

UUuunnoo KKaaiillaass ((FFiinnllaannddaa))

Prroostul ºi ccei înþelepþi

Eu râd la soareªi râde ºi el.

E o prostie sã râzi la soare - Tata, mama, unchii, mãtuºaNu râd niciodatã la el,Cãci ei sunt oameni mariªi oamenii mari sunt înþelepþiªi înþelepþii nu vãd nimic,Înþelepþii nu cunosc soarele.

Dar eu sunt prostªi râd la soare.Soare, îmi vine a credeCã ºi tu eºti prost -ªi râdem, tu ºi cu mine,

de cei înþelepþi.

GGuuiillllaauummee AAppoolllliinnaaiirree((FFrraannþþaa))

O, tinerreþe pãrrãsitã

O, tinereþe pãrãsitã -Ca o ghirlandã ofilitã -Iatã cã vine vremea îndoielii,Dispreþului ºi bãnuielii.

Priveliºtea-i cu vãluri greleªi sângele e fluvi-nºelãtor -Sub pomul înflorit de steleE-un clovn, unic trecãtor.

O razã rece învãluie ºi-alinãDecorurile, faþa ta streinã -Un þipãt scurt, un foc

de revorver,

Surâde-n umbrã un portretstingher.

E spartã sticla ramei de argint -Nedesluºitã-n vânt, o melodieEzitã între somn ºi gând,Între ce-a fost ºi ce-ar mai fi sã fie.

O, tinereþe pãrãsitãCa o ghirlandã ofilitã -Iatã cã vine vremea serii,Regretelor ºi-ngândurãrii.

BBeerrttoolltt BBrreecchhtt ((GGeerrmmaanniiaa))

Cel cce învaþã

Întâi zidi pe nisip,apoi zidi pe stâncã.

Când stânca se prãbuºin-am mai zidit pe nimic.Pe urmã iarãºi zideam uneoripe nisip ºi pe stâncã- dupã-ntâmplare -dar învãþasem ceva.

Cei cãrora le-ncredinþai scrisoareami-o aruncarã. Dar alþiide care nu mã-ngrijisemmi-au adus-o-napoi.ªi-atunci iar învãþai ceva.

Poruncile mele n-au fost respectate.Când am ajuns, vãzuicã erau greºite. Se fãcusecum trebuia.Astfel iar învãþai.

Cicatricile dorpe vreme de ger.Dar adesea îmi spun:Numai mormântuln-are sã mã mai înveþe nimic.

VVllaaddiimmiirr HHoollaann ((CCeehhiiaa))

Întrre

Între idee ºi cuvânte mai mult decât putem înþelege.Sunt idei care nu au cuvânt.

Gândul, pierdut în ochi de unicornîn râsul unui câine iar apare.

2

FFFFeeeerrrreeeeaaaassss tttt rrrraaaa

Era dupã inundaþiile din 1969. Potopul rup-sese calea feratã forestierã de pe Valea Strigoaiei. LaPaltinu un versant o luase la vale, formând un barajde alunecare, aºa cã tot lemnul - cel aºezat în ram-pe, pe care nu-l luase vâltoare, dar ºi cel doborât detorente - ar fi trebuit sã putrezeascã acolo. În aceas-tã situaþie, ocolul silvic (statul adicã) a acceptat sã leconcesioneze sãtenilor exploatarea. „Vã descurcaþivoi! Cu boii, cu caii, faceþi plute…“, le-a spus, la adu-narea de la cãminul cultural, inginerul Bodea. „Pãi -s-a ridicat atunci, din fundul sãlii bunicã-su, bãtrânulUrsuleanu - boii ºi caii noºtri sunt acum la colecti-vã…“, „Da ce - i-a replicat inginerul - nu puteþi sãcumpãraþi alþii? E o situaþie specialã… Iar dumneata,moºule, nu ai lipsã doar de boi ºi de cai, ci ºi de cevavlagã.“ Lucian Ursuleanu s-a foit o secundã, temân-du-se sã nu-i vadã cineva pumnii strânºi, apoi a vor-bit cu un calm aparent: „Dom' inginer, dacã e voieeu îmi cumpãr un cal… poate ºi o pereche de boi peurmã... Ce-oi scoate, oi scoate, dupã vlaga mea puþi-nã… Da' numai sã fie animalele mele…“ Sala tãcea,încurcatã. ªtiau toþi cã moºul mãrunþel, cu ochi mig-dalaþi ºi faþã negricioasã, ascunde în el o forþã stra-nie. „Mãi tataie, dacã ai bani cumpãrã-þi cal ºi, dinpartea mea poþi sã scoþi tot lemnul de pe Strigoaia.Uite colea adresa prin care partidul vã dã voie sã vãcumpãraþi animale de tracþiune, pentru treaba asta.ªi sã fie ale voastre… Mãcar pânã când se refac dru-murile!“

A doua zi, bunicã-su a plecat la Dobrileºti,unde nu era colectiv, ºi s-a întors cu Miºu, un cãluþnebun, ce-i semãna întru totul. Trãgea dupã el buº-teanul uriaº cu o încãpãþânare teribilã, dar dacã vro-iai sã-l încaleci te arunca la pãmânt într-o clipitã.Aveau locul lor: la Paltinu, bãtrânul construise ocolibã ºi un grajd, ºi sãptãmâni întregi îºi trãia singu-rãtatea ca pe o ºansã nesperatã. Acolo l-a gãsitMatei, în prima zi a vacanþei de varã: „Du-te, mã, i-azis taicã-su, ºi vezi ce face ãl bãtrân, cã n-a mai tre-cut pe acasã de douã sãptãmâni". S-a dus. A fost ceamai frumoasã vacanþã din viaþa lui.

Bãtrânul Ursuleanu fusese, toatã viaþa lui, unom înnegurat. Când Matei pleca la ºcoalã, la oraº, seducea sã-i sãrute mâna, dar nu primea, niciodatã,nici mãcar un leu la despãrþire. Noroc cu bunicã-sa,care-l însoþea pânã la poartã ºi-i strecura în buzunaro hârtie de 100 de lei: „Vezi sã nu afle tartorul, cã oîncurcãm amândoi!“, îl avertiza ea. Era însã ceva

inexplicabil: se simþea mult mai legat de încruntatul„Gingis Han“ decât de blândeþea bunicii. Simþea la eliubirea împietritã, dar iubire, ºi îºi spunea, în gând:„Lasã cã te prind eu, odatã ºi odatã, moºule, cu lacri-mi în ochi!" L-a prins!

Aproape o lunã au lucrat, cot la cot, dobo-rând copacii cu drujba, legând buºteanul de tânjalãsau oprindu-l pe Miºu, în vârful priporului, ca sãrãsufle. Când în albie se strângea o cantitate maimare de buºteni, le dãdeau drumul pe apã ºi, aler-gând pe lângã ei, îi duceau la coada lacului, la Paltinu.Doamne, ce puþin îþi trebuie ca sã fii fericit! Matei setrezea dimineaþa asurzit de cântecul pãsãrilor, ieºeauºor din camerã, cu tranzistorul în mânã ºi, cu micaplutã „de serviciu“ ajungea în mijlocul lacului. Acoloo ancora, se culca cu faþa în sus, privind norii ºi des-chidea aparatul de radio. De cele mai multe ori, laora aceea, când majoritatea românilor încã dor-meau, era loc ºi pentru muzica lui Florin Bogardo.Care aducea, cu ea, versurile marilor poeþi.

Încet, încet, pe Valea Strigoaiei au apãrut ºialþii. Câºtigurile lui Ursuleanu, sau iluzia lor, i-adeterminat pe sãteni sã accepte riscurile libertãþiiprovizorii. La Paltinu s-a construit o cabanã, pe urmãun grajd mai mare, o fierãrie ºi chiar un magazinforestier. Forfota umanã, întreruptã de urgia naturii,îºi relua cursul.

Vara aproape trecuse ºi Matei presimþea cãnu va mai regãsi niciodatã locul ãla binecuvântat. Aplecat la ºcoalã cu sufletul neîntreg. Venea însã, lafiecare sfârºit de sãptãmânã, zicea „Sãru'mânamamã! Sãru'mâna tatã!“ ºi pleca spre Paltinu. Ursu-leanu îl aºtepta, cu Miºu ºi cu boii - pe care-i cumpã-rase între timp - puºi la tânjalã. Negurile din ochiibãtrânului se luminau, chiar dacã glasul poruncitornu-ºi schimbaserã nimic din inflexiunile stãpânului:„Hai la deal!“ - zicea. ªi porneau la deal. Se întorceauîn amurg, cu sãlbãticia lor de munteni îmblânzitã deefort ºi, pânã se rumenea omleta, sau pânã se încãl-zea carnea pusã la unturã, bãtrânul povestea. ªi cepoveºti! Cu zile de vânãtoare terminate în vâltoareachefurilor, cu jocuri de noroc, cu averi risipite ºistrânse la loc, cu iubiri ºi rãbufniri de urã. Viaþã trãi-tã în vâltori repezi, cu dârzenie ºi nãdejde. „Dacã nuveneau ãºtia...“, zicea...

Se fãcuse toamnã târzie. Foºnetul de aramãal pãdurii se legãna în apele cerului ºi ale pãmântu-


3


LLuucciiaann MMÃÃNNÃÃIILLEESSCCUU

Bătrânul Ursuleanu

lui. Dupã ce s-a stins rugul zilei, bunicã-su a scos, desub patul improvizat din scânduri, lampa de carbit ºiostia. „Mergem la peºte! Fii atent, sã nu ne simtãcineva!“. Vãzuserã, amândoi, când trecuserã, devre-me, pe izvorul Pruncii, vânzoleala pãstrãvilor, orbiþide instinctul reproducerii. Matei ar fi vrut sã intre înapã, sã-i dibuiascã sub pietre. „Lasã, avem timp!“ . ªitimpul venise. Numai cã planul bãtrânului era altul:„E prea aproape unde am fost dimineaþã! Trecem derâpa aia, de pe Pruncea, ajungem dincolo de LaculMic, ºi o luãm pe apã în sus. Nu se poate sã nu firãmas pãstrãv acolo“. S-au scufundat în întuneric.

Alunecarea de teren de zeci de hectare,luminatã de lunã, era un spectacol halucinant.Copaci uriaºi cu crengile în vãzduh ºi cu vârfurileprinse în valurile de pãmânt alcãtuiau bolþi incredibi-le, arcuri de triumf ale nimicului pe sub care umbre-le lor se furiºau, strivite de mãreþie ºi înfiorate deforþa colosalã ce transformase o Romã vegetalã înruine. Nu mai simþeau crengile care le sfâºiau obra-jii, nici paºii prinºi în lut: îi orbise luna. Într-un târziubãtrânul s-a aºezat pe o piatrã, strigându-i un „Hei!“rãstignit de tãcere. S-a oprit, simþind în suflet toatãpãdurea aia scheleticã ºi a întors faþa spre cer. Dum-nezeule, câte stele erau! Infinitul îi pulsa în tâmplã, îlcopleºea, îl îngropa în uitare. Lângã el bãtrânul ascul-ta parcã bãtãile de inimã ale nopþii. Au pornit maideparte, fãrã sã mai ºtie prea bine pe unde merg:prin cer sau pe pãmânt. Într-un târziu s-a auzit mur-murul Pruncei ºi au coborât spre firul de apã ce sepierdea în Lacul Mic.

Apa era limpede, precum cristalul. În ºuvoa-ie lumina se aºternea lin, cãtre adâncuri. Primul pãs-trãv, surprins de flacãra lãmpii, unduia în faþa lor,hipnotizat. O miºcare smucitã ºi ostia cu trei colþil-a strãpuns, Faþa bãtrânului Ursuleanu pãrea o efe-gie a sãlbãticiei unor timpuri strãvechi. Pentru o cli-pã lui Matei i s-a pãrut cã bunicul lui are gheare ºicolþi.

Se târau printre grohotiºuri ºi trunchiurirãvãºite de forþele naturii, escaladau obstacolele ºiurcau, tot mai sus, pe izvor. Dar nu mai erau decâtpietre ºi broaºte. În culme Ursuleanu a scuipat cuscârbã, în urmã: „L-a cãrat pe tot viitura! Tot pãstrã-vul care a fost aici! ªi cât a fost numai eu ºtiu…“

Matei se gândea la chinul drumului deîntoarcere, la pãdurea nebunã ce-i aºtepta. Lunamurea undeva, dincolo de zimþii crestelor… „Cumne întoarcem, tãtaie?“ - a întrebat. „Urcãm pe cul-me, nu avem încotro. E prea greu pe unde am venit.Mergem pânã dãm de izvorul Negru ºi pe urmãcoborâm. ªtiu eu locurile“.

Matei a luat-o înainte, pe poteca ce se dese-na în fascicolul lanternei. Nu mai gândea, doar mer-gea. Oboseala i se scurgea în trup ca o ploaie mono-

tonã. Mergea ºi mergea. Nici n-a sesizat cã urca pecreasta unor stânci ºi cã ceea ce fusese potecã dis-pãruse. S-a întors cãtre bunicã-su, dar acesta nu maiera în spatele lui. Lumina lãmpii de carbid venea deundeva, de sub stâncã. L-a gãsit lipit de peretele;poteca, luatã de o alunecare de teren, se terminabrusc ºi reîncepea, în cealaltã parte, la vreo 20 decentimetrii; dedesubt se cãsca hãul prãpastiei. Bul-gãri mãrunþi de pãmânt se desprindeau de subpicioarele bãtrânului…. Pe urmã a cãzut o bucatãmai mare… „Stai liniºtit - i-a strigat Matei - nu temiºca!“ S-a lipit de stâncã, a întins mâna ºi a întâlnit-o pe cea a bunicului sãu. Era caldã ca o flacãrã! L-atras uºor, pe lângã perete, l-a prins în braþe, surprinsde cât de uºor îi e trupul ºi s-au prãbuºit amândoi îniarba de la poalele stâncii. Lacrimile alea, lacrimilecare-i curgeau bunicului sãu pe obraz ºi pe careMatei le zãrea printre firele de iarbã, erau lacrimilelui Dumnezeu.

„Hai sã mergem, a zis Lucian Ursuleanu, tre-cându-ºi mâneca hainei pe faþã, cã ne prinde dimi-neaþa aici…“. Au urcat, au coborât ºi iar au urcat. Înzare s-a aprins o geanã de luminã, care nu era soa-rele. Au coborât pe un izvor, aruncând tot timpulostia în faþã, ca sã-ºi dea seama de la ce înãlþime cadeîn albia Strigoaiei. Oricum, lespezile erau atât delunecoase, încât nu s-ar mai fi putut întoarce. Aucãzut în prund de la un metru înãlþime. Dacã cobo-rau pe urmãtorul izvor n-ar fi avut nici o ºansã.

În zori, au ajuns „acasã“. Coliba lor ºi graj-dul lui Miºu erau singurele construcþii care mai exis-tau; în rest arsese totul: fierãria, cabana, grajdulmare cu doisprezece boi înãuntru, printre care ºi ceiai lor, magazinul forestier... Lumea din sat venisebuluc, ca la orice dezastru. Ursuleanu n-a privit niciîn stânga, nici în dreapta. A scos cheia de la streaºi-nã, a deschis uºa, a aprins focul ºi a pus ibricul pe pli-tã. Vorbea parcã singur: „Soarta ei de viaþã! Mereum-a pãcãlit, mereu mi-a fost potrivnicã, mereu ºimereu. M-a lãsat orfan ºi m-a trimis sã fiu slugã. ªiam fost... Am strâns din dinþi pânã mi-am cumpãratprima bucatã de pãmânt. Pe urmã am strâns din dinþipânã mi-am fãcut casã. Pe urmã am muncit pentrufiecare hectar de pãmânt, pentru fiecare bucatã depãdure. Am fãcut avere! Singur. Avere? O prostie...N-am ºtiut sã trãiesc. Pe tac-tu nu l-am dat la ºcoa-lã, mai departe. L-am fãcut ºi pe el slugã, cu toate cãînvãþãtorul mã rugase... Praful ºi pulberea s-a alesnepoate! Iar dacã nu s-ar fi schimbat vremurile,nebunul de mine te-ar fi fãcut ºi pe tine slugã...“

A luat ibricul de pe foc, a turnat lichidulcafeniu în douã ceºti ºi a zis: „ Ia ºi bea o cafea. Îmipare rãu cã nu mai am zahãr. Da' bea-o aºa, amarã,cã azi avem multã treabã!“ A întors apoi faþa spregeam, ca sã nu i se vadã lacrimile din ochi.

4


Ori eu, ori Sava Gotul!(Se dedicã Dlui Primar Boºcodealã)

M-au prigonit buzoienii, asmuþind copiii þiganilorSã mã spurce cu înjurãturi de-a lungul

ºi de-a latul anilor.Era un bordel de minore, venea poliþia,Ridica seninã din umerii cu galoane, trese,O zi se instala inhibiþiaªi lumea se reaºeza la masa borâtã

a vechilor interese:Au ºi poliþaii porumburi nesãpate, vii neculese…

Acum m-au proclamat Cetãþean de OnoareAl Buzãului, trâmbiþat de câteva ziare.Prin onorabilul Florentin Popescu, de pe la munte,Mi-ar fi trimis un bacºiº al cetãþenilor de frunteSã-mi cumpãr de-un miel de Paºte -Murgule-Iarbã-Verde ºi Recunoaºte:O formã creºtinã de-a insulta un bãtrân poet pãgânCare n-a crezut nici în Fãtarea Pruncului

din Iezlea cu Fânªi nici în pretinsa cuiva Înviere -De Paºtele Cailor cu lumea de popi

la izvoarele mele de lapte ºi miere.Dupã ce-l baþi pânã-l omori ºi-l þii tot într-o friptãÎl înviezi Cetãþean de Onoare, furându-l din criptã…

Eu, din moºi strãmoºi, sunt un exilat din Ardeal -De la Sãcele, prin Sita Buzãului, spre veºnic

pierdut teritoriul naþional,Dupã clanul Gheorghe, de bazilei pãstori ºi moºneni,A rãmas Dincolo þinutul

de obârºia mea: Gheorghieni…

Geþii buzoieni sau Goþii de CaucalandaMi-au dat loc de Templu la care sã-mi aºez

dania ºi ofranda.Strãbunii noºtri l-au înecat pe Sava GotulÎn chip de câine turbat, pe unde râul Buzãu

dã cotul ºi piºcotul…Un comisar al Bizanþului ca astãzi

nulitatea sa Olli RehnÎnsã un pic ºi mai oligofren,O târfã ideologicã a Bisericilor cu Petru ºi Pavel

în amvon -Ca Baroneasa Emma Nicholson, -Aceeaºi hãmesealã de spaþiu vital, însã cu alt ecuson.

Aceeaºi curvãsãrie a globalizãrii creºtineAdulmecând nesupusele meleaguri carpatine, -Evanghelizarea târzie ºi silnicã, fãrã dovezi,Fãcu din Þara lui Muzaios pãºune de nomazi

ºi honvezi,Lazarete, sãpoci, sinistre ospicii.Cum sã fii Cetãþeanul de Onoare al urbei

sub asemenea auspicii?Cu lãcaºe de clacã denumite insinuant: Sfântu Sava,Unde se rãzbunã boaitele rãscrãcãrându-ºi slava?

Lângã Acela zis Gotul, cu harem de mironosiþe-gagici,

Ar sta frãþeºte cãlãul securist de la Cãrpiniºtea,Alexandru Drãghici.

Adevãrul meu istoric urlã ca lupul în lanþ:N-o mai þineþi ca stricata cu merele-n sân!Ori cu Sava Gotul, comisarul spurcatului Bizanþ,Ori cu Ion Gheorghe, poetul pãgân!

Sãrãþeanca, 5.V.2008

5


Ca sã-l înþelegi pe Ion Gheorghe trebuie recititã o întreagã genera-þie. Trebuiesc depãºite sincopele unei tinere generaþii care (vorba luiA.E.Baconsky) publicã mai mult decât scrie, ºi-a unor mentori de ruºine,refulaþi în false principii, de sincronizãri, nu de puþine ori forþate ori coman-date. Nu ne vor învãþa nici NATO ºi nici UE ( pollititicaly corect) sã nescriem în patria noastrã istoria ºi poezia! ªi dacã trec de UE, ÞÞuuiiccaa ddee TTuurrþþsau CCâârrnnaaþþiiii ddee PPlleeººccooii, nu ºtim ce cusur pot avea MMiioorriiþþaa ºi BBaallaaddaa lluuiiTToommaa AAlliimmooºº!

IIoonn MMuurrggeeaannuu

IIoonn GGHHEEOORRGGHHEE

Dacã am numãrat noi bine, poetul Alexan-dru Dumitru (membru al USR, din 2004) a ajuns laal 7-lea volum de poezie - dupã AArreennaa (Corgal Press,Bacãu, 1995), UUnniivveerrss îînn ccoolliivviiee (Junimea, Iaºi, 1998),ªªaahh llaa mmeettaaffoorrãã (Ed. Aristarc, Oneºti, 2000), volu-mele bilingve PPooeemmuull mmaanneecchhiinn - TThhee ppuuppppeett ppooeemm(Timpul, Iaºi, 2001), SSeeccuunnddee îînn ffuurrttuunnãã - SSeeccoonnddeessll''oorraaggee (Timpul, Iaºi, 2003) ºi MMaattrriicceeaa ddee oonnooaarree(Casa Scriitorilor, Bacãu, 2005).

PPooeemmee ddee zzeessttrree ( Editura Universitas XXI,Iaºi, 2008) - trimite, prin cuvântul „zestre“, la acu-mulare secretã, predictivã/predictibilã ºi sãrbãto-reascã, la un conservatorism spiritual - dar ºi lanãdejdi ºi viziuni asupra tranziþiei, ritualice, cãtre unalt stadiu de existenþã - ontico-spiritualã. Orice zes-tre se acumuleazã mistic, fermecat, harnic ºi secret,în vederea nnuunnþþiiii - ori, nunta este ritual de trecere,sugereazã necesara ºi visata metamorfozã/aventurãfiinþialã: „zilele de zestre ºi aventurã“ (cf. AApplloommbb, p.27). O altã existenþã/experienþã spiritualã, radicaldiferitã de cea/cele anterioarã/e. Poetul, ca „nou ini-þiat“(cf. AApplloommbb, p. 27), îºi asumã moartea ºi învie-rea, conform schemei cristice, iar Poezia devine mij-locul, instrumentul spiritual al preschimbãrii alchimi-co-spirituale: „rãstignirea mea / pe crucea poe-ziei“(cf. RReeppeerr, p. 12), asumându-ºi ºi „stigmatul desânge“ al noii lumi(VVeerrttiiccaall, p. 35), dar ºi noul ritm,orfic: „Muzica e pulsul inimii tale“ (cf. FFiioorrii aatteennuuaaþþii,p. 47), dar ºi o „altã cunoaºtere“ (cf. AAllttãã ccuunnooaaººttee-rree, p. 69), dar ºi preschimbarea otrãvii dinamismu-lui-sãgeatã, din contingent - în VENINUL /V.I.T.R.I.O.L.-ul ALCHIMIªTIªOR, cei preschimbã-tori ai „josului“ înjositor spiritual, în „susul“ celest /mântuit, eliberat de sclaviile contingentului…: „Voiîncerca sã aflu mai bine / de unde veninul curge s-ali-ne / sânge otrãvit de sãgeatã“ (cf. MMiinniiaattuurrãã,, p. 58).

Nu e pãrerea noastrã subiectivã, ci martorne stã textul, plin de vocabulele transfigurãrii/strã-pungerii spre noi orizonturi de Duh: metamorfozã,primenire, strãpungere, renaºtere, re-întemeiere, aschia pe existenþã (n.n.: deci, a transgresa, prin zbor,

existenþa terestrã), aventurã, imitare de înger, sus-pensia sângelui, exilat de memorie (n.n.: ceea ce setraduce: extatic, ieºit, cu Duhul, din corporalitateafizico-etericã, cu propensiuni spre astral/Sine Spiri-tualã), plutire etc. etc.

ªi chiar aºa ºi este, la nivel sintagmatic. Poe-tul din acest volum nou se declarã a fi, încã de laînceput, „voiajor de sentimente“(cf. EEuu, p. 5). cãlãtorspre un aallttcceevvaa care þine de neliniºte, cãutare, nãdej-de ardentã de aflare. Da, poate cã volumul de faþãnu are numai împliniri, se cade, uneori, în poncife ºiplatitudini semantice, nici titlurile nu sunt, uneori,suprapuse, cu deplinãtate semanticã, peste conþinu-tul poemelor… - dar existã în el ceva cu totul deo-sebit, faþã de tot echilibrul solar, din precedentelevolume. Dacã, în legãturã cu aceste anterioare volu-me, observam, în cronicile precedente, cã apollini-cul poet Alexandru Dumitru, dupã ce ºi-a aflat, înmod decis, identitatea liricã, pare a refuza oriceschimbare de decor ºi semanticã interior-poeticã -acum suntem determinaþi de textul nou sã afirmãmcu totul altceva: observãm cã, în prezentul volum,PPooeemmee ddee zzeessttrree, figureazã multiple semne ale uneiccrriizzee iinntteerriiooaarree bbeenneeffiiccee, în planul oricãrei creaþii -semne ale voinþei, sau doar nostalgiei dupã meta-morfozã interioarã, prin asumarea ssttããrriiii ddee pprrii-mmeenniirree//pprreesscchhiimmbbaarree mmiissttiiccãã a statutului ontologi-co-poetic („Despovãrat de iubire sã-mi aºez / trãiri-le în tiparele metamorfozei“, cf. RReevveerrss, p. 6, sau:„Poetul nu plânge / îºi primeneºte metafora“ - cf.BBrreeººaa iinnvviizziibbiillãã, p. 9). Sperãm a nu fi, aceste schim-bãri de opþiune ontico-poeticã, doar rezultatulorgoliului, vis-a-vis de remarcile noastre din recen-ziile anterioare - ci o dorinþã autenticã, de a-ºi re-orienta sufletul, faþã de soare…

Oricum, este de semnalat începutul unuirãzboi-confruntare-conºtientizare înverºunatã, foar-te serioasã, cu sinele ºi cu oglinzile - simboluri alemediului tranzitoriu dintre lumi/existenþe: „Cine sãintimideze oare / anonimatul oglinzilor?“(cf. CCâânnttee-


6


PPooeemmee ddee zzeessttrree de AAlleexxaannddrruu DDuummiittrruu

Înverșunareaîntru

metamorfozăpprrooff.. ddrr.. AAddrriiaann BBOOTTEEZZ

ccuull îînncchhiippuuiitt, p. 29), „sedus de oglinda / ce te vrea înpropria piele“ (cf. FFaannttaassmmee, p. 32), „Trec fiorii,încheieturile adulmecã / glezna plopilor îmbãlsãmaþi/ de oglinzile fãcute þãndãri“ (cf. AAuurreeoollaa, p. 11) -unde plopii nu sunt altceva decât alter-ego-uri alePoetului, vizionar/privitor spre noi rãsãrituri dedupã apus…

Ajungând, deci, la un nivel superior de per-cepþie a lumii, istoria transgreseazã, ºi ea, la modulorfic, devenind prefaþa noilor armonii vizionare -ppiiaannuull iissttoorriieeii: „La pianul istoriei / viaþa exerseazãtoate melodiile“ (cf. PPooeemm ppeennttrruu nneerrããbbddaarree, p. 72),Bunul Dumnezeu devine un reper de nostalgie, întrucunoaºterea cea nouã : „O, Doamne, frustrantãluminã / înghiþitã de prea multã cunoaºtere“ (cf. PPrroo-mmoobbiill,, p. 59), dar ºi un catalizator al transgresãriiSpiritului Poetic, înnoitor tocmai prin obsesia cre-dinþei în ALTCEVA-ul de dincolo de aparenþe:„Cum înþelegeþi voi infinitul / ce ne þine în braþe /aproape de cele cereºti / când marea plutire e înnoi-tã mereu / de credinþa în Bunul Dumnezeu?“…(cf.DDee llaa îînnttrreebbããrrii llaa aappaarreennþþee, p. 53) - iar moartea,drept consecinþã a schimbãrii de perspectivã asupravieþii/stãrii fiinþiale, nu obiect al obsesiei înspãimân-tate, al blocajului mental - ci, tocmai, sursã de ek-stazã, de aventurã spiritualã „cu ochii larg deschiºi“,întru Noua Fiinþã, cea rezultatã prin metamorfoza,ulterioarã stãrii de crizã spiritualã - ba, mai mult ºimult mai înþelept (Alexandru Dumitru chiar are unînceput de parabolã, la p. 22, despre Ostaº ºi Înþe-lept, adicã dintre contingent ºi suprasensibil - ambe-le necesare, pentru evoluþia Spiritului - cf. MMeennaajjvvoolluunnttaarr, p. 22) - moartea devine pprreemmiiuull pentru oexistenþã corect trãitã, în spiritul acelui dao - dacicºi buddhist, totodatã (acea „nepãsare tristã“, tânji-toare dupã altceva-ul de dupã reunificarea cu Ego-ulSuprem/Celest, de care vorbea Eminescu, dupã trãi-rea paroxisticã - „Focul meu a-l stinge nu pot cutoate apele mãrii") : „Mulþi dacã nu chiar toþi / segândesc s-o amâne (n.n.: moartea), / sã uite cã exis-tã / fãrã-de-legea aceasta / ºi luptã tocmai cu viaþa /nu cu moartea / care-ºi are extazul ei, probabilamorf // În moarte nu se poate intra / decât dacã aitrãit cândva…/(…) Fiinþa se desprinde înfriguratã /de marea simplitate a trãirilor / ºi întâmpinã nefiinþa/ cu ochii deschiºi“ (cf. NNiimmeennii nnuu mmooaarree ssiinngguurr, p.55). De fapt, aappaarreennþþaa de nefiinþã - aallttcceevvaa-ul cannoouuãã ffiiiinnþþãã - îînnffiiiinnþþaarree.

În mod sigur, Alexandru Dumitru încearcãalte experienþe spirituale, decât cele din ultimele 6volume - sau, mãcar, râvneºte, cu înverºunare eroic-umanã, la aceste aventuri suprasensibile. Nu maisuportã „sufletul în blindaje“ (cf. AAººaa nneemmuurriittoorr, p.68), tânjeºte sã se mute în nesiguranþa provizorie aexperienþei, pentru a se fixa, apoi, definitiv, în împã-

rãþia/Noua Cetate a dezvãluirilor ultime: „Apoicopacii mutã împãrãþia / în altã cetate ºi existenþa ta/ invizibilã se clatinã“ (iibbiiddeemm).

Alexandru Dumitru, însã, intrat pe o altãtreaptã a iniþierii prin vveerrss//ppooeezziiee, suportând probainiþiaticã a „gârbovirii de semantica/bãilor cu meta-fore“ (n.n.: metaforele sunt darurile/harurile pro-fund interogative/introspective ale Lui Dumnezeu),stricând „vremelnice simetrii / de evenimente“ ( cf.AArrhhaaiicc, p. 38), - altfel vizionar, în noua iniþiere/fiinþa-re („explorez în orb / pe înþelesul celor iniþiaþi“ - cf.PPrriimmeenniirree, p. 46), va ajunge, iarãºi, de la stadiul decrizã, la acela de reechilibrare întru Noua Lume, ceaîn care Spiritul se degajeazã de „poleirea“ cu bãtrâ-neþe a trupului: „Sortit nemuririi / spiritul menþineun timp / în plutire, / trupul poleit de bãtrâneþe“ ( cf.AAbbiissuull amânat, p. 73).

Lui Alexandru Dumitru îi trebuie ºi, deci, îiva lipsi, de-a pururi, dupã oricâte experimente spiri-tuale, pentru „strãpungerea ceþii viziunilor“ - febrilulechilibru-re-echilibru „între gândire ºi trup“ (cf.RReefflleexxiibbiill bbuummeerraanngg, p. 14), îi trebuie, deci simte lip-sa ºi face totul pentru a o umple - a „eului stãpân pesine“ (cf. MMaattrriiccee, p. 16), pentru a regãsi, veºnic,„camera frumuseþii care sã triumfe“ (cf. SSuufflleettuullaarrccuulluuii, p. 24) - adicã spaþiul Sinelui Relaxat întruoorriiggiinnaarriillaattee ssoollaarrãã.

Alexandru Dumitru, în pofida tuturor bufo-nilor care se dau drept critici majori, confirmã, aºacum am prevãzut noi, în recenziile trecute, vocaþiasa de Vestitor al Noii Lumi ºi de Taumaturg-prin-Vers, cu efecte profund benefice asupra lumii noas-tre vechi, dar cu dor de zbor întru ek-stazã.

7


Puncct de ecchilibrru

Ia-mi mâna de pe umãr!În locul ei va creºte o aripã,un punct de echilibru pentru fluturi...

Ierrtarre pentrru oocchi

Iertaþi-i ochiului meu drept îndrãzneala de a vedea oameni zburãtori ºi inocenþa de a se deda amurgului ºi singurãtatea luitriunghiularã, de duminicã!

Iertaþii ochiului meu stâng felul de-a fi o apã curgãtoare ce trãdeazã fluturi ºi culori!

Iertaþi-le, vã rog, ochilor mei orbi,tristeþea ºoaptelorºi harul de a auzi lumina.

DDEEBBUUTT AAlliinn PPAARRAASSCCHHIIVV

Coorrabia ccu pânze albastrre

Corabia cu pânze albastre mã aºteaptãSã-i prind un brad de nuntã albastrã pe catarg -Pe zarea azurie zefirul se deºteaptãSi îngerul m-anunþã c-o sã ieºim în larg!

Cambuza-mi este plinã de pâine ºi de vin.În urmã pescãruºii înþepenesc pe zare.Voios mã escorteazã rechinul pelerin,Iar nesfârºirea albã mã scaldã în uitare.

Arunc cu nonºalanþã busola în vâltoare,Apoi în lampa stelei polare suflu linªi mã dizolv cu totul în marea împãcareDe-a fi-ntrupat, în fine, catharsisul deplin!

Pantum

În fiece tulpinã mocneºte un coºciugO zare câºtigatã e-o pierdere de zareM-apropii de hotarul de care-n tainã fugMemoria se-nfruptã din spaima de uitare

O zare câºtigatã e-o pierdere de zareSunt dintre-aceia care cu soarta trag în jugMemoria se-nfruptã din spaima de uitareSperanþa-i mistuirea pe propriul ei rug

Sunt dintre-aceia care cu soarta trag în jugSub orice pas pãrelnic se frânge o cãrareSperanþa-i mistuirea pe propriul ei rugZenitul voluptãþii-i nadirul care doare

Sub orice pas pãrelnic se frânge o cãrareRenasc de tot în clipa în care mã distrugZenitul voluptãþii-i nadirul care doareÎn fiece tulpinã mocneºte un coºciug!

Pantum

În orice codru care arde pârjolul cruþã un sicriuVisez cã mã împlânt temeinic în toamna

nemaitrecãtoare

Pe aerul de miere versuri cu frunzele-n cãdere-þi scriu

Fântâna noctambulã-ºi strigã nostalgic primele izvoare

Visez cã mã împlânt temeinic în toamna nemaitrecãtoare

În turn bãtrânul orologiu ºi-absoarbe propriul târziu

Fântâna noctambulã-ºi strigã nostalgic primele izvoare

Ascetul numãrându-ºi anii se roagã-n gând sã moarã viu

În turn bãtrânul orologiu ºi-absoarbe propriul târziu

De-atâta varã indianã salcâmii izbucnesc în floareAscetul numãrându-ºi anii se roagã-n gând

sã moarã viuLoialitatea absolutã e doar o formã de trãdare

De-atâta varã indianã salcâmii izbucnesc în floareÎn fiecare dimineaþã-mi propun sã nu mai uit sã fiuLoialitatea absolutã e doar o formã de trãdareOricât de tare-ar arde-un codru pârjolul

cruþã un sicriu!

Pantum

S-a stins de ger ceasornicarul bãtrân în drum spre cimitir

Cu-o roabã l-au adus acasã ai lui pe-o singurã cãra-re.I-au lustruit coºciugul putred cu douã foi de

glaspapir.Banii pe trusa lui de scule nu au ajuns

de-nmormântare.

Cu-o roabã l-au adus acasã ai lui pe-o singurã cãra-re.S-a zis în seara privegherii cã el va deveni vampir.Banii pe trusa lui de scule nu au ajuns

de-nmormântare

8


Ion ROªIORU

POEME

Ibovnicul bãtrânei doamne e mândru foc de chilipir.(Continuare în pag. 9)

S-a zis în seara privegherii cã el va deveni vampir.Mulþi s-aºteptau sã se ridice ºi s-o porneascã

la plimbare.Ibovnicul bãtrânei doamne e mândru foc de chilipir.De ani nu mai trecuse nimeni pe-aici cu ceasul

sã-l repare.

Mulþi s-aºteptau sã se ridice ºi s-o porneascã la plimbare.

Vântu-n ferestrele de gheaþã-ºi scuipa plãmânii,abitir

De ani nu mai trecuse nimeni pe-aici cu ceasul sã-l repare

S-a stins de ger ceasornicarul bãtrân în drum spre cimitir!

Pantum

E varã iarãºi, Doamne, ºi trebuie sã morSirenele nebune s-au scufundat în mareUn înger mã invitã la cel din urmã zborÎn jurul meu se iscã miresme foºnitoare

Sirenele nebune s-au scufundat în mare Se-nfruntã cu destinul fantasticul vaporÎn jurul meu se iscã miresme foºnitoareInfernul nu mai pare destul de-ncãpãtor

Se-nfruntã cu destinul fantasticul vaporIthaca se scufundã-n febrila-i aºteptareInfernul nu mai pare destul de-ncãpãtorOrfeu apune tainic în tracica-i cântare

Ithaca se scufundã-n febrila-i aºteptareOchiul fântânii plânge înceþoºat de dor Orfeu apune tainic în propria-i cântareE varã iarãºi, Doamne, ºi trebuie sã mor!

Pantum

Nu urºi râvnise vânãtorul ci numai spiritul de urs.Din lebede în Hokkaido începe iarna sã rãsarã.Acum mai mult ca niciodatã mi-e dor de timpul

ce s-a scurs.Pe crucea-i întru rãstignire mã cheamã netrãita varã.

Din lebede în Hokkaido începe noaptea sã rãsarã .Cu orice frunzã care cade trimit o lacrimã ramburs.Pe crucea-i întru rãstignire mã cheamã netrãita varã.Sentinþa condamnãrii mele exclude dreptul la

recurs.

Cu orice frunzã care zboarã trimit o lacrimã ramburs.

Pãdurea cu reflexe roºii îºi pregetã sã te mai doarã .

Sentinþa condamnãrii mele exclude dreptul la recurs.Aud în nopþile albastre cum cântã moartea la vioarã.

Pãdurea cu reflexe roºii îºi pregetã sã te mai doarã.Tãcerea mã iniþiazã în magistralul ei discurs.Aud în nopþile albastre cum cântã moartea la vioarã.Nu urºi râvnise vânãtorul ci numai spiritul de urs.

Pantum

Cu cât mã-nchid mai mult în mine cu-atât mi-e fricamai de soi.

Cobor într-un oraº politic ºi-nnebunit de aºteptare.În parc adie rãcoroasã mireasma ultimelor ploi.Îndrãgostiþii ard iubire pe malul apei curgãtoare.

Cobor într-un oraº politic ºi-nnebunit de aºteptare.Iluziile mântuirii electorale sunt în toi.Îndrãgostiþii ard iubire pe malul apei curgãtoare.Duºmanul meu îmi dã-ntâlnire la judecata de apoi.

Iluziile mântuirii electorale sunt în toi.Oricare ºarpe intrã-n moarte convins c-ar fi putut

sã zboare.Duºmanul meu îmi dã-ntâlnire la judecata de apoi.Un doliu prematur mocneºte în bradul alb

de la intrare.

Oricare ºarpe intrã-n moarte convins c-ar fi putut sã zboare.

Suprema convertire-i numai între tulpinã ºi altoi.Un doliu prematur mocneºte în bradul alb de

la intrare.Cu cât mã-nchid mai mult în mine cu-atât mi-e frica

mai de soi !

Crroocchiu

Pe un mal de fluviu sec / Îmi trag soarta la edecÎn necântecul de cuc / Intrã visele bulucSub cãlcâiul clipei moare / Gândul vitregit de zarePe fântânile din drum / Þipã cumpene de fumSi-n potcoave se astrucã / Mânjii dorului de ducã!

Blitz

Apa morþilor coboarã Peste plopii de la moarã

Cai cu frâie de cenuºãDin copite-mi bat la uºã

Sã mã poarte rând pe rândPeste margine de gând

ªi de-acolo mai departePeste margine de moarte!

9


Totul a început cu invitaþia pe care am pri-mit-o, de a face analize gratuit, iniþiativã de toatã lau-da a ministerului sãnãtãþii. „Iatã, îmi spuneam, cumaleºii noºtri au început sã ne iubeascã ºi sã se inte-reseze de sãnãtatea noastrã. Cinste lor cã, mãcaracum, dupã atâþia ani de tranziþie, ne aratã luminiþade la capãtul tunelului…“

Pânã aici nu mi s-a pãrut nimic deosebit. Lacabinetul de analize însã, în loc sã mi se recoltezeprobe de sânge, am fost pus sã suflu într-un aparat.Mai întâi, când eram în stare de repaus, iar apoi,dupã ce am fãcut efort, ridicând niºte greutãþi. Aº fivrut sã refuz, numai cã tânãra asistentã era atât dedrãguþã încât… m-a convins. Contrariat am între-bat-o în final ce înseamnã toate astea.

- Vi se mãsoarã cantitatea de dioxid de car-bon pe care o produceþi. Mai întâi cea minimã, cândvã aflaþi în stare de repaus, iar apoi, la efortul maxim.

Întrebând care e rostul determinãrilor ea aridicat din umeri:

- Habar nu avem nici noi, domnule. Rolulnostru este sã facem analizele, pe care ministerulsãnãtãþii ni le plãteºte. Aparatele astea sunt adusedin import, valoreazã o mulþime de bani ºi trebuie sãplãtim rate; suntem o firmã privatã.

M-am uitat cu jind la pieptul care tresãltasub halatul alb, la fiecare respiraþie. Fireºte cã ºi ea„fabricã“ dioxid de carbon…

La scurt timp am primit o invitaþie oficialãde la agenþia de protecþie a atmosferei. M-am pre-zentat chiar a doua zi, curios sã aflu, ce vor de lamine?

- Dragã domnule, mi s-a adresat politicosfuncþionarul, guvernul a hotãrât ca fiecare cetãþeansã suporte toate cheltuielile fãcute cu serviciile decare beneficiazã ºi cu produsele consumate.

- ªi eu nu le plãtesc? Impozite, taxe, teveaulºi toate celea, inventate de lãcomia fiscului…

- Nu contestãm asta, rãspunse el. Dar oxi-genul pe care-l respiraþi îl plãtiþi? Daþi vreun bãnuþcã poluaþi zi de zi, ceas de ceas, ºi an de an, þãriºoa-ra asta amãrâtã ºi planeta pe care locuim? Cã doar,

conform analizelor, produceþi destul dioxid de car-bon… Iar o parte din oxigen este adus din import,atunci când bate vântul…

Am rãmas mut, însã, dupã ce m-am recules,am ripostat:

- Dar statul nu cheltuieºte nimic cu chestiaasta. Plantele, copacii din pãdure, au grijã sã retran-sforme dioxidul, în oxigen ºi carbon… Ele purificãatmosfera…

- Foarte adevãrat. Câþi copaci aveþi dumnea-voastrã în proprietate? În urma analizelor - le am aici- rezultã cã aveþi nevoie, în medie, de peste o sutãcinci zeci de mii de frunze spre a vã asigura oxige-nul. Dacã mai þinem seama ºi de perioadele cândcopacii îºi pierd frunzele…

- Din pãcate stau la bloc ºi nu posed copaci,dar îi pot planta dacã mi se dã o bucãþicã de teren…Sã-mi spuneþi doar numãrul lor ºi specia, cã nu mãpricep la chestii de-astea cu clorofilã.

- Da ce, noi ne pricepem? Noi doar îþi atra-gem atenþia, iar dacã nu te conformezi te amendãmori îþi facem dosar penal! Dumneata trebuie sãcomanzi un studiu de fezabilitate la o firmã speciali-zatã… Iar terenul þi-l cumperi singur; statul n-areatâþia bani! ªi pânã vor creºte copacii, vreo zece,cincisprezece ani, va trebui sã închiriezi frunzele dela un proprietar de pãduri… Poate fi ºi din alt judeþ,cã pe la noi s-au cam tãiat…

Simt cã mã cuprinde revolta ºi izbucnescfurios:

- Dar cei care se plimbã toatã ziua în limu-zine, ei au plantat vreun copac? Dar centralele elec-trice care consumã cãrbuni, dar combinatele? Ce seîntâmplã cu dioxidul lor de carbon?

- Domnule, observ cã eºti un om cârcotaº,te intereseazã prea mult capra vecinului ºi vrei sã teeschivezi de la îndatoriri, nãscocind fel de fel de pre-texte… Te rog sã iei problema în serios… ªi ca sãnu spui cã nu te-am ajutat, îþi pot recomanda o per-soanã care ºi-a cumpãrat recent o pãdure de o miede hectare ºi închiriazã frunze… Totul e sã plãteºtilunar ºi sã þi le numeri singur…

❐

10


DDaann CCÃÃPPRRUUCCIIUU

FRUNZE PERSONALE

SSOORRIINN ªªIIRRIINNEEAASSAA

Sorin ªirineasa este pseudonimul lui SorinCismaru. Autorul este consãtean cu George Þãrnea,ambii fiind nãscuþi în localitatea ªirineasa, Vâlcea.Prin amabilitatea scriitorului buzoian Ion Stanciuavem pe masa de lucru douã volume ale domnuluiªirineasa, apãrute la Editura C. N. „Imprimeria Naþi-onalã“. Primul se intituleazã HHaaiikkuu ºi conþine peste18o de texte aparþinând acestei specii lirice de sor-ginte japonezã, scrise într-o manierã impecabilã, cuo scurtã ºi convingãtoare prefaþã a scriitorului Vio-rel Padina, din care aflãm cã, la vremea conceperiipoemelor, Nichita Sãnescu s-a extaziat. Pe bunãdreptate! Textele sunt limpezi, au epidermã. Auto-rul are instinct ºi culturã literarã, comprimã univer-sul în coduri ce sfideazã elegant inefabilul. Ca ºi cumar transforma, în caz de forþã majorã, un avion într-o edificatoare cutie neagrã: „adie vântul. / iarba aîncremenit / sprijinind cerul“. Foarte multe poemevin dintr-o stranie ºi solidã viziune plasticã , au culoriepice profunde: „casa pustie. / brusc, o fereastrãcade, / strivind o frunzã.“ Încã o datã, credem cã nune înºelãm, pe Viorel ªirineasa îl cunoaºtem ºi dinantologiile superbe publicate cândva de SocietateaHaijinilor Români.

A doua carte se intituleazã CCaa uunn ccuurrccuubbeeuu,,ssuurrââssuull ppooeettuulluuii ºi este scrisã sub presiunea senti-mentalã a locurilor natale. Aproape 250 de pagini depoezie conceputã într-o febrilitate controlatã mole-cular, un poem dedicat satului având un singur ºiimuabil vers: „ca roua pe sprânceana ierbii“. Ludiculdin unele texte îºi depãºeºte menirea de divertis-ment tocmai prin gravitatea cu care este etalat.Chiar dacã autorul demonstrezã clar cã îºi poatedesfãºura discursul ºi în poeme ceva mai ample , noipreferãm micile sale bijuterii literare, zonã în careacesta este pur ºi simplu cuceritor: „prin iarbã seretrage, hãituitã, / viaþa mea - cobrã, rãnitã“ (ssttaarree,pag. 110). Sorin ªirineasa trece cu dezinvolturã de la

melancolie la beatitudine, de la sarcasm ºi ironie laun ludic dezinhibant. Încã un autor lipsã din clasa-mentele literare oficiale ºi oficioase, încã un câºtigsigur pentru adevãrata literaturã românã contempo-ranã .

DDAANNIIEELLAA ªªOONNTTIICCÃÃUnii scriitori sunt convinºi cã nu existã poe-

zie femininã, ci doar poezie pur ºi simplu. Chiar dacãar fi aºa, totuºi, oricum am întoarce lucrurile, nuavem cum sã nu recunoaºtem cã, în literaturã, exis-tã o anume sensibilitate a „genului“. În acest sens, odemonstraþie clarã vine din partea Danielei ªonticã,redactor la „Jurnalul Naþional“.

Dupã o evoluþie publicistic-literarã semnifi-cativã, încununatã cu câteva premii mai mult decâtonorabile, autoarea publicã, la Editura „Brumar“ dinTimiºoara, volumul intitulat UUiittaaþþii-vvãã pprriinn mmiinnee. Oinvitaþie tranºantã, defensivã ºi aparent orgolioasã lalecturã. Titlul ar putea sugera ºi o promisiune delecturã încãrcatã de erotism. Cert este cã autoareadispune de o formidabilã disponibilitate de a creaaparenþe cu „miez“, forþa metaforelor fiind implozi-vã, exersatã în niºte simþuri estetice foarte acute, caîn acest poem în douã versuri, intitulat PPiiccaassssoo:„Pleoapele ei se fac dintr-o datã / petale pentru cea-iul lui“ (pag.68). Mai mult, dincolo de aceastã „sensi-bilitate femininã“, parcã pentru a ne contrazice,autoarea întrebuinþeazã un întreg arsenal ideatic deregulã atribuit „rãzboinicilor“ lirici: scrie despre car-nea cuvintelor, despre chirurgii neurologi, vulcanimuþi etc. Toate poemele au un uºor aer oniric, darºi plasma caracteristicã melcilor iuþi care transformãvisul pur în obiecte de piatrã indefinibile : „Flutureledin ochii mei obosiþi / este maºina de jazz / compusde mine mulatrã / sub cerul unei veri atât de irlan-deze / încât numai tu lipseai / ca sã îmi dau seama cãel, / fluturele, / nu este decât în privirea mea obosi-tã, / cu totul transformatã / într-o maºinã“ (MMaaººiinnaa

(continuare îãn pag. 11)

11


Însemnări de lecturăMarin IFRIM

ddee jjaazzzz, pag.50). Citãm de pe ultima copertã a volu-mului, din spusele lui FFeelliixx NNiiccoollaauu: „ªtiinþa de ascrie poezie nu e la îndemâna oricui. Or, Danielaªonticã exceleazã la capitolul trucãrii sentimentelor,suferinþelor ºi mâniilor. De aici þâºneºte arta...“

Conformându-ne invitaþiei din titlul cãrþii,ne-am „uitat“ prin ...autoare ºi, o spunem cu toatãsinceritatea, am vãzut o poezie scrisã cu toatã fiinþaºi cu tot ce poate gravita în jurul acesteia .

GGHHEEOORRGGHHEE EENNEE

Despre omul ºi scriitorul Gheorghe Ene amscris atât de mult încât orice voi spune de acumîncolo, de bine sau de rãu, aproape ca nu mai con-teazã. Din punctual meu de vedere. Obiectiv sausubiectiv. Chiar ºi în cele mai dificile momente alecomunicãrii noastre, la supãrãri grele, mi-a fostimposibil sã nu recunosc cã el existã, cã este liderulbuzoian, de fapt ºi de drept, al generaþiei mele, unreper moral ºi valoric, cu toatã brambureala sa exis-tenþialã. ªi totuºi... Cãrþile sale de pânã acum nu m-au convins. Mai mereu pãrea cã una zice ºi alta scrieacest autor intrat în toate istoriile literare. Ba chiarpresupuneam cã s-a creat o legendã falsã în privinþalui. Dar am ºtiut tot timpul cã are un as în mânecã.

Dupã l989 Gheorghe Ene a scris în toateregistrele, creaþia ºi publicistica sa derutându-i pemulþi. Din fel de fel idei preconcepute. Scriitorul decursã lungã abia acum ni se aratã. Prin acest volumde poeme ºi prozopoeme intitulat TTeexxttee ddee ddiinnccooaa-

ccee, apãrut la Editura „Ceea ce“. Texte scrise întrel97l ºi l978. Literaturã de sertar. Cartea unei con-ºtiinþe, a unui scriitor format.Cea mai bunã carte alui Gheorghe Ene, a unui autor deturnat de la meni-rea sa de societatea în care a fost condamnat sã trã-iascã, înainte ºi dupã l989. O carte scrisã acum 3decenii mai proaspãtã decât toatã maculatura eliteide atunci ºi de acum. O surprizã totalã pentru auto-rii de clasamente. Apãrutã abia acum, aceastã cartee o lecþie pentru toþi dãtãtorii din coate. Ene nu esteun cabotin, nici un cinic. În toþi aceºti ani doar asemnat condica de prezenþã. Nu s-a lãsat uitat. ªtiacã are cont deschis în literatura românã. Dupã omare parte a tematicii scrisului sãu, s-ar putea zicecã autorul a fost un anticomunist înrãit. În realitate,ca orice intelectual care se respectã, a respins siste-mul totalitar prin toþi porii ºi prin toþi neuronii. Scri-sul sãu este cea mai limpede dovadã a nevoii vitalede libertate, o demonstraþie în acest sens,inclusivstilisticã; „Ora exactã a lumii / Gândesc la ora exac-tã a lumii. / Se dã ora exactã a lumii. / A câta lumiiorã oare? / Orologiul nu-mi spune. / Nu-i ora. / Înlumina strivitã aici / nimic nu mai pare exact / nici oorã nu transmite exact / tic-tacul lumii când eu / casã gândesc / îmi tac. / La Bucureºti - ora douã. /Douã ore trecute / la un pasiv ignorat. / Echivoc fãrãglas. / Peste zero orele astea / trec din nou nedefi-nit. / Toþi norii-s pe cer. / În oraºul orei exacte /douã inagini se contopesc într-un gând. / Plouã deore ºi ore / ºi ora-i exactã / O pasãre pe undeva / îºialege o limbã pe care sã piarã. / La New York - oranouã. / Tot o orã exactã. / Este exact acelaºi lucru./ Plouã. / Cã plouã nu ºtiu / ce orã-i exact. / Amnumãrat invers / paºii mersului meu / ºi n-am gãsitmai mulþi decât / exact, aþi ghicit, / sînt gata sã pier/ pe propria limbã“. Text scris în l977. Pentru citito-rii mai tineri asemenea poeme s-ar putea sã nu spu-nã ceva, pentru cenzura de acum trei decenii eleerau mai periculoase decât dinamita. Gheorghe Enea scris întotdeauna cu dezinvoltura profesionistului.Uneori ºi-a criptat discursul, alteori a fãcut aluzii deo strãvezime sufocantã. De multe ori a lãsat impre-sia cã scrie în joacã, însã niciodatã nu ºi-a pierdutgravitatea, nu a uitat cã se aflã în scris.

FFLLOORRIINNAA ZZAAHHAARRIIAA

O autoare tânãrã, despre care nu ºtiu nimicaltceva decât ceea ce a publicat pânã acum: ggooaallãã ppeessttrrããzzii (Ed. Eminescu, 1998, Premiul Uniunii Scriitori-lor), ppoosssssssssssssstteerr (Ed. Prier, l999, Premiul „Nichi-taStãnescu“), aalleexxttaannddrruu - mmaannuussccrriiss ddee mmâânnggââiiaatt,Ed. Cartea Româneascã, 2oo1) ºi nnuueeuufflloorriinnaa (Ed.Vinea, 2oo4). Toate cãrþile sale s-au bucurat de


12


aprecierea criticii literare, dar ºi de cea a poeþilor cucare, sã zicem, s-ar afla în competiþie. Într-un inter-viu publicat de o revistã literarã din Vrancea, la oîntrebare mai delicatã, am fãcut afirmaþia cã FlorinaZaharia se aflã în primii mari zece poeþi ai ultimuluideceniu. Îmi pãstrez opinia, mai ales cã, iatã, scriitoa-rea, care e ºi redactor ºef al revistei DDuunnããrreeaa ddee JJooss,vine cu încã o carte inconfundabilã: 11886633-11889944aaººtteeppttaarree ffããrrãã bbrraaþþee (Ed. Opera Magna, Iaºi, 2oo7).Nu sunt un cititor prea des entuziasmat, cum nusunt nici în clipa în care îmi notez aceste impresii delecturã. În schimb, nu pot sã nu recunosc cã mã simtreconfortat, provocat, rãzbunat în convingerea meaintimã cã izvorul marii poezii româneºti încã nu asecat: „merg dincolo de carne / cu poemul în mânã/ strada nu mã mai aºteaptã / intrã în mine prinrochia descheiatã. / sunt trotuar / crãpãturã / îmi iausandalele-n mânã ºi pãºesc / merge strada / strada pecare în fiecare dimineaþã / fugi din sângele meu /merge pânã la capãtul lumii" (ssttrreeeett, pag.22). Poe-mele par scrise direct având, în plus, un controlferm al epicului, o stare de luciditate ce-þi dã senza-þia cã tot ce atinge autoarea se transformã în poe-zie: „uuu uuu / gata am reuºit am înnodat bãtãile ini-mii / mã întorc în sfârºit în fetiþa inimii mele / carneadormea ºi visa somnul // florina vrea sã opreascãîntunericul / se ascunde în el / îi face un gol / îi înghi-te carnea ºi tot ceea ce se aflã sub ea // ea nu ºtia cãlumina e gaurã" (aa ttrreeiiaa ppoovveessttee, pag.38).

Aici nu e vorba de metafore, de melodicita-te, de fluenþã clasicã. Textul se construieºte dintr-oinvizibilã ramificaþie de „antiviruºi - virusaþi“. FlorinaZaharia dã impresia unei fiinþe egocentrice, narcisis-te. Inventeazã un dans liric prin excelenþã, simteacut elasticitatea scândurii scenei, valurile de rume-guº ale artei, jucându-ºi rolul cu o lejeritate impeca-bilã: ne contamineazã gusturile estetice prãfuite, neobligã sã citim altfel, altceva.

Prospeþimea poeziei sale nu e o modã, ci ofaþetã profundã a livrescului autentic, un livresc„mãcelãrit“ cu gingãºie ºi cruzime asiaticã, ceva îngenul lui Emil Brumaru, cel ce pune carne, oase ºipiele pe orice fruct, pe orice obiect: „nu plâng / eunu mai sunt cu mine / e o singurãtate cumplitã //mlaºtina leagã cuvintele / le afundã ºi le amestecã //s-a murdãrit celãlaltul din mine / a fost scos ºi pus sãrespire / sã plângã / sã se prelungeascã" (pag.53). Însubtext, într-un fel de spaþiu aseptic, autoarea îºipãstreazã nealteratã candoarea: „florina te simte /cãsuþa ei cu inimi / poartã pereþi din carnea ta“ (pag.13).

Personal, vãd în Florina Zaharia o scriitoareoriginalã, a cãrei poezie este la fel de interesantã caºi cea a regretatei Mariana Marin. Este pãrerea unuicititor permanent de poezie.

13


GGhheeoorrgghhee IISSTTRRAATTEE

Un mister:

Ultimelesonete

„Ultimele sonete…“ sunt misterul cel maifebril al creaþiei lirice a lui V. Voiculescu, un mistersondabil, însã, din oricare punct de vedere al per-fecþiunii sale, precum o sferã fosforescentã suspen-datã în propriul ei nimb.

Vom avea totdeauna tot atâtea exegeze cri-tice, câþi analiºti literari vor zãbovi sã descifrezeaceastã reþea orficã de o extraordinarã armonie.

Nefiind critic literar, voi îndrãzni sã aproxi-mez un înþeles dar cu mijloacele poeþilor care, seºtie, uneori au intenþii mult mai magmatice.

În polisemantismul lor, eu aº crede cãV.asile Voiculescu a infuzat Sonetelor sale sensulunei grandioase iniþieri ritualice, având patru pro-iecþii primordiale: cunoaºterea (metafizicã), erosul,creaþia ºi divinaþia.

Exilat între aceste focare cardinale, spiritulvoiculescian se manifestã când solemn, când drama-tic, când convulsiv, când extatic, adeseori acestestãri interferându-se în incandescenþe supreme, dincombustia cãrora se nasc versuri memorabile, aºe-zate în exprimãri unice, definitive, „shakespeare-iene“ le-am numi -, uneori de o densitate simbolicãmai înaltã decât a Marelui Brit.

Aºadar, acest cumul de intenþii ritualice arcaracteriza partitura celor 90 de sonete, culminândcu extaza misticã, prin voluptãþile cãreia geniul poe-tului „rivalizeazã“, prin comunicare, cu însuºi Crea-torul:

„Iubirea este geniu: cum poþi s-o pui înfrâu, / Sã-þi poarte faetonul în trap la preumblare? /Cã mã sfâºie leul, nu-i crimã, nici desfrâu, / ªi gloria-i un monstru la fel, cu colþi ºi gheare. / Sã te câºtig,bat cerul ºi iadul, nemurirea, / rup aripile vremii -demiurg rapsod - / Sub tine-mi pun cerbicea, chiarde mi-ar fi pieirea / Dar inima ta mândrã ce dulceeºafod / Cu-naltele abateri, semeaþã erezie, / Croimalbastre zboruri peste-un noroi bãtrân / ªi ni-edatoare viaþa cã-i dãm o poezie / De care o s-ascul-te, cândva, ca de-un stãpân / Noi doi lãsa-vom lumiiun duh ce nu se schimbã, / Cãci noi ºi veºnicia vor-bim aceeaºi limbã" (SSoonneettuull CCCCXXVVIIII)

Eu înccã voorrbescc

Eu încã vorbesc chiar dacã nu m-asculþieu încã vorbesc fãrã pauzãdin toate celulele cu tot scheletulcu toate amintirile fãrã sã mã repet…am atâtea de spus cã pânã ºi viseleîmi sunt inundate de toate cele nezisevorbesc despre toate celeo sutã de simþuri ale mele rãniteºi vorbesc fugind calc peste podelelecu grele retorici în timp ce în jurul meu fâlfâie greoicompendii ºi enciclopedii despre ce n-am spuslansez în aer mii de mãrturii de iubire ºi de urã deºi mã simt invadat de consens cu toþi din mine ºi vorbesc despre tot ce vãd despre tot ce mã vedemai repede mai clar mai caldfãrã glas cu nervii optici deschiºi ºi rãniþi

vorbesc cu toate coasteleadânc înfipte în aerul strãlucitor de metafore cu pielea subþiatãrezonanþã ca o foaie imaculatãce aºteaptã sã fie acoperitãcu fraze ºi propoziþii perfectecu rotulele gureºe cu umerii scânteietori…chiar dacã nu mã asculþi eu încã vorbesc cu emoþie ºi smerenietemându-mã cã aº putea sã uit esenþialulatunci când deschid gura pentru a-þi spune:þi-am fost amant rãu mai mereu Poezie

SSeptembrrie

Voi pleca departecu trenulcu trenul cãlãtoriilepar cu adevãrat lungivoi pleca departeca într-o vacanþã de varãmã voi despãrþi dramaticde toate iluziile mele în garãse vor flutura batistecineva fãrã chipva alerga pe lângã trenºi euvoi plânge puþin(plâng puþin întotdeauna)

voi închide fereastraºi voi despãturiiun sandwichpe care îl voi mâncaavând ochii încã umezivoi bea ordonat din termosul vechiun degetar de cafeavoi citi Tom Sowyerºi voi adormiîn cele din urmãcu capul pe umãruldomnului Caragialevoi coborâ în prima staþieºi mã voi întoarceîncãrcat de souveniruritocmai la timpsã îmi fac ghiozdanulpentru prima zi de ºcoalãdin a doua viaþãrisipitã…

Teoorrema marreeloorr timpului

Aº fi vrutsã mã nascla Ecuatorîn punctul Zeroacoloîn buricul pãmântuluiAº fi demonstratpostulatele ploiisauteorema mareelor timpului… câte iubiri toridemi-aº fi desenat?poatemi-aº fi petrecut viaþafãcând exchibiþii


14


IIoonn LLiivviiuu OOTTÂÂNNCCEEAALLÃÃ

Teoreme ibericeFaptul cã de câþiva ani buni Liviu Otâncealã trãieºte în Spania

pare a-i fi acutizat percepþia limbii române, cuvintele fiind puse la„treabã“ cu o dragoste înduioºãtoare

MMaarriinn IIffrriimm

pe o frânghie muzicalãbalansãndu-mãîntre Americiiºi Africi… iar în pauza dintredouã rotaþii completeaº fi devenitcel mai cunoscutdonator de polenpentru fluturiide dirijabile

Absenþã

Nu ºi-am mai scrisde aici din visnici o dare de seamãasupraavansatei stãri de orbirea mâinilor melenoaptease pierdbâjbâind conturul tãuelectricîn abisul cearceafurilordegetele meleºi-au pierdut svelteþeaºi o nouã epidermãle înveleºteca o cataractãîn schimb aud cu buzeleaud golulca pe o masã compactãarmonizând nemiºcareami-au orbit mâinilepoatear trebui sã învãþsã-þi pipãi lipsasecundã cu secundãtrimite-mi un baston de orbºi o sã-l atingde marginea nopþii… nu þi-am mai scrisde aiciºtii?Nu mai vãd cu mâinile…

Mult nisip

N-am sã mor niciodatãvoi bâjbâi ca nisipulcãutând închegareamult timpºi multe ploi

voi bâjbâi eternîn Iberiaatât de prezent…ºi totuºiun contur de lacrimã tãvãlitãpe geana orizontului…n-am sã mor niciodatãvoi bâjbâi indiferentfostele mele înmfãþiºãrimult timpmulte ploimult nisip.

Dimineþi ccuminþi

Dimineþile mele cuminþiîncep în amurgcând atât de liniºtitîmi potrivesc scaunulîn faþa ferestreica sã urmãresccu sufletul la gurãultimile ºtiri din Calea lacteece nevãzute lucruriau apãrut pa faþa nevãzutã a Luniice nezãrite cometetind sã se aprindãpentru cãlãtorii minuþuioasespre niciunde... sunt atâtea lucruri minunatede vãzut noapteaÎn zori fericitmã grãbesc sã mãsorcu micrometrul ºi lupacu câþi microni spre dreapta faþã de atomii perpendiculariai boabelor de rouãse va ivi soareleatât de liniºtitmã ridic ca sã mã aºez la fereastra cu vederespre placenta solarãîncã sângerândãde energii încã rãnitã... sunt atâtea lucruri minunatede studiat ziua... îmi potrivesc scaunulºi mã aºezîncã o datãatât de liniºtitatât de liniºtit... atât de sfâºiat

TimpCum se bâlbâieaceastã secundãînaintesã se adaugeînaintesã-mi detonezeurmãtoarele milioanede neuroniai putea bãnui timpulcã se lasã atinsde o beþie litosfericãsau de o maladieverticalãce-l face sã bântuiesã dârdâiecum se bâlbâieaceastã secundãnu vreau sã spuncã e timpcã e tot timpulsã se vindecenu-i decât o rãcealã(mã înþelegi)o rãcealãadusã de fluturii migratorimã simt mã înþelegatât de curatîncât mã aºezsã vãd timpul clãnþãnindbântuindprin ierburile viitoareaproape se vãdurmãtoarele ninsoridepartebalansându-seîntre pãsãridouãce tind sã se atingãce tind sã se adauge

15


O cheamã Ioana! Locuieºte într-un fostvagon de tren, transformat într-o baracã rudimenta-rã pe roþi, prin care, cu toatã împotrivirea foliilorde plastic aplicate peste scândurile crãpate, vântul seîncãpãþâneazã sã pãtrundã. O masã, un aragaz vechi,douã paturi, un godin, un braþ de coceni, o candelã,câteva lucruri de îmbrãcãminte, icoane, cãrþi… ºimultã singurãtate. Pe fereastrã se vãd câmpul, dea-lurile ºi cerul. Bãtrâna stã chircitã, lângã godin, pri-vind, cu ochii orbi, undeva, departe...

Nu mai are nimic ºi pe nimeni. Câþivaoameni milostivi au lãsat-o sã locuiascã aici ºi îi aduc,din puþinul lor, mâncare, haine, lemne, o vorbãbunã… Vorbe bune..! Ce sã mai facã acum cu ele?Parcã merge de o viaþã, în vagonul ãsta, spre capãtullumii.

Dar ea a umblat pe pãmânt mai mult decâtvagonul. ªi numai pe jos! Tot timpul pe jos! Nu asuportat niciodatã sã meargã într-o maºinã sau cutrenul: se înroºea toatã, nu mai avea aer ºi simþea cãmoare. A mers numai pe jos, indiferent de distanþã,mai mult cu picioarele goale. Chiar ºi atunci cândavea încãlþãminte, prefera sã simtã pãmântul, iarbasau pietrele. Acum, când îºi aminteºte, nu-i vine sãcreadã cã au fost atât de multe drumuri... Aºa i-aspus ºi preotului care a venit sã o spovedeascã:„…Am obosit pãrinte! Când am sã mor o sã chiuide bucurie!“

Alunecã încet, în picoteala gândurilor. Sevede copilã privind seninã chipul de cearã al maicã-si, aude bulgãrii de pãmânt cãzând peste sicriu, înlocul lacrimilor ei pe care nu avusese timp sã înveþesã le plângã. Pe urmã cealaltã „mamã“, bãtãile, cear-ta ºi munca istovitoare. Apoi seara când, dupã ce aterminat treburile casei ºi a fiert mãmãliga, mamavitregã a chemat-o ºi i-a zis: „Ia-þi taiorul ºi pleacã!“.Unde era sã plece în puterea nopþii? Când scorpia aþipat ºi a lovit-o cu palma peste faþã a înþeles cã nuglumea. A plecat plângând. Era un întuneric de nu-ºivedeam mâinile. Avea ºapte ani ºi ajunsese pe dru-muri… Nu bãnuia cã pe drumuri avea sã rãmânãtoatã viaþa.

A bãtut zadarnic la mai multe porþi. Pânã laurmã a primit-o Ion Baciu, care ºtia hãrnicia feteifirave ºi necãjite. A rãmas la el zece ani. Lucra cu ocãruþã cu boi! Cãra lemne, piatrã, gunoi, recoltelepãmântului. ªi acum mai viseazã boii cu care lucra: îi

mângâie, îºi lipeºte obrazul de pielea lor catifelatã ºibunã... Pãreau cã o ascultã ºi o înþeleg atunci când lespune necazurile ei cele multe. Le spune tãcând, sauþipând în ºoaptã... mai mult cu mâna, care-i mângîiepe frunte, pe coarne, pe grumaz - decât cu putereavocii... Ochii lor mari ºi umezi privesc, de fiecaredatã, pe lângã ea, cãutând parcã liniºtea, mila ºi dra-gostea, de care simþeau cã e atâta nevoie... „CeaRusu!“, „Hãis, Murgoci!“, „Haideþi bãieþii mei, c-acu'se-nsereazã ºi ne-om mai hodini noi!“

Dupã zece ani, Ion Baciu, rugat de sãteni,i-a dat un pogon de pãmânt în pãdure, departe desat ºi, ajutatã de oameni, ºi-a fãcut acolo o cãmãru-þã. Se jucau veveriþele la uºa ei. Poiana era plinã de


16


EEmmii ll PPRROOªªCCAANN

GGGGaaaarrrraaaa ffffăăăărrrrăăăă șșșș iiiinnnneeee

flori ºi multã luminã. Dimineaþa o trezeau grjilemereu neterminate, dar ºi corul miilor de glasuri,ale pãsãrilor de tot felul, care se întreceau în mãies-tria cântatului… Copacii pãdurii îºi tremurau som-noroºi ºi falnic podoaba frunzelor, în lumina ce sedesãvârºea... Dar noaptea totul se transforma înumbrã ºi foºnet. I se fãcea fricã…

Acum nu-i mai e… Frigul îmblânzeºte tãce-rea, care sparge lumina pãdurii în umbre de godin,braþ de coceni, haine, cãrþi... ºi multa singurãtate.Doar scrâºnetul vântului o mai obligã sã creadã cãdincolo de pereþii vagonului ei mai existã lumea...Bãtrâna aprinse candela ºi se întinse pe pat, sub pâl-pâirea de lacrimã a luminii, chemându-ºi iar hranagândurilor, care continuau sã vinã, neodihnitã, împo-vãrând liniºtea vinovatã a serii.

Pe timpul foametei a plecat în Argeº ºi s-aangajat la un învãþãtor. Bun om învãþãtorul, iar tre-burile casei erau uºoare, ba chiar plãcute. A rãmaspatru ani la Bârla - aºa se numea comuna din Argeº- pânã a venit o lege care-i obliga pe oameni sã seînapoieze, fiecare, acolo unde avea domiciliul. ªi-aluat lucrurile într-un sac ºi a plecat. Dupã câteva zilea ajuns la marginea satului ei.

Asfinþea soarele! De sus, de pe culme, pri-vea printre amintiri ºi lacrimi, ca pe un spectacolinterzis, liniºtea satului... Pâlcuri de case desenau,printre pete verzi de copaci ºi grãdinii, liniile uliþelor,al cãror praf ºi noroi îl simte acum prelingându-seprin suflet. Îi fusese dor! Plânsul a venit simplu ºibinefãcãtor! Parcã dupã o lungã aºteptare se regãseaîntr-o plãcere ciudatã... în timp ce mâinile ei, mân-gîiau cu dragoste nerostitã, iarba din jur. A trezit-o… întunericul. Nu avea unde sã se ducã.

A încercat la o sorã, al cãrui bãrbat nici n-avrut sã audã. A îndrumat-o, totuºi, la unul, NeculaiArgãsealã, care i-a închiriat o casã pãrãsitã. În aceltimp a cunoscut singurul bãrbat din viaþa ei.

N-a suferit când omul a plecat dupã altenecazuri, prin lume, pentru cã i-a rãmas de la el, uncopil, Ion. L-a crescut cu multã dragoste, dar ºi cumulte lipsuri. Viaþa, chiar ºi grijile, i se pãreau acumaltfel. Dorinþa ei cea mai mare, era sã-l þinã cât maideparte de suferinþã. A luat totul de la capãt, trudinddin greu, ca sã-l poatã vedea zâmbind, ca pe ceilalþicopii. La ºcoalã n-a putut sã-l þinã mult, chiar dacã luiîi plãcea învãþãtura.

ªi-l aminteºte cum se întorcea de la slujbade duminicã ºi cum cânta, aºa, ca pentru el, cântãri-le bisericeºti. A devenit dascãl. Fãrã ºcoalã. La Epis-copie, la Buzãu, l-au examinat ºi i-au dat hârtie cã edascãl. Avea glas frumos ºi oamenii îl ascultau sme-riþi în bisericã. Dar în sat râdeau ºi îºi bãteau joc înfel ºi chip...

N-a mai putut îndura ºi a plecat la Mizil,

unde s-a angajat paraclisier. Dupã doi ani, cândaproape orbise, a dus-o la operaþie, la Ploieºti. Untimp a vãzut mai bine. S-a mutat ºi ea la Mizil ºi par-cã viaþa se mai îmblânzise. Stãteau cu chirie, când launul când la altul. Pânã într-o searã când pe Ion l-aubãtut niºte derbedei ºi frica de oameni i s-a strecu-rat din nou în suflet. N-a mai rãbdat ºi a plecat dinnou în lume. A aflat, dupã un an, cã e cãlugãr, laMãnãstirea Gãvanu.

„Of, luate-ar sã te ia, singurãtate! Ca o cãþeate-ai þinut mereu de urmele mele!“

Afarã vântul se înteþise, gonind vagonul prinvãmile vãzduhului. ªi parcã, în celãlalt capãt al vago-nulu era acum ºi Domniºoara, privind-o cu triste-þe… „Ce bunã aþi fost, Domniºoarã… ªapte anim-aþi þinut în odãiþã, fãrã sã-mi luaþi un ban… Mi-aþidat ºi mâncare ºi… cãldurã… Ce dacã, dupã ce aþimurit, ai dumneavoastrã, m-au dat afarã; poate cãdacã nu vindeau casa m-ar fi lãsat sã mai stau…

S-a mai gãsit un om bun care mi-a fãcut rostde vagonul ãsta, pe care l-a aºezat la vechea pescã-rie ºi în care m-am mutat cu bruma de agonisealã, cuIon, care s-a întors de la mãnãstire ºi cu multelemele necazuri…"

Numai cã, cei care au cumpãrat la pescãrie,i-au mutat vagonul pe un maidan. Copii þiganiloraruncau cu pietre noaptea, sperând sã-i alunge ºi sãle ia vagonul. Unde sã plece? Ion se îmbolnãvise,avea fierbinþeli. „Du-te, Ioane, la spital!“; „Las' cã mãduc dupã Paºti“. Era ger mare ºi tuºea mereu, sãra-cul. Nu i-a luat medicamente pentru cã nu aveaubani. Îl învelea cu toate þoalele din vagon.

Într-o zi, a treia zi de Paºti, i-a fãcut o tocã-niþã: „Scoalã, mamã, ºi mãnâncã!“. S-a ridicat într-uncot, dar n-a apucat sã ia nicio înghiþiturã; o ploaie depietre a cãzut pe acoperiº. ªi-a bãgat capul subaºternut ºi-a început sã geamã ºi sã se tânguie.„Lasã-i, mamã, ia de mãnâncã!“ Dar n-a putut! Toa-tã viaþa i-a fost fricã de oameni. A stat lângã el, l-amângâiat ºi i-a aprins lumânarea. La patru dimineaþaa murit. Acum se cãznea sã-ºi aminteascã chipul lui,dar nu reuºea.

S-a ridicat din pat, a deschis uºa larg ºi apãºit pe scãriþa îngustã a vagonului. Fulgi mari i setopeau sub pleoape ºi în suflet. O zãpadã albã, ca ºidurerile paºilor ei, îi zvârcolirea amintirea vieþiinetrãite. Undeva, în noaptea aceea mare, erauoamenii… I s-a fãcut ºi ei fricã, la fel ca lui Ion, ºis-a grãbit sã se întoarcã la godin, la braþul de coceni,la cãrþi, la icoanã ºi la multa ei singurãtate. S-a aºe-zat, din nou, în pat, chemându-ºi amintirile. Vedeaparcã, de undeva de sus, silueta fantomaticã a unuivagon de tren, oprit într-o garã absurdã, din caretoate ºinele ºi toate trenurile au dispãruserã, înghi-þite de cer.

17


Cea de a treia carte aMihaelei Burlacu, romanul DDeeccaa-lloogguull ttããcceerriilloorr aallbbaassttrree (Editura„Ex Ponto“ - Constanþa, 2008),este, indiscutabil, un pas impor-tant pentru autoare, o nouã mo-dalitate de a se raporta, prin scris,la realitãþile lumii în care trãim.Titlul porneºte de la un „decalog“pe care eroina romanului, Maria,îl citeºte întâmplãtor: „vãzu laieºire o hârtie lipitã pe uºã pecare scria «Decalogul tãcerii».Citi cu loare aminte cele 10porunci. 1. Taci, dacã nu ai despus ceva valoros; 2. Taci, atuncicând ai vorbit destul; 3. Taci, pânãcând îþi vine rândul sã vorbeºti; 4.Taci, când eºti provocat; 5. Taci,când eºti nervos; 6. Taci, cândintri în bisericã, pentru ca Dum-nezeu sã-þi poatã vorbi; 7. Taci,când pleci de la bisericã, pentruca Duhul Sfânt sã poatã imprimaîn mintea ta lucrurile pe care le-aiauzit; 8. Taci, când eºti ispitit sãvorbeºti; 9. Taci, când eºti ispititsã critici; 10. Taci, când ai timp sãgândeºti înainte de a vorbi“.

Foarte potrivit decalogpentru un „popor vegetal“ (AnaBlandiana), ameninþat de imprevi-

zibil la fiecare cuvânt - gest - pas -atitudine, etc.

Acþiunea epicã se con-struieºte „în oglindã“: frica dincomunism ºi frica de dupã revolu-þie, mizeria de atunci ºi mizeria deazi, structurile atotputernice deieri ºi cele actuale - absconse darla fel de eficiente… Fineþeaobservaþiei, în descifrarea dinami-cii mecanismelor sociale, accesea-zã valenþele unui trecut continuu,pe care naivitatea noastrã vrea sãîl transforme în viitor. Maria, ele-vã la moartea mamei sale, datora-tã unui avort, este anchetatã desecuritate pentru complicitate. Pesecuriºti nici nu-i interesa avortulîn sine ºi nici consecinþele lui dra-matice. În fond mureau zilnicfemei cu avorturi septice provo-cate ºi se nãºteau tot mai mulþihandicapaþi; pe ei îi interesa „lup-ta cea mare“, inocularea fricii ºisupravegherea societãþii pânã laultima ei „celulã“, cea familialã,devenitã - ºi ea - un spaþiu con-centraþional: „Puþini ar fi rezistatla frica pe care o rãspândeauanchetatorii (...). Se mai poatevorbi de curaj dupã ce ai fost chi-nuit ore întregi cu un bec în faþãtoatã noaptea“.

Teroarea se baza pe opsihologie a vulnerabilitãþii exer-satã mai întâi în închisori de genulcelei de la Piteºti ºi aplicatã, ulte-rior, în marea închisoare caredevenise România: „Auzi, mãi, puide târfã, uite cum stã treaba... tre-buie sã-þi luãm fraþii sã-i ducem laorfelinat. Nu are cine sã aibã grijãde ei...“ Iar apoteoza „victoriei“securisto-comuniste o reprezintãcel mai subtil instrument de ºan-taj: angajamentul de colaboratoral securitãþii. Maria îl semneazã,ca atâtea sute de mii de oameni,acceptându-ºi înfrângerea: „Sim-

þea cã toate reflectoarele nevãzu-te erau aþintite asupra ei. Cu coa-da ochiului îºi spiona umbra...Apoi, la un moment dat, i se pãrucã umbra ei este un ºarpe, adul-mecând mereu victima aflatã înfaþa lui. Avea botul deschis, pregã-tit sã atace fulgerãtor. Capul îi eradin ce în ce mai mare.“

Reacþia celor din jur era,ºi ea, pe mãsura reflexelor fricii.Prietenul Mariei din liceu recu-noaºte deschis: „ªtii cã eu vreausã urmez o facultate... Îmi trebuiereferinþe bune, o soþie cu originisãnãtoase... Tu nu te încadrezi înaceastã categorie: bunicul deþinutpolitic, mama ta acuzatã cã ºi-aprovocat un avort, tu anchetatãde securitate“.

Din când în când, dinumbrã, se desprind CCEEII CCEE TTRREE-BBUUIIEE SSÃÃ AADDUUCCÃÃ AAMMIINNTTEE::„ - De asta m-aþi chemat? - Davoiam sã-þi spun cã eºti tareretrasã... te vrem mai activã, sãstai mai mult în mijlocul oameni-lor. Provoacã-i, dragã, la discuþii,sã vedem care sunt duºmanii nea-mului. (...) Vãd cã umbli cu ingine-rul Alexandru Ciobanu, fiu deintelectual (...) Eºti fatã deºteaptã.Bravo þie! Bagã-te în patul lui, ºigata!..."

O lume vâscoasã, strãinã,inumanã aproape, transpare înipostazele ei cele mai frapante. Olume a dezrãdãcinãrilor în careþãranii proletarizaþi - aºa cum suntpãrinþii Mariei - fie devin roboþi,ocupaþi cu munca profesionalãsau patrioticã, fie trãiesc dinamintiri: „Pãrinþii ei, oameni sim-pli, fãrã multã ºcoalã, erau veniþide la þarã. Numai industrializareaforþatã îi adusese la oraº (...). Tân-jeau mereu dupã locurile natale,vorbind despre pâinea fãcutã în


18


SSoorriinn MMAATTEEII

Va veni o vreme...CRONICA LITERARÃ

cuptorul din curte, laptele de vacã curatºi despre toate minunile unei lumi pecare nu o mai aveau“

S-a schimbat ceva dupã revolu-þie? Întrebare retoricã al cãrei rãspunseste însãºi viaþa Mariei: Ajunsã într-unpost de mare responsabilitate salveazãfabrica aflatã în prag de faliment, reuºind,printr-o tranzacþie ingenioasã, sã redre-seze lucrurile. Drept rãsplatã este târâtãde Curtea de Conturi într-un procesinterminabil, se cer expertize ºi contra-expertize, iar dupã 8 ani, când i se con-statã nevinovãþia, nu i se cer nici mãcarscuze.

Între timp însã, un om valorosprofesional (fostul director general)murise, iar un altul (Maria) ajunsese laspitalul de psihiatrie, instituþie ocultãunde pe vremuri erau „trataþi“ duºmaniiregimului iar azi se tratau baronii locali,stresaþi de justiþie: „Bolnavii obiºnuiþitrãiau în în saloane insalubre, plin degândaci ºi rozãtoare“, în timp ce alþii, custatut de „oameni de afaceri epuizaþinervos“ erau gãzduiþi în rezerve la fel deluxoase ca ºi „maºina sport a directoru-lui de spital“.

Realitatea are un corespondentîn labirintul subteran, al relaþiilor, undeminotaurii fostului regim continuã sã-ºiexercite puterea discreþionarã. Maria,sfãtuitã sã recurgã la un divorþ „formal“pentru a-ºi salva averea, se trezeºte cuunul cât se poate de real, de pe urmacãruia foºtii ei socrii - oameni cãpãtuiþide fostul regim - îºi vãd realizate intere-sele. Mai mult decât atât; intervin pentruprelungirea internãrii Mariei, fãcând-ope aceasta sã înþeleagã cu câtã uºurinþãpot pãtrunde aaccttuuaalliiii ffooººttii în universulfiecãrui individ.

De la o societate în care: „Pleca-se dimineaþa pe uºã un om ºi se întorse-se seara altul“, se ajunge la democraþiaformelor fãrã fond, la înstrãinare ºi haosbirocratic, în fond la un control aproa-pe absolut al societãþii, exercitat nu prinforþã ci prin manipulare. O speranþãrãmâne totuºi: cea pe care doamna Cali-ga, vecina Mariei, o exprimã în timpulanchetei securitãþii: „Va venii o vremecând vom putea vorbi ºi vom depunemãrturie pentru toate astea“.

Cândva, desigur, chiar va veni!

19


Amadiada & Eva nimănui (scrisoare către Fereastră)

Dupã dialogul dintre poetul Lucian Mãnãilescu ºi sub-semnata, prezentat în paginile numãrului trecut al revisteiFereastra, credem cã e necesarã o revenire, sub forma uneipriviri de ansamblu, asupra a ceea ce s-a petrecut pe parcursula patru zile, timp în care autoarea a traversat estul þãrii numaiºi numai pentru a anunþa (ºi nu de la microfon) cã, iatã, au apã-rut douã cãrþi cu nume de femei, cãrþi de început.

Vorbim aici despre douã debuturi. Deºi uºor ne-ar fisã îl numim dublu debut, þinem sã precizãm cã cele douã cãrþidepind, în receptarea lor viitoare, ºi de citadelele culturale încare au avut loc lansãrile. Astfel, primul dintre volume, AAmmaa-ddiiaaddaa, a fost prezentat în cadrul FFeessttiivvaalluulluuii ddee NNeeooaavvaannggaarrddããddee llaa IIaaººii, ºi reprezintã debutul absolut al Aidei Hancer. Cu altecuvinte, primul nãscut dintre gemeni, prima mea experienþã deintimitate absolutã cu poezia mea s-a petrecut vineri, 6 iunie,în cea de-a treia zi de neoavangardã. Alãturi de poetul DDaanniieellCCoorrbbuu (cãruia poeta i se înclinã), ªªeerrbbaann FFooaarrþþãã, IIoonn ZZuubbaaººccuu,VVaassiillee SSppiirriiddoonn, VViirrggiill DDiiaaccoonnuu, LLIISS, SSaallaahh MMaahhddii ºi alþi preþuiþitruditori ai cuvintelor, Aida Hancer ºi-a primit titlul de autor,responsabilitatea cuvenitã unui astfel de început iar, în final, unnumãr de volume pe care va trebui, de-acum înainte, sã leînmulþeascã, ca în pilda biblicã a talanþilor. În aceste momentede stângaci dar hotãrât început, pentru cei care au observat cãîn fiecare moment a existat în lumina mea cineva, vã spun cãfiecare naºtere trebuie sã fie vegheatã de o mamã.

Cum nimic nu e veºnic, a trebuit ca, dupã douã zile demoldoveneascã ºi înfriguratã aºteptare sã plec mai departe, ºinu cu o trãsurã din vechea Moldovã, ci cu un tren rapid spreGara de Nord, pentru douã zile de BBooookkffeesstt 22000088. Sâmbãtã, lastandul editurii Vinea, împreunã cu al doilea (geamãn cu pri-mul) editor - NNiiccoollaaee TTzzoonnee ºi invitaþii acestuia (ºi ai mei) amlansat, într-un fel de Babel al cititorilor, cel de-al doilea volum,EEvvaa nniimmããnnuuii.. În centru, dar la fel de emoþionaþi ca ºi autoarea,s-au aflat FFlloorriinn CCaarraaggiiuu (coleg de debut), FFeelliixx NNiiccoollaauu,RRoobbeerrtt ªªeerrbbaann, alãturi de prietenii din trupa de poezie PPaarraannoo-iiaa PPaarraaddiiss (CCããttããlliinnaa CCaaddiinnooiiuu, AAddrriiaann DDiinniiºº). Am remarcat ºidiscreta prezenþã a poetei IIlleeaannaa MMããllããnncciiooiiuu ºi a criticului lite-rar MMaarriinn MMiinnccuu. Din tânãra generaþie a neoexpresioniºtilor, abinevoit sã asculte vorbele mele poetul CCllaauuddiiuu KKoommaarrttiinn.

Aceste patru zile de emoþie ºi început, de lansare, detimp frumos, de ploaie, de însoþire, de oraºe, de prieteni, descriiturã, de avangardã, de neoavangardã ºi de bookfest le adu-nãm acum, aici, sub titlul generic de dublu debut, de la carenimeni care ar fi trebuit sã aparã n-a lipsit, ºi nimeni din cei ceau fost n-ar fi trebuit sã disparã. Astfel încât le mulþumesc tutu-ror, ºi Ferestrei pentru atâta luminã de-aici, ºi mamei melepentru cã existã viu , ºi eu exist în sângele ei.

Cu drag,

AAiiddaa ((ººii aallee eeii ttiinneerree-AAmmaaddiiaaddaa ººii EEvvaa))

Miccrroopooem

Pentru fiecareUrcãri, coborâri ca niºteRespirãri sacadate ale destinului.

Final

Lumea e urmarea spaimei fiecãrui individCãp ar putea fi ultimul.PoetulDepãºeºte aceastã spaimã.

SStrrigãte ºi semne

Pãsãri speriate ca niºte gloanþe traseCu mâna tremurândãÎmpuºcã miresme întârziate-n aprilieÎngânând strigãte ºi semneÎngropate-n mirt ºi vanilie.Aºezaþi spate-n spate stãm încã la pândãCu ochii legaþi precum osândiþii ªi asemenea lorÎncercãm sã aflãm un înger sonorApoui ne jucãm de-a cine-l atinge,De-a cine-l miroaseªi florile-l sapã temeinic în oaseNãvalnicã, iarãºi, tristeþea îl ninge.

Calul meu verrde

Trec zilele ºi nopþile cãlarePe cai albi ºi negri - ca pe o tablã de ºahCalul meu costeliv mai în urmã rãmâneSã nu i se vadã pe frunte o stea pâlpâitoare.

Sub copite pãmântul începe sã fiarbãSe-nmulþesc florile sub cãpãtâiCalului i-aº mai ºterge coama cu o mânã de iarbãLuminând-o cu lumina dintâi.

Dar prea repede-i ropotul sub copite pe-asfaltulÎncins parcã-ºi lasã vãzduhul tot mierea;Cu mâna streaºinã privesc iarãºi înaltulDar calul meu verde nu e nicãierea

Canabis întrr-oo vinerri

Ce usturã parfumul volutelorDe carnea trândavã a verii.Plesnetul dudei cãzând aºteaptã ecou În cochilia melcilor…

Cât de supuºi nouã înºine-am fost- Ah, memoria, ºopârla auritã zvârcolindu-se ararTotul începe aºa într-o vineri…

Diavolii domestici dormeau în noi ca în ouNe aºezam pe aceeaºi bancã ºi fumam cu nesaþDrept canabis, disperareaDintotdeauna singura adevãratã.

… Viespile treceau În arome de vag osuar ce pãstreazã ºtiuleþii Putrezindu-ºi împãcarea cu pãpuºa de câlþi Din vârful paruluiCare îmbãtrânea câte puþin spre amiazã.

Ce bine ccã errai numai gerr

Ce bine cã erai numai ger,Eu lacrimã de pazã,Tãcerea ta sãlbãticitãScãpãra tresãrind spre amiazã...

ªi miezul încã necopt, neruºinat de crud,Era pâinea mea dulce-amarã...Ce bine cã erai numai gerIar eu numai urlet de fiarã...

ªi acum, la fel, numai ger ai rãmasRãscolind risipite omãturiMã urmãreai, ca demult, pas cu pasDoar cã nu era nimeni alãturi...

Uneoorri luna

Uneori luna seamãnã cu genunchiul tãu,Dureros de rotundã, apusã pe miriºtea rarã...Atunci, numai atunci, un câine îmi sãrutã vorbeleTransformându-le în fluturi strãvezii,Care nu mai ºtiu pe-al cui umãrSã-ºi doarmã cuvenita tãcere.

20


POEMEddee

CCCCaaaarrrrmmmmeeeennnn FFFFOOOOCCCCªªªªAAAA

De la Praga pânã la Bucureºti Nord, amjurat sã cãlãtorim cu vagonul de dormit! Nu ai cumsã te odihneºti în el chiar ca în patul cu saltea de paiede acasã, dar de o binefacere tot ai parte, pentru cãnu te mai chinui sã-þi legi mâinile peste noapte degeamantane, dacã nu vrei sã te trezeºti la destinaþiecã ai rãmas fãrã ele.

Prima datã când ne-am întors din Germaniao pãþiserãm, însã în alt fel, cãlãtorind într-un vagonobiºnuit. Am aflat târziu cã acesta urma sã seopreascã la Budapesta, aºa cã, la Bratislava, multdupã ce trecuse de miezul nopþii, alergaserãmtârând dupã noi, frânþi de obosealã ºi plini de nervi,bagajele, în cãutarea vagoanelor de Bucureºti. Neurcasem în primul dintre ele de care dãduserãm, neinstalaserãm, de bine, de rãu, în el, dar, spre dimi-neaþã, când trecuserãm ºi ultima vamã, a noastrã,acolo nu se mai putea respira, ºi de cãldura înghesu-ielii, dar ºi pentru cã micii traficanþi de frontierã numai putuserã ajunge pe parcurs pânã la toaletã ºi îºiîncropise fiecare toaleta lui, între douã maldãre desacoºe imense din rafie, înfundate cu tot soiul decumpãrãturi fãcutã în prima piaþã mai ieftinã întâlni-tã în scurtul rãgaz pe care îl avuseserã la îndemânãde la un tren la altul în cine ºtie care aºezare din pus-tã. Aºa cã rãmãseserãm neclintiþi în hotãrârea noas-trã! Vagon de dormit!

Din Oraºul de aur, metropola culturalã ºireºedinþa de odinioarã a ducilor de Boemia, trenulpentru România pleca târziu, cãtre miezul nopþii. Cutoate acestea, nu reuºiserãm sã batem nici mãcar ostrãduþã a vechiului burg. Dupã ce coborâserãm dintrenul care ne-a adus din Bavaria, am fi avut destultimp sã o facem, dar ne pierduserãm vremea aler-gând în neºtire de la o casã de bilete la alta, cu spe-ranþe din ce în ce mai firave cã pânã la urmã vomface rost de suplimentul de cuºetã. Vânzarea lorîncetase însã, fãrã ca sã ºtim, cu patru - cinci ore

înainte de plecarea trenului nostru care avea sã strã-batã pusta maghiarã; informaþia aceasta am primit-odin întâmplare însã, abia în ultima clipã, de la uncompatriot binevoitor, ºi el aflat, plictisit, pe drumulîntoarcerii spre casã!

Judecând dupã puþinii praghezi, care ne-auîncurcat pe noi sau cãrora le-am încurcat noi calea,pe care i-am vãzut totuºi mai de aproape, roind, caalbinele lui Soare pe malurile Niºcovului, în preajmapuzderiei de berãrii de buzunar care populeazãimensul peron, sau dupã mai multele perechi de bãr-baþi tineri, unii dintre ei localnici, fãrã îndoialã, þinân-du-se tandru de mânã sau privind cu o infinitã duio-ºie unul în ochii celuilalt, ceea ce m-a fãcut sã desco-pãr, cu o uimire târzie, cã dragostea a fost, este ºi înveci va fi nepãsãtoare la perenele sfioºenii provincia-le, s-ar fi cuvenit, totuºi, sã încerc mãcar experienþade a-mi imagina cum vor fi arãtat odinioarã strãzileotraºului sub imensele ºenile, care întotdeauna sedecretaserã salvatoare, ale tancurilor sovietice.

În zadar! Acum totul era mult prea departede noi; ºi alungarea din þarã a Regelui Mihai I, ºirevolta maghiarã din 1956, ºi Primãvara de la Praga,ºi zbuciumul dur al Solidaritãþii din þara care îi arãta-se tânãrului ºi nãvalnicului Împãrat Napoleon cã ºimarilor cuceriri li se poate ridica o stavilã de netre-cut, dacã nu cumva chiar mai multe; aceea a iubirii.Uitaserãm chiar ºi zilele ºi nopþile de nepãtrunsdintr-un decembrie crâncen care cutremurase, peneaºteptate aproape, meleagurile mele natale, sauloviturile de ciocan care dãrâmaserã zidurile bleste-mate ale Berlinului, la umbra neagrã a cãrora multornemþi din Germania rãsãriteanã le va fi îngheþat înpriviri zâmbetul ascuns al speranþei în minunea cãlibertatea poate fi atinsã cu mâna ºi îºi vor fi gãsitsfârºitul înainte de a-i invidia noi, românii, din toatãinima, când reuºeam sã ne întindem lângã ei cortul


21


NNoossttaallggiiii eeffeemmeerree

Între orașul de aurși avatarurile

eternei reîntoarceriGhheorghhe MINCÃ

în campingul de la Nãvodari sau de oriunde altunde-va, când ajungeam cu chiu, cu vai, pe litoralul MãriiNegre. Eram departe cu gândul pânã ºi de blândavale a Neckarului, pe care o pãrãsisem doar cu câte-va ore în urmã, dar pe care aveam sã nu o uitãm defapt toatã viaþa.

Aºa suntem noi fãcuþi; când ne aflãm în faþaunei opreliºti, fie ea cât de insignifiantã, nici nu nemai trec prin gând multele alte încercãri de care amavut parte pânã atunci, fie ele cât de mari, dar niciamintirea zilelor însorite care tuturor ne sunt datesã ne lumineze cândva viaþa nu ne mai dã târcoale.

Acum, bieþi muritori neajutoraþi, eram stã-pâniþi de pãcãtoasa fixaþie a tichetelor pe care tre-buia sã le cumpãrãm, cu orice preþ, ºi nu ne maigãseam în nici un chip liniºtea, pentru cã erau sem-ne clare cã s-ar putea sã nu reuºim sã le mai vedemîn buzunar.

Tocmai de aceea, în disperare de cauzã,ne-am dus la peronul la care trenul nostru fusesedeja garat ºi ne-am tot învârtit apoi pe lângã uºavagonului de dormit, nãdãjduind cã poate vom gãsiacolo o rezolvare a situaþiei, mereu cu ochii câtcepele, dar din ce în ce mai triºti, ca nu cumva sãscape observaþiei noastre trecerea ºefului de vagon.Nu se arãta nimeni ºi ne încerca sentimentul straniucã ne aflãm la ferestrele unei planete moarte.

Pânã la urmã, în sfârºit, insul ºi-a fãcut apari-þia, sprijinind în diagonalã cadrul strâmt al uºii carepentru noi reprezenta - nici mai mult, dar nici maipuþin decât - trecerea într-un mult râvnit Paradis.L-am abordat imediat, cu o privire cuprinzãtor ºiîndelung rugãtoare, mai întâi în limba englezã. Nimic!Am încercat cu franceza! Tot nimic! Poate în germa-nã, ne-am gândit, cu o ultimã licãrire de speranþã înglas. Nimic! Muþenie!

O muþenie totalã, dublatã de clipe grele,care ni se pãrea cã se lungesc, apãsãtoare, la nesfâr-ºit, timp în care cel pe care ni-l doream interlocutorse încãpãþâna sã rãmânã surd la chinurile noastre ºise uitase, de mai multe ori, în dreapta ºi în stângaperonului viermuind de români, toþi uºor de recu-noscut, pentru cã debordau de blazare.

În fine, dupã ce ne-a lãsat sã ne tot zbuciu-mãm, omul în uniformã, cu o geantã doldora peumãr ºi fãrã chipiu pe cap, ni s-a adresat într-o cura-tã limbã românã, chiar dacã ºi cu accentul pronun-þat, miºtocar, al bucureºteanului de veritabilã maha-la, întrebându-ne ce vrem de la el. Când a auzit cene interesa, a deschis braþele larg, ne-a zâmbit plinde prietoºenie ºi ne-a spus cu glas rãspicat, în guramare, cã mult râvnitul supliment putea fi cumpãrat ºiîn tren. Chiar de la el!

Slavã Providenþei, care întotdeauna îþi scoa-te în cale, la nevoie, omul potrivit! Cum sã nu îi aju-

te el, ceferistul, pe compatrioþii lui greu încercaþiaflaþi pe meleaguri strãine, mai ales cã ceea ce urmasã facã era absolut legal?!

Atât aºteptam. Am târât beþi de fericirebagajele pe culoarul vagonului, aproape gol, ºi ne-amtrezit instalaþi într-o cuºetã vecinã cu aceea pe careo ocupa tot un român, care se întorcea dupã multtimp în þarã, venind din Spania, dupã ce fãcuse unocol lung, cu trecere ºi prin Germania. Am plãtit câttrebuia sã îi plãtim salvatorului nostru, urmând ca elsã ne dea tichetele, mai târziu, dupã plecarea trenu-lui din garã.

Salvatorul nostru, ceferistul, s-a dovedit ºipe mai departe de o amabilitate desãvârºitã, averti-zându-ne patern sã ne baricadãm, pentru oriceeventualitate, uºa cu un umeraº, silabisindu-ne înºoaptã cã pe ruta asta circulã o faunã recunoscutciudatã. ªtirea ne-a cam înfiorat. Am înfundat ime-diat bagajele sub paturile de jos, împingându-le cutoatã puterea care ne mai rãmãsese în picioare dupãce alergasem ca bezmeticii pe peronul praghez, ºii-am urmat sfatul, baricadându-ne imediat, dar, pen-tru mai multã siguranþã, nu doar cu un umeraº, ci cudouã.

De închis însã nu am închis ochii toatã noap-tea, din cauza celui care venea din Spania; se încuia-se ºi el în cuºeta lui, dar numai dupã ce luase lângãel o tânãrã oarecare, cu care tocmai se împrieteni-se. Ceruse sã i se aducã douã sticle de ºampanie dela bufetul vagonului, le destupase, la intervale scur-te, cu un zgomot asurzitor, dar icnete ºi cârâituri cacele care ne-au bombardat dupã aceea toatã noap-tea nu-mi fusese dat sã aud niciodatã în viaþã, pânãatunci..

La început chiar am crezut cã tipa încercasesã-l fure dar el, precaut, o surprinsese asupra faptu-lui iar acum avea intenþia sã o strângã de gât ºi sã oomoare, dar nu mai reuºea odatã sã ducã pânã lacapãt intenþia lui criminalã, din cauzã cã era preabeat, ca ºi când pânã atunci nu ar fi bãut cele câtevapahare de ºampanie, ci s-ar fi aflat lângã un cazan deþuicã, la þarã.

Da' de unde aºa gest urât pe sãrmana feme-ie?! Bãuse ºi ea cot la cot cu el, dar hãrmãlaia astaconfuzã, gâlgâitã, avea cu totul alte, mult mai fireºtimotive, deºi de furat tot la furat, însã abia mai târ-ziu, dupã ce scãpaserãm ºi de vama româneascã…

Trecuserãm însã, pânã atunci, prin mânavameºilor cehi, slovaci ºi unguri, cãrora le deschi-deam înainte de a bate ei cu pumnii în uºi, în dispe-rare ºi invariabil, ca la o descindere în forþã, când aide gând sã intimidezi inamicul ºi nu ºtii dacã acesta,baricadat înãuntru, este ori nu înarmat cu bâte, pis-toale ºi cuþite. Þinuserãm de fiecare datã


22


paºapoartele ºi biletele de tren cu mâna bine întinsãîn calea lor, dar tot de fiecare datã ºi cu inima strân-sã cã, în intransigenþa lor de vameºi obiºnuiþi cu totfelul de criminali ºi tâlhãrii, vreunuia dintre ei i s-arfi nãzãrit sã ne întrebe ºi de suplimentul de cuºetã,noi sã facem trimitere la ºeful de vagon ºi acesta, sic-tirit, sã ia figura prostului, dând a lehamite din umeri,ºi sã le spunã cã habar nu are despre ce vorbim noi.

Dar nimeni nu ne-a întrebat de aºa ceva ºi,abia pe când strãbãteam Ardealul ºi Expresul Pano-nia adormise, nu s-a putut afla de la nimeni din caremotive, încremenind într-o haltã lipsitã de oriceimportanþã, ºeful de vagon ºi-a gãsit timp sã stea devorbã cu noi pentru prima datã dupã ce plecasemdin Praga Holesovice, ca sã ne întrebe dacã nu avemla noi mãrci ºi dacã nu vrem sã le schimbãm la el.

- NNuu aavveemm! Adicã aveam, dar nu doream sãschimbãm nici un fel de valutã!

Poate dacã ar fi încercat la plecarea din Pra-ga, ar fi fost interesat sã facã lucrul ãsta spaniolulnostru, vecinul de noapte furtunoasã trecutã, daracum el se dãdea cât putea de tare cu capul de uºacuºetei ºi plângea în hohote, în reprize lungi, pentrucã acum chiar nu mai avea nimic, dupã ce, topindu-se ca o lumânare bine ºi repede încinsã, iubita lui deocazie, pe care nici mãcar nu aflase cum o cheamã,îl pãrãsise la prima oprire a trenului, imediat ce sevãzuse pe pãmânt românesc.

Cãtre searã, trenul pleca din Braºov gâfâind,cu o întârziere semnificativã faþã de orarul lui demers, ºi noi, temându-ne sã mai coborâm în PloieºtiVest, acolo sã obosim alergând dupã cine ºtie ce taxicare sã ne repeadã pânã la Sud iar aici sã pierdemcine mai ºtie cât în aºteptarea legãturii cu Buzãul,ne-am hotãrât sã ne petrecem restul nopþii pe scau-nele sãlii de aºteptare din Bucureºti.

Oricum trecuse ceea ce fusese mai greu ºiprovocator de emoþii în timpul canicularei noastrecãlãtorii, ºi acum înaintam liniºtiþi pe Valea, plinã derãcoare ºi aer ozonat, a Prahovei.

Scãpaserãm cu bine dupã o noapte petrecu-tã în spatele unei uºi baricadate cu umeraºe, uitase-rãm ºi cã cineva încercase sã intre în toaletã tocmaicând eram acolo, ºi cã în zadar alergasem la capãtulvagonului, unde se afla duºul, ca sã ne rãcorim, pen-tru cã duºul era devastat. Aºa cã, la Câmpina, cândºeful de vagon ne-a întrebat dacã urmeazã sã decon-tãm biletele de cãlãtorie sau nu, i-am rãspuns indife-renþi cã nu e vorba la noi de aºa ceva, cum nu neinteresase nici schimbul lui valutar. Din cauza asta,probabil, nici el nu s-a grãbit prea tare sã ne mai deasuplimentele de cuºetã pentru care îi plãtisem cinstitla plecare, pe care de altfel nici prin gând nu îi tre-cuse sã le taie.

Le va fi tãiat poate, ceva mai târziu, dupã ce

ne-am despãrþit de el, când am coborât pe peronulîntunecat ºi plin de hârtii al celei mai mari gãri a þãrii,ca amintire de la niºte compatrioþi ai lui care, în locsã vorbeascã în limba învãþatã acasã de la mama lor,îl bombardaserã cu tot soiul de alte vocabule…

Rãtãcit în codrii VlãsieiM-am întors pentru câteva zile, acasã, la

poalele dealurilor Argeºului, acolo unde am vãzutlumina zilei.

Ne-am jucat toatã copilãria, eu ºi cei de vâr-sta mea, în ceea ce furia colectivului mai lãsase dincodrii Vlãsiei, undeva, la capãtul grãdinii de lângãcasã. Pãzeam vitele aduse la pãscut ºi bãteam o min-gie de cârpã care, dupã prima picãturã de ploaie,devenea imediat mai grea decât ghiuleaua de tun depe vremea rãzboaielor din secolul XVIII. Asta ajun-gea sã rupã picioarele mai mult decât cotonogealacruntã la care ne dedam toþi, în speranþa cã vomreuºi sã înscriem un gol care sã ne facã celebri,mãcar pânã a doua zi, cum i s-a întâmplat o singurãdatã în campionatul de fotbal englez unui controver-sat fotbalist român conjudeþean cu mine.

Serile, când ne întorceam frânþi de alergãtu-ra de acasã, dupã ce se întuneca bine, mutam teatrulzbenguielilor direct în praful plin de pietre al drumu-lui din faþa porþii. Drumul pe care flãcãii îºi duceau labal iubitele, întotdeauna þinându-le sfios de mânã.Din când în când, la chicotelile noastre, ne alungaucu fluierãturi care sfâºiau auzul dar, cu toate astea,imediat ne înghiþea pe toþi, ºi pe noi ºi pe ei, o liniº-te care nici acum nu ºtiu de unde izvora, reuºind sãse facã din nou stãpânã peste satul gata ºi el sãadoarmã.

Astãzi s-a ales praful ºi pulberea de stejariimultiseculari care mai înverzeau, când eram eu mic,în colþul de pãdure rãmas din codrii de odinioarã.

S-a ales praful ºi pulberea ºi de liniºtea nop-þii în care auzeam de la un kilometru depãrtareºoaptele de iubire ale flãcãilor ºi fetelor de mãritat.

Ei mai trec acum, doi câte doi, sau în gru-puri, cãtre multele discoteci care au luat locul balu-lui de altãdatã din cãminul cultural. Trec flãcãi ºi fete,dar nu se mai þin sfioºi de degetul mic; ei, flãcãii, þinacum o mânã pe volanul autoturismelor de mareclasã, înaintând în trombã, ca la raliuri...

Dar nu ºtiu ce palã de vânt a trântit în urmamea poarta de sub dudul uriaº de la drum, închi-zând-o pe neaºteptate. ªi, pentru noi care o deschi-seserãm veseli ºi zgomotoºi, poarta micã de la drumînchisã va rãmâne pentru totdeauna, fãrã sã înþelea-gã ºi sã vadã nimeni acest lucru cât se poate de tristºi de simplu.

❐

23


Oamenii, în evoluþia lor, în temerile lor lega-te de lupta cu natura, au avut nevoie de certitudini.Vãzând cã prin mijloacele lor nu pot controla medi-ul, necesitãþile, propria lor viaþã cotidianã, au ajunssã creadã cã CCiinneevvaa aflat peste ei, guverneazãlumea, Universul, cã existã legi imuabile pe care ei,sãrmanii, trebuie sã le descopere ºi pe care sã seplieze, dupã ce le vor fi înþeles mecanismul. Asta erao problemã…. Trebuia sã existe o „legãturã“ (rele-go) între fiinþã ºi CCrreeaattoorruull fiinþei… Aºa se naºte înmintea lucrativã ideea de Dumnezeu !

Odatã nãscutã ideea, sau revelatã…, omulatribuie FFiiiinnþþeeii ssuupprreemmee însuºiri: AAttoottppuutteerrnniicc, CCrree-aattoorr, AAttooaattee-ººttiiuuttoorr, AAttoott-ddrreepptt, etc.

De ce ? Omul avea nevoie de un reper, deun punct stabil la care sã se raporteze, de cevaîn/prin care sã-ºi defineascã propria fiinþã efemerã(ºtia cã va muri), sã stabileascã norme de convieþui-re cu semenii (constatase cã alþii sunt lipsiþi de scru-pule când era vorba de binele propriu…).

Ori, într-o comunitate, regulile devin bazacolaborãrii. Limbajul comun este baza existenþei…iar dacã membrii acelei societãþi, mici sau mari, tri-bale (cândva) sau urbane (în zilele noastre), subscriu(fiindu-le tuturor convenabile!), atunci convenþia,acceptul majoritãþii, devine cutumã, obicei, LLeeggee!

Când un individ, membru al societãþii, jurãcã va respecta ceea ce el însuºi doreºte, el se inclu-de în Lege, consimte la Lege, acceptã Legea, cu toa-te consecinþele... Bune, dacã le va respecta; conside-rate de alþi indivizi inacceptabile - dacã aceia le vorcãlca. Iar dacã majoritatea le-a acceptat, solitarul sesitueazã automat în afara prevederilor Legii!!!!

Pentru ca membrii unei comunitãþi sã seplieze normei promulgate, toþi trebuie sã consimtã,sau mãcar majoritatea. Aºa apare legea civilã cu tri-mitere la LLeeggeeaa uunniivveerrssaallãã aa CCrreeaattoorruulluuii (citeºte: aabbuunnuulluuii ssiimmþþ!)

Sã aminim CCoodduull lluuii HHaammmmuurraabbii - cel maivechi document scris în domeniul legislaþiei din isto-ria omenirii? Sã mai amintim pedepsele drastice apli-

cate cãlcãtorilor Legii ? Sã mai vorbesc de CCoodduull lluuiiCCaaeessaarr - inspirat din cel mai sus menþionat? De Celezece porunci ale lui Dumnezeu - ccoodduull lluuii MMooiissee?De CCoodduull lluuii NNaappoolleeoonn? De legislaþia lumii moder-ne? Toate au la bazã niºte principii morale, un mini-mum de reguli prin care omul sã facã doar atât câtsã-l determine sã rãmânã fidel lui însuºi, lumii în caretrãieºte ºi familiei sale - baza existenþei umane,„celula de bazã“ a societãþii - cum o numea Marx -inspirat, cu siguranþã, de filosofia christicã detaliatãîn FFaapptteellee aappoossttoolliilloorr!...

Aºa revenim la Dumnezeu…Grecii, mari amatori de ºuete în agora, au

propus sofisme chiar ºi la adresa lui Dumnezeu…Unul din ele se referã la atributele lui: „Dumnezeupoate crea (în calitatea lui de Atot-Creator) o stân-cã pe care sã nu o poatã ridica (Omnipotent fiind)“? Sofismul vrea sã zicã: dacã e Creatorul oricãruilucru, cum ar fi neputincios în faþa propriei creaþii ?...Ori e Omnipotent - ºi va putea ridica bolovanul -negându-ºi prima calitate, - ori este un Creatorimperfect care nu poate sã facã ceva dincolo de olimitã, negându-ºi Omnipotenþa … (ni se pare cã aicie o viziune umanã; limita omeneascã este recunos-cutã, dar este transmutatã lui Dumnezeu pentru caomul sã se simtã creaþia superioarã (BBllaaiissee PPaassccaall -trestia gânditoare), dotatã cu gândire, colaboratorullui Dumnezeu, poate chiar, vai! egalul lui… (veziVVeecchhiiuull TTeessttaammeenntt - IIaaccoobb!)

Aºa cum zicea MMiirrcceeaa EElliiaaddee, omul este, prinnaturã, religios (homo religiosus). Conteazã enorm,dupã umila mea opinie, cum devii religios !...

Unii au primit în familie o educaþie religioa-sã… „Aºa am apucat de la înaintaºi!“ Voi face lafel…! (tradiþie - care nu implicã individul); alþii auignorat astfel de teme (agnostici, indiferenþi). Uniiºi-au pus întrebãri la care nu au gãsit rãspunsuri ime-diate. (sceptici); alþii au cãutat acele rãspunsuri…(cercetãtori). ªi, în fine, alþii le-au gãsit „gata rume-gate“ la unii pe care i-au luat de mentori. (comozi,


24


TThheeoo MMIIHHÃÃIILLEESSCCUU

CUTUMĂLEGE

DUMNEZEU„Sunt culmi înfricoºate în sufletele noastre,

Dar nimeni nu le suie ºi nimeni nu l-atinge“VVaassiillee VVooiiccuulleessccuu

dar doritori de mmâânnttuuiirree)Existã ºi combinaþii între aceste posibile ori-

entãri, mai greu de definit… Nu ºtiu care variantãpoate fi mai agreabilã în ochii lui Dumnezeu…

Bãnuiesc cã planul Providenþei nu þine sea-ma de cãile abordate, ci de finalitatea convertirii,dacã ea se realizeazã pentru salvarea sufletului. Etrist, doar, cã nu se dau soluþii, reþete, indicaþii….Lumea este lãsatã „în voia valurilor“…

SSccrriippttuurraa spune cã „Duhul suflã undevrea!"… Eu unul, înþeleg cã dacã þi se va da sã fii în„ceata celor aleºi“, vei fi…, iar de nu þi se va da acestmare har, nu vei fi, oricâte strãdanii ai depune, ori-câte sacrificii vei face, oricât te vei strãdui…

Nu vreau sã ajung la magnifica dar sterilacontroversã a SSff.. AAuugguussttiinn din DDee cciivviittaass DDeeii, care,într-o frazã de maximã întindere, nu reuºeºte sãîmpace „liberul arbitru“ cu „predestinarea“...

Dar când vii la Dumnezeu de bunã voie, fieºi dupã o lungã perioadã de ateism „ºtiinþific“ (suntrodul unei îndelungate perioade de educaþie ateistã),înseamnã cã vvrreeii, cã l-ai descoperit pe Dumnezeu,cã ai nevoie de El, cã aºtepþi de la El Ajutor, Luminã,Îndrumare, Ocrotire, Sfat, Binecuvântare, Har, Spri-jin, ªtiinþã, Orientare, Binefaceri, Stare de bine, Înþe-lepciune, ba chiar o colaborare permanentã atuncicând recunoºti micimea fiinþei tale în faþa vicisitudi-nilor vieþii cotidiene, în faþa atâtor ºi atâtor nimicni-cii ale semenilor tãi mânaþi doar de instincte anima-lice ….

ªtii cã trebuie sã colaborezi cu el prin rugã-ciune, ºtii cã trebuie sã te manifeºti altruist, ºtii cãempatia, invocatã de unii de paradã, trebuie sã fie orealitate, o practicã curentã pentru tine, ºtii cãDumnezeu rãsplãteºte ceea ce tu faci cu inimã bunã,în tainã, ºi-i repugnã ceea ce se face de faþadã, dinorgoliu, pentru uzul trufaºilor…

ªi totuºi, rãsplata, recunoaºterea, îndreptã-þirea, nu vin !!! Ba, dimpotrivã !

Recurgi la CCaarrtteeaa SSffâânnttãã ca sã afli soluþii…Începi cu GGeenneezzaa: Cain îl ucide pe Abel…

Ce spune Creatorul? Sã nu fie dat morþiigreºitorul (Cain), ci sã aibã un semn vizibil, ca toþi sãºtie cã e un asasin (un stigmat al pãcatului, un semnal ruºinii, ceva care sã-l elimine din lumea celorcorecþi…)

Aici ar fi apanajul justiþiar al lui Dumnezeu.Oh!, Doamne… De ce nu este în lumea de azi vizi-bilã aceastã marcã? Oare câþi oameni ar mai puteamerge pe stradã cu nonºalanþa normalitãþii ? Câþi nuar cere sã „se deschidã pãmântul“ ca sã nu mai îndu-re oprobriul public, dacã acesta ar exista ! Lumea deazi nu se mai sinchiseºte de reguli, nu mai vrea legimorale, ea vrea doar satisfacþii senzuale, un bineimediat, împliniri superficiale… Romanii spuneau:

„carpe diem“ - trãieºte clipa (ziua)… adoptaserã sti-lul animalic, nu aveau viitor, nu le pãsa de generaþii-le urmãtoare, nu conta decât propria persoanã ºisatisfacþia de moment…

Azi retrãim acele „saturnalii romane“ careau dus la prãbuºirea imperiului Distracþia, lipsamoralitãþii, minciuna, ipocrizia, sperjurul, eludareavalorilor familiale, plãcerea cu orice preþ, negareasemenilor, auto-preþuirea… iatã doar câteva dinmultiplele cãi distructive ale unei societãþi bolnave!Dar atunci când omul se bazeazã pe Dumnezeu, ºtiecã face binele, cã se conformeazã principiilor, - într-un cuvânt - face voia Domnului, ºi totuºi este umi-lit, este pus în situaþii critice, unde este dreptatea luiDumnezeu?

Când greºitorii se bucurã ºi dreptul suferã,cine face legea ? Cum e posibil ca un Dumnezeuddrreepptt sã permitã o asemenea nedreptate ?

De ce nu vin liniºtea, pacea, ajutorul, sfatulºi toate cele de care nedreptãþitul are nevoie înmomentele de derutã? De ce nu i se dau perspecti-ve, sau mãcar revelaþiile punitive pentru eventualelelui erori - ca sã ºtie cã undeva, cândva a greºit ºiacum trebuie sã ispãºeascã. Iar dacã nu este aºa, dece nu este manifestã dreptatea divinã faþã de el ?

Cel aflat în deznãdejde, cuprins de dubii,oripilat de inechitate, nu are decât o opþiune: ase-mãnarea lumii pãrtinitoare cu Cerul tãcut, impertur-babil….

Primul lucru care-þi trece prin minte este, înacest context, versetul din rugãciunea TTaattããll nnoossttrruu:„…precum în cer, aºa ºi pe pãmânt…“

Similitudinea reacþiei cereºti cu cea pãmân-teanã - inexistentã !- este evidentã… Pãmântenii nuau înþelegere, nici reacþii la situaþii dramatice carenu-i implicã… Nici Cerul nu pare sã aibã reacþii….

Dacã în ne-timpul eternitãþii problema poa-te avea soluþii, în limita timpului uman, reacþia artrebui sã fie mai evidentã, mai imediatã, mai eficien-tã…. Altfel, în efemeritatea vieþii terestre, aºtepta-rea este deziluzie, iar deziluzia duce la necredinþã !

25


Laccrrimi

Oricine plânge aºa cã o sã plâng si eu.Trebuia sã încep într-o zi... Ah! A cãzut o frunzã! Ce-ar fi sã-i plâng moartea?! Sau poate viaþa...

Urrã

În fiecare existã un demon.În mine se gaseºte tot iadul.Vrea cineva un drac? Primul e gratis!

Ierrtarre

Oare cineva a iertat? Eu nu cred! În fond, nu suntem zei.Dovada: memoria pe care o avem când e vorba de greºeli. Ale altora...

DDee ccee??

Îmi plâng absurditatea.ªi lacrimile sapã ºanþuri adânci în suflet.Ne-am pierdut pe drum.De ce nu vrem sã ne mai regãsim?Oare sufletele noastre au împietrit?

*

Îngeri ºi demoni stau ºi se bat Care sã intre primii

în sufletul meu.- Vreþi o cafea?

Apa sfinþitã tocmai s-a terminat!Oricum îngerii n-ar rezista aici. S-ar intoxica...

**

Bântuiþi de himere, hãituiþi de obsesii, Însângeraþi, încercãm sã ne iubim.

Dar atingerile ard, sãrutãrile sunt otrãvitoare,Ne ucidem prin iubire...

Poorrtrretul

Nuanþe de regret, sclipiri de insomnie se pierdîn tuºe de abandon. Portretul e gata;Tu ºi eu, tu ºi ea, eu ºi elNefericitã întâmplare ca niciunul dintre noiSã nu recunoascã semnificaþia cuvântului „nu!“.

Prrimãvarra

Cine-a spus cã primãvara soseºte doar în martie?Mã credeþi sau nu, ea poate sosi iarna,topind gheaþa sufletuluicu o adiere caldã de iubire.Fiecare zi pare un an ºi creºtem ca eroii din povestepierzându-ne prin pãdurile eternitãþii.Nesperata unire a trupului cu spiritulrenaºte atunci precum încercata Phoenix;iat-o cum revine cu mantia verde îmbrãcându-i aripile!Stau de vorbã cu sufletul meu ºi-mi spune cã-i bine.Mã uit miratã la inorogi ºi cercul în care

zburd liberã se închide ca o închisoare de aur…Se scrie o altã carte cu stele,un basm nesfârºit prin milenii, cu negru ºi alb, cu nebuni iubind regine…

Tãccerre

Când tu taci închizi universul în ochiiºi vocea tãcerii tale vesteºte vina mea neliniºtitã.

Doorr

Uneori mi-e dor de iubirile mele trecute.Aº vrea sã le revãd, sã le arunc în faþã fericirea ºi trãdarea ce îmi rod câte puþin din suflet,ca ºoricei sperioºi ai nopþii

Marrea

Mã trezesc în fiecare dimineaþãîn faþa unei mãri de geamuri ºi antene.Mã pregãtesc pentru serviciu,iar chimicalele ce-mi învãluie trupulsunt loþiuni de soare cu SPF maxim - sã nu-mi ardã pielea strãlucirea proºtilor.

Calc în fiecare zi pe asfaltul de nisipºi mã scald în undele ce-mi ies în cale, virtuale, desigur.

Dar, în fiecare zi plonjezîn adâncul meu, în marea din ochii tãi,în marea noastrã iubire nevirtualã, nepierdutã, netradatã, nemuritoare.

26


MMMMããããddddãããã llll iiii nnnnaaaa TTTTeeeeooooddddoooorrrraaaa DDDDOOOOGGGGAAAARRRRUUUU

NNee uucciiddeemm pprriinn iiuubbiirree

DDaann,, ddaannsseezzii ??

– Dan, dansezi ?Mã aflam într-o siditecã. O însoþeam pe

nepoata mea Cristiana, care intrase în discoteca alã-turatã. Acum probabil sãlta pe o melodie re-pop, celmai probabil Ciuleandra remixatã, ultimul hit lamodã. Cristiana era la curent cu toate noutãþile dar,ca toþi cei de vârsta ei, nu fãcea nici o diferenþã întreBeatles ºi Queen. Pentru asta apãruserã siditecile,sãli relativ noi în peisajul urban. Erau frecventate maiales de persoane de vârsta a doua, care doreau sãdanseze pe o muzicã ceva mai veche. DJ-ii erau deobicei istorici de artã, înaintea fiecãrei melodii spu-neau câteva vorbe despre autor, momentul ºi locullansãrii, interpreþi celebri de-a lungul timpului. Sidi-tecile erau specializate - rock, twist, blues, tango…Cea în care mã gãseam rãsuna de acordurile valsuluidin Serenada lui Ceaikovski. Intrasem numai sãascult, trebuia sã pierd cumva timpul.

– Dan, dansezi ?Mã întorc încet cãtre vocea uºor cântatã din

spatele meu. Posesoarea ei, aproape la fel de înaltãca mine, îmbrãcatã într-o rochie lungã, neagrã, mula-tã pe corp, pãrea sã aibã dimensiunile ideale: 88-58-88. Nici celelalte amãnunte nu pãreau sã se abatã dela standardele de frumuseþe. Pãrul lung, mãtãsos, eraîmpletit în ºuviþe roºii ºi aurii. Ochii mari, verzi seuitau întrebãtor la mine.

– Cu plãcere.La dans constat cã avea o uºurinþã deosebi-

tã, rãspundea perfect ºi la schimbãrile de amplitudi-ne ºi la cele de ritm. Puþinã lume ºtie sã danseze binevals. Pe mine mã învãþase mama încã din copilãrie.Considera cã face parte din cultura generalã.

– Ne cunoaºtem de undeva ? îmi amintesceu cã îmi spusese pe nume. Mie figura mi se pãreaperfect strãinã, dar nu era prima oarã când memo-ria îmi juca feste.

– Nnu, nu-nu cred.

Amuzat, îmi dau seama de confuzia creatã.Numele meu era rezultatul unei mici bâlbâieli. Alt-ceva nu mai vorbim, ne lãsãm cuprinºi de vârtejulvalsului.

Mai târziu am constatat cã uºoara bâlbâialãapãrea numai în momentele de intensã emoþie. Pro-babil ezitase mult înainte de a mã invita la dans. Dealtfel, era un defect care îi dãdea un farmec în plus,fãrã el ar fi fost perfecþiunea întruchipatã.

Câteva sãptãmâni am fost nedespãrþiþi.Numai cine a iubit cu adevãrat poate recunoaºtestarea de beatitudine care mã cuprindea imediat ceo lãsam în faþa casei. Descopeream în fiecaremoment un lucru nou, care îmi plãcea mai multdecât cele de pânã atunci. Nici unul dintre noi nu îºiexprimase încã dragostea. Eu aveam o teamã nelã-muritã: „Dacã mã considerã doar un prieten, un bunpartener de plimbãri ºi de conversaþie?“. Pânã când,într-o searã seninã de mai, stând pe o bancã în parc,ºi-a rezemat capul de umãrul meu. Sãrutul a venit dela sine.

Într-o zi i-am cunoscut pãrinþii. Tatãl erainginer, lucra la Uzina de Roboþi Pozitronici. Mamaera neurochirurg la Institutul din afara oraºului.M-au privit cu un uºor interes, dar fãrã o amabilita-te excesivã. Asta m-a descumpãnit puþin, dar aºacum îmi propusesem, am adus conversaþia la punc-tul dorit de mine:

– ªtiþi cã sunt prieten cu fiica dumneavoas-trã…

– … – ... de fapt o iubesc ºi am motive sã cred cã

ºi ea mã iubeºte…– …– ... ºi m-aº bucura dacã ar accepta sã se

mãrite cu mine.Urmã o tãcere jenantã. Cei doi se uitarã

unul la altul, el uºor încruntat, ea întrebãtoare. Însfârºit tatãl se hotãrî:


27


DDaann NNOORREEAA

Trei povestiri știinţifico - fantastice

– ªtii cu cine eºtiprieten ? Mai exact, cumo cheamã ?

– Da, Leni. Probabilcã în buletin e Elena.

– Nu are buletin.Iar Leni vine de la LN-1953, numãrul de seriedin Uzina de Roboþi Pozi-

tronici.– Nnu înþeleg…– Ca sã înþelegi, vino cu mine.Strãbãturãm împreunã un culoar pe care nu

mai fusesem niciodatã, pânã în faþa unei camere cuun geam imens. În spatele geamului se vedea o fatã,imobilizatã în pat, cu un mãnunchi de fire ce pãreaucã îi ies direct din tâmple.

– Ea este Corina, singura noastrã fiicã.Acum doi ani a avut un accident ºi a paralizat fãrãnici o ºansã de refacere. Eu ºi soþia mea ne-am uniteforturile ºi am creat-o pe Leni, un robot pozitroniccu o oarecare autonomie, dar conectatã în perma-nenþã la creierul fiicei noastre. Gândurile, sentimen-tele, deciziile sunt în întregime ale Corinei. Toatesenzaþiile, mai exact toate cele cinci simþuri, sunttransmise instantaneu. Miºcãrile sunt autonome,paºii sunt fãcuþi de Leni dar direcþia este comandatãde Corina.

– Bine, dar… noi am fãcut dragoste…– Posibil, Leni a fost dotatã ºi în sensul ãsta.

Poate mânca, pentru a savura o prãjiturã gustoasã.Poate bea, ba chiar poate simþi o uºoarã senzaþie deameþealã dupã un pahar de coniac. Poate avea rela-þii sexuale, poate avea chiar orgasm. Totul pentru cafiica noastrã sã aibã o viaþã cât mai aproape de cearealã.

Confuz, am plecat clãtinându-mã. Douã sãp-tãmâni am stat în pat cu ochii în tavan. Dupã carem-am dat jos, am fãcut un duº, m-am ras ºi am mersacasã la Leni. De fapt la Corina. Am sunat protoco-lar. Iese în uºã tatãl Corinei, gârbovit ºi ºovãielnic:

– Vrei sã intri ?– Da, dacã nu vã deranjeazã. – Poþi sã intri, dar nu mai e nimeni acasã.

Corina a murit, iar Leni a dispãrut.– Îmi… îmi pare rãu… Cum s-a întâmplat ?– Corina a avut un ºoc. Era de aºteptat, ori-

cum a trãit mai mult decât speram la început. – ªi Leni cum de a dispãrut ? Doar e un

robot, ba chiar un robot pozitronic, ar trebui sãasculte de cele trei legi.

– Pãi nu cred cã prin plecarea ei a provocatun rãu cuiva. Deºi … ne obiºnuisem cu ea. Pe de altãparte, avea o capacitate de a învãþa fantasticã. Iar de

la Corina chiar avea ce învãþa. Autonomia ei creºteaneîncetat. O datã cu moartea Corinei, vrândnevrând, a devenit independentã. Sunt chiar îngrijo-rat, acum e singurã, va trebui sã ia decizii.

Peste câteva luni eram în aceeaºi siditecãunde începuse totul. Ascultam „Dunãrea albastrã“ ºio aºteptam pe Cristiana. Deodatã aud în spatelemeu un glas uºor cântat:

– Dan, dansezi ?

DDoorriinnþþaa

Inginerul îºi terminã prezentarea în aplauze-le furtunoase ale asistenþei. La conferinþa de presãcare a urmat, întrebãrile confraþilor, ale medicilor siale ziariºtilor curgeau la nesfârºit:

– Ce tehnologie aþi aplicat ?– Câte cazuri aþi diagnosticat ? ªi din ele,

câte au fost corecte ?– Cât a costat ?Aparatul prezentat era un calculator de ulti-

mã generaþie, dotat cu terminale pentru analizemedicale din cele mai diverse ºi cu un sistem expertde diagnosticare a tuturor bolilor cunoscute. Fuse-se testat cu succes pe numeroase cazuri, de fiecaredatã diagnosticul, comparat cu opiniile specialistilorde vârf, era corect. Dar punctul forte nu era acesta.Calculatorul, pe lângã simptomele reieºite din anali-ze, compara caracteristicile ADN-ului ºi putea indi-ca speranþa de viaþã a unui individ, cu aproximaþiede câþiva ani la oamenii sãnãtoºi ºi de câteva zile lacei bolnavi cronic.

Dupã prezentare, urmã dineul. Din toateconversaþiile reieºea acelaºi lucu: Inginerul va finominalizat în mod sigur anul acesta la premiulNobel.

În sfârºit, lumea plecã. Rãmaserã Inginerul siAsistentul, un tânãr care terminase cu succes facul-tãþile de Medicinã si Calculatoare ºi care contribui-se substanþial la completarea bazei de cunoºtinte asistemului expert. Inginerul, obosit, îl intrebã:

– Ce facem cu hardughia ? Aº lãsa-o aicipânã mâine dimineaþã, dar...

– Lãsaþi cã o pãzesc eu, se repezi Asistentul.ªi aºa voiam sã-i verific zona de cunoºtinþe referi-toare la cancer.

– Mulþumesc, rãsuflã uºurat Inginerul. Abiaaºtept sã merg acasã, sã mã trântesc în fotoliu si sãbeau un pahar mare de coniac.

Rãmas singur, Asistentul îsi frecã palmele,mulþumit : „De când aºteptam momentul ãsta!“. Sedezbrãcã sumar, se întinse pe patul de diagnosticareºi îºi conectã toate terminalele.

– Fã-mi un set complet de analize, îi (Continuare în pag. 29)

28


comandã Calculatorului.Dupã câteva minute, Calculatorul raportã

cu voce metalicã:– Analize complete.– Care e speranþa de viaþã a subiectului ?

întrebã Asistentul cu un uºor tremur în voce.– Care e precizia doritã ? întrebã la rândul

sãu Calculatorul.– Precizia maximã, se repezi Asistentul. – Speranþa de viaþã este zero, se auzi vocea

din interiorul carcasei. ªi în aceeaºi secundã, Calcu-latorul trimise un impuls electric de înaltã tensiuneîn zona inimii.

– Era singura variantã în care se putea atin-ge precizia maximã de sutã la sutã, se mai auzi voceametalicã. Dupã care nu se mai auzi nimic.

ÎÎnnttââllnniirree ddee ggrraadduull zzeerroo

Nava ajunsese la marginea Galaxiei. Mer-geau oarecum la întâmplare, fiecare hipersalt îi lãsaîntr-o zonã din ce în ce mai îndepãrtatã de traseelecomerciale. Decizia de a continua o luase Patronul,impulsionat de ultima Hotãrâre a Consiliului Galac-tic: cel care descoperã o planetã consideratã utilã opoate concesiona pe o sutã de ani. Planete conside-rate utile erau cele cu valoare comercialã ridicatã,iar pentru asta trebuiau sã îndeplineascã douã dintrei condiþii: sã fie posibile staþii de tranzit dacã seaflau aproape de rutele standard, sã fie bogate înzãcãminte de metale rare sau sã poatã fi colonizaterapid. Ultima variantã presupunea cât mai multe ase-mãnãri cu Pãmântul: gravitaþie, atmosferã, climã,apã, florã ºi în mãsura posibilului, chiar faunã.

Cum pãrãsiserã demult rutele standard,Patronul era hotãrât sã caute o planetã care sã înde-plineascã celelalte condiþii: bogatã în zãcãminte darºi cât mai propice traiului. Gãsiserã multe planetecare îndeplineau parþial condiþiile, dar niciuna idealã,la fiecare din ele ar fi trebuit timp ºi bani pentru ter-raformare. Ori Patronul era falit. Cu ultimele resur-se închiriase o navã second-hand ºi plãtise un perso-nal redus la minim.

Savantul, un fost profesor ieºit la pensie, erasingurul care ºtia sã mânuiascã ºi sã interpretezerezultatele diverselor aparate. Dupã mãsurãtori seadâncea în calcule complicate ºi dãdea verdictul:minereuri în procentele urmãtoare…, atmosferarelativ bunã, clima necesitã o încãlzire globalã de ngrade, gravitaþia uºor scãzutã dar tolerabilã…

Pilot era o blondã fãrã prea multã imagina-þie. Îºi cunoºtea meseria la perfecþie, nu intra înpanicã în momentele dificile dar, mai presus de toa-te, în alegerea ei contase sexul. Patronul ºtia cã va fio cãlãtorie lungã ºi îi propusese încã din prima sãp-

tãmânã o partidã. Pilotul acceptase fãrã ezitare, aveaceva experienþã ºi dorea la fel de mult sã evite stre-sul provocat de abstinenþã. Relaþiile sexuale nu afec-taserã în nici un fel relaþiile contractuale dintre ei.

Relaþii contractuale… Un avocat tânãr ºicompetent încheiase cu cei doi contracte beton. Nuera vorba de retribuþia pentru serviciile prestate, însensul ãsta le dãduse un avans la plecare ºi le promi-sese restul la întoarcere. Era vorba de drepturileasupra planetelor gãsite, care îi reveneau în întregi-me Patronului. Cu excepþia decesului acestuia.

De 24 de ore se roteau pe orbitã în jurulunei planete. Dupã analize preliminare, speranþelerenãscuserã. Gravitaþie, atmosferã, climã, totul tefãcea sã crezi cã eºti pe orbita planetei natale. Mairãmâneau analizele minerale, dar pentru asta trebu-iau sã coboare la sol.

Aleserã pentru aterizare un platou aflatîntre douã lanþuri muntoase. Coborârã toþi trei dinnavã ºi vãzurã, surprinºi, cã alãturi se gãsea o altãnavã. În mod evident nu era una terestrã. O trapã sedeschise, ieºi un omuleþ de culoare verde smaraldcare se îndreptã jovial cãtre ei ºi începu sã turuie.Sau cel puþin asta era impresia pãmântenilor, deºisunetele aduceau cu niºte chiþãituri, înþelegeau totul.

– Numele meu este Dan Brown. Deºi maipotrivit ar fi fost Dan Green, se hlizi omuleþul. Vinde pe planeta Kodul, din constelaþia Davinci. Cecoincidenþã, am aterizat exact în aceeaºi secundã. Vafi destul de greu sã hotãrâm a cui e planeta. Sã ºtiþicã mie îmi place, nu renunþ de bunã voie. Vã propunun concurs, fiecare îi solicitã celuilalt îndeplinireaunei dorinþe. Cine rateazã primul pleacã. Pentru cãeu am propus concursul, vã las pe voi sã începeþi.

Omuleþul se opri din turuit ºi se uitã între-bãtor la pãmânteni. Aceºtia, nedumeriþi, se uitarãunul la altul, apoi toþi trei la omuleþ. Chiþãiturilecontinuarã, de data asta cu adresã precisã, Patronulpãrea ºeful expediþiei.

– Ce te aduce aici, care e dorinþa ta cea maiputernicã ?

– Sã fiu plin de bani ! exclamã Patronul.– Se face !ªi omuleþul, scoþând din buzunare ca un

prestidigitator diverse obiecte, începu o serie deoperaþii pe care le executã cu precizie ºi rapiditate,spre stupefacþia Savantului ºi a Pilotului. Cuvântuloperaþii nu a fost ales la întâmplare. Mai întâi îi apli-cã o injecþie de anesteziere, astfel încât Patronulcãzu la pãmânt cu faþa în sus. Apoi îl despicã cu unbisturiu, extrase organele interne ºi oasele, pânãrãmase pielea ca un balon dezumflat. Dupã careomuleþul scoase din aceleaºi buzunare teancuri debancnote mari ºi verzi, pe care le îndesã în piele


29


pânã când Patronul îºi recãpãtã forma iniþialã. În finalîl cusu cu mare grijã.

– Gata, e plin de bani. Cine urmeazã ?Savantul ºi Pilotul, încremeniþi, nu scoaserã o vorbã.Omuleþul îºi îndreptã privirile cãtre Savant. Acestase gândi, plin de panicã „E rândul meu, ce mã fac?“Dar chiþãitul care i se adresã avea un ton amabil.

– Tu ce dorinþã ai?Savantul se mai liniºti. „Poate e sincer. Dacã

îl refuz se supãrã. Mai bine aleg o dorinþã inofensi-vã“. ªi puse cu glas tare, cu multe ezitãri în voce, unadin întrebãrile care îl frãmântau în ultima vreme:

– Dacã se poate, numai dacã… Aº vrea sãºtiu când voi muri.

– Vrei sã-þi dau rãspunsul în valoare absolu-tã, folosind Calendarul Galactic Standard sau învaloare relativã, plecând din acest moment ?

– Relativã, în ani, luni ºi zile faþã de azi, rãs-punse Savantul, uºurat cã întrebarea nu îl supãrasepe omuleþ.

– Peste trei secunde, rosti omuleþul.ªi scoase din buzunar o armã laser cu care

îl omorâ pe Savant. Dupã care se întoarse spre Pilot. – N-aveam altã soluþie ca sã-i îndeplinesc

dorinþa, nu pot prevedea viitorul. Tu ce dorinþã ai ?întrebã, la fel de amabil.

Pilotul care era, sã nu uitãm, o blondã lipsi-tã de imaginaþie, în loc sã fie speriatã era mai degra-bã furioasã foc. Iar când era furioasã se bâlbâia.

– Auzi, ia du-te la dracu, la dracu, la dracu,la…

Omuleþul îºi schimbã brusc culoarea, dinverde smarald deveni verzui spãlãcit. Cu alte cuvin-te, se îngãlbeni. Numele complet al nevestei sale,dupã cãsãtorie, era Sandra Cool Brown. Din cauzarezonanþei numelui dar si a caracterului, toatã lumeaîi spunea Drakula.

– M-ai încuiat. Din cauza Drakulei am fugitîn colþul ãsta de galaxie. Dacã îþi îndeplinesc dorinþacâºtig concursul, dar nu mai am ce face cu planeta.Prefer sã renunþ. Sã ºtii cã de pe orbitã i-am fãcuttoate analizele, munþii din zare sunt plini de diaman-te.

Dupã care omuleþul verde ºi trist se urcã înnava sa ºi decolã în trombã.

30


Poemele adolescenţei

AAAAnnnnccccaaaa EEEELLLL IIII SSSSEEEE IIII

Fluturrele

E un fluture care se zbate în mine.Uneori aripile lui îmi mângâie pãrulºi atunci ºtiu cã se simte singur.Alteori se joacã cu genele meleºi atunci simt cã nu am deschis niciodatãpleoapele îndeajuns.Câteodatã însã se mulþumeºtesã-ºi odihneascã culorile pe lacrimile mele,ca acum.

Rugã

învaþã-mã sã ignor fenomenul reflexiei,care îmi aruncã mereu înapoi, din oglinda în care te caut,ochii în proprii mei ochi…

învaþã-mã sã îmi iubesc la fel aripile ºi tãlpilecine ºtie, în lumea asta ciudatãcare din ele vor zbura mai întâi.

AAAAnnnnddddrrrreeeeeeeeaaaa AAAAPPPPRRRROOOODDDDUUUU

Zborul

Sufletul meu e tristDe atâtea depãrtãri…Îngenunchezªi vã spun:- Nu, nu cer îndurareAm auzit cã pe rug se joacã copilãria… Îmi este milã,Aºa cã mã grãbesc sã îndeplinesc Ultima dorinþã a cãlãului.

Sunt întru totul de acord cu lunga „Replicã“a redactorului ºef al revistei EEppiiggrraammaa, Valerian Licã,la care a subscris Directorul revistei ºi PreºedinteUER, George Corbu, publicatã în nr. 37 al revisteiHHoohhoottee. Aºa este, toate publicaþiile Uniunii suntperfecte, nu existã nici un motiv sã fie criticate, cri-ticile sunt numite pe drept „denigrãri“. Mai se spu-ne cã autorii muncesc „serios ºi cu abnegaþie“,cuvinte care mi-au uns inima, îmi era dor de ele camde multiºor.

Nici nu pricep cum a avut tupeu o publica-þie ca HHoohhoottee sã facã denigrãri, este o tipãrititurãcare nici nu a fost pomenitã în Revista UER, nu s-aridicat mãcar la nivelul zecilor de volume cu catrenenaive ºi agramate ale lui Petre Chiva Coadã, care aufost menþionate cu grijã în EEppiiggrraammaa. Revista gorjea-nã este o publicaþie fãrã valoare, s-a distribuit gra-tuit. „Puþinã eleganþã nu stricã nu?“, întreabã dl.Valerian Licã. Evident nu stricã, am ºi admirat ele-ganþa cu care, rãspunzând la „Ancheta“ revistei,Geo Olteanu îºi laudã propriul volum ºi cere ca UERsã-i gãseascã sponsor pentru reeditare. Cerereabsolut justificatã, dacã între timp s-a lãmurit ce estecezura.

Apreciez grija avutã de revista EEppiiggrraammaapentru promovarea asonanþelor, inclusiv a epigra-melor „antologice“ cu asonanþe. Dupã ce s-a tipãritun articol în care erau preamãrite asonanþele ºi afu-risiþi cei care scriu dupã învechitele reguli prozodi-ce, am trimis un scurt articol despre ce a cerut Mir-cea Trifu de la epigrama contemporanã. În numãrulîn care a fost publicat, la poºta redacþiei a apãrut uncatren adresat „NNoossttaallggiicciilloorr“, cu poanta „Câiniilatrã, caravana trece“. Probabil cã se referea lanostalgia dupã epigrama bunã. Nu semãna cu o poe-zie a lui Nichita Stãnescu, ci era aproape aidoma cuun madrigal adresat de G. Olteanu lui MIRCÂDIN.Am trimis revistei catrenul: „Dorind ca lumea s-odestindã,/ Umorul umblã în izmene/ C-o caravanã,ce colindã/ Doar prin pustiuri craniene.“ (CCaarraavvaannaauummoorruulluuii). N-a avut loc în revistã, deºi se referã la

starea generalã a umorului. Vãzând cã nu pot sãscriu la nivelul cerut, nu mi-am mai încercat norocul.Cu toate acestea, sunt foarte mulþumit pentru cemi-a publicat revista UER din epigramele vechi, maiales cã unora li s-au adus îmbunãtãþiri. De exemplu,în nr. 36 din 2006, la pagina ANTOLOGICE mi s-apublicat vechea epigramã HHiieerroogglliiffee, în care eu zise-sem, ºi a fost tipãrit de mai mult ori:… „Au pus otaxã pe prostie / ªi au plãtit-o doar deºtepþii.“ Înrevistã a apãrut „ªi au plãtit-o tot deºtepþii.“ Iatãcum schimbarea numai a unui cuvinþel îi dã un sensnou ºi minunat! Nu mi-ar fi dat prin minte cã numaideºtepþii plãtesc taxe! Se asorteazã foarte bine peaceeaºi paginã cu o creaþie în care se rimeazã la ver-surile 2-4 trúcul/lúpul (EEppiiggrraammaa), o definiþie a epi-gramei, cceeeeaa ccee ddeemmoonnssttrreeaazzãã ccãã aacceeaassttaa eessttee ccaalleeaaddee uurrmmaatt ppeennttrruu aa ccrreeaa eeppiiggrraammee aannttoollooggiiccee.

În acelaºi numar, la pagina MULTUM, tot laversurile 2-4 întâlnim asonanþa o pot avéa/áltcineva(FFeemmeeiiaa). Pãnã de curând cuvântul altcineva nu avearimã, accentul cãzând pe primul a. La aceeaºi paginãeste publicat catrenul UUnnuuii aammiicc: „Spinareaºi-a-ndoit, sãrman de el, / Plecat cum e mereu ca uncãþel, / Subsecretar de Stat dori sã fie el - / Murirãpus de-al vieþii sale þel.“ Rima el / el este origina-lã, nu cred cã a mai folosit-o cineva. Tot originalãdar ºi stranie este metafora din versul 2, ce fel decãþel o fi acela cocoºat? O încruciºare a câinelui cucãmila? ªi trebuie sã înþelegem cã decesul a survenitdin cauza cocoºãrii?

În culegerea UER intitulatã RRiiddeennddoo suntdouã asonanþe umoristice valoroase, ambele în ver-surile 2-4: trãiá/pénsia (UUnneeii ººttrreennggããrriiþþee) ºiMardáre/sále (MMiieelluull oorrffaann), dovadã cã au fost alesecu grijã ºi trudã.

Concursurile revistei se dovedesc folositoa-re pentru stimularea epigramiºtilor, jurizarea se facecu mult discernãmânt, selectându-se creaþii de cer-tã valoare.

Câºtigãtorul concursului pe rime date din (Continuare în pag. 32)

31


MMiirrcceeaa CC.. DDIINNEESSCCUU

Epigramă sau dramă

EEppiiggrraammaa nr. 39/mart. 2007 a fost Gheorghe Enã-chescu, cu ÎÎnnfflloorriirree: „În românescul nostru plai,/ Petimp urât ºi chiar cu soare,/ Cu precãdere-n lunamai/ Corupþia-i mereu în floare.“ În privinþa acestuiflagel s-au fãcut cercetãri ºi mai înainte. Spre exem-plu, eu am descoperit ºi comunicat în 1997: „Se-ntinde molima ca pirul, / Tot dai ciubuc ºi n-ai scã-pare! / La noi corupþia e-n floare,/ Iar floarea estetrandafirul.“ (CCoorruuppþþiiaa). Mai apoi, Nic Petrescu aspus cã are ºi flori ºi destui boboci, s-a mai stabilitnu numai cã e în floare, ci a dat ºi rod bogat. Epigra-ma din revistã este originalã, a fost premiatã pemerit, este prima datã când o investigaþie temeinicãa scos la ivealã cã luna mai este cea mai vinovatã decorupþie! Cu toate acestea, chiar dacã redacþia acomunicat cazul la D.N.A., cum era firesc, a fost undemers inutil - este ºtiut faptul cã marea corupþiescapã nepedepsitã. Pe de altã parte, vã imaginaþi ceperturbãri s-ar produce în economie ºi ce agitaþie înpoliticã, dacã luna mai ar fi lipsitã de libertate!

La CCoonnccuurrssuull NNaaþþiioonnaall ddee EEppiiggrraammãã „„MMiirrcceeaaTTrriiffuu““, ediþia a II-a, februarie 2007, la tema liberãMihai Sãlcuþan a obþinut menþiune pentru PPrreeccaauuþþiiiicchhiirruurrggiiccaallee : „Chit cã sunt sau nu dispuºi,/ Cu privi-re exigentã,/ Opereazã cu mãnuºi…/ Sã nu lase vreoamprentã!“ Juriul, alcãtuit numai din personalitãþi câtse poate de competente, prof. univ. dr. ªtefan Cazi-mir, George Corbu, George Zarafu, ºi Prof. univ.Dr. Elis Râpeanu (preºedinte) a socotit cã a sosittimpul sã fie înnobilatã ºi apreciatã o epigramã publi-catã în volum de Florina Dinescu în 1997: „ªtiu ogrozã de suspuºi/ ªi persoane influente/ Ce se poar-tã cu mãnuºi,/ Spre a nu lãsa amprente.“ (BBuunnãã ccrreeºº-tteerree) Juriul a ales un mod fericit de a cinsti memo-ria lui Trifu.

La ccoonnccuurrssuull „„TToopp eeppiiggrraammaa““, din nr 46,iunie 2007, printre fruntaºe s-a situat epigrama luiValentin Groza, BBããsseesscciiaannãã: „Nu-l cuprinde jena, /N-are ce sã piardã, / Pãrãseºte scena / Suspendatde-o coardã.“ Cititorilor normali le este imposibil sãºi-i imagineze pe cei 322 de parlamentari alcãtuind osingurã coardã. E o creaþie absconsã, accesibilãnumai elitiºtilor ºi este de neînþeles de ce a obþinutnumai 8 puncte, nu mãcar 9, cât a fost punctajulmaxim.

De o mare importanþã s-au dovedit inter-viurile publicate în EEppiiggrraammaa. Personalitãþile intervie-vate au dovedit, în cea mai mare parte, cã au cunoº-tinþã de numele câtorva clasici, au avut o pãrereaproximativ bunã pânã la relativ proastã sau foarteproastã despre epigramã, cam toþi au spus cã în lite-raturã copiatul este normal ºi benefic, tot ºpilul esteca plagiatul sã fie mai fotogenic decât originalul, audat exemple de clasici plagiatori; pânã ºi despreCaragiale s-a spus cã a fost specialist.

Drept „istorie literarã“ a fost tipãritã o prezentarea epigramei fãcutã de scriitorul Romulus Vulpescu laTVR, în 1962. Deºi pe mai bine de patru pagini aufost prezentate lucruri cunoscute de epigramiºti,epigrame publicate ºi rãspublicate ale clasicilor, suntfoarte folositoare miilor sau zecilor de mii de cititorineepigramiºti ai revistei.

Pentru aprecierea epigramelor la adevãratavaloare, o importanþã covârºitoare a dovedit-o pre-faþarea volumelor de cãtre corifei, ajutându-ne sã nedãm mai bine seama de valoarea cãrþilor, respectiva epigramelor cuprinse. O carte valoroasã s-a dove-dit a fi antologia UUrrmmaaººiiii lluuii CCiinncciinnaatt, realizatã deantologiºtii Gheorghe Culicovschi ºi Valerian Licã, în2004, sub egida UER. George Corbu spune în prefa-þã: „Aceastã selecþie de epigrame moral - judiciare,care îl situeazã pe Cincinat Pavelescu în frunte - […]este una cu adevãrat valoroase apãrute în anii dinurmã…“ Dezacordul gramatical trebuie sã fie de latipografie, noi reþinem numai cã este o carte dintrecele mai valoroase, în fruntea autorilor situându-seCincinat. Iniþial am crezut cã este o apreciere greºi-tã, Cincinat este abia pe locul III, cu 16 epigrame,Mihai Sãlcuþan ºi Constantin Monea pe locul II, laegalitate, cu 17, iar pe primul loc troneazã Gh. Culi-covschi, cu 24 epigrame... antologice! M-am înºelat,aprecierea nu s-a fãcut dupã numãrul de epigrame,ci dupã valoarea lor. În lista nominalizaþilor care auadus cel mai preþios aport se gãsesc ºi autori repre-zentaþi numai de 1-2-3 creaþii. Dintre aceºtia, IonMãrginean are numai aceastã epigramã tipãritã: „Vãdpe hoþ într-un ºopron/ Cu o gâscã sub palton. / -Ce-i cu ea, apuc de-i strig? / - O-n-cãlzesc, cã-i tarefrig!“ (HHooþþuull mmiillooss). O realizare umoristicã deosebi-tã, precis va avea mare succes în rândul tineretului,succes care îl poate egala pe acela avut de „Cãþeluºcu pãrul creþ / Furã raþa din coteþ.“

Tot numai pentru o singurã epigramã tipãri-tã a fost evidenþiat ºi Ion Sava Costin: „ În oraº ºi-nprimãrie / Firul cinstei s-a-ntrerupt, / Cã sunt, dupãcum se scrie, / Toþi o apã… ºi-un corupt." (CCoorruupp-þþiiaa ss-aa ggeenneerraalliizzaatt). Nu ºtiu de ce, dar trebuie sã fiemult mai bunã decât o epigramã mai veche a lui Mir-cea Oancea, care nu a avut loc aici: „Ajunºi la sânulcald al þãrii, / Trudesc în culmea-nflãcãrãrii / ªi nu semai opresc din supt, / Sunt tot o apã ºi-un corupt.“(CCoonndduuccããttoorriiii) Probabil cã e mult mai slabã, fiindcãaltele asemãnãtoare au fost puse sã se lupte întreele.

Paula Georgeta Dimitriu a fost apreciatãpentru douã epigrame: „Fu bietul amendat cã vácalúi/ Trecuse în grãdina vãrului,/ Cã dupã lege nu-ivoié sã treacã…/ De parcã ar ºti legea biata vacã?!“(UUnnuuiiaa). În afara poantei cu compãtimirea vacii, cred


32


cã a produs impresie frumoasa asonanþã din rimã,váca lúi/vãrului. „A avansat atât de mult ºtiinþa / Cãdetergentul scoate orice patã / De pe-albituri saurufã coloratã… / Rãmâne doar pãtatã… conºtiinþa!“(CCoonnººttiiiinnþþaa). Din pãcate, aceasta trebuie sã se luptecu epigrama lui Mihai Cosma, JJuussttiiþþiiaa, un detergentcare …“Scoate ori ce fel de pete/ Nu ºi de pe con-ºtiinþã!“

Epigramei vechi a lui Ilie Ciobescu, cu poan-ta „recurs la Judecata de Apoi“, i s-a dat ca adversa-rã una a lui Miticã Ion. „În sute de procese ce-a par-curs, / S-a rãzboit cu pricini vechi ºi noi / ªi nu arrenunþa la vre-un recurs, / De-ar fi chiar Judecata deApoi.“ (UUnnuuii pprroocceessoommaann - Ilie Ciobescu); „Expertîn cod penal ºi în gargarã, / Mãsluitor de acte ºi eroi,/ E-n stare fariseul ca sã cearã / Recurs la Judecatade Apoi.“ - scrie Miticã Ion. E imposibil sã ne dãmseama care este mai valoroasã, George Corbu cate-goriseºte ambii autori valoroºi. În schimb, epigramamaestrului Mihai Sãlcuþan, „ Începutul n'a fost oul, /A furat direct chiar boul! / Azi, evaluându-i prada, /Vãd cã furã… cu cireada!“ (CCoonnffiirrmmaarree) este între-cutã de singura epigramã a lui Anastase Popescu:„Cine furã azi un ou, / Fãr sã riºte condamnare, /Mâine, nu mai furã-un bou, / Furã o cireadã mare.“(CCaa llaa nnooii llaa nniimmeenneeaa) Epigrama brãileanului pare sãaibã supremaþie îndelungatã, e aproape imposibil sãfure cineva tot ºeptelul.

Florina Dinescu are patru epigrame în anto-logie, una este din 1992 ºi tipãritã apoi de multe ori:„Acum am înþeles deplin / Esenþa unei vechi zicale, /«Cã adevãrul e în vin» / ªi nicidecum în tribunale!“(EEddiiffiiccaarree). Mihai Sãlcuþan cunoaºte mai bine situaþiade azi ºi spune: „Adevãrul, bag de seamã, / E un cazparadoxal: / Stã-n bãrdace jos, în cramã,/ Prea puþinîn tribunal.“ (IInn vviinnoo vveerriittaass). Tema nu este totuºiepuizatã, pot apare ºi alte creaþii antologice cu poan-ta „Doar un strop în tribunal“, „ªi câþiva stropi întribunal“, sau „Doar picãturi în tribunal“.

Eu am tipãrit în 2002 PPoolliittiiccaa ººii aaddeevvããrruull:„Se spune despre adevãr / Cã cei de sus îl trag depãr, / Dar e o purã fantezie, / Ei i-au produs demultchelie.“ Antologiºtii au vãzut cã este slabã ºi au pre-ferat o creaþie a proaspetei epigramiste GeorgetaTretelniþchi: „Dé mult cautã-adevãrul… / L-au gãsit:e gol goluþ. / Dé-atât drum e ºi desculþ / Cât l-autras, i-au smuls ºi pãrul.“ (PPeerrsseevveerreennþþãã). Sunt fericitcã nu trebuie sã se lupte între ele. Nu ºtiu cât defericit poate fi pe lumea cealaltã Ion Vladimir, a cãruiepigramã trebuie sã se lupte cu una a lui Alecu San-da, molipsit mai târziu de genul epigramatic: „El ade-vãrul preþuieºte / Cu multã grijã ºi ardoare / ªi, pen-tru-a nu-l cãlca-n picioare, / Întotdeauna-l ocoleºte.“(UUnnuuii aavvooccaatt - Ion Vladimir). „Omule, mã înþelege: /Nu pot trece peste lege! / - Ba eu cred cã am

putea… / S-o luãm alãturea.“ (RReezzoollvvaarree - AlecuSandalã). Aceasta are avantaj net, prin rimaputéa/alãturea.

O epigramã semnatã de Eugen Albu, CCiinnccii-nnaatt ddeesspprree aavvooccaaþþii: „Tipi cu elocinþã finã / Care scot,întotdeauna, / Adevãrul la luminã / Folosind abil min-ciuna.“ ar fi trebuit sã se numeascã Ion Grigoredespre avocaþi, fiindcã el a scris, cu mult înainte dea deveni Albu epigramist: „Se odihneºte omul împã-cat / Cu sine ºi cu pronia divinã; / Ce de minciuni labarã a turnat / Sã scoatã adevãrul la luminã!“ (EEppiittaaffuunnuuii eeppiiggrraammiisstt)

În 1997 Florina Dinescu a tipãrit ÞÞaarrãã ddee vviiss:„Creºte-n mine tot mai mult mândria! / Vin mereuîn cârduri, vin cu toþii/ Sã se recicleze-n Româ-nia/…Mafioþii!“ Antologiºtii ºi-au dat seama cã nurezistã în faþa unei creaþii a lui Eugen Albu - MMaaffiiaa:„Se ºtie clar despre MAFIA / Cã din Sicilia a pornit/ªi nicidecum din România / … Aici doar s-a desãvâr-ºit.“ E cu totul altceva.

Dintre epigramele fãrã legãturã cu justiþiasau cu morala, se evidenþiazã singura epigramãselecþionatã lui Petre-Paul Dimitriu: „Doctor,savant, oricât de mare / ªi avocat de-ar fi un as, / Elpoa' sã spunã sus ºi tare / Cât se cred ei… pe toþii-am ras!“ (UUnn ffrriizzeerr). Ne aminteºte de o epigramãa unui clasic, Radu D. Rosetti, prezentã în antologialui Crevedia, intitulatã DD-lluuii TTaakkee IIoonneessccuu ((mmaarreeaavvooccaatt ººii oorraattoorr)): „În toatã þara româneascã, / Bãr-bierul singur are nas / Sã poatã sã se grozãveascã: /«L-am ras!»“ Selecþia a fost judicioasã, frizerul luiRosetti l-a ras numai pe Take zis „gurã de aur“, pecând frizerul lui Dimitriu a reuºit sã-i radã pe toþi,într-un timp când majoritatea preferã sã se radã sin-guri!

Trebuie sã mulþumesc antologiºtilor cã num-au fãcut de ruºine, au fãcut o selecþie riguroasã.Prin sita lor, din câte am trimis, nu a trecut nici oepigramã pe care o credeam bunã, Trifu îi dãduse unpremiu ºi o tipãrise într-o culegere. Aici se vedediferenþa dintre culegere ºi antologie!

O epigramã valoroasã ºi fãrã concurenþã sedovedeºte UUrrmmaaººiilloorr lluuii CCiinncciinnaatt: „Umbriþi de glo-ria-i postumã, / Pe el, ce este astãzi humã, / Urmaºii,iatã-l prefãcurã / În unitate de mãsurã.“ - IoanMiclescu. În sfârºit avem un criteriu obiectiv deapreciere a epigramiºtilor, nu a epigramelor. Putemspune cã un autor are valoare de 2 Cincinaþi, 3 Cin-cinaþi, sau minus 1 Cincinat, minus 5 Cincinaþi, etc.De exemplu, pentru creaþiile din aceastã antologieGh. Culicovschi are 1 Cincinat ºi jumãtate, eu minus2 Cincinaþi ºi trei sferturi, alþii au minus 4 Cincinaþi,minus 9 Cincinaþi ºi un sfert, etc.Multe epigrame antologice ale contemporanilor


33


noºtri au rime cu asonanþe originale, dovedind cã s-a fãcut o selecþie serioasã ºi adevãrat cu multã tru-dã ºi abnegaþie: tréabã/epigrámã, enervántã/legátã,nemérnic/întunéric, vedéa/áct, legiui-tórul/adevãrul,uzánþe/nálþe, súnt/cuvânt, miníºtrii/teroríºtii,(sic!)súpãr/astâmpãr, áre/susþíne, speránþã/ástre, schím-bã/strâmbã, gluméaþã/instánþã, putéa/alãturea, drep-tãþii/cu tíne, strãnsã/atínsã, ómului/îþi spuí. Nici anto-logiºtii nu s-au lãsat mai prejos, Culicovschi rimeazãeu/dulãu în finalul epigramei AAcceelluuiiaaººii dduuppãã ccee aaddeevveenniitt mmaaggiissttrraatt, iar V. Licã are sãtui/leului: „N-austudiat degeaba cartea / Cu legi, de-acuma suntsãtúi! / Ei sunt aceia ce-þi iau partea… / Dar numai…partea léului!“ (AAvvooccaaþþiiii) Cu atâtea reuºite asonan-þe, cartea poare concura cu antologia CCuu ººii ddeesspprreeffeemmeeii, a antologistei Rodica Hanu.

Eugen Albu este unul dintre cei mai talentaþiepigramiºti ºi a înnobilat multe epigrame bune darînvechite sau ceva mai vechi, chiar ºi o epigramã a luiSorin Pavel, publicatã postum: „Din câþi, cu gândurisau cuvinte, / S-au plâns o viaþã,-n lung ºi-n lat, / Niciunul nu s-a vãitat / Cã n-are minte…"( TTrriissttãã aammiinn-ttiirree - Epigrame,1979, prefaþã George Corbu). EugenAlbu spune: „Existã-atâþia bieþi sãrmani / Ce-o ducmai rãu ca înainte / ªi toþi se plâng cã nu au bani /Dar nimenea cã n-are minte.“ (TTrrããddaarreeaa lluuii HHiippoo-ccrraatt, 2004) Mi-a plãcut mult epigrama lui Pavel darsunt nevoit sã o socotesc mai bunã pe a lui Albu(prefaþa volumului este fãcutã tot de George Corbu,iar autorul mulþumeºte „maestrului, care prin ama-bilitate copleºitoare mi-a oferit tot sprijinul în eva-luare ºi prefaþarea cãrþii.“ Exegetul considerã volu-mul „o reuºitã deplinã, […] consolidând o reputaþiedintre cele mai solide ºi stabile“. Cum George Cor-bu a spus ºi la Brãila cã îl considerã pe Sorin Pavel„un geniu al epigramei“, rezultã cã Albu este cevadeasupra. Volumul are ºi o postfaþã în care estebinecuvântat de NICOMAH, supranumit de autor„Patriarhul epigramei“.

Autorul s-a aplecat ºi asupra altor vechituri,aducându-le înnoiri valoroase. „Ca pacient fidel aºvrea / Sã-þi mulþumesc pentrú lucrare; / Nu-mi folo-seºte la mâncare / Dar foarte bine beau cu ea.“(DDooccttoorr SSaabbiinn SSâârrbb,, ssttoommaattoolloogg) Este înnobilareaunei vechituri a lui Mircea Bogdan, publicatã în cule-gerea din 1976 ºi în antologia EEppiiggrraammiiººttii rroommâânnii ddeeaazzii, 1979: „De-o sãptãmâna mi-a montat / O frumu-seþe de danturã; / Nefolosind la mestecat, / M-amapucat de bãuturã.“ (DDeennttiissttuulluuii mmeeuu) Noua realiza-re este superioarã ca stil, („Nu-mi foloseºte la mân-care“ - se poate crede cã a încercat sã o foloseascãdrept ingredient), în plus acea antologie a ºi fost cri-ticatã la vremea ei de Corbu ºi nu e folositã de mariiantologiºti de azi nici ca „bibliografie selectivã“.

„Eu tot mai sper cã am sã fiu / Curând un

scriitor de glorie / Prin amintirile ce-mi scriu /Acum, când nu mai am memorie.!“ Eugen Albu -OOppttiimmiissmm.. Scrisese, mai înainte Ion Grigore:„Povestea e cam curioasã / (Vorbesc de cazuri ce leºtiu): / Memoriile ºi le scriu / Doar când memoria îilasã.“ (UUnnoorr aauuttoorrii ddee mmeemmoorriiii) Scrisesem ºi eu uncatren cu versurile 3-4 identice, am renunþat la elfiindcã l-a citit Grigore pe al lui, în club. Atunci mi-apãrut rãu cã nu m-am grãbit, acum nu-mi mai pare.„Chiar de-i slabã ºi bãtrânã, / Soacra mea nimic nucere, / Totuºi i-am întins o mânã / ªi-acum plânge dedurere.“ (CCoommppaassiiuunnee). Eu am scris mai înainte ºimai prost: „Când n-ai mâncat de-o sãptãmânã, / Sãnu te temi cã te corupe / Acel ce îþi întinde-o mânã/ Chiar pânã ce… se rupe.“ (ÎÎnnttrraajjuuttoorraarree)

Petru Poantã este singurul critic literar careapreciazã epigrama ºi o ºi susþine. Domnia sa spuneaîntr-o prefaþã a unei antologii clujene din 1993: …„epigrama pretinde o compoziþie aparte, o ºtiinþãanumitã a surprizei ºi nu în ultimul rând talent“. Înprivinþa apariþiei epigramiºtilor, presupune: „E posi-bil ca impulsul originar care îi animã pe unii sã se afleîntr-un obscur sentiment al puterii ori în diversefrustrãri ºi resentimente.“

Spre deosebire de acad. ªerban Cioculescu,care a fost susþinãtor al epigramei în general, PetruPoantã susþine numai epigrama transilvãneanã, con-siderând Clujul „centrul vital al epigramei“. Sã spe-rãm cã viitorul ne va rezerva surpriza apariþiei unorcritici suporteri literari care sã susþinã ºi celelalteregiuni ale þãrii.

În interviul pe care l-a acordat lui GeorgeCorbu, Poantã spune cã a ºi fãcut câteva antologii deepigrame. Este o surprinzã, dintre toate antologiileclujene numai în OO aannttoollooggiiee aa eeppiiggrraammeeii rroommâânneeººttiiaaccttuuaallee, 1999, figureazã ca antologator alãturi deIoan Pop. E pãcat cã a lãsat sã beneficieze alþii demeritele sale. Foarte frumos a definit „spiritul epi-gramatic“ constând „în ingeniozitate spiritualã, înjocul subtil cu ideile“. Acestea se vãd în toate epigra-mele antologice publicate la Cluj, de exemplu: UUnnuuiittoocciillaarr: „Când i-am dus ieri un cuþit / ªi-un topor laascuþit, / Firma nu ºi-a dezminþit… / Le-a tocit!“(Ioan Raþiu, OO aannttoollooggiiee aa eeppiiggrraammeeii rroommâânneeººttii). Îþitrebuie o mare ingeniozitate spiritualã ºi talent pen-tru a pune în valoare o astfel de idee originalã, la felca ºi în EElliittaa: „Pensionari din toate scoºi / ªi inºiaflaþi în faliment / Se odihnesc pe bani frumoºi / ÎnParlament!“ (Mihai Sãlcuþan) Este o poantã neaºtep-tatã ºi absolut nouã, la fel ca ºi în excepþionala epi-gramã semnatã de Romulus Slivinschi: „La oricarefacultate, / Þine minte, mãi nepoate, / Primii zece anisunt grei… / Pân' ajungi în anul trei.“ (AAnniiii ssttuuddeenn-þþiieeii) Originalitatea constã în cei „zece ani“, prin anii


34


'60 circula oral sub forma „Primii ºase ani sunt grei“.În antologia din 1999 sunt ºi alte jocuri sub-

tile ºi neaºteptate cu ideile, cum este în DDeemmaaggooggiieepprreezziiddeennþþiiaallãã: „De-acum noi toþi cei mandataþi / ªiguvernanþi ºi deputaþi / Ne vom sacrifica, s-a spus, /Sã-l ocrotim pe cel condus. / … ªi iatã unde amajúns… / Cã toate merg cu fundu-n sús.“ (Al Stãnes-cu) Originalitatea constã în expunerea ideii în ºaseversuri, pânã atunci fusese versificatã numai în catre-ne, precum ºi în rima finalã ajúns/sús. Aurel Son areo apetisantã ºi surprinzãtoare RReeþþeettãã ccuulliinnaarrãã îînnttrraannzziiþþiiee: „- Alo! În aluat pui patru ouã./ Da? punetrei, reþetã nouã./ Alo, puné drag?, numái douã./Cum? fã-té atunci cã pui ºi ouã…" Surpriza este cãdin orice parte ai numãra rimele, ies tot douã ouã lasocotealã. Gheorghe Popa ne aduce la cunoºtinþãMMeessaajjuull oocccciiddeennttuulluuii ccããttrree rroommâânnii: „Vor bãieþii cutot harul / Sã ne facã caterincã: / Dacã v-aþi ucis ciz-marul / Púrtaþi dragilor… opincã.“ Compoziþia apar-te constã în strecurarea unei reuºite cacofonii înversul 2. Au fost alese ºi înnoiri lingvistice: „ªi urlân-du de durere“ (UUnnuuii ooccuulliisstt ddiinn ooppoozziiþþiiee, Vlad Olã-rescu), sau „Nemiºcaþi ºi catatonici“ (NNaarrcciissiissmmrreevvoolluuþþiioonnaarr, Mihai Cozma) - poziþia catatonicã fiindo poziþie imobilã în unele boli psihice grave - iarAurel Son în AAhh,, ttrraannzziiþþiiaa!! spune „O þarã strigã dis-perat“, dovedind o intuiþie lingvisticã remarcabilã.

Unii autori s-au întrecut în a nu avea nicidouã versuri cu acelaºi numãr de picioare. La egali-tate se aflã Adrian Sfinteº cu 9, 8, 11, 10 silabe înRRoommâânniiaa iiaarrnnaa 11999999 ºi Octavian Gr. Zegreanu înDDeessiigguurr, un catren în prozã cu 10, 7, 9, 8 silabe.

Cu ocazia aniversãrii unui sfert de secol deactivitate, cenaclul clujean a tipãrit un impozantvolum, intitulat SSaattiirriiccoonn uunn ssffeerrtt ddee vveeaacc 11997799-22000044, antologie de epigramã a cenaclului alcãtuitã deSilvia ºi Marian Popescu, Eugen Pop ºi Ioan Pop. Încea mai importantã dintre postfeþe d-na SilviaPopescu spune, printre altele: „Folosind cuvinte,altãdatã interzise, se obþin nuanþe, se sesiseazãraporturi subtile […] Cu toatã libertatea de expri-mare, spre deosebire de alte genuri literare sauartistice, epigramiºtii nu sunt niciodatã frivoli.“

Iatã patru exemple ale modului fericit încare ofiþerul Alexandru Misiuga a folosit nuanþelelãsate la îndemânã de libertatea de exprimare:„Doamne spune ce sã fac / Soacrei sã-i mai vin dehac? / I-am rupt fãlcile în douã / Dar se face cum cãplouã…“ (UUllttiimmaa rruuggãã); „Soacrei de la Nãsãud / Îimai dau un pumn în silã, / Fiind-cã-mi place sã aud /Cum îi sunã apa-n bilã…“ (HHoobbbbyy…… mmuuzziiccaall) „Eu pesoacra-am sorcovit-o / Dar ea nu zicea nimic. /Când sã-i dau ºi un pupic, / Am dedus cã a… mier-lit-o!“ (DDee AAnnuull NNoouu) „Câinii cu colaci în coadã / Lanoi s-au privatizat. / Unu-a zis cã-l doare-n noadã /

ªi Bãsescu l-a castrat…“ (MMããssuurrii ddrraaccoonniiccee). Dinaceste creaþii antologice rãzbate, în egalã mãsurã,atât sensibilitatea deosebitã a poetului, cât ºi carac-terul dârz al fostului ofiþer. Folosind o finã nuanþarea unor cuvinte care altãdatã ar fi putut sã parã licen-þioase, autorul ne ajutã sã sesizãm raporturile subti-le dintre poet ºi soacrã, sau între noada câinelui ºiBãsescu. Putem evalua cu uºurinþã imensa evoluþie acivilizaþiei de pe timpul lui Aristotel ºi pânã acum,atunci omul era „o fiinþã socialã“!

Antologia are numeroase creaþii în caremusteºte umorul, abundã poantele fine sau cugerã-rile filosofice, mã mai opresc numai la câteva.

Tehnicianul Pavel Marin Boþoc vede rezol-varea disputelor politice în spirit creº-tinesc: „Cumpe primar îl contrazici, / Îl sapi mereu ºi tihnã n-ai, /Þi-aº dãrui cu drag un brici, / Cã vene ai.“ (UUnnuuii ccoonn-ssiilliieerr)

Profesoara Lucia Paºcalãu-Bariþchi iese înevidenþã cu o RReeaaccþþiiee: „Când îºi bagã dracu-o coadã/ Într-o epigramã-a mea, / Toatã lumea vrea sã vadã/ Poanta lui ºi mintea mea.“ Este foarte just dar, cândîºi bagã dracu coada, ºtiþi cât de greu este sã dezlegiun mister, cum ar fi ce rezultã din aceastã „reacþie“!În aceastã creaþie se vede relaþia intrinsecã dintreforþele malefice ºi multe epigrame, astfel cã aparejustificatã atitudinea dreptcredincioºilor care seînchinã când le citesc. Creaþia exceleazã ºi prin rimapoantei, mea/mea, incitând cititorii sã caute sensuri-le ascunse ale acestui pronume.

Profesoara Maria Ioniþã ne dã un SSffaatt pprriiee-tteenneesscc: „Ce cãldurã! Ce cãldurã! / Se topeºte lim-ba-n gurã! / Cred… cã nu ar prinde rãu / Niºte þui-cã de Zalãu.“ Deºi þuica de Zalãu nu este aºa de binecunoscutã ca þuica de Piteºti sau cea de Vãleni deMunte, nu mã îndoiesc cã doamna profesoarã a avutmotive temeice pentru a ne-o recomanda ca reme-diu pentru combarerea efectului de serã ºi ca poan-tã. Soþul doamnei, profesorul Valeriu Ioniþã are unalt sfat, îndeamnã la RRããbbddaarree: „Mâine-i ziua ta ceamare, / Trebuie sã ai rãbdare; / Carul sã þi-l pregã-teºti, / Cã ai multe sã plãteºti.“ Face parte din epi-gramele antologice care pun la contribuþie minteacititorului; îl face sã se întrebe: cine este datornicul,cui îi e dator ºi pentru ce? Din multiplele posibileînþelesuri ale acestui sfat profund, eu m-am oprit ladouã: ori se adreseazã unui pãcãtos muribund pecare îl aºteaptã Judecata Divinã, ori este vorba deniscaiva datorii pentru þuicã de Zalãu.

D-na Maria Baciu, scriitoare, ne dã un distihantologic concis, care nu necesitã comentarii:„Domnul ºi cu doamna Kitsch / Au creat doi Kitschmai mici…“ (CCrreeaattiivviittaattee)

Sociologul Gheorghe Mraiºte a fãcut urmã-(Continuare în pag. 36)

35


toarea comunicare ºtiinþificã: „Când eram elev deºcóalã / Am iubit o profesóarã / Cãci gândirea meaera / Când la carte, când la ea.“ (DDrraaggoossttee ddee ººccooaa-llãã). Este o epigramã cu puternic caracter dramatic.Aratã suferinþa chinuitoare a gândirii, obligatã sã seîmpartã în proporþii nedefinite între ºcoalã ºi profe-soarã. Vedem ºi suferinþa ºcolii, oglinditã în rimaºcóalã / profesóarã. În final apare suferinþa cititoru-lui, care se chinuie sã gãseascã poanta, ascunsã deautor cu multã pricepere.

Farmacistul Ioan Marinescu a descoperitcauza eºecului primului astronaut: „De-a vrut sã deaun rost / Legíi gravitaþíei, / O victimã a fost / A inso-laþiei.“(IIccaarr). Pe lângã valoarea literarã, epigramaeste o chintesenþã de educaþie sanitarã, ar trebuiafiºatã pe toate plajele lumii.

Într-o CCuuggeettaarree antologicã profesoara Ico-niþa Octavia Micu, fiica epigramistului Pavel Bellu,spune: „Când i-am vãzut pe umoriºti / Aºa de gravi,aºa de triºti, / Am suspinat, în gândul meu: / Cu-ade-vãrat cã e de rãu!...“ (reu, presupun, trebuie sã fiegreºealã de tipar).

Dintre epigramele cu poantã identicã, un locaparte îl ocupã cea semnatã de Marius Opriºca, ingi-ner: „Încãrcat de ani, / Zice: Ia aminte! / Toþi seplâng de bani, / Nimenea de minte…“ (UUnnuuii aammiicc„„ffiilloozzooff““). Fiind preferatã de cei patru antologiºti,înseamnã cã este mai bunã decât TTrriissttãã aammiinnttiirree a luiEugen Albu, superiorã la rândul ei epigramei genialea lui Sorin Pavel, dupã cum am vãzut mai înainte.

Alexandra Marcu, fãrã profesie, semneazãRRaarraa aavviiss: „Mult tãcuta mea vecinã / Toate pare sã leºtie, / Chiar tãcerea ei e plinã / De greºeli de-orto-grafie.“ Cum o ºtim semnatã ºi de prof. Traian Mar-cu, decedat în 1986, înseamnã cã Alexandra Marcu amoºtenit-o prin testament. I-a adus o îmbunãtãþire,versul 2 nu se mai terminã cu puncte de suspensie,ci cu virgulã.

Antologia reproduce ºi elogiile adresate defloarea epigramei româneºti din þarã ºi de pestemãri ºi þãri antologiilor clujene, categorisite „de înaltnivel“, „excelente“, etc. D-na Prof. Dr. Elis Râpeanule-a dedicat un madrigal: „Aº vrea sã spun, stimaþiconfraþi, / Cã zâmbetul sub arme, la atac,/ L-aþi înãl-þat deasupra de Carpaþi / Din colþul buzei pânã-nvârf de veac!“ (PPrreeþþuuiirree). Iatã ce s-a scris, tocmai dinJaponia: „Sãrbãtori fericite ºi un an nou mult maibun. Ce mai faceþi? Mulþumesc pentru ziar. Câteo-datã mã întâlnesc cu colegele ºi fac mâncare româ-neascã. Am nevoie de reþetã! Noriko Tomy Japo-nia.“ Aþi înþeles, este o scrisoare umoristicã încifra-tã. „Mã întâlnesc cu colegele ºi fac mâncare româ-neascã“ înseamnã am fãcut un cenaclu de epigramãîn limba românã, iar „Am nevoie de reþeta!“ înseam-nã aºtept antologia. Acesta trebuie sã fie înþelesul,

altfel nu ar fi fost publicatã în antologie.Dintre interviurile publicate în EEppiiggrraammaa, se

distinge cel luat omului de culturã Romulus Dianu,publicat în nr. 38 din dec. 2006 cu titlul EEppiiggrraammaaeessttee oo ccrriittiiccãã. În afara meritului cã ocupã trei paginiºi jumãtate, completând penuria de materiale acuza-tã de redactorul ºef, se dovedeºte de o importanþãexcepþionalã pentru prezentul ºi viitorul epigramei.Intervievatul ºtia cã Marþial, Cyrano, Anton Pann,Caragiale, Cincinat au fost epigramiºti ºi cã „în sen-sul larg, pamfletul, memorialistica, janseismul luiSaint-Simon ºi comedia de moravuri sunt toate defacturã epigramaticã“ ªtia cã „Horia Furtunã, VictorEftimiu ºi alþii au scris mii de epigrame bune. Undesunt? Nicãeri“. Chiar aºa, cum au lãsat marii noºtriantologiºti Corbu, Zarafu, Licã, Tarlapan, sã se piar-dã mii de epigrame bune, nu au gãsit mãcar la Biblio-teca Academiei Române câteva zeci în manuscrise?!Numai Victor Eftimiu are publicatã o epigramã încapito-lul AAllþþii eeppiiggrraammiiººttii, în AAnnttoollooggiiaa EEppiiggrraammeeiiRRoommâânneeººttii ºi douã în EEppiiggrraammaa ddaaccoo-rroommaannãã.

Deºi R.D. spunea cu multã modestie „Omi-teþi-mã dintre izvoarele de documentare ale epigra-mei“, a dat rãspunsuri pertinente dovedind o vastãdocumentare: „Râsul nu e o atitudine ci o lipsã deatitudine. [….] Numai orgoliul râde. Relaþia dintrespirit ºi epigramã este mai limitatã decât în altegenuri literare. Dezaprob epigrama, fiindcã este ungen uºor ºi agresiv, vanitos apodictic. Vã condamnaþisã produceþi un vin excelent pe o podgorie de unmetru pãtrat. Veþi aduce litaraturii „margaritas anteporcos“ (perle la porci). Veþi culege invidia ºi rãuta-tea oamenilor. Duceþi-vã cu epigrama în dramatur-gie ºi nu veþi regreta.“

Pentru mine, interviul acestui mare cãrturars-a dovedit plin de învãþãminte ºi stimulator. M-amlãmurit cã nu mai are rost sã pierd timpul cu epigra-ma. În îndelungata perioadã pe care o mai am detrãit voi trece la confecþionarea unui ciclu de drameistorice, inspirate din faptele vitejeºti ale marilorpoliticieni români din secolul XXI. Voi scrie piese în3 - 4 - 5 acte penale ºi cât mai multe tablouri origi-nale, ori plagiate.

Toate acestea m-au îndemnat sã renunþ olecuþã la egoism ºi sã vã dau ºi un sfat: fraþilor,renunþaþi la orgoliu, la lipsa de atitudine, la rãutate,la agresivitate, nu mai daþi mãrgãritare porcilor, numai fiþi vanitoºi apodictici, lãsaþi dracului epigrama ºitreceþi pe dramaturgie! S-a rimat de sute de ori epi-gramã/dramã sau dramã/epigramã, îndeosebi capoantã, încât trecerea se va face uºor. Iar cei caretotuºi aveþi oarece jenã faþã de teatru, nu disperaþi!Scrieþi mãcar niºte ode adresate conducãtorilornoºtri iubiþi ºi astfel veþi putea intra în istorie ºi chiarîn Senat!.

36


În viaþa fiecãruia dintre noi existã, sau artrebui sã existe, mai devreme sau mai tîrziu, oamenicare ne marcheazã existenþa. Aceste persoane nedevin modele, iar personalitatea lor ne poate urmãritoatã viaþa, indiferent cît de puþin timp am fi petre-cut împreunã sau cît de departe fizic ne sînt la unmoment dat.

În aceste rânduri, mi-am propus sã vorbescdespre profesorul meu de la Freiburg, Paul Miron, ºidespre ceea ce a însemnat pentru mine colaborareacu el. Nu voi începe cu o biografie ºi nici nu voi enu-mera titlurile sale academice sau ale cãrþilor pe carele-a scris ºi care au avut o covîrºitoare influenþã asu-pra culturii noastre ºi asupra celei germane, impu-nîndu-se în spaþiul mare european. Voi vorbi desprePaul Miron pe care l-am cunoscut eu ºi despre ceeace am învãþat de la el, nu din cãrþi.

De-a lungul timpului, toþi oamenii aumomente în care se simt strãini. Uneori lucrul aces-ta se întîmplã în spaþiul care le este cel mai apropiatºi lîngã persoanele de care sînt cel mai intim legaþi.Pentru mine, anul pe care l-am petrecut în Germa-nia nu a fost deloc aºa ºi acest fapt se datoreazãseminariilor de românã pe care le-am avut fie la Uni-versitate, cu doamna Elsa Lüder, fie în jurul meseirotunde din casa familiei profesorului Miron.

Încã din primele zile în Freiburg am fost invi-tatã de doamna Lüder sã vãd un film realizat de stu-denþii din Germania despre România, mai exactdespre personalitãþi române care ºi-au desfãºuratactivitatea la Paris: Brîncuºi, Enescu, Cioran, Celan,Ionesco º.a. Un amfiteatru arhiplin în care studenþiigermani urmãreau un film în limba germanã despre...români. Nu am înþeles nimic, dar am înþeles totul...Ulterior, am început un colocviu, aºa cum am spus,cu Paul Miron. Alãturi de alþi cinci-ºase studenþi, dis-cutam despre cãrþi în jurul unei mese rotunde încasa din Karlstraße, 25. Ne interesa în primul rînd sãtraducem o carte, romanul epistolar PPooººttaalliioonnuull ddiinnvviiss, din românã în germanã. ªi pentru cã eu eramsingura care nu vorbea germanã, am primit tema de

a cãuta în enciclopedie toate cuvintele cheie, con-cepte, nume proprii, evenimente etc. din aceastãcarte pe care apoi trebuia sa le explic atunci cîndajungeam cu traducerea la ele. De asemenea, trebu-ia sã consult dicþionarul Tiktin pentru fiecare cuvîntcare le ridica probleme colegilor traducãtori. Astfel,într-un timp relativ scurt, am ajuns sã înþeleg foartemulte lucruri ºi în primul rând am descoperit cã sepoate învãþa ºi altfel. Dar cea mai mare bucurie inte-lectualã pe care am simþit-o a fost colaborarea pen-tru lucrarea de licenþã, în special prilejul de a con-sulta MMoonnuummeennttaa lliinngguuaaee ddaaccoorroommaannoorruumm. BBiibblliiaa11668888, despre care am aflat în ce context fusese scri-sã ºi editatã. Am aflat multe... Lucruri care nu sespun în niciuna dintre biografiile scriitorului, darcare îi aparþin ºi îl definesc mai mult decît niºte titluriacademice sau decît niºte nume de cãrþi.

L-am cunoscut în primul rînd ca om, ºi apoica profesor. Nu o datã m-a invitat la „Casa cu ola-ne“ din Vama Veche unde, din fericire, am mers laun an dupã încheierea stagiului în Germania. Acolose aflã ºi o bisericuþã din piatrã construitã de PaulMiron împreunã cu studenþii sãi. A avut ambiþia de afi ctitor? Nu. ªi, în plus, în Vama Veche exista deja obisericã. A avut ambiþia sã fie o bisericã pe ºosea caatunci cînd strãinii vin dinspre Bulgaria sã afle cã ºiRomânia este þarã ortodoxã.

Cum spuneam, am vãzut multe la PaulMiron, firescul, discreþia, cultura, umorul ºi ironiasubtilã, bucuria intelectualã, tinereþea spiritului, cãl-dura, sentimentul religios, erudiþia, ospitalitatea,libertatea, deferenþa faþã de tineri, gustul pentru fru-mos, patriotismul, dar poate cel mai important lucrupe care încã îmi doresc sã îl învãþ de la el estemodestia.

Nu ºtiu încotro mã îndrept, nu am nici ceamai vagã idee. Dar ºtiu cã prietenia lui Paul Miron ovoi simþi toatã viaþa ºi am încercat sã îmi exprim nutristeþea cã nu mai este, ci bucuria cã l-am cunoscut.La fel cum ºtiu cã de fiecare datã cînd vorbescdespre Paul Miron, imaginea lui este vie.

37


Paul MironO evocare de

CCaarrmmeenn MMIINNCCUULLEESSCCUU

La 17 aprilie 2008 s-a stins din viata Prof. Dr. Dr.h.c. PPaauull MMiirroonn, personalitate culturala a orasului Freiburg,scriitor si romanist apreciat, profesor al Universitatii dinFreiburg

Clipe, ore, zile, ani - trãiri într-un spaþiuinseparabil de timp. Jocul speranþei, continuã fierbe-re de energii disipative din care mereu rezultaimprevizibilul.

O sferã în miºcare, o expansiune a nãdejdii.Spitalul înglobeazã actualizãri, coordonate, repere. Eun sistem mobil care pleacã de la un punct, de la uncorp uman, radiind pe dimensiuni reduse la direcþii- „înainte“, „dupã“...

Un spaþiu interior, simbol al potenþialitãþilorumane, o ierarhie de spirite puternice, un vârf alpiramidei biruinþelor. Rolul pe care îl are este esen-þial pentru cã reprezintã adãpostul existenþelornecontenit ameninþate. Aici omul îºi dã seama cãface parte dintr-un univers înspãimântãtor ºi totoda-tã liniºtitor, datoritã cãruia reînvaþã sã trãiascã.

Criteriile sunt - dãruirea, mãsura, evidenþaºtiinþificã. Încercãri depãºite într-o lume a adânculuisau a înaltului, un abis de beznã alãturi de un altul alluminii.

Spitalul este spaþiul unei potenþiale întâlniriîntre pãmânt ºi cer despre care se vorbeºte stingherºi rar. Prãbuºiþi în întunericul sufletesc, gândind cãdrumul lor s-a încheiat, oamenii gãsesc aici un înce-put de cale. Viaþa e pusã cutremurãtor în discuþie.Un spital nu e niciodatã un simplu cadru, neutru,încremenit în suferinþã. O dominaþie nepotrivitã,greºeli refulate ºi ascunse îl trimit „pe cel crunt, pecel fãrã mila“ sã sfâºie simbolul protecþiei ºi al mãsu-rii, al maternitãþii, blândeþii, echilibrului ºi al resurse-lor. Dispare simbolul care se asociazã cu imaginileintimitãþii, ale ofrandei, darului ºi refugiului.

Caracterul sfânt al vieþii îi aparþine numai luiDumnezeu. Omul trebuie sã dea dovadã de simþulmãsurii în cãutãrile sale pe drumul cunoaºterii.

Eterna cãutare a adevãrului nu trebuie sãriºte sã se confunde în om cu orgoliul de a deveniegal cu Dumnezeu. Nu existã „dumnezei“, existãmedici apãrãtori ai vieþii ºi ai destinului. Fiica nopþiiºi sora somnului, moartea nu se dezvãluie cândmedicul biruie puterile rãului. Profesorul - medicstabileºte dimensiunile realitãþii unei crunte afecþiunisub al cãrei impact trãim astãzi. Prin extraordinare-le-i intervenþii chirurgicale pune în miºcare cele maiascunse resorturi ºi oferã benefice perspective asu-pra necunoscutului. Modeleazã ºi alcãtuieºte sâmbu-

rele din care se va ivi o izbândã. Îºi mobilizeazãîntregul potenþial de energie, inteligenþã, deprinde-re, echilibru, har. Efortul fãcut de om pentru a des-cifra soarta care-i scapã din mâini, se ascunde înlumina minþii celui ce desfiinþeazã limite ºi reuºeºteextremele victoriei.

Când se face aluzii la mâna chirurgului, acestsimbol îl reprezintã în deplina-i putere ºi eficacitate:mâna care împarte viaþa, mâna care binecuvânteazã,mâna care elibereazã de teama pe cei care o pri-mesc, mâna care vede.

Omul a cãrui mâna se prelungeºte prinbisturiu, omul cu degete de luminã este omul careîntârzie, amânã, alungã sfârºitul absolut a ceva pozi-tiv - fiinþa umanã.

A explora, a cunoaºte, a înãlþa sunt argu-mentele celor care te îndeamnã sã nu te împotri-veºti, sã nu sãrãceºti întreaga naturã creatã, sã nurefuzi o autenticã ºansã. Analiza ºi încorporareaîntr-o serie înseamnã risipire pentru medicul carecuprinde toate dimensiunile limpezite. Încercãrilesunt depãºite victorios de cãtre cel ce este primul.Primul înseamnã mult mai mult decât întâietatea înplan temporal. De aici decurg înnoirile: responsabi-litatea, harul, un spirit întrupat, semn al tuturor pro-misiunilor, cel ce încheagã în fiecare speranþa, elanevolutiv ca dorinþã esenþialã, triumf asupra tenebre-lor ºi a frigului morþii.

Dãtãtorul aerului întremãtor, al respiraþieifireºti, valorizeazã nonsensul, paradoxul, absurdul. Înomul-medic, ce nu se lasã contaminat de suficienþã,e o tãcere atentã, orientatã, expresivã, tãcere încare locuiesc cuvintele trudnic construite.

Am fost o cruce - structurã ºi suferinþã adu-nate într-o singurã imagine, un suflet împietrit darneîntrerupt. Cu o mare investiþie de certitudineomul-profesor-medic, a abordat trecerea-mi la ocondiþie de „obiect inconºtient“. Veghea autopro-tectoare dispãruse. Sfârºitul iminent ºi circumstanþafatalã au fost evitate. Lumina minþii ºi a mâinii expli-cã existenþa excepþiei ºi nesistematizabilului prinizbândã. Nãdãjduiesc cã aceste rânduri vor devenicuget pentru fiecare viaþã.

VVãã mmuullþþuummeesscc,,DDoommnnuullee DDooccttoorr AAlleexxaannddrruu BBlliiddaarruu!!

38


MMâânnaa ccaarree vveeddeeGGGGeeeettttaaaa SSSSTTTTAAAANNNNCCCCIIIIUUUU

Pustiul e un privilegiu imens‚ întrucât dãposibilitatea unui nou început de destin. Are douãconstante: prãbuºirea ºi înãlþarea; iar logica-i esteuna singurã - a pustiului. Unii au convingerea cã aicieºti mai aproape de cer, chiar dacã fâºia luminoasãde deasupra nu se ºtie precis dacã nu e aburul careacoperã un gol.

Câte întrebãri în lume, atâtea primejdii! Elevin din toate direcþiile dar, cea mai temutã, este indi-ferenþa care þi se aratã de Sus, pe care eºti nevoit são suporþi cu un efort supraomenesc ºi nu înþelegi dece tocmai tu eºti renegatul. Nimeni nu ºtie dacã soa-rele care rãsare aici este unul ºi acelaºi cu astrul cebucurã cu cãldura sa pãmânturile bogate în ape ºivegetaþie, sau e vorba de un frate geamãn, puþinnebun, care nu ºtie, ori uitã sã rãcoreascã într-olacrimã razele, înainte de a le lãsa sã pice peste pus-tiu. Aici ºi existenþa timpului e de neînþeles. Nu-inecesar, te poþi lipsi cu uºurinþã de el; excepþie facdoar cei care vor sã aibã o mãsurã a suferinþei lor.

Apoi… mai existã teama de a rãmâne fãrãtimp! Din aceastã pricinã arunci câte-o pietricicãîntr-o scobiturã fãcutã în pãmânt, de câte ori începeo nouã zi, ori un nou an… La un moment dat teaºezi în genunchi ºi faci numãrãtoarea pietrelor ºiconstaþi cã e tot ceea ce a mai rãmas din ce ai trãitpânã atunci. ªi se porneºte în tine revolta, ºi loveºticu pumnii în pãmânt sã simtã cerul durere, ºi… stri-gi! - e strigarea celui din deºert! Pe moment te între-bi dacã mai poþi rãmâne, ori faci cale-ntoarsã. Dar…unde sã pleci? Drumul pe care ai venit a dispãrut, iarrana locului din care te-ai rupt s-a cicatrizat.

Pustiul e lipsit de vegetaþie. În adânc are apãcât au ochii unui om lacrimi. În schimb are o bogã-þie inestimabilã ce nu se gãseºte-n adâncuri sau întulpina firavã a firelor de iarbã. Este o înþelepciunepe care mintea omeneascã nu o poate cuprinde, niciexplica. Aceastã înþelepciune, adunatã ca roua de peflori, cu inima ºi cu gândul neprihãnite, devinecomoarã. Cine-ºi munceºte viaþa pentru a o aduna

poate cãlca pe apã, se poate lepãda de trup fãrã ago-nia morþii. Din pustiu pânã în rai e doar un pas. Ase-menea performanþã se numeºte mântuire.

Pentru Maria Egipteanca cine sã ºtie dacãpustiul este adevãrat, întrucât realizeazã cã Dumne-zeu existã. Trebuie sã fie cineva pe pãmânt sau încer care sã se deosebeascã de ea prin perfecþiune ºibunãtate!

De ce s-ar sinchisi pustiul de un fir de nisipadus de vântul sorþii de la o oarecare depãrtare?Oricât ai plânge deasupra mãrii ea nu va da pestemal. Cum a putut fugi de lume când are în comun cuea aerul, apa, lumina, dar mai ales firea ce nu poatefi vândutã la târg, ori schimbatã cu a viermelui chiardacã accepþi sã trãieºti alt sublim, alt extaz, alte sen-zaþii ºi melancolii? E drept, lumea se aflã câteodatã laun pas în afara ta.

La început a chinuit-o senzaþia de vomãfiindcã nu suporta mirosul de piele de ºarpe cu careo îmbiba din plin pustiul. Vroia sã bage capul în nisip,sã nu mai vadã. Maria nu ºtia sã spere, niciodatã nua fost capabilã de aºa ceva. Ea ridica ochii la cer doarsã se mire, nicidecum pentru a se ruga; ruga impuneºtiinþa mântuirii cuvântului. Privitã de departe nupoate fi deosebitã de un animal oarecare. Apropiin-du-te de pustnic pãcãtuieºti fiindcã vei ridica ochii lacer ºi vei întreba: „De ce aºa, Doamne?“

Mai la tot pasul pietrele sunt aºezate astfelîncât par colþii unui monstru gata sã sfâºie sufletulcelui aflat prin preajmã. Dar Mariei îi este foame,iarãºi foame, ºi se lasã-n genunchi pentru a desenacu degetul pe nisip un peºte frumos ce poate fi prinsnumai în apele Mediteranei. Privirile ei îl prãjesc,nisipul îi este sos. Îºi trece degetele peste el apoi,ducând-le la gurã le suge cu o poftã copilãreascã.Numai cã închipuirea nu þine de foame.. PentruMaria verbul a fi este acum o ranã deschisã. Smulgeuna din ierburile preferate de cãmilã, o ºterge derochie ºi o duce la gurã. Descoperã câþiva melciºori,


39


DDuummiittrruu IIssttrraattee RRUUªªEEÞÞEEAANNUU

PUSTIULFragment din romanul MMaarriiaa EEggiipptteeaannccaa

îi striveºte în podul palmei, îi mestecã ºi plânge fãrãa fi conºtientã de importanþa lacrimii aici, în pustiu.Un animal ciudat îi pândeºte de la oarecare distanþãlacrima. De cum o vede picurând pe pãmânt bizaravietate se repede ºi o soarbe.

Sunt zile când o pândesc ºi alte animale înfo-metate. Cãmila sforãie ºi loveºte nervos din picior,deoarece firea îi spune sã fugã pentru cã o paºtepericolul, dar nu o lasã inima sã-ºi desprindã gâtuldin îmbrãþiºarea disperatã a femeii. ªi-atunci scoateniºte sunete ciudate, nemaiauzite de atacatori, carederuteazã.

Maria începe sã o imite, la început timid,apoi cu voce puternicã, dansând totodatã, asemeneabãtrânului beduin. Strigãtul ºi dansul alungã animale-le. Seara se aºeazã pe spatele cãmilei, ca sã se încãl-zeascã. Numai cã, atingând-o, gândurile animalului seîntâlnesc într-un anumit punct cu ale ei. Cãmilei nuîi e pe plac întâlnirea cu gândurile pustnicei, aºa cã-irefuzã deseori apropierea, alergând în cerc. Când elunã plinã se lungeºte pe pãmânt ºi-ºi vede umbrelepropriilor gânduri - cete fantomatice de cãlãreþi.

Într-o searã i se pare cã vede la lumina luniipânzele unei corãbii. Inima Mariei bate cu putere -speranþa îi brãzdeazã întâia oarã viaþa ca un fulger.„E o corabie!“ strigã bolnavã de uimire. Existenþaunei corãbii în pustiu nu se poate explica decâtatunci când oceanul a dat peste maluri, valurile aco-perind pustiul, iar marinarii vor lãsa o barcã, vâslindcãtre ea s-o salveze.

Apa nu ajunge însã pânã la picioarele ei…Din aceastã pricinã corabia-iluzie este tare depar-te… Pânã la ea mai sunt necesari câþiva pumni delacrimi. Dar… neapãrat corabia are s-o ajungã ºi-i vaaduce o mare schimbare! „Ce fãceai aici?“ au s-oîntrebe, iar ea nu va spune decât: „Duceam o via-þã… neînþeleasã!“

Întunericul creºte ca un aluat, corabia dispa-re, iar Maria cade într-un fel de vis unde niºte bãr-baþi sunt înºiraþi pe o aþã. Scoate unul câte unul, îisãrutã pe rând, ºi fiecare se transformã într-unpumn de nisip îmbogãþind pustiul.

Îºi aminteºte o poveste din copilãrie. O rudãla care þinea foarte mult îºi simþea sfârºitul ºi sebucura, dar ea nu pricepea motivul acelei bucurii.„Vrei sã mori?! - l-a întrebat. Dar dacã… n-ai vrea?!“

Bunicul o învãþase un ºiretlic de a înfruntaviaþa: „Când nu-þi e prielnicã o clipã, aºezi palmelepe pãmânt, te dai peste cap ºi cazi în clipa urmãtoa-re!“. Maria lipeºte palmele pe nisipul fierbinte ºi serostogoleºte. Repetã o datã ºi încã o datã figura,dar… nu cade în afara pustiului!

Corabia salvatoare a dispãrut, nu se poate,ceva-ceva tot trebuie sã fi fost! Poate i s-a lãsat într-un loc anume un vas cu otravã, ori pe cineva care s-

o pândeascã din întuneric!În timpul primelor nopþi, alergând dupã

cãmilã sã se încãlzeascã, pãrerea de rochie i-a cãzut,iar pustiul a avut-o în stãpânirea lui goalã. Acummulþimi de viermiºorii ce-mprãºtie miros neplãcutse nãpustesc asupra ei. Lumina zilei îi învãluie trupulce tânjeºte dupã îmbrãþiºãri ºi zvâcneºte cu spatelelipit de pãmânt. Se minte cã-i în braþele unui bãrbatce-o frãmântã ca pe un aluat. Se târãºte lângã unsmoc de iarbã, se potriveºte în el ºi-ºi apasã sânii cumâinile, se mângâie pe pântec, pe coapse. Pãmântulnu are sex. Degeaba îºi freacã obrajii de pãmânt ºi-ispune nimicuri, beatã de iluzia fericirii. Sfârºitul tine-reþii ºi frumuseþii i-a ajuns la picioare, se tãvãleºteacum pe ele.

Ar cânta cântece deocheate. Saltã-n picioa-re ºi cântã. ªi joacã. ªi-i toatã numai sfidare. Într-uncântec se spune cã o femeie se duce la un înþeleptpentru a afla dacã trebuie sã-i mai fie soaþã bãrbatu-lui cu care se luase. „Care-i motivul?“ e întrebatã.„Când intrã-n cuib doar ciripeºte în loc sã cânte!“

ªi… cântã Maria, se zbenguie, se rãsuceºteturbatã dupã umbra ei, aleargã la cãmilã, îi cuprindecu tandreþe grumazul, îºi lipeºte pulpele de botulfierbinte, dar aceasta se ridicã de la pãmânt ºi fuge.Pânã obosesc amândouã. Apoi închide ochii pentrua revedea, sub intimitatea pleoapei, peisaje, chipuride oameni care i-au spus mãcar o vorbã frumoasãori au îmbrãþiºat-o. Îl vede pe tânãrul binecrescut ºitimid de pe corabie. Nu s-a schimbat, are aceleaºigânduri vechi ºi pofte ce o aþâþã la desfrânare.

Nu numai cã face parte din lume, ci lumeaeste a ei. Comoara ei. Aici nu mai are nimic, nicimãcar teamã de Dumnezeu. A ajuns singurã în pal-ma Lui care se face încetiºor pumn.

ªi Maria simte strivirea!De obicei se retrage sub un colþ de stâncã

pentru a suporta cãldura nemiloasã a zilei, dar acume hotãrâtã sã rãmânã în plin soare, sã devinã tãciu-ne. Lungitã la pãmânt, ochii i se umflã, carnea deshi-dratatã o doare, mintea continuã sã rãsfoiascã libe-rã filele trecutului.. Singura libertate de care nu tepriveazã nici Dumnezeu este aceea de a-þi aduceaminte.

Nu mai poate plânge, e secetã ºi de lacrimi.De sub smocurile de iarbã ies gângãnii mici cu o pof-tã nebunã de a devora. Încep atacul. Câteva dau târ-coale sexului ei, îl confundã cu un muºuroi de fur-nici. Sau cu o gurã pe unde pot cãdea, altundeva, dinaceastã realitate. Gângãniile se regrupeazã ºi carãpãmânt - of, ce muncã anevoioasã! - pentru a astu-pa prãpastia sau... ce-o fi ea...

Pentru prima datã Maria simte o nesiguran-þã lãuntricã. Realizeazã cã totdeauna a urlat spre cer,nu s-a rugat!

40


- A murit Nenicã-tu! Atât a mai putut sã spunã soacrã-mea, când a intratpe uºã ºi s-a prãbuºit în braþele fiicã-sii.

- A murit Nenicu? a întrebat fiicã-sa, ca ºicum afla pentru prima datã cã unchiu-sãu Nelu, fra-tele mamã-sii, era de câteva luni pe lista de aºtepta-re la poarta Raiului. Sau, mã rog .. treaba lui, cã nuºtiu cum stãtea cu cazierul creºtinesc.

Eu unul nu-l cunoscusem aproapre deloc peNelu, chiar dacã intrasem de ceva vreme în familialor. Stãtea pe la Târgoviºte, avusese serviciu bun,dupã cum aprecia familia, fusese mecanic pe laCombinatul siderurgic. Cred cã l-am vãzut primadatã la nunta noastrã, n-am prea avut timp atunci sãvorbim, m-am mai întâlnit cu el dupã câþiva ani, la unparastas, la casa pãrinteascã de la Clondiru, când i-afãcut soacrã-mea de an lui ãl bãtrân, tatãl lor comun.

Nelu fusese bãiat bun, dar fuma mult. Aºazicea ºi socru-meu, care þinuse la el ca la un frate,dar Nelu nu-l ascultase. De la tutun i se ºi trãsese.ªi de la ce mai trãsese el pe gât odatã cu tutunul.L-am vãzut la spital, la Colþea, în Bucureºti, cu câte-va luni înainte, avea un bandaj la gât ºi un dop, ca unbuºon de alimentare. Tutunul îi nenorocise gâtul,nu mai putea vorbi, dar îl înþelegeam ce vroia sã spu-nã ºi l-am admirat pentru optimismul sãu ºi pentruuºurinþa cu care sfida boala. Numai cã, uite, pierdu-se lupta, iar acum soacrã-mea ºi fiicã-sa se smior-cãiau în holul de la intrare ºi nu ºtiau încotro s-oapuce.

Le-am aprobat în tãcere durerea, îmi pãreaºi mie rãu dupã Nelu, chiar dacã nu apucasem sã-lcunosc prea bine, dar în astfel de situaþii nu mai aitimp sã te gândeºti la ce a fost, ci trebuie sã fii lucid,sã vezi ce ar trebui fãcut în viitorul imediat ºi sã fiide folos celor care au puterea de decizie într-o ast-fel de situaþie. ªi cine putea fi mai bine racordat larealitate ºi cu mai multã responsabilitate decât soa-crã-mea?

- Îl îngroapã duminicã, mamã, cum facem? apus ea o întrebare de la care nu aºtepta decât unsingur rãspuns.

- Duminicã? am întrebat eu, doar aºa, ca sã

întreb, de vreme ce era evident cã duminicã trebuiaînmormântat.

- Da, mamã, duminicã, n-avem ce face,lunea nu înmormânteazã popa, iar marþi e prea târ-ziu.

Nelu avea sã fie înmormântat la Deduleºti,undeva în dealurile de deasupra Râmnicului Sãrat,unde îºi încropise în ultima vreme o cãsuþã ºi semângâia cu speranþa cã va apuca sã vadã ºi rodulcopt al prunilor care înfloriserã promiþãtor în pri-mãvara aceea.

Era deci de datoria mea sã transport familiala funerarii. Problema nu era însã cum ajung acolo,ci câte drumuri sã fac sã acopãr toate solicitãrile.Pentru cã trebuia sã-mi iau de la Buzãu socru, nevas-ta ºi copilul (care nu înþelegea deloc ce-i cu agitaþiaasta, dar n-aveam cu cine sã-l las acasã), iar de laClondiru soacra. La care se adãuga consistent tantiLenuþa, sorã-sa mai mare, care venise de cu searã cupersonalul de la Ploieºti ºi fãcuse o haltã la casapãrinteascã, plus un vãr primar de-al lor ºi nevastã-sa, rude apropiate ºi îndurerate, bineânþeles, de dis-pariþia fulgerãtoare a lui Nelu.

ªi cum superba mea Dacie galbenã nu aveadecât cinci locuri, iar pe unul era musai sã stau ºi eu,a rezultat, dupã o matematicã elementarã, cã trebu-ie sã fac douã drumuri dus-întors în duminica res-pectivã.

Totul a decurs conform planului. Nici numai încape îndoialã cã bine organizatã, treaba nuputea ieºi decât foarte bine. I-am transportat în pri-mul eºalon pe socru-meu, pe fiicã-sa ºi pe bãiat. I-amlãsat de dimineaþã la Deduleºti, lângã masa pe careodihnea un Nelu îmbrãcat la costum ºi cravatã ºi cumâinile pe piept în noua sa atitudine paralelã cupãmântul atoateprimitor ºi iertãtor, într-un sicriu descânduri pirogravat cu lampa de benzinã, vegheat decâteva lumânãri aprinse în sfeºnicul de la intrarea încamerã. Socru-meu, care în tinereþe fusese miliþianpe zona Râmnicului Sãrat, s-a socializat repede cucele câteva muieri care rostuiau la cele de nevoinþãprocesiunii funerare. Nevastã-mea s-a fixat la


41


Neâmplinire electorală

MMiirrcceeaa TTÃÃNNAASSEE

cãpãtâiul lui nenicu-sãu ºi a început sã plângã, iar eu,dupã ce am aprins o lumânare ºi am înfipt-o în nisi-pul sfeºnicului, am învârtit maºina la capãtul uliþei,printre niºte buturugi care strãjuiau intrarea într-ocurte ºi am lãsat-o sã curgã la vale, spre RâmnicuSãrat, ºi de acolo la Buzãu ºi Clondiru.

La poartã m-aºteptau soacrã-mea ºi rudeleei. Basmale negre, flori de primãvarã în mâini, lacri-mi în ochi. Durere mare, pe mãsura încercãrii gre-le prin care treceau. Pe partea cealaltã a uliþei, câte-va vecine, care îl cunoscuserã ºi ele pe Nelu încã dintinereþe, se arãtau la rândul lor îndurerate ºi, maimult ca sigur, mâhnite cã nu era înmormântat aici, însatul natal, unde s-ar fi putut face ºi o pomanã pemãsurã, în casele pãrinteºti. Si ar fi fost ºi o temã dedezbateri cel puþin o sãptãmânã.

- Dumnezeu sã-l ierte, le-am zis, haideþi cãn-avem timp, la 12 vine popa.

- Dumnezeu sã-l ierte, mamã, a rãspunsînnecatã de lacrimi soacrã-mea, ca cea mai îndreptã-þitã sã rãspundã în numele grupului. Sã mergem, cãdoar n-o sã stea popa dupã noi, a adãugat ea, însu-fleþitã dintr-o datã.

Am plecat spre Râmnic... Pe la CruceaComisoaiei, pe unde linia drumului european scapãde sub control ºi o ia razna dupã curbele de nivelterestre, soacrã-mea, relaþionându-se probabil cutimpul astronomic ºi cu cel social, ºi-a adus amintebrusc cã era duminicã ºi cã dupã înmormântare tre-buie sã ne întoarcem repede acasã.

- Dar de ce, nu stãm ºi la pomanã? am între-bat eu, ca ºi cum era foarte important acest lucru.

- Ba da, dar sã ajungem devreme acasã. - Dar de ce? am întrebat-o încã o datã, con-

trariat de dorinþa ei de a pãrãsi repede locul, de par-cã ar fi luat parte la înmormântarea unui vãr al uneicumnate de-a doua.

- Cum de ce? Nu trebuie sã ajungem ºi lavotare? mi-a tãiat ea curiozitatea infantilã.

Asta era, domnule, uitasem cu toþii, furaþide durerea nemãrginitã pe care ne-o provocase tre-

cerea în nefiinþã a lui Nelu, cã în duminica respecti-vã se vota ceva pe la locale sau parlamentare. Darparcã mai sigur la locale: niºte primari, consilierilocali ºi ce mai trebuie în ultima vreme pe la primã-riile noastre.

- ªi dacã n-ajungem la votare, ce se întâm-plã, mamã? am mai întrebat-o, doar aºa, ca sã însu-fleþesc atmosfera, ºtiind cã ea, exemplu viu decivism, fie ce-o fi, nu putea sã se lipseascã de plãce-rea de a-ºi exprima cu convingere un drept cetãþe-nesc elementar. Nu conta cã dupã asta îi beºtelea petoþi aleºii ãºtia, … care-s niºte hoþi, ºi nu fac decâtpentru ei, ºi nimic pentru noi, ãºtia care i-am ales…ºi tot aºa.

- Dacã nu poþi tu sã ne aduci repede înapoi,gãsim noi cu ce sã venim, mi-a replicat ea, atenþio-nându-mã parcã la modul cel mai serios sã nu mã joccu dreptul ei electoral.

Nu i-am mai rãspuns. ªtiam cã ar fi fãcut ºipe dracu' în patru numai ca sã ajungã la timp la vota-re. Ce puteam sã-i fac? Eram atent la drum, ºoseauanu era goalã, duminica dimineaþa toþi îþi fãceau delucru încolo ºi încoace, fãrã ca nimeni sã fie miºcatde durerea din sufletele noastre, cei care mergeamsã-l ducem pe ultimul lui drum pe Nelu.

S-a fãcut o clipã liniºte , dupã care tantiLenuþa, care tãcuse pânã atunci în durerea ei de sorãmai mare a defunctului, a intervenit magistral:

- Sãracu Nelu, a murit ºi nu a mai apucat ºiel sã voteze…

- Ce-ai zis, bre?, am întrebat-o eu, convinscã n-auzisem bine.

- Da, mamã, sã mai fi trãit ºi el câteva zile,s-apuce sã voteze, a repetat ea, cu convingerea cãnu i se va ierta lui Nelu cã a plecat pe lumea cealal-tã neîmplinit electoral, ca ºi cum ar fi murit neîmpãr-tãºit ºi fãrã lumânare.

Am simþit cã nu mai sunt stãpân pe volan,l-am strâns puternic în mâini ºi am cãutat sã þin maºi-na paralelã cu linia albã de marcaj de pe mijloculºoselei.

42


De-a lungul anilor au maifost subiecte „greºite“ la bacalaureat,dar, anul acesta, cel puþin la examenuloral de Limba românã, stupizeniacelor din MECT, care au elaboratsubiectele, frizeazã nu ridicolul ci, purºi simplu, reprezintã o subminare avalorilor naþionale. Aºadar eleviinoºtri nu vor mai trece cu bacul ape-le literaturii ci cu… pluta.

Gravitatea lucrurilor a stâr-nit îngrijorare inclusiv la Academia

Românã, care a criticat lipsa unorscriitori clasici din programã, în loculoperei cãrora au fost selectate: „mul-te texte care nu au nici o legãturã culimba ºi literatura românã ºi, ele înse-le, nu au nici o valoare literarã (…)Mai mult decât atât, constatãm cã, înlista celor o sutã de subiecte au fostincluse fragmente din articole ocazio-nale, din rapoartele oficiale ºi extrasetraduse din cuvântãrile comisariloreuropeni. Ce legãturã au toate aces-

tea cu examenul oral de limba ºi lite-ratura românã pe care trebuie sã-ldea un elev român la sfârºitul studii-lor liceale?“.

La rândul sãu academicianulEugen Simion menþiona: „Nu pot sãaccept în niciun caz ca un tânãr, laterminarea liceului, sã interpreteze cespune Tismãneanu în limbajul sãu deplastic, ca sã nu spun de lemn, ºi sã fiescoºi din programa de bacalaureatmarii clasici“.

La BAC se trece cu... pluta

PPrriimmããrriiaa oorraaººuulluuii MMiizziill ººii AAssoocciiaaþþiiaa CCuullttuurraallãã „„AAggaatthhaa GGrriiggoorreessccuu BBaaccoovviiaa““oorrggaanniizzeeaazzãã eeddiiþþiiaa aa ddoouuaa aa FFeessttiivvaalluulluuii NNaaþþiioonnaall ddee LLiitteerraattuurrãã ddee llaa MMiizziill,, ccaarreessee vvaa ddeessffããººuurraa llaa îînncceeppuuttuull lluunniiii ooccttoommbbrriiee 22000088..

PPaarrttiicciippaannþþiiii vvoorr ttrriimmiittee,, ppâânnãã llaa 1155 sseepptteemmbbrriiee aa..cc..,, cceell mmuulltt 2200 ddee ppaaggiinniiddee pprroozzãã,, rreessppeeccttiivv 1155 ppooeezziiii,, sseemmnnaattee ccuu mmoottoo.. AAcceellaaººii mmoottoo ttrreebbuuiiee ssãã sseerreeggããsseeaassccãã ppee uunn pplliicc ssiiggiillaatt,, aaffllaatt îînn pplliiccuull ccuu mmaannuussccrriisseellee,, îînn ccaarree vvoorr ffii mmeennþþii-oonnaattee:: nnuummeellee,, aaddrreessaa,, nnrr.. ddee tteelleeffoonn ººii uunn ssccuurrtt CC..VV.. aall aauuttoorruulluuii ((nneerreessppeeccttaa-rreeaa aacceesstteeii ccoonnddiiþþiiii aattrraaggee dduuppãã ssiinnee eexxcclluuddeerreeaa ddiinn ccoonnccuurrss))..

JJuurriiuull ((ffoorrmmaatt ddiinn mmeemmbbrrii aaii UUnniiuunniiii SSccrriiiittoorriilloorr)) vvaa aaccoorrddaa MMaarreellee PPrreemmiiuu„„AAggaatthhaa GGrriiggoorreessccuu BBaaccoovviiaa ((ppeennttrruu aammbbeellee sseeccþþiiuunnii)),, ttrreeii pprreemmiiii ppeennttrruu ppooee-zziiee,, ttrreeii pprreemmiiii ppeennttrruu pprroozzãã ººii mmaaii mmuullttee pprreemmiiii ssppeecciiaallee..

IInnffoorrmmaaþþiiii ssuupplliimmeennttaarree llaa tteelleeffoonn 00772288998899226644 ssaauu EE-mmaaiill [email protected]

43


Concursul Naţional de Literatură„Agatha Grigorescu Bacovia“

(Ediţia a II-a)

Într-un interviu la emisiunea GGaarraannttaatt ssuuttããllaa ssuuttãã l-am redescoperit pe senzaþionalul DDaann PPuurriicc.Un gânditor extraordinar, un filozof care joacã rolulactorului, un împãtimit în credinþã (sau în cãutareacredinþei!).

Fãcând distincþie între poporul român (unprodus laic, conþinut de stat) ºi Neamul Românesc(„Am mai multe în comun cu morþii mei decât cu viimei“) Dan Puric constatã, cu ironie finã: „De cândam intrat în Europa suntem mai rupþi de ea ca ori-când“; ºi continuã: „Poporul român - pentru a evo-lua - trebuie sã fie scos din Crevedia“ (din starea de„gãinã“ adicã).

Ce înþelege Dan Puric prin Dumnezeu? Iatão întrebare substanþialã. Dacã ai un tatã, indiferentcum þi-a fost dat El, nu existã soluþii alternative. Aicinu mai intrã în calcul nici democraþia, nici alegerea.Dumnezeu existã în noi, nu în dogmã, nu în ritual.„Crede ºi nu cerceta“, nu este o prostie: pentru cãa cerceta un milimetru din drumul infinitului nu

înseamnã a afla ceva. În schimb a crede ascunde,potenþial, rãspunsurile la toate întrebãrile lumii.

Despre nevoia de ierarhi (autentice, evi-dent) Dan Puric remarca faptul cã, în lipsa lor, nor-malitatea nu e altceva decât o stare foarte îndrãgitãde majoritatea românilor, bolnavi de nostalgiileperioadei comuniste.

O povestioarã exemplarã despre credinþã:un cercetãtor, gãsind într-o curte un vultur care ciu-gulea cu gãinile, aflã - de la stãpânul acestuia - cã acrescut de mic printre orãtãnii. Atunci, cercetãtorulîl ia, îl suie pe un deal ºi îi spune: „Eºti vultur, zboa-rã!“. Numai cã vulturul fuge din nou în ogradã ºi îºireia ciugulitul. Dupã mai multe tentative, de pe culmitot mai înalte, nimic nu se schimbã. În cele din urmã,cercetãtorul îl suie pe o stâncã abruptã, de unde nuse mai putea coborî, îi îndreaptã capul spre soare ºiîi spune: „Eºti vultur, zboarã!“ ªi atunci se produceminunea. Trebuie, aºadar, pentru a putea evada din„Crevedia“, sã ne orbeascã soarele Dumnezeirii.

SSoorriinn MMAATTEEII

Evadarea din Crevedia

Revista FereastraPublicaþie editatã la Mizil de:

AAssoocciiaaþþiiaa ccuullttuurraallãã„„AAggaatthhaa GGrriiggoorreessccuu BBaaccoovviiaa““

Înscrisã în registrul Asociaþiilor ºi Fun-daþiilor al Judecãtoriei Mizil (Dosar nr.1848/259/2008)

Cod fiscal: 2233003322446600

Cod IBAN:RROO6600RRZZBBRR00000000006600001100008800552233

deschis la „Raiffeizen Bank“ - filiala Mizil

Redacþia:Director: EEmmiill PPRROOªªCCAANNRedactor ºef: LLuucciiaann MMÃÃNNÃÃIILLEESSCCUURedactori: SSoorriinn MMAATTEEII,, CCoonnssttaannttiinnMMUUNNTTEEAANNUU

La acest numãr au mai colaborat:

Ion Gheorghe, Adrian Botez, GheorgheIstrate, Ion Roºioru, Marin Ifrim, Car-men Focºa, Gheorghe Mincã, Alin Paras-chiv, Dan Cãpruciu, Ion Liviu Otâncea-lã, Aida Hancer, Theo Mihãilescu, Mãdã-lina Teodora Dogaru, Dan Norea, AncaElisei, Andreea Aprodu, Mircea C.Dinescu, Carmen Minculescu, GetaStanciu, Dumitru Istrate Ruºeþeanu, Mir-cea Tãnase.

44


Str. Agatha Grigorescu Bacovia, nr. 13 A

Telefoane:0244251144; 0728989264; 0722653808.

E-mail:[email protected]

Abonamente se pot face la adresaredacþiei (inclusiv prin mandat poºtal) ºi seexpediazã gratuit, prin poºtã.

Preþul abonamentului: 3 luni - 10 lei;6 luni - 20 lei; 12 luni - 40 lei.

Noi membri ai Uniunii Scriitorilor

Vineri, 6 iunie 2008, a avut loc ªedinþaComitetului Director al U.S.R. în care dl. NicolaeManolescu, preºedintele Uniunii, a prezentat liniilegenerale ale PPrrooiieeccttuulluuii nnoouulluuii SSttaattuull aall UU..SS..RR..

Dupã care a urmat Consiliul Naþional alU.S.R., acesta validând o parte dintre propunerilede noi membri înaintate de Comisia de validare.Iatã-i pe noii membri, în ordinea filialelor:

AAllbbaa IIuulliiaa: Gabriela Chiciudean, Miron Þic;AArraadd: Rodica Iacob/Weichelt; BBaaccããuu: Mircea Dinutz, Lucian Mãnãilescu,

Nicolae Pogonaru, Constantin Romanescu, Car-men Viorica Steiciuc;

BBrraaººoovv: Adrian Munteanu, Dumitru Nico-dim, Mioara Antonia Niciolau, Vasile Oltean, Adri-an Pleºcãu;

CChhiiººiinnããuu: Margareta Curtescu, Elena Prus; CClluujj NNaappooccaa: Gheorghe Achim, Doru

George Burlacu, Constantin Ravecca Buleu, Vladi-mir Cinezan, Cristina Felea, Rodica Frenþiu, VasileMuste, Anamaria Pop, Alexandru Zotta, NicolaeCuºa, Mugur Grosu, Dumitru Tiutiuca, GeorgeVasilievici, Valeriu Birlan, Ion Cepoi, Camil Moisa,Ion Munteanu, Petre Tãnãsoaica, ªtefan Vlãduþes-cu;

GGaallaaþþii: Simion Ajarescu/Dumitru Lefter,Ion Avram, Eugenia Bãdilã Karp, Ionatan Piroºca,Carmen Racoviþã, Paul Spirescu, Nicolae DorelTrifu, Valeriu Valegvi/Valeriu Muraru, Ion Zimbru;

IIaaººii: Constantin Bojescu, Aurica Brãdeanu,Lia Ceran, Leonard Ciureanu, Iorgu Gãlãþeanu,Daniel Grosu, Ciprian Ieºan, Gheorghe Macarie,Antonio Patraº, Victor Teiºanu, Leonida Maniu;

PPiitteeººttii: Procopie Clonþea, Lena Coniþa,Cristina Onofre, Florin ªindrilaru;

SSiibbiiuu: Rodica Grigore, Vasile Morar, MihaiPosada;

TTâârrgguu MMuurreeºº: Mariana Gorczika; TTiimmiiººooaarraa: Voinovici Baba, Livius Petru

Bercea, Stevan Bugarski, Magdalena Brauch, Henri-ke Brãdiceanu Persem, Laura Ceica, Dana Gheor-ghiu/Daniela Anghel, Petru Novac-Dãlângã, DoinaLicã, Valentin Mic, Jiva Milin, Dorin Murariu,Daniele Raþiu, Iulia Schiff, Isa/Isabella Schneider,Gheorghe Secheºan, Costel Stancu, Liubomir Ste-panov, Erwin Joseph Þigla.

Dosarele candidaþilor de la A.S. Bucureºti se vorratifica în luna septembrie a.c.

I.S.S.N. 1844 - 2749

La doocctoorr

Bãtându-i inima prea tare,S-a dus la clinicã îndatã;Iar doctorul i-a spus: „Rãbdare,O facem noi sã nu mai batã!“

Puterrea exemplului

Nici de fumat, nici de bãutSã mã dezbar n-am reuºit,Exemple bune am avut...Dar din pãcate au murit

Ah, moorrala!

Greu e dragi contemporani,Sã trãieºti optzeci de ani!Dupã aia nu e greu...Cã te uitã Dumnezeu.

De SSfântul Niccoolae

În noaptea asta ºpriþuri n-am,Mã simt sãrac peste mãsurã;Mi-aº pune ghetele la geam,Dar ce mã fac de mi le furã?

Coonccluzie

A fost în viaþã cumpãtat:Nici n-a bãut, nici n-a mâncat,Nici n-a fãcut din noapte ziªi a trecut de sutã!... ªi?

În gooana vieþii

Din zori în noapte tot o apãªi-n ºirul zilelor la fel,Aleargã omul cãtre groapãDe iese sufletul din el.

Femeia fatalã

Are cap de pãpuºicã,Trup de fildeº, sâni bogaþiªi trãieºte singuricã...C-o mulþime de bãrbaþi.

Tempus vulnerra sanat

Timpu-i leac, rezolvã toate:Griji, necazuri ºi nevoi,Dar tot timpul, din pãcate,Ne rezolvã ºi pe noi.

Coonccluzie

A fost în viaþã cumpãtat:Nici n-a bãut, nici n-a mâncat,Nici n-a fãcut din noapte ziªi a trecut de sutã!... ªi?

La vârrsta a trreia

Dimineaþa pe rãcoareCând te scoli fãrã efortªi nimica nu te doare,Sã fii sigur cã eºti mort.

Coonstatarre

Din epigrame, cum se ºtie,Rãmâne una la o mie;El nici o sutã n-a fãcutªi e deja… necunoscut.

Biºniþarrii

Azi prin târguri vezi o droaieDe afaceriºti þiganiCe mai ieri dormeau pe paieªi acuma dorm pe… bani.

De la ferreastrrã

Popeasca strigã la vecinã:- Zozo, la noi când mai poftiþi?Apoi, cu glasul în surdinã:Fir-aþi ai dracului sã fiþi!...

Prroopoorrþie

Mulþi deºtepþi, de când se ºtie,Râd de proºti ºi de prostie;Dintre ei, dacã-i cunoºti,Jumãtate sunt... tot proºti.

La oo rreuniune mediccalã

Sunt prezenþi aici în salãZeci de medici ºi surori:Ambianþã idealã...Vorba aia: sã tot mori!

Unui foost prrieten

Cã m-ai uitat, nu-i de mirareªi nici nu cat sã-þi fac procesul;Prietenia-i trecãtoare,Etern e numai... interesul!

Vaccile nebune

Vacile din þãri strãineAu înnebunit de bine,Ale noastre, hãmesite,Vieþuiesc... ca niºte vite.

Pe marrginea unui prrooverrb

„Dragostea trece prin burtã!“Zice mama fetei sale,Însã fata - minte scurtã - A gãsit o altã cale.

Unui zbirr

Degeaba zbieri ºi-mi stai în caleªi mã califici nãtãrãu;Eu nu mã pot pleca de ºaleS-ajung pân’ la nivelul tãu.

Autooepitaf

La loc de veºnicã odihnãDorm somn adânc în nefiinþã;Doar spiritiºtii nu-mi dau tihnã -Mã cheamã noaptea la ºedinþã!

PPããllããrriieeii mmeellee

Când voi porni în veºnicie,Aº vrea, iubitã pãlãrie,Solemnã sã rãmâi în cui,Sã spunã toþi: „A fost a lui!“

Doctorul Nicolae Ghiþesu rãmâne una dintre cele mai strãluciteminþi ale epigramei româneºti, chiar dacã modestia sa, cu totul aparte, l-adeterminat sã fie „zgârcit“ cu opera sa, publicând un singur volum(Epigrame, 1996), restul fiind „risipiri“ în peste 50 de volume colective ºiîn reviste.

MMaarrii eeppiiggrraammiiººttii rroommâânnii

Nicolae Ghiţescu8 martie 1919 - 5 iunie 2002

PPrreeþþ:: 44 lleeii

revistã editatã de asociaþia culturalã „agatha grigorescu ... filecaappooddooppeerree addiinn...

Documents