rescrierea regulilor

EditoriSilviu DragomirVasile Dem. Zamfirescu

dirEctor EditorialMagdalena Mărculescu

rEdactorManuela Sofia Nicolae

dESiGNAlexe Popescu

dirEctor producţiECristian Claudiu Coban

dtpOfelia Coșman

corEcturăEugenia UrsuCătălina Ioancea

descrierea cip a Bibliotecii Naţionale a româniei MarKEr, MEGrescrierea regulilor : un ghid integrativ pentru iubire, sex şi relaţii; trad.: Radu Filip. ‑ Bucureşti: Editura Trei, 2015 ISBN 978‑606‑719‑399‑2

I. Filip (trad.)

159.9

ISBN 978‑606‑719‑399‑2

Titlul original: Rewriting the Rules: An Integrative Guide to Love, Sex and Relationships

Autor: Meg Barker

Copyright © 2013 by Meg BarkerAuthorised translation from the English language edition published by Routledge, a member of the Taylor & Francis GroupPublished by arrangement with Livia Stoia AgencyPrezenta ediție s‑a publicat prin acord cu agenția literară Livia Stoia

Copyright © Editura Trei, 2015pentru prezenta ediție

O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București Tel.: +4 021 300 60 90; Fax: +4 0372 25 20 20 e mail: [email protected] www.edituratrei.ro

Cuprins

Lista ilustrațiilor ........................................................ 7

Mulțumiri ................................................................. 9

Introducere ................................................................11

1. Rescrierea regulilor despre sine ...............................29

2. Rescrierea regulilor atractivității .............................57

3. Rescrierea regulilor iubirii ......................................87

4. Rescrierea regulilor despre sex ............................... 119

5. Rescrierea regulilor despre gen ..............................158

6. Rescrierea regulilor despre monogamie ................. 196

7. Rescrierea regulilor despre conflict ....................... 232

8. Rescrierea regulilor despre despărțire ................... 268

9. Rescrierea regulilor despre angajament ................ 304

10. Rescrierea propriilor tale reguli ............................ 346

Note ....................................................................... 369

7

Lista ilustraŢiilor

Figuri0.1 Opțiunile regulilor0.2 Perceperea sensului1.1 Pendulul exigență�indulgență1.2 Toți ceilalți1.3 Pendulul blândețe�fermitate2.1 Schimbarea modelelor corporale de‑a lungul

timpului2.2 Schimbarea modei la blugi3.1 Calea corectă şi cea greşită4.1 Piramida ierarhică a sexului4.2 Ierarhia sexului: cercul fermecat vs. limitele

exterioare5.1 Căutare de imagini pentru „relație“5.2 Căutare de imagini pentru „sex“5.3 Sex, gen şi sexualitate 15.4 Sex, gen şi sexualitate 25.5 Continuumul de gen5.6 Continuumuri de gen alternative5.7 Modele diferite ale genului6.1 Continuumurile monogamiei

8 rescrierea regulilor

6.2 Continuumul intimității6.3 Continuumul granițelor6.4 Continuumul libertății7.1 Escaladarea conflictului9.1 Modelul clasic al relațiilor9.2 Un posibil model alternativ al relațiilor

tabele1.1 Sinele multiplu3.1 Ce vreau şi de la cine pot să obțin

9

Mulţumiri

O carte nu este niciodată munca unei singure persoane: autorul este, mai curând, punctul de conexiune dintre ideile altora şi cititor. Mulți oameni au contribuit la această carte prin munca lor, prin împărtăşirea de reflecții şi conversații şi prin faptul că sunt cei care sunt. Aş vrea să le mulțumesc aici unora dintre ei.

În primul rând, mulțumirile mele merg către studenți, clienți şi către membrii comunității, care au lucrat cu mine de‑a lungul ultimului deceniu, pentru că au fost suficient de curajoşi ca să se deschidă şi să vorbească despre ei şi să răspundă unor întrebări atât de dificile. Propriile mele presupuneri au fost puse la încercare în special în sala de clasă, în cabinetul de terapie şi în discuțiile de la ateliere, iar eu am fost forțată să continui să mă întreb cum funcționează aceste idei în viața reală. Nu pot să vă enumăr pe toți, dar sper că veți înțelege cum ați dat formă acestei cărți.

După aceea, mi‑ar plăcea să le mulțumesc scriitorilor, colegilor şi prietenilor care mi‑au influențat gândurile — atât cei pe care îi cunosc personal, cât şi cei pe care‑i


cunosc doar prin lucrările lor — în special Rosalind Gill, Darren Langdridge, Feona Attwood, Lisa Downing, Jamie Heckert, Steven Stanley, Trevor Butt, Vivien Burr, Stephen Batchelor, Martine Batchelor, John Welwood, Pema Chödrön, Emmy Van Deurson, Ernesto Spinelli, Mick Cooper, Ken Plummer, Jeffrey Weeks, Kenneth Gergen, Alex Iantaffi, Ani Ritchie, Darren Oldridge, Peter Hegarty, Dossie Easton, Bjarne Holmes, Sandra Byers, Rachel O’Neill, David Gauntlett, Nash Popovic, Petra Boynton, Trish Oak, Gary Wood şi Estelle Noonan. Mulțumiri speciale lui Gayle Rubin pentru munca ei plină de inspirație şi pentru că mi‑a permis să folosesc diagrama cercului fermecat din Capitolul 4.

Le sunt foarte recunoscătoare persoanelor care au citit această carte în diferite forme şi care m‑au încurajat să continui şi să o public, în principal lui Erich Schultz, Laurei Harvey, Paolo Pizzolla, Phil Cooper şi lui Jess şi Bee Barker. Multe mulțumiri tuturor celor de la Routledge, în special editorului meu, Joanne Forshaw, pentru că a crezut în ea şi pentru că m‑a ajutat să ajung până în acest punct. De asemenea, mă îndrept cu multă recunoştință către Open University şi către toți colegii mei de acolo pentru sprijinul continuu pe care mi l‑au acordat pentru munca mea.

Această carte este dedicată Christinei Richards, care mi‑a oferit toate aceste lucruri: provocări şi întrebări, cunoştințe şi înțelegere, precum şi sprijin şi încurajare. Cu foarte multă dragoste.

11

Introducere

Nu cumpăra niciodată de băut unei fete care îți place — Nu plăti nemțeşte. Fă‑o să vorbească — Vorbeşte despre tine. Exprimă‑ți deschis sentimentele — Nu pune prea multă presiune. Nu pierde niciodată ocazia să spui „Te iubesc“ — Nu fi primul care foloseşte cuvântul cu I.* Lasă‑l întotdeauna pe el să decidă — Ia inițiativa. Nu folosi propoziții complete în timp ce faci sex — Vorbeşte murdar. Fii independentă — Fii rezonabilă. Ia de bun ceea ce‑ți spune — Descoperă motivul ascuns din cauza căruia este supărat. Evită conflictele — Planifică certuri sănătoase. Nu ierta niciodată infidelitatea — Infidelitatea poate fi cel mai bun lucru pentru un cuplu. Lucrează asupra relației tale — Fii spontan…

* I de la iubire. În engleză „L word“. (N.t.)


Nesiguranţa şi regulile

Suntem într‑o stare de incertitudine în ceea ce priveşte relațiile.

Nu au existat niciodată înainte, în decursul istoriei noastre, mai multe sfaturi care să‑ți spună pe cine şi cum să iubeşti. Reclamele on‑line ne invită să dăm clic ca să aflăm cele mai bune zece modalități de a ne găsi perechea perfectă. Unchi şi mătuşi suferinzi îşi dau cu părerea despre fiecare despărțire şi împăcare a vedetelor. Reality‑show‑rile de la televizor ne sfătuiesc cum să ne reparăm relațiile. Melodiile pop ne spun cum să simțim atunci când ne îndrăgostim şi atunci când nu mai iubim pe cineva. Reclamele de pe panourile publicitare ne confruntă cu imaginile unor cupluri fericite care, cumva, „au înțeles“ în timp ce îşi mănâncă cerealele de la micul dejun, îşi conduc maşina sau stau în costumul lor din trei piese. Suntem bombardați, cât e ziua de lungă, de reguli cu privire la relații: cine să fii pentru a găsi şi a păstra pe cineva, ce să vrei şi la ce să te aştepți de la cineva şi cum să ştii când nu mai merge.

De asemenea, regulile pe care le primim cu privire la relații nu au fost niciodată mai derutante şi mai contradictorii, aşa cum poți să vezi din selecția de la începutul Introducerii, care a fost preluată din diferite site‑uri de internet, reviste, ziare şi cărți de autoajutor. Totul, de la formularele oficiale la site‑urile rețelelor de socializare, pare să vrea să ne definească după relațiile noastre şi, în acelaşi timp, este din ce în ce mai puțin clar despre ce vorbim cu exactitate atunci când vorbim despre relații. Dacă suntem sinceri, probabil că toți vom bifa căsuța care spune că „este complicat“.

Suntem, deci, într‑o stare de incertitudine şi este cu atât mai înspăimântător cu cât este vorba despre un

13

domeniu cu cel mai mare potențial posibil atât pentru durere şi suferință, cât şi pentru plăcere şi împlinire. Ni se spune că, dacă reuşim, vom fi fericiți până la adânci bătrâneți: cu siguranța că suntem văzuți aşa cum suntem şi suntem iubiți pentru acest lucru, că aparținem complet cuiva, că toate nevoile şi dorințele ne sunt îndeplinite. Dacă nu reuşim, însă, riscăm să fim văzuți aşa cum suntem şi să fim considerați necorespunzători şi să ne confruntăm cu o respingere după alta. Am putea fi grav răniți şi, poate chiar mai rău, să descoperim că suntem capabili să îi rănim grav pe alții. N‑ar trebui să ne mire căutarea de reguli care să ne spună cum să reuşim.

Cum am ajuns în acest punct? Istoricii şi sociologii indică mai multe schimbări care au modificat modul în care percepem şi trăim iubirea.1

Egalitatea mai mare dintre sexe şi recunoaşterea sporită a faptului că relațiile pot fi atât între persoane de acelaşi sex, cât şi de sex diferit, a însemnat faptul că, astăzi, cuplurile sunt compuse, în general, din două persoane independente care au propriile visuri şi obiective.2 Avem un puternic sentiment al identității individuale şi dorința de împlinire personală.

În acelaşi timp, însă, ne privim relațiile ca fiind sursa noastră principală de validare, sens şi apartenență, poate din cauza declinului religiei şi al comunității şi a nesiguranței şi instabilității cu care ne confruntăm în prezent pe piața muncii. Căsătoriile par să fie singura industrie care nu este afectată de recesiunea economică3.

Această situație agravează o tensiune care deja există atunci când suntem într‑o relație cu o altă persoană: tensiunea dată de faptul că suntem persoane distincte, dar suntem şi împreună într‑o relație. Oamenii vor împlinire, relații pline de satisfacții în cadrul cărora le sunt îndeplinite toate nevoile şi, în acelaşi timp, vor


să fie liberi să‑şi urmeze propriile obiective şi să‑şi scrie propria poveste de viață.4 Vedem această tensiune exprimată în filme ca Puțin însărcinată (Knocked Up) sau Diavolul se îmbracă de la Prada (The Devil Wears Prada), în care personajele principale încearcă să găsească modalități de a‑şi echilibra nevoile şi dorințele proprii cu relațiile pe care le au. Terapeuții de cuplu aseamănă tensiunea dintre urmărirea propriilor obiective şi gestionarea relației cu bine cunoscuta şi dificila activitate de a te freca pe burtă şi a te bate uşor pe cap, în acelaşi timp.5

Mulți autori susțin că aceste schimbări din societate sunt motivul pentru care relațiile sunt într‑o poziție atât de precară, aproape jumătate dintre căsătorii terminându‑se cu un divorț,6 până la două treimi dintre oamenii căsătoriți având aventuri la un moment dat7 şi una din trei persoane locuind singură.8 Lucrurile care erau considerate de la sine înțelese acum trebuie descoperite şi negociate între oameni: În ce moment devin întâlnirile o relație? Cât de mult ar trebui să fie viețile noastre întrețesute sau separate? Să locuim împreună? Să dormim împreună? Să avem copii împreună? Al cui serviciu este mai important: al celui care câştigă cei mai mulți bani, al celui căruia îi place mai mult ceea ce face sau al celui care este interesat mai puțin de casă şi de copii? Să rămânem prieteni cu foştii parteneri? Aşa cum spun autorii bine intitulatei cărți The Normal Chaos of Love (Haosul normal al iubirii), „dragostea devine un gol pe care iubiții trebuie să‑l umple singuri“.9

Din păcate, oamenii sunt, în general, puțin educați în ceea ce priveşte comunicarea cu partenerii pentru acoperirea nevoii de comunicare necesare pentru umplerea acelui gol. Se presupune că relațiile ni se vor întâmpla în mod natural, iar dacă nu, atunci este ceva în

15

neregulă cu noi. Poate că acesta este motivul pentru care există o cerere sporită de cărți şi programe TV despre cum să gestionezi relațiile. Dar, din nefericire, aşa cum am văzut, acestea contribuie adesea mai curând la confuzie, decât la clarificare. Unul dintre principalele mele obiective în această carte este să demonstrez că este de înțeles, normal şi, de fapt, rezonabil să fii derutat cu privire la relații, fie că eşti, fie că nu eşti într‑una.

Ideea generală a acestei cărți este că, atunci când ne confruntăm cu niveluri atât de mari de nesiguranță, avem tendința să ne prindem de ceva ca să fim siguri şi să ne ținem bine.10 În cazul relațiilor, lucrul de care ne prindem sunt regulile. Probabil că, de cele mai multe ori, oamenii se întorc la regulile vechi, familiare, chiar dacă acestea nu au funcționat neapărat foarte bine în trecut şi e posibil să nu se aplice nici în situația noastră prezentă. Dar, cel puțin le ştim, iar acest lucru este liniştitor atunci când lucrurile sunt nesigure. Aşa cum vom vedea în Capitolul 5, foarte multe dintre regulile cu privire la relațiile existente au legătură cu sexul: ce înseamnă să fii „bărbatul“ sau „femeia“ într‑o relație şi cum să te raportezi la „sexul opus“. Calea alternativă pe care o iau mulți oameni acum este să inventeze reguli noi pentru relațiile lor, fie în grupuri sau comunități, fie pe cont propriu. Există, însă, o tendință de a te agăța de noile reguli la fel de strâns cum se agață alți oameni de cele vechi — uneori chiar mai strâns, pentru că este greu să fii în afara curentului principal.

Ambele căi (să te agăți de regulile existente sau să te prinzi de unele noi) conduc mai curând la mai multă suferință, decât la mai puțină. În loc să îmbunătățească lucrurile, adesea le înrăutățesc.

Să te agăți de regulile existente a condus la o cultură care ține la a fi „normal“ mai mult decât aproape la orice altceva.11 Avem în minte o imagine a relației normale în


acelaşi fel în care majoritatea oamenilor, atunci când li se cere să deseneze o casă, desenează, în linii mari, acelaşi lucru ca şi ceilalți.12 Încearcă şi tu.

La fel cum aproape nimeni nu locuieşte într‑o casă care arată cât de cât ca acel desen, tot aşa niciuna dintre relațiile noastre nu arată prea mult ca ideea noastră de „normal“. Încercăm, astfel, cu disperare, să fim mai normali, temându‑ne că oamenii vor observa dacă ne abatem vreun pic în afară, şi învinuindu‑ne atunci când nu reuşim acest lucru. În sexologie, consilierii văd o mulțime de persoane care sunt preocupate mai mult să se asigure că au o viață sexuală normală (orice‑ar însemna acest lucru) decât să descopere ce îi stimulează şi cum să facă acel lucru. În mod similar, foarte mulți dintre noi suntem mult mai preocupați să ajungem la un aspect fizic normal şi să‑l menținem, în loc să fim atenți cum se simte corpul nostru. Iar oamenii sunt foarte preocupați să aibă o relație normală pentru care să bifeze toate căsuțele cu ceea ce este de aşteptat. Presiunea de a fi normali constrânge oamenii şi îi face să se monitorizeze cu anxietate pe ei înşişi şi pe alții pentru orice semn că ar putea să nu fie normali. Acest lucru este ilustrat perfect în episodul din Totul despre sex (Sex and the City) în care Carrie este convinsă că fiecare bărbat cu care se întâlneşte se dovedeşte a fi anormal într‑un anumit fel. Ea caută frenetic prin apartamentul noului ei prieten semne ale ciudățeniei lui secrete, doar ca să fie prinsă de el în flagrant şi să se dovedească astfel că ea însăşi este, de fapt, ciudată.

Dar ce se întâmplă cu noi, cei care păşim în afara regulilor existente, fie pentru că alegem, fie pentru că nu este disponibilă nicio altă opțiune? Adesea, şi noi simțim nevoia să ne prindem strâns de regulile pe care le‑am inventat. Acest lucru se datorează, parțial, faptului că suntem, de obicei, excluşi şi tratați cu suspiciune

17

de cei cărora li se pare amenințător faptul că poate să existe o altă modalitate de a face lucrurile.

Această situație creează un noi şi un ei: „noi“ fiind oamenii normali, care se străduiesc să aibă relații normale, iar „ei“ fiind excluşii, care fac ceva ciudat, nenatural sau greşit. În astfel de situații, „ei“ sunt, în cel mai bun caz, ridiculizați şi, în cel mai rău caz, respinşi cu agresivitate. Gândeşte‑te cum au fost tratați de‑a lungul timpului oamenii care au trecut în mod public peste regulile acceptate cu privire la persoanele cu care puteau să facă sex sau la modul în care puteau să facă acest lucru: celebrități care au plătit pentru sex, au fost infidele sau s‑a descoperit că sunt gay. Dat fiind acest tip de tratament, este tentant pentru „ei“ fie să încerce să demonstreze cât sunt de normali în orice altă privință, fie să se prindă strâns de propriile lor reguli şi să‑i respingă pe cei „normali“ pentru a justifica şi a apăra ceea ce fac.

Astfel, noi toți, „normali“ şi „excluşi“, sfârşim prin a ne prinde strâns de reguli: comparându‑ne cu alții şi judecându‑i, temându‑ne că am putea să facem ceva greşit şi încercând cu disperare să demonstrăm că nu încercăm să facem acest lucru.

Această carte ia diferite aspecte importante ale relațiilor şi, pentru fiecare, investighează care sunt regulile existente şi de ce ar putea acestea să nu funcționeze întotdeauna atât de bine. După aceea, ia în considerare oamenii şi grupurile care au depăşit acele reguli existente şi ceea ce fac ei, investigând ce am putea să învățăm din astfel de alternative. Explorează, însă, şi limitele oricăror noi reguli şi modul în care acestea pot deveni, ele însele, problematice dacă sunt menținute prea rigid. În cele din urmă, explorează o a treia alternativă la agățarea de regulile existente sau căutarea cu disperare a unora noi. Aceasta presupune să rămâi cu


nesiguranța de a nu avea reguli clare şi să descoperi un mod de a merge mai departe care nu necesită să te prinzi de nimic. Chiar dacă aceasta pare a fi o sarcină destul de grea, în realitate înseamnă că încercăm, cel puțin, să observăm când ne agățăm de reguli şi, astfel, să încercăm să ne ținem de ele mai puțin.

Rescrierea regulilor

De obicei, nu există, desigur, reguli cu privire la ce să faci în relații din perspectiva unor legi şi politici asupra cărora să fie de acord toată lumea. Nu există porunci scrise ale iubirii sau acte legislative ale întâlnirilor, iar noile grupuri şi comunități rareori au, şi ele, un manifest scris. Aş fi putut să intitulez această carte „Repovestirea poveştii“, „Rescrierea scenariului“ sau tot felul de titluri care captează aceeaşi idee conform căreia există ceva, acolo, despre ce să faci în relații, ceva pe care am putea să vrem să‑l contestăm. Am ales cuvântul „reguli“ pentru că adesea poate părea că există un set de reguli nescrise pe care toată lumea încearcă să le urmeze şi care sunt de necontestat şi de la sine înțelese. Acestea sunt doar lucrurile pe care le face toată lumea.

Am folosit cuvântul „reguli“ şi pentru că oamenii au fost tentați în ultimul timp să descopere un set de reguli ale relațiilor care să poată să fie scrise şi urmate pentru a avea o viață amoroasă de succes. Există numeroase cărți şi articole cu titluri cum ar fi Regulile, Regulile iubirii, Regulile jocului şi aşa mai departe. În această carte, eu sugerez că e bine să fim atenți cu astfel de reguli. Ar putea să aibă ceva util de oferit, dar ar trebui să reziste la contestări şi nu ar trebui să fie

19

Figura 0.1. Opțiunile regulilor

Nesiguranța cu privire la relații

Care sunt regulile existente?

3. Creează noi reguli şi prinde‑te de acelea

2. Rămâi cu incertitudinea — fii flexibil

1. Prinde‑te bine de regulile existente

_ __

_

înțelese ca fiind răspunsul la orice lucru. Poate singura regulă a acestei cărți este faptul că nu va exista un răspuns universal, dar sunt o mulțime de întrebări utile şi interesante pe care merită să ți le pui.

Regulile despre care vorbesc eu sunt, de fapt, „modalitățile de a face lucrurile“ pe care simțim că ar trebui să le urmăm. De exemplu, o „regulă“ ar putea fi cea conform căreia ar trebui să avem un anumit număr de întâlniri, înainte de a face sex cu cineva sau că, după un anumit timp împreună, nu mai este adecvat să mai avem întâlniri şi cu altcineva. Multe dintre acestea sunt legate şi de ideea că este normal, natural sau mai bine din punct de vedere moral să ne comportăm mai curând în anumite feluri, decât în altele. De exemplu, se consideră, adesea, că este normal pentru bărbați să vrea să facă sex cât se poate de repede sau că este normal să te îndrăgosteşti de o singură persoană la un anumit moment dat sau că este mai bine din punct de vedere moral să faci mai degrabă un anumit tip de sex, decât alte tipuri.


Figura 0.2. Perceperea sensului

Ființele umane caută întotdeauna sensul: tipare şi reguli ce dau un înțeles lucrurilor care se întâmplă în jurul lor. Acesta este motivul pentru care vezi o vază sau doi oameni care sunt pe cale să se sărute în iluzia vizuală (şi nu doar o grămadă de linii şi umbre). Acesta este şi motivul pentru care ne dezvoltăm propriul sistem de reguli cu privire la relații din mesajele pe care le strângem din lumea înconjurătoare. Unele dintre acestea provin din faptul că îi observăm pe alții pe măsură ce creştem (părinți, frați, profesori, prieteni), altele din cărți, reviste şi filme, iar altele din propria noastră experiență. De exemplu, personajul Rob Gordon din cartea şi filmul High Fidelity creează regula conform căreia femeile din viața lui îl vor părăsi întotdeauna pentru cineva mai bun. Această regulă se bazează pe „primele cinci cele mai rele despărțiri“ pe care le‑a trăit, plus expunerea la o mare cantitate de melodii pop de inimă albastră. Acesta este un bun exemplu pentru felul în care regulile noastre pot fi greşite şi cum ne pot prinde în capcană. Rob este reticent să se angajeze față

21

de prietena sa, cel puțin parțial, şi din cauză că se teme de inevitabila respingere. Atunci când explorează acele despărțiri din trecut, el descoperă că, cel puțin într‑unul din cazuri, el a fost cel care a respins‑o, iar în celelalte ar fi terminat el lucrurile, în mod cert, dacă n‑ar fi făcut‑o cealaltă persoană.

Fie că este sistemul tău personal de reguli, fie că este un set de reguli mai generale, luate de‑a gata, cele la care suntem expuşi, o problemă mare cu regulile este ideea că există un mod „corect“ sau „cel mai bun“ pentru a face lucrurile. Implicațiile acesteia ar fi, bineînțeles, faptul că orice altă modalitate de a face lucrurile este, cumva, greşită, inferioară sau deviantă. Aşadar, dacă noi credem că tipul „corect“ de relație presupune oameni care au un nivel similar de atractivitate, atunci cei care nu se încadrează în această categorie vor trebui să se lupte mai mult. Dacă noi credem că există un mod corect să facem sex sau să ne dedicăm cuiva sau să ne facem o familie, atunci, din nou, celelalte modalități vor fi dezaprobate. Am prieteni care sunt priviți în mod constant cu milă la petreceri atunci când se descoperă că sunt încă singuri. Ştiu cupluri care sunt presate la fiecare eveniment de familie să‑şi pună pirostriile. O colegă mi‑a spus că a fost luată deoparte de prieteni bine intenționați care se îngrijorau că îşi afectează copilul pentru că nu îşi găseşte un nou partener cu care să locuiască.

Regulile, oricare ar fi ele, nu sunt rele doar pentru oamenii care le încalcă într‑un anumit fel. Ele pot fi dure şi pentru cei care sunt blocați înăuntrul sistemului de reguli străduindu‑se să rămână în acord cu „modul corect“ de a face lucrurile. Este adolescenta care încearcă să se decidă dacă să se culce cu iubitul ei în aşa fel încât să nu fie etichetată ca fiind stricată sau rigidă, în loc să ia decizia pe baza propriilor ei dorințe. Este cuplul

rescrierea regulilor

Documents