relatii publice - curs - se-b. أژn prezent relaإ£iile publice sunt o parte indispensabilؤƒ din...

Download RELATII PUBLICE - CURS - se-b. أژn prezent relaإ£iile publice sunt o parte indispensabilؤƒ din procesul

Post on 12-Sep-2019

0 views

Category:

Documents

0 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

  • RELAŢII PUBLICE

    SUPORT DE CURS

  • Capitolul 1

    RELAŢIILE PUBLICE ÎN ECONOMIA

    CONTEMPORANĂ

    OBIECTIVELE CAPITOLULUI

    • Înţelegerea conţinutului, rolulului şi

    importanţei activităţilor de relaţii publice la nivel de

    întreprindere /organizaţie;

    • Cunoaşterea etapelor de evoluţie a relaţiilor publice;

    • Cunoaşterea principalelor activităţi pe care trebuie să le desfăşoare specialistul în relaţiii publice;

    • Înţelegerea obiectivelor activităţii de relaţii publice;

    • Cunoaşterea funcţiilor pe care le îndeplinesc relaţiile publice la nivel de întreprindere sau

    organizaţie;

    • Înţelegerea factorilor care contribuie la dezvoltarea activităţii de relaţii publice.

    1.1. RELAŢIILE PUBLICE: SCURT ISTORIC ŞI EVOLUŢIE

    În perioada actuală, în condiţiile unei concurenţe tot mai acerbe, care necesită

    cunoaşterea aprofundată a pieţei, a clienţilor potenţiali precum şi câştigarea încrederii

    acestora, majoritatea întreprinderilor recunosc faptul că publicitatea nu mai poate fi

    singurul răspuns la problematica tot mai complexă a marketingului.

    Noile abordări ale marketingului modern impun tot mai mult combinarea

    activităţilor specifice publicităţii, vânzărilor, promovării, marketingului direct şi relaţiilor

    publice. Acestea din urmă s-au amplificat şi au crescut în importanţă în decursul

    dezvoltării economice şi sociale, transformându-se treptat într-o activitate însemnatăşi

    distinctă a societăţii contemporane.

    CONCEPTE CHEIE

    obiective relaţii publice

    funcţii relaţii publice

    cercetare

    planificare

    comunicare

    evaluare

    poziţionare

    încredere

    notorietate

    Nivelul 1 Nivelul 2

    A. Personalul specializat în relaţii publice

    înţelege problema pe baza folosirii mai

    multor surse de informare.

    D. Personalul specializat în relaţii publice

    duce la îndeplinire un program de acţiune.

    B. Personalul specializat în relaţii publice

    analizează aceste intrări şi face recomandări

    conducerii.

    C. Conducerea ia decizii privind politicile

    şi acţiunile de întreprins.

    E. Personalul specializat în relaţii publice

    evaluează eficienţa acestei acţiuni.

    Consumatorii finali difuzarea informaţiilor privind procesul de producţie

    şi distribuţie a produselor noi sau a celor deja existente;

    difuzarea informaţiilor privind modalităţile de

    utilizare a produselor noi sau a celor deja existente.

    Angajaţii firmei instruirea personalului angajat prin programe speciale

    de stimulare a eficienţei contactului cu publicul;

    stimularea sentimentului de mândrie faţă de firmă şi

    produsele sale.

    Furnizorii

    furnizarea informaţiilor referitoare la noile produse;

    informarea asupra tendinţelor şi practicilor companiei în scopul creării unei relaţii de echipă durabilă.

    Acţionarii difuzarea informaţiilor privind: -perspectivele

    companiei -profitabilitatea actuală -profitabilitatea trecută

    -nevoile financiare ale firmei -schimbările manageriale

    Întreaga comunitate promovarea intereselor publice cum ar fi creşterea

    fondurilor comunitare; difuzarea informaţiilor privind

    toate aspectele legate de operaţiile companiei în scopul

    construirii unităţii dintre companie şi comunitate.

    Criterii de

  • Este evident faptul că dorinţa oamenilor de a avea cu semenii lor relaţii agreabile şi

    profitabile nu este de dată recentă. Evoluţia societăţii către o formă în care rolul opiniei

    publice este tot mai însemnat, în care grupurile sociale au o influenţă crescândă, în care

    mijloacele de informare s-au înmulţit şi în care conducătorii de la orice nivel şi-au pierdut

    puterea de impunere a deciziilor fără a ţine seama de reacţiile celor care le suportă, a

    condus la apariţia unei noi abordări, respectiv, la apariţia şi consacrarea tehnicilor de

    relaţii publice.

    La început, chiar managerii unor corporaţii importante vedeau în relaţiile publice o

    activitate adjunctă, un fel de rău necesar şi scump. Acest punct de vedere s-a schimbat

    îndată ce s-a simţit nevoia - în special în politicăşi la nivel guvernamental – unui program

    de informare a publicului. A fost o recunoaştere a nevoii categorice pentru un aparat

    informaţional, ca rezultat a exploziei informaţionale.

    Concurenţa, de asemenea, a favorizat dezvoltarea unui climat de opinie favorabil.

    Companiile se concurau pentru clienţi, furnizori, mărfuri şi pentru plasamentele

    acţionarilor. Politicienii concurau pentru alegători de încredere. Altfel spus, nici o

    instituţie nu poate scăpa de concurenţa pentru câştigarea încrederii publicului, fapt ce

    presupune existenţa unor căi pentru cucerirea acesteia. Relaţiile publice devin operative

    din acest punct.

    Practicate la cel mai înalt nivel, relaţiile publice reprezintă acea latură a unei

    instituţii, al cărui scop este de a sonda nevoile şi atitudinea publicului, de a face paşi în

    vederea întâlnirii acestor nevoi şi de a crea atitudini pozitive. Este un efort pentru a

    influenţa pozitiv opinia publică faţă de o instituţie, o persoană, un produs sau o idee.

    Deşi termenul nu a fost utilizat înainte de secolul 20, omul civilizat a practicat

    unele forme empirice de relaţii publice încă din timpul formării grupurilor sociale.

    Consensul interpersonal a fost înlocuit - cu mult înainte de apariţia tehnologiilor moderne

    – de procesul comunicării, iar dezvoltarea comunicaţiei a condus la socializare.

    După primul război mondial s-a constatat o apreciere crescândă a tehnicilor de

    informare publică, cu o dezvoltare puternică după al doilea război mondial. Relaţiile

    publice au devenit o profesiune acceptatăşi recunoscutăşi, în ciuda antagonismului şi

    suspiciunilor manifestate de o parte a presei, serviciile de informare s-au dezvoltat rapid

    ca instituţii.

    Ca rezultat, câţiva pionieri în consultanţa de relaţii publice au devenit rapid

    identificaţi cu programul de informare publică a marilor corporaţii. Pot fi menţionaţi Ivy

    Lee, T.J. Ross, Edward L. Bernays, Carl Byoir, Earl Newson, James Selvage sau

    Pendleton Dueley. Iar multe corporaţii si-au dezvoltat proprii experţi de relaţii publice:

    Arthur Page la AT&T şi Paul Garrett la General Motors.

  • În prezent relaţiile publice sunt o parte indispensabilă din procesul de comunicare

    în masă, dar o înţelegere totală a modului în care acest fenomen s-a dezvoltat necesită o

    înţelegere a dezvoltării tehnicilor de media, a procesului de comunicare şi a opiniei

    publice, privită ca o combinaţie de sentimente, raţiune, conştiinţă şi efemer.

    Relaţiile publice au înregistrat, în cursul evoluţiei lor, mai multe etape distincte:

    Etapa I (1900-1914)

    În urma cercetărilor şi dezvăluirilor făcute de unii ziarişti privind cauzele corupţiei

    sau scandalurilor din viaţa politicăşi ale atacurilor vehemente la adresa politicii

    economice şi sociale, apare în presa americană a acelor ani o tendinţă de creare a imaginii

    marilor companii şi de recâştigare a creditului pierdut în faţa opiniei publice.

    În 1905 ia naştere primul birou de specialitate la căile ferate americane.

    În 1906 companiile miniere adoptă un program de relaţii publice care are ca sarcină

    prezentarea transparentă, convingătoare şi autorizată a activităţii lor.

    În 1914 este adoptat primul act legislativ (Federal Trade Commision and Clayton

    Act) care a obligat companiile americane să facă cunoscute opiniei publice o serie de date

    referitoare la activitatea pe care o desfăşoară.

    Etapa II (1914-1919)

    Primul război mondial a întrerupt dezvoltarea relaţiilor publice în domeniul

    economic. Pe durata războiului efortul de informare asupra celor petrecute în război se

    afla pe primul loc. Informaţiile erau culese şi difuzate de cluburi, organizaţii, prin diferite

    mijloace, dar aveau un caracter dezorganizat, întâmplător şi un impact redus.

    O primă încercare de coordonare a acestei activităţi a avut loc în 1917 prin crearea

    lui ”Committee of Public Information", organism plasat sub conducerea unui mare ziar,

    care asigura difuzarea informaţiilor, după ce acestea erau triate şi cuantificate.

    Etapa III (1919-1929)

    Perioadă caracterizată prin reorientarea activităţii economice din domeniul militar

    în cel civil. Relaţiile publice erau axate pe crearea unei noi imagini în faţa opiniei publice.

    În 1919 s-a deschis la New York biroul Public Relations Counsellor, care s-a

    ocupat de instruirea diferiţilor specialişti în relaţii publice.

    În 1929 Bernays inaugurează la Universitatea din New York primul curs de relaţii

    publice.