relatii internationale... master snea_sylabus de curs_2014-2015.pdf

Universitatea din Craiova

Facultatea de Drept si Stiinte Sociale

Departamentul Stiinte Administrative,

Istorie, Stiinte Politice

Specializarea STIINTE POLITICE

DISCIPLINA: Relatii Internationale

Titular disciciplina: Conf.univ.dr. Anca Parmena Olimid1

SYLLABUS CURS2

1 Email: [email protected]. 2 Prin curs a se înțelege cursuri și seminarii. Avand in vedere ca planul de invatamant prevede sustinerea de seminarii la fiecare curs, putem organiza seminarii pentru fiecare curs parcurs din tematica (Curs norma de baza)

2014-2015

Nivel MASTER SECURITATE

NATIONALA SI EURO-

ATLANTICA-SNEA, Anul I,

Semestrul II

mailto:[email protected].

Anca Parmena Olimid Relatii internationale - SNEA ÷ Sylllabus curs 2014-2015

2

Relatii Internationale

SYLLABUS CURS

PREZENTAREA SYLABUS.

ORGANIZAREA CURSULUI. TEMATICA. METODA DE EVALUARE

Surse si resurse pentru syllabus accesibile in BAZELE DE DATE INTERNATIONALE

4

4

6

Surse si resurse pentru syllabus accesibile in BAZELE DE DATE ALE ALTOR

UNIVERSITATI 8

SAPTAMANA 1-2. MEDIUL DE SECURITATE EUROATLANTIC. CONSIDERAŢII

PRIVIND EVOLUŢIA MEDIULUI DE SECURITATE EUROATLANTIC.

PRIORITĂŢI ALE NATO ÎN ARHITECTURA OPERAŢIONALĂ A SECOLULUI XXI 9

SAPTAMANA 3-4. ROLUL OPERAŢIONAL AL NATO ÎN MENŢINEREA

MEDIULUI DE SECURITATE EUROATLANTIC. LOCUL ŞI ROLUL NATO ÎN

SECURITATEA EUROPEANĂ. IDENTITATEA EUROPEANĂ DE SECURITATE ŞI

APĂRARE (ESDI). EVOLUŢIE, COOPERAREA NATO-UEO 12

SAPTAMANA 5-6. RELATIILE NATO-UE. VIITORUL SECURITATII EUROPENE.

EVOLUTIA PARTENERIATULUI NATO-RUSIA. AMENINTARI IN MEDIUL DE

SECURITATE EURO-ATLANTIC. RAPORTUL TERORISM-MEDIU DE

SECURITATE 15

SAPTAMANA 7-8. CONTINUAREA EXTINDERII NATO SI PROCESUL DE

STABILITATE IN ESTUL EUROPEI. MEDIUL REGIONAL DE SECURITATE SI

ZONELE POST-CONFLICT 17

SAPTAMANA 9-10. ECHILIBRUL PUTERII SI INTERESUL NATIONAL.

SECURITATEA GLOBALA SI RELATIILE INTERNATIONAL 21


3

SAPTAMANA 11-12. RELATIILE INTERNATIONALE SI PLURALISMUL

INSTITUŢIONALIZAT ÎN UNIUNEA EUROPEANA. ETAPE ALE

ESTABLISHMENT-ULUI UNUI DREPT CONVENTIONAL AL RELIGIEI.

COMUNITARISM SI CONFESIONALISM. IMPORTANTA FACTORULUI

CONFESIONAL IN RELATIILE INTERNATIONALE 23

SAPTAMANA 13. CURS FINAL (RECAPITULARE, CLARIFICARI CONCEPTUALE)

SAPTAMANA 14. PARTIAL (PE PARCURSUL SEMESTRULUI)

Bibliografie selectivă

28


4

PREZENTAREA CURSULUI

Cursul de Relaţii internaţionale îşi propune:

- să ofere cadrul conceptual adecvat evoluției aspectelor teoretice şi practice

specifice sistemului internaţional în perioada contemporană;

- să ofere studenţilor, sub forma unor studii de caz, câteva modele de

analiză diferenţială, pornind de la interpretările teoretice ale politicii

internaţionale şi relaţiilor internaţionale;

-să permită dezvoltarea analizei critice şi analitice a studenţilor cu privire la

procesul decizional in politica externă.

ORGANIZAREA CURSULUI. TEMATICA. METODA DE EVALUARE

Nota finală de la curs va fi compusă din:

- 45% nota examen final: examenul va fi grilă cu maximum 3 întrebări

deschise.

↣ Întrebările grilă valorează 0,3 puncte din nota finală

↣ Fiecare întrebare deschisă valorizând 0,5 punct din nota finală.

În consecință, formula de calcul este

0,3*10+1.5+1 punct oficiu

Întrebările grilă sunt corectate astfel:

Fiecare întrebare poate să aibă niciunul, unu, mai multe sau toate

răspunsurile ca variante corecte. Se punctează doar intrebarile care au toate

răspunsurile corecte și se depunctează toate răspunsurile greșite.

. TEMATICA. METODA DE EVALUARE


5

- 20% lucrare de evaluare pe parcursul semestrul

Lucrarea de evaluare pe parcursului semestrului va fi grila si are in vedere

tematica cursului parcurse pana in acel moment.

- 10% activitate la curs și seminar:

10% din nota finală este reprezentată de participarea ACTIVĂ dezvoltata si

manifestata de student pe parcursul orele de curs și seminari.

La finalul fiecărui curs/seminar profesorul va puncta activitatea celor care au

avut cotributii active si semnificatie pe parcursul orelor de curs/ seminar.

- 15% prezentarea proiectele individuale:

Fiecare student va trebui să susțină o lucrare/ proiect fie în timpul cursurilor, fie

în timpul seminariilor.

↣ Lucrările trebuie sa aiba in vedere una din temele incluse in structura cursului

↣ Prezentarea proiectului se va realize in cadrul abordarii respective teme de

curs

↣ Nu pot avea loc mai mult de o prezentare per curs/seminar

- Puncte bonus pentru activități opționale/ facultative pe parcursul cursului/

seminarului

↣ working papers: elaborarea unei lucrari/ proiect pe baza unei monitorizarii a

reactiei in presa internationala

↣ student workshop: organizare unei sesiuni de lucru pe grupe de studenti

pornind de la o situatie/ eveniment politic de data recenta.

- Nota finala se rotunjeste


6

Surse si resurse pentru syllabus accesibile in

BAZELE DE DATE INTERNATIONALE (BDI)

OXFORD JOURNALS

ACCES GRATUIT CAMPUS UCV

MAIN SEARCH TAGS:

„WORLDS POLITICS”

http://services.oxfordjournals.org/cgi/searchresults?fulltext=WORLDS+

POLITICS&simple_search_submit=Search

„NATO SYSTEM”

http://services.oxfordjournals.org/cgi/searchresults?fulltext=NATO+SYS

TEM&simple_search_submit=Search

„POST-CONFLICT REGIONS”

http://services.oxfordjournals.org/cgi/searchresults?fulltext=POST-

CONFLICT+REGIONS&simple_search_submit=Search

„NATO INTEGRATION”

http://services.oxfordjournals.org/cgi/searchresults?fulltext=NATO+INT

EGRATION&simple_search_submit=Search

http://services.oxfordjournals.org/cgi/searchresults?fulltext=WORLDS+

http://services.oxfordjournals.org/cgi/searchresults?fulltext=NATO+SYS

http://services.oxfordjournals.org/cgi/searchresults?fulltext=POST-

http://services.oxfordjournals.org/cgi/searchresults?fulltext=NATO+INT


7

„NATO VALUES”

http://services.oxfordjournals.org/cgi/searchresults?fulltext=NATO+VA

LUES&simple_search_submit=Search

„COLLECTIVE DEFENSE IN NATO SYSTEM”

http://services.oxfordjournals.org/cgi/searchresults?fulltext=COLLECTI

VE+DEFENSE+IN+NATO+SYSTEM&simple_search_submit=Search

„NATO AND EU”

http://services.oxfordjournals.org/cgi/searchresults?fulltext=NATO+A

ND+EU&simple_search_submit=Search

http://services.oxfordjournals.org/cgi/searchresults?fulltext=NATO+VA

http://services.oxfordjournals.org/cgi/searchresults?fulltext=COLLECTI

http://services.oxfordjournals.org/cgi/searchresults?fulltext=NATO+A


8

Surse si resurse pentru syllabus accesibile in

BAZELE DE DATE ALE ALTOR UNIVERSITATI

BUCKNELL UNIVERSITY

INTERNATIONAL RELATIONS Course

http://www.bucknell.edu/arts-and-sciences-college-of/academic-

departments/international-relations/course-descriptions.html

CARDIFF UNIVERSITY


http://courses.cardiff.ac.uk/postgraduate/course/detail/p164.html

UC SAN DIEGO


http://polisci.ucsd.edu/undergrad/courses/international_relations.html

UNIVERSITY OF MANCHESTER

POLITICS AND INTERNATIONAL RELATIONS Course

http://www.manchester.ac.uk/study/undergraduate/courses/2014/00675/p

olitics-and-international-relations-3-years-bsocsc/

BOSTON UNIVERSITY ARTS & SCIENCES

INTERNATIONAL RELATIONS Courses

http://www.bu.edu/pardeeschool/academics/courses/

http://www.bucknell.edu/arts-and-sciences-college-of/academic-

http://courses.cardiff.ac.uk/postgraduate/course/detail/p164.html

http://polisci.ucsd.edu/undergrad/courses/international_relations.html

http://www.manchester.ac.uk/study/undergraduate/courses/2014/00675/p

http://www.bu.edu/pardeeschool/academics/courses/


9

SAPTAMANA 1-2

CURS 1-2. MEDIUL DE SECURITATE EUROATLANTIC. CONSIDERAŢII

PRIVIND EVOLUŢIA MEDIULUI DE SECURITATE EUROATLANTIC.

PRIORITĂŢI ALE NATO ÎN ARHITECTURA OPERAŢIONALĂ A

SECOLULUI XXI

a data de 4 aprilie 1989, Alianta Nord-Atlantică celebra înplinirea celei

de-a patruzecea aniversări a semnării Tratatului Nord- Atlantic si îsi reafima

valorile caracteristice lumii occidentale.

1. Momentul a coincis cu începutul unei etape de schimbări în

relatiile dintre Estul si Vestul Europei o dată cu dizolvarea

Pactului de la Varsovia si destrămarea Uniunii Sovietice.

2. În aceste conditii, NATO va trece si printr-un proces de

modificare a structurii institutionale ca o reactie la noul mediu

de securitate european ce se reconfigura la începutul anilor

2000 dincolo de limitele geografice, etnice, rasiale sau

religioase.

3. NATO se va afirma ca o punte transatlantică ce uneste America

de Nord de Europa si care se bazează pe principiile si valorile

fundamentale ale societătii moderne.

4. Nului concept de “Securitate globala” după anii 1990


10

5. Inceputurile

schimbarii noului

mediu de securitate

euro-atlantic care a

transformat conceptul

de securitate comună

în cadrul Aliantei se

află la sfârsitul anilor

1970 prin (vezi si

Manualul NATO):

Inaugurarea in ianuarie 1967 a

Colegiului NATO pentru Aparare;

Desfasurarea primei sedinte a

Grupului de planificare nucleara

(aprilie 1967);

lansarea, în decembrie 1967 a

doctrinei Harmel care promovează

existenta unor politici paralele de

apărare si securitate comună cu scopul

de a mentine balanta strategică în

relatiile Est-Vest în timpul Războiului

Rece;

introducerea de către

cancelarul Republicii Federale a

Germaniei, în 1969, Willy Brandt, în

sensul mentinerii si promovării unor

relatii mai bune cu Tările Europei de

Est si Uniunea Sovietică;

TRATATUL NORD-ATLANTIC,

WASHINGTON, 4 APRILIE 1949

(preambul)

Statele care sunt parte a prezentului

Tratat îsi reafirma credina în obiectivele

si principiile Cartei Naiunilor Unite,

precum si dorinta lor de a convietui în

pace cu toate popoarele si guvernele. Ele

sunt angajate în salvgardarea libertii, a

mostenirii comune si a civilizaiilor

popoarelor pe care le reprezinta, pe baza

principiilor democratiei, libertatii

individuale si a literei legii. Ele cauta sa

promoveze stabilitatea si bunastarea

zonei nord-atlantice. Ele sunt hotarâte sa

îsi uneasca eforturile în scopul apararii

colective si al pastrarii pacii si securitatii.

Astfel, ele sunt de acord cu prezentul

Tratat Nord-Atlantic:

ARTICOLUL 1

�P rile se

Sursa:

http://www.mae.ro/sites/default/files/file/

pdf/TRATATUL%2520NORD-

ATLANTIC.pdf



11

adoptarea Actului Final de la Helsinki al CSCE, din august 1975 care

stabileste noi cerinte pentru discutarea problemelor referitoare la apărarea

drepturilor omului si cresterea nivelului de încredere în relatiile Est-Vest;

In ianuarie 1976, cu ocazia intalnirii de a Hamburg a Grupului de

Planificare Nucleara a minsitrilor apararii din cadrul NATO se discuta despre

amenintarea cresterii capacitatilor nucleare ale URSS.


12

SAPTAMANA 3-4

CURS 3-4. ROLUL OPERAŢIONAL AL NATO ÎN MENŢINEREA MEDIULUI DE SECURITATE EUROATLANTIC. LOCUL ŞI ROLUL NATO ÎN SECURITATEA EUROPEANĂ. IDENTITATEA EUROPEANĂ DE

SECURITATE ŞI APĂRARE (ESDI). EVOLUŢIE, COOPERAREA NATO-UEO

Politica portilor deschise: dialogul România-NATO

În 1921, Giulio Douhet, teoreticianul italian al folosirii forTei aeriene

afirma: “Victoria surâde celor care anticipează schimbările în caracterul

Uăzboiului si nu celor care asteaptă să se adapteze ei însUsi după ce schimbările

se produc”.

După mai mult de 80 de ani, afirmatia sa este mai valabilă ca oricând si

ilustrează importanta procesului de transformare a NATO elaborată la Summit-

ul de la Praga.

Încheierea războiului Rece a condus la eliminarea amenintărilor militare

directe si a deschis perspectiva unei evolutii de la postura de aliantă cu

responsabilităti legate de conceptul de apărare comună la postura unei aliante ce-si

doreste dezvoltarea unui nou concept de parteneriat în domeniul securitătii.


13

Procesul de extindere al

NATO este cuprins în articolul 10 al

Tratatului Atlanticului de Nord care

mentionează că, în urma acordului

unanim al statelor membre ale

aliantei, acestea pot invita un alt stat

să adere la aliantă, dacă acesta este în

măsură să aplice si să promoveze

principiile care au stat la baza

redactării documentului si să

contribuie la garantarea zonei de

securitate comună.

În ianuarie 1994, o dată cu

Summit-ul de la Bruxelles, statele

membre si-au reafirmat intentia de

deschidere a Aliantei fată de alte state

europene cu condiTia respectării

principiilor impuse de Tratat.

nou l concept de parteneriat

în

conceptul de apărare comună

TRATATUL NORD-ATLANTIC,

WASHINGTON, 4 APRILIE 1949

ARTICOLUL 1

Partile se angajeaza, conform prevederilor

din Carta Naiunilor Unite, sa resolve prin

mijloace panice orice disputa internaionala în

care ar putea fi implicate, astfel încât sa nu

aduca atingere pacii, securitaii i dreptului

internaional si sa se abtina sa recurga în

relaiile internaionale la ameninarea cu fora

sau la folosirea forei, în vreun mod

incompatibil cu obiectivele Naiunilor Unite.

ARTICOLUL 2

Partile vor contribui la dezvoltarea continua

a relaiilor internaionale de pace si prietenie

prin consolidarea instituiilor libere, prin

facilitarea unei mai bune înelegeri a

principiilor pe baza carora sunt fondate

aceste institutii si prin promovarea condiiilor

de asigurare a stabilitatii i bunastarii. Ele

vor cauta sa elimine conflictele din politicile

lor economice internaionale si vor încuraja

colaborarea economica bilaterala sau

multilaterala.

Sursa:


pdf/TRATATUL%2520NORD-

ATLANTIC.pdf



14

La acea dată, România era prima Tară care semna acordul pentru PfP,

afirmându-se ca un important factor stabilizator si de securitate în Europa de

Sud-Est.


15

SAPTAMANA 5-6

CURS 5-6. RELAŢIILE NATO-UE. VIITORUL SECURITĂŢII EUROPENE.

EVOLUTIA PARTENERIATULUI NATO-RUSIA.

AMENINTARI IN MEDIUL DE SECURITATE EUROATLANTIC.

RAPORTUL TERORISM-MEDIU DE SECURITATE

Extinderile gemene ale NATO si Uniunii Europene din martie, respectiv

mai 2004 pot fi considerate pe bună dreptate două evenimente de o importantă

deosebită.

În acelasi timp, ele s-au produs în contextul mai larg al unei profunde –

desi graduale – remodelări a peisajului de securitate al Europei.

Cele mai vizibile implicatii si consecinte ale acestui proces le constituie

orientarea spre mai multă autonomie a SUA si o dispută intensă privind

circumstantele în care forta trebuie folosită pentru a combate noile amenintări

ale terorismului la nivel global, stabilizarea Europei de Sud-Est, perfectionarea

capacitătilor militare ale NATO, afirmarea identitătii europene de securitate si

apărare, un nou parteneriat cu spatiul ex-svietic, politica usilor deschise si

parteneriatul pentru pace.

În noul context al dialogului România-NATO, valorile si idealurile

comune trebuie să se bazeze pe un sistem colectiv de securitate, destinat să

reprezinte expresia unei planificări comune în domeniul apărării:

1. libertate si securitate prin realizarea unui echilibru între concepul de

libertate individual si cel de bunăstare socială;


16

2. democratie, drepurile omului si statul de drept prin impunerea

principiului sistemului de guvernare de către popor, al poporului si

pentru popor;

3. stabilitate politică internă;

4. cooperare si solidaritate prin crearea unei strategii comune,

coordonată pentru abordarea cu succes a problemelor ce periclitează

securitatea membrilor aliantei;

5. economia de piată prin crearea unui sistem al liberei initiative si

facilitarea dezvoltării comertului.

Libertatea si securitate Cooperare si solidaritate

Stabilitate politica interna

Democratie


17

SAPTAMANA 7-8

CURS 7-8. CONTINUAREA EXTINDERII NATO SI PROCESUL DE

STABILITATE IN ESTUL EUROPEI. MEDIUL REGIONAL DE

SECURITATE SI ZONELE POST-CONFLICT

Fără a respinge a priori nici una dintre ipotezele de lucru mai sus

mentionate, trebuie să admitem că societatea post-comunistă în tranziţie s-a

caracterizat prin lipsa unui mecanism real de mobilizare a societăţii

indiferent de modelul ales.

1. Nu este cazul să insistăm asupra faptului că, sub aspectul

dimensiunii funcţionale a fostului bloc communist în tranziţie, cele

mai multe analize remarcă inexistenţa unor decalaje semnificative:

majoritatea ţărilor din Europa centrală şi de Est au devenit membre

ale Alianţei Nord-Atlantice.

2. Procesul de extindere al NATO este cuprins în articolul 10 al

Tratatului Atlanticului de Nord care menţionează că, în urma

acordului unanim al statelor membre ale alianţei, acestea pot invita

un alt stat să adere la alianţă, dacă acesta este în măsură să aplice şi

să promoveze principiile care au stat la baza redactării

documentului şi să contribuie la garantarea zonei de securitate

comună.

3. De altfel, într-un sondaj cu privire la barometrul opiniei publice

relativ la integrarea României în NATO publicat în noiembrie 2002


18

de Metro Media Transilvania şi realizat la cererea Fundaţiei pentru

o Societate Deschisă, persoanele intervievate aveau mai multă

încredere în instituţiile europene şi euro-atlantice decât în Guvern

şi Parlamentul ţării.

Potrivit rezultatelor cercetării Expectanţă euro-atlantică a României,

clasamentul încrederii era ocupat, în ordine, de armată, mass-media, audio şi

video, Uniunea Europeană, NATO, ziare şi Consiliul Europei. Cu ocazia

aceluiaşi sondaj, 75,5 % din cei intervievaţi erau conştienţi că integrarea euro-

atlantică va genera, în egală măsură costuri şi beneficii.

Un aspect important al sondajului releva că, pentru 70% dintre români,

intrarea României în NATO urma să conducă la creşterea nivelului de trai,

pentru 59% la crearea de noi locuri de muncă, pentru 54% la îmbunătăţirea

imaginii României în lume, pentru 52% la eliminarea corupţiei, iar pentru 44% la

creşterea fondurilor pentru modernizarea armatei.

Acest ultim aspect trebuie corelat cu statisticile în formă grafică ce provin

din documentul Date Financiare şi Economice Privitoare la Apărarea NATO ce

evidenţiază cheltuielile de apărare şi personalul militar în cadrul alianţei.

Materialul este disponibil în format electronic şi poate fi accesat la adresa

http://www.nato.int/docu/pr/2003/p03-146e.htm.

Datorită diferenţelor dintre definiţiile privind cheltuielile de apărare

utilizate de NATO şi cele folosite la nivel naţional, cifrele prezentate pot fi

diferite de cele întrebuinţate de autorităţile naţionale. Analizele prezentate

pentru Republica Cehă, Ungaria şi Polonia au ca an de referinţă anul 1999, anul

aderării celor trei ţări la alianţă. Pentru celelalte ţări, anul 2003 este considerat an

de referinţă.

În ianuarie 1994, o dată cu Summit-ul de la Bruxelles, statele membre şi-

au reafirmat intenţia de deschidere a Alianţei faţă de alte state europene cu

condiţia respectării principiilor impuse de Tratat. La acea dată, România era

http://www.nato.int/docu/pr/2003/p03-146e.htm.


19

prima ţară care semna acordul pentru PfP, afirmându-se ca un important factor

stabilizator şi de securitate în Europa de Sud-Est.

La 21 noiembrie 2002, în cadrul Summit-ului de la Praga era dat

publicităţii textul documentului care anunţa lărgirrea alianţei3 şi invitaţia

adresată României de a se alătura celorlaţi membri4, iar la 26 martie 2003,

România, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia şi Slovenia semnau la

Bruxelles, protocoalele de aderare la NATO.

De altfel, într-un raport publicat de Marc Grossman, Subsecretarul de

Stat al SUA pe probleme politice, la întrebarea legată de politica uşilor

deschise promovată de alianţă, acesta afirma: „Am discutat anul trecut

despre hotărârea noastră de a extinde NATO spre noile democraţii din

Europa Centrală şi de Est. La Summit-ul de la Praga, NATO a invitat şapte

noi democraţii - Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia şi

Slovenia - să se alăture NATO. Integrarea celor şapte ţări convine intereselor

Statelor Unite în mod direct. Acestea sunt puternici Atlantişti. Sunt Aliaţi

în Războiul contra Terorii”.

Această a doua rundă a extinderii NATO post-război rece includea

invitaţii adresate către trei foste republici sovietice, trei foşti membri ai Pactului

de la Varşovia şi unei foste republici yugoslave5.

Este important să precizăm în acest moment al discuţiei că toţi cei şapte

invitaţi au participat la Planul de Acţiune pentru Aderare (MAP), încă din

3 Textul integral al anunţului Annonce du Sécrétaire Général de l’OTAN, Lord Robertson, concernant

l’élargissement este prezentat în volumul dedicat Summit-ului de la Praga, ***, Le Sommet de

Prague et la transformation de l’OTAN. Le guide complet, Division Diplomatie Publique de l’OTAN,

Bruxelles, 2003, p. 88.

4 Vezi, în acest sens, Marc Grossman (Under Secretary for Political Affairs), Testimony before

Senate Armed Services Committee, Washington, DC. Raportul poate fi accesat pe site-ul

http://www.state.gov/p/us/rm/19119.htm, 27 martie 2003.

http://www.state.gov/p/us/rm/19119.htm,


20

momentul lansării în 1999, precum şi la acţiunile de menţinere a păcii sub

comanda NATO în Europa de Sud-Est.

După semnarea protocolului de aderare la NATO, noua comunitate euro-

atlantică trebuia să se bazeze pe un sistem mai eficient de cooperare şi

colaborare, un sistem colectiv de securitate capabil să facă faţă unor noi

provocări şi ameninţări.

La 3 aprilie 2003 în raportul „The Future of NATO: Do Bulgaria and Romania

Qualify?” publicat de U.S. Senate Committee on Foreign Relations la Dirksen

Senate Office Building (Washington, D.C), Janusz Bugajski, în calitate de director

al Proiectului Est European şi al Centrului de Strategii şi Studii Internaţionale, la

punctul legat de calificarea României pentru structurile euro-atlantice şi aderarea

la sistemul de valori ale alianţei, Romania’s Qualifications: Domestic Stability and

Democracy afirma că: „asemeni vecinilor săi din sud, România a atins un nivel ridicat

al stabilităţii politice, a parcurs câteva cicluri electorale libere şi corecte, dezvoltând o

structură politică democr0atică”5.

De altfel, extinderile gemene ale NATO şi Uniunii Europene din martie,

respectiv mai 2004, pot fi considerate pe bună dreptate două evenimente de o

importanţă deosebită. În acelaşi timp, ele s-au produs în contextul mai larg al unei

profunde - deşi graduale - remodelări a peisajului de securitate al Europei6.

5Raportul este disponibil în format integral pe site-ul Global Security la adresa

http://www.globalsecurity.org/military/library/congress/2003_hr/bugajskites timony030403.pdf.

http://www.globalsecurity.org/military/library/congress/2003_hr/bugajskites


21

SAPTAMANA 9-10

CURS 9-10. ECHILIBRUL PUTERII ŞI INTERESUL NATIONAL.

SECURITATEA GLOBALĂ ŞI RELATIILE INTERNATIONALE

Cele mai vizibile implicaţii şi consecinţe ale procesului de integrare euro-

atlantica le constituie orientarea spre mai multă autonomie a Statelor Unite ale

Americii şi o dispută intensă privind circumstanţele în care forţa trebuie folosită

pentru a combate noile ameninţări ale terorismului la nivel global, stabilizarea

Europei de Sud-Est, perfecţionarea capacităţilor militare ale NATO, afirmarea

identiţăţii europene de securitate şi apărare, un nou parteneriat cu spaţiul ex-

sovietic, politica uşilor deschise şi parteneriatul pentru pace.

În aceste condiţii, noile obiective majore, în perioada 2003-2008, ale

comunităţii nord-atlantice în România erau circumscrise următoarelor obiective:

1. sprijin în procesul de integrare în cadrul alianţei nord-atlantice;

2. sprijin în vederea creării unei societăţi civile active în România;

3. crearea unui parteneriat activ, real şi eficient în sectorul public şi privat;

4. promovarea sistemului de valori euro-atlantice în rândul opiniei publice.

De aici observaţiile unor analişti potrivit cărora indiferent de modelul de

democraţie ales, măsurătorile arată că rezultatele înregistrate de aceste ţări sunt

aproximatix aceleaşi indiferent de calea terapiei de şoc sau terapiei graduale pe

care au urmat-o6.

6Vezi Adrian Severin, Tranziţia democraţiei către populism,

http://www.fisd.ro/PDF/mater_noi/Tranzitia%20catre%20populism.pdf.

http://www.fisd.ro/PDF/mater_noi/Tranzitia%20catre%20populism.pdf.


22

Tabel. Corelaţia între creşterea economică reală în zona Euro şi ţările selectate

(1991-2004)

Ţara

1991-1995

1996-2004

1999-2004

Bulgaria 0,10 -0,08

România -0,5 -0,62 Turcia -0,13 -0,13

Republica Cehă -0,28 0,21 Estonia -0,03 0,17 Ungaria 0,71 0,95 Letonia -0,22 -0,35 Lituania -0,53 -0,74 Polonia 0,33 0,40 Slovacia -0,61 -0,75 Slovenia 0,75 0,86

Grecia 0,99 0,03 -0,03 Italia 0,95 0,91 0,92

Portugalia 0,84 0,71 0,76 Spania 0,97 0,91 0,92 Belgia 0,80 0,88

Danemarca 0,84 0,98 Germania 0,98 0,99

Franţa 0,95 0,99 Irlanda 0,76 0,85 Olanda 0,84 0,94 Austria 0,83 0,91

Finlanda 0,67 0,81 Suedia 0,82 0,84

Marea Britanie 0,87 0,91

Sursa: Marek Dąbrowski, Jacek Rostowski, The Eastern Enlargement of the

Eurozone, Birkhäuser, 2006, p. 47. Calculele autorilor se bazează pe baza de date

AMECO (baza anuală de date macro-economice a Directoratului General

pentru Afaceri Economice şi Financiare al Comisiei Europene).


23

SAPTAMANA 11-12

CURS 11-12. RELATIILE INTERNATIONALE SI PLURALISMUL

INSTITUŢIONALIZAT ÎN UNIUNEA EUROPEANA7. ETAPE ALE

ESTABLISHMENT-ULUI UNUI DREPT CONVENTIONAL AL RELIGIEI.

COMUNITARISM SI CONFESIONALISM. IMPORTANTA FACTORULUI

CONFESIONAL IN RELATIILE INTERNATIONALE

Ce reprezintă dreptul convenţional al religiei in noul context al relatiilor

internationale? Există, în acest sens, un prim pas ce trebuie făcut pentru

înţelegerea celei de-a doua etape a unui pluralism insituţionalizat în Uniunea

Europeană. Expresia drept convenţional al religiei presupune de fapt că există două

dimensiuni, juridică şi socială, are delimitează, integrează şi antrenează

establishment-ul institutional european in noul context al securitatii globale.

Astfel spus, vorbim despre pluralism politic, religios si social, despre un sistem

politic, despre mediul social ca fiind “acel cunoscut dat” al Europei înzestrat cu o

permanenţă şi consistenţă proprie8.

Pentru a înţelege că dreptul convenţional al religiei nu este doar

consecinţa renunţării la doctrină cu scopul de a construi o etică nouă, trebuie să

subliniem noile posisibilităţi deschise de discursul asupra drepturilor şi

libertăţilor omului asumând impactul unor curente sau factori (interni sau

externi) care ulterior se vor reflecta în divergenţele teminologice, juridice şi

7 O varianta anterioara a materialului a fost publicata in Anca Parmena Olimid, Istoria gândirii politice. Libertatea şi laicitatea în spaţiul public european (secolele XIX-XXI), ISBN 978-606-562-098-8, Craiova, Aius, 2011. 8 Silvio Ferrari, State regulation of religion in the European democracies: the decline of the old pattern în Gabriel Motzkin and Yochi Fischer (ed.), Religion and democracy in contemporary Europe, Londra, Alliance Publ. Trust, 2008, pp. 103-112; Idem, Islam in the European Union: What’s at Stake in the Future?, European Parliament, Study IP/B/CULT/IC/2006_061, May 2007, pp. 175 (co-editor).


24

ideologice, dar, mai ales, în opţiunile politice ale celor doi “participanţi”: statul si

religia si noua dimensiune a securitatii regionale.

Dar dezbaterea cu privire la drepturile omului şi chestiunea .unui

pluralism instituţionalizat în Uniunea Europeană nu este un demers facil. Silvio

Feerrari aprecia că uneori, urmarea teoriei alegerii raţionale frecvent aplicată la

chestiunile democraţiei din perspectiva aşa-numitei „pieţe duble” reprezentate

de intersecţia dintre „piaţa politică” şi „piaţa religioasă”, se poate ajunge la un

consens asupra unor drepturi în interiorul unei ţări, experienţa ultimilor ani a

demonstrat că problema litigioasă a relaţiei stat-drept a evidenţiat o confruntare

între diferitele perspective ale multiculturalismului şi pluralismului etic

european: imigraţie, cetăţenie, individualism etc.9 .

În acest context, elementul crucial al cercetărilor în privinţa capacităţii de

supravieţuire şi a procedurii de recunoaştere a caracterului de interes public sau

de utilitate publică a factorului confesional stă în capacitatea de a previziona

“consecinţele legale ale transformărilor religiilor europene”.

Marca distinctivă a abordării regimului cultelor din acest punct de vedere

este gradul de complexitate a soluţiilor propuse cât mai ales capacitatea acesteia

de a analiza felul în care statul influenţează rezultatele acţiunii cultelor în

contextul emergenţei comunitarismului prin:

1. importanţa acordată mecanismelor legale şi noului rol public al

factorului confesional ce au “semnalat” o cotitură ideologică a gândirii

politice si implicit a teoriei relatiilor international care s-a concentrat pe

tema drepturilor colective şi individuale după perioada totalitaristă.

Deşi aparent minore, detaliile la nivel micro au efecte semnificative

asupra unui cadru general al relaţiilor dintre stat şi culte10.

9 Idem, Law and Religion in Europe în Lisbet Christoffersen, Hans Raun Iversen, Hanne Petersen et al., Religion in the 21st Century, 2010, p. 150. 10 Vezi, în acest sens, Stephen Sharot, Beyond Christianity: A Critique of the Rational Choice Theory of Religion from a Weberian and Comparative Religions Perspective în „Sociology of Religion”, nr.63/ Decembrie 2002, pp. 427-454; Judit Bosker-Liwerant, Globalization and Collective Identities în


25

2. Cadrul legislativ guvernând procesul de formulare a „agendei politicii

religioase” în fiecare stat membru al Uniunii Europene are un efect

decisiv asupra alegerii de către stat a politicii în acest domeniu.

3. Recent, cercetătorii în domeniu au exploatat metode şi tehnici într-o

varietate de contexte. În mod similar, propunerea teoriei alegerii

raţionale, ca soluţie pentru elaborarea unei legi privind libertatea

religioasă, ţine simultan de mai mulţi parametri ce permit formularea

unor ipoteze de lucru testabile despre cum va varia interacţiunea stat-

culte în circumstanţele reglementărilor legale din ultimii ani (un nou

concordat cu Biserica Catolică-Portugalia, 2001; finanţarea comunităţilor

religioase şi învăţarea religiei în şcolile publice, Spania- în ultimii trei

ani; raportul Debray cu privire la învăţarea religiei în şcolile publice-

Franţa, 2002; raportul Stasi cu privire la laicitate-Franţa, 2003; raportul

Machelon cu privire la relaţiile comunităţilor religioase cu statul-Franţa,

2006; noile acorduri cu minorităţile religioase-Italia 2007, o nouă lege cu

privire la libertatea religioasă-România, 2007)11;

4. aspectul cu impact cel mai convingător şi promiţător al cercetării se

referă la răspunsul legat de motivul pentru care regimul cultelor în

sistemele de drept european ia o anumită formă şi nu alta. Cele mai

recente studii în domeniu ignoră această problematică, presupunând că

sistemul relaţiilor stat-biserică se prezumă a garanta recunoaşterea de

drept sau de fapt a caracterului de interes public sau de utilitate publică

a activităţii cultelor. Această prezumţie este utilă, dar în contextul

multiconfesionalismului actual, devine ineficient în acţiunea de

garantare a echilibrului relaţiilor dintre stat şi culte 12;

„Social Compass”, Nr. 49/ Iunie 2002, pp. 253-271; Jean Bauberot, La laïcité française et ses mutations în „Social Compass”, Nr.45/ Martie 1998, pp. 175-187. 11 Ibidem, pp. 151-152. 12 Idem, Modèle italien d’ “ententes” Eglises-Etat et modèle européen de laïcité în Jean Baubérot, Michel Wieviorka (dir.), De la séparation des Eglises et de l’Etat à l’avenir de la laïcité, Paris, L’aube,


26

5. aceste schimbări sunt consecinţa, în particular, a transformărilor socio-

religioase ale Europei postcomunite transpuse de o nouă legislaţie în

sensul recunoaşterii şi aprofundării drepturilor omului.

Constituţiile mai multor state europene (articolul 16 din Constituţia

Spaniei, articolele 7, 8 şi 19 din Constituţia italiană) acceptă principiile

recunoaşterii cultelor în virtutea unei existenţe istorice îndelungate şi

dovedirea aspectului funcţional şi de utilitate publică a acestora.

Regimul concordatar sau de acorduri conţine o referinţă specială la rolul

legitim al cultelor ca factor de stabilizare şi instituţionalizare a vieţii

religioase. Această teorie este dezvoltată de Alberto Hero13. Cea mai

semnificativă miză a Constituţiei italiene din 27 decembrie 1947 a

constituit-o noţiunea de „preponderenţă a dreptului convenţional în

ceea ce priveşte viaţa religioasă”. Într-un articol elaborat de Silvio

Ferrari, autorul aprecia că în articolul 7 al Constittuţiei Italiei sunt

garantate în acelaşi timp independenţa şi suveranitatea atât pentru stat

cât şi pentru culte, iar garantarea liberttăţi religioase în cadrul unui

regim de pluralism confesional exlude teza aparentei neutralităţi a

statului14. Această atitudine vine să accentueze că, din punct de vedere

istoric şi politic, „ regulile jocului constituţional”, adică baza relaţiei

juridice stat-factor confesiona, sunt în realitate produsul unei atitudini

constructive şi necondiţionate a statului faţă de culte urmare a input-

urile externe.

2005, pp. 222-233; Idem, The Middle East Policy of the Holy See, The International Spectator, v. XXXIX, n. 2, April-June 2004, pp. 79-88; Idem, Individual Religious Freedom and National Security in Europe After September 11, Brigham Young University Law Review, vol. 2004, nr. 2, pp. 357-383; Idem, From Tolerance to Rights: Religions in the Unification Process, Concilium, 2004/2, pp. 42-50. 13 Vezi Alberto Hera, Relations with Religious Minorities: The Spanish Model în „Brigham Young University Law Review”, 1998, pp. 387-400. 14 Silvio Ferrari, The Emerging Pattern of Church and State in Western Europe: The Italian Model „Brigham Young University Law Review”, No. 421/1995, pp. 427-428


27

Pentru evaluarea finala

Posibile intrebari dechise pentru examenul final:

MEDIUL DE SECURITATE EUROATLANTIC. CONSIDERAŢII PRIVIND

EVOLUŢIA MEDIULUI DE SECURITATE EUROATLANTIC. PRIORITĂŢI ALE

NATO ÎN ARHITECTURA OPERAŢIONALĂ A SECOLULUI XXI

ROLUL OPERAŢIONAL AL NATO ÎN MENŢINEREA MEDIULUI DE SECURITATE

EUROATLANTIC. LOCUL ŞI ROLUL NATO ÎN SECURITATEA EUROPEANĂ.

IDENTITATEA EUROPEANĂ DE SECURITATE ŞI APĂRARE (ESDI). EVOLUŢIE,

COOPERAREA NATO-UEO

RELATIILE NATO-UE. VIITORUL SECURITATII EUROPENE.

EVOLUTIA PARTENERIATULUI NATO-RUSIA. AMENINTARI IN MEDIUL DE

SECURITATE EURO-ATLANTIC.

RAPORTUL TERORISM-MEDIU DE SECURITATE

CONTINUAREA EXTINDERII NATO SI PROCESUL DE STABILITATE IN ESTUL

EUROPEI.

MEDIUL REGIONAL DE SECURITATE SI ZONELE POST-CONFLICT

ECHILIBRUL PUTERII SI INTERESUL NATIONAL.

SECURITATEA GLOBALA SI RELATIILE INTERNATIONAL

RELATIILE INTERNATIONALE SI PLURALISMUL INSTITUŢIONALIZAT ÎN

UNIUNEA EUROPEANA

ETAPE ALE ESTABLISHMENT-ULUI UNUI DREPT CONVENTIONAL AL

RELIGIEI. COMUNITARISM SI CONFESIONALISM


28

Bibliografie selectiva

Barry Buzan, Richard Little, Sistemele internaţionale în istoria lumii: Reconfigurarea

studiului relaţiilor internaţionale, Polirom, Iasi, 2009

Robert O. Keohane, Joseph S. Nye, Putere si interdependenta, Polirom, Iasi, 2009

Philippe Bretton, Relations internationales contemporaines, Paris, 1998; Philippe

Moreau Defarges, Organizatiile internationale contemporane, Institutul European, Iasi,

2000

Visarion Neagoe, Raluca Tomescu, Geopolitica si strategii de securitate, Editura

Universitatii Natioanle de Aparare, Bucuresti, 2005

Paul Nistor, Ionut Nistor, Relatii internationale: Lumea diplomatiei – lumea conflictului,

Pim, Iasu, 2009

United Nations, Department for Public Information, Insight the UN, New York, 2004

United Nations, Department for Public Information, Basic Facts about the UN, New

York, 2003; www.un.org

Tratatul Nord-Atlantic (Washington, 4 aprilie 1949),

http://www.mae.ro/sites/default/files/file/pdf/TRATATUL%2520NORD-ATLANTIC.pdf

Portalul 60th Anniversary North Atlantic Treaty Organization,

http://www.nato.int/60years/index.html

NATO E-LIBRARY, NATO Archives http://www.nato.int/cps/en/natolive/68238.htm

Parmena Olimid, Tranziţie şi consolidare democratică în Sud-Estul Europei: strategii, modele,

teorii şi concepte, Revista de Ştiinţe Politice, Revue des Sciences Politiques, nr. 18-19/2008,

pp. 64-69;

Anca Parmena Olimid, Dialogul România-NATO şi noua eră de securitate transatlantică,

Revista de Ştiinţe Politice, Revue des Sciences Politiques, nr. 9-10/2006, pp. 52-57.

http://www.un.org

http://www.mae.ro/sites/default/files/file/pdf/TRATATUL%2520NORD-ATLANTIC.pdf

http://www.nato.int/60years/index.html

http://www.nato.int/cps/en/natolive/68238.htm

relatii internationale... master snea_sylabus de curs_2014-2015.pdf

Documents