Regimurile totalitare de

dreaptaFascismul

Elaborat: Macarie Victor

Totalitarism• Regim politic în care puterea aparţine în mod

total unei persoane sau unui grup de persoane.

Suprimă toate drepturile şi libertăţile democratice şi reglementează toate domeniile vieţii publice şi chiar private ale cetăţenilor folosindu-se de mijloacele constrîngerii violente.

Exemple elocvente de astfel de regimuri sînt:

Comunismul, Fascismul şi Nazismul.

• Raymond Aron a definit totalitarismul astfel:• 1. Fenomenul totalitar intervine la un regim care îi acordă unui partid monopolul

activităţii politice.• 2. Partidul care are monopolul este animat de, sau înarmat cu, o ideologie căreia îi

conferă o autoritate absolută şi care, pe cale de consecinţă, devine adevărul oficial al Statului.

• 3. Pentru a răspândi acest adevăr oficial, Statul îşi rezervă, la rândul său, un dublu monopol: monopolul mijloacelor de forţă, şi monopolul mijloacelor de convingere. Toate mijloacele de comunicare - radioul, televiziunea, presa - sunt dirijate şi comandate de Stat şi de reprezentanţii acestuia.

• 4. Cea mai mare parte a activităţilor economice şi profesionale sunt supuse Statului şi devin, într-un fel, o parte a Statului însuşi. Şi, cum Statul este inseparabil de ideologia sa, majoritatea activităţilor economice şi profesionale "poartă culoarea" adevărului oficial.

• 5. Toate fiind activităţi de Stat, şi orice activitate fiind supusă ideologiei, o greşeală comisă într-o activitate economică sau profesională devine, în acelaşi timp, o greşeală ideologică. De unde, pe linia de sosire, se constată o politizare şi o transfigurare ideologică a tuturor greşelilor pe care este posibil să le facă indivizii şi, în concluzie, o teroare în acelaşi timp poliţistă şi ideologică. (...) Fenomenul este perfect atunci când toate aceste elemente sunt reunite şi îndeplinite în întregime.

Nazism

• Nazismul sau naţional-socialismul (german) a fost o ideologie şi o politică totalitară naţionalistă, rasistă, antisemită şi anticomunistă a statului german, care au fost aplicate în timpul dictaturii lui Adolf Hitler în Germania între 1933 şi 1945. Cuvântul "nazism" provine de la prescurtarea numelui naţional-socialism (Nationalsozialismus, prescurtat pe nemţeşte Nazi)

Adolf Hitler. Ascensiunea

Partea I :

Cum se naşte iadul

„ACOLO UNDE SUNTEM NOI NU MAI ESTE LOC PENTRU NIMENI”

Copilăria si anii tinereţii

Adolf Hitler s-a născut la 20 aprilie 1889 în Braunau am Inn, în partea de vest a Austriei. Adolf Hitler si-a petrecut cea mai mare parte a copilariei la Linz, capitala Austriei Superioare. Acesta a ramas orasul sau favorit tot timpul vietii si si-a exprimat dorinta sa fie inmormantat acolo. tatal Alois Hitler a murit in 1903, dar a lasat o pensie destul de buna si economii corespunzatoare pentru sotia si copilul sau.

În şcoala primară, Adolf Hitler a fost un elev bun. Însă la gimnaziu, în Linz, nu s-a remarcat. Potrivit dascălilor lui, a fost „un elev inteligent, dar fără nicio dorinţă de muncă”. Nu îi plăceau ştiinţele naturale şi matematica, era înclinat mai mult către artă. În 1907, la 18 ani, Adolf avea ambiţii să devină un pictor, ca marii lui idoli. După moartea părinţilor, s-a mutat în 1907 la Viena, unde a încercat să se înscrie la Academia de Arte Frumoase, dar nu a reuşit să treacă examenele de admitere.

• La Viena a luat contact cu concepţiile extremiste pe care avea să le pună în aplicare după ce a devenit cancelar al Germaniei.

• Exasperat de ceea ce el, Hitler, percepea a fi văzut în Viena o „babilonie de rase”, a emigrat în mai 1914 în Germania, stabilindu-se la München, pe care îl considera oraş „cu adevărat german”.

• După izbucnirea Primului Război Mondial, s-a înrolat voluntar în armata germană (în Austria fusese considerat drept inapt pentru satisfacerea stagiului militar pe motiv de debilitate fizică).

• Hitler a fost de două ori decorat pentru vitejie. A primit Crucea de Fier clasa a doua în 1914 şi Crucea de Fier clasa întâi în 1918 - onoare ieşită din comun pentru un militar cu gradul de caporal.

• În 1916, Hitler a fost rănit în zona inghinală sau în coapsa stângă, în timpul bătăliei de pe Somme, dar s-a întors pe front în martie 1917.

• La 15 octombrie 1918, Hitler a fost internat într-un spital de campanie, temporar orbit de un atac cu iperită (gaz muştar). Psihologul englez David Lewis şi Bernhard Horstmann sugerează ca orbirea ar fi putut fi fost rezultatul unei tulburări de conversie. Hitler a afirmat că în acea perioadă, el s-ar fi convins că scopul vieţii sale era salvarea Germaniei.

• Partea II-a

Ascensiunea

„POPORUL ESTE ORB, PUTINI SUNT CEI CHEMATI SA FIE STAPANI”

• În 1919, era agent al departamentului politic al armatei bavareze, din însărcinarea căruia a intrat în contact cu o formaţiune politică radicală, obscură, numită Partidul Muncitoresc German (Deutsche Arbeiterpartei,, abreviat DAP).

• Munchen era locul de adunare pentru militarii nemultumiti, membrii Freikorps

• Multi dintre acestia au intrat in Partidul Nazist. O figura importanta a partidului era Ernst Ruhm, ofiter in cadrul comandamentului districtual al armatei, care se alaturase Partidului German al Muncitorilor inaintea lui Hitler si care l-a ajutat mult sa avanseze in ierarhia partidului. Ernst Ruhm a instituit batalioanele de asalt, “bratul puternic”, folosite de Hitler pentru protejarea intrunirilor partidului, pentru atacarea socialistilor si comunistilor si pentru exploatarea violentei, in scopul crearii iluziei de putere si tarie pe care o conferea aceasta.

• Tot in 1920 Hitler a adus, ca simbol oficial al miscarii, swastika odatã cu un nume nou: Partidul National Socialist al Muncitorilor din Germania ( pe scurt Partidul Nazist ). La sfârsitul anului 1920 partidul numãra deja 3000 de oameni.

In iulie 1921 a devenit sef al partidului, cu puteri aproape nelimitate. Inca de la inceput, s-a angajat pe calea crearii unei miscari de masa ale carei mijloace de seducere si putere sa fie suficiente pentru a-i face pe membrii lui sa-i fie total loiali. S-a angajat intr-o propaganda dezlantuita prin intermediul ziarului partidului, Vulkischer Beobachter (Observatorul Popular), achizitionat in 1920, si al intrunirilor politice a caror audienta a sporit curand de la cativa participanti la mii de oameni.

Cu personalitatea sa charismatica si cu o conducere dinamica, a reusit sa atraga in jurul sau un nucleu de cadre de conducere naziste devotate, oameni ale caror nume au devenit astazi sinonime cu infamia: Alfred Rosenberg, Rudolf Hess, Hermann Guring si Julius Streicher.

ASCENSIUNEA PARDITULUI SI CONDAMNAREA LUI ADOLF HITLER

Apogeul acestei ascensiuni rapide a partidului s-a manifestat in tentativa de lovitura de stat, puciul pornit dintr-o berarie din Munchen in noiembrie 1923, cand Hitler si generalul Erich Ludendorff au incercat sa se foloseasca de confuzia si opozitia accentuata fata de Republica de la Weimar pentru a-i forta pe liderii guvernului bavarez si pe comandantul local al armatei sa proclame o revolutie nationala. In invalmaseala care a urmat, politia si armata au tras in coloana de manifestanti, omorand cativa dintre ei. Hitler a fost ranit si patru politisti au fost ucisi. Judecat pentru tradare, a folosit aceasta situatie si uriasa publicitate de care se bucura, in stilul sau caracteristic, in propriul avantaj. Din acest puci a tras si o invatatura vitala – ca miscarea trebuie sa ajunga la putere prin mijloace legale. A fost condamnat la cinci ani de inchisoare, dar a executat doar noua luni, acestea in confortul relativ al castelului Landsberg. Hitler a folosit acest timp pentru a dicta primul volum din Lupta mea (Mein Kampf), o autobiografie politica, dar si un compendiu al multelor si diverselor sale idei.

• De cand a iesit din inchisoare si pana in anul 1933 a fost o perioada de liniste deplina in care nu s-a intamplat nimic cu exceptia faptului ca Partidul Nazist se extindea foarte repede.

• In acesti ani s-a format organizatia Tineretul Hitlerist.• In 1933, datorita capabilitatilor de foarte bun politician

ale lui Hitler, el si partidul sau au luat cu asalt guvernul si au format "Reich"-ul. Al treilea Reich. Probabil ultimul.

• Propaganda insistenta, concentrata asupra esecului guvernului in privinta imbunatatirii conditiilor de trai in timpul Marii Depresiuni, a produs o crestere constanta a electoratului Partidului Nazist. Partidul a devenit al doilea ca marime din tara, crescand de la 2,6% la alegerile din 1928 la peste 18% in septembrie 1930. In 1932, Hitler s-a confruntat cu Hindenburg la alegerile prezidentiale, obtinand 36,8% din voturi in al doilea tur de scrutin.

• Aflandu-se pe o pozitie puternica in virtutea voturilor primite, a intrat intr-o serie de intrigi cu conservatori ca Franz von Papen, Otto Meissner si Oskar, fiul presedintelui Hindenburg. Teama de comunism si respingerea social-democratilor i-a unit. In pofida unui declin in voturi al Partidului Nazist la alegerile din noiembrie 1932, Hitler a insistat ca postul de cancelar este singurul pe care il va accepta. Pe 30 ianuarie 1933, Hindenburg i-a oferit postul de cancelar al Germaniei. In acel moment, cabinetul sau includea putini nazisti.

• Odata ajuns la putere, Hitler a instaurat o dictatura absoluta. Si-a asigurat acordul presedintelui pentru organizarea de noi alegeri. Incendierea Reichstagului in noaptea de 27 februarie 1933 (probabil actiunea unui comunist olandez, Marinus van der Lubbe) a furnizat pretextul pentru promulgarea unui decret ce suprima toate libertatile si pentru intensificarea violentelor. In aceste conditii, cand au avut loc alegerile, pe 5 martie, nazistii au obtinut 43,9% din voturi.

• Dupa mai putin de trei luni, toate partidele si organizatiile nenaziste, cat si uniunile sindicale si-au incetat existenta. Disparitia Partidului Catolic de Centru a fost urmata in luna iulie de Concordatul Germaniei cu Vaticanul.

• Pe 29 iunie 1934, a luat decizia. In “Noaptea Cutitelor Lungi”, Ruhm si locotenentul sau Edmund Heines au fost executati fara judecata, impreuna cu Gregor Strasser, Kurt von Schleicher si altii. Conducatorii armatei, bucurosi sa vada SA distrusa, au aprobat actiunile lui Hitler. La moartea lui Hindenburg, pe 2 august, conducatorii armatei, impreuna cu von Papen, au acceptat contopirea institutiei cancelarului cu cea a institutiei prezidentiale, careia ii revenea comanda suprema a fortelor armate ale Reichului.

• Redresarea economica si o reducere rapida a somajului (care coincidea cu cea de pe plan mondial, dar despre care Hitler a sustinut ca i se datoreaza) au facut regimul tot mai popular, iar combinatia intre aceste succese si politica de teroare a intrunit 90% din voturile electoratului in cadrul unui plebiscit.

•Continuarea o ştim cu toţii...