recursul in sectiunea i

55
Cuprins: 1.Introducere.............................................. ........................................................... ............2 2. CAPITOLUL I.NOŢIUNI GENERALE................................................... ........................4 3. I.1 Căile de atac al hotărîrilor judecătorești.............................................. .........................4 4. I.2 Aspecte generale privind recursul................................................... ..............................8 5. I.3 Noțiunea și elementele recursului în secțiunea I.......................................................... 9 6. CAPITOLUL II. JUDECAREA RECURSULUI ÎN SECŢIUNEA I.............................12 7. II.1 Depunerea cererii de recurs. Procedura prealabilă judecării recursului....................12 8. II.2 Examinarea pricinii în instanța de recurs în secțiunea I...........................................14 9. II.3 Probe și incidente în judecarea recursului în secțiunea I..........................................15 10. CAPITOLUL III. SOLUŢIONAREA RECURSULUI ÎN SECŢIUNEA I ȘI EFECTELE ACESTEIA................................................... .............................................16 1

Upload: cristina-bogdanas

Post on 16-Apr-2015

154 views

Category:

Documents


11 download

DESCRIPTION

Scopul procesului civil este de a asigura apărarea drepturilor și libertăților , cît și a interesurilor legitime a le cetățenilor. Acesta permite accesul cetățenilor la justiție și conferă prin încheirea hotărîrilor judecătorești corecte, încrderea cetățenilor în legislația și justiția Republicii Moldova

TRANSCRIPT

Page 1: Recursul in sectiunea I

Cuprins:

1. Introducere.....................................................................................................................2

2. CAPITOLUL I.NOŢIUNI GENERALE...........................................................................4

3. I.1 Căile de atac al hotărîrilor judecătorești.......................................................................4

4. I.2 Aspecte generale privind recursul.................................................................................8

5. I.3 Noțiunea și elementele recursului în secțiunea I..........................................................9

6. CAPITOLUL II. JUDECAREA RECURSULUI ÎN SECȚIUNEA I.............................12

7. II.1 Depunerea cererii de recurs. Procedura prealabilă judecării recursului....................12

8. II.2 Examinarea pricinii în instanța de recurs în secțiunea I...........................................14

9. II.3 Probe și incidente în judecarea recursului în secțiunea I..........................................15

10. CAPITOLUL III. SOLUȚIONAREA RECURSULUI ÎN SECȚIUNEA I ȘI

EFECTELE ACESTEIA................................................................................................16

11. III.1 Soluțiile instanței de recurs în secțiunea I.............................................................16

12. III.2 Efectele casării încheierilor recursului în secțiunea I............................................18

13. III.3 Căile de atac împotriva hotărîrilor instanței de recurs...........................................19

14. III.4 Recursul în legislația străină..................................................................................21

15. CAPITOLUL IV. REPERTORIU PRACTIC...............................................................26

16. IV.1 Speța și rezolvarea ei..............................................................................................26

17. Concluzii.........................................................................................................................31

18. Bibliografie....................................................................................................................32

1

Page 2: Recursul in sectiunea I

Introducere

Scopul procesului civil este de a asigura apărarea drepturilor și libertăților , cît și a

interesurilor legitime a le cetățenilor. Acesta permite accesul cetățenilor la justiție și conferă prin

încheirea hotărîrilor judecătorești corecte, încrderea cetățenilor în legislația și justiția Republicii

Moldova

Prin dispoziţiile de procedură au fost create condiţiile necesare pentru ca instanţele

judecătoreşti sau alte organe cu activitate jurisdicţională să poată pronunţa hotărâri temeinice şi

legale. Cu toate acestea, mai sunt şi cazuri în care sunt pronunţate hotărâri netemeinice sau

nelegale, fie datorită unor greşeli săvârşite de către instanţele de judecată sau de alte organe cu

activitate jurisdicţională cu prilejul aprecierii împrejurărilor de fapt ori a greşitei aplicări a legii

la cauza dedusă judecăţii, fie datorită insuficienţei materialului probator sau unei greşite apărări a

uneia dintre părţi. Pentru a asigura înlăturarea unor asemenea greşeli, legea a creat posibilitatea

controlului judiciar, instituind diferite căi de atac, prin a căror exercitare se poate solicita

verificarea hotărârilor considerate nelegale sau netemeinice şi înlăturarea erorilor săvârşite.

Acesta constituie scopul căilor de atac.

În lucrarea mea voi vorbi dspre calea de atac recursul și anume recursul în secțiunea I.

Primul capitol intitulat NOŢIUNI GENERALE, cuprinde trei subcapitole. În primul

subcapitol CĂILE DE ATAC AL HOTĂRÎRILOR JUDECĂTOREŞTI m-am străduit să fac o

introducere în materia căilor de atac, pe care le-am enumerat și am vorbit succint despre el.

Astfel, în prezent sunt instituționalizate următoarele căi de atac ale hotărîrilor judecătorești:

apelul, recursul (secțiunea I) împotriva hotărîrilor și incheierilor judecătorești pentru care nu este

prevăzută calea apelului; recursul (secțiunea II) împotriva deciziilor instanței de apel; revizuirea

hotărîrilor. În al II-lea subcapitol ASPECTE GENERALE PRIVIND RECURSUL am abordat la

general tema recursului căruia i-am dat o definiție mai pe înțelese. Recursul este o cale de atac

parțial devolutivă și excepțional extensivă care poate fi exercitată împotriva hotărîrilor

pronunțate în apel precum și împotriva hotărîrilor pronunțate de judecătorii, pentru a fi supuse

unei noi judecăți în drept înaintea instanțelor superioare. În subcapitolul III NOȚIUNEA ȘI

ELEMENTELE RECURSULUI ÎN SECȚIUNEA I, m-am pronunțat deja anume pe calea de

atac – recursul în secțiunea I împotriva încheierilor judecătorești. Recursul împotriva încheierilor

judecătorești pentru care nu este prevăzută calea de atac apelul este denumit so recurs în

secțiunea I sau recurs fără apel. Aceasta este o cale de atac care se aseamănă cu calea de atac

2

Page 3: Recursul in sectiunea I

apelul prin faptul că ambele sînt căi de atac ordinare, primare, devolutive, de reformare și

suspensive de executare.

Capitolul al II- lea intitulat JUDECAREA RECURSULUI ÎN SECȚIUNEA I, cuprinde

deasemenea 3 subcapitole dedicate judecării recursului în secțiunea I. Primul subcapitol

DEPUNEREA CERERII DE RECURS. PROCEDURA PREALABILĂ JUDECĂRII

RECURSULUI, cuprinde informație despre conținutul cererii de recurs și procedura de depunere

a acesteia. Cererea de recurs (secțiunea I) se va depune la instanța a cărei încheiere se atacă.

Numai în cazul atacării deciziilor curților de apel (secțiunea a II-a), recursurile se depun la

Curtea Supremă de Justiție. Al II-lea subcapitol al capitolului II este EXAMINAREA PRICINII

ÎN INSTANȚA DE RECURS ÎN SECȚIUNEA II. Acesta creionează procedura de examinare a

pricinii recursului în secțiunea I. Examinarea pricinii în instanță de recurs se efectuează conform

aceleiași proceduri prevăzute pentru examinarea în apel, cu unele particularități determinate de

incidentele procedurale ce pot să apară și anume:

- pînă la începerea dezbaterii recursului în fond, recurentul și reprezentantul său pot retrage

recursul prin depunerea unei cereri scrise, spre deosebire de apel;

- recursul se va examina în lipsa părților.

Subcapitolul II.3 PROBE ȘI INCIDENTE ÎN JUDECAREA RECURSULUI SECȚIUNEA I.

Acest subcapitol dezvăluie probele și incidentele ce pot apărea la executarea acestei căi de atac.

Una dintre cele mai importante operații, constă în verificarea depunerii în termen ”iuris tantum”

a recursului, care poate face obiectul unei excepții. Această prezumție presupune ca, dacă nu se

dovedește, la prima zi de înfățișare, că recursul a fost depus peste termen sau dacă această

dovadă nu reiese din dosar, el se va socoto facut în termen.

Capitolul III al lucrării date îl ocupă SOLUȚIONAREA RECURSULUI ÎN

SECȚIUNEA I ȘI EFECTELE ACESTEIA. Acest capitol este un pic mai mare fiin compus din

4 subcapitole. Subcapitolul III.1 SOLUȚIILE INSTANȚEI DE RECURS ÎN SECȚIUNEA I,

descrie și enumeră soluțiile ce pot fi luate de către instanța de recurs în secțiunea I, în diferite

cazuri. Potrivit CPC., instanța de recurs după ce judecă recursul în secțiunea i, împotriva

încheierii, este în drept să ia următoarele soluții:

să admită recursul și să caseze integral sau parțial încheierea, restituind pricina spre

rejudecare în prima instanță;

să admită recursul și să caseze integral sau parțial încheierea, soluționînd prin decizie

problema în fond;

să respingă recursul și să mențină încheierea.

Subcapitolul III.2 EFECTELE CASĂRII ÎNCHEIERILOR RECURSULUI ÎN SECȚIUNEA I.

3

Page 4: Recursul in sectiunea I

În caz de casare a actului de dispoziție contestat cu recurs, instanța de recurs se va pronunța în

partea motivată a deciziei asupra încălcărilor comise de instanțele inferioare și asupra actelor

procedurale care sînt necesare de a fi efectuate la rejudecare, fără a dispune de dreptul de a da

indicații sau sugestii acestor instanțe. Al III-lea subcapitol CĂILE DE ATAC ÎMPOTRIVA

HOTĂRÎRILOR INSTANȚEI DE RECURS. Indiferent de soluția pronunțată de instanța de

recurs, hotărîrea pronunțată este irevocabilă. Consecințele care decurg din caracterul irevocabil

al deciziilor sunt:

- Decizia pronunțată de instanța de rcurs nu este ea însăși susceptibilă de recurs, deci nu

este admisibil recursul la recurs;

- Decizia instanței de recurs este susceptibilă de atac, în formele și condițiile prevăzute de

lege, prin calea extraordinară de atac: revizuirea.

Subcapitolul IV RECURSUL ÎN LEGISLAȚIA STRĂINĂ, aici am facut o mica comparație

dintre recursul ăn legislația țării noastre și cel din legislația franceză. Recursul în casaţie este în

Franţa o cale de recurs extraordinară care tinde, pe baza articolului 604 al noului Cod de

procedură civilă, “să cenzureze prin Curtea de casaţie neconformitatea hotărârii atacate cu

regulile de drept”. Articolul L 111-1 al Codului de organizare judiciară precizează “că există

pentru întreaga Republică o Curte de Casaţie”, ceea ce traduce misiunea de unificare a dreptului

Curţii. 

În aceste trei capitole enumerate mai sus, am încercat să descriu mai amănunțit recursul

în secțiunea I, am abordat la general și tema tuturor căilor de atac, am făcut comparație cu

legislația străină, toate astea pentru o mai eficientă și clară abordare a temei pe care am ales-o.

Lucrarea dată, mai conține pe lîngă cele enumerate mai sus și anexele: speța, rezolvarea

acesteia, un model de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Cahul.

4

Page 5: Recursul in sectiunea I

CAPITOLUL I. NOŢIUNI GENERALE

1.1 CĂILE DE ATAC AL HOTĂRÎRILOR JUDECĂTOREŞTI

În prezent sunt instituționalizate următoarele căi de atac ale hotărîrilor judecătorești: apelul,

recursul (secțiunea I) împotriva hotărîrilor și incheierilor judecătorești pentru care nu este

prevăzută calea apelului; recursul (secțiunea II) împotriva deciziilor instanței de apel; revizuirea

hotărîrilor. Aceste căi de atac pot fi grupate după diferite criterii:

În funcție de condițiile de exercitare căile de atac sunt: ordinare (apelul) si extraordinare

(recursul). Calea de atac ordinară poate fi exercitată de oricare dintre parți, în principiu în orice

materie și pentru orice motive de fapt și de drept. Căile de atac extraordinare pot fi exercitate

numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.

În funcție de instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată, căile de atac

sunt: de reformare (apelul și recursul) sau de retractare (revizuirea). Căile de atac de reformare

sunt acelea care se soluționează de o instanță superioară aceleia care a pronunțat hotărîrea

atacată. Căile de atac de retractare sunt acelea care se soluționează de însăși instanța care a

pronunțat hotărîrea atacată. [2]

După natura circumstanțelor asupra cărora se exercită căile de atac, distingem: căi de

atac de fond și de drept, la examinarea cărora se verifică atît circumstanțele de fapt cît și cele de

drept. Aici se referă: apelul și recursul împotriva hotărîrilor și încheierilor pentru care nu este

prevăzută calea de atac, apelul; căi de atac de drept, la examinarea cărora se verifică doar

circumstanțele de drept. Aici se referă recursul împotriva de ciziilor instanței de apel. Căi de atac

de fapt, la examinarea cărora se verifică doar circumstanțele de fapt. Aici se referă revizuirea

hotărîrilor judecătorești, care este rezultatul cunoașterii la emiterea hotărîrii a împrejurărilor de

fapt importante pentru justa soluționare a pricinii, fie al administrării unor probe false, fie al

comiterii infracțiunilor în legătura cu pricina judecată.

În funcție de efectele asupra hotărîrii, pe care le provoacă exercitarea căilor de atac,

acestea sunt: căi de atac suspensive de executare, la care se referă căile de atac de fapt și de

drept; căi de atac nesuspensive de executare, la care se referă căile de atac de drept.

Apelul este un mijloc procedural prin care partea nemulțumită de hotărîrea primei

instanțe, solicită instanței ierarhic superioare, în condițiile legii, modificarea sau anularea , în tot

sau în parte a acesteia. Apelul este una din căile de atac, stabilite și reglementate prin lege,

deopotrivă ordinară, de reformare, devolutivă și suspensivă de executare, declanșată de către

persoanele abilitate prin lege cu acest drept. [3]

Recursul este calea ordinară de atac exercitată de către persoanele îndreptățite împotriva

actelor de dispoziție ale instanțelor judecătorești, în condițiile legii. Actele de dispoziții

5

Page 6: Recursul in sectiunea I

judecătorești fără drept de apel sînt recurs conform Secțiunii I, iar actele de dispoziții pronunțate

de către instanțele de apel (decizii), conform Secțiunii II. [3]

Revizuirea este o cale de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obține

desființarea unei hotărîri judecătorești irevocabile și reînoirea judecății.[4]

Calea de atac trebuie declarată după pronunțarea hotărîrii judecătorești și pînă la

expirarea termenului prevăzut de lege. Căile de atac trebuie exercitate, potrivit cu natura și cu

scopul lor într-o anumită ordine. Astfel, căile extraordinare de atac pot fi exercitate numai după

exercitarea prealabilă a celei ordinare. Între căile extraordinare de atac nu există o ordine de

succesiune, ele putînd fi exercitate în orice ordine. În principiu o cale de atac poate fi exercitată o

singură dată, numai astfel putîndu-se asigura autoritatea de lucru judecat și numai astfel putîndu-

se preveni pronunțareaunor hotărîri judecătorești contradictorii. Nimic nu oprește ca în principiu,

aceeași cale extraordinară de atac să se exercite pe rînd, de mai multe ori, împotriva aceleiași

hotărîri, pentru alte motive decît cele invocate anterior, în schimb, apelul și recursul nu pot fi

exercitate împotriva aceleiași hotărîri decît o singură dată.[5]

În principiu, nu se pot cumula două căi de atac pentru a se evita pronunțarea unor hotărîri

contradictorii. Totuși căile, extraordinare de atac (revizuirea) pot fi exercitate concomitent

împotriva aceleiași hotărîri judecătorești.

Printre particularitățile de bază ale căilor de atac putem evidenția următoarele:[7]

Au un rol preventiv, contribuind la preîntîmpinarea erorilor judiciare. Posibilitatea

folosirii căilor de atac reprezintă pentru judecător un stimulent pentru a-și îndeplini

atribuțiile cu maximă prudență și corectitudine, precum și o frînă împotriva arbitrariului

și abuzului în stabilirea faptelor și aplicarea legii. Exercitînd verificarea legalității

hotărîrilor atacate, instanțele investite cu controlul judiciar atenționează instanțele

inferioare asupra greșelilor comise și indică mijloacele procesuale de înlăturare a

acestora;

Declanșează controlul judiciar, cu excepția căii de atac extraordinare;

Au un rol reportator, avînd ca efect corectarea erorilor, care eventual s-au comis la

judecarea pricinii. Casînd și anulînd hotărîrile neîntemeiate și ilegale, instanțele de apel și

de recurs restabilesc ordinea de drept, drepturile și interesele legitime ale participanților

la proces;

Constituie una din garanțiile dreptului la apărarea judiciară. Existența căilor de atac

acordă participanților la proces posibilitatea;

Asigură uniformitatea în aplicarea și interpretarea legilor, orientează activitatea

instanțelor inferioare în vederea formării unei practici judiciare unitare.

6

Page 7: Recursul in sectiunea I

De regulă, dacă legea nu prevede altfel, termenul pentru exercitarea cailor de atac curge de la

comunicarea hotărîrii atacate. Această regulă însă nu împiedică pe cel interesat să exercite calea

de atac înainte de comunicarea hotărîrii, caz în care hotărîrea se consideră comunicată de la data

promovării căii de atac.[2]

Persoana sau organul care introduce o cerere pentru exercitarea unei căi de atac trebuie să

justifice interesul, calitatea sau capacitatea procesuală, întocmai cum partea care introduce o

cerere de chemare în judecată este ținută să îndeplinească condițiile subiective de exercitare ale

acțiunii civile.[6]

Principiul constotuțional al folosirii căilor de atac este concretizat în normele Codului de

procedură civilă al Republicii Moldova. Conform acestuia, participanții la proces și alte persoane

interesate al căror drepturi, libertăți ori interese legitime au fost încălcate printr-un act judiciar

pot exercita căile de atac împotriva acestuia în condițiile legii. În mod tradițional, căile de atac a

hotărîrilor judecătorești sunt definitive în literatura de specialitate drept mijloace juridice

procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalității și temeiniciei hotărîrilor

judecătorești și în final, remedierea erorilor comise.[1]

Scopul final al procesului civil este de a asigura apărarea drepturilor, libertăților și intereselor

legitime ale persoanelor fizice și juridice prin emiterea unei hotărîri judecătorești corecte.

Potrivit lui J.Bentham ” corectitudinea hotărîrilor reprezintă scopul suprem al oricărui sistem

judecătoresc, iar acest scop este atins atunci cînd cu privire la circumstanțele reale de fapt au fost

aplicate corect normele de drept.”

7

Page 8: Recursul in sectiunea I

I.2 ASPECTE GENERALE PRIVIND RECURSUL

Recursul este o cale de atac parțial devolutivă și excepțional extensivă care poate fi

exercitată împotriva hotărîrilor pronunțate în apel precum și împotriva hotărîrilor pronunțate de

judecătorii, pentru a fi supuse unei noi judecăți în drept înaintea instanțelor superioare. Recursul

este o cale de atac parțial devolutivă sau cu alte cuvinte, limitată numai la efectuarea controlului

judiciar în drept asupra judecății efectuate de instanța a cărei hotărîre se atacă. Într-un al doilea

stadiu, recursul poate deveni și extensiv, acest evident în mod excepțional dacă se dispune

casarea și cauza se va rejudeca în fond în totalitatea ei, adică în fapt și în drept de către instanța

de recurs.[2]

Recursul este o cale de atac ce implică o desfășurare normală a procesului civil, în sens că

se efectuează într-un termen fix și scurt și împiedică totodată ca hotărîrea atacată să devină

irevocabilă și executorie. Este de reținut totodată, că recursul nu provoacă un control integral din

partea instanței de recurs, ci numai un control parțial adică numai în drept.

Recursul este caracterizat ca fiind o cale de atac extraordinară, comună, de reformare,

nedevolutivă și în principiu nesuspensivă de executare. Ca și în cazul apelului, obiectul

recursului îl constituie hotărîrile care pot fi desființate pe această cale.[5]

Hotărîrile care pot fi atacate cu recurs sunt hotărîrile date de judecătorii fără drept de

apel, cele date de curțile de apel. Potrivit prevederilor legale, sunt supuse recursului:

Hotărîrile pronunțate în cazul renunțării la dreptul pretins;

Hotărîrile pronunțate în cazul intervenirii tranzacției dintre părți;

Hotărîrile pronunțate în instanțele de apel;

Hotărîrile pronunțate în materie de contravenție,

Încheierile judecătorești pentru care nu este prevăzută calea de atac, apelul.

Scopul acestei căi de atac este , pe de o parte, de a reduce durata de examinare și soluționarea

a unor categorii de litigii civile, care prin esența lor implică o asemenea abordare, și anume a

litigiilor de contencios administrativ, iar pe de altă parte de a recunoaște profesionalismul înalt al

judecătorilor din judecătorii, cărora legea le-a încredințat examinarea în fond ca prima instanță.

Persoanele care pot declara recurs pot fi, ca și în cazul apelului, părțile din proces, în anumite

situații terții și procurorul. Cel care exercită recursul se numește recurent iar adversarul său

intimat . [6]

Instanța abilitată prin lege de a soluționa recursul este instanța ierarhic superioară din

Republica Moldova – Curtea Supremă de Justiție. Aceasta va judeca recursurile împotriva

incheierilor judecătoriilor și împotriva deciziilor instanțelor de apel.

8

Page 9: Recursul in sectiunea I

I.3 NOȚIUNEA ȘI ELEMENTELE RECURSULUI ÎN SECȚIUNEA I

Recursul împotriva încheierilor judecătorești pentru care nu este prevăzută calea de atac

apelul este denumit recurs în secțiunea I sau recurs fără apel. Aceasta este o cale de atac care se

aseamănă cu calea de atac apelul prin faptul că ambele sînt căi de atac ordinare, primare,

devolutive, de reformare și suspensive de executare. Trebuie de menționat că atît în instanța de

apel, cît și în instanța de recurs nu se poate schimba calitatea procesuală a părților, temeiul sau

obiectul acțiunii și nu se pot înainta pretenții noi.[3]

O altă distincție dintre recurs și apel este că, dacă în instanța de apel pot fi prezentate probe

noi, inclusiv proba cu martori, atunci în instanța de recurs nu se pot prezenta probe noi, cu

excepția înscrisurilor. Tot la distincții putem menționa că în instanța de apel se ține proces-verbal

al ședinței de judecată, iar în recurs nu.

Tot în recurs, în comparație cu apelul, pricina se examinează în lipsa părților, a martorilor,

etc.

Elementele recursului în secțiunea I sunt următoarele:

Obiectul recursului în secțiunea I îl formează: [5]

Încheierile instanței de fond de care depind soluționarea de mai departe a litigiului,

exemplu al acestora sunt: încheierea de asigurare a acțiunii; încheierea de refuz în

primirea cererii de chemare în judecată; încheierea de restituire a cererii; încheierea de

suspendare sau de încetare a procesului, încheierea de scoatere a cererii de pe rol, ș.a.

Recursurile date se examinează de curțile de apel în cazul atacării încheierilor emise de

judecătorii și de Curtea Supremă de Justiție în cazul atacării încheierilor emise de curțile

de apel.

Încheierile instanței de apel de care depinde soluționarea de mai departe a litigiului,

precum sînt: încheierea de a nu se da curs cererii de apel; încheierea de restituire a cererii

de apel,etc. Astfel de recursuri se examinează de Curtea Supremă de Justiție.

Încheierea instanței de recurs (curți de apel) de care depinde soluționarea de mai departe

a litigiului, acestea sunt: încheierea de a nu se da curs cererii; încheierea de restituire a

cererii de recurs. Astfel de recursuri se examinează de Curtea Supremă de Justiție.

Subiectele recursului. [5]

Subiect al recursului este care are vocația să exercite această cale de atac. Sunt subiecte ale

recursului părțile litigiante, cele care au participat ca reclamant și pîrît la judecată în fond și apoi

la instanța de apel, denumite în recurs recurent și intimat.

Pentru a avea calitatea de recurent, hotărîrea trebuie să fie defavorabilă părții care o atacă.

Părții căreia i s-a admis cererea nu i se recunoaște dreptul la recurs nici dacă în cursul judecății în

fond i s-a respins o excepție, dar pentru a se ajunge la o soluție legală sub toate aspectele, i se da

9

Page 10: Recursul in sectiunea I

posibilitatea să reitereze în fața instanței de recurs excepția respinsă în ipoteza exercitării

recursului de partea potrivnică.

Părțile îndreptățite să exercite recursul sunt reclamantul și pîrîtul. Este important de a

distinge noțiunea de participant la proces de cea de persoană care nu a fost atrasă în proces, sub

aspectul posibilității de a deveni subiect al exercitării recursului. Pot avea calitate de recurs și

terțele persoane.[6]

În cazul coparticipării procesuale, fiecare coparticipant poate exercita recursul, efectele

acestuia răsfrîngîndu-se, de regulă, asupra coparticipantului recurent, nu și asupra celorlalți

coparticipanți care nu au declarat recurs. Calitatea de parte nu este suficientă pentru a exercita

recursul, trebuie de asemenea să se justifice interesul.

Partea se poate înfățișa în recurs personal sau prin mandatar. Atunci cănd, în cadrulpersoanei

juridice există mai multe persoane cu drept de a reprezenta, fără a se face vrio distincție cu

privire la exercițiul puterilor fiecăruia, oricare dintre ei are dreptul de a îndeplini separat actele

care se raportează laexecutarea mandatului, inclusiv semnarea recursului.[3]

Intervenienții în interes propriu sau oricare dintre terții participanți la procesul civil în prima

instanță, dar care nu au exercitat calea de atac a apelului, nu pot să exercite recursul. Dacă

intervenientul în interes propriu nu a atacat cu apel hotărîrea primei instanțe, înseamnă că el a

acceptat această soluție și ca atare el acceptă că nu are nici un interes de apărat. Dacă

intervenientul declară recurs fără să declare în prealabil apel, recursul intervenientului principal

este inadmisibil, aceasta deoarece, recursul nu poate fi exercitat trecînd peste apel.

Terțul chemat în judecată de către o parte din proces se va bucura de aceleași drepturi ca și

intervenientul principal, devenind parte și putînd exercita căile de atac împotriva hotărîrii care îi

este opozabilă.

Cauza recursului – motivele de recurs.

Pentru a putea fi exercitată această cale de atac, este necesar ca recurentul să-şi

sprijine cererea pe cel puţin unul din motivele limitativ prevăzute de lege.

Temeiurile pentru recurs sunt practice aceleași ca și pentru apel, cu unele excepții:

cînd la emiterea hotărîrii a fost încălcat secretul deliberării, precum și atunci cînd în

dosar lipsește procesul-verbal privind efectuarea unui act procedural nu poate fi

declarant recursul. Mai sunt prevăzute și alte motive de declarare a recursului: [2]

1) Instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale;

Motivul acesta vizează situaţiile în care instanţa a fost alcătuită cu încălcarea

dispoziţiilor legale privind compunerea şi constituirea instanţei de judecată. Instanţa

este greşit alcătuită, atunci când numărul de judecători este necorespunzător, fie că

au participat mai mulţi sau mai puţini judecători decât prevedea legea. Modul în

care a fost alcătuită instanţa se poate stabili prin verificarea primei părţi a hotărârii, 10

Page 11: Recursul in sectiunea I

care cuprinde şi numele judecătorilor ce au participat la soluţionarea pricinii,

precum şi semnăturile acestora aflate la sfârşitul hotărârii. Instanţa este greşit

alcătuită şi atunci când la judecată a participat şi un judecător incompatibil sau unul

recuzat.

2) Încheierea s-a dat de alţi judecători decât cei care au luat parte la

dezbaterea în fond a pricinii;

Motivul constituie manifestarea principiului continuităţii, aşa cum este el

reglementat în sistemul nostru. Legea cere numai ca hotărârea să fie pronunţată de

către judecătorii în faţa cărora au avut loc dezbaterile pe fond (concluziile părţilor,

ale procurorului, pe fond, după rezolvarea excepţiilor procesuale şi administrarea

probelor). Acest caz de nulitate este aplicabil atât dispozitivului întocmit cu ocazia

pronunţării minutei, cât şi hotărârii redactate ulterior, deoarece nu este permis ca

un complet să pronunţe hotărârea, iar altul să o redacteze şi să o semneze. [4]

3) Încheierea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe;

Textul are în vedere nu numai competenţa jurisdicţională ci şi competenţa generală.

Competenţa generală, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă au

caracter absolut iar competenţa teritorială în pricinile privitoare la bunuri au caracte

relative.

4) Instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti;

Motivul de casare se referă la situaţia în care, prin hotărârea recurată, instant a

depăşit atribuţiile autorităţii judecătoreşti, intrând în cele ale autorităţii legislative

sau executive. Acest motiv de casare, care este de ordine publică, nu trebuie

interpretat extensiv. El nu poate fi invocat dacă instanţa a cărei hotărâre este

atacată, fără a împieta asupra atribuţiilor autorităţii legislative sau executive, şi-a

atribuit o serie de prerogative procedurale pe care legea nu i le recunoaşte sau a

încălcat principiile generale ori alte norme juridice.

5) Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive

contradictorii ori străine de natura pricinii;

Instanţa de judecată are obligaţia de a arăta motivele de fapt şi de drept care au

formulat convingerea instanţei, precum şi motivele pentru care au fost înlăturate

cererile părţilor. Viciile motivării unei hotărâri se împart în două mari categorii: lipsa

motivării şi motivarea insuficientă. [6]

6) Hotãrârea pronunțatãăeste lipsită de temei legal, ori a fost datã cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii;

Din text se observã existența mai multor ipoteze. Prima ipoteză vizeazã faptul cã se

aplică o normă juridică străină situației de fapt sau că este vorba de împrejurarea că

încheierea și-a pierdut fundamentul juridic. Acest din urmă aspect ar fi în strânsă

11

Page 12: Recursul in sectiunea I

legătură cu problema aplicării în timp a legilor, în acele cazuri în care, fără a se

aduce atingere principiului neretroactivității, urmează a se stabili legea aplicabilă

sub imperiul legii noi. S-a considerat că este preferabilă interpretarea potrivit căreia

încheierea este lipsită de temei legal, dacă a fost pronunțată în baza unei alte

încheieri judecătorești, dar care a fost desființată sau modificată în timp ce procesul

era pendinte sau chiar ulterior, așa încât, la data introducerii recursului, nu mai

există suportul juridic al hotărârii recurate. [2]

CAPITOLUL II: JUDECAREA RECURSULUI ÎN SECȚIUNEA I

II.1 DEPUNEREA CERERII DE RECURS. PROCEDURA PREALABILĂ JUDECĂRII

RECURSULUI.

Cererea de recurs (secțiunea I) se va depune la instanța a cărei încheiere se atacă. Numai

în cazul atacării deciziilor curților de apel (secțiunea a II-a), recursurile se depun la Curtea

Supremă de Justiție. [7]

Cererea se depune în atîtea exemplare căți participanți sunt la proces, anexîndu-se dovada

de plată a taxei de stat, cu excepția cazurilo în care subiecții sunt scutiți conform legii de la

achitarea acesteia. În cazul în care reclamantul a fost scutit de judecător numai la depunerea

cererii de chemare în judecată, în recurs el va achita 50 % din cuantumul pe care l-ar fi achitat

daca nu ar fi fost scutit. Cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată și să cuprindă elementele

stipulate în CPC. [3]

Lipsa oricăruia dintre elementele cererii sau a documentului care atestă împuternicirile

reprezentantului, dacă recursul se exercită prin reprezentant, ori a dovezii de plată a taxei de stat.

Constituie motiv pentru restituirea cererii.

Depunerea repetată a recursului ( secțiunea I), în afara termenului legal stabilit, este

imposibilă, numai dacă cererea a fost restituită pentru următoarele motive:

- cererea a fost depusă cu nerespectarea termenului legal pentru declararea recursului

respectiv, iar recurentul nu a solicitat repunerea în termen;

- recurentul a solicitat restituirea recursului pînă la dezbaterea în fond a recursului de

către instanța de recurs.

Restituirea ilegală sau reținerea restituirii recursului de către instanța de judecată nu va

atrage pierderea termenului de depunere a recursului, cu condiția că recursul a fost depus inițial

în cadrul termenului stabilit. [6]

12

Page 13: Recursul in sectiunea I

Potrivit regulii generale, recursul secțiunea I se declară în termen de 15 zile de la data

comunicării încheierii. Forma și conținutul cererii de recur secțiunea I este stipulată în Codul de

procedură Civilă, care impune anumite cerințe.

Astfel cerere trebuie să cuprindă următoarele:

1) denumirea instanței la care se depune recursul;

2) numele, denumirea, calitatea procesuală a recurentului sau a persoanei a cărei

interese le reprezintă, adresa lor;

3) numele sau denumirea intimatului și adresa lui;

4) data emiterii încheierii atcate cu recurs;

5) denumirea instanței care a emis încheierea, data emiterii, argumentele admiterii

sau respingerii;

6) esența și temeiurile recursului, argumentul ilegalității sau netemeinicirii încheierii

atacate, solicitările recurentului, propunerile respective;

7) data declarării recursului și semnătura recurentului.

La cerere după cum am mai menționat se anexează dovada achitării taxei de stat și lista

noilor înscrisuri și mandatul sau procura în cazul reprezentării. În cazul în care cererea de recurs

în secțiunea I este depusă de un reprezentant neîmouternicit prin procură specială, instanța va

restitui cererea și va acorda termen pentru înlăturarea neajunsurilor. [4]

Recursul împotriva încheierilor se examinează în termen de 3 luni, într-un complet de 3

judecători, pe baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și

fără participarea părților.

Pe cale de consecință, încheierea devine irevocabilă la data expirării termenului de recurs.

Instanța de recurs după ce primește dosarul împreună cu cererea de recurs, desemnează

un judecător raportor, care va prezenta raportul asupra pricinei în ședința de judecată.

Judecătorul raportor face parte în mod obligatoriu din completul de judecată la examinarea

recursului. Dacă participarea lui este imposibilă, se va numi un nou raportor cu cel puțin 3 zile

înainte de judecarea pricinii.[5]

La faza admiterii recursului, judecătorul raportor trebuie să verifice respectarea

termenului de declarare, existența temeiurilor de recurs și respectarea condițiilor de valabilitate a

cererii de recurs. Dacă cererea înturnește toate condițțiile, atunci recursul va fi admis, iar dacă nu

sunt respectate cerințe referitoare la termen, temeiuri și conținut, instanța de recurs fie ca nu va

da curs cererii, fie ca va restitui cererea.

Deci, instanța de recurs nu va da curs cererii daca aceasta nu înturnește toate condițiole

de formă și conținut, precum și dacă nu a fost achitată taxa de stat. În acest caz instanța va acorda

recurentului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. Dacă recurentul va îndeplini în termen

13

Page 14: Recursul in sectiunea I

indicațiile, recursul se va considera depus la data prezentării sale inițiale. În caz contrar cererea

se va restitui recurentului. Instanța va rwstitu cererea de recurs și dacă: a) recursul nu este

declarat în temeiurile expres prevăzute de lege; b) a fost depusă de o persoană care nu este în

drept să declare recurs; c) a fost depusă în afara termenului legal; d) în virtutea legii, încheierea

nu poate fi atacată cu recurs. [6]

Încheierile instanței de recurs de a nu da curs cererii sau de a restitui cererea de recurs pot

fi atacte cu recurs dacă fac imposibilă judecarea de mai departe a pricinii, cu excepția

încheierilor pronunțate de Curtea Supremă de Justiție.

14

Page 15: Recursul in sectiunea I

II.2 EXAMINAREA PRICINII ÎN INSTANȚA DE RECURS ÎN SECȚIUNA I

Examinarea pricinii în instanță de recurs se efectuează conform aceleiași proceduri

prevăzute pentru examinarea în apel, cu unele particularități determinate de incidentele

procedurale ce pot să apară și anume:

- pînă la începerea dezbaterii recursului în fond, recurentul și reprezentantul său pot retrage

recursul prin depunerea unei cereri scrise, spre deosebire de apel;

- recursul se va examina în lipsa părților.

La examinarea și adoptarea decizie de recurs, instanța trebuie sa verifice, în limitele

recursului declarat și în baza materialelor din dosar și a noilor înscrisuri, corectitudinea aplicării

și interpretării de către prima instanță a normelor de drept material și procedural, inclusiv

legalitatea și temeinicia hotărîrii primei instanțe în întrgul ei și în ceea ce privește persoanele

care nu au declarat recurs. Deasemenea, trebuie de menționat că la fel ca și în apel, prin decizia

instanței de recurs, recurentului nu i se poate crea o situație mai dificilă decît cea din hotărîrea

atacată, cu excepția cazurilor cînd consimte și cînd hotărîrea este atacată și de alți participanți la

proces. [7]

De regulă. Deliberarea și pronunțarea actelor de dispoziție ale instanței de recurs au loc în

aceeași ședință cu judecarea recursului, însă în prezența unor motive întemeiate, deliberarea și

pronunțarea pot fi amînate pe un termen de 10 zile.

În instanțele de recurs, nici părțile, dar nici instanța din oficiu, nu dispun de posibilitatea de a

efectua următoarele acte procedurale:

- de a schimba calitatea părților în proces;

- de a modifica temeiul sau obiectul acțiunii;

- de a pretenții noi.

Dacă necesitatea schimbării calității părților rezultă din dezbateri, instanța de recurs va

decide admiterea recursului și/sau pentru alte motive decît cele invocate de către recurent, cu

trimiterea la rejudecare a cauzei în instanța de fond.

Schimbarea temeiului, obiectului acțiunii sau înaintarea unor pretenții noi în instanța de

recurs sînt inadmisibile, deoarece se excede cadrul procedural stabilit, formînd obiectul juridic al

unei alte acțiuni. Respingerea ca inadmisibile a acestor cereri de recurs nu constituie autoritate de

lucru judecat în privința soluției de fond în cadrul noului litigiu prezumat, recurentul dispunînd

de dreptul de a înainta o nouă acțiune cu schimbarea temeiului, obiectului acțiunii față de cele

din acțiunea anterioară sau avînd ca obiect pretențiile noi inadmisibile de recurs. [3]

15

Page 16: Recursul in sectiunea I

II.3 PROBE ȘI INCIDENTE ÎN JUDECAREA RECURSULUI SECȚIUNEA I

Una dintre cele mai importante operații, constă în verificarea depunerii în termen ”iuris

tantum” a recursului, care poate face obiectul unei excepții. Această prezumție presupune ca,

dacă nu se dovedește, la prima zi de înfățișare, că recursul a fost depus peste termen sau dacă

această dovadă nu reiese din dosar, el se va socoto facut în termen. [2]

În situația în care recursul a fost făcut în termen, se trece la soluționarea excepțiilor ar

căror primire ar face inutilă cercetarea motivelor de recurs, excepții precum: necompetența

instanței de recurs; lipsa calității procesuale, etc. De asemenea, instanța se va pronunța asupra

excepțiilor relative invocate de partea interesată. Se dă apoi cuvîntul recurentului pentru aș-i

dezvolta motivele de recurs, iar apoi se dă cuvîntul intimatului pentru a răspune la aceste motive

de recurs, iar apoi se dă cuvântul intimatului pentru a răspunde la aceste motive.

Instanța de recurs are obligația să invoce ea însăși motivele de oridine publică neinvocate

de părți, dar ea trebuie să le pună în dezbaterea părților.

În conformitate cu prevederile legale, în instanța de recurs nu se pot produce probe noi,

cu excepția înscrisurilor, care pot fi depuse pînă la închiderea dezbaterilor. Interdiția de a se

produce probe noi corespunde naturii recursului de cale de atac nedevolutivă, deoarece în recurs

nu se judecă din nou pricina, ci se judecă hotărîrea. Administrarea înscrisurilor noi, se poate face

din inițiativa părților sau a instanței. [9]

Atît recurentul cît și intimatul pot depune înscrisuri înaintea instanței de recurs sau pot

solicita acesteia să ceară astfel de înscrisuri, deținute de către una dintre părți sau de un terț,

existente înainte de judecata în fond sau apărute după aceasta. La rîndul ei, instanța de recurs

este în măsură să pretindă din oficiu, părților terților, dpunerea înscrisurilor necesare.

Depozițiile unor martori, luate sub semnătură privată sau chiar în formă autentică, nu pot

fi atacte ca înscrisuri doveditoare în recurs. Nici rapoartele de expertiză nu constituie înscrisuri

noi ce pot fi depuse ca probe noi în recurs.

Ca posibile incidente în judecarea recursului, poate interveni suspendarea, partea poate

renunța la judecată sau la dreptul dedus judecății. Intervenția în fața instanței de recurs, nu poate

fi decît accesorie.

După deschiderea ședinței de judecată, instanța de recurs, va soluționa în modul prevăzut

de CPC cererile și demersurile participanților la proces, pronunțîndu-se asupra lor numai după

punerea acestora în discuție cu respectarea principiului contradictorialității și al egalității părților

în proces. [1]

16

Page 17: Recursul in sectiunea I

CAPITOLUL III: SOLUȚIONAREA RECURSULUI ÎN SECȚIUNEA

I ȘI EFECTELE ACESTEIA

III.1 SOLUȚIILE INSTANȚEI DE RECURS ÎN SECȚIUNEA I

Potrivit CPC., instanța de recurs după ce judecă recursul în secțiunea i, împotriva

încheierii, este în drept să ia următoarele soluții:

să admită recursul și să caseze integral sau parțial încheierea, restituind pricina spre

rejudecare în prima instanță;

să admită recursul și să caseze integral sau parțial încheierea, soluționînd prin decizie

problema în fond;

să respingă recursul și să mențină încheierea. [1]

În caz de casare, instanța va rejudeca pricina în fond, fie la termenul cînd a fost admis

recursul, situație în care se pronunță o singură decizie.

De regulă, deliberarea și pronunțarea actelor de dispoziție ale instanței de recurs au loc în

aceeași ședință cu judecarea recursului, dar în prezența unor motive întemeiate (ex:

compexitatea cauzei).

Instanța de recurs este în drept să pronunțe dispozitivul deciziei, urmînd ca redactarea să

se efectueze în termen de 15 zile în cazul recursului în secțiunea I și în termen de 5 zile să

emită decizia, părților.[9]

Dacă instanța de recurs ajunge la concluzia că cel puțin unul dintre temeiurile invocate

este intemeiat sau constată din oficiu, prezența vre-o unui motiv procedural de casare, va

decide admiterea recursului cu casarea totală sau parțială incheierilor instanțelor inferioare:

totală, dacă se referă la toate aspectele de fapt și de drept, care au format obiectul

examinării în instanța de fond și are devolutivitate asupra tuturor părților;

parțial, dacă motivele casării vizează doar unele aspecte de fapt și/sau de drept ale

pricinii sau numai pe una/unele din părți.

Distincția dintre casarea totală și parțială prezintă interes pentru determinarea limitelor

rejudecării după casare.

În caz de casare a actului de dispoziție contestat cu recurs, instanța de recurs se va

pronunța în partea motivată a deciziei asupra încălcărilor comise de instanțele inferioare și

asupra actelor procedurale care sînt necesare de a fi efectuate la rejudecare, fără a dispune de

dreptul de a da indicații sau sugestii acestor instanțe. [3]

În situația în care instanța de recurs la examinarea recursului constată încălcarea gravă a

normelor materiale și/ sau procedurale la judecarea cauzei, inclusiv nerespecatrea prescripțiilor

referitoare la procesul echitabil, a termenului rezonabil de examinare a cauzei, tergiversarea

17

Page 18: Recursul in sectiunea I

transmiterii cauzei la instanța de recurs pentru examinarea cererii de recurs pentru examinarea

cererii de recurs, precum și în cazul depistării pe cale incidentală a tergiversării transmiterii

dosarelor în canelarie, a celerității redactării hotărîrilor etc., instanța de recurs va emite o

încheiere interlocutorie, atenționînd instanța respectivă și informînd despre acest fapt Consiliul

Suprem al Magistraturii. [3]

Concomitent, dacă se constată cazuri de încălcare a legislației de către organizații sau

persoane cu funcții de răspundere, instanța de recurs este în drept să emită o încheiere

interlocutorie, care va fi comunicată acestora, persoanele respective fiind obligate să comunice

instanței de recurs, în termen de o lună, măsurile întreprinse pentru înlăturarea încălcărilor. [4]

Decizia instanței de recurs pronunțată după pronunțată în urma judecării recursului

împotriva încheierii, rămîne irevocabilă din momentul pronunțării, la fel și actele de dispoziție

ale Curții Supreme de Justiție, în calitate de instanță de recurs, devin irevocabile din momentul

pronunțării.

Decizia instanței de recurs trebuie să cuprindă:[1]

denumirea instanței care a emis decizia, completul de judecată;

indicația locului și data emiterii deciziei;

numele sau denumirea recurentului, calitatea lui procedurală;

expunerea succintă a circumstanțelor pricinii și rezumatul hotărîrii atacate cu recurs;

rezumatul recursului, al noilor înscrisuri și referințe prezumate în instanța de recurs, al

explicațiilor participanților la proces prezenți la judecarea recursului;

temeiurile concluziilor instanței de recurs și referința la legea guvernantă;

concluzii făcute de instanța de recurs în urma judecării recursului.

18

Page 19: Recursul in sectiunea I

III.2 EFECTELE CASĂRII ÎNCHEIERILOR RECURSULUI ÎN SECȚIUNEA I

În caz de casare a actului de dispoziție contestat cu recurs, instanța de recurs se va

pronunța în partea motivată a deciziei asupra încălcărilor comise de instanțele inferioare și

asupra actelor procedurale care sînt necesare de a fi efectuate la rejudecare, fără a dispune de

dreptul de a da indicații sau sugestii acestor instanțe.

Consecințele juridice ale casării sunt următoarele:

Decizia casată nu are nici-o putere. Actele de executare sau de asigurare făcute în puterea

unei asemenea decizii sunt desființate de drept, dacă instanța de recurs nu dispune altfel.

Părțile sunt astfel puse în situația anterioară soluționării litigiului. [6]

Dacă decizia a fost casată în întregul ei, litigiul va fi judecat din nou, sub toate aspectele lui,

întrucît decizia care a făcut obiectul recursului nu a dobîndit autoritate de lucru judecat în nici-

una dintre chestiunile litigioase dezlegate; dacă decizia a fost casată numai parțial, acea decizie

conservă autoritatea de lucru judecat în privința chestiunilor litigioase dezlegate de instanța de

fond și care n-au fost deduse în judecata recursului sau ale căror motive au fost respinse.

În principiu, efectele casării se răsfrîng numai asupra părților care au folosit calea de atac

recursul. În cîteva situații, efectele admiterii recursului se extind asupra părților care nu

au declarat recurs; în cazul proprietății în devălmășie a soților asupra bunurilor comune;

în cazul coparticipării procesuale, în cazul chemării în garanție.[4]

Casarea deciziei determină rejudecarea în fond a pricinii de către instanța de recurs, de

instanța a cărei hotărîre a fost casată, de o altă instanță de același grad, de instanța

competentă sau de un organ cu activitate jurisdicțională, după caz.

Sunt fără putere numai acele decizii casate, prin care s-au soluționat anumite chestiuni de

drept deduse în recurs și în privința cărora instanța de recurs a decis altfel decît instanța

de fond.

Cînd decizia a fost casată pentru nerespecatrea formelor procedurale, judecata va

reîncepe de la actul anulat.

Casarea cu trimitere la instanța a cărei decizie a fost recurată atrage incompatibilitatea

judecătorilor care au pronunțat hotărîrea casată

Cu prilejul judecării recursului și al rejudecării în fond după casare, își găsește aplicare

principiul non reformatio in peius . el nu are caracter de ordine publică, așa încît

recurentul poate renunța la aplicarea lui.

În urma casării, dacă aceasta s-a dispus cu reținerea cauzei spre rejudecare, decizia

pronunțată asupra fondului este o hotărîre irevocabilă, nesusceptibilă de recurs.

19

Page 20: Recursul in sectiunea I

III.3 CĂILE DE ATAC ÎMPOTRIVA HOTĂRÎRILOR INSTANȚEI DE RECURS

Indiferent de soluția pronunțată de instanța de recurs, hotărîrea pronunțată este

irevocabilă. Consecințele care decurg din caracterul irevocabil al deciziilor sunt:

- Decizia pronunțată de instanța de rcurs nu este ea însăși susceptibilă de recurs, deci nu

este admisibil recursul la recurs;

- Decizia instanței de recurs este susceptibilă de atac, în formele și condițiile prevăzute de

lege, prin calea extraordinară de atac: revizuirea.

Revizuirea este o cale de atac de retractare și este reglementată de CPC. Ea poate fi

definită ca acea cale extraordinară de tac de retractare prin intermediul căreia se poate obține

desființarea unei hotărîri judecătorești definitive și reînoire judecății în cazurile expres

determinate de lege.[10]

Revizuirea oferă posibilitatea retractării unei hotărîri judecătorești definitive care se

vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia.

Retractarea unei hotărîri judecătorești definitive produce efecte grave pentru părți și pentru

stabilirea raporturilor juridice civile. De aceea, legea admite revuzuirea numai în cazurile strict

determinate de lege, pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important

pentru încălcarea acelor situații excepționale care au făcut ca hotărîrea instanței de recurs să fie

viciată chiar în substanța sa.[6]

Potrivit CPC, pot fi supuse revizuirii hotărîrile, încheierile și deciziile irevocabile ale

instanțelor de recurs cît și a tuturor instanțelor judecătorești.[1]

Potrivit CPC, sînt în drept să depună cererea de revizuire:

Părțile și alți participanți la proces;

Persoanele care nu au participat la proces, dar care sînt lezate în drepturi prin hotărîrea,

încheierea sau decizia judecătorească;

Procurorul General, în cazurile prevăzute de CPC, la propunera Agentului

guvernamental.

Temeiurile de revizuire pot fi următoarele:[10]

S-a constatat prin sentință penală irevocabilă, că unul dintre participanți la proces sau

unul dintre judecători a comis o infracțiune în legătură cu judecarea pricinii;

Au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu au fost și

nu au putut fi cunoscute petiționarului anterior;

După emiterea hotărîrii, s-au descoperit înscrisuri probatatoare care au fost reținute de un

participant la proces sau care nu au putut fi prezentate instanței într-o împrejurare ce nu

depinde de voința participantului la proces;

20

Page 21: Recursul in sectiunea I

Prin sentință penală irevocabilă, au fost declarate mincinoase depozițiile martosului, fals

raportul de expertiză, incorectă traducerea, fals înscrisul ori falsă proba materială în al

căror temei s-a emis hotărîrea;

S-a anulat ori s-a modificat hotărîrea, sentința sau decizia instanței judecătorești sau

hotărîrea ori decizia unui alt organ care au servit drept temei pentru emiterea hotărîrii sau

deciziei a căror revizuire se cere;

A fost aplicată o lege declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională;

Subiecții revizuirii se numesc revizuent- persoana care depune cererea de revizuire și

intimat- partea adversă.[10]

După ce se examinează cererea de revizuire, instanța emite o încheiere de:

Respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă, care se pronunță în camera de

deliberare și se supune căilor de atac odată cu fondul, în condițiile legii;

Admitere a cererii de revizuire și de casare a hotărîrii sau deciziei supuse revizuirii.

În cazul în care cererea de revizuire este admisă, instanța casează hotărîrea sau decizia

judecătorească și remite cazul la rejudecarea în instanța competentă.[3]

21

Page 22: Recursul in sectiunea I

III.4 RECURSUL ÎN LEGISLAȚIA STRĂINĂ

Recursul în legislația franceză

Recursul în interesul legii a fost instituționalizat în Franța prin art. 3 al Legii din 1

decembrie 1790.

Recursul în casaţie este în Franţa o cale de recurs extraordinară care tinde, pe baza articolului

604 al noului Cod de procedură civilă, “să cenzureze prin Curtea de casaţie neconformitatea

hotărârii atacate cu regulile de drept”. Articolul L 111-1 al Codului de organizare judiciară

precizează “că există pentru întreaga Republică o Curte de Casaţie”, ceea ce traduce misiunea

de unificare a dreptului Curţii. 

  Instanţa în casaţie este cel mai adesea o a “treia instanţă”, căci ea se ocupă de cauzele

prezentate judecătoriei şi curţii de apel, cu câteva excepţii ţinând de mica importanţă a litigiului.

  Dar această a treia instanţă este foarte diferită faţă de celelalte două. În cadrul acestora,

judecătorii de primă instanţa şi judecătorii de apel au judecat cauza în fapt şi în drept.

Dimpotrivă, Curtea de casaţie, va judeca un recurs numai în drept. Astfel, ea va reţine ca fiind

câştigate cauzei faptele aşa cum au fost constatate şi apreciate de către judecătorii de fond, şi ea

se va limita la a verifica dacă legea a fost corect aplicată acestor fapte. Se poate spune că la

Curtea de casaţie nu se judecă însăşi cauza, ci numai decizia recurată. Există o diferenţă esenţială

între instanţa în casaţie şi instanţele de prim şi al doilea grad: ceea ce este exprimat obişnuit prin

sintagma “Curtea de casaţie un reprezintă un alt treilea grad de jurisdicţie”.

Această particularitate are trei consecinţe foarte importante:

1. În Franţa, în materie civilă, recursul în casaţie nu este suspensiv de executarea hotărârii

atacate, căci această cale de recurs extraordinar nu trebuie să slăbească autoritatea şi

eficienţa deciziilor judecătorilor de fond. Totuşi, fiind vorba despre libertatea

persoanelor, recursul este suspensiv în materie penală, cu excepţia deciziilor de achitare.

2. Atunci când este vorba de casarea unei decizii, Curtea de casaţie nu dă ea însăşi o soluţie 

litigiului, ci trimite cauza (cu rare excepţii) unei instanţe de acelaşi grad ca cea de unde

emană decizia atacată. Acestei instanţe de trimitere îi aparţine judecarea definitivă a

cauzei de fond. Instanţa de trimitere a cauzei nu se va pronunţa decât asupra a ceea ce a

constituit obiectul casaţiei.

3. Curtea de casaţie nu statuează decât în limitele motivelor asupra cărora este sesizată, ceea

ce înseamnă că punctele din dispozitivul hotărârii care nu sunt atacate cu recurs sunt

irevocabile.

 

Această concepţie franceză a unei Curţi de casaţie nestatuând decât în drept şi nicidecum în fapt,

pare astăzi contestată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului care, neputând interveni decât 22

Page 23: Recursul in sectiunea I

după epuizarea căilor de recurs interne şi deci a hotărârii de drept pur a Curţii de Casaţie,

statuează atât în fapt cât şi în drept pentru aprecierea conformităţii deciziei atacate cu prevederile

convenţiei. Două hotărâri recente par problematice în privinţa rolului acestei Curţi Europene în

raport cu cel al Curţii de Casaţie franceză:

1. Dulaurans/France (21 martie 2000): Franţa a fost condamnată pentru a fi declarat un

motiv ca inadmisibil pentru că presupunea aspecte noi, amestecând elementele de fapt cu

cele de drept, în timp ce CEDO, care a examinat fondul cauzei, a estimat că este vorba

“despre o eroare manifestă de apreciere din partea Curţii de Casaţie” şi că acest motiv nu

era nou.

2. Motais de Narbonne/Franţa (2 iulie 2002). Franţa este condamnată cu privire la

despăgubirile unei exproprieri făcute pentru a constitui o rezervă funciară, pe motiv că

pârâtul a fost “privat de o plus-valoare generată de bunul expropriat şi a suferit   un

prejudiciu excesiv prin faptul exproprierii litigioase”. Este deci vorba, în principiu, de o

apreciere de fapt care scăpase controlului Curţii de Casaţie în momentul examinării

recursului.

Articularea zonei de intervenţie ale acestor două jurisdicţii va trebui deci să fie clarificată în

viitor.

Trebuie să precizez că în Franţa contenciosul administrativ este diferit de contenciosul

judiciar, chiar dacă structura celor două tipuri de jurisdicţii este de acum încolo asemănătoare.

Nu voi vorbi deci decât despre Curtea de Casaţie  şi nu despre Consiliul de Stat care joacă rolul

de instanţă de casaţie pentru deciziile curţilor administrative de apel.

  Adaug că în Franţa avem un Consiliu Constituţional care nu poate examina conformitatea

unei legi cu constituţia decât înaintea promulgării unei legi. Nu există procedură de recurs de

constituţionalitate. Pentru judecătorul francez, Constituţia este o normă de drept, superioară legii

ordinare, şi se poate aplica direct aşa cum a facut Curtea de Casaţie anul trecut privind problema

responsabilităţii penale a Preşedintelui Republicii. Instanţele sunt legate de interpretarea

Consiliului Constituţional cu privire la textul asupra căruia s-a pronunţat.

 

I. Principiile procedurale la Curtea de Casaţie

Procedura în faţa Curţii de Casaţie conţine un anumit număr de principii generale de

procedură şi răspunde, de asemenea, la unele reguli specifice care vor fi prezentate succesiv,

urmând desfăşurarea unui cauze în faţa Curţii.

  Amintesc că CEDO consideră că un Stat care are o Curte de Casaţie are obligaţia să

vegheze ca justiţiabilii să beneficieze în faţa sa de garanţiile fundamentale ale articolului 6 al

Convenţiei (Exbatani/Suedia 26 mai 1988 şi Meftah/Franţa 26 aprilie 2001).

23

Page 24: Recursul in sectiunea I

 

1. Curtea de Casaţie aplică principiile generale ale procedurii:

Procesul civil este cauza părţilor. Curtea nu răspunde decât la motivele invocate de părţi

şi nu face decât să ia act de renunţarea la recurs; în cazul în care este acceptată, chiar dacă

recursul ar fi fost în mod incontestabil fondat. Spunem adesea “motivul de casare, orice

motiv şi nimic altceva decât motivul”. Această dispoziţie permite casarea parţială, lăsând

să subziste o parte a hotărârii curţii de apel atunci când rezolvă în dispozitivul său un

anumit număr de probleme distincte.

Respectul contradictorialităţii: art. 1015 din noul Cod de procedură civilă, impune

avertizarea părţilor asupra motivelor de casaţie, care ar putea fi invocate din oficiu.

Respectul articolului 6 al Convenţiei europene şi mai ales al procesului echitabil:

egalitatea armelor faţă de “avocatul general”, eficacitatea dreptului de a se apăra singur,

posibilitatea de a pune concluzii scrise în vederea deliberării pentru a răspunde la

concluziile procurorului de şedinţă (Kosser/Franţa 21 martie 2002 pentru comisarul

guvernului Consiliului de Stat).

2. Dar de vreme ce Curtea judecă hotărâri şi nu cauze, ea beneficiază de un regim

procedural care prezintă caractere instituit specifice. Curtea de Casaţie a Franţei

beneficiază de un barou specializat, nu prea numeros şi foarte specializat pe lângă Curtea

de Casaţie şi a Consiliului de Stat. Reprezentarea printr-un membru al acestui barou este

în principiu obligatorie în materie civilă şi este facultativă în materie socială şi penală.

Cheltuielile sale de reprezentare pot fi acoperite în cadrul procedurii de asistenţă judiciară

pentru cei care beneficiază de aceasta şi CEDO a validat sistemul francez care „oferă

garanţii substanţiale în scopul de a-i proteja împotriva arbitrariului: un birou prezidat

de către un magistrat al Curţii şi compus dintr-un grefier-şef, doi membrii aleşi de Curte,

doi funcţionari, doi avocaţi şi un uzuar ( beneficiar al dreptului de asistenţă); şi mai ales

posibilitatea unui recurs la Primul Preşedinte (Essaadi/Franţa 26 februarie 2002). În

prezent există tendinţe de a se generaliza recurgerea la acest tip de avocat specializat.

CEDO a admis în hotărârile Voisine/Franţa (8 februarie 2000) şi Meftah/Franţa (26

aprilie 2001) că „specificitatea procedurii în faţa Curţii de Casaţie poate justifica faptul

de acorda numai avocaţilor specilizaţi monopolul luării de cuvânt”.

3. Procedura este în principiu scrisă: În măsura în care întrebarea pusă este pur juridică,

argumentarea este în mod necesar foarte tehnică şi necesită redactări foarte precise.

Pledoaria, care nu este obişnuită decât în plenul Curţii, este posibilă pentru cauzele

obişnuite dar,în acest caz, trebuie ca părţile sau camera sesizată să o ceară, mai ales

pentru cauzele de principiu.

24

Page 25: Recursul in sectiunea I

4. Nu există efect devolutiv al cauzei în faţa Curţii de Casaţie, de vreme ce nu este vorba de

rejudecarea cauzei, ceea ce duce la interzicerea oricărui mijloc nou de apărare care să nu

fi fost prezentat în faţa Curţii de apel, cu excepţia acelora care sunt generate de hotărârea

atacată a Curţii de apel pe care, prin ipoteză, părţile nu le-ar fi putut cunoaşte înaintea

pronunţării. Tot astfel, prezentarea oricărei probe noi este absolut interzisă.

 

II. Motivele de casare

Misiunea Curţii de Casaţie este în primul rând aceea de a asigura interpretarea legii atunci

când este obscură, lacunară, ambiguă sau contradictorie. Şi legea trebuie înţeleasă în sensul cel

mai larg, de vreme ce această misiune de interpretare va fi valabilă atât pentru textele legislative

cât şi pentru cele reglementare, atât pentru convenţiile colective cât şi pentru contractele de drept

privat care, în termenii art. 1134 al Codului civil francez, constituie legea părţilor.

  Curtea trebuie, de asemenea, să asigure o a doua misiune, care este aceea de a veghea

asupra unităţii dreptului şi a interpretăriilor sale pe tot teritoriul Republicii. Ea atinge acest scop

graţie autorităţii doctrinale care se leagă de hotărârile care sunt larg difuzate, dar în mod egal

prin mecanismele procedurale precum adunările plenare ale căror hotărâri se impun jurisdicţiei

de trimitere.

  Pentru a îndeplini această misiune, motivele prezentate trebuie să corespundă unuia dintre

cazurile casaţiei care, în mod ciudat, nu sunt prea precis definite prin codul de procedură civilă,

dar sunt unanim admise. Mă voi limita la prezentarea principalelor cazuri care pot fi regrupate în

două mari grupe: pe de o parte încălcarea legii propriu-zisă, şi pe de altă parte viciile de

motivare.

II. Tehnica recursului

Declaraţia de recurs se face, în materie civilă, la grefa Curţii de Casaţie în cele două luni

de la comunicarea deciziei, sub rezerva inadmisibilităţii recursului. Termenul nu este decât de 5

zile în materie penală, ceea ce conduce părţile să facă numeroase recursuri formale

(conservatoare), cu atât mai mult cu cât recursul în materie penală este suspensiv în executarea

pedepsei.

  Recurentul dispune, în funcţie de caz, de un termen de 5 luni dacă reprezentarea este

obligatorie, sau de 3 luni, dacă există dispensă de reprezentare, pentru a-şi depune memoriul în

două exemplare, în care va dezvolta motivele pe care are intenţia să le susţină în faţa Curţii.

Trebuie să adauge copia deciziei atacate şi eventual piesele pe care îşi fondează argumentarea

(de exemplu, contractul considerat ca fiind  denaturat sau concluziile la care se pretinde că nu s-a

răspuns). Aceste exigenţe sunt sub sancţiunea de inadmisibilitate a recursului.

 

25

Page 26: Recursul in sectiunea I

Intimatul dispune apoi de un termen de trei luni (sau două luni în anumite cazuri) pentru a

depune un memoriu de apărare, sub aceeaşi sancţiune de inadmisibilitte a memoriului.

  Prezentarea motivelor de casare în Franţa urmează o schemă constantă care este impusă

prin articolul 978 al Codului de procedură civilă, şi care prezintă în ochii noştri meritul de a avea

precizia necesară unui răspuns exact al Curţii. Se prezintă astfel:

1. hotărârii i se reproşează de a ... fi decis un anume lucru (ceea ce reia elementul

dispozitivului hotărârii atacate şi în privinţa căruia este cerută casaţia)

2. pe motivul că ... urmează reproducerea părţii cu motivele hotărârii justificând soluţia

criticată

3. în timp ce urmează enunţul regulei încălcate şi vizarea textului sau textelor invocate.

  Această rigoare în prezentarea motivelor, la care avocaţii s-au supus cu uşurinţă, ne pare

absolut esenţială pentru a se ajunge la hotărâri scurte, clare şi riguroase pe plan juridic.

  Recursuri incidente sunt posibile din partea intimatului în cadrul memoriului său de

răspuns.

26

Page 27: Recursul in sectiunea I

CAPITOLUL IV: REPERTORIU PRACTIC

IV.1 SPEȚA ȘI REZOLVAREA REA EI

La data de 17 decembrie 2005, Prisacari a împrumutat de la Petrescu suma de 15.000

EUR pe un termen de un an, cu o dobîndă de 8% lunar. Prisacari a eliberat o recipisă în care au

fost prevăzute condițiile împrumutului. Cînd a expirat termenul contractului, Petrescu a solicitat

de la Prisacari restituirea împrumutului și a dobînzii contractuale, prin trimiterea unei scrisori

recomandate la domiciliu lui Bordei. Cererea lui Petrescu a fost ignorată.

La 25 ianuarie 2009, Petrescu a depus o cerere de chemare în judecată, solicitînd

încasarea datoriei, dobînzii contractuale, dobînzii legale pentru întîrzie și repararea daunelor

cauzate prin nerestituirea sumelor de bani în termen, care se datorează devalorizării banilor.

Judecătoria or. Cahul, a admis integral acțiunea. Nefiind de acord cu hotărîrea pronunțată,

Prisacari a depus apel, solicitînd casarea hotărîrii în partea încasării dobînzii contractuale, a

dobînzii legale și a daunelor cauzate prin inflație.

Curtea de Apel Cahul a admis parțial apelul, anulînd hotărîrea instanței de fond în partea

încasării dobînzii legale, a daunelor cauzate prin inflație și a modificat hotărîrea în partea

dobînzii contractuale, dispunînd reducerea ei.

Atît Prisacari cît Petrescu au depus recurs. Petrescu a solicitat casarea deciziei Curții de

Apel Cahul și menținerea hotărîrii Judecătoriei Cahul.

Prisacari a solicitat anularea deciziei Curții de Apel Cahul și a hotărîrii Judecătoriei Cahul

și rspingerea cererii de chemare în judecată, depusă de Petrescu. Unicul motiv al recursului lui

Prisacari a servit expirarea termenului de prescripție la data depunerii cererii de chemare în

judecată. Concomitent în cererea sa de recurs Prisacari a explicat că avocatul său a invocat

expirarea termenului de prescripție în instanțele de fond și de apel, acestea la rîndul lor nu au

ținut cont de asta.

Întrebări:

1. Cine este în drept să declare recurs?

2. Stabiliți care ar fi soluționarea recursului

3. Calcula-ți mărimea taxei de stat ce urmează a fi achitată de părți la depunerea recursului.

27

Page 28: Recursul in sectiunea I

Soluțiile:

1. Atît Prisacari cît și Petrescu sunt în drept să declare recurs

2. Judecătoria de recurs at trebui sa-i dea cîștig de cauză lui Prisacari, asa cum conform

Codului Civil al RM termenul de prescripție este de 3 ani, Petrescu a omis acest termen,

adresîndu-se în instanța de judecată deja în 2009.

Instanța de recurs trebuie: admită recursul și să caseze integral decizia instanței de apel și

hotărîrea primei instanțe, pronunțind o nouă hotărîre așa cum au fost aplicate eronat normele

de drept material și conform art. 400 (alin.2, lit.a) CPC al R.M ” ) Se consideră că normele de

drept material sînt încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a

aplicat legea care trebuia să fie aplicată.”

3. Pentru cererile de recurs taxa de stat se calculează 50% din taxa calculată din suma

contestată. Suma contestată în instanța de fond calculîndu-se: 3% din valoarea acțiunii

sau din suma încasată. Taxa de stat pentru cererea de recurs fiind 225 EUR.

28

Page 29: Recursul in sectiunea I

Curtea Suprema de Justiţie

Colegiul civil şi de contencios administrativ

Recurent: Prisacari Ion,

domiciliat în or. Cahul, str. M. Viteazul, nr.122

Intimat: Petresu Petru

domiciliat în or. Cahul, str. Vișinilor 134

Recurs impotriva Curții de Apel Cahul din 18 august 2010

Prin hotărârea Judecătoriei raionului Cahul din 29 octombrie 2009, a fost admisă cererea

de chemare în judecată a lui Petrescu Petru, privind încasarea datoriei, dobînzii contractuale,

dobînzii legale pentru întîrzie și repararea daunelor cauzate prin nerestituirea sumelor de bani în

termen, care se datorează devalorizării banilor.

Prisacari Ion a atacat cu apel hotărîrea nominalizată, solicitînd casarea hotărîrii în partea

încasării dobînzii contractuale, a dobînzii legale și a daunelor cauzate prin inflație.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 18 08.10, s-a admis parțial apelul, anulîndu-se

hotărîrea instanței de fond din din 29 octombrie 2009, în partea încasării dobînzii legale, a

daunelor cauzate prin inflație și a modificat hotărîrea în partea dobînzii contractuale, dispunînd

reducerea ei.

Nu sunt de acord cu decizia adoptată de Curtea de Apel Cahul, declar prezentul

recurs, întemeindu-l pe motivele conţinute în art. 400 (2) lit. a), al CPC al RM și solicit instanței

de recurs:

1. Admiterea recursului

2. Casarea integral a deciziei Curții de Apel Cahul din 18 08.10 și a hotărîrei primei

instanțe din 29 octombrie 2009, pronunțind o nouă hotărîre.

Motivele pentru care declar recurs sunt următoarele:

expirarea termenului de prescripție la data depunerii cererii de chemare în

judecată;

au fost încălcate şi aplicate greşit normele de drept material

Îmi întemeiez recursul pe prevederile art. 400 (2) lit. a), al CPC al RM

Anexa:

1. Copia recursului (2 exemplare);

2. Copia Hotărârii Judecătoriei raionului Cahul din 29 octombrie 2009

3. Copia Deciziei Curţii de Apel Cahul din 18 08.10

4. Dovada achitării taxei de stat

Data 25.08.10

29

Page 30: Recursul in sectiunea I

Semnătura: Prisacari Ion

prima instanţă: I. Negruță dosarul nr.2r-672/12

instanţa de apel: A.Luncă, N.Chircu, V.Plăcintă

D E C I Z I E

23 decembrie 2010 mun. Chişinău

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ

al Curţii Supreme de Justiţie

în componenţa:

Preşedintele şedinţei,

judecătorul Munteanu Ecaterina

Judecătorii Vitalie Moldovan, Valentina Codreanu

examinînd recursul declarat de Prisacari Ion, în pricina civilă la cererea de

chemare în judecată depusă de Petrescu Petru împotriva lui Prisacari Ion privind încasarea

datoriei, dobînzii contractuale, dobînzii legale pentru întîrzie și repararea daunelor cauzate prin

nerestituirea sumelor de bani în termen, care se datorează devalorizării banilor,

împotriva încheierii Curţii de Apel Cahul din18 08.10, prin care s-a a admis parțial apelul,

anulîndu-se hotărîrea instanței de fond din din 29 octombrie 2009, în partea încasării dobînzii

legale, a daunelor cauzate prin inflație și a modificat hotărîrea în partea dobînzii contractuale,

dispunînd reducerea ei.

c o n s t a t ă

La data de 17 decembrie 2005, Prisacari a împrumutat de la Petrescu suma de 15.000 EUR pe un

termen de un an, cu o dobîndă de 8% lunar. Prisacari a eliberat o recipisă în care au fost

prevăzute condițiile împrumutului. Cînd a expirat termenul contractului, Petrescu a solicitat de la

Prisacari restituirea împrumutului și a dobînzii contractuale, prin trimiterea unei scrisori

recomandate la domiciliu lui Bordei. Cererea lui Petrescu a fost ignorată.

La 25 ianuarie 2009, Petrescu a depus o cerere de chemare în judecată, solicitînd

încasarea datoriei, dobînzii contractuale, dobînzii legale pentru întîrzie și repararea daunelor

cauzate prin nerestituirea sumelor de bani în termen, care se datorează devalorizării banilor.

Judecătoria or. Cahul, a admis integral acțiunea. Nefiind de acord cu hotărîrea pronunțată,

Prisacari a depus apel, solicitînd casarea hotărîrii în partea încasării dobînzii contractuale, a

dobînzii legale și a daunelor cauzate prin inflație.

Curtea de Apel Cahul a admis parțial apelul, anulînd hotărîrea instanței de fond în partea

încasării dobînzii legale, a daunelor cauzate prin inflație și a modificat hotărîrea în partea

dobînzii contractuale, dispunînd reducerea ei.

30

Page 31: Recursul in sectiunea I

În conformitate cu art. 427 lit.c) CPC, Colegiul civil şi de contencios

administrativ al Curţii Supreme de Justiţie,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către Iaţcu Tamara.

Se casează încheierea Curţii de Apel Bălţi din 13 iulie 2012, în pricina civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de Prisacari Ion împotriva lui Petrescu Petru privind

încasării dobînzii legale, a daunelor cauzate prin inflație și a modificat hotărîrea în partea

dobînzii contractuale, dispunînd reducerea ei.

Se casează hotărîrea primei instanței depusă de Petrescu Petru împotriva lui Prisacari Ion

încasarea datoriei, dobînzii contractuale, dobînzii legale pentru întîrzie și repararea daunelor

cauzate prin nerestituirea sumelor de bani în termen, care se datorează devalorizării banilor.

Decizia este irevocabilă.

Preşedintele şedinţei,

judecătorul Ecaterina Munteanu

Judecătorii V italie Moldovan

Valentina Codreanu

31

Page 32: Recursul in sectiunea I

Concluzii

Rolul oricărui proces civil este de a apăra, de a valorifica drepturile şi libertăţile

fundamnetale ale cetăţenilor, interesele legitime încălcate sau nerecunoscute şi deduse judecăţii.

În acest sens statul are obligaţia de a organiza şi de a garanta realizarea justişiei, ca putere

separată de stat, rezervîndu-şi, cu unele excepţii, dreptul de a rezolva prin organele sale, anume

alcătuite în acest scop, conflictele de interese care se ivesc în desfăşurarea raporturilor sociale.

Recursul este o cale de atac ce implică o desfășurare normală a procesului civil, în sens că

se efectuează într-un termen fix și scurt și împiedică totodată ca hotărîrea atacată să devină

irevocabilă și executorie. Este de reținut totodată, că recursul nu provoacă un control integral din

partea instanței de recurs, ci numai un control parțial adică numai în drept.

Din cele studiate în timpul efectuării prezentei lucrări, am dedus pentru mine că recursul

vine ca un control, un control în materie juridica, din partea instanțelor ierarhic superioare, de a

supraveghea capacitatea instanțelor inferioare de a lua hotăriri și decizii într-un proces sau altul.

Recursul este o cale de atac extrem de folositoare în legislația țării noastre, asa cum ajută

la o aplicare mai eficientă a legislației de către instanțele de judecată.

Scopul recursului este de a minimaliza durata de examinare și soluționare a unor categorii

de litigii civile, pe de o parte, iar pe de alteă parte, de a recunoaște înaltul profesionalism al

judecătorilor din curțile de apel, cărora legea le-a încredințat examinarea în fond ca prima

instanță a unor categorii de litigii.

Respectiva cale de atac, conferă instanțelor ierarhic superioare, dreptul de a controla

hotărîrile primei instanțe, aceasta fiind un progres în legislația țării noastra așa cum în legislația

mai veche, mai bine zis în literatura mai veche, necesitatea existenței căilor de atac conducea la

prelungirea procesului și la cheltuieli mai mari atît din partea părților cît și a statului.

În prezent aceasta este bine venită, asa cum vine să repare într-o oarecare măsură

greșelile primelor instanțe și conferă după părerea, o încredere mai mare din partea cetățenilor în

legislația statului nostru.

La moment, în toate statele democratiece, tuturor părților la proces li se asigură dreptul de

a ataca hotărîrile judecătorești.

Scopul final al procesului civil este de a asigura apărarea drepturilor, libertăților și intereselor

legitime ale persoanelor fizice și juridice prin emiterea unei hotărîri judecătorești corecte.

Potrivit lui J.Bentham ” corectitudinea hotărîrilor reprezintă scopul suprem al oricărui sistem

judecătoresc, iar acest scop este atins atunci cînd cu privire la circumstanțele reale de fapt au fost

aplicate corect normele de drept.”

32

Page 33: Recursul in sectiunea I

Bibliografie

1. Codul de procedură civilă nr.225 din 30.05.2003, actualizat 2012

2. Radu D.; Durac Gh. ”Drept procesual civil” – Iași: Junimea, 2001

3. I. Leș ” Tratat de drept procesual civil” – Editura All Beck 2001

4. I. Deleanu ” Tratat de procedură civilă, vol II” – Arad: Servo-Sat 2000

5. L. Dănilă; Cl. Roșu ”Drept procesual civil” – Editura All Beck, București

2004

6. Fl. Măgureanu ”Drept procesual civil” – Editura All Beck, ediția VII

7. O. Pisarenco ”Drept procesual civil” – Editura Texnica – info 20012

8. Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la aplicarea legislație

procesuale civile la întocmirea hotărîrii și încheierii judecătorești nr.2 din

07.07.2008 // Buletinul Curții Supreme de Justiție al RM nr. 4-5, 2009.

9. Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la practica aplicării

legislației procedurale la examinarea cauzelor civile în recurs nr.3 din

27.03.2006 // Buletinul Curții Supreme de Justiție al R.M nr.11, 2006.

10.Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la practica aplicării

legislației procedurale la examinarea cauzelor civile în ordine de revizuire

nr. 14 din 03.10.2005 // Buletinul Curții Supreme de Justiție al R.M nr.1,

2006.

33