Universitatea din BucureştiFacultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei

Departamentul de Psihologie

RADU BELIGAN

Artist in arta de a trai cultura

Masterand: Toader Laura Carmen-Adriana

Anul 2, sem. I

TEATRUL TE INVATA SA IL CUNOSTI SI SA IL IUBESTI PE CELALAT

“SINGURUL LUCRU CARE NE ÎNGĂDUIE SA PRIVIM FARA DEZGUST LUMEA IN CARE TRĂIM, ESTE FRUMUSEȚEA CU CARE

ANUMIȚI OAMENI O CREEAZĂ”

Radu Beligan este actor, regizor si eseist, cu o activitate de 70 de ani in teatru, film, televiziune si radio. Din 2004 este si membru al Academiei Romane.

A debutat in teatru la vârsta de 20 ani, in piesa “Crima si pedeapsa” după Dostoievski, in regia lui Mihai Zirra, pe scena Teatrului "Munca si Lumina" din București.

Primul sau rol in film a fost cel din 'O noapte furtunoasa', in regia lui Jean Georgescu (1943), iar ultimul 'După-amiaza unui torționar', in regia lui Lucian Pintilie (2001).

In activitatea sa artistica, Beligan a realizat peste 80 de roluri in teatru si 30 in filme.

Radu Beligan a întâlnit nume extraordinare ale scenei romanești: Aura Buzescu, Lucia Sturdza Bulandra,Toma Caragiu, Vasiliu-Birlic, Victor Ion Popa, Gheorghe Timica sau Eugen Ionescu. A întruchipat roluri mari in unele dintre cele mai dificile partituri din dramaturgia romana si universala, de la Romeo la Richard al III-lea sau Robespierre.

Născut pe 14 decembrie 1918 (ziua Sfântului Filimon — protectorul artiștilor), in comuna Galbeni din Bacău, Radu Beligan a fost căsătorit cu  Marica Beligan si are patru copii.

Actorul povestește: "M-am născut in magazia de mărfuri a gării. Tata era

numit acolo impiegat, casuta aia de doua camere, care era pentru el, nu era

gata si atunci o perioada am stat in magazia de mărfuri.

A trebuit sa mă duca sa mă boteze in satul care era la trei kilometri in deal,

unde erau Primăria si Biserica. Si m-au dus, era iarna, cu o sanie acolo sus, au

rezolvat toate treburile, au făcut un chef, erau veseli, fericiți, mi-au aranjat in

spate, acolo, pe niște paie sa stau eu, iar ei s-au așezat pe o banca, langa cel

care conducea sania. Si cântau. Mama avea o voce frumoasa, era grecoaica,

venea din tara care a inventat teatrul, știa franțuzește. Si, când au ajuns jos, s

au uitat in spate si copilul nu mai era... îl pierduseră la o zdruncinătura.

Cazusem in zapada".

"Eu m-am născut într-o familie modestă, cu patru copii. Tatăl meu, un actor cu mai puțin noroc decât mine, și-a încheiat prematur viața teatrală în urma unui diferend avut cu Mihail Sadoveanu. Mama avea o voce frumoasă, era grecoaică, venea din țara care a inventat teatrul. (...) Era casnică, ținea din toate punctele de vedere casa singură, până și hainele de pe noi erau croite și cusute de ea. În plus, știind foarte bine limba franceză ne-a învățat și pe noi. Eu am fost favorizat pentru că și-au dat seama că îmi place cartea. Părinții mei au investit tot ce puteau, ca să ajung undeva departe.(...) Sunt un băiat plecat de la țară. Mergeam cu vaca, cu picioarele goale.

Imaginați-vă că băiatul acesta a luat masa cu Regina Angliei!'', povestea Radu Beligan într-un interviu.

Studiile si le-a facut la Academia Regala de Muzica si Arta Dramatica, unde a fost studentul Luciei Sturdza Bulandra.

Intre 1937 si 1938 a studiat Dreptul si Filosofia la Bucuresti, folosind bursa oferita de facultate pentru a-si plati taxele la Conservator.

"Am fost iubit ca un copil, dar n-am prea stat cu parintii, pentru ca am stat in internat

mai tot timpul. La 10 ani, vai de mine!... Sărăcia e una dintre dramele vieţii mele.

Sărăcia lucie. La liceul-internat din Iași, pe care l-am terminat cu premiul I in fiecare an era

un liceu faimos, după modelul franțuzesc, cu propriile orchestre si fanfara, cu amfiteatru si o

sala de mese care se transforma in sala de spectacol, cu scena in toata regula - acolo m-am

manifestat eu in plin, an de an. Erau dirijate de Ramadan, marele actor, de Ion Sava si de alții,

care veneau si lucrau cu noi si ne invatau teatru. Așadar, eu fiind bursier, aveam totuși o mica

plata de făcut, acolo, vreo 4.000 de lei, cum era in vremea aia. Pana la urma, directorul m-a

primit si fara banii aia... Dar vreau sa spun cum am intrat in internat, ca a fost un examen greu

si pe urma ne-a adunat in curte sa anunțe cine a câștigat, iar eu eram primul".

Activitatea profesionala si alte activitati:

1969-1990 - Director al Teatrului National București 1961 - 1969 - Director al Teatrului de Comedie, pe care el l-a înființat 1950 - 1965 - Profesor la Institutul de Teatru si Film 1943 - 1949 - Teatrul Alhambra 1947 - 1948 - Compania Radu Beligan 1945 - 1947 - Teatrul Comedia  1946 - 1947 - Teatrul Nostru 1944 - 1945 - Teatrul Municipal 1942 - 1943 - Teatrul Maria Filotti

1945 - 1947 - Teatrul Comedia; 1946 - 1947 - Teatrul Nostru 1944 - 1945 - Teatrul Municipal; 1942 - 1943 - Teatrul Maria Filotti (Sarindar); 1940 - 1941 - Teatrul Majestic; 1940 - 1941 - Teatrul Tudor Musatescu (Roxy); 1940 - Gradina C.A. Rosetti; 1939 - 1940 - Teatrul din Sarindar; 1938 - 1939 - Teatrul Uranus – Comedia; 1937 - 1938 - Liedertafel - Alhambra - Regina Maria.

ALTE ACTIVITATI IN CARE S-A IMPLICAT:

1971 - 1978 - Co-președinte, cu Yehudi Menuhin, al Festivalurilor Internaționale de Teatru si Muzica organizate de UNESCO;

27 martie 1977 - Autorul mesajului international pentru Ziua Mondiala a Teatrului;

Din 1977 este președinte de onoare pe viața al Institutului International de Teatru;

1967 - Membru al Cartelului International de Teatru;

Membru in Consiliul Superior al Teatrului Națiunilor, sub președinția lui Pierre Moinet, directorul general al artelor si literaturii din Ministerul Afacerilor Culturale al Franței;

Membru al Academiei Le Muse din Florența.

ROLURI

ROLURI LA TEATRUL NATIONAL DIN BUCURESTI

Leon Saint Pe - „Egoistul" de Jean Anouilh, regie proprie, 2004;

Ianke - „Take, Ianke si Cadâr" de Victor Ion Popa, regia Grigore Gonta, 2001;

Guglielmo - „Numele trandafirului" de Umberto Eco, regia Grigore Gonta, 1998;

Actorul - „Azilul de noapte" de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, 1998;

Batrânul - „Cotletele" de Bertrand Blier, regia Gelu Colceag, 1998;

Kondilas - „Mostenirea" de Titus Popovici, regia Horea Popescu, Mihai Manolescu, 1989;

„Contrabasul" (one man show) de Patrick Suskind, regia Grigore Gonta, 1987;

Herb Tucker - „Poveste din Hollywood" de Neil Simon, regia Grigore Gonta, 1984 si 1994;

Spirache - „Titanic Vals" de Teodor Musatescu, regia Mihai Berechet, 1983;

Domenico - „Filumena Marturano" de Eduardo De Fillippo, regia Anca Ovanez Dorosenco, 1981;

Chereea - „Caligula" de Albert Camus, regia Horea Popescu,1980;

Romulus - „Romulus cel Mare" de Friedrich Dürrenmatt, regia Sanda Manu, 1977;

Richard al III-lea - „Richard al III-lea" de William Shakespeare, regia Horea Popescu, 1976;

Autorul dramatic - „Viața unei femei" autor si regia Aurel Baranga,1976;

Robespierre - „Danton" de Camil Petrescu, regia Horea Popescu, 1974;

Mel -„Prizonierul din Manhattan" de Neil Simon, regia Mihai Berechet, 1973;

Mayer Bayer - „Simfonia patetica" de Aurel Baranga, regia Aurel Baranga, 1973;

Stefan Valeriu - „Jocul de-a vacanta" de Mihail Sebastian, regia Mihai Berechet, 1971;

George - „Cui i-e frica de Virginia Woolf?" de Edward Albee, regia Michel Fagadau, 1970;

Eduard Fortian - „În valea cucului" de Mihai Beniuc, regia Sica Alexandrescu, 1959;

C.N. Mollin - „Anii negri" de Aurel Baranga, regia Sica Alexandrescu, 1958;

Iacob Bardin - „Dușmanii" de Maxim Gorki, regia Alexandru Finti, 1958;

Horace, Frederic - „Invitație la castel" de Jean Anouilh, regia Sica Alexandrescu,

1958;

Trinculo - „Furtuna" de William Shakespeare, regia Moni Ghelerter, 1958;

Filipetto - „Bădăranii" de Carlo Goldoni, regia Sica Alexandrescu, 1957;

Alexandru - „Rețeta fericirii sau despre ceea ce nu se vorbește" de Aurel

Baranga, regia Marietta Sadova, 1957;

Profesorul - „Steaua fara nume" de Mihail Sebastian, regia Sica Alexandrescu,

1956;

Cerchez - „Ziariștii" de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter, 1956;

Agamemnon Dandanache - „O scrisoare pierduta" de I.L. Caragiale, regia Sica

Alexandrescu, 1956;

Dr. Smil - „Apus de soare" de Barbu Ștefănescu Delavrancea, regia Marietta

Sadova, Mihail Zirra, 1956 si 1973

Poludin - „O chestiune personala" de Alexandr Stein, regia Sica Alexandrescu, 1955;

Stepa - „Platon Krecet" de Alexandr Korneiciuk, regia Alexandru Finti, 1954;

Mircea Cavafu - „Mielul turbat" de Aurel Baranga, regia Sica Alexandrescu, 1954;

Mitica - „Matei Millo" de Mircea Stefanescu, regia Sica Alexandrescu, 1953;

Voicu - „Ultima ora" de Mihail Sebastian, regia Moni Ghelerter, 1953;

Hlestakov - „Revizorul" de Nikolai Vasilievici Gogol, regia Sica Alexandrescu, 1952;

„Momente" de I.L. Caragiale, regia Sica Alexandrescu, 1952;

Catindatul - „D`ale carnavalului" de I.L. Caragiale, regia Sica Alexandrescu,

(Sala Studio), 1951;

Tuzenbach - „Trei surori" de A.P. Cehov, regia Moni Ghelerter, (Sala Comedia),

1950;

Victor Dumitrescu - „Iarba rea" de Aurel Baranga, regia Sica Alexandrescu,1949;

Rica Venturiano-„O noapte furtunoasa" de I.L. Caragiale, regia Sica

Alexandrescu, (Sala Comedia),1949;

Agamita Dandanache - „O scrisoare pierduta" de I.L. Caragiale, regia Sica Alexandrescu, (Sala Comedia), 1948;

Studentul - „Confruntarea" de Tur si Lev Seinin, regia Moni

Ghelerter, (Sala Studio), 1948;

Romeo - „Romeo si Julieta, actul 6", „Între filologi", „Cine

răspunde?" de D.D. Patrascanu, regia N.Gh. Kirilov, 1945.

Radu Beligan este cunoscut publicului si în calitate de regizor.

„Egoistul" de Jean Anouilh, 2004;

„De partea cui esti?" de Ronald Harwood, 1996;

„O scrisoare pierduta" de I.L. Caragiale, 1979;

„Poveste din Irkutsk" de Aleksei Arbuzov, 1960;

„Salbaticii" de Serghei Mihailovici Mihalkov, 1959;

„Doctor fara voie" de J.B.P. Molière (co-regie cu Sica Alexandrescu),

1955;

„Straini in noapte"de Eric Assous,2007

FILMOGRAFIE

Galax, omul papusa (1983); Iancu Jianu, haiducul (1981); Întoarcerea la dragostea dintai (1981)

După-amiaza unui torționar (2001) ; Trahir (1993) – Vlad; Cui i-e frica de Virginia Woolf? - film TV (1995) ; Horea (1984)

Iancu Jianu, zapciul (1980); Rețeaua „S” (1980) Brațele Afroditei (1978); Aurel Vlaicu (1977) Singurătatea florilor (1976); Cuibul salamandrelor (1976) Instanța amâna pronunțarea (1976); Premiera (1976) Tata de duminica (1975); Agentul straniu (1974) Întoarcerea lui Magellan (1973); Explozia (1972) Seful sectorului suflete (1967) ; Castelanii (1966) Pași spre luna (1964); Lanterne cu amintiri (1963) Celebrul 702 (1962) ; Directorul nostru (1960) Bădăranii (1960); O scrisoare pierduta (1953) Lanțul slăbiciunilor (1952); Răsuna valea (1949) Visul unei nopți de iarna (1946); O noapte furtunoasa (1943) Afacerea Protar (1955) ;Bulevardul “Fluiera Vântu” - scurt metraj (1950)

TELEVIZIUNE

„Al matale, Caragiale", regia Mircea Cornisteanu, 2002 ;

„Cui i-e frica de Virginia Wolf?" de Edward Albee, regia

Olimpia Arghir, 1995;

„Amadeus" de Peter Shaffer, regia Dinu Cernescu;

„Aventura sub pământ" de Ion Baiesu, regia Sergiu Ionescu,

1982 ;

„Titanic vals" de Tudor Mușatescu;

„Supeul" de Jean Claude Brinsville;

„Mușatinii" „Harvey" de Mary Chase ;

„Tren de plăcere" de I.L. Caragiale;

„Momente Caragiale" după I.L. Caragiale

„Conu Leonida" după I.L. Caragiale „Marii Artiști pe Micul Ecran"

Radu Beligan este si autorul unor volume de eseuri - "Pretexte si subtexte" (1968), "Luni, marți, miercuri..." (1978) si "Note de insomniac" (2001) şi “Între acte”(2013), o culegere de însemnări şi cugetări , pe care acesta le-a aşternut pe hârtie în cei peste 75 de ani de carieră.

După cum am menționat anterior, Radu Beligan a avut roluri celebre in dramaturgia romana (Caragiale, Delavrancea, Camil Petrescu, Mușatescu, Mircea Ștefănescu, Victor Ion Popa, Victor Eftimiu, Sebastian, Ciprian, Baranga, Mirodan) si străina (Shakespeare, Goldoni, Gogol, Cehov, Shaw, Gorki, Camus, Jules Romains, Ionescu, Anouilh, Jean Claude Brisville, Durenmatt, Eduardo de Filipo, Albee, Shaffer, Susskind, Neil Simon, Umberto Eco).

PREMII, DISTINCTII SI TITLURI

* Artist Emerit 1953;* Artist al Poporului 1962;* Premiul Academiei "Le Muse" din Florența 1980;* Premiul Galei UNITER – Trofeul Dionysos 1995 - 1996;* Premiul Academiei Române, 1997;* Premiul Fundației Tofan, 1998;* Prix 14 Juillet al Ministerului de Externe al Franței, 1998;* Trofeul Eugene Ionesco, 1999;* Doctor Honoris Causa al Academiei de Arte "George Enescu";* Cetatean de onoare al municipiilor Iași si Bacău.

Autor a nenumărate traduceri si adaptări din dramaturgia franceza, engleza si italiana;

Societar de onoare al Teatrului National “I.L.Caragiale”;

Cetatean de onoare al municipiilor Bucuresti, Iasi si Bacau;

La 5 aprilie 2002, Președintele Franței, Jacques Chirac a semnat Decretul prin care Radu Beligan este numit in grad de Ofițer al Ordinului National al Legiunii de Onoare franceze.

Radu Beligan este primul actor din istoria teatrului romanesc căruia i s-a acordat aceasta prestigioasa distincție.

  Ordinul Drapelul Iugoslav cu steaua de aur si colan - 2004 ;

- Trofeul „Romania 2000" – 2003’; - Marele Premiu acordat de Guvernul României, in cadrulPremiilor Naționale de Teatru, 2003; - Ofițer al Ordinului National al Legiunii de Onoarefranceze, 2002; - Trofeul Eugene Ionesco, 1999; - Prix 14 Juillet al Ministerului de Externe al Franței, 1998; - Premiul Fundației Tofan, 1998; - Premiul Academiei Romane, 1997; - Premiul Galei UNITER – Trofeul Dionysos 1995 - 1996; - Doctor Honoris Causa al Academiei de Arte "George

Enescu"; 1994 - Artist al Poporului 1962;

Pe 1 decembrie 2008, Radu Beligan a fost decorat de Traian Băsescu in semn de apreciere pentru întreaga activitate pusa in slujba culturii si științei romanești dar si pentru ca au promovat valorile romanești in lume.

Radu Beligan a primit Ordinul National "Steaua României" in grad de Mare Cruce.

La împlinirea vârstei de 95 ani (14.12.2013), actorul intră în Cartea Recordurilor cu titlul de

"Cel mai longeviv actor încă în activitate pe scena

unui teatru“, primind o stea pe Aleea Celebritatilor.

In decembrie 2008, cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani, marele actor Radu Beligan a fost omagiat  la Teatrul National din București.

“Sunt actor de exact 70 de ani, ceea ce reprezintă jumătate din istoria teatrului romanesc”, a declarat Beligan.

  Sala Mare a TNB a fost arhiplina, iar vorbele sale de duh au fost adesea întrerupte de aplauze. Printre figurile evocate de Radu Beligan s-a numărat Lucia Sturdza-Bulandra care l-a primit mai întai in calitate de audient la Conservator, deși nu luase examenul de admitere, mișcata de o scrisoare a lui. Aceeași doamna Bulandra avea sa arunce cu poșeta pe scena in studentul Beligan, care si-a schimbat chiar înaintea unei premiere modul de a interpreta un rol: “Ești inconștient, Beligane!”, i-a spus prestigioasa sa profesoara.

Răspunzându-le celor care îl asasinează de mulți ani încoace cu eterna întrebare “care e secretul longevității sale?”, Radu Beligan a declarat ca de fapt se simte mult mai liber la batranete si, in mod paradoxal, mai tanar. După ce, ridicat in picioare, a făcut o declarație emoționanta de dragoste către public, Radu Beligan a încheiat intr-o nota optimista: “Vorba prietenului meu Philippe Noiret, daca viața tot e o calatorie scurta, măcar sa o facem la clasa întai”.

Despre teatru "Am 90 de ani si mă pregătesc sa invat un rol nou . Știți ce răspundea Socrate când era întrebat: De

ce inveti sa canti la lira când tu te pregătești sa mori?. El spunea: Ca sa știu sa cant la lira înainte de a muri“.

"Am trait in teatru zile de plenitudine, de fericire, de lumina, zile de neuitat sub semnul unei permanente si neobosite cautari".

„Am adus bucurie oamenilor. Prea multa lume vrea sa mă vadă pe scena. Am 70 de ani de când sunt acolo, iar asta înseamnă jumătate din istoria teatrului romanesc“.

La împlinirea vârstei de 95 ani actorul a jucat în

premiera piesei ”Lecția de violoncel”, pe scena

Teatrului Metropolis, alături de fiica sa Lamia

Beligan, Marius Nicolae, Tania Popa și Rodica

Ionescu si a urcat si pe scena Teatrului Național,

unde va juca într-unul dintre cele mai longevive

spectacole ale Naționalului bucureștean, "Egoistul“

de Jean Anouilh, piesă pe care Radu Beligan a și

regizat-o.

 

Ceea ce a declarat domnia sa la implinirea varstei de 95 ani:

După cum cred că majoritatea dintre dumneavoastră ştiţi, astăzi am împlinit 95 de ani. O viaţă, aproape un secol petrecut în slujba Thaliei. Nu mă întrebaţi când a trecut, pentru că în teatru timpul este relativ. Anii trec adesea ca nişte clipe, iar clipele se scurg adeseori mai greu ca anii. Cert este că, după tot acest timp, pot să afirm cu evidentă satisfacţie că nobila meserie căreia mi-am dedicat existenţa este în continuare la loc de cinste în sufletele românilor. E normal să fie aşa. Teatrul este locul binecuvântat unde oamenii pot trăi şi visa împreună. Locul unde, odată ce s-a bătut gongul, ia naştere un miracol.

Domnia Sa mărturisea: “Iubirea e o pânză ţesută de natură şi brodată de oameni”

“Teoria mea este că longevitatea se datorează actului iubirii. Suntem născuţi pe lume pentru a iubi. Orice. Nu-ţi impun să joci, să iubeşti ce iubesc eu, ci să iubeşti ce iubeşti dumneata, dar să iubeşti cu adevărat. Cred că ăsta e marele mister: iubirea. Dacă oamenii ar putea să-şi însuşească asta, lumea ar fi o bucurie.

Sunt disperat ori de câte ori trebuie să mă despart de cineva. Sunt disperat! Nu suport asta, nu ştiu cum să fac să evit despărţirile.

Am trăit în teatru zile de plenitudine, de fericire, de lumină, zile de neuitat sub semnul unei permanente şi neobosite căutări.

„Vorbim despre o comoară naţională, vorbim despre un tezaur. Aş ruga generaţia tânără să se aplece să vadă ce înseamnă acest om. Nu numai ca artist, nu numai ca scriitor, nu numai ca actor, nu numai ca regizor, nu numai ca făcător de teatru. Nu există la ora actuală şi nu a existat – poate doar doamna Bulandra – un om care să lase o asemenea importantă majoră. M-a emoţionat foarte tare pentru că îl iubesc şi mă înclin în faţa lui!”, arătat Oana Pellea, mărturisind că actorul are o însemnătate aparte în viaţa ei.

„Replica după replica, nedumerirea sporește... E un unanim acord in a afirma ca nu se înțelege nimic din ceea ce pronunța. Vocea lui e alba, dicțiunea stropșita, fraza petecita. In realitate, Beligan nici nu e actor... E un poet plin de subtilitate, un cărturar cat trei academicieni, la curent cu tot ce joaca... alții, un iubitor de teatru, aleargă patimas după piesele altora, amuzat sincer de jocul tuturor camarazilor de talent... Intre doua lungi discuții despre arta (de obicei pe la anticari) isi aduce aminte ca «azi joaca», si aleargă in fuga la teatru - Camil Petrescu.

O definiție frumoasa a fericirii spune ca ea este acel lucru care nuexista si care, intr-o zi încetează sa existe.  

RADU BELIGAN a avut vocația fericirii – sau, mai bine zis, a bucuriei. Bucuria, firește, e altceva decât plăcerea. Spre deosebire de cea din

urma, ea poate prelua si tristețile omului. Iar una dintre cele mai importante surse ale acestei bucurii a fost pentru Radu Beligan,

cultura.Ars sine scientia, nihil est. Talentul deplin este înțelepciunea in act.

Ceea ce l-a însuflețit permanent pe RADU BELIGAN a fost gândul ca omul si cultura sunt încoronarea firii.RADU BELIGAN este un artist in arta de a trai – de a trai pe scena. El a știut sa îmbine perfect reflexia vigilenta a talentului (cadou primit de ziua nașterii) cu adâncimile sufletului. Inspirația sa artistica nu a venit decât atunci când a fost cu totul prezent in el si nu s-a liniștit pana ce forma artistica nu a fost turnata si rotunjita in sine.

RADU BELIGAN este un om de teatru, adică un om care are teatrul in sânge, oferindu-si astfel, o revelație a lucrurilor invizibile. In acest caz, afirm ca ACTORIA este o persoana: RADU BELIGAN” (actorul Răzvan Vasilescu)

“Dacă n-aţi fi fost dumneavoastră, n-aş fi fost eu niciodată. Eu sunt rezultatul iubirii pe care mi-aţi dat-o dumneavoastră. Pentru asta nu există preţ şi numai vouă vă datorez totul”, a spus el. “Vă mulţumesc mult, vă iubesc şi o să am grijă să nu vă supăr cu nimic”, a adăugat Radu Beligan, promiţând totodată că, aşa cum a făcut-o până acum, îşi va dedica restul vieţii publicului său.

„Voi continua să fac aceasta pentru voi până la moarte”, a încheiat artistul.