proiectarea şi organizarea cercetării de marketing2003
TRANSCRIPT
Proiectarea şi organizarea procesului cercetării de marketing –produsele din gama
“Semipreparate” de la Agricola Internaţional
Piata
„Piaţa este locul în care un numar mare şi eterogen de întreprinderi îşi desfăşoară activitatea
fiecare dintre acestea urmarind ocuparea unei anumite pozitii in ansamblul pietei, care sa-i
asigure valorificarea eficienta a produselor oferite spre vanzare “ (Stefan Prutianu, Bogdan
Anastasiei, Tudor Jijie – Cercetarea de Marketing, ed. Polirom, 2002.
Initial, piata a fost definite ca locul fizic in care cumparatorii si vanzatarii se intalnesc pentru
a schimba bunuri si servicii, aceasta definitie fiind valabila pentru pietele centralizate si
descentralizate de odinioara.
1. Tipologia pietei intreprinderii
Piata intreprinderii consta in totaliatea relatiilor generate de actele de vanzare-cumparare
impreuna cu fenomenele legate de manifestarea afertei si cererii de bunuri economice in
conexiunea lor cu spatial si timpul in care se desfasoara.
Pentru ca deciziile, care sa conduca la ocuparea pozitiei dorite in cadrul pietei, sa fie corecte
trebuie indeplinite 2 cerinte:
- delimitarea cu claritate a coordonatelor intreprinderii incaddrul pietei;
- identificarea raporturilor in care firma si produsele sale se afla cu ceilalti participanti la
activitatea de piata.
Nivelurile de definire a pietei sunt:
- piata potentiala;
- piata disponibila;
- piata disponibila-calificata;
- piata deservita(piata-tinta);
- piata penetrata.
1
Piata potentiala – este reprezentata de consumatorii interesati de o anumita oferta.
Piata disponibila – este reprezentata de consumatorii care manifesta interes dispun de
resursele banesti si au acces la o anumita oferta.
Piata disponibila calificata este reprezentata de cumparatorii interesati, care dispun de
veniturile necesare si au acces la oferta.
Piata deservita (piata tinta) – este reprezentata de acea parte a pietei disponibile pe care firma
se va axa.
Piata penetrata – este reprezentata de cumparatorii care au achizitionat deja produsul oferit de
firma.
Criteriile folosite pentru analiza tipologica a pietei sunt urmatoarele:
- tangibilitatea bunurilor tranzactionate;
- destinatia in consum a bunurilor tranzactionate;
- gradul de concentrare al tranzactiilor;
- gradul de cunoastere a mediului economic;
- gradul de accesibilitate;
- gradul de competitivitate;
- tipul de concurenta;
- timpul de transferare a obiectului si dreptului de proprietate;
- modul de desfasurare al tranzactiilor;
- aria de desfasurare;
- dimensiunile pietei;
- restrictiile existente;
- gradul de libertate al pietei.
2. Dimensiunile pietei
Determinarea dimensiunilor pietei in care activeaza intreprinderea reprezinta un amplu
proces de determinare cu exactitate a capacitatii pietei, a ariei si a structurii acesteia.
“ Stabilirea continutului concret al pietei unei intreprinderi, respectiv evaluarea dimensiunilor
sale, presupune determinarea, utilizand o serie de criterii si instrumente, a capacitatii, structurii si
2
ariei pietei respective” (Philip Kotler – Despre Marketing , Ed. Curier Marketing, Bucuresti
2003).
Capacitatea pietei – reprezinta marimea pietei intreprinderii exprimata cantitativ sau valoric
intr-o anumita perioada de timp.
Evaluarea capacitatii pietei se face in functie de urmatorii indicatori:
- volumul tranzactiilor pe piata;
- volumul ofertei;
- volumul cererii:
- cota de piata;
- cota relativa de piata;
- numarul de consumatori ai produsului.
Volumul tranzactiilor de piata reprezinta cuantificarea actelor de vanzare-cumparare,
masurand dimensiunile pietei efective.
Volumul ofertei consta in evaluarea potentialului productiv al intreprinderii si reprezinta si
volumul total al produselor realizate intr-o anumita perioada de timp.
Volumul cererii determina potentialul de absorbtie al pietei pentru produsele intreprinderii
adica arata gradul in care oferta acopera dimensiunile cererii.Cota de piata si cota relativa de
piata indica pozitia pe piata a intreprinderii.Cota de piata evalueaza piata unei intreprinderi in
raport cu piata globala pe care actioneaza (piata de referinta). Cota relativa de piata consta in
raportarea volumului desfacerilor intreprinderii(CA) la volumul desfacerilor celui mai puternic
concurent in domeniul in care actioneaza. Aria pietei intreprinderii constituie dimensiunea fizica
a pietei, localizarea teritoriului pe care intreprinderea isi desfasoara activitatea.
Pentru a putea localiza intreprinderea pe o anumita piata, trebuie luate in considerare
urmatoarele aspecte:
- gravitatia comerciala;
- gradul de concentrare a pietei;
- gradul de solicitare.
3
Gravitatia comerciala – pentru a putea calcula gravitatia comerciala dintr-o anumita zona
s-au introdus 2 tipuri de metode :
metode deterministe;
metode probabilistic.
Gradul de concentrare – reprezinta nivelul de concentrare spatiala a activitatii
intreprinderii.
Gradul de solicitare a retetei comerciale – reprezinta evolutiile ce au loc in interiorul unei
pietei.
3. Dinamica pietei inteprinderii
Prin analiza pietei intreprinderii se scot in evidenta tendintele care au loc in evolutia pietei
intreprinderii, tendinte care sunt determinate de dinamica mediului in care aceasta isi desfasoara
activitatea.
Factorii de mediu cu actiune directa asupra dinamicii pietei intreprinderii sunt:
1. Etapa de evolutie a pietei tinta;
2. Evolutia pietei produselor;
3. Raporturile pietei produselor sale cu pietele produselor altor intreprinderi.
Segmentarea pietei intreprinderii
1. Niveluri de segmentare
Marketing de masa
“ Primul nivel de segmentare a pietei intreprinderii il constituie marketingul de masa. In
cadrul acestei prime trepte de segmentare vanzatorul se angreneaza in productia, distributia si
promovarea la scara mare a unui singur produs pentru toti cumparatorii” (Philip Kotler –
Managementul Marketingului, Ed. Teora, Bucuresti, 2002).
Principalul argument pentru ca intreprinderea sa adopte acest stil de marketing il
constituie faptul ca se creaza cea mai vasta piata potentiala, ceea ce conduce la cele mai scazute
costuri care, la randul lor, pot conduce la preturi mai scazute sau marje de castig mai mari.
4
In prezent marketingul de masa este greu de realizat deoarece tendinta actuala este de a
fragmenta din ce mai mult piata.
Marketingul pe segment
Segmentul de piata este constituit dintr-un grup numeros si identificabil existent in
interiorul unei piete avand caracteristici asemanatoare in materie de dorinte, putere de
cumparare, amplasare geografica, atitudini de cumparare sau obiceiuri de cumparare.
Segmentarea reprezinta o solutie de mijloc intre marketingul de masa si cel individual.
Segmentul gasit ar trebui sa contina indivizii cu nevoi si dorinte similare insa este stiut faptul ca
nu exista doi indivizi care sa aiba dorinte si nevoi identice.
Luandu-se in considerare acest aspect oamenii de marketing din cadrul firmelor ar trebui
sa vina pe piata cu oferte flexibile. Aceasta oferta trebuie sa aiba doua componente: - o
componenta elementara, pachetul de baza al produsului sau serviciului oferit, elemente care
reprezinta valoare pentru tot segmentul, - optiunile, elementele care au valoare pentru unii
membrii ai segmentului.
Marketingul de segment ofera, fata de marketingul de masa, urmatoarele avantaje:
- oferta de produs sau de servicii poate fi mai bine adaptata la auditoriu tinta;
- selectarea canalelor de distributie si a canalelor de comunicare devine mult mai usoara.
- concurenta pe segment poate fi mai scazuta.
Marketingul de nisa
O nisa este un grup mai ingust definit, de regula, pe o piata mica ale carei nevoi nu sunt
bine deservite. Aceste nise sunt obtinute prin impartirea unui segment in subsegmente sau prin
definirea unui grup de cumparatori care cauta o combinatie distinctiva unui grup de cumparatori
care cauta o combinatie distinctiva de avantaje.
Spre deosebire de segmente, care sunt destul de mari si atrag multe firme concurente,
nisele sunt destul de mici si, de regula, nu atrag decat un concurent sau doi.
5
Pentru ca o nisa sa aiba succes trebuie sa posede urmatoarele caractristici:
- clientii din nisa respectiva dispun de un set distinct de nevoi;
- acesti clienti sunt dispusi sa plateasca o prima de pret firmei care sa le satisface cel mai bine
nevoile;
- nisa nu e susceptibila sa atraga alte firme concurente;
- specialistul de nisa realizeaza anumite economii prin specializare;
- nisa comporta un potential de volum, de profit si de crestere.
Micromarketingul
Micromarketingul reprezinta modalitatea de a adapta produsele la gusturile unor persoane
si zone geografice anume. Astfel micromarketingul cuprinde: marketingul local si marketingul
individual.
Marketingul local reprezinta modalitatea de a adapta produsele unor grupurilocale de
clienti ex: orase, cartiere.
Marketingul individual – reprezinta acea parte a marketingului prin care produsele sau
programele de marketing sunt adaptate la nevoile si preferintele clientilor individuali (mai este
denumit si marketing unu-la-unu) marketingul adaptat la comanda si marketing pentru piete cu
un singur client.
2. Segmentarea pietelor de consum
Segmentarea pietelor de consum se face luand in considerare urmatoarele criterii:
geografice, demografice, psihografice şi comportamentale.
Segmentarea geografică
În cadrul acestui tip de segmentare, piaţa este împărţită în unităţi geografice diferite, cum
ar fi: ţări, state, regiuni, ţinuturi, oraşe sau cartiere. Alte variabile, la fel de importante, în cadrul
acestui tip de segmentare mai sunt: intervalele de densitate a populaţiei (ex până la 1000
6
locuitori, 1001- 3000 loc., etc.) sau tipuri de climat (ex: tropical, meridional, oceanic, temperat,
etc.)
Segmentarea demografică
În cadrul acestui tip de segmentare, piaţa este împărţită în funcţie de următoarele
variabile : vîrstă, sex, mărimea familiei, ciclul de viaţă al familiei, educaţie, religie, venit,
ocupaţie, rasă şi naţionalitate.
Segmentarea demografică este cel mai important criteriu de segmentare întrucât, pe de o
parte, nevoile, dorinţele şi ratele de utilizare evoluează în paralel cu variabilele demografice, iar,
pe de altă parte, aceste variabile sunt mai uşor de măsurat.
Segmentarea psihografică
În cadrul segmentării psihografice, cumpărătorii sunt împărţiţi în funcţie de: clasă socială,
stil de viaţă sau caracteristicile de personalitate.
Astfel, în urma segmentării psihografice, folosind variabila stil de viaţă au rezulat
următoarele segmente: supravieţuitorul, tradiţionalistul pasiv, atemporalul, familistul
tradiţionalist, familistul sofisticat, aspirantul, imitatorul şi ambiţiosul.
Segmentarea comportamentală
Segmentarea comportamentala constă în împărţirea unei pieţe în grupuri definite după
cunoştintele pe care le au despre produs, atitudinile faţă de acesta, modurile în care îl utilizează
sau reacţiile la produsul respectiv.
Segmentarea pe baza criteriilor de comportament reprezintă punctul de plecare în
segmentarea pieţei şi se împarte astfel:
- segmentarea după ocazii – împărţirea pieţei în grupuri după ocazia cu care le vine ideea să
cumpere, cu care fac efectiv achiziţia sau utilizează produsul
- segmentarea dupa avantaje – împărţirea pieţei în grupuri definite după diversele avantaje
căutate la un produs.
7
- segmentarea după tipul de utilizator – neutilizatorii, foştii utilizatori, potenţiali utilizatori,
utilizatori pentru prima oară şi utilizatori regulaţi;
- segmentarea după rata de utilizare – utilizatori ocazionali, medii şi frecvenţi;
- segmentarea după gradul de fidelitate – utilizatori total fideli, oarecum fideli, şi utilizatori care
nu sunt fideli faţă de o marcă.
Segmentarea pieţelor de afaceri
La fel ca şi în cazul pieţelor de consum, pieţele de afaceri pot fi segmentate şi ele după câteva
din variabilele specifice pieţelor de consum: localizare geografică, avantajele căutate, rata de
utilizare.
Variabilele de segmentare a pieţelor de afaceri sunt:
1.variabile demografice :
ramura de activitate
mărimea firmei
localizare
2.variabile operaţionale:
Tehnologia
statutul de utilizator
capacitatea clientului
3.metode de provizionare:
organizarea funcţiei de aprovizionare
structura de putere
natura relatiilor existente
politici generale de aprovizionare
criteriile de achiziţie
4. factorii conjuncturali:
gradul de urgenţă
8
aplicaţii speciale
mărimea cemoenzii
5.caracteristici personale:
similitudinea între cumpărător şi vânzător
atitudinea faţă de risc
loialitatea
În funcţie de etapa procesului decizional în care se află, cumpărătorii ocazionali se împart în:
1. debutanţi profesionali – sunt clienţii care nu au cumpărat încă produsele însă sunt
interesaţi şi vor să-l achiziţioneze;
2. novicii – sunt clienţii care vor să-şi înceapă relaţia de afaceri ca un furnizor care să-i
ofere manuale uşor de consultat, asistenţă tehnică, nivel ridicat de instruire şi
reprezentanţi de vânzări foarte bine instruiţi.
Segmentarea pieţelor internaţionale
Pieţele internaţionale pot fi segmentate folosindu-se o singură variabilă sau o combinaţie
de variabile. Astfel segmentarea se poate face după:
localizarea geografică, ex: Europa Occidentală, Orientul Mijlociu, Orientul
Indepartat.
Factorii economici: în funcţie de nivelul de dezvoltare economică sau nivelul
venitului populaţiei pot fi segmentate astfel:
o Pieţe dezvoltate (SUA, Japonia)
o Pieţe în curs de dezvoltare
o Pieţe slab dezvoltate
Factorii politici şi legali: stabilirea politică a ţării, gradul de birocraţie, sistemul
legislativ al ţării respectiveş
Factorii culturali: limba vorbită, religia, valorile şi atitudinile.
9
3. Evaluarea segmentelor pe piaţă
Odată găsite segmentele pieţei produsului firmei, aceasta trebuie să decidă câte segmente
trebuie să abordeze, decizia fiind luată în urma evaluării utilităţii segmentului respectiv. Pentru
ca un segment să fie util trebuie să îndeplinească următoarele criterii
Să fie masurabil – adică să poată fi măsurată mărimea, puterea de cumpărare
şi caracteristicile segmentului.
Să fie substanţial – să merite efortul de a introduce produsul pe piaţă.
Să fie accesibil – să poată fi servit uşor şi eficace.
Să fie diferenţiabile – să poata fi diferenţiate conceptual şi să răspundă în mod
diferit la elementele şi programele de marketing.
Să fie practicabile.
Pentru ca evaluarea segmentelor de piaţă să fie făcută într-un mod cât mai corect trebuie
avuţi în vedere 2 factori:
Atractivitatea de ansamblu a segmentului
Obiectivele şi resursele firmei.
Primul factor susţine faptul că segmentul ales trebuie să fie atrăgător, în general adică să fie
destul de mare, să deţină potenţial de crestere, să fie profitabil şi să deţină un grad redus de risc.
În cazul celui de-al doilea factur, firma trebuie să decidă dacă merită să investească pe acest
segment, ţinând cont de obiectivele stabilite şi de resursele de care dispune.
„Există situaţii în care chiar dacă unele segmente sunt atrăgătoare ecestea nu pot fi penetrate
deoarece nu concordă cu obiectivele pe termen lung ale firmei, sau situaţii în care segmentul
trebuie eliminat din viorul firmei deoarece acesteia îi lipsesc competenţele necesare pentru a-i
oferii valoare superioare”.
4. Alegerea segmentului de piaţă – strategii de abordare a pieţei
10
După ce piaţa a fost segmentată, iar aceste segmente au fost la rândul lor evaluate,
urmează procesul de alegere a pieţei ţintă.
„Piaţa ţintă este formată dintr-un grup de cumpărători cu nevoi şi caracteristici comune
pe care firme doreşte să-l abordeze”. Pentru a putea realiza acest lucru, firmele au la îndemână o
serie de strategii de a aborda piaţa ţintă şi anume:
1. marketing nediferenţiat
2. marketing diferenţiat
3. marketing concentrat
Adoptând strategia merketingului nediferenţiat firma decide să abordeze toate segmentele de
piaţă printr-o singură ofertă. În acest caz firma ia în considerare ceea ce au cumpărătorii în
comun şi nu ceea ce e diferit. Se apelează, de asemenea, la o distribuţie de masă.
Acest model de abordare a pieţei are şi părţile sale negative întrucât, în primul rând, este foarte
greu să satisfaci toată gama de cumpărători printr-un singur produs şi, în al doilea rând abordând
întreaga piaţă rişti să nu fie atent la detalii şi să oferi produse mai slabe, din punct de vedere
calitativ, decât cele ale concurenţei care îşi concentrează atenţia numai asupra unui segment
oferindu-i un produs mult mai bun.
Adoptând strategia marketingului diferenţiat firma decide să vizeze mai multe segmente de
piaţă diferite şi să conceapă oferte separate pentru fiecare piaţă. Se obţin astfel vânzări mai mari
şi o poziţie mai puternică pe segmentul aferent.
Aceasta strategie are la rândul ei părţile sale negative: majoreaza costurile cu activitatea de
bază, necesită eforturi suplimentare pentru elaborarea unor planuri de marketing separat, pentru
fiecare segment.
A treia strategie de abordare a pieţei o reprezintă marketingul concentrat. Adoptând această
strategie firma urmăreşte dobândirea unei cote cât mai mari pe una sau multe subpieţe.
În cadrul etapei de alegere a unei strategii de acoperire a pieţei trebuie luaţi în considerare
următorii factori:
Resursele companiei;
Etapa din ciclul de viaţă;
11
Gradul de variabilitate a pieţei;
Strategiile de marketing ale concurenţei.
Metode si tehnici de cercetare
“Cercetarea de marketing este activitatea sistematica de definire, strangere, analiza si
raportare a datelor si concluziilor relevante pentru o situatie de marketing anume, cu care se
confrunta firma.” (Philip Kotler – Managementul Marketingului, Ed. Teora, Bucuresti, 2002).
“Cercetarea de marketing priveste procesul de investigare, culegere, filtrere, prelucrare,
analiza, interpretare, exploatare si difuzare a informatiilor care descriu o situatie de marketing, in
scopul fundamentarii unei decizii.”
Sistemul informational de marketing
“Sistemul informational de marketing (SIM) poate fi considerat ca fiind un ansamblu
constituit din persoane, echipamente si proceduri de culegere ai analiza a unor informatii exacte,
necesare factorilor de decizie din comportamentul de marketing al unei organizatii.”
“Un sistem informational de marketing de succes poate fi considerat acela care furnizeaza
managementului informatii utile intr-un timp cat mai scurt, respectiv care asigura controlul si
furnizarea lor imediata.
Acest sistem informational are rolul de a:
Evalua nevoile de informare ale managementului firmei;
Obtine informatiile necesare;
Furniza informatii utile intr-un timp mai scurt.
Sistemul informational cuprinde 3 subsisteme:
Subsistemul evidentelor interne;
Subsistemul evidentelor externe;
Subsistemul cercetarilor de marketing.
12
Subsistemul evidentelor interne – furnizeaza informatii cu privire la comenzi, vanzari,
stocuri, creante, datorii in scopul identificarii oportunitatilor sau restrictiilor cu care firma s-ar
putea confrunta.
Subsistemul de supraveghere a pietei – se constituie dintr-un set de procedee si de surse, din
care managerii firmelor colecteaza informatii zilnice, cu privire la mediul de marketing.
Pentru ca subsistemul de supraveghere a pietei al unei intreprinderi sa fie unul bun din punct
de vedere al informatiilor furnizate, firma trebuie sa aiba in vedere urmatoarele aspecte:
Instruirea si motivarea fortei de vanzare;
Motivarea distribuitorilor si a celorlalte categorii de intermediari;
Achizitionarea de informatii din surse externe;
Crearea propriului centru informational de marketing pentru culegerea si distribuirea
informatiilor despre piata.
Subsistemul cercetarilor de marketing – cercetarea de marketing este procesul care
gaseste si defineste oportunitatile si problemele de marketing, monitorizeaza si evalueaza
actiunile si performantele de marketing, comunicand rezultatele cercetarii departamentului de
management.
Etapele procesului de cercetare
Procesul cercetarii de marketing contine 4 etape: definirea problemei si a obiectivelor
cercetarii, elaborarea planului de cercetare, culegerea planului de cercetare, culegerea
informatiilor, analiza informatiilor si prezentarea concluziilor.
1. Definirea problemei si a obiectivelor cercetarii.
Decizia privind nevoia de informare este luata de managerul firmei. El trebuie sa
defineasca in mod clar problema de cercetare si sa o trimita mai departe cercetatorului de
marketing. In cazul in care managerul firmei are greutati in a defini problema supusa cercetarii
13
aceasta trebuie sa apeleze la specialistul in cercetarea de marketing pentru ca, o interpretare
gresita a rezultatelor cercetarii duce la adoptarea unor cai gresite de rezolvare a problemelor fapt
ce ar avea consecinte grave pentru firma.
Dupa ce problema a fost definita trebuie stabilite si obiectivele cercetarii. Proiectele din
cercetarea de marketing pot avea 3 tipuri de obiective:
Cercetarea exploratorie – care este o cercetare de marketing ce are drept scop
strângerea unor informaţii preliminare, care vor ajuta la definirea problemei şi la
sugerarea unor ipoteze.
Cercetarea descriptivă – are drept scop descrierea problemelor de marketing
existente, cum ar fi: situaţia pieţei, caracteristicile demografice, nevoile şi
atitudinile consumatorilor.
Cercetarea cauzală – are ca scop verificarea ipotezelor cu privire la raporturile
cauză – efect.
2. Elaborarea planului de cercetare.
Planul de cercetare arată care sunt sursele de date existente şi precizează modul în care se
va desfăşura cercetarea: contactarea persoanelor, planurile de eşantionare şi instrumentele care se
vor folosi pentru recoltarea datelor.
Datele secundare sunt informaţii deja existente în baze de date şi constituie puncte de
plecare în cercetarea de marketing.
Datele primare sunt informaţii strânse special pentru scopul urmărit în cazul respectiv.
Pentru elaborarea unui plan de strângere a datelor primare trebuie luate decizii cu privire
la :
1. Modul de cercetare.
2. Modelele de contact.
3. Modelele de eşantionare.
4. Instrumentele de cercetare.
14
1. Din punct de vedere al modului de cercetare există 3 moduri de cercetare:
Cercetarea observaţională: constă în colectarea de date prin observarea unor
persoane, acţiuni, situaţii.
Cercetarea prin anchetă: constă în adresarea de ăntrebări oamenilor despre ceea ce
stiu, preferinte şi atitudinile lor precum şi aflarea comportamentului de
cumpărare.
Cercetarea prin experiment – constă în colectarea de informaţii în urma efectuării
de diferite experimente asupra unor grupuri, perechi de subiecţi. În acest mod
cercetrea pote să explice raporturile cauză – efect.
2. Informaţiile pot fi colectate prin poştă,telefon sau calculator.
- Chestionarul prin poştă. Printre aspectele pozitive ale acestui tip de chestionar se
numără: se pot strânge cantităţi mari de informaţii la un cost scăzut, răspunsurile
respondenţilor sunt mai sincere; nu există persoane intermediare (intervivator) care să
distorsioneze răspunsurile.
Ca aspecte slabe ale acestui mod de colectare a datelor se numără: chestionarele nu sunt
flexibile, timpul de primire a răspunsurilor este foarte îndelungat, rata de primire a acestor
răspunsuri este, de obicei, foarte mică.
- Ancheta prin telefon. Punctele tari ale acestui tip de anchetă sunt: este cea mai buna
metodă de colectare a datelor într-un tip scurt, asigură o flexibilitate ridicată, existenţa
contactului direct cu intervivatorul poate uşura completarea chestionarului prin explicarea
întrebărilor dificile şi evitarea unor întrebări uşoare, ratele de răspuns sunt mai mari decât în
cazul chestionarului prin poştă.
Punctele slabe ale anchetei sunt : costurile sunt mult mai mari decât în cazul anchetei prin
poştă, apariţia unor situaţii în care oamenii nu vor să discute probleme personale cu persoane
necunoscute, interpretarea greşită, de către operator, a informaţiilor primite.
15
- Intervievarea personală : pot exista două modalităţi de intervievare personala: discuţia
personală şi discuţia de grup.
În cadrul interviului individual operatorul trebuie să abordeze intervievatul acolo unde il
găseşte: acasă, pe stradă, în centre comerciale la locul de muncă etc. Astfel acest tip de
intervivare este flexibilă, însă , obţinerea de rezultate favorabile depinde, în proporţie foarte
mare de operatorul de interviu. Abilităţile sale de comunicare, instruirea lor şi modul de
abrdare al oamenilor poate influenţa în mod pozitiv rezultatul anchetei.
Intervievarea în grupuri de discuţii orientate (focus – grupuri) este un mod de intervievare
personală la care sunt invitate de la 6 până la 10 persoane care să stea de vorbă împreună,
timp de câteva ore sub îndrumarea unui moderator calificat, despre un produs, un serviciu sau
organizatie. De obicei participanţii sunt plătiţi pentru timpul acordat. Comentariile între
participanţii acestui focus – group sunt înregistrate sub formă de casete video înregistrate şi
care vor fi studiate ulterior.
3. Metode de eşantionare
Esantionul este un segment din populatie ales sa reprezinte intreaga populatie. Pentru ca
estimarile facute de cercetator sa fie corecte adica sa reprezinte opiniile si comportamentele
intregii populatii, esantionul trebuie sa fie reprezentativ.
Pentru a stabili componenta esantionului trebuie avute in vedere 3 aspecte:
1. Cine urmeaza a fi chestionat? – trebuie stabilite ce fel de informatii sunt necesare si cine
ar pute furniza aceste informatii.
2. Cati oameni ar trebui chestionati? – care este marimea esantionului ales? Esantioanele
bine alese pot furniza informatii fidele chiar daca reprezinta sub 1% din totalul populatiei.
3. Cum vor fi alesi cei care vor constitui esantionul ? – care sunt criteriile de esantionare;
exista doua feluri de esantionare:
- esantioanele probabilistice: in care fiecare membru al populatiei are o sansa cunoscuta de a
fi introdus in esantion. Se impart in:
16
Esantion aleator simplu – fiecare membru al populatiei are o sansa egala si
cunoscuta de a face parte din esantion; populatia este impartita in multimi
disjuncte si se extrag esantioanele probabilistice din fiecare multime.
Esantion aleator stratificat – populatia e impartita in multimi disjuncte si
cercetatorul extrage un esantion din multimile de chestionat.
Esantionul grupat (zonal) – populatia e impartita pe multimi disjuncte, iar
cercetatorul extrage un esantion pe care vrea sa-l investigheze.
- Esantioane neprobabilistice:
Esantion usor accesibil : - se aleg membrii populatiei la care este mai usor de
ajunspentru a solicita informatii.
Esantion de discernamant: - cercetatorul apeleaza la propriul discernamant pentru
a alege membrii populatiei care sa fie surse de informatii corecte.
Esantin din cote: - cercetatorul cauta si intervieveaza un munar predefinit de
persoane din fiecare categorie a unui numar dat de categorii.
4. Tipologia cecetarilor de marketing.
In functie de scopul final urmarit se impart in functie de urmatoarele criterii:
1. obiecivul cercetarii;
2. tipul informatiilor furnizate;
3. scopul cercetarii;
4. locul de desfasurare a cercetarii;
5. modul de desfasurare a cercetarii.
1. In functie de obiectivul cercetarii se pot distinge:
- Cercetarea exploratorie – consta, in principal, in clarificarea si structurarea problemei de
interes si se organizeaza cu scopul de a realiza cercetari descriptive sau cauzale mai bune. Ca
instrumente de cercetare, in cadrul acestui tip de cercetare se incadreaza: metode calitative de
cercetare (interviu in profunzime, reuniunea de grup), analiza datelor secundare,
experimentele de laborator.
17
- Cercetarea instrumentala – consta in testarea si validarea unor instrumente si metode de
cercetare, cum sunt chestionarele, scale de masurare a variabilelor, metode de prelucrare si
analiza a datelor.
- Cercetarea descriptiva - prezinta fenomenul supus cercetarii dar nu reflecta cauzele care au
determinat aparitia acestui fenomen.
- Cercetarea cauzala sau explicativa – consta in scoaterea in evidenta a relatiei cauza-efect
intre elementele supuse cercetarii precum si factorii care determina aceasta evolutie.
- Cercetari predicative – estimeaza evolutia ulterioara a fenomenelor de marketing.
2. In functie de tipul informatiilor furnizate, cercetarile se impart in:
- Cercetari cantitative – aceste cercetari au urmatoarele caracteristici: utilizeaza un
instrumentar statistic, rezultatele sunt exprimate numeric, esantionul are dimensiuni mari si
cercetarea este una cauzala.
- Cecetarea calitativa – caracteristicile sunt: foloseste tehnici psiho – sociologice, rezultatele
obtinute sunt de natura motivatiilor, esantionul este nereprezentativ, este o cercetare
exploratorie.
3. In functie de scopul cercetarii se disting:
- Cercetarea fundamentata – studiaza partea teoretica a elementelor de marketing.
- Cercetarea aplicativa – studiaza activitatea agentilor economici.
4. In functie de locul de cercetare se disting:
- Cercetarea de birou – ofera date cu privire la obiectivul cercetat utilizand surse de
informatii atat din interiorul oragnizatiei (diferite rapoarte despre vanzari, cheltuieli, etc.) cat
si din surse externe (diferite date statistice, ziare, reviste, etc.)
- Cercetarea de teren – consta in colectarea datelor direct de la purtatorii lor, prin diferite
metode si instrumente existente.
5. In functie de frecventa de cercetare se disting:
18
- Cercetarea permanenta – consta intr-o monitorizare permanenta a indivizilor care alcatuiesc
esantionul, pe parcursul unei perioade de timp.
- Cercetarea periodica – informatiile culese se fac la anumite perioade de timp pe esantioane
independente.
- Cercetarea ocazionala – consta in culegerea informatiilor la un anumit moment, cu ocazia
studierii unui anumit fenomen de marketing.
“Fundamentarea celor mai bune decizii de marketing presupune o selectare atenta si
riguroasa a tipului de cercetare care sa cocorde cu obiectivele urmarite de acea organizatie”
5. Raportul de cercetare
Raportul de cercetare reprezinta sinteza rezultatelor cercetarilor efectuate intr-un mod in
care poate fi prezentat publicului larg. Acesta este alcatuit din :raportul preliminar si
raportul final
Raportul preliminar
Acest raport este redactat inainte de cercetarea propriu – zisa sa inceapa si este
instrumentul de baza pe seama caruia cercetatorul isi realizeaza studiul de piata.
Raportul preliminar contine urmaoarele instrumente:
Titlul provizoriu al studiului;
Formularea concisa a problemei de rezolvat;
Obiectivele generale si specifice, conditiile impuse si limitele sale;
Planul orientativ al proiectului;
Metode si instrumente de cercetare;
Estimari asupra termenelor si personalului;
Estimarea costului bugetului necesar.
19
Intr-un raport preliminar mai pot exista si unele elemente care se introduc sau nu, acest lucru
depinzand de la caz la caz. Aceste elemente sunt:
Actiunile de intreprins;
Informatiile de colectat si tratat;
Sursele de investigat;
Scopurile in care este utilizata informatia;
Subiectii care trebuie anchetati;
Planul si logistica necesare cercetarii, schite etc.
Raportul final de cercetare
Raportul final de cercetare reprezinta modalitatea de incheiere a unei cercetari de piata
care poate firedactata, fie sub forma unui raport, fie sub forma unui buletin de cercetare.
“Raportul final de cercetare constituie un ansamblu de piese scrise si desenate, grafice,
fotografii, mostre, chestionare completate, casete si CD-uri inregistrate etc., care dau rezultatele
cercetarii” (Morden, A.R. – Elements of Marketing,3rd edition, DP Publications, London, 1993).
Pentru ca un raport de cercetare sa fie considerat ca fiind bun, acesta trebuie sa fie:
complet, concis, pertinent, clar si cat mai obiectiv cu putinta.
Pentru a fi complet un raport final de cercetare trebuie sa cuprinda toate datele relevante,
colectate si interpretate de-a lungul procesului de cercetare.
Pentru a fi concis un raport final de cercetare trebuie sa contina elemente relevante, sa
omita datele nesemnificative si sa evita exprimarile stufoase si pretentioase care ar putea pune in
dificultate evaluatorii acestui raport.
Pentru a fi pertinent un raport final de cercetare trebuie sa evite datele incerte sau eronate,
interpretarile gresite si rationamentele false.
Pentru a fi clar un raport final de cercetare trebuie sa fie redactat intr-un limbaj precis,
clar, expresiv, nu prea tehnic si fara exprimari confuze.
20
Pentru a fi obiectiv, un raport final de cercetare trebuie sa se refere strict la elemente de
cercetar pentru atingerea obiectivelor cercetarii.
Structura raportului final:
Preambulul;
Rezumatul;
Concluzii si recomandari;
Studiul propriu-zis;
Rezultatele;
Anexele;
1. Preambulul este alcatuit din:
Pagina de titlu
Motivatia sau expunerea motivelor;
Cuprinsul
Pagina de titlu cuprinde:
- Titlul studiului sau al raportului de cercetare;
- Numele companiei sau institutiei asupra careia s-a efectuat cercetarea;
- Numele autorilor, cercetatorilor, in cazul in care este un raport intern;
- Numele clientului, ordonatorului
- Data si locul elaborarii.
Motivatia expune problematica si obiectivelestudiului redactate pescurt. Sunt prezentate
motivele care au stat la baza realizarii studiului respectiv precum si motivele care au determinat
elegerea metodelor si instrumentelor de sercetare.
Cuprinsul contine lista principalelor capitole si subcapitole ale studiului cu referire la
pagina, nu trebuie sa cuprinda mai mult de o pagina.
2. Rezumatul
Rezumatul este un fel de mini – raport al raportului de cercetare. In aceasta sectiune a
raportului sunt sintetizate principalele descoperiri ale studiului intr-o maniera foarte clara.
21
Rezumatele nu trebuie sa depaseasca 3 – 4 pagini de text si 4 – 5 tabele grafice sau de
sinteza. Informatiile pe care le furnizeaza raportul trebuie sa se refere la:
Potentialul pietei si volumul vanzarilor probabile, fara detalii nesemnificative;
Ritmuri probabile de crestere/descrestere a potentialului pietei.
Principalele debusee ce pot fi atacate si ponderea lor in piata;
Caracteristicile distribuitorilor/consumatorilor/utilizatorilor si clientilor;
Descrierea principalilor concurenti si a pozitiilor ocupate de ei.
Principalele avantaje si riscuri fata de piata de referinta.
Chestionarul in cercetarea de piata
In mod obisnuit un chestionar reprezinta un singur element dintr-un intreg pachet de
colectare a datelor care poate sa mai cuprinda:
- proceduri de “teren” cum ar fi instructiuni de selectare, abordare si chestionare a
respondentilor.
- O recompensa, un dar sau o modalitate de plata oferita respondentilor;
- Accesorii pentru comunicare cum ar fi: mape, imagini, anunturi si produse.
1. Obiectivele chestionarului
Orice chestionar are 3 obiective specifice:
Trebuie sa transpuna informatia necesara intr-un set de intrebari clare pe
respondetul sa le inteleaga. Formularea unor intrebaripe care respondentii sa le
poata intelege si raspunda, asfel incat raspunsul gasit sa fie cel scontat este un
lucru dificil. Daca o intrebare este pusa in doua moduri aparent similare, pot
aduce informatii, din partea respondentului total diferite
Un chestionar trebuie sa starneasca interesul, sa motiveze si sa incurajeze
repondentul sa se implice in interviu, sa coopereze si sa completeze chestionarul.
In redactarea intrebarilor cercetatorul trebuie sa aiba grija ca aceste intrebari sa
22
minimizeze gradul de plictiseala, necompletare, incomprenhisibilitate si
nonraspunsurile intrebarilor.
In al treilea rand chestionarul trebuie sa minimizeze rata de raspunsuri eronate.
Raspunsurile eronate sunt erorile care apar atunci cand repondentii dau raspunsuri
neclare sau atunci cand raspunsurile date de acestia sunt neinregistrate sau
neanalizate.
Un chestionar poate fi de asemenea o importanta sursa de raspunsuri – eroare.
Minimizarea acestei erori este un obiectiv important in redactarea chestionarului.
2. Formularea intrebarilor chestionarului
In procesul de formulare a intrebarilor chestionarului, se porneste de la tipul de indivizi
ce urmeaza a fi anchetati si se redacteaza o lista provizorie de intrebari ce urmeaza a fi adresate.
Chestionarul trebuie pretat la tipul de repondent, la caracteristicile tipologige (cultura,
educatie) ale acestuia. In cazul in care intrebarile chestionarului vor necesita un effort intelectual
suplimentar din partea repondentilor vor aparea nenumarate neintelegeri si confuzii.
Regulile in alegerea cuvintelor si formularea intrebarilor sunt urmatoarele:
- Intrebarile trebuie sa fie explicite si precise;
- Intrebarile scurte sunt mai bune decat cele lungi. Intrebarile cu pana la 14 cuvinte
au eficienta cea mai ridicata.
- Intrebarile directe sunt mai eficiente decat intrebarile indirecte. Intrebarile directe
au scop imediat si evident. Intrebarile indirecte sunt ocolitoare. Aceste intrebarile
cer repondentului sa spuna ceva indirect legat de faptul investigat. In urma acestor
raspunsuri altcineva poate sa evalueze situatia.
- Trebuie evitate intrebarile prea tehnice. Astfel chestionarul va fi mai usor de
inteles si de completat.
- La intrebarile din chestionar, repondentul trebuie sa raspunda in baza faptelor nu
in baza supozitiilor.
- Trebuie evitate intrebarile care solicita excesiv memoria subiectului.
23
- O intrebare trebuie sa se refere la o singura problema si nu la doua sau mai multe
simultan.
- Intrebarile trebuie formulate astfel incat sa aduca raspunsuri ce pot fi inregistrate
usor si repede. Daca raspunsurile posibile se incadreaza in mai multe grupe
diferite, se foloseste o secventa de mai multe intrebari care expliciteaza problema.
- Trebuie evitate intrebarile inutile deoarece complica acest chestionar.
- O intrebare poate fi reformulata in mai multe moduri si testata pe aceeasi subiecti,
in scopul alegerii variantei celei mai bune. Aceeasi intrebare, pusa in mod diferit,
poate aduce raspunsuri diferite.
- Daca o intrebare reformulata in mai multe moduri aduce raspunsuri diferite, cu
semnificatie specifica, ea poate fi inscrisa in chestionar de mai multe ori in mai
multe formulari.
- Daca o intrebare este potrivita sau nu rezulta din procedeul de ancheta utilizat; in
interviul telefonic sau stradal se folosesc intrebari inchise, scurte si simple. Pentru
ancheta personala se pot folosi si intrebari deschise.
3. Validarea intrebarilor
Criteriile de validare a intrebarilor preliminare sunt urmatoarele:
- Inteligibilitatea (intelegerea)
- Capabilitatea (posibilitatea de a raspunde)
- Confidentialitatea (posibilitatea de a primi raspuns sincer)
1.Inteligibilitatea se refera la gradul de intelegere a intrebarilor, intelegere ce depinde de
gradul de cultura, educatie si preocuparile repondentilor. Dificultatile legate de intelegerea
intrebarilor se pot regasi in:
a) existenta unor cuvinte necunoscute din intrebari.
b) interpretarea diferita a intrebarilor de catre toti repondentii.
c) distorsionarea sensului intrebarii in mod intentionat de catre cercetatorul de marketing.
a) Necunoasterea sensului cuvintelor reprezinta una din principalele cazuri ale
neintelegerii unui chestionar; foarte multe chestionare primesc astfel de
24
raspunsuri “fortate” sau “ghicite” tocmai din acest motiv, al necunoasterii
sensului cuvantului.
b) Existenta polisemiei unor cuvinte face ca repondentii sa dea intelesuri diferite
acestor cuvinte sau sintagme. Cuvantul polisemic face intrebarea imprecisa.
Este necesara reformularea.
c) Distorsionarea intelesului intentionat de cercetator se produce atunci cand
repondentii, desi inteleg intrebarea, acestia o interpreteaza altfel decat a
intentionat cercetatorul.
2.Capabilitatea
Dupa ce repondentii inteleg intrebarea acestia trebuie sa poata raspunda la intrebare.
Acest criteriu, al capabilitatii se refera la aptitudinea intrebarilor de a primi raspunsuri
corecte si utile. Factorii care conditioneaza capabilitatea sunt:
Respondentii au fost sau nu martori la evenimentul studiat;
Pot sau nu sa-si aminteasca datele evenimentului;
Au sau nu o parere despre chestiunea in cauza.
In primul rand intrebarile din chestionar pot face referire la ceva ce i s-a intamplat
repondentului, daca acesta s-a confruntat cu problema pusa in discutie sau nu. In cazul in care
repondentul nu a trait o astfel de experienta el nu va raspunde la aceste intrebari. In cazul in care
intrebarile se refera la ceva ce i s-a intamplat repondentului acesta tot ar putea sa nu raspunda fie
ca nu a acordat destula atentie acestui fapt, fie ca au uitat unele detalii.
“Intensitatea reamintirii depinde de factori precum: distanta in timp, unicitatea si
importanta cumparaturii. Oferirea unor indicii este intotdeauna binevenita pentru ca ajuta
repondentii sa-si aminteasca unele detalii si astfel sa completeze cat mai corect chestionarul”
(Kotler/Armstrong, Principiile Marketingului, ed. Teora, Bucuresti, 2000)
25
3.Confidentialitatea si sinceritatea raspunsurilor
Al treilea pas in procesul de validare a intrebarilor il reprezinta confidentialitatea si
sinceritatea raspunsurilor. Dupa ce respondentul a inteles intrebarea si a reusit sa dea un raspuns
trebuie sa verificam daca acest raspuns a fost unul sincer sau nu.
Criteriul confidentialitatii priveste probabilitatea ca subiectii anchetati sa vrea sa
raspunda sinceri la intrebari mai discrete sau mai putin decente. Aici se incadreaza ce privesc
venitul, varsta, numele, salariul, produsele de igiena, reviste, etc.
Exista o serie de trucuri folosite in a “forta” sinceritatea repondentilor. Acestea sunt:
Tinuta profesionala – adoptarea unei tinute profesionale de catre operatori, poate
creste nivelul de sinceritate al raspunsurilor. In acest fel repondentul va crede ca
pe operator il intereseaza mai mult daca va raspunde la intrebare si nu raspunsul
dat.
Cutia sigilata – consta in amplasarea la locul anchetei a unei cutii prevazute cu o
fanta, precum urna de votare, in care repondentul va introduce chestionarul intr-
un plic sigilat. Aceasta modalitate de colectare a raspunsurilor va creste gradul de
incredere al repondentilor in confidentialitatea raspunsurilor sale.
Preambulul – consta in folosirea unui preambul cu scopul de a diminua stigmatul
social si de a oferi o “scuza” persoanelor intervievate.
Trucul “alte persoane” – repondentii sunt rugati sa spuna numele altor persoane si
experientele acestora nestiind ca este vorba, de fapt, despre o proiectie
psihologica a propriului comportament.
Trucul “toata lumea” – este modalitatea prin care comportamentul individual se
transfera intr-o gama larga de comportamente comune unui mare de persoane.
Tehnica “in nume strain” – in cazul in care o firma face un studiu de piata pentru
a vedea opinia oamneilor despre propriile produse, insa, in locul specificarii
produsului propriu este specificat un produs strain, tocmai pentru a verifica
sinceritatea raspunsurilor.
26
Tehnica Kinsey – repondentul este privit drept in ochi, cu o expresie hotarata si
intrebat, intr-un limbaj simplu, o intrebare foarte indrazneata, cu un aer de parca
toata lumea poate face orice nebunie.
Trucul maximizarii informatiei – sunt foarte diverse, un exemplu in acest sens
putand fi: declaratia, sub semnatura ca repondentul va da cele mai sincere
raspunsuri.
Trucul maximizarii motivatiei – consta in folosirea unor fraze introductive care sa
redea increderea repondentului.
4. Ordonarea si gruparea intrebarilor
In urma procesului de validare a intrebarilor vor rezulta intrebari corecte din punct de
vedere al intelegerii, capabilitatii si confidentialitatii. In aceasta etapa intrebarile valide, urmeaza
a fi grupate si aranjate, intr-o ordine nu neaparat logica, dar care place, incita la diaog, pare
interesanta si fara ambiguitati.
Efectele ordonarii
Un efect de ordonare apare atunci cand raspunsul la o intrebare oarecare este influentat de
raspunsul la intrebarea anterioara.
Succesiunea palnie a intrebarilor unui chestionar reprezinta unul din efectele de ordonare.
Acest procedeu consta in ordonarea intrebarilor pornind de la general si continuand cu intrebari
particulare, speciale.
Un alt efect al ordonarii il reprezinta procedeul palniei rasturnate. In acest caz ordinea
intrebarilor este cea de la particular la general, in care raspunsul la intrebarea generala este
influentat de raspunsurile la intrebarile particulare.
Ordinea intrebarilor este urmatoare: prima intrebare are in vedere evenimentul cel mai
recent produs si continua cu intrebari privind desfasurarea evenimentelor in ordinea lor
cronologica.
27
Al patrulea efect luat in considerare este acel al tranzitiei de la o tema la alta. Inainte de a
trece de la o tema la alta trebuie folosite intrebari ce au legatura cu tema precedenta pentru ca
aceasta trecere sa nu fie atat de brusca. Se pot folosi, de asemenea, fraze de tranzitie
Reguli de ordonare
Inainte ca prima intrebare sa fie adresata este necesar un protocol de deschidere a
comunicarii, o scurta introducere prin care repondentul este pus in tema si ii este
explicat scopul anchetei.
La inceputul chestionarului, se introduce prima intrebare filtru pentru a se stabili
daca repondentul este apt pentru a furniza informatiile dorite.
Tot la inceputul chestionarului se amplaseaza si o intrebare deschisa, simpla.
Aceasta are scopul de a conferi un sentiment de incredere si participare care ajuta
comunicarea.
Intrebarile ce trateaza aceeasi problema sunt tratate tematic, iar chestionarul e
structurat pe capitole.
Se insereaza, periodic, intrebari relaxante si stimulative pentru raspunsuri sincere;
se garanteaza anonimatul.
Intrebarile de identificare si clasificare sunt amplasate, de regula la sfarsitul
chestionarului.
La finalul chestionarului nu trebuie sa lipseasca multumirile adresate
repondentilor.
5. Formatul chestionarului
Regulile de redactare si prezentare a unui chestionar, sunt urmatoarele:
Formatul carticica – sunt preferate chestionarele in format mic (A5, A6).
Formatul este preferabil pentru ca impiedica pierderea foilor si permite rasfoirea
cu usurinta a paginilor. Este mai economicos si are un aspect mai profesional.
Identitatea chestionarului – un chestionar profesional are nume (titlu) este datat si
localizat si poarta insemnele se identidate ale firmei care efectueaza cercetarea de
piata.
28
Numerotarea si sublinierile – paginile chestionarului se numeroteaza, intrebarile
se numeroteaza atat la nivelul intregului chestionar cat si la nivelul fiecarui
capitol in parte.
Spatierea – se scriu numai pe una din fetele hartiei; se lasa spatii suficiente pentru
raspunsuri (la intrebarile deschise) si spatii suficiente intre intrebari.
Fonturile – se foloseste un font adecvat pentru a asigura o citire optima; cuvintele
importante se scriu cu litere mari, se subliniaza, se ingroasa.
Continuitatea – la sfarsitul paginii nu se rupe intrebarea sau raspunsul (in cazul
raspunsului cu variante multiple) pentru ca se creaza confuzie in randul
repondentilor, iar riscul ca acestia sa raspunda gresit este foarte mare.
Instructiuni speciale – exista instructiuni speciale atat pentru anchetatori cat si
pentru repondenti. In ceea ce priveste anchetatorul acesta trebuie sa cunoasca
scopul efectuarii acestei anchete si logica intrebarilor. Pentru a face fata
eventualelor intrebari el are scrise toate instructiunile. In cazul intrebarilor cu
raspunsuri multiple exista intructiuni atat pentru anchetator cat si pentru
repondent.
Redactarea – variantele de raspuns la intrebarile inchise sunt dispuse pe verticala,
unele sub altele. Chiar daca acest format ocupa mai mult spatiu, el face ca acest
chestionar sa para mai aerisit si astfel mai usor de citit, de inteles si de completat
de catre repondent.
Timpul – se inregistreaza, de regula, ora inceperii si incheierii administrarii unui
chestionar din ratiuni ce tin de planificare, analiza si remunerare.
6. Testarea chestionarului
Chestionarul este declarat valid abia dupa testarea sa. In aceasta faza se definitiveaza
solutiile de masurare, scalare, tabelare, prelucrare logica si statistica a raspunsurilor.
O prima metoda de testare a intrebarilor unui chestionar este aceea de a-l face cunoscut
unui numar cat mai mare de persoane apropiate (rude, prieteni, colegi de serviciu etc)
O alta metoda de testare, mai profesionala, este aceea a interviului cognitiv. Aceasta
metoda consta in recutarea periodica a unui grup de persoane care sa completeze chestionarul si
29
de a-l analiza “cu voce tare”. Cercetatorul de marketing va asculta si va analiza raspunsurile
repondentilor.
Prin efectuarea acestor interviuri cognitive este posibila identificarea si indepartarea unor
erori ce pot aparea in conceperea acestui chestionar.
Pretestarea , reprezinta o alta metoda de testare, si consta in stimularea unei situatii de
teren, pe un esantion pilot, de regula de 10 – 30 de persoane. Prin acest procedeu sunt identificate
si eliminate intrebarile inutile (ce primesc masuri invariabile)
Testarea da o idee aproximativa asupra duratei medii de timp necesare completarii sale de
catre diversele categorii de subiecti.
Procedurile de administrare, prelucrare si analiza a informatiilor sunt testate odata cu
chestionarul de ancheta, iar corecturile necesare se fac inainte de ancheta propriu – zisa.
Studiu de caz
Segmentarea pietei semipreparatelor de carne, produse al firmei Europrod, societate
constituenta a companiei Agricola International Bacau
1. Istoricul si evolutia companiei Agricola International si a firmei Europrod.
Societatea Agricola International Bacau a fost infiintata la 1 Septembrie 1992 si desfasoara o
activitate complexa intr-un lant de productie integrat care incepe cu producerea nutretilor
concentrate, reproductie, cresterea si ingrasarea animalelor si pasarilor, abatorizarea si
industrializarea carnii si incheie cu comercializarea pe piata interna si la export a carnii,
produselor din carne si oualor. La inceput firma a avut un capital de 1 milion USD, societate
majoritar privata, in care capitalul strain era de 51 %.
Societatea astfel constituita a preluat in locatie de gestiune cinci societati cu capital de stat:
Avicola SA, Suinprod SA, Carbac SA, Combbac SA si Aibac SA.
Din cauza insuficientei capitalului circulant, partenerul german s-a implicat in completarea
surselor, acordand credite furnizor pana la nivelul de 7 – 14 milioane USD pe an. Astfel, in
perioada anilor 1994 – 1995, comertul exterior al Agricola International a cunoscut o relansare
30
spectaculoasa, fapt care a determinat demararea unui amplu program de investitii finantat in
proportie de 65% din credite bancare si 35 % din prifitul integral reinvestit.
Ca urmare a cresterii fiscalitatii si a crizei de subproductie vegetala din anii 1999 – 2000
activitatea firmei s-a reorganizat in centre de profit conduse pe baza de buget si cash – flow,
monitorizate permanent. In trimestrul I al anului 2000 s-a finalizat procesul de fuziune al
Agricolei International cu Carbac SA si Europrod SA, Avicola si Suiprod SA impreuna cu
celelante firme componente al grupului Agricola International: Intertrade Union, Comcereal,
Conagra, Aicbac, Europrod (2003), Agriconstruct, Bac Print, Confex, Alimenta formeaza o
structura moderna in care Agricola International are rolul integratorului ce coordoneaza
activitatile grupului.
Agricola International se bucura de o larga recunoastere atat pe plan national cat si
international realizand 20% din productia de carne de pasare, 10% din productia de carne de porc
si 10% din productia de oua a unitatilor specializate din Romania la nivelul anului 2005.
Unitatile de procesare a carnii din Agricola au implementat in toti acesti14 ani normele
international de igiena si sanitar – veterinare, drept pentru care si-au mentinut agreajul de export
in Uniunea Europeana si Statele Unite ale Americii.
Societatea Agricola International produce zilnic 100 de tone de carne si produse din carne si
pese 300 000 oua. Aproape jumatate din aceste produse se comercializeaza prin reteaua zonala
de magazine si depozite din Bucuresti, Galati, Constanta, Timisoara si Cluj. In acelasi timp,
peste 12 % din productie se exporta in Germania, Franta, Elvetia si alte tari ale lume.
SC Europrod SA este firma componenta a companiei Agricola International, din anul 2003
si se bazeaza exclusiv pe producerea de semipreparate si preparate din carne de pasare tip fast –
food.
Fabrica, cu o capacitate de 500 kg/ora, detine o linie olandeza de formare, panadare si
pesmetare precum si un prajitor in ulei de ultima generatie, marca Stork, aparatura ce a fost
achizitionata tot din Olanda, aceasta din urma este dotata cu un sistem de filtrare a uleiului, in
conformitate cu ultimele cerinte ale Uniunii Europene, tratamentul termic la 80˚ C conferind un
plus de siguranta consumatorilor.
31
Lista produselor semipreparate din carne de pasare impreuna cu pretul unitar al acestor
produse valabila de la data de 15 martie 2009, produse asupra carora urmeaza sa efectueze
cercetarea este urmatoarea:
Produs Pret unitar
Hamburger de pasare 9,90lei/kg
Hamburgeri de pasare natur 9,50lei/kg
Nuggets de pui 9,00 lei/kg
Snitel de piept de pui pane 9,80 lei/kg
Cordon bleu 10,80 lei/kg
Pulpe pui superioare dezosate pane 10,50 lei/kg
Frigarui de pui 11,00 lei/kg
Pulpe pui superioare dezosate marinate 11,00 lei/kg
Pulpe pui inferioae cu os marinate 10,50 lei/kg
Snitel piept pui marinat 9,50 lei/kg
2. Problemele si obiectivele cercetarii:
Problema decizionala
Firma Europrod si-a propus, la inceputul anului 2004, lansarea unei game de produse
semipreparate din carne de pasare. Cu ajutorul acestui studiu firma doreste sa observe care este
structura pietei acestui tit de produs si sa gaseasca segmentul tinta pentru a sti care sunt
caracteristicile acestuia in vederea mentinerii dezvoltarii sale.
Problema de cercetare
Care este capacitatea pietei
Care sunt perceptiile consumatorilor cu privire la imaginea, pretul si utilitatea
produsului;
Cat ar fi dispus consumatorul sa plateasca pentru un astfel de produs;
Ce prefera consumatorul potential in cazul unui astfel de produs;
Care este profilul consumatorului
32
Obiectivele cercetarii
Sa identifice segmentul tinta;
Sa se determine marimea pietei potentiale;
Sa se determine preferintele consumatorilor in cazul acestor produse;
Sa se determine caracteristice geografice, demografice si de comportament ale pietei
tinta;
Sa se formeze o baza de date cu potentialii clienti.
3. Metoda de cercetare
Metoda de cercetare folosita este ancheta prin sondaj
Instrumentul folosit este chestionarul.
Ancheta prin sondaj a fost aleasa ca metoda de cercetare, intrucat a fost singura metoda de
selectare a esantionului stabilit pentru studiul care sa necesite resurse materiale si umane minime.
Ancheta porneste de la observarea statistica a esantionului planificat pentru o populatie si
ajunge, generalizand caracteristicile esantionului, la cunoasterea caracteristicilor intregii
colectivitati.
Populatie si esantion
Cercetarea s-a efectuat pe un esation extras din populatia orasului Bacau. Am respectat cote
stricte in ceea ce priveste varsta si sexul repondentilor.
Esantion planificat: 100 repondenti.
Criterii de segmentare
Din punct de vedere al caracteristicilor demografice avute in vedere pentru defalcarea pe
sexe a esantionului: conform datelor preliminarii ale recensamantului 2002 preluate de la
Institutului de Statistica Bacau populatia este impartita astfel:
Femei 51,21 %;
Barbati 48,79 % .
33
Esantionul este impartit pe patru intervale de varsta.
Pe intervalul de varsta 18-25 de ani am efectuat 25 chestionare impartite pe criteriul sex
astfel: 12 repondenti de sex feminin, 13 repondenti de sex masculin.
Pe intervalul de varsta 26-35 de ani am efectuat 25 de chestionare impartite pe criteriul sex:
12 repondenti de sex masculin si 13 repondenti de sex feminin.
Pe intervalul de varsta 36-45 de ani au fost relizate 25 de chestionare impartite astfel: 13
chestionare pe repondenti de sex masculini, respectiv 12 chestionare pe repondentii de sex
feminin.
Pe intervalul de varsta 46-60 de ani au fost realizate 25 de chestionare impartite astfel: 13
chestionare pe repondenti de sex feminin, respectiv 12 chestionare pe repondenti de sex masculin
Tot din punct de vedere al caracteristicilor demografice repondentii au mai fost introduse
variabile: educatie, venitul personal si venitul familiei, ocupatie, sex, stare civila si ultima scoala
absolvita.
Din punct de vedere al caracteristicilor geografice repondentii au fost impartiti in functie de
cartierul in care acestia locuiesc, au reiesit 8 cartiere.
Din punct de vedere al caracteristicilor comportamentale repondentii au fost impartiti in
functie de urmatoarele variabile: modul in care acestia apreciaza ambalajul, gustul, mirosul,
timpul de preparare si valoarea calorica a acestui produs; frecventa cu care repondentii consuma
produsul ; locul in care acestia il consuma; produsele caror firme producatoare de carne le
prefera; tipul de carne pe care acestia il prefera.
Esantionul obtinut a fost de 100 de repondenti.
4. Chestionarul
Chestionarul a fost realizat pe baza obiectivelor cercetarii si contine 20 de intrebari.
Predomina intrebarile inchise, deoarece acestea il pun pe subiect in situatia de a indica unul din
raspunsurile posibile propuse, raspunsurile sunt mai usor de dat, iar prelucrarea si interpretarea
datelor obtinute se simplifica. Chestionarul contine numai intrebari cu alegere unica.
34
Dintre intrebarile dihotomice:1, 4, 5.
In cadrul chestionarului, intrebarile 1 si 5 sunt intrebari filtru si intrebarile 11, 12, 13, 14, 15,
16, 17, 18, 19, 20 sunt de caracterizare.
Pentru formularea intrebarilor s-au ales cuvinte simple, usor de inteles, evitandu-se
intrebarile care sa sugereze sau sa implice anumite raspunsuri. Formularea intrebarilor s-a facut
intr-o maniera directa pentru a usura raspunsurile subiectilor si pentru a evita anumite interpretari
gresite.
Ordinea de aranjare a intrebarilor
Chestionarul are o anumita dinamica, o anumita ordine de dispunere a intrebarilor.
Ordinea de aranjare a intrebarilor in cadrul chestionarului este foarte importanta, deoarece ea
influenteaza decizia subiectilor de a participa la desfasurarea anchetei si de a raspunde la toate
intrebarile.
Chestionarul incepe cu intrebari simple, intrebari generale, urmeaza apoi intrebarile care
ating direct problematica cercetarii si care intercaleaza intrebarile mai dificile care cer un timp
mai mare de gandire cu intrebari mai usoare.
La sfarsitul chestionarului au fost plasate intrebari de caracterizare a subiectilor, care sa
permita descrierea acestora in raport cu o serie de criterii precum: varsta, nivelul de educatie,
ocupatia, venitul, sexul.
Formatul chestionarului este urmatorul:
Chestionarul
Buna ziua! Numele meu este Benedic Roxana, realizez un studiu de piata cu privire la
consumul de semipreparate din carne de pasare si am dori sa includem si parerea dvs. in acest
studiu:
1. Sunteti consumator de carne?
Da ڤ
35
Nu ڤ
2. Care este felul de carne pe care il preferati?
Pasare ڤ
Porc ڤ
Vita ڤ
Peste ڤ
Altceva ڤ
3. Produsele carei firme producatoare de carne preferati?
Agricola International ڤ
Kosarom ڤ
Avicola Focsani ڤ
Scandia Sibiu ڤ
Campofrio ڤ
Altele ڤ
4. Ati consumat produse ale firmei Agricola International?
Da ڤ
Nu ڤ
5. Ati consumat produse semipreparate din carne de pasare?
Da ڤ
Nu ڤ
6. Unde preferati sa consumati astfel de produse?
36
Acasa ڤ
In aer liber ڤ
In drum spre serviciu ڤ
In pauzele de la serviciu ڤ
………………In alt loc ڤ
7. Cat de des consumati produse semipreparate?
In fiecare zi ڤ
O data pe saptamana ڤ
O data pe luna ڤ
Cu ocazia anumitor evenimente ڤ
Niciodata ڤ
8. Acordati o nota de la 1 la 5 umatoarelor atribute ale semipreparatelor din carne de pasare
(1- apreciez foarte mult, 5- apreciez foarte putin)
Ambalajul ڤ
Gustul ڤ
Mirosul ڤ
Usurinta in preparare ڤ
Valoarea calorica ڤ
9. Care este pretul maxim pe care l-ati plati pentru achizitionarea acestor produse?
………………………………………
10. Pretul acestor produse variaza in jurul sumei de 10 lei noi,100 000 lei vechi. Cum
apreciati acest pret?
Mic ڤ
37
Relativ mic ڤ
Acceptabil ڤ
Mare ڤ
Foarte mare ڤ
11. Care este profesia dumneavoastra?
Lucrez cu norma intreaga ڤ
Lucrez cu norma partiala ڤ
Casnica/In cocediu maternal ڤ
Elev ڤ
Student ڤ
Somer ڤ
12. Care este venitul dumneavoastra lunar?
000 000 1 > ڤ lei
001 000 1 ڤ lei – 3 000 000 lei
001 000 3 ڤ lei – 5 000 000 lei
001 000 5 ڤ lei – 7 000 000 lei
001 000 7 ڤ lei <
13. Care este venitul lunar al familiei dumneavoastra?
………………………………………. Lei
14. Cati membrii are familia dumneavoastra?
……………………………………….. Lei
38
15. Care este ultima scoala absolvita?
Scoala generala ڤ
Scoala profesionala ڤ
Liceu ڤ
Colegiul/Studii universitare ڤ
Date personale
16. Care este starea dvs. civila?
Necasatorit (a) / Divortat (a) ڤ
Casatorit (a) / Uniune consensuala ڤ
17. Sex
Masculin ڤ
Feminin ڤ
18. Numele dumneavoastra
………………………………
19. Varsta dumneavoastra
………………………………
20. Domiciliu stabil:
……………………………….
Va multumesc! O zi buna!
Cele 100 de persoane au fost anchetate in fata magazinelor Agricola International din Bacau astfel:
25 de repondenti au fost anchetati in fata magazinului de pa strada Mioritei, 25 – in fata magazinului de
pe strada Mihai Viteazul, 15 – in fata magazinului din fata magazinului de pe B-dul Nicolae Balcescu, 15 –
in fata magazinului de pe strada Aprodu Purice.
39
Bibliografie
1. Blythe J – Comportamentul consumatorului, ed. Teora, Bucuresti, 1999
2. Catoiu I., Teodorescu N. – Comportamentul consumatorului. Teorie si Practica, ed. Economica,
Bucuresti, 1999.
3. Florescu, Anghel / Zaharia, R. – Marketing, Probleme, cazuri, teste. Ed. Expert, Bucuresti, 1994.
4. Hess, E.H. – Atitude and pupil size, Scientific American, New York, 1980.
5. Jefkins, Frank – Cum sa stapanesti reclama la perfectie, ed. Rentrop & Stranton, Bucuresti, 2000
6. Kotler Philip - Despre Marketing, ed. Curier Marketing, Bucuresti, 2003
7. Kotler Philip – Managementul Marketingului, ed. Teora, Bucuresti 2003
8. Levinson, Jay Conard – Gueilla Marketing, ed. Stiintifica si Tehnica, Bucuresti 1991
9. Moldoveanu, Maria / Miron, Dorina – Psihologia reclamei, ed. Libra, Bucuresti 1995
10. Morden, A.R. – Element of Marketing,3rd Edition, DP Publicaions, London, 1993
11. Ogiluy, David – Commonsens Direct Marketing, ed. Kogan pade, Londra, 1994
Schmitt, Bernd / Simonson, A. – Estetica in marketing, ed. Teora, Bucuresti 2002
40