ROLUL INDICATORILOR BIOLOGICI AI

ECOSISTEMELOR ACVATICE

PRODUCTIA SECUNDARA A

ECOSISTEMELOR ACVATICE

PROIECT

Hustiu Madalina Elena

Introducere Apa are o importanţă deosebită pentru existenţa vieţii.

Calitatea apei este o coordonată importantă care depinde de

domeniul în care este utilizată apa respectivă.

Protecţia apelor de suprafaţă, subterane şi a ecosistemelor

acvatice au ca obiectiv menţinerea şi ameliorarea calităţii

productivităţii naturale a acestora si evitarea unor

efecte negative asupra mediului,

sănătăţii umane si a bunurilor

materiale.

Clasificarea poluantilor apei Protecţia calităţii apelor naturale presupune respectarea valorilor

limită admise pentru indicatorii de calitate a apei şi pentru cantităţile

de impurificatori admise de a fi evacuate,conform normativelor.

După natura lor , poluantii pot fi:

-poluanti chimici:mercur,plumbul, zincul,cadmiul,hidrocarburi ;

-poluanti fizici:depuneri si

deşeuri radioactive,ape termale

ape folosite în uzine:

-poluanti biologici:

microorganisme patogene,

substanţe organice fermentabile.

Caracteristici biologice ale apelor Totalitatea organismelor din apă constituie planctonul, iar cele de pe

patul râului formeaza bentosul .

Sistemul saprobiilor cuprinde specii de organisme caracteristice apelor

impurificate cu substanţe organice.

Speciile de animale şi vegetale din sistemul saprobiilor sunt grupate

patru categorii:

-Specii polisaprobe - in ape cu impurificare organică puternică

( prezenti in număr mic);

-Specii α-mezosaprobii - in ape cu impurificare organică mai mică ;

-Specii β-mezosaprobii-caracteristice apelor cu impurificare organică mai

mică(în număr mai mare decât cel din categoria α-mezosaprobii);

-Specii oligosaprobii, caracteristice apelor curate, neimpurificate.

Indicatori biologici(bioindicatori)

Indicatorii biologici (bioindicatori) reprezintă un organism

sau o comunitate de organisme care reacţionează prin modificări

(indicatori de efecte sau de reacţie) la prezenţa unei substanţe

toxice sau care concentrează acea substanţă toxică (indicatori de

acumulare).

Indicatorii poluării sunt de doua tipuri:

a).specii sensibile indica prezența unui poluant prin apariția unor

leziuni sau malformații:

b).specii acumulatoare ,care concentrează poluantul în corpul lor.

Sistemul de indicatori biologici ai râurilor se realizeaza prin

doua metode (analize):

-Analiza hidrologica-presupune inventarierea microscopică a fito şi

zooplanctonului,organisme din masa apei,analiza organismelor

bentonice (situate pe fundul apei) şi a perifitonului(organisme fixate

pe diferite suporturi),din probele de apă prelevate .

-Analiza bacteriologica- apa destinată utilizării omului trebuie să fie

cât mai puţin contaminată cu bacterii si viruşi patogeni.

În cadrul indicatorilor biologici din ecosistemelor acvatice se folosesc

mai multe surse și anume:apa de rau, apa de lac si apa subterana. 

Analiza indicatorilor biologici Detectarea poluatorilor şi a gradului de încărcare al apelor uzate se

face de către personal calificat în acest sens,prin microscopie pentru

microorganisme şi analize fizico-chimice pentru substanţe. Analiza indicatorilor biologici ai apelor uzatepresupune mai multe etape si anume:

1. Recoltarea probelor de apă

Probele trebuie să fie reprezentative,

sa nu contina modificări în compoziţia

şi calitatea apei datorită unei tehnici

defectuoase sau a unor condiţii

incorecte de pregătire a materialului.

Recoltarea probelor pentru laborator se face în flacoane de sticlă sau

polietilenă cu dop rodat ori închise ermetic;se foloseste de

asemenea si aparatura speciala pentru recoltarea probelor.

2. Conservarea probelor este necesară pentru ca au o valoare limitată ca

timp (maxim 4 h).Probele trebuie să fie însoţite de o fişă de recoltare care

cuprinde:.numele şi prenumele persoanei ce a făcut recoltarea;localitatea şi

denumirea sursei de apă;folosinţa apei;data, locul şi ora când s-a făcut

recoltarea;scopul analizei.

3. Analiza apei se execută după un plan bine stabilit, ţinând cont de

proprietăţile apei şi de sensibilitatea componentele ei. Astfel se realizeaza:

-determinări imediate-gust,miros,temperatură,

pH, gaze dizolvate;

-determinări la 4 h-turbiditate,suspensii,

reziduu fix,fosfaţi,fier,azot,etc;

-determinări de până la 24 h–Ca, Mg,fluor,

alcalinitate,aciditate,densitate. Trusa de determinare ph

4. Interpretarea rezultatelor - indicatorii biologici ofera informatii

asupra prezentei agentilor poluanti prin evaluarea gradului de perturbare a

biocenozelor existente în ecosistemul acvatic datorita prezentei unor specii si

poluanti specifici.Pentru descoperirea substantelor toxice antropogene se

utilizeaza indicatori cu sensibilitate mare si indicatori de acumulare,mai putin

sensibili.

Masuri pentru epurarea apelor uzateEpurarea apelor uzate cuprinde două grupe de operaţii succesive:

- reţinerea şi sau transformarea formelor nocive, în paşnice;

- prelucrarea substanţelor rezultate sub formă de nămoluri,emulsii,

spume.

Epurarea biologică este un proces tehnologic prin care impurităţile

organice din apele uzate sunt transformate de microorganisme în produşi

de degradare inofensivi (H2O,CO2) şi masă celulară nouă.

Apele uzate sau reziduale prezintă o serie de indicatori caracteristici:

a). indicatori organoleptici ;

b).indicatori fizici;

c) indicatori chimici.

Concluzii

Compoziţia calitativa şi cantitativă a comunitaţilor din mediul

acvatic sunt utilizate in studii referitoare la efectele impactului

antropic asupra ecosistemelor acvatice lentice şi lotice.

Modul de manifestare la acţiunea poluantului este diferită în

funcţie de tipul poluantului,intensitatea şi durata lui de acţiune,

precum şi prezenţa unor fenomene de sinergism sau

potenţializare.

Aprecierea calității apei prin stabilirea diagnosticului de

potabilitate se realizează în funcție de indicatorii bacteriologici.

Bibliografie

ACATRINEI GH.,“Poluarea şi protecţia mediului

ambiant”,Universitatea“Al.I.Cuza “ Iaşi, 1994

2.COPCARU I., “Surse, procedee şi produse de poluare”,

Ed.Junimea, Iaşi, 1995

3.FURON R., “Problemele apei în lume”, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti,

1976

4. IANCULESCU O, ,, Epurarea apelor uzate”, Matrix Rom,

Bucureşti .2001

5. WWW. Google.ro

6. Pricope F. ,, Productia secundara a ecosistemelor acvatice’’, suport

de curs, Bacau, 2012