UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI

MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

SPECIALIZAREA: I.E.A.

BURSEBURSE

-- INDICI DE EVALUARE AINDICI DE EVALUARE A

ACTIUNILOR -ACTIUNILOR -

ÎNDRUMĂTOR:

Prof. Dr. Aurel CHIRAN

STUDENT : Sofia Lucian

GRUPA : 451

1

~2013~

CUPRINS:

I. Introducere.......................................................... 2

II. Emisiunea si evaluarea actiunilor ........................ 13

III. Evaluarea fundamentala a actiunilor ................. 18

IV. Indicatori de evaluare a actiunilor ...................... 22

Bibliografie

2

I. Introducere

Investitia in actiuni listate la bursa este o activitate complexa. Iar o activitate

complexa necesita efort pentru a produce rezultate pozitive. Desigur, mecanismul

investitiei in sine nu este complicat: deschiderea unui cont de investitii si lansarea unor

ordine de cumparare de actiuni sunt proceduri destul de simple. Oricine poate invata

mecanismele bursei dupa cateva luni de antrenament.

Insa o persoana care invata si cunoaste mecanismele bursei nu devine automat un

investitor de succes, la fel cum la sah, o persoana care stie regulile jocului nu devine

automat un jucator bun. Este nevoie de pricepere, antrenament, cunostinte teoretice,

experienta si putin fler. De altfel, cu cat un instrument financiar este mai complex, cu atat

aceste elemente devin mai importante.

Un depozit bancar, spre exemplu, unul din cele mai simple si mai puternic

standardizate

produse financiare, este destul de usor de analizat: evaluam dobanda oferita, o raportam

la alte dobanzi din piata si la o serie de indicatori precum rata inflatiei, evaluam rapid

riscul de faliment al bancii si am plasat banii.

` Daca ne dorim castiguri ceva mai mari, atunci apelam la obligatiuni. Deja

lucrurile devin putin mai complexe: mai multi parametri de urmarit, formule mai

complexe de calcul al dobanzii, riscuri mai multe, eventuale clauze de rascumparare

anticipata sau de convertibilitate, lichiditate si asa mai departe. Alegerea unei emisiuni de

obligatiuni pentru plasarea banilor nu mai este asa de simpla, dar nici nu ne solicita in

mod deosebit.

Daca trecem granita instrumentelor cu venit fix si ne uitam la fonduri, analiza

devine si mai complexa: exista multe tipuri de fonduri, cu obiective, strategii si

caracteristici foarte diferite. In analiza unui fond intervin studiul structurii activelor, al

3

comisioanelor, al calitatii societatii de administrare si a celei de depozitare, al

performantelor si a modului de calcul al acestora si al altor elemente similare. Alegerea

unui fond la intamplare poate avea consecinte nefavorabile.

In fine, daca dorim sa castigam si mai mult, atunci investim in actiuni. Desi poate

nu ar parea la prima vedere, experienta ultimilor ani a aratat ca de regula banii la bursa nu

se fac foarte usor. Ai ghicit, este nevoie de analiza actiunilor.

4

II.EMISIUNEA SI EVALUAREA ACTIUNILOR

Definitie: Actiunea este o valoare mobiliara primara ce confera posesorului ei

calitatatea de coproprietar, dreptul de fructificare prin dividend si dreptul la adoptarea

deciziei in cadrul emitentului in conformitate cu numarul actiunilor detinute.

Orice investitor in actiuni urmareste atat fructificarea investitiei, cat si dispersia

riscului. Fructificarea se realizeaza in mod direct prin dividend, precum si indirect, prin

posibilitatea revanzarii pe piata a actiunilor detinute la un curs mai bun decat pretul platit

la cumparare.

Riscul este legat atat de pozitia pe piata a emitentului, cat si de conjuncture pietei.

Aceste doua coordonate influenteaza volumul si caracteriaticile de pret ale tranzactiilor

cu actiuni.

Principalele criterii de grupare a actiunilor sunt:

Din punctul de vedere al emitentului se deosebesc:

actiuni autorizate

actiuni emise

actiuni neemise

actiuni de trezorerie

actiuni pe piata.

Din punct de vedere al drepturilor conferite actionarilor:

actiuni ordinare (comune) care confera toate drepturile: posesie, coproprietate,

decizie, fructificare;

actiuni preferentiale care asigura o fructificare minima prin intermediul unui

dividend fix distribuibil cu prioritate fata de dividendul ordinar, dar care nu confera drept

la vot. Actiunile preferentiale pot fi cumulative sau nu, participative sau nu.

5

1) VALOAREA UNEI ACTIUNI

Principalele elemente ce caracterizeaza valoarea unei actiuni sunt:

Valoarea nominala, care este o valoare conventionala;

Pretul de emisiune, la care se vand pentru prima data de catre emitent actiunile

nou emise si care este cel putin egal cu valoarea nominala;

Valoarea intrinseca, determinata ca raport intre capitalul propriu si numarul

actiunilor emise. Acest indicator reflecta in orice moment dreptul actionarilor la activele

emitentului.

Cursul actiunilor, respectiv pretul de piata la un moment dat. Nivelul cursului este

influentat de situatia financiara a emitentului si de interesul publicului investitor pentru a

achizitiona si a pastra in portofoliu respectiva actiune.

Emisiunea de actiuni se realizeaza la momentul constituirii capitalului social,

precum si in timpul functionarii respectivei societati comerciale, ori de cate ori se decide

majorarea capitalului social.

2) EFECTELE EMISIUNII DE ACTIUNI

Efectele emisiunii sunt diferite in cele doua situatii enuntate. Astfel, la momentul

constituirii capitalului social, emitentul isi procura resurse pe termen lung prin vanzarea

de actiuni, iar investitorii intra in posesia drepturilor conferite de detinerea acestora.

In cazul emisiunii efectuate in scopul majorarii capitalului social, investitorii

existenti pot fi dezavantajati daca nu li se asigura dreptul de a participa la noua emisiune.

Orice emisiune de noi actiuni poate sa genereze efecte nefavorabile asupra actionarilor

existenti, adica sa conduca la diminuarea drepturilor acestora cu privire la capital, profit

si la luarea deciziei.

Indicatorii care masoara efectele de dilutie sunt: valoarea intrinseca, profitul net al

exercitiului si modificarea ponderii detinerilor de actiuni.

- Dilutia capitalului este pusa in evidenta prin diferenta dintre valoarea intrinseca dupa

majorarea capitalului social si valoarea intrinseca inainte de majorare.

- Dilutia profitului se masoara ca diferenta intre profitul net al exercitiului dupa si

inainte de majorarea capitalului social.

6

- Dilutia dreptului de vot exprima reducere ponderii actiunilor detinute dupa majorarea

de capital social in totalul actiunilor existente in circulatie.

Pentru a preintampina situatiile in care sunt dezavantajati actionarii existenti,

emitentul calculeaza si acorda dreptul de preferinta, potrivit caruia actionarii existenti pot

sa subscrie cu prioritate la noua emisiune pentru a-si pastra nemodificata detinerea in

capitalul social al emitentului. Marimea dreptului de preferita se determina teoretic ca

diferenta intre valoarea actiunilor vechi (inainte de majorare) si pretul tuturor actiunilor

vechi si nou emise.

DP = C – (NC + np)/( N+n) = (C – p)n/(N+n),

N = numarul actiunilor vechi, n = numarul actiunilor nou emise, C = cursul actiunilor

vechi, p = pretul de emisiune al noilor actiuni.

Dreptul de preferinta este un produs bursier, deci o valoare mobiliara atasata

actiunilor, a carei durata de viata este limitata la un numar de zile stabilit de adunarea

generala a actionarilor, timp in care dreptul de preferinta coteaza la bursa putand fi

tranzactionat. Pretul dreptului de preferinta este dat de raportul dintre cererea si oferta

inregistrate in fiecare moment al zilei de tranzactionare.

3) EVALUAREA FUNDAMENTALA A ACTIUNILOR

Evaluarea fundamentala sau financiara a actiunilor se bazeaza pe un set de indicatori

care dau o imagine asupra valorii actiunii in functie de rezultatele financiare ale societatii

emitente.

Profitul pe actiune = Profitul net al exercitiului/numarul actiunilor emise;

Dividendul pe actiune = Profitul net de repartizat/numarul actiunilor emise;

Rata de distribuire a dividendului = ( Dividend pe actiune/profit pe actiune)*100;

7

Randamentul curent al actiunii = (Dividend pe actiune /curs)*100;

Randamentul total = [(Dividend pe actiune + C1 – Co)/Co]*100;

Valorile de rentabilitate: valoarea financiara (Dividend/rata medie dobanzii de

piata) si valoarea de randament (Profit net pe actiune/rata medie a dobanzii de piata);

Multipli de prêt;

Indicatorul PER (price to earning ratio), calculat ca raport intre cursul mediu al

zilei de tranzactionare si profitul net pe actiune;

Indicatorul PBV (price per book-value), determinat ca raport intre cursul mediu al

zilei de tranzactionare si valoarea capitalurilor proprii (active – datorii);

Indicatorul PS (price to sales), calculat ca raport intre cursul mediu al zilei de

tranzactionare si cifra de afaceri pe actiune;

Indicatorul PCF (price to cash-flow), ca raport intre cursul mediu al zilei de

tranzactionare si cash-flow-ul pe actiune (profit net + depreciere + amortizare). Cash

flow-ul pe actiune este mai stabil si puternic corelat cu evolutia cursului bursier.

Dividendele asteptate in viitor, calculate prin actualizarea fluxurilor de trezorerie

reprezentand fructificarea viitoare prin dividend a plasamentului.

Randamentul in dividend al actiunii (dividendul in anul l/curs);

Rentabilitatea pretinsa de actionari. Daca se considera o dezvoltare regulata a

societatii emitente, astfel incat dividendele cresc de la un an la altul cu o rata medie “g”,

actionarii pot pretinde o fructificare egala cu g+Dl/C, in care Dl este dividendul in anul l,

iar C este cursul actiunii. Presupunand o politica de dividende regulate, cresterea

dividendelor va fi egala, pe termen mediu cu cea a profitului pe actiune.

8

Evaluarea acţiunilor

Acţiunile sunt valori mobiliare emise de către o companie fie pentru constituirea,

fie pentru majorarea capitalului social al acesteia. Acţiunile sunt considerate titluri de

proprietate şi în acelaşi timp sunt titluri negociabile la bursă care atestă participarea

deţinătorului la capitalul social al unei societăţi. Sunt titluri cu caracter asociativ, în

numerar sau de aport, indivizibile, de valoare egală din capitalul social al societăţii

emitente.

In raport cu preţul de tranzacţionare al unei acţiuni oarecare, fiecare investitor este

motivat să determine valoarea intrinsecă a acţiunii, să o compare cu preţul de piaţă şi să

decidă asupra cumpărării, păstrării sau vânzării respectivei acţiuni.

Principiul de la care se porneşte în evaluarea activelor financiare şi deci a

acţiunilor este acela conform căruia valoarea lor prezentă este egală cu valoarea

actualizată a cash-flow-urilor viitoare pe care le generează. Diferenţele care pot apărea

între diversele modele bazate pe acest principiu au la bază natura cash flow-rilor şi setul

de ipoteze cu privire la evoluţia viitoare a mărimii cash-flow-urilor.

Modelul de discontare a dividendelor (Dividend Discount Model)

Acest model presupune determinarea valorii prezente (intrinseci) a

unei acţiuni prin actualizarea dividendelor viitoare (Dt) cu rata de

actualizare (k) care reprezintă rata de rentabilitate cerută de către

investitori pentru cumpărarea şi deţinerea unei acţiuni (principiul

perpetuitatii) si care include o primă de risc faţă de rata activului fără

risc de pe piaţa financiară.

9

unde:

V – valoarea prezentă (intrinsecă) a acţiunii

Dt – dividendul pe acţiune la momentul t

k – rata de discontare (actualizare)

Modelul DDM aşa cum este el reprezentat de relaţia anterioară

nu ne poate fi de prea mare folos, întrucât nu cunoaştem valoarea

dividendelor viitoare. Din acest motiv se impun o serie de alte ipoteze

referitoare la dinamica dividendelor. De obicei, se consideră că

dividendele cresc de la un an la altul cu o rată g, pe care, pentru

început, o vom presupune constantă. Dacă observăm că firma a

acordat în ultimii ani un dividend constant şi anticipăm că va rămâne la

această valoare şi pe viitor, atunci putem impune ipoteza unei rate de

creştere a dividendului egală cu zero.

Ipoteza 1: Dividendul creşte cu o rată constantă (g) -

Modelul Gordon

Atunci când presupunem că dividendele cresc de la un an la altul cu o

rată constantă g (care reprezintă în acelaşi timp şi rata de creştere a

profitului companiei), modelul DDM poate fi scris astfel:

Dt+1=Dt(1+g)

(1)

10

Pentru ca relaţia anterioară să aibă sens economic, adică pentru ca

preţul să fie finit, trebuie să se respecte următoarea condiţie: k>g.

Ţinând cont de această condiţie, termenul → 0 atunci când n→∞, iar

relaţia (1) devine:

sau

Astfel, potrivit modelului lui Gordon, valoarea unei acţiuni depinde semnificativ de

diferenţa dintre rata de rentabilitate aşteptată a acţiunii şi rata constantă anticipată de

creştere a dividendelor. Orice factor care determină o reducere a diferenţei, va determina

o creştere a valorii calculate a acţiunii, în timp ce orice creştere a acestei diferenţe va

cauza o reducere a valorii calculate a acţiunii.

Plecând de la relaţia anterioară, rezultă că rentabilitatea aşteptată de acţionari poate fi

calculată astfel:

k= g + unde exprimă randamentul dividendului acţiunii.

Rata de creştere a dividendului (g) este dificil de estimat, fiind influenţată de

potenţialul de creştere al companiei, exprimat prin evoluţia rezultatelor financiare şi a

cifrei de afaceri, dar şi de politica de dividend promovată de companie. În cazul unei

politici de dividende regulate, creşterea dividendelor va fi egală pe termen mediu cu cea a

profitului pe acţiune, evaluare care conduce la rezultate mai apropiate de realitate decât

simpla luare în considerare a evoluţiei dividendelor din anii precedenţi. În practică însă,

se constată utilizarea ca mărime a lui g, rata realizată în ultimii ani, corectată uneori de

eventualele influenţe anormale (creşterea foarte puternică într-o anumită perioadă sau rata

negativă de creştere ca urmare a reducerii profitului distribuit pe fondul manifestării unor

dificultăţi temporare).

În continuare vom discuta modul de determinare al parametrului g .

Estimarea ratei de creştere a dividendelor

11

Rata de creştere a dividendelor poate fi aproximată prin rata de

creştere estimată pentru firmă şi se poate determina astfel:

g = ROEx(1-d) (2)

unde:

ROE – rentabilitatea financiară („return-on-equity”);

d – rata de distribuire a dividendelor; deci (1-d) este rata de reinvestire

a profitului.

Pentru a înţelege intuiţia relaţiei, reamintim că rentabilitatea financiară

se calculează ca raport între profitul net (PN) şi capitalul propriu (CP),

iar rata de distribuire a dividendelor se determină ca raport între

dividend pe acţiune (D) şi profit net pe acţiune (E). Deci, dacă ROE ar fi

15% am putea spune că fiecare 100 de lei investită de acţionar în

capitalul firmei va genera în plus 15 lei. Dacă firma reinvesteşte tot

profitul net (adică d = 0), înseamnă că cei 15 lei (generaţi de fiecare

100 lei din CP) sunt reinvestiţi în firmă, ceea ce face ca firma să

crească cu 15 %; deci g = ROE (dacă d = 0). În cazul în care firma

acordă dividende cu o rată de 40% (adică reinvesteşte 60% din profitul

net), doar 9 lei din cei 15 sunt reinvestiţi în firmă, adică rata de

creştere a firmei este de 9%.

Printr-un artificiu de calcul, ROE se poate scrie astfel:

ROE = (3)

unde:

A – activul bilanţier;

ROA - rentabilitatea economică („return-on assets”);

Gi– gradul de îndatorare (Gi ).

Din (2) şi (3) observăm că formula propusă pentru determinarea ratei de creştere a

dividendului (a firmei) ţine cont de o serie de indicatori foarte importanţi pentru o firmă:

rentabilitatea economică, rentabilitatea financiară, gradul de îndatorare şi politica de

dividend.

12

Ipoteza 2: Dividendul este constant - Modelul de creştere zero

O variantă a modelului Gordon este modelul de creştere zero, utilizat pentru acţiunile

care remunerează investitorii prin dividende constante (D1=D2=…=Dn). În acest caz, rata

de creştere a dividendelor este nulă (g=0), şi prin urmare, evaluarea acţiunii se realizează

prin formula simplificată:

De altfel, acesta este şi modelul de evaluare a acţiunilor preferenţiale cu dividend fix şi

prioritar.

Modelul multifazic

Modelul multifazic este utilizat pentru evaluarea acţiunilor companiilor de creştere, adică

a acelor firme care beneficiază de anumite oportunităţi, dar care au şi abilitatea necesară

de a obţine rate de rentabilitate superioare ratelor aşteptate de rentabilitate. Tiparul de

creştere a profiturilor acestor companii este diferit de cel precizat în ipotezele modelului

Gordon, deoarece ele trec prin perioade finite în care ratele de creştere sunt diferite.

Denumirea de model mutifazic se datorează faptului că modelul pleacă de la ipoteza că

firmele trec prin mai multe faze

Exemplificăm modelul multifazic pentru 2 faze:

Faza 1 (din momentul 0 în momentul n)- valoarea actualizată a dividendelor este

Faza 2 (începând cu momentul n)- valoarea actualizată a

dividendelor se calculează cu ajutorul modelului Gordon

13

În concluzie, evaluarea acţiunii se realizează în modelul multifazic prin relaţia:

V=      +  

III.Evaluarea fundamentala a actiunilor

Evaluarea fundamentala a actiunilor

Analiza fundamentala are ca scop in principal previzionarea miscarii

cursurilor bursiere pe termen mediu si lung si consta in evaluarea situatiei

financiare a emitentilor, analiza pe ramuri industriale si a mediului economic

in ansamblu.

Evaluarea fundamentala a actiunilor se realizeaza pe baza unor

indicatori financiari dintre care cei mai utilizati sunt prezentati in cele ce

urmeaza:

Indicatori ai pretului de piata

Randamentul unei actiuni in intervalul de timp de la t0 la t1 este dat de

urmatoarea formula:

unde:

R – randamentul unei actiuni,

C1 , C0 – cursurile bursiere la momentul t1 si t0,

14

D- dividendul repartizat actionarilor

Randamentul actiunii se exprima, asadar, in functie de variatia cursului bursier

si de valoarea dividendului net.

Profitul pe actiune (EPS – Earning per Share) reprezinta raportul dintre

profitul net si numarul de actiuni, exprimand capacitatea emitentului de a

obtine profit. Formula de calcul:

unde

EPS – profitul pe actiune,

P – profitul net,

N – numar de actiuni emise.

Rata de distribuire a dividendului reprezinta partea din profitul exercitiului

financiar care a fost distribuita actionarilor. Formula de calcul:

unde:

d – rata de distribuire a dividendului,

Dn – dividende nete,

P – profit net.

15

Marimea ratei de distribuire a dividendelor depinde de politica privind

distribuirea profitului si anume:

- daca rata de distribuire a dividendului tinde spre zero, rezulta preocuparea

emitentului pentru asigurarea autofinantarii prin reinvestirea profitului in

scopul maririi capacitatii de productie fara a face apel la imprumuturi bancare;

- daca rata de distribuire a dividendului tinde catre 100%, societatea emitenta

este preocupata sa mentina interesul actionarilor si preferand finantarea prin

intermediul institutiilor bancare;

- daca rata de distribuire a dividendului este mai mare decat 100%, societatea

emitenta apeleaza la rezervele acumulate anterior, in vederea distribuirii lor ca

dividende. Acest caz se intalneste atunci cand rezultatele anului financiar

incheiat au fost sub asteptari, insa se anticipeaza o ameliorare a acestora in

termen scurt.

Dividendul pe actiune poate fi calculat atat ca dividend brut repartizat, cat

si ca dividend net. Formula de calcul:

unde

Dpa – dividend pe actiune,

Pnr – profit net de repartizat actionarilor,

N – numarul de actiuni emise

Dividendul pe actiune reprezinta, pentru posesorul actiunii, venitul obtinut.

16

Raportul valoare de piata/valoare contabila (Market to Book Ratio) este o rata

de evaluare importanta, deoarece indica valoarea pe care pietele financiare o

confera echipei manageriale si structurii organizationale a companiei in

functiune.

Valoarea contabila reprezinta costurile istorice ale activelor fixe ale

unei companii, care au fost finantate de catre actionari. Companiile cu o

structura organizationala eficienta si cu posibilitati de crestere ar trebui sa aiba

o valoare de piata mai mare sau cel putin egala cu valoarea contabila a

capitalului sau social.

In cazul unei economii ce traverseaza o perioada de recesiune si oportunitatile de

castig sunt reduse, raportul valoare de piata/ valoare contabila poate fi subunitar in ciuda

unui bun management.

Asadar, valorile acestei rate vor depinde atat de factori macroeconomici sau

valabili pentru respectivul sector economic, cat si de factori care apartin numai de firma

respectiva. Formula de calcul a raportului valoare de piata/valoare contabila:

Indicele PER (price earning ratio) reprezinta indicatorul cel mai utilizat pentru a

caracteriza eficienta plasamantului in actiuni. Se calculeaza ca raportul dintre cursul

bursier si profitul net pe actiune si poate fi interpretat ca reprezentand numarul de ani in

care se recupereaza investitia realizata din beneficiile nete ale companiei emitente, dar si

ca un indicator ce cuantifica anticiparile privind performantele viitoare ale emitentului.

Formula de calcul:

17

unde

PER – price earning ratio,

C – curs bursier,

Pn – profitul net pe actiune.

In general indicele PER se calculeaza pe baza profiturilor la sfarsitul anului

financiar, dar este recomandata actualizarea acesteia in functie de ultimele date cunoscute

si tinand cont de caracterul sezonier al activitatii anumitor companii.

De asemenea indicele PER nu se calculeaza pentru anii in care compania emitenta

a inregistrat pierderi. Cand PER este relativ mic in comparatie cu valoarea indicatorului

pentru celelalte actiuni, actiunea este considerata ieftina si se recomanda cumpararea

acesteia.

In cazul unei valori ridicate a indicatorului, actiunea este supraevaluata sau se

asteapta o imbunatatire semnificativa a situatiei financiare a firmei emitente.

18

IV.Indicatori financiari

Urmatorii indicatori au la baza raportarile financiare ale companiilor, respectiv

bilantul si contul de profit si pierderi, ce ofera informatii valoroase atat managerilor cat si

investitorilor, potentialilor investitori si consultantilor acestora.

Ratele de lichiditate

Rata curenta (lichiditatea imediata) se calculeaza raportand valoarea

activelor curente la valoarea pasivelor curente. In activele curente se includ

banii lichizi, valorile mobiliare foarte lichide, efectele comerciale de primit si

stocurile; pasivele curente sunt formate din efecte comerciale de platit,

imprumuturi bancare pe termen scurt, credite pe termen lung a caror scadenta

este in limita intervalului de timp considerat, impozite pe venit de platit si alte

cheltuieli. In momentele dificile din punct de vedere financiar, companiile

intarzie sa-si onoreze platile si acumuleaza credite bancare

In cazul cresterii mai rapide a pasivelor curente in raport cu activele curente,

rata curenta scade, ceea ce poate fi semnalul aparitiei unor probleme.

Rata curenta este cel mai utilizat mod de apreciere a solvabilitatii pe termen

scurt, deoarece indica masura in care drepturile creditorilor pe termen scurt sunt

acoperite de valoarea activelor, care pot fi transformate in bani lichizi in decursul unei

perioade, care corespunde perioadei de maturitate a datoriilor.

19

Formula de calcul a ratei curente:

Rata rapida sau testul acid se calculeaza prin scaderea valorii stocurilor din

valoarea activelor curente si impartirea diferentei obtinute la valoarea pasivelor curente.

Stocurile sunt, de obicei, cel mai putin lichide dintre toate

componentele activelor curente ale unei companii; pierderile posibile pot

aparea in momentul in care se pune problema lichidarii acestor stocuri.

Formula de calcul a ratei rapide:

Rate privind acoperirea datoriilor

Rata indatorarii se calculeaza ca raport intre valoarea totala a datoriei si

valoarea totala a activelor, si masoara cat la suta din totalul de fonduri provine

din credit. Datoria include pasivele curente si toate obligatiile.

Creditorii prefera rate mici ale indatorarii, deoarece, cu cat acest raport este mai

mic, cu atat exista o protectie mai mare impotriva eventualelor pierderi suferite de

creditori in cazul unui faliment. Spre deosebire de preferinta creditorilor pentru o rata

20

scazuta a indatorarii, actionarii societatii ar putea urmari un levier financiar ridicat, in

scopul cresterii profiturilor.

Formula de calcul a ratei indatorarii:

Rata de acoperire a dobanzilor (Times Interest Earned - TIE) se determina

prin impartirea valorii profiturilor intreprinderii inainte de plata dobanzilor si

impozitelor, la valoarea cheltuielilor cu dobanda. Acest raport defineste masura in care

veniturile pot sa scada fara ca acesta scadere sa determine probleme financiare pentru

firma, ca urmare a incapacitatii de a-si onora dobanzile anuale.

Incapacitatea de a onora obligatiile anuale de plata a dobanzilor poate

sa duca un posibil faliment.

Formula de calcul a ratei de acoperire a dobanzilor:

Rate de profitabilitate

Rata profitului se calculeaza prin impartirea profitului net dupa plata

impozitelor la cifra totala a vanzarilor.

Formula de calcul a ratei profitului:

21

Rentabilitatea totalului activelor (Return on Total Assets) se calculeaza ca

raportul dintre profitul net si valoarea totala a activelor si masoara gradul de

rentabilitate a intregului capital investit in firma; acest indicator mai poarta

numele de rentabilitatea investitiei.

Formula de calcul a rentabilitatii activelor:

Rata rentabilitatii financiare (Return on Equity) se calculeaza ca raportul

intre profitul net si valoarea totala a capitalului propriu. Acest raport mai este

denumit adesea si rentabilitatea capitalurilor proprii si masoara gradul de

rentabilitate a investitiei facute de actionari.

Formula de calcul a ratei rentabilitatii financiare:

Puterea de castig (Basic Earning Power) se calculeaza prin impartirea

castigurilor inainte de plata dobanzilor si impozitelor – profit din exploatare

(earnings before interest and taxes - EBIT) la valoarea totala a activelor.

Formula de calcul a puterii de castig:

22

Bibliografie

Abil, Lucia, 1995 – Dicționar bursier- termeni în limbile română, engleză,

franceză, germană și italiană, Editura Economică, București.

Bratu, Ștefan, 2002, - Burse de mărfuri și valori, Editura Universitaria, Craiova.

Chiran, Aurel, Drobotă Benedicta, Gîndu Elena, Jităreanu Andy-Felix,

2010, Burse, Editura Pim, Iași.

Hurduzeu, G., 2002, - Speculația și acoperirea pe piețele la termen de mărfuri

agricole, Editura RAO, București.

Ionescu, Adela, 2003, - Piața de capital și burse de mărfuri, Editura Era,

București.

Petrache, Adrian, 2004, - Bursele de produse agricole, Editura Universității

Naționale de Apărare, București.

http://www.romcapital.ro/data_files/ROMCAPITAL-

ghidul_investitorului_web.pdf

23

24