Academia de Studii EconomiceFacultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci Şi Burse

de Valori

Bucureşti, 2000Cuprins

Caiet Practică

1. Instrumente de plată1.1. Ordinul de plată1.2. Cecul1.3. Dispoziţia de încasare1.4. Acreditivul1.5. Scrisoarea de garanţie

2. Centrul informatic al Băncii Agricole

3. Tipuri de carduri3.1. VISA3.2. Eurocard/MasterCard3.3. Activitatea cu carduri în România3.4. Carduri emise de Banca Agricolă

4. Credite4.1. Linia de credite4.2. Creditarea persoanelor fizice

5. Managementul riscului5.1. Organizarea Comitetelor de risc de creditare5.2. Dispoziţii comune5.3. Metodologia de analiză şi evaluare a riscului de creditare5.4. Analiza şi evaluarea riscului de creditare la persoanele fizice5.5. Bonitatea

6. Legea bancară

7. Organigrama

1. Instrumente de plată

1.1. Ordinul de plată

1

Este o dispoziţie necondiţionată şi irevocabilă dată de către emitentul acesteia(plătitorul), unei societăţi bancare iniţiatoare, de a pune la dispoziţia unui beneficiar, o sumă de bani la o anumită dată.

Ordinul de plată este irevocabil şi se utilizează pentru efectuarea plăţilor, în lei, numai în interiorul României.

Ordinul de plată se emite în prezent pe suport de hârtie.Ordinul de plată se depune de emitent la: unitatea bancară

iniţiatoare şi se emite formularul standard prezentat în anexă.Folosirea ordinului de plată ca instrument de decontare în

relaţiile dintre clienţii băncii, pe baza contractelor economice sau pe baza altor înţelegeri între părţi, obligă clientul plătitor ca o dată cu depunerea acestuia la bancă, să aibă rezervate fondurile necesare pentru efectuarea plăţii precum şi pentru plata comisioanelor şi a eventualelor speze bancare.

Clientul plătitor emite pe propria răspundere ordinul de plată prezentat la decontare iar banca iniţiatoare va verifica dacă acesta conţine următoarele menţiuni obligatorii:

denumirea plătitorului (sau numele şi prenumele acestuia), codul fiscal, numărul contului şi banca iniţiatoare;

denumirea beneficiarului, numărul contului şi banca destinatară sau numele, prenumele şi adresa acestuia;

suma în lei scrisă clar în cifre şi litere; semnătura autorizată a emitentului sau a

împuternicitului acestuia, autografă executată cu cerneală sau pastă de scris albastră sau neagră (compararea semnăturii de pe ordinul de plată cu specimenul este obligatorie);

data emiterii care trebuie să fie reală; data la care urmează să se efectueze plata; informaţii în legătură cu obiectul plăţii; ştampila, pentru persoanele juridice;

Se interzice acceptarea ordinului de plată fără existenţa unuia din aceste elemente şi a disponibilului în cont.

Banca iniţiatoare poate accepta sau refuza ordinul de plată.În cazul acceptării ordinului de plată, timpul de executare

este ziua primirii sau cel târziu a doua zi dacă a fost primit după orele de ghişeu.

Dacă pe ordinul de plată este înscrisă o anumită zi la care să se efectueze plata, banca iniţiatoare care acceptă ordinul de

2

plată va organiza o evidenţă specială de urmărire a datelor când documentul trebuie decontat (cartotecă). La fel se va proceda când se constată lipsa disponibilităţilor în cont dacă plătitorul cere băncii sale să-l păstreze la cartotecă şi să-l deconteze la o dată ulterioară, respectând ordinea legală de efectuare a plăţilor.

Pentru ordinele de plată care se referă la plăţi planificate sau eşalonate între agenţii economici, banca poate cere ca odată cu ordinul de plată să se depună în bancă şi un exemplar din convenţiile sau contractele dintre părţi.

Dacă ordinul de plată este primit de banca iniţiatoare după închiderea zilei sale bancare, aceasta are dreptul să-l trateze ca şi cum l-ar fi primit în următoarea zi bancară, aplicând ştampila de primire cu data zilei următoare.

În cazul primirii şi acceptării la decontare a unui ordin de plată, dacă banca iniţiatoare îl operează cu întârziere, calculată la valoarea ordinului de plată şi în funcţie de numărul zilelor de întârziere a plăţii.

Dobânda de întârziere nu poate depăşi valoarea ordinului de plată.

Penalizarea va solicita emitentul ordinului de plată, băncii iniţiatoare care are obligaţia achitării acesteia pentru perioadă cuprinsă între ziua de executare şi data efectuării plăţii din contul clientului plătitor.

Banca iniţiatoare va accepta plata dobânzii de întârziere dacă neexecutarea ordinului de plată s-au datorat întârzierii sale, iar suma a fost reclamată ca neîncasată de către beneficiar.

Dobânda de întârziere nu poate depăşi nivelul dobânzii “la vedere” practicată în acel moment de banca în cauză.

După primirea sau recepţionarea unui ordin de plată, pentru confirmarea acceptării la decontare, banca plătitorului aplică semnătura şi ştampila pe ordinul de plată înscriind ziua recepţiei (R).

Pe parcursul circuitului de la plătitor la beneficiar se pot interpune mai multe bănci care vor efectua operaţiuni de recepţie, autentificare, acceptare sau refuz şi executarea ordinului de plată.

Toate aceste operaţiuni poartă denumirea de “transfer fonduri”.

Numărul băncilor intermediare menţionate pe verso formularului ordinului de plată pot fi cel mult două societăţi bancare iar din cadrul acestora cel mult trei unităţi bancare.

3

Schema de circuit a ordinului de plată este redată în Regulamentul nr. 10/1994 modificat prin Circulara nr. 34/1995 a Băncii Naţionale a României.

Ordinul de plată se prezintă la banca iniţiatoare în trei exemplare care au următoarea destinaţie: exemplarul 1 (alb) serveşte la debitarea contului plătitorului şi

se clasează la dosarul cu documente de deconectare ale zilei; exemplarul 2 (roz) se transmite băncii destinatare prin sistemul

propriu intrabancar sau interbancar al Casei de Compensaţii şi serveşte la creditarea contului beneficiarului;

exemplarul 3 (verde) se restituie plătitorului ca anexă la extrasul de cont, pentru confirmarea efectuării plăţii.

În procesul decontării ordinului de plată de la banca iniţiatoare până la banca destinatară, băncilor intermediare le revin aceleaşi obligaţii de recepţie, autentificare, acceptare sau refuz şi de executare ca şi băncii iniţiatoare (plătitoare) precum şi de încadrare în termenele de executare sau de refuz la plată prevăzute de Regulamentul nr. 10/1994 modificat prin Circulara nr. 34/1995 a Băncii Naţionale a României.

În cazul nefinalizării unui transfer de fonduri, băncile: iniţiatoare, intermediare sau destinatare sunt responsabile de plata dobânzii de întârziere la decontare, în funcţie de obligaţiile fiecărei bănci şi de zilele de întârziere.

Unitatea bancară iniţiatoare care a acceptat un ordin de plată, concomitent cu decontarea acestuia îşi reţine din contul plătitorului comisioanele şi spezele bancare, zilnic.

Unitatea bancară destinatară poate reţine comisioanele şi spezele bancare din valoarea ordinului de plată dacă beneficiarul sumei este o persoană fizică care nu are cont la banca destinatară, eliberând acestuia, restul sumei, având obligaţia să-l înştiinţeze pe beneficiar, la adresa menţionată în ordinul de plată, că-i păstrează la dispoziţia sa suma respectivă perioadă de 30 de zile.

Unitatea bancară destinatară are obligaţia să înştiinţeze beneficiarul, de primirea fondurilor băneşti care se vor înregistra direct în contul acestuia sau se vor reutiliza pentru rambursarea unor obligaţii faţă de bancă (credite şi dobânzi) sau faţă de alţi creditori, potrivit scadenţelor.

În circuitul bancar al ordinului de plată pot apare situaţii de “returnări de fonduri” de la banca destinatară la banca iniţiatoare în următoarele cazuri:

4

neidentificarea beneficiarului sumei, din vina emitentului ordinului de plată, când banca iniţiatoare nu datorează dobânzi de întârziere;

transmiterea greşită a unui ordin de plată de către banca iniţiatoare;

În cazul transmiterii greşite a unui ordin de plată la altă bancă decât cea destinatară, banca iniţiatoare are obligaţia returnării de către plătitor a dobânzii de întârziere de 1% pe perioada de la acceptarea ordinului de plată până la data corectării operaţiunii conform ordinului Guvernatorului Băncii Naţionale a României nr. 490/1995, art. 9.

O bancă receptoare (a plătitorului) nu poate fi obligată la plata unor dobânzi de întârziere dacă vina este a unei bănci intermediare sau destinatare şi nu poate recupera suma datorată, de la aceste bănci care la rândul lor, pot beneficia de unele îngrădiri ale legii.

Eventualele litigii ce pot apare pe parcursul unui transfer de fonduri pe baza unui ordin de plată se vor soluţiona la nivelul conducerii unităţilor bancare implicate în caz de nesoluţionare se va apela la organele judecătoreşti.

Pentru serviciile prestate de o bancă la solicitarea clientului său, acesta este obligat la plata unor comisioane bancare, potrivit normelor interne.

Comisioanele bancare se reţin zilnic odată cu efectuarea operaţiunilor din contul plătitorului, automat cu ajutorul programului pe calculator iar cuantumul acestora se stabileşte potrivit normelor interne ale băncii.

Unităţile băncii vor păstra în arhiva băncii, ordinele de plată îndosariate în ordine cronologică împreună cu contul sintetic şi jurnalul operaţiunilor zilnice, o perioadă de timp egală cu perioada de prescripţie, respectiv 3 ani.

1.2. Cecul

Cecul este un instrument de plată utilizat de titularii de conturi bancare care au disponibil corespunzător în aceste conturi.

Disponibilul se poate crea printr-un depozit bancar, operaţiuni de încasări sau prin acordarea unui credit.

Disponibilul trebuie să fie lichid, cert şi exigibil.Banca Agricolă - S.A. poate face comerţ cu cecuri şi presta

servicii bancare specifice pentru clienţii lor luându-şi toate

5

măsurile pentru eliminarea riscurilor care pot apare pe parcursul derulării unor astfel de operaţiuni.

Formele de cec utilizate de clienţii BRD - S.A. sunt: cecul barat acceptat în activitatea de compensare şi cecul simplu pentru eliberarea de numerar.

a)”Cecul barat” este un instrument de plată care pune în legătură în procesul creării sale 3 persoane :trăgătorul, trasul şi beneficiarul.

Instrumentul de plată este întocmit de trăgător , care, în baza unui disponibil constituit în prealabil la banca sa, dă un ordin necondiţionat acesteia, care se află în poziţie de tras, să plătească la prezentarea cecului o sumă fixă, unei terţe persoane sau însuşi trăgătorului emitent, aflat în poziţie de beneficiar.

Cecul utilizat de unităţile băncii îndeplineşte condiţiile de formă şi de fond obligatorii potrivit standardului de conţinut prezentat în Norma cadru nr. 7/1994 emisă de Banca Naţională a României.

Obligaţiile celor 3 persoane puse în legătură prin cec sunt: trăgătorul emite cecul, posesorul legitim îl încasează iar trasul îl plăteşte.

Unităţile băncii eliberează clienţilor săi, carnete cec completate parţial cu anumite informaţii, pe care aceştia le pot utiliza în scopul efectuării oricărei plăţi către furnizori, creditori sau pentru ridicări de numerar.

Unităţile BRD - S.A. pot accepta în operaţiunile lor numai cecuri redactate în limba română şi în moneda naţională “lei”.

Cecul emis într-o ţară străină şi plătibil în România se va prezenta la plată în termen de 30 de zile, iar dacă este emis în Europa, în termen de maxim 70 zile de la data emiterii.

Dacă cecul este plătibil în străinătate termenul de prezentare la plată va fi cel arătat de legea ţării respective şi normele băncii plătitoare străine.

Un cec cuprinde în mod obligatoriu, următoarele elemente: denumirea de “cec” trecută în însuşi textul titlului; ordinul necondiţionat de a plăti o anumită sumă în

lei, în cifre şi litere; denumirea băncii trase; denumirea trăgătorului (sau numele şi prenumele),

semnătura şi stampila; contul trăgătorului şi codul băncii; locul unde plata trebuie făcută (banca trasă); data şi locul emiterii cecului: ziua, luna şi anul;

6

contul, banca beneficiarului şi codul băncii; scopul plăţii (în rubrica “stipulat”).

Lipsa unuia din aceste elemente atrage de la sine nulitatea cecului.

Elementele privind “data emiterii” sunt obligatorii şi permite băncii trăgătorului să verifice termenul de prezentare la plată a cecului, termen după expirarea căruia posesorul pierde dreptul de a intra în posesia sumei. Băncile vor urmări ca cecurile emise şi plătibile în ţară să se încadreze în următoarele termene de prezentare la plată, la banca plătitorului (trasă):

8 zile dacă cecul este plătibil chiar în localitatea în care a fost emis;

15 zile dacă cecul este plătibil chiar în localitate. Termenul de prezentare la plată curge din ziua următoare datei emiterii cecului şi cuprinde toate zilele calendaristice, inclusiv sărbători legale.

Toate persoanele care în orice calitate sunt obligate la plată (trăgător, giranţi) sunt responsabile solidar de plata în termen a cecului, deşi obligaţiile au fost asumate în momente diferite.

Data emiterii unui cec trebuie să fie unică, posibilă şi certă.Unităţile BRD - S.A. pot confirma pe cec la solicitarea

trăgătorului, existenţa disponibilului necesar efectuării plăţii, dacă această confirmare i-a fost cerută de viitorul beneficiar al cecului. În această situaţie cecul devine “cec certificat” de banca plătitoare.

Persoana care a emis cecul (trăgătorul) nu mai poate retrage din contul său această sumă până la expirarea perioadei de prezentare la plată. Pentru “cecurile certificate” banca va păstra la grupa operativă o fotocopie a cecului eliberat, pentru verificare, în momentul prezentării la plată.

Cecul se certifică prin expresia “certificat” însoţită de numele şi prenumele referentului de ghişeu precum şi de semnătura şi ştampila unităţii bancare plătitoare.

Certificarea cecului obligă banca trasă, ca în cazul unui refuz din partea trăgătorului, să despăgubească pe viitorul beneficiar al cecului.

În situaţia în care trăgătorul trage un cec pe numele său, banca va elibera suma acestuia, care are şi calitatea de beneficiar al cecului.

Cecul este plătibil numai “la vedere”.Pentru a se evita riscul falsificării cecurilor, unităţile

bancare nu vor accepta la decontare decât cecuri la care suma de

7

plată indicată în litere, corespunde cu cea în cifre, cu un scris clar şi fără alterări ale textului.

Unităţile băncii pot primi la decontare un cec întocmit şi semnat de o altă persoană decât trăgătorul, dacă prezintă o împuternicire autentificată, prin care se obligă la plata sumei în numele trăgătorului iniţial.

În acest caz persoana împuternicită are obligaţia prezentării “specimenului de semnătură”, băncii plătitoare, împuternicire semnată de persoane autorizate.

Băncile pot primi la decontare cecuri transmisibile prin “gir” (la ordin).

Cecul poate fi girat cel mult de două ori. Girul trebuie să fie “necondiţionat” şi “în plin” fapt care pentru bancă înseamnă ordinul de a plăti unei anumite persoane indicată de girant suma menţionată pe faţa cecului.

Girul dat de o persoană “necondiţionat şi în plin” trebuie să cuprindă în mod obligatoriu următoarele elemente:

numele, prenumele, adresa sau denumirea girantului;

numele, prenumele şi adresa giratarului sau denumirea, adresa contul şi banca în cazul persoanelor juridice;

semnătura girantului şi data girării (în cazul persoanelor juridice se aplică şi ştampila)

Dacă girantul nu s-a îngrijit de asigurarea fondurilor pentru a evita neplata unui cec, când acesta este prezentat la plata , răspunde faţă de giratar, banca nefiind responsabilă de acest fapt.

Unităţile băncii obligate ca la verificarea unui cec să urmărească succesiunea girurilor şi să legitimeze persoana care prezintă cecul pentru încasare care trebuie să corespundă cu ultimul giratar înscris pe cec.

Posesorul unui cec primit prin gir nu poate pretinde plata în numerar dacă cecul conţine în rubrica “stipulat” menţiunea “plătibil în cont” sau “numai prin virament”.

În acest caz banca va efectua operaţiunea numai scriptic prin creditarea contului beneficiarului.

Dacă în rubrica “stipulat” trăgătorul a menţionat “netransmisibil” plata se va efectua beneficiarului înscris pe cec, el fiind primul dar şi ultimul posesor al cecului.

Beneficiarul cecului în care este menţionată clauză “netransmisibil” poate gira cecul numai unităţii sale bancare pentru stingerea unor obligaţii de plată faţă de aceasta. În acest

8

caz, beneficiarul cecului va menţiona pe verso cecului “girat pentru încasare”.

Modalitatea de circulaţie a unui cec este stabilită de trăgător din momentul emiterii acestuia, prin completarea rubricilor prevăzute de formular.

Unităţile băncii pot primi spre decontare cecuri garantate printr-un “aval”.

Avalul îl poate da o terţă persoană numită avalist, care are capacitatea juridică necesară prevăzută de lege şi care este în fapt garantul unei obligaţii asumate de una dintre persoanele obligate prin cec, numită avalizat.

Avalistul va înscrie pe cec cuvintele “pentru aval” sau “pentru garanţie” şi va purta obligatoriu semnătura autorizată şi ştampila avalistului înscrisă numai pe faţa cecului.

Unităţile băncii vor accepta cecuri cu menţiunea “aval” numai pentru întreaga sumă în scopul evitării operaţiunii de “refuz parţial de plată” cauzată de lipsa disponibilului în cont.

În cazul lipsei disponibilului în contul plătitorului (trăgătorului), banca trebuie să accepte efectuarea plăţii din contul avalistului cares-a obligat autonom şi solitar faţă de plătitorul cecului.

Dacă avalistul are cont la banca plătitorului, operaţiunea trebuie să se efectueze în aceiaşi zi, dacă nu, documentul se transmite băncii prin sistemul intrabancar sau interbancar.

Un cec pierdut sau furat poate fi revocat (anulat) numai în interiorul termenului de prezentare la plată.

În relaţiile de decontare pe bază de cecuri, plătitorul unui cec nu i se acordă perioadă de graţie nici prin lege, nici pe cale judecătorească.

Arhivarea cecurilor se va face zilnic de către aparatul operativ care a efectuat decontarea cecului în ordinea cronologică a conturilor sintetice şi se va păstra o perioadă de 5 ani.

Formularul de “cec” prezentat în anexă face parte integrantă din prezentul proiect de norme şi este obligatoriu din punct de vedere al formei şi conţinutului.

Cecul barat este folosit pentru decontările atât din sistemul intrabancar cât şi din sistemul interbancar.

b) “Cecul simplu” este folosit pentru ridicările de numerar din contul plătitorului (trăgătorului). Cecul va fi completat cu toate datele prevăzute de formular pe faţa şi verso cecului.

Beneficiarul unui cec care solicită numerar, va înscrie pe cec: data (ziua, luna anul), primit suma de ... lei (cifre şi litere),

9

semnătura (dată în prezenţa salariatului băncii), seria, numărul şi data eliberării buletinului de identitate.

După verificarea realităţii datelor, de către referentul de ghişeu, cecul va fi semnat şi ştampilat, apoi îl va înscrie în jurnalul de casă, după verificarea existenţei disponibilului în cont. Casierul la primirea cecului va proceda la identificarea plătitorului şi va efectua plata cu respectarea prevederilor din Normele metodologice nr. 18/1994 cu modificările ulterioare.

În procesul decontării unui cec unităţile bancare se pot confrunta cu unele proceduri de executare silită în cazul în care cecul nu a fost decontat la termen, proceduri de care banca trebuie să ţină seama: cecul este un titlu atât pentru trăgător cât şi pentru bancă pentru suma înscrisă pe el, împreună cu eventuala dobândă de întârziere calculată de la data prezentării la bancă pentru plata până la data achitării, precum şi pentru cheltuielile de judecată. În acest caz, judecătoria dispune aplicarea formulei executării direct pe fila de cec, neonorată la plată.

1.3. Dispoziţia de încasare

Se utilizează în prezent, pentru încasarea unor drepturi cuvenite bugetului de stat sau bugetului asigurărilor sociale însoţite de acte emise de organele teritoriale ale Ministerului Finanţelor sau Ministerului şi Protecţiei sociale şi constituie pentru bancă titluri executorii în cazul în care unii agenţi economici nu îşi achită la scadenţă anumite obligaţii legale.

“Dispoziţia de încasare” se poate utiliza şi de unii creditori sau furnizori care se află în posesia unor hotărâri judecătoreşti sau executorii definitive, pentru recuperarea contravalorii unor mărfuri livrate, servicii prestate sau lucrări executate care nu au fost plătite de beneficiar sau de către banca sa. Pentru livrările de mărfuri, executări de lucrări, prestări servicii a căror plată urmează să se efectueze pe bază de acreditive prin acceptarea plăţii pe baza documentelor introduse de furnizor, se va utiliza ca instrument de decontare “dispoziţie de încasare”.

1.4. Acreditivul

Este o formă de decontare prin care plăţile se efectuează pe măsura livrării mărfurilor dintr-o sumă rezervată în acest scop şi

10

ţinută la dispoziţia furnizorului la unitatea bancară la care acesta îşi are contul.

Acreditivul poate fi domiciliat atât la banca furnizorului cât şi la banca plătitorului.

Deschiderea acreditivului se face la cererea plătitorului din contul său de disponibilităţi sau din credite bancare.

Cererea de deschidere a acreditivului se formulează pe un “ordin de plată” care se prezintă băncii plătitorului şi care trebuie să conţină următoarele date:

suma acreditivului; denumirea furnizorului şi banca sa; domiciliul acreditivului; numărul şi obiectul contractului în baza căruia se

deschide acreditivul; termenul de valabilitate al acreditivului. Acesta se

stabileşte în funcţie de termenele de livrare contractuale şi nu va putea fi mai mare de 45 de zile. Cu aprobarea băncii, termenul de 45 de zile v putea fi prelungit cu încă 30 de zile;

documentele pe care furnizorul este obligat să le prezinte la banca sa pentru decontare din acreditiv;

Ordinul de plată (cererea pentru deschiderea acreditivului) se prezintă la bancă plătitorului în 4 exemplare.

La primirea ordinului de plată, grupa operativă verifică legalitatea întocmirii documentului şi debitează contul plătitorului în baza exemplarului 1 al ordinului de plată pe care îl clasează la dosarul cu documentele zilei.

Exemplarele 2 şi 3 ale ordinului de plată se remit ca anexe la scrisoarea DRS adresată băncii furnizorului sau se predau grupei operative la care se află contul furnizorului dacă acesta este deservit de aceeaşi unitate bancară.

Exemplarul 4 prevăzut cu ştampila şi semnătura de primire în bancă, se restituie plătitorului.

La banca furnizorului, pe baza scrisorii DRS şi a exemplarelor 2 şi 3 ale ordinului de plată (cererii de deschidere a acreditivului) se creditează contul 4610 “Acreditive deschise”. Exemplarul 2 serveşte pentru deschiderea unui cont analitic pentru fiecare acreditiv în cadrul contului sintetic “Acreditive deschise” şi rămâne în evidenţa grupei operative pentru controlul respectării de către furnizor a condiţiilor stabilite de plătitor. Exemplul 3 se eliberează furnizorului, pentru a lua cunoştinţă de condiţiile în care a fost deschis acreditivul.

11

Dacă acreditivul este domiciliat la banca furnizorului, controlul efectuării plăţilor se face de banca furnizorului.

Furnizorul este obligat ca, după livrarea produselor, executarea lucrărilor sau prestarea serviciilor, să prezinte băncii (în cadrul termenului stabilit pentru depunerea documentelor spre încasare) o “dispoziţie de încasare de factură”.

În vederea efectuării plăţilor din acreditivele deschise, grupa operativă care ţine contul furnizorului este obligată să verifice dacă furnizorul a respectat toate condiţiile acreditivului şi să restituie toate documentelor care nu respectă condiţiile stabilite iniţial sau care depăşesc soldul disponibil.

Cele 3 exemplare ale “Dispoziţiei de încasare cu factură” au următoarele destinaţie:

exemplarul 1 serveşte la debitarea contului “Acreditive deschise” după care se clasează la dosarul cu documentele zilei (act de debit);

exemplarul 2 serveşte pentru creditarea contului furnizorului şi se eliberează acestuia ca anexă la extrasul de cont (act de credit);

exemplarul 3 împreună cu facturile pe care s-a aplicat ştampila şi semnătura referentului de ghişeu se remit plătitorului (sau băncii acestuia, după caz în funcţie de condiţiile stabilite iniţial între cele două bănci când acreditivul este domiciliat la banca furnizorului).

Dacă acreditivul este domiciliat la banca plătitorului, controlul plăţilor se face de banca plătitorului. În acest caz documentele de plată se supun acceptării plătitorului.

Beneficiarul mărfii are dreptul ca în cadrul termenului stabilit pentru acceptare să refuze plata integral sau parţial dacă nu s-au respectat clauzele contractuale.

Refuzul de plată se comunică băncii pe verso exemplarul 3 al dispoziţiei de încasare împreună cu o copie a refuzului care constă în: suma refuzată, numărul şi data facturii, furnizorul şi explicaţii privind motivul refuzului.

Grupa operativă va verifica dacă refuzul a fost depus în cadrul termenului de acceptare şi dacă cuprinde suficiente elemente pentru clarificare.

Rezolvarea eventualelor neînţelegeri dintre părţi ca urmare a refuzurilor da plată este de competenţa organelor judecătoreşti.

Acreditivul se încheie la folosirea integrală a sumei, la expirarea valabilităţii sau cererea plătitorului, cu acordul prealabil al furnizorului.

12

Soldurile rămase neutilizate din suma acreditivelor la expirarea termenului de valabilitate, se virează de către banca furnizorului, pe baza de notă de contabilitate în contul plătitorului sau al băncii acestuia, după caz, cel târziu în ziua următoare expirării termenului de valabilitate.

1.5. Scrisoarea de garanţie

Scrisoarea de garanţie este domeniul prin care banca plătitorului confirmă cererea acestuia, că pentru anumite cazuri bine precizate, va asigura pe o anumită perioadă şi în limita unei sume determinate, efectuarea plăţilor prevăzute în scrisoare, din credite bancare sau disponibilităţi proprii.

Scrisoarea de garanţie se eliberează pe baza unei cereri prezentată de agentul economic, băncii sale, care cuprinde: valoarea scrisorii respectiv cuantumul plăţilor pentru care

banca trebuie să garanteze; denumirea beneficiarului, banca şi contul acestuia; obiectul scrisorii de garanţie; termenul de valabilitate al scrisorii de garanţie; documentele pe care beneficiarul scrisorii trebuie să le prezinte

la bancă pentru decontare;În cazul când clientul solicită eliberarea unei scrisori de

garanţie din credite acesta va trebui să aibă un credit aprobat de bancă.

Cererile de credite în baza cărora urmează să se elibereze scrisoarea garanţie, se vor analiza şi aproba de unităţile băncii în conformitate cu prevederile din “Manualul de creditare” al Băncii Agricole - S.A.

După aprobarea cererii pentru eliberarea scrisorii de garanţie, serviciul de creditare întocmeşte scrisoarea de garanţie conform modelelor din scrisoarea nr. 95/25 august 1995 în funcţie de scopul propus, în 3 exemplare, din care un exemplar se eliberează unităţile plătitoare pentru a fi remis furnizorului, un exemplar se păstrează la dosarul serviciului de creditare, iar un exemplar se predă grupei operative pentru evidenţierea plăţilor efectuate în limita sumei din scrisoarea de garanţie împreună cu “nota de contabilitate”. Serviciul operativ va debita contul de

13

credite şi va credita contul 4655...”Serviciul de garanţie eliberate din credite bancare”.

În situaţia în care plătitorul, la primirea mărfurilor sau la executarea lucrării nu emite un cec, furnizorul este obligat ca după livrarea mărfurilor, să transmită băncii plătitoare “dispoziţie de încasare” cu factură, înăuntrul termenului maxim prevăzut în scrisoarea de garanţie, pe care va înscrie la rubrica “menţiuni speciale”, “scrisoare de garanţie nr........din..........”.

Pe verso fiecărei dispoziţii de încasare cu factură se va indica suma totală a scrisorii de garanţie suma utilizată şi soldul rămas.

Dispoziţiile de încasare se supun acceptării exprese a plătitorului (în cazul în care contractul dintre parteneri nu prevede alte condiţii) care va verifica dacă furnizorul a respectat condiţiile din scrisoarea de garanţie, iar dacă sunt respectate, acceptă plata.

Dacă în urma controlului efectuat de banca plătitoare rezultă că nu au fost respectate condiţiile prevăzute în scrisoarea de garanţie eliberată din credite, documentele se restituie băncii furnizorului cu scrisoare în care se vor arăta motivele restituirii şi neadmiterii la plată, din credite.

Scrisoarea de garanţie îţi încetează valabilitatea la folosirea integrală, la expirarea termenului de valabilitate, sau la cererea plătitorului cu acordul prealabil al furnizorului.

Termenul de valabilitate al scrisorii de garanţie diferă în funcţie de tipul scrisorii de garanţie, potrivit scrisorii circulare nr. 95/25 august 1995.

Documentele primite după expirarea termenului de valabilitate al scrisorii de garanţie se vor deconta potrivit ordinii legale de efectuare a plăţilor.

Eliberarea scrisorii de garanţie din disponibilităţi proprii se face în baza ordinului de plată emis de agentul economic prin care se debitează contul de disponibilităţi şi se creditează contul 46.56...”Scrisori de garanţie eliberate din disponibilităţi”.

În baza ordinului de plată serviciul contabilitate întocmeşte scrisoare de garanţie în 2 exemplare. Originalul se predă agentului economic, sub semnătura de primire pe exemplarul 2 care rămâne la serviciul contabilitate, pentru urmărire.

Unităţile băncii vor urmări evidenţierea scrisorilor de garanţie eliberate, într-un registru special, în care se va menţiona: numărul de ordine al scrisorii, suma garantată, unitatea plătitoare

14

căreia i s-eliberat scrisoarea, unitatea beneficiară, contul şi banca acestuia, termen de valabilitate.

Competenţele de aprobare a scrisorilor de garanţie eliberate din credite sunt cele prevăzute în “Manualul de creditare” al Băncii Agricole - S.A.

Deosebit de tipurile de scrisori de garanţie reglementate prin scrisoarea nr. 95/1995, la solicitarea scrisă a agenţilor economici unităţile băncii pot elibera “Scrisori de garanţie” pentru activitatea de leasing, conform scrisorii circulare nr. 850/2.06.1995.

Termenul de valabilitate al scrisorii este în funcţie de durata contractului de leasing.

La eliberarea scrisorii de garanţie nu se rezervă sume în cont, această operaţiune efectuându-se numai cu 45 zile înainte de expirarea valabilităţii scrisorii de garanţie.

Scrisorile de garanţie pentru activitatea de leasing se înregistrează în contul în afara bilanţului 041 - “Angajamente acordate de bancă”.

Pe fişa de cont a agentului economic pentru care s-a emis scrisoarea se va înscrie: denumirea agentului economic; numărul de cont; numărul contractului de leasing; valoarea scrisorii de garanţie; termen de valabilitate; data când urmează rezervarea sumei în cont;

Unităţile bancare care eliberează scrisori de garanţie din credite bancare, vor solicita clienţilor săi pentru o mai mare siguranţă a rambursării creditului, un bilet la ordin sau o cambie care să aibă scadenţa plăţii identică cu ultima scadenţă a creditului aprobat.

La eliberarea scrisorilor de garanţie indiferent de sursa din care au fost emise sau de destinaţia acestora, banca emitentă va percepe un comision, reglementat de normele interne ale băncii.

2. Centrul informatic al Băncii Agricole

Organizează şi coordonează activitatea de informatică din cadrul Băncii Agricole în scopul satisfacerii cerinţelor activităţii de

15

bază şi propune conducerii băncii strategia de dezvoltare pe termen scurt, mediu şi lung a activităţii informatice. Deasemenea propune şi pune în practică strategia de dezvoltare a informaticii în Banca Agricolă, aprobată de conducerea băncii. Mai mult, coordonează activitatea de informatică pentru implementarea noului sistem informatic BASIS, în toate unităţile băncii, întocmeşte planul de activitate, anual şi trimestrial, al activităţii de informatică şi urmăreşte realizarea obiectivelor respective, coordonează activităţile de integrare treptată a sistemului existent în noul sistem informatic, elaborează şi obţine aprobările pentru normele interne de lucru ale Centrului Informatic, asigură, fie cu Direcţia logistică, fie prin comisie proprie, recepţionarea echipamentelor din cadrul programului de informatică al băncii. De asemenea urmăreşte, prin specialiştii săi, derularea contractelor de livrare şi instalare a echipamentelor active şi pasive, de corelare structurală, în unităţile teritoriale ale Băncii Agricole.

Atribuţiile Centrului Informatic, în legătură cu sistemele de aplicaţii, sunt:

de a instala şi de a configura platformele tehnice, tip hardware şi sisteme de operare conform documentaţiei de instalare şi parametrilor sistemelor de operare, necesari pentru a susţine sistemele de aplicaţii;

de a primi şi instala soft-ul sistemelor de aplicaţii standard MIDAS, LEO, CITY DEALER, pe baza documentaţiei de instalare trimise de furnizori;

de a primi şi distribui corespunzător documentaţia standard de sistem şi manualele de utilizare către direcţiile de utilizatori;

de a primi şi instala orice modificări şi dezvoltări agreate, ce urmează a fi efectuate în sistemele de aplicaţii standard, precum şi veniturile superioare - dezvoltate de furnizor, însoţite de documentaţia tehnică completă;

de a configura mediile tehnice de operare (de test, şi de producţie) necesare pentru a susţine sistemele de aplicaţii;

de a implementa noile sisteme în mediul de lucru al băncii (mediul de producţie), pentru folosirea “live” de către direcţiile de utilizatori;

16

de a opera şi susţine sistemele de aplicaţie livrate, cu asistenţa furnizorului acestora, pe baza contractelor de întreţinere, în vigoare;

3. Carduri

Printre sistemele mondiale majore care asigură cu succes globalizarea plăţilor prin carduri, se pot aminti: VISA INTERNATIONAL, EUROPAY INTERNATIONAL, AMERICAN EXPRESS, MASTERCARD INTERNATIONAL, DINNERS (BELGIA), JCB etc. Aceste sisteme mondiale sau regionale au asigurat, sub forma unor organizaţii non-profit generarea unui comportament de plăţi “uniform” excluzând orice barieră naţională, monedă tranzacţionată sau comportament financiar particular.

Indiferent de interesele regionale ale oligarhiilor financiare actuale, , fără a denatura rolul sau importanţa euromonedelor, a monedelor transnaţionale sau global acceptabile, mărci precum VISA, MASTERCARD, EUROCARD, AMERICAN EXPRESS, DINNERS CLUB realizează internaţionalizarea neconvenţională a plăţilor precum şi uniformitatea comportamentală în domeniul fluxurilor de numerar sub forma unei monede unice - banul de plastic.

3.1. VISA INTERNATIONAL

VISA INTERNATIONAL este o organizaţie non-profit, proprietate a membrilor săi, înfiinţată şi subvenţionată prin intermediul taxelor şi costurilor de participare.

Societatea VISA INTERNATIONAL este alcătuită din organisme financiare cum ar fi : bănci comerciale, case de economii etc.

În momentul de faţă, VISA domină piaţa internaţională a cardurilor. În tabelul de mai jos se află o statistică care poate da o imagine despre dimensiunile acestei companii:

17

Nr. total de carduri VISA 555 milioane 13%Cheltuieli anuale efectuate de deţinătorii de carduri VISA

1070 milioane USD

24%

Nr. total de tranzacţii VISA 13, 4 miliarde 24%Nr. total de unităţi bancare disponibile pentru deţinătorii de carduri VISA

368000 7%

Nr. total de membri 20771 -ATM-uri care pot fi folosite de deţinătorii de carduri VISA/PLUS

368846 32%

- Sursa: VISA INTERNATIONAL - Cifrele se referă la sfârşitul lunii iunie 1997

3.1.1. Cardurile de tip “Clasic” (VISA Classic card)

3.1.1.1. Cardul de debit “VISA Classic”

Cu un debit-card VISA Classic clienţii pot avea un acces convenabil, controlabil şi global la fondul lor. Acest card poate fi autorizat prin intermediul unui EFTPOS sau ATM. Acolo unde se folosesc sisteme manuale, sumele tranzacţionate trebuie să fie autorizate vocal atunci când valoarea tranzacţiilor depăşeşte plafonul limită stabilit de VISA pentru tipurile specifice de comercianţi.

Faptul că se solicită autorizarea tranzacţiilor atunci când se depăşeşte o anumită limită asigură un nivel de gestiune a riscului mai ridicat decât în cazul credit-cardului. De aceea, selectarea şi evaluarea bonităţii clienţilor sunt importante.

Serviciile suplimentare oferite de emitent contra-cost, specifice acestui tip de card, sunt:

- înlocuirea cardurilor în situaţii excepţionale (furt, pierdere etc.)

- eliberarea de numerar cu maximă operativitate.

3.1.1.1. Cardul de credit “VISA Classic”

Un credit-card, cu o linie de credit alocată anterior, poate fi o alternativă viabilă. Clienţii pot cheltui, în limita plafonului aprobat, folosind cardul. În acelaşi timp, emitenţii pot extinde creditul într-un mod practic şi profitabil.

18

Metodele flexibile de autorizare ajută emitentul să menţină controlul asupra limitelor aprobate anterior. În sisteme on-line cardul poate fi folosit la EFTPOS-uri (Puncte electronice de vânzare la comercianţi). În sisteme off-line, autorizarea telefonică prin voce ajută la minimalizarea folosirii greşite a cardului şi a fraudelor. În oricare din aceste situaţii, deţinătorii de carduri de bucură la maxim de oportunităţile de a face cumpărături şi de a obţine numerar la un mare număr de bănci, comercianţi şi ATM-uri. (Dispozitive automate de eliberare numerar).

3.1.2. Cardul de tip “VISA Business”

Este un produs destinat a fi utilizat de persoane ce călătoresc şi întreţin în mod regulat afaceri şi au un potenţial financiar ridicat (firme, personal angajat al societăţilor comerciale, patroni, familii bine situate). Utilizarea acestui tip de card este asemănătoare cu cea a “classic cardului” - pentru achitarea călătoriilor de afaceri, a cazării, închirierii de autoturisme, a vacanţelor etc.

3.1.3. Cardul de tip “Gold Card/ Premier”

Emitenţii doresc să folosească un program de gold card pentru a întări relaţiile cu clienţii importanţi. Cardul VISA Gold domină piaţa în acest moment. Acesta oferă clienţilor cu venituri mari acces la fondurile proprii şi la facilităţile de creditare prin intermediul celei mai extinse reţele de ATM-uri şi comercianţi din lume. Specific pentru acest tip de card este multitudinea de servicii oferite de emitent contra-cost.

3.1.4. Cardul de tip “Electron Card”

Acest tip de card este un produs tip “electron” şi este în special desemnat clienţilor ce prezintă un grad ridicat de risc în utilizare (studenţi, elevi etc.).

El se utilizează numai prin intermediul dispozitivelor automate de eliberare de numerar (ATM-uri sau POS). Ori de câte ori un electron-card este folosit, trebuie obţinută autorizarea adică emitentul decide dacă tranzacţia se face sau nu.

19

3.1.5. Cardul de tip “VISA Cash”

Cardul de tip VISA a lansat un puternic program de cercetare pentru prototipurile de smart-carduri, terminale şi echipamente aferente (lucrează cu 27 de companii majore în domeniul tehnologiei chip pentru a dezvolta aceste prototipuri).

De-a lungul timpului, creşterea capacităţilor de memorare şi calcul a chip-urilor va permite băncilor membre să ofere clienţilor lor carduri proiectate să îndeplinească cererile individuale ale acestora şi vor îngloba noi informaţii adiţionale, incluzând extrasul de cont sau alte informaţii financiare personale.

Există trei tipuri de astfel de conturi: De unică folosinţă: cardurile sunt cumpărate la o valoare

prestabilită şi după ce valoarea este consumată sunt aruncate sau păstrate ca suvenir.

Reîncărcabile: cardurile se cumpăra cu sold zero şi se încarcă cu valoare electronică. Atunci când valoarea este consumată, cardul de poate reîncărca cu ajutorul dispozitivelor speciale sau a unor ATM-uri upgradate.

Multifuncţionale: un credit sau debit-card care conţine aplicaţia VISA Cash. Acesta este primul pas către oferta de servicii complete prin smart-card.

3.1.6. Afinity card

Acest tip de card este in produs rezultat în urma unui acord între VISA şi alte organizaţii sau grupuri (întreprinderi) care nu pot fi membre VISA, cum ar fi autocluburi, societăţi profilate pe închirieri auto, organizaţii profesionale sau caritate.

3.1.7. VISA Travellers Cheques

Cecurile de călătorie sunt destinate acoperirii cheltuielilor pe perioada vacanţelor şi a călătoriilor de afaceri, iar reţeaua creată de VISA este în prezent cea mai dezvoltată reţea de astfel de cecuri din întreaga lume, acestea emiţându-se în 14 valute.

3.2. EUROPAY INTERNATIONAL

20

Europay International este o organizaţie non-profit, proprietate a membrilor ei, înfiinţată şi subvenţionată prin intermediul taxelor şi a costurilor de participare.

Europay International cuprinde societatea MasterCard International, cu sediul în SUA şi Eurocard International, cu sediul în Belgia, cele două societăţi acordându-şi reciproc dreptul de emitere şi acceptare a cărţilor de plată MasterCard şi Eurocard pe teritoriul naţional al membrului.

3.2.1. Eurocard/Mastercard - classic card

Este un card tip debit-card sau credit-card care de adresează tuturor categoriilor de utilizatori prezentând un anumit grad de siguranţă. El poate fi folosit în întreaga lume atât pentru tranzacţii comerciale cât şi pentru obţinerea de numerar, prin intermediul echipamentelor electronice (ATM, POS) sau cu preluarea manuală a datelor operaţionale.

3.2.2. Cirrus

Este un card tip debit-card care se adresează categoriilor de utilizatori cu grad înalt de risc, putând fi folosită în întreaga lume pentru retragerea de numerar prin intermediul echipamentelor electronice (ATM).

3.2.3. Eurocard - ATM

Este un card tip debit-card care se adresează categoriilor de utilizatori cu grad înalt de risc, putând fi folosit numai în Europa pentru retragerea de numerar prin intermediul echipamentelor electronice (ATM).

3.2.4. Eurocheque

Este un cec de călătorie acceptat numai în Europa, adresat persoanelor care călătoresc frecvent şi nu deţin conturi în bancă.

3.2.5. Ede

21

Este un card tip debit-card care se adresează categoriilor de utilizatori cu grad înalt de risc, putând fi folosită numai în Europa pentru tranzacţii comerciale prin intermediul echipamentelor electronice (POS).

3.2.6. Maestro

Este un card tip debit-card care se adresează categoriilor de utilizatori cu grad înalt de risc, putând fi folosit în întreaga lume pentru tranzacţii comerciale prin intermediul echipamentelor electronice (POS).

3.2.7. Europay CLIP

Produsul CLIP combină avantajele numerarului cu uşurinţa în folosire, securitatea absolută şi capacitatea unică de folosire oriunde în lume. Deţinătorul cardului foloseşte una din metodele de încărcare cu monedă sau valute la alegere, după care este liber să folosească cardul fie în ţara sa, fie în străinătate.

3.3. AMERICAN EXPRESS

American Express este un titlu global de plăţi prin carduri promovat de banca americană American Express. Preluând modelul creat de organizaţiile non-profit Eurocard sau MasterCard, banca American Express a impus pe piaţa americană sistemul de cărţi sub egida American Express.

3.3.1. Cardul “Business Card” American Express

Acest tip de card este orientat, în general, către acea categorie care călătoresc foarte mult în interes de serviciu şi întreţin în mod regulat relaţii de afaceri şi către clienţii cu un potenţial financiar personal foarte ridicat.

3.3.2. Cardul “Gold Card” American Express

22

Acest produs a fost creat pentru categoria de clienţi cu un potenţial financiar foarte mare. Se impun anumite condiţii speciale la eliberarea produsului.

3.3.3. Cardul “Classic Card” American Express

Acest produs se poate elibera oricărei categorii de client persoană fizică. Este un produs cu o largă utilizare internaţională şi este destinat satisfacerii necesităţilor de consum ale clienţilor obişnuiţi ai băncii.

3.4. Activităţi bancare cu carduri în România

Anul 1992 poate fi considerat anul debutului programelor de carduri în România.

Tranzacţii cu carduri, respectiv acceptarea la decontare a cardurilor emise de sistemul bancar internaţional, au fost derulate în România încă din 1972, dar acest serviciu, gestionat de organizaţia naţională de turism, reprezenta un privilegiu numai pentru persoanele fizice nerezidente.

Din anul 1992, bănci comerciale româneşti cum ar fi: Banca Agricolă, Banca Comercială Română, Banca Română pentru Dezvoltare, Banca comercială Ion Ţiriac, iar ulterior din 1995 şi Banc Post, au pus bazele programelor de carduri în România, angajându-se atât în emiterea cardurilor, cât şi în crearea condiţiilor pentru acceptarea acestor instrumente de plată ca mijloc de decontare în mediul economic românesc.

Pentru procesarea tranzacţiilor cu carduri potrivit cerinţelor mondiale în materie, băncile comerciale amintite au constituit în Bucureşti o societate comercială denumită Romcard, specializată în prelucrarea automată a operaţiilor derulate prin carduri în România. În acest fel, comercianţilor români acceptatori le-a fost creată posibilitatea obţinerii autorizaţiilor în maxim 30 secunde şi facilitatea decontării valutare în două zile lucrătoare.

Carduri precum “Banca Agricolă VISA Business”, “BCR VISA International” sau “VISA BCIT” au oferit persoanelor juridice române posibilitatea efectuării de cheltuieli în valută în orice colţ al lumii, fără a mai fi necesară prezenţa efectivă a numerarului. Meritele majore în constituirea componentelor bancare de plăţi prin carduri în România au revenit produselor naţionale puse în circulaţie de BCR, Banca Agricolă, Banc Post. Carduri precum

23

“Banca Agricolă VISA Classic”, “BCR Europay Maestro”, “BCR VISA Classic”, “BCR Eurocard-MasterCard”, ”Banca Ion Ţiriac Eurocard-MasterCard”. “Banc Post VISA Classic Prospera”, au generat o adevărată modă în utilizarea instrumentelor de “plastic” ca mijloc de plată, înlocuind treptat, cu consecvenţă, numerarul din sfera plăţilor “en detail”.

Banca Agricolă, un mare operator de carduri în România, a abordat însă, într-un alt mod, programul său de card naţional. Dispunând de o largă reţea teritorială şi având un număr impresionant de clienţi, atât din domeniul ofertei de consum individual (puncte de desfacere etc.) cât şi al potenţialilor utilizatori (persoane fizice cu carduri bancare), această bancă lansează simultan atât produse tip ATM (cash) cât şi carduri de consum direct, îngemănând funcţiile lor într-un sigur card. Astfel, pentru necesitatea de acoperire a cheltuielilor de deplasare a angajaţilor firmelor româneşti, dar şi pentru satisfacerea tuturor cerinţelor de consum individual sau de grup pe parcursul vacanţelor, concediilor, dar şi pentru oferirea posibilităţilor de retragere de numerar în orice moment, Banca Agricolă emite un card tip Classic care va fi folosit atât în ATM-uri cât şi în mediul “zip-zap /imprinter” la comercianţi.

3.5. Carduri emise de Banca Agricolă

1. Banca Agricolă Eurocard/MasterCard - este un debit-card în lei, valabil doar pe teritoriul României.

3. Banca Agricolă Eurocard/MasterCard - este un debit-card internaţional, în dolari americani (USD).

2. Banca Agricolă VISA Business Card - este un debit-card în lei.

4. Banca Agricolă VISA Classic - este un debit-card în lei, valabil doar pe teritoriul României.

4. Credite

4.1. Linia de credite

24

Prin linia de credite se înţelege modalitatea de creditare în sistem revolving, pentru activitatea globală de exploatare a agenţilor economici, în cadrul căreia se pot efectua acordări şi rambursări succesive pe toate durata de valabilitate a liniei, cu condiţia ca soldul debitor zilnic al contului de credite 20.215...”Linie globală de exploatare”, să nu depăşească nivelul maxim al liniei de credite aprobate.

Liniile de credit se deschid pentru creditarea activităţii curente de ansamblu a agentului economic, desfăşurată în domeniile: aprovizionare, producţie, prestări servicii, desfacere, etc.

1. Pot beneficia de linii de credite agenţii economici, la care încasările şi plăţile au caracter de frecvenţă şi care îndeplinesc criteriile prevăzute în capitolele A şi B de la Secţiunea IV a Manualului de creditare precum şi următoarele condiţii:

1.1. La finele anului precedent şi la data solicitării deschiderii, majorării sau prelungirii liniei de credite să se încadreze în categoria de bonitate STANDARD şi să aibă un serviciu al datoriei “BUN”.

1.2. Au realizat în anul precedent sau prelimină să realizeze în anul curent o cifră de afaceri de peste 500 mil. lei.

1.3. Au un capital propriu de cel puţin 50 milioane lei.1.4. Nu au conturi deschise la alte bănci fără acordul scris al

Băncii Agricole, iar încasările din activitatea agenţilor economici respectivi să se deruleze prin bancă, inclusiv cele provenite din export, dacă acestea reprezintă contravaloarea produselor sau serviciilor exportate, creditate de Banca Agricolă.

1.5. Nu au datorii restante faţă de banc, bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale.

1.6. Desfăşoară activităţi economice de cel puţin un an iar activităţile desfăşurate sunt eficiente.

2. Pentru agenţii economici care îndeplinesc criteriile de la pct. 1, linia de credite se deschide pe o perioadă de maximum 6 luni, cu posibilitatea de prelungire, succesivă, pe o perioadă de maximum 6 luni, în condiţiile prevăzute la pct. 10.2.

3. În vederea deschiderii liniilor de credite, solicitanţii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la pct. 1, vor depune la bancă documentele prevăzute la Secţiunile VII, pct. 2 şi VIII pct. 1.1 ale Manualului de creditare, precum şi:

a) Calculul trezoreriei nete, întocmit pe formularul din anexa nr. 1;

25

b) Situaţia încasărilor în numerar din trimestrul precedent pe formularul din anexa nr. 2;

c) Planul afacerii care va cuprinde informaţii detaliate la fiecare punct din macheta anexa nr. 3;

4. Pe baza documentaţiei prezentate, organele băncii vor analiza situaţia de ansamblu a societăţii urmărind îndeplinirea riguroasă a tuturor condiţiilor de creditare şi existenţa certă a posibilităţilor de rambursare.

4.1. La deschiderea liniei de credite, analiza se va efectua în mod obligatoriu la sediul unităţii, organele băncii având astfel posibilitatea să solicite justificarea anumitor date sintetice cu documente de evidenţă primară, conturi analitice, etc.

O atenţie deosebită se va acorda verificării plăţilor efectuate direct din încasări şi în situaţia în care sunt de valori importante, se vor analiza cauzele, cu conducerea societăţii, căreia i se va pune în vedere că linia de credite se va închide imediat ce banca va constata că nu respecta reglementările legale privind operaţiunile cu numerar.

4.2. Pe baza calcului trezoreriei nete (anexa nr. 1) se va determina pe baza planului afacerii, contractelor şi comenzilor privind aprovizionarea şi desfacerea produselor (serviciilor), precum şi a altor factori care pot influenţa fluctuaţia acestuia (extinderea sau închiderea unor capacităţi, preţuri, etc.).

5. Concluziile rezultate din analiză vor fi înscrise în referatul de analiză (anexa nr. 19 la secţiunea VIII - adaptată corespunzător), care va fi prezentat Biroului de risc, urmând ca după obţinerea avizului acestuia să fie supus aprobării potrivit prevederilor de la Secţiunea IX a Manualului de creditare.

5.1. După aprobare, banca va încheia cu împrumutatul contractul de credite pe formularul - anexa nr. 4, potrivit metodologiei prevăzute la Secţiunea XII, pct. 2.

5.2. În vederea efectuării de plăţi din liniile de credite, serviciile (birourilor) de creditare vor comunica serviciilor de contabilitate nivelul maxim aprobat al liniilor de credite deschise, pe formularul prezentat în anexa nr. 5.

6. Utilizarea liniei de credite6.1. Potrivit Normelor metodologice de utilizare a conturilor

contabile de către societăţile bancare, aprobate prin Ordinul nr. 1418/344/1997 al Ministerului Finanţelor şi Băncii Naţionale a României, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 bis din 27 august 1997 “operaţiunile curente de încasări şi plăţi” ale agenţilor

26

economici se efectuează prin CONTURILE CURENTE deschise la bancă cu simbolul 2511.

Plăţile curente se efectuează din contul curent al agentului economic, numai în limita soldului creditor al acestuia.

6.2. Creditele aprobate prin linia de credite se acordă în completarea fondurilor proprii ale împrumutatului prin contul 20.215 “Linie globală de exploatare”, pe măsura necesităţii efectuării plăţilor neacoperite din disponibilităţilor existente în contul curent, potrivit prevederilor de la pct. 7.1. şi 7.2.

7. Pe baza comunicării primite de la serviciul (biroul) de credite (anexa nr. 5), Serviciul de contabilitate înregistrează angajamentul de acordare a creditului (suma maximă aprobată a liniei de credite) în debitul contului în afara bilanţului 903 “Angajamente în favoarea clientelei”, prin creditul contului 999 “Contrapartidă”.

7.1. Pe măsura epuizării disponibilităţilor din contul curent, serviciul de contabilitate totalizează valoarea documentelor rămase de plată şi virează, cu notă contabilă, vizată de compartimentul de credite, suma acestora din credite debitând contul 20.215... prin creditul contului curent al titularului liniei de credite, din care se vor efectua plăţile respective.

Concomitent cu suma virată din contul de împrumut în contul curent se diminuează angajamentele evidenţiate în afara bilanţului (debit cont 999= credit cont 903).

7.2. Virarea sumelor din creditul aprobat în contul curent al împrumutatului, potrivit prevederilor de la pct. 7.1. se poate efectua în toată perioada de valabilitate a liniei de credite, cu condiţia ca soldul debitor al contului 20.215... “Linie globală de exploatare”, să nu depăşească nivelul maxim aprobat al liniei de credite.

7.3. Calcularea şi evidenţierea dobânzilor datorate, aferente creditelor utilizate se fac potrivit reglementărilor din “Normele metodologice de utilizare a conturilor de către societăţile bancare” şi a celor emise de Direcţia de contabilitate.

8. Rambursarea creditelor acordate pe baza liniei deschise se efectuează din disponibilităţile proprii acumulate în contul curent (în zilele în care soldul acestuia este creditor).

În acest scop, la sfârşitul fiecărei zile operative în care, după efectuarea tuturor plăţilor scadente, soldul contului curent este creditor, serviciul de contabilitate virează cu notă contabilă, vizată de compartimentul de creditare, soldul acestuia în contul de credite, debitând contul curent prin creditul contului

27

20.215....Dreptul băncii de a efectua aceste operaţiuni în contul curent al împrumutatului a fost prevăzut într-o clauză distinctă în contractul de credite.

Concomitent, cu suma rambursată se reconstituie angajamentele evidenţiate în afara bilanţului (debit cont 903= credit cont 999), soldul contului 903 reprezentând creditul disponibil din linia de credite aprobată.

8.1. Este interzis ca soldul zilnic al contului curent al agentului economic să fie creditor în zilele în care soldul contului liniei de credite este debitor.

8.2. În situaţia în care, în ziua (zilele) următoare, obligaţiile de plată ale titularilor liniilor de credite nu pot fi achitate în totalitate din disponibilităţile proprii acumulate în contul curent, acesta va fi alimentat din creditele disponibile, cu suma necesară, potrivit prevederilor de la pct. 7.1. cu respectarea strictă a pct. 7.2.

9. Garantarea creditelor pe baza liniilor de credite deschise agenţilor economici se va face potrivit prevederilor de la Secţiunea X din Manualul de creditare, cu următoarele precizări:

9.1. Valoarea minimă a garanţiilor acceptate de bancă va fi cel puţin egală cu nivelul maxim aprobat al liniei de credite, plus dobânzile antecalculate pe perioada pentru care s-a aprobat deschiderea sau prelungirea liniei de credite.

9.2. Pentru garantarea creditelor acordate pe baza liniei de credite, agenţii economici, vor prezente băncii următoarele garanţii:

garanţii reale, constând în bunuri imobile pentru care există o piaţă sigură de valorificare, care să reprezinte cel puţin 40% din nivelul maxim al liniei de credite;

cesionarea în favoarea băncii a tuturor drepturilor băneşti pe care le are de încasat de la terţi. În acest sens, în contractul de credite se va înscrie o clauză distinctă;

alte garanţii prevăzute la Secţiunea X din Manual.10. Analiza utilizării liniei de credite se efectuează

lunar, precum şi cu ocazia solicitării majorării sau prelungirii liniei de credite.

10.1. Analiza lunară se efectuează, în perioada 25-30 a fiecărei luni, pe baza balanţei de plăţi de verificare întocmită pentru luna expirată, calculul trezoreriei nete (anexa nr. 1) şi a situaţiei privind rambursările realizate în contul liniei de credite, pe

28

perioada de la deschiderea sau prelungirea liniei, până la data analizei.

Calculul trezoreriei nete se întocmeşte de împrumutat şi se prezintă băncii împreună cu balanţa de verificare şi situaţia patrimoniului (după modelul de raportare semestrială).

În cadrul analizei, economistul (referentul) băncii, va urmări modul în care au fost respectate condiţiile avute în vedere la deschiderea sau prelungirea liniei, nivelul indicatorilor de bonitate, menţinerea caracterului permanent al încasărilor şi plăţilor, volumul rambursărilor din contul liniei de credite să se încadreze în limitele prevăzute la pct. 10.1.1. litera b.

Concluziile rezultate din analiză vor fi înscrise în “Raportul lunar de analiză a liniei de credite” care va cuprinde, în mod obligatoriu, cel puţin următoarele informaţii:

evoluţia indicatorilor financiari şi a categoriei de bonitate la finele lunii, comparativ cu cea existentă la deschiderea sau prelungirea liniei de credite;

volumul încasărilor şi plăţilor efectuate prin contul curent comparativ cu cel prognozat prin fluxul de numerar pentru perioada analizată;

proporţia încasărilor prin contul curent în cifra de afaceri;

volumul rambursărilor din perioada analizată, evidenţiat în contul 20.215...

În funcţie de constatări, se vor propune măsurile corespunzătoare privind:

10.1.1. Menţinerea liniei de credite la nivelul maxim aprobat, în situaţia în care:

a) indicatorii financiari corespund categoriei de bonitate STANDARD, iar agentul economic are un serviciu al datoriei “BUN”;

b) volumul rambursărilor, de la data deschiderii sau prelungirii liniei de credite, până la data analizei, reprezintă următoarele procente din soldul maxim realizat al liniei de credite: până la 60 zile, cel puţin 15%; până la 90 zile, cel puţin 35%; până la 120 zile, cel puţin 50%; până la 150 zile, cel puţin 75%; până la 180 zile, cel puţin 100%;

29

În cazul în care rambursările nu se încadrează în limitele prevăzute mai sus, nivelul maxim aprobat al liniei de credite se reduce cu rambursările nerealizate.

10.1.2. Reducerea nivelului maxim aprobat al liniei de credite cu minusurile de garanţie înregistrat la finele lunii precedente, determinat conform anexei nr. 1;

În situaţia în care se înregistrează, atât nerealizarea rambursărilor în limitele prevăzute la pct. 10.1.1. lit. b, cât şi minus de garanţie, nivelul maxim aprobat al liniei de credite se reduce cu valoarea cea mai mare;

10.1.3. Închiderea liniei de credite dacă indicatorii financiari nu se încadrează în categoria de bonitate STANDARD, în condiţiile prevăzute la pct. 10.2.3.

10.1.4. Majorarea nivelului maxim aprobat al liniei de credite, la cererea împrumutatului, în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la pct. 10.1.1. iar din calculul trezoreriei nete (col. 2) rezultă deficit, în limita căruia poate fi efectuată majorarea, cu respectarea competenţelor de aprobare în vigoare.

Pentru majorarea nivelului maxim aprobat al liniei de credite se întocmeşte act adiţional la contractul de credit.

10.2. Cu 15 zile înainte de expirarea termenului de valabilitate al liniei de credite împrumutaţii vor prezenta băncii cereri, pe formularele prevăzute în Manualul de creditare, pentru prelungirea liniilor de credite pe o perioadă de maximum 6 luni sau vor solicita, în scris, închiderea liniilor respective.

În cererile de prelungire, împrumutaţii vor solicita menţinerea, majorarea sau diminuarea nivelului maxim aprobat al liniei de credite aprobată anterior.

10.2.1. Cererea de prelungire va fi însoţită de ultima balanţă de verificare întocmită la termenul stabilit de Ministerul Finanţelor, situaţia patrimoniului (după modelul de raportare semestrială) existent la finele lunii pentru care s-a întocmit balanţa de verificare, calculul trezoreriei nete şi de documentele prevăzute la pct. 3.

10.2.2. Analiza îndeplinirii condiţiilor pentru prelungirea linie de credite se efectuează pe baza documentelor prezentate de împrumutat, inclusiv a situaţiei privind rambursările realizate în contul liniei de credite, pe perioada de la deschiderea sau prelungirea acesteia, până la data la care se face analiza.

În funcţie de constatări se va proceda după cum urmează:

30

a) dacă toate condiţiile sunt îndeplinite iar rambursările sunt cel puţin de valoare egală cu soldul maxim realizat, linia de credite se prelungeşte la acelaşi nivel sau la un nivel majorat în limita deficitului trezoreriei nete;

b) dacă toate condiţiile sunt îndeplinite iar rambursările sunt mai mici decât soldul maxim realizat, linia de credite se prelungeşte de la un nivel egal cu rambursările efective, în limita deficitului trezoreriei nete;

c) dacă toate condiţiile sunt îndeplinite, iar din calculul trezoreriei nete rezultă minus de garanţie, linia de credite se prelungeşte la o valoare reprezentând nivelul maxim aprobat la data analizei, diminuat cu valoarea cea mai mare. În situaţia în care se constată atât nerealizarea rambursărilor în limita prevăzută la lit. a, cât şi minus de garanţie, prelungirea liniei se face la o valoare reprezentând nivelul maxim aprobat la dat analizei, diminuat cu valoarea cea mai mare. Pentru prelungirea şi majorarea liniei de credite se întocmeşte act adiţional la contractul de credite.

d) dacă indicatorii financiari nu se încadrează în categoria de bonitate STANDARD sau dacă rambursările realizate sunt mai mici de 50% din soldul maxim realizat se va proceda la închiderea liniei de credite.

10.2.3. În cazul închiderii liniei de credite, în situaţiile prevăzute la pct. 10.1.3. şi 10.2.2. lit. d sau la cererea împrumutatului se va proceda astfel:

a) în situaţia în care împrumutatul se încadrează în categoriile de bonitate SUBSTANDARD, ÎNDOIELNIC şi PIERDERE, creditele existente în sold vor fi trecute, în funcţie de analiza ce se va efectua, în conturi simple de împrumut şi eşalonate la rambursare pe o perioadă de maximum 60 zile.

b) în situaţia în care împrumutatul se încadrează în categoriile de bonitate STANDARD (dar nu îndeplineşte celelalte condiţii pentru prelungirea liniei de credite) sau ÎN OBSERVAŢIE şi dacă creditele existente pot fi individualizate pe obiecte creditabile, acestea vor fi transferate în conturi simple de împrumut şi eşalonate la rambursare pe o perioadă de maximum 6 luni.

Eşalonarea la rambursare a creditelor existente în sold, în situaţiile prevăzute la lit. a şi b de mai sus se va face pe baza unui grafic de rambursare întocmit de către bancă şi pe care

31

împrumutatul are obligaţia potrivit clauzei prevăzute în contract să-l accepte şi execute, necondiţionat aşa după cum acesta a fost întocmit şi comunicat, în scris, de către bancă.

Creditele trecute în conturi simple de împrumut potrivit art. 10.2.3. lit. a şi b nerambursate la scadenţele stabilite de către bancă, potrivit graficului de rambursare comunicat împrumutatului se înregistrează la restanţă.

11. Controlul utilizării şi garanţiei creditelor acordate în cadrul liniei de credite se va face lunar, conform anexei nr. 1 col. 3 precum şi potrivit prevederilor de la secţiunea XVIII a Manualului de creditare, cu precizarea că la Cap. VI “Credite pe termen scurt” din anexa nr. 3 la această secţiune, creditele vor fi defalcate astfel:

VI Credite pe termen scurt - total din care:a) credite în baza liniei de credite (ct. 512);b) credite prin alte conturi de împrumut (ct.

5191+5192+5193+5194+5195+5196+5198) din care: restante (ct. 5192)

12. Necesarul plafoanelor de credite şi sursele corespunzătoare liniilor de credite se vor stabili şi aproba, potrivit politicii de creditare a băncii.

4.2. Creditarea persoanelor fizice

În scopul diversificării produselor bancare oferite populaţiei, unităţile băncii pot acorda persoanelor fizice, în lei, credite de consum pe termen scurt pentru procurarea de bunuri de folosinţă îndelungată şi credite pe termen mediu pentru cumpărări de autoturisme.

I Credite de consum cu termene de rambursare până la 24 luni, în valoare totală de până la 25 milioane lei, pentru procurarea următoarelor bunuri gospodăreşti de folosinţă îndelungată (noi):

mobilă şi covoare obiecte electro-casnice (maşini de spălat, frigidere,

congelatoare, maşini de gătit, aparate de aer condiţionat, etc.);

aparate audio-video (aparate de radio - cu excepţia celor pentru autoturisme - radio-casetofoane, combine muzicale, televizoare etc.)

Condiţii pentru acordarea creditelor:

32

Pot beneficia de credite de consum personale fizice care îndeplinesc următoarele condiţii:

au domiciliul stabil în localitatea în are funcţionează unitatea Băncii Agricole la care s-a solicitat creditului sau în localităţi limitrofe acesteia:

fac dovada cu adeverinţe de la locul permanent de muncă sau eliberate de primării (administraţii financiare), că realizează venituri permanente (sau asupra averii, în cazul gospodăriilor ţărăneşti);

prezintă un număr de un girant plătitor (angajament) să întrunească punctajul minim şi celelalte criterii

prevăzute în “Scoring”; solicitantul şi soţia (soţul) să nu aibă credite angajate la

alte bănci, CEC sau direct la unităţile comerciale care desfac produse cu plata în rate. Această situaţie va fi confirmată în scris pe cererea de credite prin declaraţia pe proprie răspundere a solicitantului.

cumpără mărfurile de la societăţi comerciale care au conturi deschise la unităţile băncii la care se solicită creditul.

depun la bancă, într-un cont de disponibilităţile fără dobândă ca avans, cel puţin 10% din valoarea bunurilor ce vor fi cumpărate, prevăzute în documentele emise în documentele emise de vânzător (ofertă, factură proformă, etc.)

În cazul în care, din analiza efectuate de economistul (referentul) băncii, şi din documentele prevăzute de solicitant, rezultă că suma ratei şi a dobânzii ce urmează să fie achitate lunar, conform graficului de rambursare, reprezintă mai puţin 20% din veniturile lunare ale acestuia, avansul nu este obligatoriu.

II Credite pe termen mediu pentru cumpărări de autoturisme (până la 3 ani), în sumă maximă de până la 100 milioane de lei.

Condiţii pentru acordarea creditelorPot beneficia de credite pe termen mediu pentru

cumpărarea de autoturisme persoane fizice care îndeplinesc următoarele condiţii:

au domiciliul stabil în localitatea în care funcţionează unitatea Băncii Agricole la care s-a solicitat creditul sau în localităţi limitrofe acesteia;

fac dovada, cu adeverinţe de la locul permanent de muncă sau eliberate de primării (administraţii

33

financiare), că realizează venituri permanente (sau asupra averii, în cazul gospodăriilor ţărăneşti);

prezintă un număr de doi giranţi plătitori (angajament); să întrunească punctajul minim şi celelalte criterii

prevăzute în “Scoring”; solicitantul şi soţia (soţul) să nu aibă credite angajate la

alte bănci, CEC sau direct la unităţile comerciale care desfac produse cu plata în rate. Această situaţie va fi confirmată în scris pe cererea de credite prin declaraţia pe proprie răspundere a solicitantului.

să depună la bancă într-un cont de disponibilităţi fără dobândă, un avans reprezentând minim 20% din valoarea autoturismului, prevăzută în ofertă (factura proformă) emisă de distribuitorul autorizat (dealer)

5. Managementul riscului

Norme privind organizarea şi funcţionarea comitetelor de risc de creditare din administraţia centrală şi din sucursalele coordonatoare

Analiza şi evaluarea riscului de creditare este organizată şi se desfăşoară în Administraţia Centrală şi în sucursalele băncii ca o activitate distinctă, având ca obiectiv principal minimalizarea riscului băncii în plasarea în credite a fondurilor aparţinând acţionarilor şi deponenţilor băncii şi a celor atrase de pe piaţa interbancară.

Analiza şi evaluarea riscului de creditare se efectuează în funcţie de competenţele de aprobare a creditelor, respectiv la centrală de către Serviciul de analiză şi evaluare a riscului de creditare din cadrul Direcţiei risc de creditare, credite neperformante şi relaţii cu sucursalele, iar la sucursalele coordonatoare de către serviciile (birourile) de risc, organizate la nivelul acestora pe baza metodologiei de analiză şi evaluare a riscului de creditare.

5.1. Organizarea Comitetelor de risc de creditare din Administraţia Centrală şi din sucursalele coordonatoare

34

A. Comitetul de risc din Administraţia Centrală se constituie la nivelul Direcţiei risc de creditare, credite, credite neperformante şi relaţii cu sucursalele şi este compus din:

directorul direcţiei; directorul adjunct;

şeful Serviciului de analiză şi evaluare a riscului de creditare;

şeful Serviciului de recuperare a creditelor neperformante;

şeful Serviciului de clarificare a creditelor, constituirea şi clasificarea provizioanelor;

şeful Serviciului de asigurări; şeful Serviciului de relaţii cu sucursalele;

Comitetul de risc, organizat la nivelul Direcţiei risc de creditare, credite neperformante şi relaţii cu sucursalele este condus de directorul direcţiei, iar în lipsa acestuia de directorul adjunct.

Şedinţele de lucru ale Comitetului de risc se vor organiza ori de câte ori apare necesitatea analizării din punct de vedere al expunerii băncii la riscul de creditarea cererilor de credite sau eliberării scrisorilor de garanţie, deciziile finale fiind luate cu majoritate absolută (jumătate+1)

B. La nivelul sucursalelor coordonatoare sunt constituite servicii (birouri) de risc care sunt organizate potrivit Regulamentului de organizare şi funcţionare a Băncii Agricole S.A., având următoarele sarcini:

1. Analiza şi evaluarea riscului de creditare asupra solicitărilor de credite adresate atât sucursalelor coordonatoare cât şi unităţilor din subordinea acestora.

2. Gestionarea riscului de creditare începând din momentul acordării şi până la achitarea în întregime a datoriilor către bancă de împrumutaţi.

3. Clasificarea creditelor şi determinarea provizioanelor specifice de risc, conform Normelor nr. 3/1994 ale Băncii Naţionale a României şi cele elaborate în acest sens de Banca Agricolă S.A.

4. Gestionarea creditelor neperformante la agenţii economici care au cont la Banca Agricolă, pe baza normelor de lucru elaborate în acest sens.

5. Monitorizarea activităţii de asigurări care se desfăşoară în bancă conform convenţiilor încheiate cu ASIROM şi AGRAS.

35

În exercitarea atribuţiilor sale, serviciul (biroul) de risc din sucursală este condus de către şeful serviciului (biroului).

Comitetul de risc din sucursala coordonatoare cuprinde şeful de serviciu (birou) şi salariaţii din subordinea acestuia, şedinţele de lucru fiind organizate ori de câte ori apare necesitatea analizării unei cereri de credite sau eliberării unei scrisori de garanţie, deciziile fiind luate cu majoritate absolută.

II Funcţionarea Comitetelor de risc de creditare din Administraţia centrală şi din sucursalele coordonatoare

A. Administraţia centrală1. Comitetul de risc, constituit la nivelul Administraţiei

centrale îşi va desfăşura activitatea pe baza analizelor de evaluare a riscului efectuate în centrală de către Serviciul de analiză şi evaluarea riscului de creditare din cadrul Direcţiei risc de creditare, credite neperformante şi relaţii cu sucursalele.

2. La administraţia centrală, documentaţiile de credit (în lei şi valută), precum şi cele pentru eliberarea scrisorilor de garanţie din disponibilităţile proprii de agent economic, fără rezervarea în conturi separate de disponibilităţi, împreună cu referatele de analiză însuşite de şefii serviciilor de creditare se vor preda Direcţiei risc de creditare, credite neperformante şi relaţii cu sucursalele.

2.1. Documentaţiile primite la Serviciul de analiză şi evaluare a riscului de la serviciile de creditare, vor fi înregistrate în Registrul de evidenţă, după care, conducerea Direcţiei risc de creditare, credite neperformante şi relaţii cu sucursalele le va repartiza către şeful Serviciului de risc, în vederea efectuării analizei în cadrul serviciului respectiv.

2.2. Analiza documentaţiilor primite se va efectua în maxim 3 zile lucrătoare, urmărind în principal analiza şi evaluarea riscului de creditare, punând în evidenţă potenţialele pericole ce pot apare în dezvoltarea normală a procesului de creditare. Analiza şi evaluarea riscului de creditare se vor efectua potrivit normelor proprii.

2.3. Concluziile analizei efectuate potrivit prevederilor de la pct. 2.2. vor fi cuprinse în referatul de analiză şi evaluare a riscului care, după însuşirea de către şeful serviciului, va fi supus dezbaterii Comitetului de risc, care va formula recomandări care au ca principal scop limitarea riscului.

36

În cazul recomandării “FAVORABILE” sub rezerva îndeplinirii anumitor condiţii, acestea vor fi menţionate expres în referatul de analiză şi evaluare a riscului de creditare.

2.4. În cazul în care recomandarea este “NEFAVORABILĂ”, motivele care au determinat această hotărâre vor fi menţionate detaliat în referatul de analiză şi evaluare a riscului de creditare.

3. Deciziile Comitetului de risc din centrală, vor fi consemnate în scris în referatul de analiză şi evaluare a riscului de creditare, sub formulele:

3.1. RECOMANDARE FAVORABILĂ3.2. RECOMANDARE FAVORABILĂ sub rezerva îndeplinirii

următoarelor CONDIŢII (se vor menţiona condiţiile)3.3. RECOMANDARE NEFAVORABILĂ din următoarele MOTIVE

(se vor arăta motivele)3.4. După consemnarea deciziei se vor înscrie numele şi

prenumele membrilor prezenţi ai Comitetului de risc, funcţiile şi votul “pentru” sau “împotrivă” ale acestora, după care urmează semnăturile.

4. Documentaţiile de credite sau cele pentru eliberarea scrisorilor de garanţie asupra cărora s-a efectuat analiza şi evaluarea riscului de creditare împreună cu referatul pe care a fost consemnată decizia Comitetului de risc potrivit pct. 3.1.-3.3. se restituie departamentului sub semnătura depusă în col. 9 a registrului de evidenţă (anexa nr. 1)

B. Comitetele de risc din sucursalele coordonatoare5. Comitetele de risc la nivelul sucursalelor îşi vor desfăşura

activitatea pe baza analizelor de evaluare efectuate de către economistul (referentul serviciului de risc).

5.1. Documentaţiile de credite (în lei sau valută), precum şi cele pentru eliberarea scrisorilor de garanţie din disponibilităţile proprii ale agenţilor economici, fără rezervarea sumelor de conturi separate de disponibilităţi, împreună cu referatele de analiză însuşite de şefii serviciilor (birourilor) de creditare, se vor preda serviciului (biroului) de risc.

Prezentarea şi restituirea documentaţiilor de credite promovate de către unităţile teritoriale ale sucursalei coordonatoare se vor face printr-un delegat, care să poată oferi informaţii despre documentaţia prezentată.

5.2. Documentaţiile primite la serviciul (biroul) de risc de la serviciul (biroul) de creditare vor fi înregistrate în Registrul de evidenţă, după care vor fi repartizate de către şeful serviciului (biroului), salariaţilor din subordine în vederea efectuării analizei.

37

5.3. Analiza documentaţiilor primite se va efectua în maxim 3 zile lucrătoare, potrivit normelor proprii, urmărind în principal ca analiza şi evaluarea riscului de creditare să evidenţieze potenţialele pericole ce pot apare în dezvoltarea normală a procesului de creditare.

6. Concluziile rezultate din analiză, cuprinse în referatul de analiză şi evaluare a riscului de creditare, vor fi supuse analizei Comitetului de risc, care va emite recomandări asupra cererilor de credite şi/sau eliberării scrisorilor de garanţie bancară.

6.1. Comitetul de risc emite recomandări favorabile (cu/fără condiţii) sau nefavorabile numai cu majoritatea absolută a voturilor “pentru” ale membrilor prezenţi (50%+1).

6.2. În cazul recomandării favorabile cu îndeplinirea anumitor condiţii, acestea vor fi menţionate expres în referatul de analiză şi evaluare a riscului de creditare.

6.3. În cazul în care recomandarea este nefavorabilă, motivele care au determinat această hotărâre vor fi menţionate detaliat în referatul de analiză şi evaluare a riscului de creditare.

7. Hotărârile Comitetului de risc din sucursala coordonatoare, vor fi consemnate în scris în referatul de analiză şi evaluare a riscului de creditare, sub formulele:

7.1. RECOMANDARE FAVORABILĂ7.2. RECOMANDARE FAVORABILĂ sub rezerva îndeplinirii

următoarelor condiţii (se vor menţiona condiţiile)7.3. RECOMANDARE NEFAVORABILĂ din următoarele motive

(se vor arăta aceste motive).7.4. După consemnarea deciziei se vor înscrie numele şi

prenumele membrilor prezenţi ai comitetului de risc, funcţiile şi votul “pentru” sau “împotrivă” ale acestora, după care urmează semnăturile.

8. Documentaţiile de credite sau pentru eliberarea scrisorilor de garanţie asupra cărora s-a efectuat analiza şi evaluarea riscului de creditare, împreună cu referatul pe care a fost consemnată decizia comitetului de risc potrivit pct. 7.1.-7.3., se restituie serviciului (biroului) de creditare, sub semnătura depusă în col. 9 a registrului de evidenţă.

5.2. Dispoziţii comune

9. Având în vedere caracterul prudenţial al analizelor efectuate, concluziile Comitetului de risc reprezintă recomandări

38

referitoare la limitarea expunerii băncii la riscul de creditare, acestea fiind prezentate odată cu documentaţiile de creditare la nivelele ierarhice conform concepţiilor de aprobare a creditelor.

5.3. Metodologia de analiză şi evaluare a riscului de creditare

În activitatea curentă a băncii, toate produsele şi serviciile bancare, deci şi creditul , conţin elementele de risc, Riscul de credit este generat în principal de posibilitatea apariţiei pe parcursul derulării contractului de credit, a unor dificultăţi legate de activitatea la termen a obligaţiilor legate de activitatea la termen a obligaţiilor asumate de clienţii băncii, care nu au putut fi sesizate la analiza, evaluarea şi aprobarea creditelor.

Banca are organizată ca activitate distinctă analiza şi evaluarea riscului de creditare, folosind în acest sens diferite metode de analiză cu scopul de a lua măsurile care se impun în vederea minimalizării acestui risc.

Analiza şi evaluarea riscului de creditare se efectuează avându-se în vedere următoarele categorii de riscuri:

Riscul financiar; Riscul comercial; Riscul de garanţie; Riscul managerial; Riscul de senzitivitate;

I Analiza şi evaluarea riscului de creditare la persoanele juridice

1.1. Riscul financiar (RF) reflectă dificultăţile ce pot apare în activitatea financiară a firmei legate mai ales de posibilităţile de achitare la termen a obligaţiilor către bancă.

În vederea asigurării unei bune comparabilităţi, datele de referinţă la care se vor efectua analizele riscului financiar vor fi cele de la finele ultimului an şi 30.VI anul curent. Pentru activităţile din agricultură, inclusiv pentru prestări de servicii de tip AGROMEC şi construcţii, analiza se va efectua la finele ultimului an, iar pentru activităţile de turism care are caracter sezonier analiza se va efectua la închiderea perioadei de activitate respective.

39

Analiza concretizată în referatul serviciului de risc va fi efectuat la cea mai apropiată dată fată de solicitarea creditului.

Analiza riscului firmei se efectuează cu ajutorul metodei scorurilor (Z) bazată pe modelul J. Conan şi M. Holder, care permite evaluarea riscului de faliment şi are la bază următoarea formulă de calcul: Z=0,24*X1+0,16*X2+0,16*X3-0,87*X4-0,10*X5

în care X1,X2,X3,X4,X5, sunt indicatori economico-financiari:

Având în vedere particularităţile unor domenii de activitate, stocurile vor fi luate în calculul activelor circulante în următoarelor situaţii:

la societăţile comerciale care solicită credite pe stocuri în vederea prelucrării şi industrializării acestora

în sectorul zootehnic în sectorul vegetal

În toate aceste cazuri în care există stocuri necorespunzătoare calitativ, fără desfacere asigurată, acestea vor fi scăzute din activele circulante.

Pe baza scorurilor rezultate, interpretarea riscului de faliment se va efectua după cum urmează:

a. Z>0,16 - situaţia financiară a firmei este bună, riscul de faliment este < de 10%

b. 0,10<Z<0,16 - situaţia financiară a firmei este bună, riscul de faliment fiind cuprins între 10% şi 30%

c. 0,04<Z<0,10 - situaţia financiară a firmei este în atenţie, riscul de faliment fiind cuprins între 30% şi 60%

d. Z<=0,04 ritmul de faliment este > de 65%1.2. Riscul comercial (RC) - reprezintă incertitudinea ce

poate să apară în încasarea clienţilor şi va fi evaluat în funcţie de

40

specificul activităţii desfăşurate de agentul economic, după una din cele 2 variante prezentate:

a) gradul de încasare al clienţilor care se va calcula după formula:

Evaluarea riscului comercial se face astfel:G.I.C.> 90% - risc redus70%<G.I.C.<90% - risc mediuG.I.C.<=70% - risc maxim

b) perioada medie de încasare a clienţilor

PMÎC<=30 zile - risc redus30<PMÎC<= 60 zile - risc mediuPMÎC> 60 - risc ridicat

1.3. Riscul de garanţie (RG) - este reprezentată de posibilitatea apariţiei unor dificultăţi legate de valorificarea bunurilor aduse în garanţie în situaţia în care împrumutatul nu rambursează creditul şi nu plăteşte dobânzile aferente conform prevederilor contractului de credite.

Evaluarea riscului de garanţie se face ]n funcţie de gradul de lichiditate, valabilitate şi controlabilitate a garanţiilor şi va fi apreciat astfel:

a. siguranţa maximă: garanţii necondiţionate şi irevocabile emise de Ministerul Finanţelor pe baza mandatului Guvernului României acordat prin acte normative, scrisori de garanţie emise de bănci, cambii acceptate de tras şi avalizate de bănci, gaj cu deposedare (obiecte de artă, bijuterii sau metale preţioase), depozite bancare în valută sau lei, după caz, precum şi garanţii emise de Fondul Român de Garantare a Creditelor şi Fondul Român de Garantare a Creditului Rural: titluri emise şi garantate de stat, ipoteci asupra clădirilor cu destinaţie de locuinţă situate în centrul oraşelor mari: reşedinţe de judeţ şi în staţiunile de odihnă montane.

b. siguranţă medieGrupa I : ipoteci asupra: clădirilor cu destinaţie de spaţii

industriale (fabrici, ateliere uşor adaptabile), spaţiilor comerciale

41

(magazine şi sedii), clădirilor cu destinaţie de locuinţă (pentru cele din mediul rural numai dacă pot fi valorificate) şi terenurilor din intravilan din oraşe mari şi localităţi turistice; cesiunea creanţelor din exporturi cu plata prin acreditive irevocabile emise de bănci agreate de Banca Agricolă - S.A., cu condiţia ca acreditivele să fie domiciliate la aceasta, contractul de gaj şi contractul de cauţiune, ipoteci asupra fermelor agrozootehnice din mediul rural, utilaje şi maşini, bunuri cumpărate din credite cu condiţia existenţei de posibilităţi rapide şi sigure de valorificare.

Grupa II : bunuri second-hand cumpărate din credite cu condiţia existenţei posibilităţii rapide şi sigure de valorificare, etc.

c. garanţii nesigure: maşini şi utilaje mai vechi de 5 ani, gospodării ţărăneşti, alte garanţii.

1.4. Riscul managerial (RM) - este determinat de calitatea echipei de conducere a firmei şi va fi analizat pe baza cunoaşterii directe a acestora de către economistul (referentul) băncii.

Evaluarea riscului managerial se va face în funcţie de următoarele caracteristici ale echipei de conducere:

a. este (nu este) calificată şi are (nu are) experienţă îndelungată în domeniul în care firma îţi desfăşoară activitatea.

b. evoluţia în timp a indicatorilor economico-financiari, a demonstrat (nu a demonstrat) capacitatea necesară în conducerea eficientă a afacerii.

c. a avut (nu a avut) relaţii corespunzătoare cu banca, a (nu a) efectuat operaţiuni prin contul deschis; a (nu a) deschis conturi la alte bănci; a (nu a) rambursat la termen împrumuturile; a (nu a) plătit la termen împrumuturile; a (nu a) plătit la termen dobânzile etc., iar cu parteneri de afaceri: sunt (nu sunt) parteneri permanenţi, şi-a (nu şi-a) plătit la timp furnizorii, şi-a (nu şi-a) încasat la timp debitorii, a avut (nu a avut) litigii cu partenerii, dacă a fost implicată în evaziuni fiscale, etc.

1.5. Riscul de senzitivitate (RS) Pentru invenţiile pe termen mediu şi lung (la agenţi economici şi persoane fizice), în analiza şi evaluarea riscului de creditare se face şi o analiză de senzitivitate.

În analiza senzitivităţii se folosesc 2 indicatori:RIRB =rata de rentabilitate financiară calculată pe baza

fluxului de numerar pentru varianta de bază, indicator calculat şi până acum pentru toate proiectele de investiţii.

RIRF =rata de rentabilitate financiară calculată pe baza aceluiaşi flux de numerar, la care se aplică o creştere de 1% a costurilor de producţie faţă de

42

venituri, ca urmare a acţiunii cumulate a factorilor sus menţionaţi.

Condiţiile care se cer îndeplinite sunt ca: RIRF să fie mai mare decât rata dobânzii aferentă creditului propus spre aprobare.

Riscul total (RT) de creditare se va determina pe baza punctajelor acordate pe clasa de risc, prevăzute în anexa ????

a) RT=RF+RC+RG+RM (pentru credite pe termen scurt)b) RT= RF+RC+RG+RM+RS (pentru creditele de investiţii)Clasele de risc:- clasa I 100-80 puncte- clasa II 79-55 puncte- clasa III < 55 puncteSemnificaţia claselor de risc:Clasa de risc I - Societăţile comerciale din această clasă au

performanţe financiare foarte bune, fapt care permite achitarea la scadenţă a obligaţiilor faţă de bancă. Se prefigurează menţiunea şi în perspectiva a performanţelor financiare, iar garanţiile oferite de aceşti clienţi asigură siguranţa maximă. Riscul de creditare este minim.

Clasa de risc II - Performanţele financiare ale firmelor analizate sunt bune, dar nivelul prezent nu poate fi menţinut în perspectivă. Garanţiile oferite de client conferă o siguranţă medie. Riscul de creditare este mediu, avizul favorabil fiind dat numai cu îndeplinirea unor condiţii suplimentare privind indicatorii financiari, garanţiile etc.

Clasa de risc III - Performanţele financiare sunt scăzute sau indică pierdere, nu pot fi plătite datoriile către bancă, iar garanţiile prezentate nu asigură posibilităţile de transformare rapidă în lichidităţi. Ritmul de creditare este foarte mare.

5.4. Analiza şi evaluarea riscului de creditare la persoanele fizice

2.1. Analiza riscului de creditare se efectuează asemănător cu cea pentru agenţii economici (cap. I) cu următoarele precizări:

2.1.1. Riscul financiar este legat de posibilitatea apariţiei unor dificultăţi ale solicitantului privind realizarea veniturilor care să-i asigure acoperirea consumului propriu, inclusiv plata impozitelor şi a taxelor locale, precum şi a excedentului necesar rambursării creditelor şi plăţii dobânzilor bancare.

43

Evaluarea riscului financiar se determină în funcţie de gradul de rentabilitate al activităţilor, produselor, obiectivelor creditate astfel:

a. credite pentru producţie

R>15% - risc redus5%<=R<=15% - risc mediuR<5% - risc mare

b. credite în valută pentru activitatea de investiţii, rata internă a rentabilităţii să fie:

RIR>15% - risc redusRIR=15% - risc mediuRIR<15% - risc maximc. credite în lei pentru activităţile de investiţii, rata internă a

rentabilităţii să fie:RIR>rata dobânzii - risc redusRIR=rata dobânzii - risc mediuRIR<rata dobânzii - risc maxim2.1.2. Riscul managerial este dat de calităţile profesionale şi

morale ale persoanelor fizice şi va fi apreciat în funcţie de:a) vârstă, pregătire profesională şi experienţă în domeniu;b) modul în care este cunoscută persoana respectivă în

localitate (aprecierea vecinilor, rudelor etc.);c) relaţiile persoanelor fizice cu banca, cu organele locale

(administraţii financiare etc.) şi cu ceilalţi cetăţeni.2.1.3. Riscul de garanţie şi riscul de senzitivitate vor fi

analizate conform pct. 1.3. şi pct. 1.5.2.2. Riscul total de creditare se va determina pe baza

punctajelor acordate pe clasele de risc prevăzute în anexa nr. ?????

a) Pentru creditele pe termen scurt: RT=RF+RM+RGb) Pentru creditele de investiţii RT=RF+RM+RG+RSClasele de risc: - clasa I: 70 - 100 puncte;- clasa II: 70 - 79 puncte;- clasa III: <70 puncte;

44

Pentru creditele de consum, analiza riscului de creditare se va efectua ţinând cont de prevederile normelor privind creditarea persoanelor fizice.

EVALUAREA RISCULUI TOTAL DE CREDITARE- agenţii economici persoane juridice -

Categorii de risc Indicatori PunctajT.S. T.L.

1. Riscul financiar Z>0,16 50 450,10<Z<=0,16 40 400,04<Z<=0,10 30 30

Z<0,04 0 02. Riscul comercial Punctaj maxim 20 15

- risc minim- risc mediu- risc mare

20105

15105

3. Riscul de garanţie

Punctaj maxim 20 puncte

- garanţii sigure- garanţii cu siguranţă medie gr. I gr. II- garanţii nesigure

2015105

4. Riscul managerial, din care: Max. 10 puncte

- experienţă şi calificare

- echipă calificată, cu experienţă mare în domeniu- echipă eterogenă şi experienţă redusă- echipă necalificată şi fără experienţă

521

- relaţii cu banca- relaţii foarte bune cu banca şi terţii- relaţii bune cu banca şi terţii- relaţii necorespunzătoare cu banca şi terţii

531

5. Riscul de senzitivitate Max. 10 puncte

r<75% 100r>=75%

5.5. Bonitatea

Bonitatea reprezintă performanţa financiară a agenţilor economici care atestă încrederea pe care acesta o inspiră băncii în momentul solicitării unui credit de a restitui la scadenţă, creditele contractate împreună cu dobânzile aferente.

Bonitatea financiară se determină prin calcularea unor indicatori financiari pe baza datelor din formularele contabile, în funcţie de perioada în care se determină, astfel:

a. anual - bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere;b. semestrial - rezultate (01) şi situaţia patrimoniului (02);c. lunar - balanţa de verificare;

45

Formularele anuale şi semestriale din care se extrag datele pentru determinarea bonităţii trebuie şi fie vizate pentru depunere la Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.

Indicatori financiari şi formulele de calcul:

Nr. crt.

Indicatori 20 puncte 15 puncte 10 puncte 5 puncte

1Lichiditatea generală

>2 : 1 1,6-2 : 1 1,31,5 : 1 0,1-1,2 : 1

2Solvabilitatea patrimonială

> 30%20% - 30%

10%-19,9%

0,1%-9,9%

3Rata profitului brut

>5% 35-5% 1,5%-2,9% 0,1%-1,4%

4Rata rentabilităţii financiare

>10% 6%-10% 3%-5,9% 0,1%-2,9%

5Gradul de îndatorare

0-0,25 0,26-0,50 0,51-0,75 0,76-1

Încadrarea pe categorii de bonitateÎn funcţie de punctajul obţinut, fiecare agent economic cu

personalitate juridică va fi încadrat într-unul din următoarele categorii de bonitate, astfel:

Categoria A 80-100 puncte STANDARDCategoria B 60-79 puncte ÎN OBSERVAŢIECategoria C 40-59 puncte SUBSTANDARDCategoria D 20-39 puncte ÎNDOIELNIC

46

curente Datorii

circulante Activegenerala eaLichiditat 1.

pasiv Total

propriu Capitallapatrimonia ateaSolvabilit 2.

afaceri de Cifra

brut Profitbrut profitului Rata 3.

100*propriu Capital

net Profitulfinanciare atiirentabilit Rata 4.

100*activ Total

curente Datoriiindatorare de Gradul 5.

Categoria E <20 puncte PIERDERE

Corecţii ale încadrării pe categorii de bonitate Încadrarea agenţilor economici pe grupe de bonitate în

funcţie de indicatorii financiari, poate fi corectată în funcţie de unii factori subiectivi, astfel:

1. Infuzie de capital (emisiune de acţiuni, asocieri etc.) în perioada imediat următoare (până la 90 de zile). - Bonificaţie 15 puncte;

2. Preluarea unor riscuri de către stat sau alte organe abilitate. - Bonificaţie 15 puncte;

3. Existenţa unui program de restructurare economică şi de conducere cu posibilităţi certe de aplicare; - Bonificaţie 15 puncte;

4. Retehnologizarea producţiei în anul analizat, care va conduce la plusuri de producţie şi venituri, reduceri de costuri şi implicit obţinere de profit suplimentar - Bonificaţie 10 puncte

5. Vocaţie la export a producţiei şi câştigarea de noi pieţe de desfacere - Bonificaţie 10 puncte

6. Fuziuni care vor permite îmbunătăţirea indicatorilor financiari (asigurarea de materii prime la preţuri mai avantajoase, eliminarea unor verigi intermediare, condiţii mai bune de prezentare şi desfacere etc.) - Bonificaţie 10 puncte

7. Calitatea echipei de conducere - Bonificaţie max. 15 puncte

Interpretarea încadrării pe categorii de bonitate

Categoria A: Performanţele sunt foarte bune şi permit achitarea la scadenţă a dobânzii şi a ratei. Totodată se prefigurează menţinerea şi în perspectivă a performanţelor financiare la un nivel ridicat.

Categoria B: Performanţele financiare sunt bune sau foarte bune, dar nu pot menţine acest nivel în perspectivă mai îndelungată.

Categoria C: Performanţele sunt satisfăcătoare dar au o evidentă tendinţă de înrăutăţire.

47

Categoria D: Performanţele financiare sunt scăzute şi cu o evidentă ciclicitate la intervale scăzute de timp.

Categoria E: Performanţele financiare arată pierderi şi există perspective clare că nu pot fi plătite nici ratele scadente nici dobânzile.

6. Legea bancară (nr. 58/1998)

Legea bancară este constituită din 16 capitole astfel:Capitolul I - “Dispoziţii generale” - cuprinde 3 secţiuni după

cum urmează:a) Secţiunea I - “Domeniul de aplicare” - defineşte spaţiul

juridic în are poate fi aplicată legea bancară: “Prezenta lege se aplică băncilor, persoanelor juridice române, constituite ca societăţi comerciale, precum şi sucursalele din România ale băncilor, persoane juridice străine.”

b) Secţiunea a 2-a - “Definiţii” - stabileşte semnificaţiile exacte acordate definiţiilor, termeni şi expresii definitorii pentru domeniul financiar-bancar.

c) Secţiunea a 3-a - “Interdicţii” - stabileşte principalele interdicţii în desfăşurarea unei activităţi bancare de către persoanele fizice sau juridice.

Capitolul II - “Activităţi permise băncilor” - expune principalele activităţi ce sunt permise prin autorizare de către Banca Naţională a României.

Capitolul III - “Autorizarea băncilor” - prezintă principalele etape pe care o bancă trebuie să le parcurgă pentru a obţine autorizarea de funcţionare acordată de BNR, precum şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească în acest sens.

Capitolul IV - “Retragerea autorizaţiei” - prezintă condiţiile când BNR poate retrage unei bănci autorizaţia de funcţionare precum şi procedura de retragere a autorizaţiei.

Capitolul V - “Fuziunea şi divizarea băncilor” - combină şi completează dispoziţiile legale existente privitoare la fuziunea şi divizarea băncilor.

Capitolul VI - “Organizarea şi conducerea băncilor” - prezintă cadrul organizatoric obligatoriu impus de BNR băncilor comerciale precum şi structura calitativă a personalului din conducerea băncii.

48

Capitolul VII - “Conflictul de interese” - defineşte acţiunile de urmat în cazul ivirii unui conflict de interese între bancă şi administratorul acesteia.

Capitolul VIII - “Secretul profesional” - consfinţeşte prin lege obligaţia personalului de a păstra secretul profesional chiar şi după încetarea activităţii la respectiva bancă.

Capitolul IX - “Cerinţe operaţionale” - cuprinde 7 secţiuni după cum urmează:

a) Secţiunea 1 - “Dispoziţii generale” - conţine referiri la politicile de credit şi valutare a băncilor comerciale, norme prudenţiale şi conturi obligatorii la BNR.

b) Secţiunea 2 - “Cerinţe de capital” - defineşte normele de constituire a capitalului social, de majorare sau de diminuare a acestuia, precum şi cerinţele referitoare la rezerve.

c) Secţiunea 3 - “Cerinţe prudenţiale” - certifică principale norme de clasificare a riscului conferit de agenţii economici clienţi ai băncilor.

d) Secţiunea 4 - “Acţionari semnificativi” - defineşte limita de 5% din capitalul social ca limită inferioară pentru obţinerea atributului de “acţionar semnificativ”.

e) Secţiunea 5 - “Tranzacţii interzise” - aşa cum lasă de bănuit, această secţiune conţine acele operaţiuni pe acare nu le poate efectua o bancă comercială.

f) Secţiunea 6 - “Documente contractuale, registre şi evidenţe” - impune băncilor comerciale păstrarea unei evidenţe detaliate cuprinzând: contractele de societate, registrul acţionarilor, hotărârile Adunării Generale a Acţionarilor, actele ce evidenţiază activitatea sa bancară etc.

g) Secţiunea 7 - “Conturi, situaţia financiară şi controlul acestora” - impune băncilor comerciale păstrarea unei evidenţe contabile stricte care să releve activitatea acesteia. Mai mult băncile sunt obligate să prezinte la BNR situaţia lor financiară pe baza elementelor de bilanţ contabil.

Capitolul X - “Transferul de fonduri” - certifică supervizarea transferului rapid de fonduri şi a plăţilor fără numerar de către BNR care pe de altă parte va acţiona astfel încât să eficientizeze aceste operaţiuni.

Capitolul XI - “Supravegherea prudenţială a băncilor” - BNR supraveghează activitatea băncilor, pe baza rapoartelor de prudenţă bancară sau prin inspecţii.

Capitolul XII - “Măsuri de remediere şi sancţiuni” - în cazul în care apar disfuncţionalităţi în activitatea normală a băncii, BNR

49

aplică o serie de măsuri de remediere specificate în acest capitol şi aplică sancţiuni celor ce se fac vinovaţi de aceste disfuncţionalităţi.

Capitolul XIII - “Măsuri de instituire a supravegherii speciale şi de administrare a băncilor” - cuprinde două secţiuni astfel:

a) Secţiunea 1 - “Măsuri de instituire a supravegherii speciale a băncilor” - astfel de măsuri se aplică în cazul în care banca în cauă a încălcat legea sau reglementările prudenţiale emise de BNR. Se constituie o comisie de 5-7 specialişti ai BNR din care unul va îndeplini funcţia de preşedinte iar altul pe cea de vicepreşedinte.

b) Secţiunea a 2-a - “Măsuri de administrare specială a băncilor” - se instituie în cazul în care măsurile de supraveghere nu dau rezultate în 120 de zile.

Capitolul XIV - “Căi de contestare” - prezintă căile de contestare legală a acestei legi bancare (la consiliul de administrare a BNR).

Capitolul XV - “Dispoziţii tranzitorii” - face referire la cazurile de autorizare nesoluţionate şi/sau care nu corespund cu prevederile legii bancare.

Capitolul XVI - “Dispoziţii finale” - se referă la: organizarea de asociaţii profesionale de către băncile

comerciale; activitatea de finanţare a întreprinderilor mici şi mijlocii:

restaurare, modernizare, privatizare, stimularea exporturilor etc.

termenul de intrare în vigoare al prezentei legi şi norme referitoare la aceasta.

7. Organigrama

Capitolul I - Dispoziţii generale

Banca Agricolă S.A. îşi desfăşoară activitatea pe baza legislaţiei în vigoare din România, Actul constitutiv şi Contractul de societate.

50

Banca Agricolă S.A. este persoană juridică română, fiind organizată ca societate comercială pe acţiuni, acţionând independent, în condiţiile economiei de piaţă şi are sediul Administraţiei Centrale în Municipiul Bucureşti.

Banca Agricolă S.A. are ca obiect de activitate efectuarea tuturor operaţiunilor bancare specifice unei bănci comerciale, după cum urmează:

a) acceptarea de depozite, în lei ţi valută, de la persoane fizice şi juridice române şi străine;

b) contractarea de credite în lei şi valută;c) emiterea şi gestiunea instrumentelor de plată şi de

credit;d) plăţi şi decontări;e) transferuri de fonduri;f) emiterea de garanţii şi asumarea de angajamente;g) tranzacţii în cont propriu sau în contul clienţilor cu

instrumente monetare negociabile;h) tranzacţii în cont propriu sau în contul clienţilor cu

valută;i) tranzacţii în cont propriu sau în contul clienţilor cu

metale preţioase şi obiecte confecţionate din acestea;j) operaţiuni de distribuire de valori mobiliare, în calitate

de membru al unui grup de vânzare;k) acţionarea ca agent custode pentru valori mobiliare;l) desfăşurarea de activităţi de depozitare pentru fonduri

deschise de investiţii şi societăţi de investiţii;m) închirierea de casete siguranţă;n) consultanţă financiar-bancară;o) operaţiuni de mandat;

Banca Agricolă S.A. prin aparatul său din Administraţia centrală, îndrumă şi controlează activitatea bancară a unităţilor sale teritoriale şi urmăreşte ca activitatea acestora să se desfăşoare potrivit legii şi normelor băncii.

În desfăşurarea activităţii sale, Banca Agricolă S.A. colaborează cu Ministerul Finanţelor, BNR, celelalte societăţi bancare, cu organismele administraţiei, precum şi cu alte organisme financiare internaţionale.

Capitolul II - Conducerea Băncii Agricole S.A.

Conducerea şi administrarea băncii este asigurată de:

51

A. Adunarea generală a acţionarilor

Adunarea generală a acţionarilor este organul suprem de conducere care reprezintă pe toţi acţionarii băncii.

Adunarea generală a acţionarilor se convoacă cu minim 15 zile înaintea datei fixate pentru întrunirea acestora iar convocarea va fi publicată în Monitorul Oficial - partea a IV-a - şi într-un ziar de largă răspândire, cu difuzare în întreaga ţară.

Administratorii sunt obligaţi să convoace de îndată Adunarea generală, la cererea acţionarilor, reprezentând a zecea parte din capitalul social, dacă cererea cuprinde probleme ce intră în competenţa de soluţionare a Adunării generale. Adunarea se va întruni în termen de maxim o lună de la înregistrarea cererii acţionarilor la sediul social al băncii.

Acţionarii pot fi reprezentaţi în adunările generale prin alţi acţionari sau persoane fizice cu deplină capacitate de exerciţiu, care nu au calitatea de acţionari, pe bază de procură specială.

Adunarea generală este ordinară şi extraordinară:a) Pentru validarea deliberărilor adunării generale ordinare,

este necesară prezenţa acţionarilor sau reprezentanţilor lor, care să reprezinte cel puţin jumătate din capitalul social iar hotărârile să fie luate cu votul acţionarilor ce deţin majoritatea absolută din capitalul social, reprezentat la adunare. Dacă adunarea generală nu poate delibera, din cauza neîntrunirii condiţiilor menţionate anterior, se va convoca o nouă adunare care poate delibera asupra problemelor înscrise pe ordinea de zi a celei dintâi adunări, oricare ar fi partea de capital reprezentată de acţionarii prezenţi, cu majoritate simplă de voturi.

b) Pentru validarea deliberărilor adunării generale extraordinare sunt necesare:

la prima convocare, prezenţa acţionarilor sau reprezentanţilor lor, care să reprezinte cel puţin două treimi din capitalul social iar hotărârile să fie luate cu votul unui număr de acţionari, care să reprezinte cel puţin jumătate din capitalul social;

la convocarea următoare, este necesară jumătate din capitalul social iar hotărârile să fie luate cu votul unui număr de acţionari care să reprezinte cel puţin o treime din capitalul social.

B. Consiliul de administraţie al Băncii Agricole S.A.

52

Administratorii băncii vor fi în număr de 11 - persoane fizice - care pot fi reprezentanţi ai acţionarilor sau specialişti din diverse domenii, aleşi de A.G.A. Toţi administratorii în funcţie constituie Consiliul de administraţie.

Consiliul de administraţie are puteri pe linia administrării băncii şi are următoarele atribuţii principale:

convoacă A.G.A. băncii ori de câte ori este necesar, în conformitate cu prevederile Actului constitutiv.

stabileşte data de referinţă pentru acţionarii îndreptăţiţi să fie înştiinţaţi şi să voteze în cadrul Adunării generale.

propune, spre aprobare, Adunării generale modificarea Actului constitutiv.

elaborează bilanţul, contul de profit şi pierdere şi raportul său de activitate, pe care le supune aprobării Adunării generale.

întocmeşte proiectele bugetului de venituri şi cheltuieli şi ale programului de dezvoltare, pe care le supune spre aprobare Adunării generale;

face propuneri la Adunarea generală cu privire la repartizarea profiturilor băncii.

aprobă structura organizatorică, numărul de personal al băncii şi nivelul de salarizare pentru toţi salariaţii băncii.

aprobă Regulamentul de ordine interioară şi Contractul colectiv de muncă.

aprobă suportarea, pe seama rezervei generale pentru riscul de credit a eventualelor credite care nu mai pot fi recuperate, cât şi a altor credite bancare.

aprobă nivelul dobânzilor, comisioanelor şi tarifelor bancare proprii.

stabileşte competenţele de acordare a creditelor. aprobă normele, instrucţiunile şi cadrul de desfăşurare

a activităţii în bancă. aprobă facilităţi la acordarea creditelor şi la plata

comisioanelor pentru clienţii şi salariaţii băncii. aprobă participarea băncii cu capital la societăţi

comerciale conform legii, în limite sumelor prevăzute prin bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat.

aprobă înfiinţarea de sucursale, reprezentanţe şi agenţii ale băncii, în ţară şi străinătate, precum şi înfiinţarea de filiale, în condiţiile legii.

53

numeşte şi evocă directorii executivi şi contabilii şefi din Administraţia centrală şi unităţile teritoriale, fixând şi remuneraţia acestora.

stabileşte şi aprobă premiile ce se acordă salariaţilor pentru activitatea prestată.

aprobă numirea unei firme de expertiză autorizate, independentă şi reputată, care să acţioneze ca auditor extern al băncii.

rezolvă orice problemă ce intră în competenţa sa, potrivit hotărârii Adunării generale şi dispoziţiilor legale în vigoare.

C. Comitetul de direcţie al băncii

Aducerea la îndeplinire a hotărârilor Consiliului de administrare al Băncii Agricole S.A. revine Comitetului de direcţie al băncii, format din 3-5 membri, aleşi dintre administratori şi numiţi de Consiliul de administraţie.

În componenţa Comitetului de direcţie intră obligatoriu preşedintele, prim-vicepreşedintele şi vicepreşedinţii băncii. Comitetul de direcţie se întruneşte în şedinţe săptămânale sau ori de câte ori este necesar. Deciziile comitetului de direcţie se iau cu majoritate absolută a voturilor membrilor săi, votul nu poate fi dat prin delegaţie. Activitatea comitetului de direcţie este condusă de preşedinte iar în lipsa lui, de prim-vicepreşedintele sau, în situaţia în care şi acesta din urmă lipseşte, de unul din vicepreşedinţi, desemnat de preşedinte.

Comitetul de direcţie răspunde faţă de Consiliul de administraţie al Băncii Agricole S.A. asupra modului de îndeplinire a atribuţiilor ce îi revin.

D. Conducerea curentă

Conducerea curentă a băncii se asigură de preşedinte care poate îndeplini şi funcţia de preşedinte al Consiliului de administraţie. Preşedintele reprezintă banca în relaţiile cu terţii.

a) Preşedintele Băncii Agricole S.A. are următoarele atribuţii:

asigură conducerea curentă a băncii; reprezintă banca în relaţiile cu persoane fizice şi juridice

din ţară şi străinătate.

54

angajează patrimonial banca, împreună cu directorul Direcţiei de contabilitate, ori de câte ori se încheie acte de angajare patrimonială la nivelul Administraţiei centrale;

propune membrilor Comitetului de direcţie al băncii numirea sau revocarea din funcţie a directorilor, directorilor adjuncţi şi contabililor şefi din unităţile teritoriale;

aprobă încheierea, modificarea şi desfacerea contractului de muncă pentru salariaţii din Administraţia centrală băncii;

pentru operaţiuni bine definite, stabileşte regimul semnăturilor şi împuternicirilor în cadrul băncii;

ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a hotărârilor Consiliului de administraţie şi Comitetul de direcţie ale băncii;

b) Prim-vicepreşedintele are următoarele atribuţii: înlocuieşte de drept preşedintele băncii, pe perioada

absenţei acestuia din bancă, preluând toate atribuţiile acestuia;

angajează banca în relaţii cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi străinătate, în limita delegării primite din partea preşedintelui băncii;

angajează patrimonial banca, în relaţii cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi străinătate, în limita delegării primite din partea preşedintelui băncii;

angajează patrimonial banca, împreună cu directorul Direcţiei de contabilitate, în lipsa preşedintelui băncii şi în limita delegării date de acesta;

ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, în spiritul legii a hotărârilor Consiliului de administraţie şi Comitetului de direcţie;

coordonează, îndrumă şi controlează activitatea pe sectoarele repartizate de preşedintele băncii;

execută orice alte sarcini stabilite de Consiliul de administraţie, Comitetul de direcţie, conforme cu legea, Actul constitutiv şi Registrul de organizare şi funcţionare al băncii.

c) Vicepreşedinţii băncii au următoarele atribuţii:

55

angajează banca în relaţii cu persoane fizice şi juridice din ţară şi străinătate, în limita delegării primite din partea preşedintelui băncii;

angajează patrimonial banca, împreună cu directorul Direcţiei de contabilitate, în lipsa preşedintelui băncii şi a prim-vicepreşedintelui şi în limita delegării date de acesta;

coordonează, îndrumă şi controlează activitatea pe sectoarele repartizate de preşedintele băncii;

execută orice alte sarcini stabilite de Consiliul de administraţie, Comitetul de direcţie, conforme cu legea, Actul constitutiv şi Registrul de organizare şi funcţionare al băncii.

Comitetul de administrare a activelor şi pasivelor (ALCo)

Prin ordinul preşedintelui Băncii Agricole S.A. s-a înfiinţat Comitetul de administrare a activelor şi pasivelor (ALCo). Comitetul de administrare a activelor şi pasivelor are următoarea componenţă: Preşedintele băncii, directorul Direcţiei trezorerie, directorul Direcţiei gestionare credite, directorul Direcţiei strategie, marketing şi biroul de presă, directorul Direcţiei pieţe de capital şi directorul Direcţiei managementului sucursalelor şi operaţiilor. Atribuţii:

direcţionează întreaga activitate de atragere a fondurilor şi modul de plasare a acestora, în vederea maximizării profitului, stabileşte nivelul de depozite la vedere şi la termen atrase de la clientela nebancară;

monitorizează structura activelor, pasivelor şi a scadenţelor;

elaborează strategia în domeniul nivelului dobânzilor active şi pasive şi monitorizează marja dobânzii;

urmăreşte revizuirea bugetelor pentru activitatea băncii;

stabileşte nivelul comisioanelor percepute clienţilor băncii;

Comitetul de administrare a activelor şi pasivelor (ALCo) se întâlneşte săptămânal sau ori de câte ori apare necesitatea de a se lua decizii în legătură cu problemele menţionate mai sus.

Comitetul de risc de creditare

56

Pentru analiza şi evaluarea documentaţiilor de credit sau a celor pentru eliberarea sarcinilor de garanţie, asupra cărora s-au efectuat analiza şi evaluarea riscului de creditare, la nivelul Administraţiei centrale se constituie Comitetul de risc de creditare şi Comitete de risc de creditare la nivelul sucursalelor (coordonatoare).

Analiza şi evaluarea riscului de creditare, asupra documentaţiilor de credite, se efectuează potrivit metodologiei de analiză şi evaluare a riscului de creditare, un accent deosebit punându-se pe categoriile majore de riscuri , după cum urmează: riscul financiar, riscul comercial, riscul de garanţie, riscul managerial şi riscul de senzitivitate.

Comitetul de forfetare

Pentru corectarea unor neajunsuri constate în activitatea anterioară şi pentru asigurarea unei activităţi corespunzătoare în domeniul financiar operaţiilor de comerţ exterior, prin ordinul Preşedintelui Băncii Agricole S.A., s-a înfiinţat Comitetul de forfetare, compus din câte un salariat di cadrul următoarelor direcţii:

Direcţia trezorerie; Direcţia gestionare credite; Direcţia contabilitate; Direcţia juridică; Direcţia operaţiuni valutare şi relaţii externe.

Capitolul III - Comisia de cenzori

Comisia de cenzori asigură supravegherea de ansamblu a gestiunii băncii. Comisia de cenzori este subordonată, în activitatea sa, numai A.G.A. Comisia de cenzori este formată din trei membri şi tot atâţia supleanţi. Durata mandatului cenzorilor este de trei ani, după care pot fi realeşi. Cenzorii sunt obligaţi să-şi exercite personal mandatul lor. Ei sunt obligaţi să supravegheze gestiunea băncii, să prevină dacă bilanţul şi contul de profit şi pierdere sunt legal constituite şi în concordanţă cu registrele, dacă acestea din urmă sunt corect ţinute şi dacă evaluarea patrimoniului s-a făcut conform regulilor stabilite pentru întocmirea bilanţului.

57

Despre toate acestea, precum şi în legătură cu propunerile pe care le vor crede necesare asupra bilanţului şi repartizării beneficiilor, cenzorii vor face către Adunarea generală un raport amănunţit.

Capitolul IV - Structura organizatorică

Banca Agricolă are următoarea structură organizatorică:I Direcţia gestionare credite;II Direcţia recuperare a creditelor neperformante şi a

creditelor în curs de realizare;III Direcţia managementului sucursalelor şi

operaţiunilor;IV Direcţia juridică;V Direcţia de operaţiuni valutare şi relaţii externe;VI Direcţia trezorerie;VII Direcţia control;VIII Direcţia strategie, marketing şi biroul de presă;IX Direcţia pieţe de capital;X Direcţia produse, servicii bancare şi relaţii cu

publicul;XI Direcţia logistică;XII Direcţia organizare, salarizare, resurse umane şi

secretariat;XIII Direcţia contabilitate;

Banca Agricolă S.A. îşi desfăşoară atribuţiile prin următoarele categorii de unităţi subordonate: Centrul informatic, sucursale (coordonatoare), sucursale (tip I şi II) şi agenţii. De asemenea, unele unităţi au şi reprezentanţe (puncte de lucru), care au ca atribuţii principale atragerea de surse băneşti de la populaţie şi schimbul valutar.

58