SPECIALIZAREA:

INGINERIE ȘI MANAGEMENT ÎN ALIMENTAȚIE PUBLICĂ ȘI AGROTURISM

 

PRODUSE APICOLE ÎN MEDICINA NATURISTĂ

 

 

 

 Studenţi:

Liliana MOLDOVAN

Iulia NISTORICĂ Conducător Ştiinţific:

Prof.Dr. Daniel S. DEZMIREAN

 

Prezentarea investiţiei

Produse apicole obţinute

Întrebuinţările apiculturii în medicina naturistă

APICULTURA

Apicultura (din lat. apis care înseamnă albină) este o ramură

a zootehniei care studiază biologia și tehnologia creșterii și

exploatării albinelor, în scopul obținerii de producții apicole

ridicate și a sporirii producției de semințe la plantele

agricole entomofile.

  Apicultura se dovedeşte a fi o

afacere rentabilă, care, pentru

început, nu necesită o investiţie

prea mare, fiind accesibilă oricărei

familii ce doreşte să obţină

venituri suplimentare. În mediul

rural, apicultura poate fi combinată

cu cultivarea trifoiului sau a

pomilor fructiferi, obţinându-se

astfel o productivitate de până la

cinci ori mai mare a plantelor

respective.

Capitalul iniţial pentru demararea unei astfel de afaceri este în jur de 5.000 de euro în cazul achiziţionării unui număr de 20 de stupi precum şi a echipamentului necesar desfăşurării unei astfel de activităţi. Un producător care porneşte afacerea de la zero va obţine o producţie de circa 500 de kilograme de miere de albine în al treilea sau al patrulea an.

Întreprinderea constă într-un număr de 70 stupi, 130 de roiuri de albine, centrifugă, remorcă apicolă, un depozit, colector, echipament de protecţie şi afumător.

Investiţia totală s-a ridicat la 9.000 euro în urma extinderii afacerii.

 

Creşterea albinelor are mai multe avantaje. Un exemplu este faptul că investiţia se amortizează rapid rămânând timp şi pentru alte activităţi.

O familie de albine poate produce 20-30 kilograme de miere pe an, iar un kilogram de miere se vinde în medie cu 20 de lei.

 Apicultorii mai pot beneficia şi de banii europeni oferiţi pentru

diverse proiecte printre care şi cele privind instalarea tinerilor fermieri. Astfel, apicultorii care au vârste de până în 40 de ani pot beneficia de sume nerambursabile cuprinse între 10.000 şi 25.000 de euro de la Uniunea Europeană. Pentru că avantajele sunt tentante pentru foarte multe persoane, s-a ajuns ca numărul apicultorilor să crească de la un an la altul, dublându-se în ultimii şapte ani şi ajungând acum la aproape 50.000.

PRODUSE APICOLE OBŢINUTE

Produsele apicole sunt produse pe bază de miere: polenul, pastura, veninul de

albine, mierea,mierea de mană, propolisul, ceara, lăptişorul de matcă şi

apilarnilul. Ele mai sunt denumite şi "cele 9 minuni" pentru rolul pe care îl au

în menţinerea sănătăţii omului şi a tratării unor boli ale acestuia.

Lăptişorul de matcă este binecunoscut de-a lungul istoriei drept fântana

mistică a tinereţii.

Compoziţia lăptişorului de matcă : apă (65-67 %); proteine (12,5%),

amino-acizi esenţiali (întreaga gamã); glucide 11 %; acizi graşi (5%);

vitamina B5 (150-250 mg %); calciu, magneziu, sodiu, potasiu, zinc,

cupru, fier, mangan, vitamine diverse (A, B1, B2, B6, B12, D, E, K).

Produs natural foarte concentrat în vitamine, datorită conţinutului său de substanţe nutritive, plasmatice, energetice.

Este indicat: În mod deosebit în: Endocrinologie, boli interne, infecţioase

sau tumorale, anemii, stări de slăbiciune, de nutriţie, oboseală, stagnare în creştere, lipsă de poftă de mâncare, Neurologie, Pediatrie, astenii, convalescenţe după anumite boli şi multe alte boli.

Nu are contraindicaţii !

Mierea este un produs apicol obținut prin transformarea și

prelucrarea nectarului sau manei de către albine și

depozitat în celulele fagurilor pentru a constitui hrana

populației din stup. Obținerea mierii este scopul principal

al apiculturii din prezent și din trecut.

Elementele care intră în compoziția mierii pot fi împărțite în

trei grupe: apă, substanțe zaharoase, substanțe

nezaharoase.

Valoarea terapeutică a mierii

Mierea de albine nu are doar calități nutritive ci, în urma studiilor, s-a demonstrat că are și o acțiune terapeutică eficientă, ce se exercită atât asupra afecțiunilor digestive, cât și în afecțiunile hepato-biliare, cardio-vasculare, respiratorii, afecțiuni ale sistemului nervos, ale aparatului urinar, în bolile de nutriție și cele infecțioase, în afecțiunile sanguine și în cele cutanate.

Propolis

Propolisul este un produs de digestie al albinelor și este cules de pe cel puțin 20 de specii de arbori, în special de pe mugurii de plop și de arin, de pe frunzele, mugurii și scoarța coniferelor și a plopilor, a salicaceelor (sălcii) și a prunilor. Materiile rășinoase astfel culese sunt amestecate de albine cu secreții salivare și ceară.

Propolisul are în primul rând proprietăţi antiseptice şi antiinfecţioase deosebite:

Creşte imunitatea organismului, rezistenţa la infecţiile microbiene, virale şi micotice. Este considerat un adevarat antibiotic natural foarte puternic şi eficient, fără efecte adverse. Are şi acţiune bactericidă şi bacteriostatică în faţa streptococilor, stafilococilor,, bacteriilor, ciupercii, precum şi paraziţilor intestinali.

De asemenea, previne bolile cardiovasculare, scade tensiunea arterială, având acţiune tonică asupra vaselor de sânge.

Apilarnilul este un produs apicol biologic activ, vitalizant, biotrofic, tonifiant şi psihotonic, potenţează factorii naturali de apărare a organismului, a sistemului imunitar (în literatura de specialitate este menţionat ca fiind posibil a avea efecte bune în cancer şi SIDA).

Este un bun reglator al metabolismului corpului uman. Dintre cele mai importante efecte ulterioare consumării apilarnilului

trebuie amintite: antiviral; biostimulant; creşte imunitatea organismului; îmbunătăţeşte procesele memoriei; măreşte energia şi vitalitatea; măreşte masa musculara la bărbaţi;

Polenul

Este un produs apicol cu un conţinut variat care, pe lângă proteine, glucide şi lipide, conţine şi minerale, vitamine, oligoelemente, factori de creştere, pigment, hormoni. Favorizează dezintoxicarea, previne îmbătrânirea şi înlătură oboseala, fiind un produs echilibrat şi dinamogen.

Ce indicaţii are polenul?

Afecţiuni hepatice. Polenul este un foarte puternic hepato-protector şi hepato-trofic, fiind indicat de la simpla steatoză, hepatite acute şi cronice, până la ciroze şi cancere hepatice. De asemenea, susţine ficatul, flora intestinală şi întregul organism, prin mul tiple mecanisme, în cursul altor terapii convenţionale. Este de mare folos ca adjuvant în chimio-terapie şi radioterapie, unde efectele favorabile sunt vădite de starea clinică şi analizele bune de sânge.

Pastura este un produs al albinelor, mai puţin cunoscut dar poate cel

mai valoros din stup.

Polenul odată ajuns în stup, este introdus în celulele fagurilor de obicei mai închişi la culoare şi suferă diverse transformări biochimice şi structurale sub influenţa modului de prelucrare şi a substanţelor adăugate de albine, temperaturii şi umidităţii ridicate din stup, datorită modului de conservare, transformându-se în pastură, denumită şi "pâinea stupului’’.

Pastura este un produs natural, cu însuşiri mult mai valoroase decât ale

polenului datorită conţinutului mai mare în zaharuri simple, vitamina K, enzime şi aminoacizi, precum şi a acidităţii sporite ce o face uşor asimilabilă. Faţă de polen valoarea nutritivă şi antibiotică este de 3 ori mai mare.

Pastura este recomandată mai ales celor care suferă de afecţiuni din

zona tubului digestiv, cum ar fi reglarea tranzitului intestinal, afecţiuni ale colonului, constipaţii cronice de diverse etiologii, enterocolite, colite de fermentaţie sau de putrefacţie, dar mai ales celor cu probleme hepatice, înregistrându-se rezultate remarcabile inclusiv în cazul hepatitelor acute şi cronice de tip A, B şi C sau a cirozelor uscate şi umede. Pastura este benefică şi în cazul anemiilor, a stresului sau a reumatismului.

Veninul de albine este sintetizat de albinele lucrătoare, în

mai mică măsură de regine şi folosit ca principal mijloc de apărare, datorită capacităţii de a produce durere şi diverse efecte farmacologice şi biochimice.

Veninul de albine are o compoziţie complexă, 75% din

conţinutul său fiind de origine proteică şi continuă sa fie considerat cel mai eficace produs biologic împotriva reumatismului.

Veninul de albine

Efectele fiziologice ale veninului de albine sunt:• distrugerea mastocitelor şi eliberarea de histamină• creşte permeabilitatea vasculară• scade presiunea vasculară• scade procesele de oxidare• creşte nivelul de catecolamine şi cortizol prin stimularea secreţiei de ACTH din hipofiză• melitina este unul dintre cei mai puternici agenţi antiinflamatori• scăderea colesterolului seric• hemoliza• antibacterian, antifungic şi antiparazitar

 VĂ MULŢUMIM !