probleme etice si legale in medicina dentara

8/17/2019 Probleme etice si legale in medicina dentara

1/6

56

Revista Română de Bioetică, Vol. 7, Nr. 4, Octombrie – Decembrie 2009

PROBLEME ETICE ŞI LEGALE ÎNMEDICINA DENTAR Ă

Laurian Lucian Frâncu ∗ , Dorelia Lucia C ălin

**

Dumitru P ăduraru***

, Doina-Lucia Frâncu****

Rezumat

În aceast ă lucrare autorii prezint ă o serie de particularit ăţ i ale standardelor bioeticii dentare.Sunt descrise şi analizate principiile etice generale specifice medicilor denti şti, în rela ţ ia lor cu pacien ţ ii. Se insist ă asupra profilului şi competen ţ elor medicului dentist european în condi ţ iileactuale. Schimbarea mentalit ăţ ii şi a atitudinii medicului dentist trebuie să înceapă cumodificarea curriculei educa ţ ionale dentare. Se precizează limitele autonomiei mediculuidentist, îndatoririle privind competen ţ a şi confiden ţ ialitatea. Consim ţământul informat al pacientului, una din problemele cu care s-a confruntat medicina dentar ă privat ă , reprezint ă ceamai clar ă expresie a autonomiei individului. Între etica dentar ă şi legisla ţ ie exist ă leg ături strânse; în anumite condi ţ ii legea şi etica intr ă în conflict şi medicul dentist trebuie să reconsidere şi să rezolve aceste probleme. Autorii analizează perspectivele eticii dentareinsistând asupra flexibilit ăţ ii şi adapt ării acesteia la condi ţ iile politice, economice şi sociale

existente la un moment dat. Deoarece practica dentar ă implică numeroase probleme etice,medicii trebuie să fie permanent informa ţ i în leg ătur ă cu evolu ţ ia principiilor eticii dentare, a şacum sunt în leg ătur ă cu alte aspecte ale profesiei lor.

Cuvinte cheie: etica dentar ă , autonomia dentistului, educa ţ ie dentar ă.

∗ Şef de lucr ări, U.M.F. “Gr. T. Popa” “Gr. T. Popa” Iaşi, România, [email protected]** Asist. univ., U.M.F. “Gr. T. Popa” Iaşi, licenţiat în Ştiinţe Juridice, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi,România, [email protected]*** Conf. univ., U.M.F. “Gr. T. Popa”“Gr. T. Popa” Iaşi, România, [email protected]**** Prof. univ., U.M.F. “Gr. T. Popa”“Gr. T. Popa” din Iaşi, România, [email protected]

Medicii dentişti din toate colţurilelumii fac parte dintr-o profesie custandarde etice foarte înalte, deoarecetrebuie să facă faţă unor situaţii care

necesită un comportament şi o judecată bazate pe etică, componentă intrinsecă a practicii stomatologice.


2/6

57

Delimitări conceptualeEtica dentar ă include studiul

moralităţii, care necesită atât reflecţiaatentă şi sistematică, cât şi analizadeciziilor morale şi comportamentale.

Etica dentar ă este, în primul rând, omaterie a cunoaşterii, în timp cemoralitatea este o materie a “punerii în

practică”, între ele existând o legătur ă strânsă, deoarece etica generează criteriiraţionale pentru ca medicii dentişti să decidă sau să se comporte într-un anumitfel.

Etica dentar ă reprezintă un spaţiu deconfluenţă a variate concepte morale şi

filozofice cu legalitatea, cu ajutorulcărora se rezolvă conflicte de valori pentru a elabora principii acceptate demajoritatea medicilor dentişti.

Etica dentar ă este un domeniu destudiu complex şi foarte întins, cu multeramuri şi subdiviziuni, care şi-a dezvoltatun vocabular propriu, specializat, ce sestructurează în principal pe problemegenerate de practica stomatologică.

Etica dentar ă a generat apariţia unor

coduri etice care variază de la o ţar ă laalta [13, 8, 2, 15], avînd o serie detr ăsături comune, cum ar fi: obligaţiilestomatologului de a plasa interesul

pacientului mai presus de al său, de a nudiscrimina pacienţii în funcţie de rasă,religie sau alte drepturi, de a protejaconfidenţialitatea datelor şi informaţiilor

pacientului etc.În majoritatea ţărilor, asociaţiile

stomatologice sunt responsabile dedezvoltarea şi aplicarea standardeloreticii [1, 2], acestea având un caractergeneral, ceea ce face imposibilă rezolvarea oricărei situaţii cu care se

poate confrunta medicul stomatolog întimpul practicării profesiei. Coduriledentare de etică au încercat ostandardizare internaţională şi seconstituie în ghiduri pentru universităţisau autorităţi când acordă dentiştilor

permisiunea de a practica medicinadentar ă sau a înfiinţa servicii private.Principiile cuprinse în aceste codurireflectă consensul general despre felul încare stomatologul trebuie să acţioneze.

În anul 1997, Federaţia Internaţională Dentar ă [7] a adoptat Principiile

Interna ţ ionale ale Eticii pentru ProfesiaStomatologilor de Pretutindeni, caretrebuie considerate ca fiind călăuzitoarede către orice medic dentist. Aceste

principii nu sunt mai presus de tradiţiilelocale şi naţionale, legislaţie saucircumstanţe. Conform acestor principii,stomatologul trebuie să practice după arta

şi ştiinţa dentar ă, dar şi după principiileumanităţii.Etica dentar ă a fost profund

influenţată de recunoaşterea drepturiloromului, acestea reprezentând funda-mentul eticii dentare.

Unele dintre principiile etice se bazează pe documente acceptate oficialîn toată lumea, dar în special pe

Declara ţ ia Universal ă a DrepturilorOmului [17] care proclamă supremaţia

fiinţei umane faţă de interesele sociale şicolective.

Dreptul la viaţă şi sănătate reprezintă nucleul celorlalte drepturi ale omului, dinfundamentele drepturilor omuluirezultând drepturile bolnavilor [11], carecuprind: nediscriminarea, libertatea deopinie şi expresie şi accesul egal laserviciile publice, la cele de îngrijire asănătăţii, principii importante pentru

etica dentar ă.La fundamentul etic al medicineidentare sunt plasate trei principii [12]:

principiile beneficiului şi autonomiei pacientului dar şi principiile dreptuluisocial. Prin acceptarea acestora, serealizează o veritabilă revigorare a valorii

profesionalismului care include şiresponsabilitatea socială reflectată înetica îngrijirii sănătăţii şi accesul laservicii de sănătate pentru toţi membrii


3/6

58

societăţii [3, 5, 12]. În plus faţă de aceste principii, etica dentar ă recunoaşte o seriede valori orientate specific spre îngrijireasănătăţii orale, precum: compasiunea,competenţa şi autonomia sau autodeter-

minarea.

Compasiunea în practica dentară Compasiunea este esenţială în

practica stomatologică. Medicul practician trebuie să identificesimptomele pe care le prezintă pacientul,cauzele lor, să manifeste înţelegere şigrijă pentru problemele sale medicale şisă-şi ajute pacientul prin oferirea

opţiunilor terapeutice.S-a constatat că pacienţii r ăspund mai bine la tratament dacă medicul apreciază problemele lor, individualizează abordarea pacienţilor şi nu îi tratează impersonal, ca pe o simplă fişă medicală.

Compasiunea se bazează pe respectulfaţă de demnitatea şi valoarea pacien-tului, dar ea poate să meargă mai departe

prin înţelegerea şi r ăspunsul faţă devulnerabilitatea pacientului în faţa bolii,

în special la durerea dentar ă. Dacă pacientul simte compasiunea mediculuidentist, el va înţelege că acestaacţionează în interesul lui, îi va aprobadeciziile şi va fi compliant la tratamentul

prescris, ceea ce va contribui în maremăsur ă la procesul de vindecare.

Competenţa în practica dentară În practica dentar ă, la fel ca în toate

specialităţile medicale, “competen ţ a ... încondi ţ iile dezvolt ării ştiin ţ elor vie ţ ii,r ămâne prima datorie şi formă deonestitate a medicului fa ţă de bolnav”[11].

În scopul delimitării cerinţelor actualeale profesiunii, Adunarea Generală aAsociaţiei Europene pentru Educaţie înMedicină Dentar ă (A.D.E.E.) de laCardiff, a adoptat în septembrie 2004,

Profilul şi competen ţ ele noului medic

dentist european [9].Datorită progresului rapid al

cunoştinţelor medicale, dentiştii trebuie, prin studiu continuu, să-şi menţină lastandarde ridicate gradul de competenţă.

Nu este etic pentru populaţie în generalsă consider ăm că toţi dentiştii suntinstruiţi la fel, au acelaşi grad decompetenţă şi pot practica stomatologiaîn acelaşi mod.

Competenţa profesională reprezintă valoarea intrinsecă a medicului dentist,fiind prevăzută ca obligatorie în Codul dedeontologie medicală [16]. În plus,medicul stomatolog trebuie să aibă

competenţa să se integreze în sistemulnaţional, dar şi internaţional de sănătate[6].

Lipsa competenţei medicului terapeutse reflectă asupra pacienţilor, determi-nând consecinţe grave în primul rând

pentru sănătatea lor orală, dar şi asupra psihicului şi integr ării lor sociale.

La polul opus, în prezent, în condiţiile practicii dentare liberale, în care raportulmedic-pacient capătă un conţinut

contractual şi creşte r ăspunderea pentrurezultatul final al manoperelor efectuate,se ajunge deseori la practicarea medicineidefensive (deşi medicii stomatologi

posedă cunoştinţe conform dateloractuale ale stomatologiei), datorită friciifaţă de riscuri şi responsabilitate juridică.

În aceste situaţii, etica dentar ă poateoferi soluţii de profilaxie.

Spre deosebire de alţi practicieni din

domeniul medical, medicul dentist arelibertatea absolută a prescripţiilor şiactelor medicale pe care le consider ă necesare, în limitele competenţei sale, şieste r ăspunzător pentru acestea.

Stomatologul trebuie să fie conştientcă obligaţiile competenţei profesionale seextind şi asupra echipei sale. Deşicolaborarea dintre medicul dentist şitehnicianul dentar se bazează pe uncontract de prestări de servicii, ei trebuie


4/6

59

să conlucreze în alegerea celei mai bunesoluţii protetice în acord cu opţiunea şiinteresul pacientului.

Autonomia în practica dentară

Autonomia (autodeterminarea)medicului dentist rezultă din specificul

profesiunii sale. În mod tradiţional,stomatologii s-au bucurat de un maregrad de autonomie clinică privind locul şimodul în care îşi practică profesia.Facilitarea şi extinderea cabinetelor

private permit ca stomatologii să fieliberi să hotărască standardele educaţieilor profesionale, dar şi modul în care

trebuie să lucreze, având libertatea de aalege tehnicile şi materialele cu care sesimt în siguranţă, asupra cărora aucompetenţă. Totuşi, autonomia mediculuidentist nu înseamnă că el se poate erija în

judecător al valorilor pacientului, că hotăr ăşte singur conduita terapeutică şi oimpune.

Autonomia pacien ţ ilor a fostacceptată de stomatologii din toatecolţurile lumii şi se refer ă la faptul că

oamenii au control asupra propriei vieţi şisunt capabili să ia propriile decizii, f ăr ă influenţa altora. În consecinţă, pacientular trebui să opteze asupra mediculuicurant şi să decidă asupra cursuluitratamentului, bazat pe informaţiile clarefurnizate de dentist, acesta din urmă având obligaţia de a respecta decizia

pacientului. Acordul/consim ţământul pacientului

reprezintă acceptarea voluntar ă atratamentului stomatologic pe bazaînţelegerii naturii, scopului, consecinţeloracestuia. Astfel, medicul dentist trebuiesă explice pacientului motivele pentrucare propune un anumit tratament,riscurile şi beneficiile pe care le implică dar şi tratamentele alternative.

Consimţământul informat al pacientului se bazează pe două principiietice: în primul rând, dreptul său de a

gândi independent de părerea altora şi dea lua singur decizia şi, în al doilea rând,obligaţia medicului de a acţiona îninteresul pacientului, reprezentândexpresia respectării autonomiei indivi-

duale. [10, 11]Dorinţa pacienţilor de a fi informaţi şi

implicaţi în luarea deciziilor terapeuticedevine din ce în ce mai frecventă în

practica stomatologică, creind o serie deobligaţii etice pentru medici faţă de

perioadele anterioare.O situaţie aparte este îngrijirea

copiilor, care pot suferi probleme psihologice cauzate de afecţiuni

odontologice. În astfel de cazuri deciziafinală trebuie luată de familie, bineinformată şi, eventual, consiliată de alţispecialişti.

Confidenţialitatea este esenţială pentru câştigarea încrederii pacientului,fiind parte a codurilor de etică de-alungul istoriei, începând cu Jur ământullui Hipocrat. Acest jur ământ antic a fostmodificat prin Declara ţ ia de la Geneva

[18], care prevede că medicul va respectasecretele care îi sunt încredinţate, chiardupă decesul pacientulului.

Relaţia medic - pacient se bazează peîncredere, iar stomatologul nu va divulgacătre alte persoane informaţii despre

pacienţi f ăr ă permisiunea lor, această obligaţie extinzându-se şi asupra echipeisale. Pacientul trebuie protejat de posibilastigmatizare şi discriminare cauzate de

divulgarea informaţiilor cu caracter personal. Un privilegiu al stomatologuluieste de a pune întrebări pacientului denatur ă confidenţială, dar în acelaşi timp,el are obligaţia de a păstra acesteinformaţii confidenţiale

Etica dentară şi legislaţiaEtica dentar ă este în strânsă legătur ă

cu legislaţia [4, 14]. În multe ţări există legi care specifică modul în care


5/6

60

stomatologul trebuie să se ocupe de problemele etice care survin în cursul practicării profesiei.

De obicei, cerinţele eticii dentare şiale legislaţiei sunt similare, dar legislaţia

nu trebuie confundată cu etica. În timp celegile sunt foarte specifice, precise,diferite de la o ţar ă la alta, oferind unstandard minim de comportament, eticaeste mai puţin specifică, mai puţin

precisă, nu ţine cont de frontieregeografice şi statutează standardele celemai înalte ale profesiei.

Medicii dentişti trebuie să fiefamiliarizaţi cu aspectele legale ale

profesiei pe care o practică, în special pentru că uneori pot să apar ă situaţii încare legea şi etica intr ă în conflict. Înaceste situaţii, stomatologii trebuie să

judece dacă se supun legilor sau urmează principiile eticii, plasând pe primul locinteresul şi binele pacientului.

După aderarea la Uniunea Europeană ţara noastr ă a început să-şi modificelegislaţia conform noilor cerinţe şi aaderat la curricula educaţională dentar ă,

ceea ce permite dentiştilor români să profeseze în alte ţări ale UE. O cerinţă obligatorie în acest scop este obţinerea decătre medicul stomatolog a unui certificatde onorabilitate şi moralitate, eliberat deColegiul Medicilor Dentişti.

Drepturile medicilor dentiştiÎn paralel cu o serie de obligaţii şi

responsabilităţi, medicii stomatologi audrepturi specifice. Etica dentar ă nu ar ficompletă dacă nu ar pune problema

modului în care stomatologii ar trebuitrataţi de către pacienţi, societate saucolegi. Ar fi foarte dificil de a menţinestandardele etice şi profesionale atuncicând drepturile medicilor stomatologi arfi puse în pericol, motiv pentru care unuldin rolurile fundamentale ale asociaţiilorstomatologice este apărarea drepturiloracestora. În România, Colegiul MedicilorDentişti şi asociaţiile stomatologice sunt

responsabile de actualizarea, dezvoltareaşi aplicarea principiilor eticii, încondiţiile politice, economice şi socialeexistente la un moment dat, dar şi de

promovarea drepturilor membrilor lor.

Perspectivele eticii dentareViitorul eticii dentare depinde de

viitorul stomatologiei, de progreseleştiinţei, astfel încât acesta este dificil de

prezis. În principiu, etica dentar ă va

trebui să fie flexibilă şi deschisă laschimbare. Deoarece practica stomato-logică implică numeroase provocărietice, medicii trebuie să fie permanentinformaţi în legătur ă cu evoluţia

principiilor eticii dentare, care se află înstrînsă dependenţă cu aspectele tehniceale profesiei.

Referin ţ e [1]. ADEA Commission on Change and Innovation in Dental Education; Pyle M., Andrieu

S.C., Chadwick G., et all., The Case for Change in Dental Education, J Dent Educ.,70(9): 921-4, 2006

[2]. American Dental Association, Principles of ethics and code of professional conduct,with official advisory opinions revised to January 2005, Chicago: ADA; 2005

[3]. Astăr ăstoae V, Trif B.A., Essentialia in bioetica, Ed. Cantes, Iaşi, 1998[4]. Beemsterboer Ph.L., Ethics and law in dental hygiene, 2nd ed. Philadelphia, WB Saunders,

2001[5]. Beemsterboer Ph.L., Developing an Ethic of Access to Care in Dentistry, J Dent Educ.,

70(11): 1212-6, 2006


6/6

61

[6]. Davis E.L., Stewart D.C.L., Guelmann M., Wee A.G., Beach J.L., Crews K.M., CallanR.S., Serving the Public Good: Challenges of Dental Education in the Twenty-FirstCentury, J Dent Educ., 71(8): 1009-19, 2007

[7]. FDI World. International principles of ethics for the dental profession, FDI World Dental Federation, 6(6):17, 1997

[8]. Lambden P., Dental Law and Ethics, Abingdon, Radcliffe Med Press, 2002[9].

Plasschaert A.J.M., Holbrook W.P., Delap E., Martinez C., Walmsley A.D., Profilul şicompetenţele pentru noul medic dentist European, mht www.Dentistul.net

[10]. Rule J.T., Veatch R.M., Ethical questions in dentistry, 3rd ed, Chicago, Quintessence PubCo, 1993

[11]. Scripcaru Gh., Bioetica între ştiinţele vieţii şi drepturile omului, Revista romană debioetică, 1(2):7-11, 2003

[12]. Sex H.C., Medical professionalism in the new millennium: a physician charter, Ann Intern Med., 136(3):243-6, 2002

[13]. Weinstein B.D., Dental Ethics, Philadelphia, Lea & Febiger , 1993[14]. Welie J.V.M., Justice in oral health care: ethical and educational perspectives, 2nd ed,

Milwaukee, Wis. Marquette University Press, 2006

[15].

Williams J.R., FDI World Dental Federation. Dental Ethics Manual, Ferney - Voltaire, France, 2007[16]. http://www.cmb.ro/legislatie/codDeontologic/cod.pdf Codul de Deontologie Medical ă [17]. http://www.onuinfo.ro/documente_fundamentale/declaratia_drepturilor_omului/[18]. http://www.wma.net./e/policy/c8.htm

probleme etice si legale in medicina dentara

Documents