probleme ale pedagogiei contemporane

Probleme ale pedagogiei contemporane

MASTER ÎN ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

12.04.2023 © dr. Mariana Marin 1

PEDAGOGIA – ŞTIINŢĂ ŞI ARTĂ A EDUCAŢIEI.

Concepte generale:

Conceptul de pedagogie (definiţii, caracteristici).

Categoriile fundamentale ale pedagogiei.

Caracteristicile şi formele educaţiei.

Educaţia;

Direcţiile generale de evoluţie a educaţiei;

Sistemul de educaţie;

Finalităţile educaţiei;

Schimbarea în educaţie;

Ştiinţele educaţiei.12.04.2023 dr. Mariana Marin 2

Oraşul medieval

• Din ce breaslă faci parte? • Ţesător Croitor Brutar• Fierar Cizmar Spiţer • Giuvaiergiu Tîmplar

Formarea comunităţii:

12.04.2023 dr. Mariana Marin 3

PLANUL DE STUDIU

MASTERAT


PROGRAMA ANALITICA A CURSURILOR


Pedagogia – ştiinţă sau artă a educaţiei?

GîndeştePerechiPrezintă


Agenda cu notiţe paralele

Pedagogia este o ştiinţă ARGUMENTErăspunsurile colegilor

Pedagogia este o artă a educaţiei

ARGUMENTE


OPINII ALE CERCETĂTORILOR : PEDAGOGIA – ŞTIINŢĂ SAU ARTĂ A EDUCAŢIEI

Nicolae Silistraru Constantin CucoşFormula generală, întâlnită în cea mai mare parte din cărţile scrise de

pedagogi profesionişti, este următoarea: pedagogia este ştiinţa şi arta educaţiei. Statutul de ştiinţă îi este asigurat pedagogiei de un ansamblu coerent de cunoştinţe, legi, principii etc. referitoare la educaţie, cu ajutorul cărora sunt explicate fenomenele şi procesele educative. Pedagogia îndeplineşte, astfel, o funcţie teoretică. În acelaşi timp, pedagogia le prezintă educatorilor metodele şi mijloacele de educaţie, formele de organizare a ei, ca şi elementele fundamentale care stau la baza managementului sistemului şi al instituţiilor de educaţie, îndeplinind, în felul acesta, şi o funcţie practică, de orientare.

Dispunând de un domeniu propriu de investigare - educaţia - de legi şi principii specifice care “guvernează” acest domeniu, de metodele de cercetare proprii, precum şi de finalităţile precise, pedagogia nu mai poate fi lăsată în afara ştiinţei nici de cei mai aprigi dintre adversarii săi, care susţin că ea se mai află încă în căutarea unei “metrii”. Pentru că, oricât ne-am strădui s-o “matematizăm”, educaţia nu se pretează la analize cantitative şi nu permite măsurători la fel de riguroase ca în fizică sau în tehnică, de exemplu.

Unele caracteristici ale personalităţii umane sunt mai greu de măsurat (şi chiar de observat) şi din acest motiv analizele cantitative sunt corelate, adesea, cu cele calitative care, deşi mai subiective, au mai mare relevanţă pentru educatori.

E adevărat că a educa înseamnă a exercita, în mod deliberat, o acţiune asupra altuia şi această acţiune are un caracter spiritual predominant, dar tot la fel de adevărat este şi faptul că modalitatea prin care exercităm influenţe educative poate fi una empirică sau una ştiinţifică (bazată pe legi, principii şi norme general acceptate, pe forme de organizare, pe metode şi tehnici de lucru eficiente).

Conchidem, aşadar, că pedagogia este ştiinţa de a modela personalităţi, în conformitate cu anumite finalităţi la care un anumit individ sau o anumită colectivitate umană aderă în mod deliberat.

Cât priveşte dilema dacă pedagogia este o ştiinţă, o tehnică sau o artă, înclinăm să credem că disciplina în discuţie este ştiinţă, discurs teoretic asupra unui fenomen care, în unele circumstanţe, se prelungeşte în acţiuni concrete, întruchipând astfel note ale tehnicii (tehnica educativă). Nu credem că pedagogia este o artă (decât în cazuri speciale, când pedagogul este un artist al cuvântului, care scrie o pedagogie expresivă, asemenea literaturii; putem spune că jj. rousseau este un pedagog-artist). Calitatea de artă aparţine practicii paideutice, deci, educaţia poate fi o artă. Este adevărat că, uneori, pedagogul (cel care sugerează sau propune un sistem de gândire asupra educaţiei) este şi educator. Dar el este artist prin ceea ce face şi mai puţin prin ceea ce scrie sau gândeşte despre activităţile lui. Pedagogia lui Pestalozzi sau Herbart nu este o artă; educaţia care se realizează în acord cu tezele lui Pestalozzi sau Herbart poate fi însă o artă. Cum estetica nu este o artă, ci are menirea de a studia şi interpreta fenomenul artistic, la fel procedează şi pedagogia, reflectând asupra educaţiei, care, în viziunea unora, este şi o artă.


Codificarea şi decodificarea informaţionalăConceptul de pedagogie (definiţii, caracteristici).

Categoriile fundamentale ale pedagogiei.

Caracteristicile şi formele educaţiei.

Educaţia;

Direcţiile generale de evoluţie a educaţiei;

Sistemul de educaţie;

Finalităţile educaţiei;

Schimbarea în educaţie;

Ştiinţele educaţiei.12.04.2023 dr. Mariana Marin 9

Originea noţiunii

Pedagogia îşi are originea în limba greacă: „pais – paides” – copil; „agoge” – creştere, conducere, educaţie; „paideea” – educaţie, învăţământ; „peidagogos”- îndrumător, educator, pedagog.

Din punct de vedere etimologic, termenul pedagogie derivă din cuvântul grecesc paidagâgia (de \&pais, paidos = copil şi agoge = acţiunea de a conduce), semnificând, în sensul propriu al cuvântului, conducerea copilului, creşterea acestuia sub aspect practic, concret. în greaca veche, mai există un termen provenit din aceeaşi rădăcină lingvistică, cel de paidagogos, care desemnează pe sclavul însărcinat cu conducerea copiilor la şcoală. Pedagogul antic era un serv, de origine deseori obscură, îndeplinind o funcţie umilă, neluată în seamă. în perioada modernă, pedagogul, identificat cu „grămăticul", a constituit de multe ori ţinta sarcasmelor şi criticilor gânditorilor pentru dogmatismul şi manifestarea lui „pedantă" (termenul pedant derivă din aceeaşi rădăcină ca şi cuvântul pedagog).

De aici, poate, şi umbra uşor depreciativă care mai pluteşte încă atunci când se invocă termenii de pedagogie şi pedagog. În literatura anglo-saxonă, întâlnim doar termenul education, care desemnează atât acţiunea de formare a omului, cât şi ştiinţa care studiază această procesualitate.

Fişa de grup nr.1.


„Pedagogia este ştiinţa care studiază legile educaţiei tinerei generaţii în special, şi ale omului, în general”.

Ioan Bontaş Fişa de grup nr.2.


„Pedagogia – ştiinţa care are ca obiect de studiu specific dimensiunea dimensional-structurală a educaţiei abordabilă

metodologic din perspectiva finalităţilor specifice care vizează formarea - dezvoltarea personalităţii umane prin valorificarea corelaţiei subiect / educator – obiect / educat, conform unor principii şi legităţi specifice care reglementează desfăşurarea

probabilă a fenomenelor educaţionale, la nivel de sistem şi de proces”. (Sorin Cristea)

Fişa de grup nr.4.


„Pedagogia – ştiinţă socio-umană specializată în studierea profundă şi atentă a educaţiei, o activitate de mare complexitate, susţinută într-un proces amplu, având un produs calitativ – special – personalitatea formată şi dezvoltată conform unui ideal educaţional – cu rol determinant în evoluţia şi progresul societăţii. (Gabriela C. Cristea)

Fişa de grup nr.5.


CARACTERISTICELE EDUCAŢIEI

caracterul intenţionat, în sensul

că educaţia se desfăşoară în mod

conştient, deliberat, potrivit unui scop dinainte stabilit;

caracterul sistematic şi organizat al

educaţiei;

pregătirea omului pentru prezent, dar şi pentru viitor, în raport cu idealul

social şi educaţional, cu cerinţele

societăţii, dar şi cu interesele şi

aspiraţiile celor implicaţi în procesul

educativ;

complexitatea şi permanenţa

educaţiei;

obiectul educaţiei îl constituie toate

componentele fiinţei umane (dezvoltarea

armonioasă a personalităţii), limitele ei fiind

determinate doar de cele biologice şi de nivelul dezvoltării istorice a omului.

Fişa de grup nr.6.


SESIUNEA 2Educaţie. Instrucţie/Instruire.

Învăţământ.

Într-o dimineaţă de…

Deodată…

La un moment dat…

Un pic ne-a derutat faptul că…

Într-un final…

EVOCARE

Debrifarea primei ore. Jurnalul lecţiei.

Se spune că….Noi am sintetizat următoarele…


REALIZAREA SENSULUI

Notaţi 5 idei importante.

Fişa nr. 1(4). Statutul pedagogiei. Perspectiva epistemologică

Fişa nr. 2(5). Evoluţia pedagogiei

Fişa nr. 3(6). Categoriile pedagogiei


Fişa nr. 1(4). Notaţi 5 idei importante.

• Statutul pedagogiei de ştiinţă a educaţiei despre educaţie reflectă complexitatea obiectului de cercetare - activitatea de formare-dezvoltare permanentă a personalităţii umane – analizat /analizabil din diferite perspective istorice şi metodologice.

• Perspectiva epistemologică evidenţiază calitatea pedagogiei de:• ştiinţă umană, plasată alături de economie, antropologie, geografie, etnologie, istorie, politologie, filozofie, fiziologie, care

au ca obiect de cercetare diversele activităţi umane», operele, instituţiile şi relaţiile rezultate în contextul acestora ştiinţă socială, plasată alături de sociologie, etnologie, antropologie socială, demografie, psihologie socială, care studiază comunitatea umană la nivel macrostructural sau microstructural;

• b) ştiinţă a comunicării, alături de filologie, lingvistică, semiologie, care analizează raporturile de informare şi de formare realizabile în diferite contexte socio-umane prin raţionalizarea acţiunii în sens teleologic (prin raportare la scop) şi tehnologic (prin interacţiunea subiect-obiect).

• Abordarea sistematică a educaţiei (ca fenomen uman, social şi de comunicare) plasează pedagogia la intersecţia dintre ştiinţele umane, ştiinţele sociale, ştiinţele cognitive. Pedagogia acţionează astfel la nivelul unui sistem deschis care presupune înţelegerea educaţiei în contextul unor relaţii permanente cu mediul, relaţii de conexiune inversă internă pozitivă, relaţii care angajează valorificarea resurselor entropice. Ea dezvoltă concepţiile fundamentale, confirmate în teoria sistemelor, adaptându-le la specificul activităţii de educaţie:

• finalitate - orientate spre valori pedagogice socio-umane;• globalitate (integralitatea activităţii de educaţie în calitatea sa de activitate de formare-dezvoltare permanentă a

personalităţii);• interacţiune (între elementele funcţional-structurale ale educaţiei /vezi acţiunea educaţională, proiectarea curriculară);• auto-organizare, autoreglare (vezi rolul conexiunii inverse pozitive în perfecţionarea continuă a acţiunii educaţionale);• modelare, de tip sistemic (vezi importanţa corelaţiei dintre teoria şi practica pedagogică, între elaborarea cognitivă a

ipotezelor pedagogice şi problema operaţională a acestora, între managementul informării pedagogice şi cel al deciziei pedagogiei.



• Evoluţia pedagogiei poate fi analizată la nivelul a patru etape distincte, semnificative la scară istorică şi în contextul unor demersuri de tip interdisciplinar, operabile în domeniul ştiinţelor socio-umane.

• Etapa desprinderii pedagogiei de filozofie este marcată prin două tendinţe distincte: elaborarea unui discurs autonom în termeni de filozofie a educaţiei; ştiinţifizarea unui discurs autonom în termeni de experimentare a educaţiei dezvoltată prin extrapolarea metodelor de cercetare specifice ştiinţelor biologice).

• Etapa raportării pedagogiei la progresele înregistrate în ştiinţele socio-umane este marcată prin două tendinţe opuse: tendinţa psihologizantă (care absolutizează rolul factorului intern al formării-dezvoltării personalităţii); tendinţa sociologizantă (care absolutizează rolul factorului extern al formării-dezvoltării personalităţii);

• Etapa extinderii cercetărilor interdisciplinare şi transdisciplinare din perspectivă istorică (istoria pedagogiei), economică (planificarea învăţământului), politică (politica educaţiei), cibernetică (pedagogie cibernetică), managerială (managementul educaţiei) etc. este marcată prin promovarea unui nou discurs specific ştiinţelor educaţiei.

• Etapa aprofundării discursului pedagogic este marcată de efortul înregistrat în planul elaborării unor demersuri epistemologice proprii noilor ştiinţe ale educaţiei, care stimulează o anumită stabilitate a conceptelor fundamentale educaţionale.

• Deşi a evoluat o etapă istorică la alta (ceea ce îi determină pe specialişti să vorbească despre caracterul istoric al educaţiei), ea şi-a păstrat, în timp, rolul de bază care a făcut necesară apariţia ei în societatea omenească, acela de a transmite, de la o generaţie la alta, în mod selectiv, tezaurul de valori materiale şi spirituale acumulate de societate, experienţa de muncă şi de viaţă.

• Orice ştiinţă şi-a elaborat categoriile specifice, aşa cum sunt, pentru exemplificare: fizica - materie, mişcare, forţe, timp, spaţiu etc.; matematica - număr, mărime, ecuaţie, algoritm, probabilitate etc.; biologia – ereditate, metabolism etc. În orice ştiinţă, categoriile constituie limbajul de bază a fiecăreia.



• Categoriile pedagogiei sunt noţiuni (concepte) fundamentale care exprimă notele (însuşirile) esenţiale, generale ale fenomenului educaţional în ansamblu sau ale unor laturi, aspecte, elemente ale acestora.

• Pedagogia şi-a elaborat categoriile sale specifice, care alcătuiesc limbajul fundamental în cunoaşterea şi acţiunea educaţională. Categoriile pedagogiei au sfere de esenţialitate şi generalitate deosebite, unde au o sferă de generalitate foarte largă, exprimând notele esenţiale ale întregului proces instructiv-educativ, aşa cum sunt categoriile de educaţie şi de învăţământ; altele exprimă notele esenţiale numai ale laturilor importante ale procesului educaţional, aşa cum sunt categoriile de instrucţie şi educaţie. Cele mai multe dintre categoriile pedagogiei exprimă diverse dimensiuni, aspecte, elemente sau raporturi ale acestora, aşa cum sunt categoriile de educabilitate, ideal educaţional, educaţie intelectuală, educaţie profesională, educaţie morală, educaţie estetică şi educaţie fizică, obiective educaţionale, principii, metode şi forme de activitate didactice etc., numărul lor fiind de ordinul miilor, încât numai dicţionarele pedagogice reuşesc să le cuprindă într-o măsură importantă.

• Vom prezenta categoriile pedagogiei cu sfera relativ mare de generalitate, care contribuie într-o măsură deosebită la alcătuirea limbajului fundamental al pedagogiei: educaţie, instrucţie, învăţământ. Multe categorii vor fi prezentate treptat în cadrul cursului, însă alte categorii vor putea fi cunoscute în dicţionarele pedagogice.12.04.2023 dr. Mariana Marin 19

EDUCAŢIE. INSTRUCŢIE. ÎNVĂŢĂMÂNT.

• Termenul de educaţie, provine din limba latină de la “educaţio” - educaţie şi “educo-educere” - care înseamnă a educa.

• Educaţia este categoria cu cea mai mare sferă de generalitate, incluzând notele esenţiale ale procesului educaţional în ansamblul său. În acest context se va folosi îndeosebi conceptul de educaţie ca fenomen pedagogic (instructiv-educativ), care reprezintă procesul conştient, organizat de transmitere şi dobândire de cunoştinţe, de formare de priceperi şi deprinderi, de dezvoltare a capacităţilor şi aptitudinilor, de formare a trăsăturilor de voinţă şi caracter, astfel:

• “Educaţia” - cuprinde următoarele obiective:• - dobândirea de cunoştinţe generale şi de specialitate;• - formarea priceperilor şi deprinderilor intelectuale şi practice de specialitate;• - formarea capacităţilor şi dezvoltarea aptitudinilor generale şi de specialitate (profesionale);• - formarea concepţiei despre lume;• - formarea conştiinţei moral-civice, a comportării civilizate;• - formarea trăsăturilor de voinţă şi caracter.


Instrucţia • Denumirea de instrucţie provine din limba latină de la “instrucţio” - ştiinţă,

cultură, învăţătură, pregătire obţinută prin studii. În limbajul pedagogic, atunci când se vorbeşte de «om instruit», înseamnă că este vorba de un om învăţat, cult, competent, pregătit prin studii.

• Categoria de “Instrucţie” - este cuprinsă în cea de “Educaţie”, având astfel o sferă de generalitate şi un număr mai mic de note esenţiale, iar unele cu o sferă de generalitate mai redusă.

• Notele esenţiale care caracterizează “Instrucţia”:• - dobândirea de cunoştinţe;• - formarea de priceperi şi deprinderi;• - formarea capacităţilor intelectuale şi dezvoltarea aptitudinilor;• - formarea concepţiei despre lume şi viaţă.


Învăţământ • Această categorie are în vedere două semnificaţii - aceea de “sistem de

învăţământ” - adică de ansamblul instituţiilor şcolare, care va face obiectul unei tratări ulterioare separate şi aceea de “proces de învăţământ” - care va fi explicată în contextul de faţă. Procesul de învăţământ exprimă activitatea complexă de transmitere şi dobândire a cunoştinţelor, de formare a priceperilor şi deprinderilor, de dezvoltare a capacităţilor şi aptitudinilor, de formare a concepţiei despre lume, de formare a concepţiei şi conduitei moral civice şi a trăsăturilor de voinţă şi caracter. Categoria de învăţământ exprimă acţiunea de realizare a tuturor notelor cuprinse în categoria generală de “Educaţie” sau cu alte cuvinte exprimă acţiunea de punere în operă (de realizare practică), în interacţiune, a celor două laturi esenţiale ale “Educaţiei” si anume ale “Instrucţiei” şi “Educaţiei”. În acest context procesul de învăţământ poate fi denumit şi proces instructiv-educativ.

• 12.04.2023 dr. Mariana Marin 22

REFLECŢIE

Discuţia în panel.

Grupul Panel nr. 1: Educaţia nu înseamnă …

Grupul Panel nr. 2: Instruire nu înseamnă…Grupul Panel nr. 3: Proces de învăţământ nu înseamnă…


SESIUNEA 3

Formele educaţiei.

Conţinuturile educaţiei.

Noile educaţii.

Funcţiile educaţiei.

Constituirea pedagogiei ca ştiinţă a educaţiei .

Relaţiile ştiinţelor

educaţiei cu alte ştiinţe.


Reconstituiţi UN POSIBIL MODEL AL STRUCTURII EDUCAŢIONALE, având ca reper sintagmele:

subiectul educaţiei; mesaj pedagogic; obiectul educaţiei; ideal pedagogic; repertoriul comun; subiectivitatea

obiectului; scopuri pedagogice; ambianţa educaţională; comportament de răspuns dirijat; proiect pedagogic;

curricular; câmp psihosocial; comportament de răspuns autodirijat; obiective; conţinut, conexiunea inversă

internă; metodologie; auto-proiect pedagogic, conexiunea inversă externă;

evaluare; autoeducaţie. (Anexa 6)


Centrele de interes:Formele educaţiei

Conţinuturile educaţiei

Noile educaţii

Funcţiile educaţiei

Constituirea pedagogiei ca

ştiinţă a educaţiei

Relaţiile ştiinţelor

educaţiei cu alte ştiinţe


Metoda 3 -6- 3-Argumentaţi că educaţia este prioritară în

viaţa noastră, pornind de la informaţiile teoretice despre:

Formele educaţiei. Conţinuturile educaţiei.

Funcţiile educaţiei. Constituirea pedagogiei ca ştiinţă a educaţiei. Relaţiile ştiinţelor educaţiei cu alte

ştiinţe.


Idei Argumente Deschideri (Aş vrea să mă

documentez despre…)

1.

2.

3.

1.

2.

3.

4.

5.

6.

1.

2.

3.


VĂ MULŢUMESC PENTRU ATENŢIE12.04.2023 dr. Mariana Marin 29

probleme ale pedagogiei contemporane

Documents