Globalizarea: Expansiunea interrelaţiilor comerciale globale a urmat după măsurile de liberalizare, care au contribuit la integrarea producerii şi distribuirii produselor în toată lumea. Această integrare a fost rezultatul scoaterii barierelor din calea mişcării internaţionale libere a mărfurilor, serviciilor şi ideilor care prezintă un produs continuu în timp. Ajutoarele materiale acordate ţărilor sărace, prin produsele alimentare, îmbrăcăminte, încălţăminte, materiale de construcţie, utilaj tehnic etc., sunt elemente foarte preţioase ale globalizării, complicate, însă, uneori cu consecinţe negative din cauza calităţii inferi-oare a lor. Cu toate aspectele pozitive, globalizarea este însoţită şi de fenomene noi, care nefiind dirija-te, se pot solda cu consecinţe dramatice şi chiar catastrofale. Fenomenele enumerate ale globalizării se răsfrâng evident asupra sănătăţii populaţiei umane, îndeosebi a celor care nemijlocit sunt implicaţi în procesele ei. În primul rând, aceasta se referă la maladiile infecţioase (pneumonia atipică cu sindrom respirator acut sever) şi sexual transmisibile (maladia SIDA). Organizaţia Mondială a Sănătăţii este îngrijorată de ponderea mare a maladiilor netransmisibile. Dintre ele fac parte şi „bolile civilizaţiei”, cum ar fi cele ale sistemului circulator, sistemului nervos central etc. Condiţiile nefavorabile de trai şi de muncă ale imigranţilor foarte frecvent sunt riscante, determinând stresuri emoţionale cu consecinţe complicate de psihoze, dereglări cardiovasculare. Femeile traficate în repetate rânduri îşi complică situaţia prin sarcini nedorite, sterilitate. Dintre alte situaţii nestandarde ale sănătăţii de menţionat cronicizarea maladiilor, ca urmare a tratamentului întărziat sau a lipsei acestuia; traumele fizice, sindromul psihic posttraumatic, dependenţa alcoolică, dependenţa narcotică. Contaminarea de proporţii a unor produse alimentare epidemiile spontane, exemplul cărora poate fi terorismul şi altele prezintă un pericol permanent pentru societate, indiferent de zona geografică în care se află sau de nivelul dezvoltării economice. Cele constatate atestă o nouă fază de reinventare a lumii, în care ideea de naţiune şi de stat naţional cedează locul unei opinii publice ca formă de aprecire a evenimentelor. Comunitatea ţărilor trebuie să se pregătească să culeagă roadele cuceririi lumii, aducând acestei lumi credinţa, progresul, civilizaţia. Apare problema strategiilor globalizării. Este necesar a determina liniile de forţă ale consumului din următoarele decenii, orientările cercetărilor şi aplicările lor, caracteristicile diviziunii muncii, luarea în seamă a problemelor de mediu etc. Se impune ideea necesităţii de coordonare şi elaborare a unui plan de acţiuni de cooperare între guvernele şi ONG-urile din întreaga regiune pentru contracararea eficientă a fenomenelor negative ale globalizării.

Organizatii: Necesitatea creării de comisii şi direcţii ale organismelor publice care să preia diferite sectoare strategice atât la nivel naţional, cât şi internaţional, cum ar fi populaţia şi forţa de muncă, producţia alimentelor, securitatea, energia etc. Spre exemplu, raportul comisiei WCED (World Commission on Environment and Development) recomandă stoparea creşterii populaţiei, în special în ţările lumii a III-a, unde, datorită supraaglomerării oraşelor, probleme ca accesul la apa potabilă şi lipsa locuinţelor s-au acutizat. Populaţia trebuie informată şi făcută să înţeleagă că necesităţile lor trebuie să se adapteze limitelor naturale, deci sistemul nevoilor trebuie adaptat resurselor naturale. Tot astfel, pentru a putea păstra mediul natural, va fi nevoie să căutăm şi să dezvoltăm noi metode de producţie (atât în industrie, cât şi în agricultură), precum şi noi metode şi surse de producere a energiei. Astfel, alegerea tehnologiei, cât şi controlul strict al factorilor cu risc de poluare şi risipă reprezintă, de asemenea, subiecte centrale ale metodei de dezvoltare durabilă. Crearea de organisme internaţionale care să se implice direct în implementarea acestui nou proiect este necesară, deoarece deciziile câtorva guverne nu pot avea un succes deplin în condiţiile în care globalizarea a cuprins întreaga viaţă economico-socială. Dezvoltarea durabila nu este un scop in sine, ci un mijloc pentru a stimula progresul tehnic si economic, prin distribuirea mai echitabila a efectelor sale asupra generaţiilor prezente si viitoare. Problema comuna a tuturor tarilor la nivel planetar, este strategia dezvoltării durabile care trebuie

abordata ţinând seama de decalajele existente astăzi in lume, de impartirea tarilor in dezvoltate si subdezvoltate; bogate si sărace. Deşi obiectivul final al strategiei dezvoltării durabile este acelaşi pentru toate tarile lumii, problemele concrete ce urmează a fi rezolvate sunt foarte diferite de la o tara la alta.Recunoaşterea dependentei dezvoltării economice de resursele naturale si starea lor fizica si formularea conceptului de dezvoltare au loc in cadrul unei confruntări îndelungate intre diferite concepţii privind protecţia mediului natural, din care menţionam: concepţia geoconcentrica, cea biocentrica si cea antropocentrica. Din elementele comune, raţionale si utile ale acestor doua concepţii privind protecţia mediului natural, se poate ajunge la una generalizatoare – concepţia reconcilierii omului cu natura si cu sine însuşi . Acest concept presupune respect fata de legile naturii in activitatea economica, conduce la prevenirea deteriorării condiţiilor de mediu, care este pe deplin posibila, in condiţiile compatibilităţii dintre dezvoltarea producţiei si mediul înconjurător.

Legislatia: Protecţia mediului, deja de cîteva decenii, constituie atît un obiect al amplelor reglementări juridice, cît şi un subiect frecvent de cercetare ştiinţifică. Amplificarea problemelor ecologice şi degradarea continuă a factorilor de mediu au suscitat interesul specialiştilor, mai ales sub aspectul calităţii legislaţiei în domeniu şi eficienţa aplicării acesteia. Un asemenea interes poate fi atestat şi în rîndurile cercetătorilor autohtoni, care în încercarea de a evalua şi a explica situaţia dată, au realizat ample studii ştiinţifice asupra diferitor aspecte ale legislaţiei ecologice.