priveliȘti Și legende - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 desenați elementele simbolice din...

51
PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE 2018 EXTRAS

Upload: others

Post on 01-Sep-2019

7 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

2018EXTRAS

Page 2: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

1

Introducere

Fiecare parte a Creației – munte, plantă, apă, pasăre sau insectă are o poveste. Le puteți

numi simplu – legende, însă, pentru cei care le-au creat, ele înmănunchează adevăruri,

constituind cadrul unei existențe în care omul participă la mișcarea vieții, într-un timp care se

înnoiește.

Toate aceste „povești adevărate” vin de departe, însă ele nu sunt în totalitate desprinse de

existența noastră din „era calculatorului”. Cei care privesc munții, pădurile și apele cu atenție

încă se mai străduiesc să le înțeleagă taina, să le asculte muzica, să prindă măcar un crâmpei din

veșnicia lor. Dar pentru această „ascultare”, care e de fapt o călătorie spre inima noastră, va

trebui să ne „facem timp” și să zâmbim mai mult.

Page 3: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

2

În timpul și după lecturarea textelor propuse în această broșură, vă propunem să

realizați, în echipă, următoarele activități:

1. Identificați în aceste legende aparținând unor culturi diferite asemănări și deosebiri

referitoare la următoarele elemente: personaje, scopul aventurii lor, problemele cu care se

confruntă, simboluri și semnificațiile acestora.

2. Scrieți o legendă din propria voastră țară.

3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă.

4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii mai mici din școală și

spuneți-le povestea pe care ați creat-o.

Page 4: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

3

De la pădurea liniștită la savana cea tristă1

În regiunea Artibonite din Haiti, se află o întindere de pământ parcă uitată de lume pe

care localnicii o numesc Savana cea tristă. Povestea spune că priveliștea aceasta dezolantă este

rezultatul unor evenimente petrecute cu multă vreme în urmă. Pe atunci, prin locurile acelea,

creștea o pădure deasă numită Codrul liniștit. Era atât de tăcut totul încât ai fi zis că nici vântul

nu îndrăznea să sufle printre crengile umbroase.

Păsările, reptilele și mamiferele cu greu puteau fi văzute iar locuitorii din împrejurimi nu-

și puteau învinge teama când se apropiau de acest tărâm misterios și întunecat. Nimeni nu

îndrăznea să intre în pădure, chiar dacă viața săracă a localnicilor îi îmboldea de multe ori să

caute resurse lângă marginea pădurii.

Au trecut astfel mulți ani iar liniștea codrului a rămas netulburată până când, într-o

familie de localnici veni pe lume un băiețel foarte curios și isteț. Văzând dificultățile din satul

său, copilul nu-și putea lua gândul de la felul în care ar putea să-și ajute comunitatea dacă ar

îndrăzni să folosească resursele pădurii, ale cărei frunze mereu verzi arătau că apa exista din

belșug undeva în inima acestui codru misterios.

Așadar, mânat de sete, micuțul intră în pădure. Deodată, o voce se auzi din freamătul

cerngilor: „Ce dorești, copile? Cauți apă?” Băiatul, deși înfricoșat, a răspuns: „Da, am nevoie de

apă pentru mine și familia mea, căci murim de foame și de sete.” Freamătul se transformă într-un

huruit înspăimântător iar copilul auzi vocea din nou: „Ia câtă apă dorești și du familiei tale. Te

rog doar să nu aduci aici oameni care să taie copacii și să se atingă cu trupurile lor de izvoarele

mele”.

Băiatul alergă în grabă la familia sa, nerăbdător să transmită mesajul salvator.

„Incredibil”, strigau toți, „Să mergem repede să vedem dacă e adevărat”. Și astfel, grupuri întregi

de localnici înarmați cu topoare au intrat în pădurea cea liniștită. N-au întâmpinat nici o

dificultate. Pădurea și-a dat crengile la o parte, iar oamenii călăuziți de copil au avut cale liberă.

Însă nu bine au ajuns la izvor, când oamenii au uitat de spusele copilului și au intrat cu trupurile

lor în apa cristalină. Apoi au tăiat copacii din jur. La fel au făcut și în zilele și anii care au urmat,

1 Poveste din Haiti de Gabriel Petit-Homme (t.n.)

Page 5: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

4

până când apa a fost secătuită iar puținii copaci rămași s-au uscat. Disperați, localnicii au tăiat și

tufișurile, scormonind lacomi pământul nădăjduind că vor găsi alt izvor.

Deodată, vocea bubui din nou: „Destul, nu mai puteți continua să distrugeți pădurea”.

Coroanele copacilor se ridicau iar oamenii priveau uimiți la toate vietățile care trăiau în pădure,

care-și căutau acum disperate salvarea în copacii rămași neatinși de lăcomia oamenilor. Într-o

clipă, toți localnicii au înțeles că miracolul pădurii liniștite a fost atât de aproape de ei dar că

nepăsarea lor l-a făcut inaccesibil pentru totdeauna.

Așa s-a transformat întinderea acea de pământ odinioară plină de viață într-o savană tristă

și stearpă.

Page 6: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

5

De ce berzele iubesc Olanda2

Dintre toate țările din Europa, berzele iubesc cel mai mult Olanda unde, după lunga

călătorie din Africa se simt ca acasă. Berzele pot fi văzute cu miile în Olanda, pășind maiestuos

pe străzi, făcându-și cuiburi pe acoperișurile caselor și chiar lângă turlele bisericilor. Dacă un om

punea o roată de căruță veche pe acoperiș, barza privea aceasta ca pe o invitație să se stabilească

acolo și de îndată începea să-și aranjeze penajul deranjat de zbor pentru a se pregăti cum se

cuvine de construcția unui nou cuib. Uneori, o pereche de berze se întoarce chiar la „locuința”

din anul precedent, pe care o repară cu grijă. Se spune că berzelor nu le plac schimbările. Dacă s-

au simțit bine pe o anumită casă, nu doresc să plece, mai ales dacă în casa respectivă se află

copilași asupra cărora se simt și ele datoare să vegheze. Reîntoarcerea unei berze este, așadar,

pentru olandezi, un motiv de mare sărbătoare.

Când ies din orașe, pe câmpuri, berzele au din nou motive de bucurie, întrucât Olanda

este un adevărat paradis al broaștelor. Nu e nevoie de prea mult timp sau efort ca să găsească un

prânz consistent, după care să se odihnească ținându-și tacticos ciocul în penajul bogat de pe

piept.

Olandezii numesc berzele „Ooijevaar”, sau „aducătoare de comori”. În fiecare primăvară,

băieți și fete, tați și mame, alături de bunici urează bun venit berzelor privindu-le zborul grațios

cu încântare. „Ce ne aduci?”, gândesc ei. Dacă o pasăre părăsește un acoperiș întreaga familie se

întristează, în timp ce în casa pe care se construiește un nou cuib bucuria este copleșitoare.

”Acolo unde se stabilesc berzele se vor naște bebeluși frumoși și sănătoși”, aceasta este credința

olandezilor și din acest motiv așteptarea lor este plină de speranță.

Pentru a spune însă mai exact de ce iubesc berzele Olanda trebuie să ne întoarcem în

timp, în Africa de acum un million de ani. Atunci, zânele din Olanda au reușit să facă din

tărâmul lor ținutul cel mai popular în lumea berzelor. De fapt, în acele vremuri nu exista Olanda,

întrucât pământul era încă stăpânit de ape. Când pe coasta Mării Nordului s-a constituit Pământul

celor o sută de insule, broaștele au fost primele care s-au stabilit acolo. Năvăleau cu miile, așa

încât puteai să te întrebi dacă ar mai fi putut încăpea și oameni pe acele locuri. Unele broaște se

făcuseră de mărimea vițeilor, făcând zi și noapte un zgomot asurzitor nespus de deranjant pentru

zâne, a căror muzică era de prisos. Zânele din Olanda erau foarte deranjate de acest

2 După William Elliot Griffs, Dutch Fairy Tales, disponibil pe wwww.Gutenberg project. org. (t.n.)

Page 7: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

6

comportament, care făcuse imposibilă existența lor senină și veselă. Așa că, auzind de berzele

din Africa și de apetitul lor sănătos, s-au hotărât să le invite la ospăț în Olanda.

Zânele nu știau prea multe despre înfățișarea berzelor, însă auziseră de ținuta lor

maiestuoasă și de caracterul lor binevoitor și respectuos. Aceste păsări înțelepte aveau deja o

reputație foarte bună, nu doar pentru dragostea față de copii, ci și datorită respectului pe care-l

arătau mereu celor vârstnici.

După ce delegația zânelor a transmis invitația berzelor, acetea au convocat o adunare

pentru a hotărî dacă este sau nu oportun să se îndrepte spre vest. Mesageri au fost trimiși în

curând peste tot, în toate așezările de pe malul Nilului. În curând, răspunsul a fost clar. Pentru

început, doar cele mai puternice păsări vor pleca. Cei mai fragili vor mai aștepta, mai ales că

trebuia cineva să rămână cu puii și cu păsările mai în vârstă. Mii de stoluri de berze au părăsit

atunci Egiptul acoperind văzduhul Europei în doar câteva ore. Apoi s-au răspândit pe terenurile

mlăștinoase ale țării celei noi. S-au înțeles ca fiecare pereche de berze să-și caute loc pentru

cuibărit iar la venirea toamnei toți urmau să se reîntâlnească pentru a zbura înapoi spre Egipt.

Era o priveliște nouă pentru zâne, oameni și broaște să vadă peste câmpuri mii de păsări

albe ca zăpada, pășind mândru și tacticos, sau oprindu-se pentru odihnă pe malurile apelor. În

curând însă, păsările s-au dovedit a fi o mare problemă pentru broaște, spre bucuria zânelor care

puteau acum dansa liniștite pe pajiștile înflorite.

În tot acest timp, comprtamentul berzelor s-a dovedit a fi foarte distractiv pentru zâne. În

curând, au descoperit că aceste păsări nu puteau cânta, păreau doar că discută între ele

clămpănind din ciocurile lor lungi. Penajul lor imaculat părea o minune iar picioarele lungi și

roșii probabil că aveau această culoare datorită unor ciorapi lungi, foarte greu de spălat în zilele

de curățenie. Dintre toate creaturile din lume, credeau zânele, ce mai comică era un domn barză

îndrăgostit. Ca să o atragă pe iubita lui făcea gesturile cele mai caraghioase cu putință. Țopăia și

se răsucea pe pământ, dând din aripi și încercând zadarnic să o îmbrățișeze pe aleasa inimii sale.

În tot acest timp, el încerca să cânte cum putea mai bine, clămpănind din cioc, într-un fel de

serenadă doar de el înțeleasă.

Cu toate acestea, zânele erau nespus de recunoscătoare acestor păsări pentru că le-au

redat liniștea de care se bucuraseră înainte de venirea broaștelor. Cât despre oameni, erau și ei

atât de bucuroși pentru victoria berzelor, încât acestea au fost considerate salvatoarele acelor

ținuturi. Au început să pună cutii pe acoperișuri pentru a le invita să se așeze iar roțile de la

Page 8: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

7

căruță erau și ele urcate chiar peste coroanele sălciilor, pentru a ușura construirea cuiburilor. Cât

despre cavaleri, aceștia au început să picteze berze pe scuturi, iar cetățenii se simțeau onorați să

poarte însemnele acestei păsări nobile pe veșmintele de sărbătoare. Copiii olandezi au învățat să

lege de picioarele berzelor bilețele purtând mesaje de prietenie pentru micuții din țara

piramidelor, ale căror răspunsuri puteau fi citite cu bucurie în următoarea primăvară datorită

acestei păsări minunate supranumită și „aducătoarea de comori”.

Page 9: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

8

Palatul fermecat3

Trăia într-un sat numit Altos Ares, din insula Terceira, o tânără numită Perola, sau

Perla. Pe măsură ce timpul trecea, fata devenea din ce în ce mai frumoasă, într-adevăr asemeni

unei perle printre alți tineri de vârsta ei. Perla era iubită de toți mebrii comunității nu doar

datorită chipului ei încântător, ci și pentru firea ei blândă și generoasă.

Într-o dimineață de primăvară, Perla s-a aplecat deasupra fântânii la care mersese să ia

apă. Reflexia chipului ei luminat de ochi mari și zâmbitori o fermecă pentru o clipă, făcând-o să

uite cine era, întreaga ei ființă fiind astfel atrasă prin vrajă în lumea misterioasă a zânei apelor.

Dispariția Perlei a provocat mare agitație în întreg satul. Nimeni nu putea spune ce se întâmplase

însă toți se rugau în bisericuța Sfântului Roque pentru salvarea ei.

În nordul insulei Terceira se află un grup de roci mărunte ascunse de valurile mării, cu

numele Biscoitos, sau biscuiți. În acest loc trăia o bătrână înțeleaptă, renumită pentru capacitatea

ei de a înțelege rostul celor mai misterioase evenimente. Încercând zadarnic să o găsească pe fata

dispărută, tinerii din Altos Ares au cerut sfat bătrânei care le-a spus: „Perla voastră a fost luată de

zâna apelor și ascunsă în platul fermecat din lacul Ginjal”. Auzind acestea, tinerii din Altos Ares

au organizat o expediție menită să o readucă la suprafață pe fata atât de mult îndrăgită de toți

oamenii din sat. Aceștia au căutat cu îndârjire în toată insula un loc prin care ar putea pătrunde

pe tărâmul apelor, însă totul părea să fie zadarnic. În cele din urmă, în ziua Sfântului Ioan, tinerii

au reușit să identifice, în centrul insulei, malurile lacului Ginjal.

„Acesta trebuie să fie locul fermecat, lacul în care se află palatul zânei apelor.”, a

strigat unul dintre tineri. „Cum vom reuși să ajungem la Perla, să rupem vraja?”, întrebă

altcineva.

„Să ne oprim pe malul lacului să petrecem noaptea. Ne vom odihni și vom hotărî apoi

ce e mai bine să facem”, zise liderul expediției.

În tot acest timp, mama Perlei se ruga în Bisericuța Sfântului Roque pentru întoarcerea

în siguranță a fiicei ei. Deodată, auzi o voce: „Perseverența și iubirea voastră o vor aduce pe fiica

ta la suprafață, mâine, la apusul soarelui, într-o barcă de fildeș trasă de o lebădă. Vestea cea bună

3 După Elsie Spicer Eells The Islands of Magic, Legends, Folk and Fairy Tales from the Azores

Page 10: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

9

se răspândi ca vântul, iar bucuria tuturor locuitorilor satului era atât de mare încât nici o vrajă nu

ar fi putut să-i reziste.

La timpul anunțat, Perla a fost adusă pe malul lacului în barca trasă de o lebădă albă, la

fel de frumoasă și senină ca înainte. Așa au ajuns oamenii acelor locuri să descopere lacul Ginjal.

Este posibil ca palatul fermecat al zânei să se mai afle încă ascuns sub ape.

Page 11: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

10

Scările Gigantului4

Era odată în regiunea irlandeză Cork, domeniul numit Ronayne's Court, unde locuiau

Maurice Ronayne, soția lui, Margaret și fiul lor, numit Philip, un copil jucăuș și înzestrat cu o

istețime remarcabilă.

Într-o dimineață, însă, Phil, care tocmai împlinise vârsta de 7 ani, nu mai putea fi găsit

nicăieri. Servitorii l-au căutat în toate locurile unde știau că băiatul își petrecea timpul cu

prietenii, în pădurile și apele din împrejurimi, însă nu era nici urmă de copil. Ani întregi au trecut

astfel, fără ca familia să afle vreo veste despre micuțul Philip.

În acea vreme se întâmplă să apară în localitate un fierar deosebit de îndemânatic, pe

nume Robin. Pe lângă abilitățile necesare meseriei lui, fierarul mai avea un dar, acela de a

interpreta visurile oamenilor, știind în același timp cum să le intre tuturor în voie, ajutându-i în

vremuri de necaz și veselindu-se cu sătenii ori de câte ori se ivea ocazia potrivită.

Iată că și Robin avu un vis neobișnuit. Philip Ronayne îi apăru în miez de noapte, călare

pe un cal alb, pentru a-i spune că devenise paj la curtea gigantului Mahon Mac Mahon, care-l

luase din mijlocul prietenilor săi pentru a-i sluji în palatul său din inima stâncii. „Cei șapte ani,

timpul slujirii mele, s-au încheiat, iar dacă mă vei elibera în această noapte, te voi răsplăti cum se

cuvine.”

Neștiind dacă să creadă sau nu într-un asemenea vis, Robin, care cunoștea bine stânca

numită și „Scările Gigantului”, se hotărî să încerce totuși să meargă spre port, să vadă ce mister

era învăluit de pietrele ca niște scări gigantice. Se gândi totuși să nu plece fără un plug de fier,

pe care-l puse pe umăr și se îndreptă spre locul unde-l chemase copilul.

Era o noapte liniștită, frumoasă, iar barca lui Robin aluneca lin pe suprafața apei. În doar

câteva minute, Robin se văzu în umbra treptelor gigantice. Robin căută nerăbdător o intrare, fără

folos însă, pentru că încă nu era miezul nopții. Nerăbdarea îl mânase însă spre locul magic la un

timp nepotrivit, care nu-i îngăduia să vadă ceea ce era ascuns ochilor omenești. Chiar când în

încordarea sa, simțindu-se dezamăgit de încrederea sa într-un simplu vis, Robin se pregătea să

renunțe, din miezul rocii se ivi o lumină orbitoare. Stânca se mișcă iar fierarul păși curajos pe

4 După Fairy Legends and Traditions of The South of Ireland, T. Crofton Crocker, Gutenberg

Project

Page 12: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

11

tărâmul gigantului. Intrarea se dovedi a fi înfricoșătoare, întrucât din bezna care se lăsase peste el

se iveau figuri înfiorătoare care se schimbau în permanență, luând forme din ce în ce mai

grotești. Auzi deodată un zgomot asurzitor, care-i indică închiderea porții din stâncă. Robin era

îngrozit. În depărtare însă, treptat, se ivi o luminiță, ca o steluță pe cerul nopții. Întoarcerea nu

mai era posibilă, așa că Robin hotărî să urmeze acea lumină, care-l conduse spre o încăpere

vastă, în mijlocu căreia se afla o masă uriașă. Siluete gigantice se mișcau în jurul acelei mese,

fără ca vreuna dintre ele să rostească vreun cuvânt. Deodată, Robin văzu în capul mesei pe

gigantul Mahon Mac Mahon însuși, a cărui barbă imensă parcă prinsese rădăcini în lespedea de

la picioarele sale. .

La vederea străinului, uriașul bubui: „Ce te aduce în casa mea?” „Vin să mi-l încredințezi

pe Philip, care te-a slujit deja timp de 7 ani. E timpul să-l lași să se întoarcă la familia lui”,

răspunse fierarul.

„Dacă îți pasă atât de mult de el, trebuie să-l recunoști printre ceilalți băieți care-mi

slujesc. Daca greșești, vei rămâne și tu in lumea din inima stâncii.”, strigă uriașul. Apoi Robin fu

condus într-o altă încăpere, mult mai luminată, în care mai mulți băieți de șapte ani, îmbrăcați în

costumașe verzi, îl așteptau așezați în două șiruri. „Iată”, spuse uriașul, „esști liber să-l iei pe

Philip, dar amintește-ți că ai dreptul la o singură alegere”.

Robin se simțea confuz, întrucât nu și-l amintea bine pe băiatul din vis iar în fața sa erau

zeci de copii. Mergea însă prin încăpere, privind cu atenție, alături de gigant, sperând că vreunul

dintre băieți îi va da un semn. Părea că nu era tulburat de nimic, dar mintea lui căuta o modalitate

de a câștiga bunăvoința gigantului. Se gândi că, în semn de prietenie, ar putea să dea mâna cu el,

și-i ceru aceasta uriașului, însă, în loc de mână, fierarul întinse plugul de fier care trosni sub

degetele massive ale noului prieten.

Văzând aceasta, toți copiii au izbucnit în râs. În acel moment, Robin auzi pe cineva

strigându-l pe nume. Privind în acea direcție, recunoscu pe băiatul care-l chemase în vis și-l luă

de mână. „Fie ce-o fi, acesta este Pilip”, zise Robin. „Este, este chiar Philip cel vesel”, strigau

bucuroși ceilalți copii și într-o clipă totul se întunecă. Robin îl ținea în brațe pe micul Philip și ca

și cum s-ar fi trezit dintr-un vis, își dădu seama că era din nou în fața stâncii, de data aceasta

însoțit de băiatul care dispăruse cu multă vreme în urmă, dar care rămăsese la vârsta de șapte ani.

Micuțul Philip s-a întors la părinții lui, care s-au bucurat nespus de mult să-l știe teafăr și

îmbogățit cun un prieten atât de bun precum Robin. Băiatul cunoștea meseria de fierar atât de

Page 13: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

12

bine, încât în scurt timp i s-a dus vestea în toată regiunea pentru destoinicia lui, pe care mulți o

puneau și pe seama timpului petrecut în palatul gigantului din inima stâncii.

Page 14: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

13

Originea Lacului Tiis5

Un troll se stabilise lângă satul Kund, pe malul înalt unde sătenii construiseră o

bisericuță, devenind după o vreme foarte pioși, hotărâți să lase în urmă vechile credințe în tot

felul de creaturi fantastice. Din această cauză, trollul se supără foarte tare, la toate acestea

adăugându-se și deranjul constant cauzat de zgomotul clopotelor care bateau în turla bisericii.

În cele din urmă, trollul se văzu nevoit să plece, pentru că nimic nu contribuia la plecarea

în masă a trollilor de pe tot cuprinsul țării mai mult decât devotamentul oamenilor fața de noua

credință și felul în care aceasta era legată de dangătul clopotelor. Trollul din Kund se îndreptă

spre regiunea Funen, unde a trait o vreme în pace și liniște.

După o vreme, un călător care venea din localitatea Kund, trecea prin Funen pentru

diverse afaceri. În drumul său, acesta îl întâlni pe troll care-l întrebă: „Unde locuiești?” Pentru că

pe timpurile acelea nu era greu pentru trolli să-și ia înfățișare omenească, drumețul i-a răspuns:

„Sunt din localitatea Kund”. „Nu te-am mai văzut”, zise trollul, „și credeam că-i știu pe toți din

acea regiune. Nu vrei să duci o scrisoare pentru cineva din acest loc, de unde spui că vii? ”.

Desigur, călătorul nu avu nici o obiecție, Apoi, trollul îi puse repede o scrisoare în

buzunar, instruindu-l pe mesager să o arunce peste zidul bisericii, dincolo de care se afla și

destinatarul care o aștepta. Trollul s-a îndepărtat apoi în grabă iar nu după multă vreme, călătorul

nostru a uitat de scrisoare. Însă, în drumul său, pe când se odihnea pe o pajiște unde astăzi se află

lacul Tiis, și-a amitit deodată de întâlnirea cu trollul și de plicul primit de la acesta. Mânat de

curiozitate, dorind doar să o privească, drumețul a scos scrisoarea din buzunar. Deodată, din

plicul trollului, a început saă picure apă. Treptat, picăturile s-au transformat într-un adevărat

șuvoi. Cu greu a reușit călătorul din Kund să-și salveze viața, căci apa a acoperit totul în jur. Se

pare că trollul ascunsese în scrisoare un lac întreg cu gândul să se răzbune pe bisericuța din

Kund. Nu a fost însă după voia lui, după cum o arată lacul Tiis pe care-l puteți vedea și astăzi

acolo unde odinioară era o pajiște înflorită.

5 Legendă scandinavă

Page 15: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

14

Inelul Sfintei Kinga6

Principele regiunii Wawel, ducele Boleslaw, își căuta soție, după cum se obișnuia în acele

vremuri, în funcție de alianțele politice care erau necesare pentru prosperitatea întregului ținut.

Pentru ducele Boleslaw, soția potrivită a fost identificată tocmai în Ungaria, în persoana prințesei

Kinga, fiica regelui Bela al IV-lea și a reginei Maria Laskaris.

Frumoasa prințesă a fost de accord cu această alianță, însă a cerut în schimb tatălui ei o

zestre mai puțin obișnuită. Nu a dorit bijuterii sau alte obiecte de preț, ci posibilitatea de a crea

prosperitate pentru poporul din țara mirelui ei.

În acele vremuri, sarea era le fel de valoroasă precum este astăzi petrolul, așa că regele

Ungariei i-a dăruit fiicei sale una din minele de sare care se dovedise a fi folositoare poporului

său. Mina era însă situată la mare distanță de Polonia iar prințesa știa că va fi foarte dificil să

valorifice cum se cuvine acest dar. Privind la minerii care munceau în galerii, dorindu-și cu

ardoare să realizeze ceva asemănător pentru poporul polonez, a scos inelul de pe deget și l-a

aruncat într-o adâncitură a pământului cu gândul că va primi ajutor de la Sfântul Francis de

Assisi.

Curând după acestea, Kinga se îndrepta spre Polonia împreună cu alți cavaleri. Primele

luni petrecute la castel i-au permis să-și cunoască mai bine supușii, ajungând să-i îndrăgească din

ce în ce mai mult. Într-o zi, l-a rugat pe ducele Boleslaw să-i permită să organizeze o expediție

care să exploreze toată regiunea în speranța că va fi găsit locul potrivit pentru o mina de sare.

După încheierea pregătirilor necesare, ducele și tânăra sa soție au plecat la drum. La lăsarea serii,

au hotărât să înnopteze în satul Weliczka. Fără să mai stea pe gânduri, ducesa a decis: nu erau

necesare alte căutări. Acela era locul în care urmau să se facă săpăturile pentru mină. Nu se știe

dacă primele blocuri de sare au fost vizibile imediat după începerea lucrărilor sau în zilele

următoare. E sigur însă faptul că ducesa era prezentă când evenimentul s-a întâmplat. S-a

îndreptat ea însăși spre primele galerii, arătându-le fericită sătenilor bogăția cu care fuseseră

binecuvântați. Deodată, ceva începu să strălucească printre blocurile cenușii de sare. Kinga s-a

aplecat și a ridicat un inel, același pe care îl aruncase în adâncul pământului când își dorise să

afle o cale prin care să-și ajute poporul.

6 Legendă poloneză

Page 16: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

15

Mina de la Wieliczka a creat prosperitate pentru toți locuitorii din țară, iar în zilele noastre este

considerată una dintre cele mai frumoase atracții touristice din Polonia.

Page 17: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

16

Legenda trandafirului și a scaiului7

La o margine de drum, înflori prima data trandafirul. Și a fost o minune, căci floarea

trandafirului era așa de gingașă, așa de albă, că parcă de la ea se luminase dimineața de

primăvară. Avea crengile lucii, rumenea ca mărgeanul, frunzele verzi ca smaraldul […]. Iar

mirosul florii lui se împrăștia peste întreg cuprinsul câmpiei.

Fluturii cădeau adormiți, celelalte flori se plecară in fața adevăratei stăpâne.

Pasările veneau de la depărtări mari, atrase de mirosul parfumat, să vadă și ei tulpina

măiastră care își desfăcea frumusețea pentru întâia oară pe pământ. Și parcă și lui Dumnezeu îi

părea acum rău că pusese într-o floare așa de minunate daruri, pe care nu le împărțise nici în rai.

Lucrul acesta îl șoptise o ciocârlie care, la răsăritul soarelui, ducea totdeauna lui Dumnezeu cate

o sămânță din fiecare floare ce creștea pe pământ, s-o păstreze Preasfântul, pentru răsad.

Până la amiază, trandafirul se acoperi întreg de flori. Drumeții treceau si rămâneau

locului, puneau mâinile la ochi, resfirau nările sa înghită mirosul nemaisimțit până atunci, apoi,

cu priviri lacome, rupeau câte o floare.

După câteva zile, trandafirul se mâhni; el se împodobea și oamenii îl despuiau.

“Uite”-își zicea el- “scaiul de lângă mine e înalt, e chipeș și nimeni nu-l atinge; și pe mine

mă dezbracă toți de frumusețile mele”.

Un sticlete care tocmai atunci se așezase pe o creanga îl desluși:

-Cum sa se atingă cineva de scai când tot e îmbrăcat in ghimpi!

Atunci trandafirul se uită și văzu că într-adevăr scaiul avea ghimpi.

Și nu mai zăbovi; se rugă îndată lui Dumnezeu să-l acopere și pe dânsul cu ghimpi, ca să-

i păzească floarea.

“Vezi,” își zise Atotstăpânitorul,” era dat ca pe pământ să nu ramâie ceea ce numai în rai

trebuia să fie”.

Și, bucuros, îndată a făcut un semn și tulpina lucie s-a acoperit de ghimpi. Dar trecătorii

tot se opreau; și nu era unul care să nu se repeadă lacom, la floarea minunată.

7 Legendă atestată în Muntenia, după Mirea, Legende, 101, în Legendele florei, Editura ”Grai și suflet – Cultura

națională”, București, 1994, p. 53-54.

Page 18: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

17

Dar acum fiecare când rupe floarea, lasă câte o bobiță de sânge în vârful vreunui ghimpe.

Iar în ghimpe, sângele a pătruns încetul cu încetul în tulpină, s-a ridicat până în boboci, și într-o

dimineață, floarea trandafirului se desfăcu roșie aprinsă ca sângele.

Scaiul stătea ursuz alături. De la o vreme, se trezi și-n dansul pizma, că prea nu-l băga

nimeni în seamă.

-Uite cum se înclină toți trandafirului și mie, nimeni.

Și se ruga lui Dumnezeu să-i schimbe și lui floarea să i-o facă roșie, bătătoare la ochi, ca

a trandafirului. Atunci Dumnezeu și-a zis: “Așa e pe pământ. Fiecare aleargă după ce bate la

ochi; dar numai eu știu că ce am menit odată, așa rămâne aceeași!”

A făcut Dumnezeu un semn și floarea scaiului se făcu roșie ca focul…Și au trecut mereu

drumeții și au rupt întruna florile trandafirului și nu s-au uitat la scai.

Page 19: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

18

Busuiocul și bujorul8

Cică în vremea de demult, când bunul Dumnezeu a făcut florile pământului și le-a

înzestrat cu culorile și mirosul pe fiecare, busuiocul a fost orânduit să aibă floarea roșie și

frumoasă, însă fără miros, iar pe bujor l-a dăruit cu floricele mici, albe și cu miros plăcut. Și-a

început bujorul a se mândri cu mirosul său, bătându-și joc de busuioc. Și-i zicea bujorul:

- Eu sunt mai frumos ca tine. Mirosul meu place la oricine. Albinele toate vin la mine, iar

fetele mă poartă în cosițe, mă îngrijesc și mă sădesc în grădinițele lor, pe câtă vreme tu ești urât

de toți! Mirosul tău scârbește pe oricine. Păcat de floarea-ți roșie ce ai, că nu-i bună de nimic. Eu

să am floarea ta, aș fi cel dintâi dintre flori.

S-a întristat mult busuiocul de batjocura ce-i făcea bujorul și plângând, ruga pe Tatal

Ceresc să-l scape de bujor și batjocurile lui.

Și zise Domnul busuiocului:

- Bine, floare îndărătnică și nerecunoscătoare! De ce ești tristă? Oare nu ești mulțumită cu zestrea

ce ți-am dat?

Și-i răspunse busuiocul:

- Ba nu, Doamne...dar bujorul... – și îi spuse pe rând cele ce-i zicea el și cum se mândrea cu

podoaba sa.

Și se mânie Dumnezeu de mândria si îngâmfarea bujorului, blestemându-i și zicându-i:

- Blestemat sa fii! De acum înainte tu vei purta podoaba busuiocului, pe care ai nesocotit-o, ca să

nu mai iți bați joc de celelalte flori.

Și de-atunci are busuiocul flori mici, albe și cu miros frumos, ca rasplată a modestiei și

răbdării sale. De atunci el e iubit de toată lumea, pe când bujorul, cu floarea sa rosie, dar cu

miros urât, nu e iubit de nimeni, crescând singur prin livezi.

8 După Marin I. Apostolescu, ”Calendarul Bibliotecii folcloristice”, 1913, în Legende despre flori și păsări, Editura

Minerva, București, 1990, p. 34-35.

Page 20: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

19

Legenda macilor9

Se zice că florile cele frumoase, roşii, pe care le vedem noi presărate prin lanuri și pe

câmpie, cărora le zicem maci, n-ar fi răsărit ele de la început, ci mai târziu încoace, din durerea

sufletului de mamă. Odată, demult, o mamă văduvă și sărmană avea şi ea pe sufletul ei un odor

de fecior, la care se uita ca la lumina ochilor. Că era bun şi cuminte şi asculta de vorba mamei, ca

de sfânta Evanghelie.

Într-o zi, neavând biata femeie de nici unele la casa ei şi neștiind ce să-i dea băiatului de

mâncare, a scos un ștergar ales pe margine, pe care îl primise în dar de la maică-sa pe când se

măritase, şi dându-i-l împăturit frumos băiatului, îl trimise tocmai în alt sat, la un neam al ei, ca

să-i dea pe el un căuş de mălai şi un boţ de brânză. Dar bordeiul văduvei era la marginea satului

şi ca să treci în satul celălalt, trebuia să treci printr-o pădure mare şi întunecoasă, apoi o câmpie

şi după aceea, un deal şi-o vale, pustie nevoie mare. I se strângea inima femeii de grijă, când

socotea că-i atâta cale lungă pentru bietul ei fecior, care de sărăcie şi nemâncare, de abia se ținea

pe picioarele-i șubrede, dar ce era să facă? Își făcu o cruce, îl puse şi pe copil să se închine, să

zică un „Doamne ajută” şi-l porni la drum.

Pornise băiatul cam când era soarele de două suliţi pe cer şi acu, acu sta să-nsereze şi

bietul copil nu mai venea. Biata maică-sa făcea ce făcea, ieșea în prag, punea mâna streașină la

ochi şi cerceta zarea. De fecior nici gând. Dacă văzu ea că asfințește soarele şi nici țipenie de

vietate nu se zărește cât cuprinzi cu ochiul, își trase ștergarul bine pe cap, înțepeni ușa bordeiului

şi, mai moartă decât vie, porni în căutarea feciorului. Merse ea mai întâi mai domol, trecu

pădurea şi ieși pe câmpie.

Din vreme în vreme, îşi striga feciorul pe nume, doar, doar i-o răspunde, dar pădurea

tăcea ca mormântul. O cuprinse atunci o frică de moarte şi o luă la fugă peste câmpul plin de

mărăcini şi unde punea piciorul, tot în mărăcini se înfunda şi-l scotea plin de sânge. Dar ea nici

că simțea ceva, că în sufletul ei nu simţea decât dorul de copilu-i rătăcit ori, Doamne ferește,

mâncat de fiarele sălbatice din pădure.

9 Legendă atestată în Muntenia. Adaptare după Lia Hîrsu, ”Albina”, Buc., 1925, în Legendele florei, Editura ”Grai

și suflet – Cultura națională”, București, 1994, p. 171-172.

Page 21: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

20

Și alerga sărmana într-un suflet şi la tot pasul picura sângele din tălpile-i împunse de

spini şi unde cădea picătura de sânge, răsărea o floare mare şi roșie, până ce se umplu câmpia

toată de asemenea flori.

Chiar când striga ea mai amar: „Ionică, Ionică”, numai ce auzi, de dincolo de deal, un

glas slab de copil venit ca de la mare depărtare, care îngâna: „mamă, mamă”.

Femeia nu mai simți nici urcușul greu al dealului, nici valea abruptă şi într-o clipită fu

lângă copil, unde căzu grămadă. După ce-şi mai veni în fire, își luă feciorul în brațe şi porni cu el

înapoi acasă. Dar când să treacă peste câmpie, ce să vezi? Numai flori roşii, cât vedeai cu ochii.

De atunci se zice că ar fi macii pe pământ.

Page 22: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

21

Bradul sau pomul darurilor10

Când bunul Dumnezeu a creat lumea pomilor, a împodobit pe fiecare cu o mulțime de

lucruri frumoase şi bune. Astfel un pom a fost dăruit cu pere de toată mâna, ori cu frumoasele

mere galbene şi roșii; altul a căpătat gustoasele cireșe, care sunt cel dintâi dar de fructe ale verii,

sau vișinele roșii, surori bune cu cireșele; iar alt pom a rodit nucile cu coaja tare, care ne îmbie la

trudă, ca să le putem gusta miezul alb şi lăptos; tot așa a luat ființă rodul diferit al lumii întregi de

pomi, care împodobesc dealurile şi văile, grădinile şi livezile, de-a lungul şi latul pământului lui

Dumnezeu.

Bradul, ar fi vrut şi el să fie un pom cu fructe pe dânsul, să stea în apropierea oamenilor şi

să aducă şi el bucurie copiilor, cum fac dulcile cireșe, când se îngână primăvara înflorită cu vara

soarelui cald. Dar veșmântul lui întunecat nu atrăgea pe nimeni şi toți râdeau de frunzuțele lui ca

acele şi de cucuruzul lui țepos.

Şi bietul brad, văzând că nici cucuruzul, nici rășina lui mirositoare nu se pot asemăna cu

fructele celorlalți pomi şi nu ademenesc pe nimenea, plecă amărât din lumea pomilor şi se retrase

departe, în pădure. Acolo îşi plângea în taină obida. Ce putea să facă? N-avea ce să dea

oamenilor. Plângea în sufletul său, dar fără să se tânguie, fără să se revolte.

Iar bunul Dumnezeu, care le vede pe toate şi are grijă şi de bobul de rouă şi de firul de

iarbă, auzi râsul răutăcios al pomilor roditori şi văzu lacrimile bradului cuminte. Se apropie

atunci de dânsul şi-i spuse:

- Nu fi mâhnit, bradule. Ție nu ţi-e dat să porți fructe, pentru a sătura lăcomia nemăsurată

a celor mai neastâmpărați copii ai mei care sunt oamenii. Așteaptă şi vei vedea că şi ție îți port de

grijă.

Așa trecu vara şi toamna. Când veni iarna, pomii îşi pierduseră nu numai fructele

frumoase şi ademenitoare, ci şi întreaga bogăție a frunzelor. Şi stăteau acum cu ramurile goale şi

triste, în bătaia gerului şi a vânturilor, care treceau hăulind şi râdeau de sărăcia lor.

Bradul însă rămase verde, păstrându-și întregul veșmânt de cetină, nepăsător de asprimile

iernii.

Iar după mulți ani, când fiul lui Dumnezeu luă înfățișare de om, născându-se din trupul

neprihănit al Fecioarei Maria, împărații de la răsărit, care veniseră să aducă daruri copilului

10

Legende nemuritoare, Editura Ion Creangă, București, 1999, p. 31-32.

Page 23: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

22

dumnezeiesc, voind să le împodobească şi cu ramuri verzi, fiind iarnă, n-au găsit decât bradul,

care își păstrase veșmântul verde.

Ei aduseră atunci copilului Isus un brăduleț verde, pe care au aninat darurile, aprinzând şi

lumânări într-însul.

De atunci ar fi şi obiceiul pe care noi, românii, l-am luat de la alte popoare şi care este

atât de plăcut copiilor, că vine Moș-Ajun şi le aduce bradul cu daruri de sfintele sărbători ale

Crăciunului.

Page 24: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

23

Legenda florii soarelui11

Ștefan-Vodă avea o fată mută, dar frumoasă, de nu i-ai fi găsit pereche în cuprinsul

pământului. Domnului nu-i mergea mâncarea la inimă şi odihna în oase, de amărât ce era. A

întrebat el de lume, s-a sfătuit cu vracii şi cu toţi cărturarii timpului, dar n-a dat de leacul

muțeniei.

La urmă, așa într-un amurgit de vară, vine la domn o babă, așa de bătrână, de-şi gâdila

pieptul cu nasul, de încovoiată, şi-l povățuiește să cheme pe Soare la masă şi să-l cinstească după

toate rânduielile cuvenite fețelor strălucite. După ospăț, când toți ar fi în toane bune, să trimită

fata şi să cerșească o sărutare de la craiul zilei, că numaidecât odrasla lui dragă are să prindă la

grai.

Voievodul, îmbucurat, pune la cale mare pregătire. Pe capul stăpânitorului era însă un

blestem. Cum se făcu, că Piază- Rea aude de gândurile domnului şi, ca să-i încurce dezlegarea,

aleargă fuga în răcorile întunecoase dinspre Lună-răsare şi o găsește pe stăpâna nopții bocindu-se

de necredința Soarelui. Ea se văieta că n-are parte de bărbat, că nu pricepe de ce fuge de dânsa şi

o lasă să alerge ca o bezmetică în urmă şi zicea tânguios:

“Mai bine mă făcea maică-mea muritoare, că tot aş fi avut parte de soţ, dar nu zână, cu

pletele învălvătăiate de lumină şi cu sufletul întunecat şi umed ca o peșteră neumblată.”

Piază-Rea prinde la nădejde şi cu întorsături meșteșugite de vorbă, îngână către Lună:

“Până acum tot se cheamă că ai avut bărbat, de aci încolo, te lasă de tot, că el se însoară

cu fata lui Ștefan, stăpânul pământului. Iată, chiar deseară li-i nunta.”

Doamna-Nopților, pe aci să turbe. Își aprinde argintul din față şi fulgerând de răzvrătire,

se jură pe strălucirea ei, că are să nimicească vlăstarul îndrăznețului voievod. În noaptea

ospățului, Luna s-a dosit după sprânceana codrilor vecini, pândind să-şi zărească dușmanca,

pentru ca s-o zdrobească.

Soarele, un Făt-frumos cu plete de lumină, chefuia cu Vodă şi cu toată curtea. Când, pe la

sfârșit, intră în sală fata domnului, împodobită ca o primăvară caldă. Cade ea în genunchi la

picioarele Soarelui şi-i cere o gură, de mântuire. Luna, furioasă, se ridica turbată peste straja

codrilor negri, aruncându-se într-un brâu tremurat de lumină şi pătrunde pe fereastra palatului. A

căzut peste faţa rugătoare a fetei ca o ploaie de blestem şi i-a topit chipul în floare galbenă.

11

Legende nemuritoare, Editura Ion Creangă, București, 1999, p. 32-34.

Page 25: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

24

Cu toții s-au îngrozit de turbarea nedreaptă a Lunii. Bătrânul voievod, cu fața îndurerată

de obidă, prinde a spune stăpânei rătăcite a întunericului tot jarul înlăcrimatului său suflet. Luna,

neîncrezătoare, sta rece şi fulgerătoare. Mesenii boceau şi ei povestea tristă a odraslei fără noroc.

Soarele, întărâtat, îşi prinde nevasta de belșugul înstufat al razelor şi-i face vânt pe

fereastră, de o înnămolește departe, în valurile norilor. După aceea, ia pe palmă copila înflorită a

temutului stăpân pământean şi o sădește în grădină, printre celelalte podoabe, ca s-o aibă

îndeaproape spre mângâiere. De atunci, „floarea-soarelui”, cu fața ei galbenă şi înfiorată de

durere, îşi întoarce vecinic chipul întristat, înspre strălucirea craiului zilei, cerșitorindu-și

sărutarea mântuitoare.

Page 26: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

25

Legenda crinului12

În mijlocul unei păduri se înălța odinioară un palat vechi, care aparținea Zmeului

Zmeilor.

Acum însă era locuit de o vrăjitoare vestită, de care tremura tot ținutul. Ziua se prefăcea

în șarpe sau în pasăre și numai noaptea umbla cu chipul de om. Dacă se apropia cineva de palat,

se împietrea. Vrăjitoarea aceasta fura şi copii. Avea mii de suflete nevinovate, prefăcute în flori.

Pe vremea aceea, doi copii fură izgoniți din casa părintească de mama lor vitregă. Bieții

copii, flămânzi şi obosiți, luară drumul spre pădure. Tot mergând, se rătăciră şi, după multe

umblete, văzură înaintea lor palatul.

Fetița, fără să știe al cui e, se apropie bucuroasă, dar când fu la doi pași de el se prefăcu

îndată într-o floare.

În zadar se tângui micul frățior, căci vrăjitoarea rupse floarea şi pieri înlăuntrul palatului.

Atunci băiatul o porni mai departe, în lumea largă, singur şi abătut.

- Doamne, fie-ţi milă de mine şi dă-mi îndărăt pe scumpa mea surioară - se ruga el

neîncetat.

Bietul băiat, după câtva timp, flămând, izgonit de toți, se băgă argat la un cioban. Seara,

când n-avea ce face, dădea târcoale prin jurul palatului dar nu se apropia prea tare, de frică să nu

pățească ce pățise surioara lui.

Când luna aluneca ușor de după nori, copilul prindea să cânte din fluier copilăria lui

oropsită. Ochii i se umpleau de lacrimi, când își aducea aminte de ea. Într-o noapte, obosit şi cu

gândul la surioara lui, adormi în pădure. Visa că rătăcise prin locuri întunecoase şi că găsise o

floare foarte frumoasă, pe care rupând-o, o duse în palat. Cum atingea ceva cu acea floare, toată

vrăjitoria dimprejur pierea.

Când se trezi de dimineață, începu să caute floarea. După câteva zile, obosit şi flămând, o

găsi. Bietul băiat râdea şi plângea de bucurie, căci tălmăcirea visului spunea că va scăpa pe draga

lui surioară.

Cum ajunse la palatul vrăjitoarei, repede atinse cu floarea cea binecuvântată, floarea în

care era prefăcută surioara lui şi numaidecât floarea se prefăcu din nou în fetiță.

12

După Florica D. Ionescu, Legende și povești cu păsări, flori și animale, în Legende despre flori și păsări, Editura

Minerva, București, 1990, p. 35-36.

Page 27: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

26

Fericiți, vrură să plece dar, vai, poarta nu se mai deschise, era închisă pe veci.

Bietul băiat, zgâlțâi cu putere poarta, dar nu putu s-o deschidă. În clipa aceea, vrăjitoarea,

auzind gălăgia, veni să vadă ce e. Cum dădu cu ochii de ei, îi prefăcu în două flori mari şi albe,

cu un miros îmbătător. Dar şi ea pieri, căci tot farmecul se duse. Palatul se ruină şi pe ziduri

începu să crească iarba.

Două flori mari, albe şi înalte, răsăriră lângă poarta palatului. Erau cei doi frați prefăcuți

în crini.

Page 28: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

27

Legenda ciocănitoarei13

Zice că de mult, în vremea veche, când pe pământul țării noastre erau mult mai mulți

codrii ca acum și când veneau peste românii de atunci hoardele sălbatice [...] de-i omorau și li se

luau averile, trăia o domniță frumoasă și cu multă credință la Dumnezeu. Palatul ei era la poalele

codrului de la Mestecăniș, în munți, spre a fi apărat de unguri.

Se zice că domnița aceea era a lui Dragoș, craiul Codrilor Moldovei.

Într-o zi pe când Dragoș era la vânătoare, au venit ungurii și au călcat palatul domniței.

Când au voit s-o prindă și pe dânsa, ea s-a rugat lui Dumnezeu:

-Doamne, apără-mă, Doamne! – iar Dumnezeu, ca s-o apere de unguri, a schimbat-o într-

o păsărică ce s-a pierdut în fundul codrului.

Dacă s-a văzut ea liberă, a început să-l caute pe Dragoș, spre a-i vesti sosirea ungurilor.

Însă Dumnezeu s-a arătat lui Dragoș chiar în noaptea aceea și i-a spus marea lui nenorocire.

Atunci el s-a rugat:

-Doamne, fă-mă Doamne, un stejar înalt ca pe crengile mele să se odihnească adesea

domnița mea! Dumnezeu, ascultându-i ruga, l-a schimbat într-un stejar bătrân și trufaș.

Domnița, care era păsărică, a aflat că soțul ei este un copac și a început sa-l caute prin

toate pădurile. Se apropia de toți copacii, bătea cu ciocul în scoarța lor, îl striga pe Dragoș și pe

urmă asculta să audă glasul lui chemând-o. Dar el nu-i răspundea și ea mergea mai departe și la

fiecare copac făcea la fel.

De atunci și până-n zilele noastre, domnița schimbată în păsărică, umbla pe la toți copacii

și-l căuta pe Dragoș. Și zice că atunci când îl va găsi, ea se va preface iar domnița, iar el iar se va

face domn și se vor apuca să curețe țara de străini. Păsărica aceea, care zice că ar fi domnița, este

pasărea numită ciocănitoare.

13

După Mihail Gr. Constantinescu, ”Neamul românesc pentru popor”, 1929, în Legende despre flori și păsări,

Editura Minerva, București, 1990, p. 127-128.

Page 29: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

28

Balaurul din Cracovia14

Weichsel este un râu larg din Polonia. Acum mult timp pe un deal de lângă râu se afla o

cetate, în care locuia prințul Krak cu soția și cu cei trei fii ai lui. Prințul își dorea tare mult să

construiască un oraș, dar nimeni nu voia să locuiască în apropierea cetății. De ce? Sub cetate, în

stâncă era o peșteră, iar acolo sălășluia un balaur înfricoșător, care mânca tot ce-i cădea în

gheare: și oameni și animale.

Prințul avea o turmă mare de oi. În fiecare zi balaurul prindea o oaie și o devora. Dar erau

și zile în care nu prindea oaia și atunci balaurul prindea un om și-l mânca cu tot cu oase.

Într-o zi, prințul porni împreună cu fiii și cu oastea lui cu gândul să omoare balaurul.

Ajunși la peșteră, îl atacară cu săbii și cu lăncii, însă balaurul scoase foc și un fum

otrăvitor pe nări, astfel că bărbații căzură într-un somn adânc. Săbiile se rupseră în solzii mari ai

pielii balaurului. A doua zi, balaurul ieși din văgăuna sa și atacă cetatea, izbindu-și cu furie

coada de zidurile cetății. Prințul le porunci supușilor să arunce un berbec gras în afara cetății.

Balaurul se aruncă asupra berbecului, îl devoră și se întoarse în văgăuna sa. Atunci, prințului îi

14

http://www.sos-halberstadt.bildung-lsa.de/indextexte.htm

Page 30: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

29

veni o idee: „Trebuie să otrăvim balaurul!”. Ordonă să se taie un berbec, pe care îl umplu cu var

și pucioasă. Apoi femeile cusură blana berbecului, iar bărbații îl duseră în fața cetății. Dimineață,

balaurul ieși cu urlet mare din peșteră. Zărind berbecul, se repezi cu poftă asupra lui. Grohăind

satisfăcut se îndreptă spre peșteră, însă nu mai ajunse acolo, că se și prăbuși. Coada biciui

pământul, iar ghearele săpară urme adânci în pământ. Astfel își dădu ultima suflare. Acum mulți

oameni veniră și-și construiră case la poalele cetății. și așa își primi Cracovia numele după

prințul Krak.

Page 31: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

30

CREAȚII REALIZATE DE ELEVI PRIN ACTIVITĂȚI BAZATE PE PROIECT

ÎN LIMBA ROMÂNĂ ȘI ÎN LIMBA ENGLEZĂ

Frunza blestemată

Bianca Mitrofan

A fost odată un copil

El avea un comportament dificil.

El distrugea tot din natură

Lăsând pe fiecare frunză o semnătură.

Dar într-o zi s-a nimerit,

Să rupă din copacul greșit

O frunză blestemată,

Să nu-și găsească iubirea adevărată.

Băiatul și-a dat seama că a greșit

Și speră ca blestemul să ajungă la sfârșit,

Să poată fii și el fericit

Și de o fată iubit!

Și cum stătea mereu lângă acel copac,

Singur, trist și sărac,

Vine o fată drăguță

Ce avea în păr o steluță...

El o privea de la distanță,

Cu o tristețe pe față,

Sperând ca ea să-i fie aleasă

Să-i fie a lui mireasă!

, Rinului i-ar plăcea s

Page 32: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

31

Încet, timid și speriat

De ea s-a apropiat

Și o întreabă șoptit

Și foarte uimit,

Dacă vrea să-i fie

A lui soție.

Fata s-a speriat,

Și a plecat imediat.

El a început să plângă,

Și gândindu-se se n-ar fi trebuit să atingă

Acea frunză blestemată

Și de toți evitată! ...

Frunza zburătoare

Selena Rusu și Gabriel Rusu

Frunza călătorea

Cu scopul de a se distra

De nimic nu îi păsa,

Căci vântul o tot purta.

Chirie nu mai plătea

Și copacul o alunga

Pe meleaguri îndepărtate,

Necurate.

Page 33: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

32

Acesta a ajuns în iad

La balaurul de jad

Atât era de necurat

Încât în rai a fost alungat.

Dumnegod l-a admirat

Căci avea un suflet neînfricat

Cu Pavel se înțelegea

Cu Mihail se tot certa

Dar Selena îi împăca

Și Gabriel o încurca.

A fost odată ca niciodată

O frunză încurcată

Din iad alungată

Și în rai promovată.

Page 34: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

33

Frunza

Ioana Lorena Dumitrov

Soarele desenează umbre din tulpinile groase și sigure ale copacilor stupefiați. Norii se

plimbă pe cerul senin ca și cum ar fi uitat ce aveau de făcut. Stoluri de egrete zboară deasupra

marelui lac al orașului, iar la mal micii oameni dansează fericiți. Păsările se plimbă vesele printre

casele noastre, ba chiar uneori vin și în vizită.

Astăzi, Penata, frunza vecină, mi-a spus că sunt cu adevărat specială și că ar trebui să

profit de pe urma acestui lucru. Cum în ultima vreme ploaia s-a adăpostit de pădurea noastră, m-

a sfătuit să mă prezint soarelui. Bineînțeles că nu am acceptat, date fiind circumstanțele. Eu, o

umilă frunză, să mă prezint Regelui Soare?! Nici gând! Văzând reacția mea, s-a sfătuit cu

celelalte frunze cu care locuiam și au pus la cale un plan, pe care nu l-am putut desluși o bună

perioadă de timp.

Fiind sfârșitul lunii august, noi, frunzele, ne așteptăm la ce este mai rău. Și cel mai rău,

pentru noi, este să cădem și să rămânem acolo. Căderea este cel mai tragic sfârșit inevitabil.

Prietenele mele de pe rangul inferior m-au sfătuit ca, în caz de vreau să mai trăiesc în această

locuință, să le anunț când mă simt rău, iar ele mă vor găzdui la etajul lor un timp, poate îmi voi

reveni. Întotdeauna mi-au spus că și-ar dori în locuința lor o frunză la fel de multicoloră și

grațioasă cum sunt eu. Deși nu am înțeles la ce se refereau, le-am mulțumit și le-am promis că le

voi vizita cândva.

Într-o zi, când Regele Soare nu era in apele lui, în pădure au venit niște... oameni. Și

oameni mai mici. Noi, frunzele, ne-am cam mirat. Nu suntem vizitate decât foarte rar de oameni:

când au nevoie de casele noastre sau de puțin aer curat. Ei bine, scopul acestei vizite era cu totul

diferit.

Omuleții mici erau mult mai încântați decât cei mari; unul dintre ei chiar s-a apropiat de

casa mea. În timp ce îl priveam, am auzit că are un nume, exact ca noi. Îl chema Matei. Era

foarte entuziasmat de prietenele mele, dar pe mine nici nu m-a observat. Pe moment m-am

întristat, însă mi-am revenit repede când i-a chemat și pe ceilalți oameni să mă admire. M-am

rușinat, dar nu cunoșteam motivul. Matei a scos o cutie, așa părea, cu care mi-am făcut o poză.

Page 35: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

34

Știam de poze, oamenii vin des să facă poze acasă la noi. Și, când se uita la poză, am văzut o

frunză mare, care respecta o cromatică îngrijită, fiind brăzdată cu nuanțe subtile de roșu pe

margini, iar în vârf cu un galben aprins, exact ca al regelui Soare. Eram eu, deci vecinele aveau

dreptate. Nu aveam de ce să mă ascund.

Dintr-o dată, Matei și-a întins mâna spre mine. M-am speriat, însă vecinele mele

chicoteau fericite. Într-un moment foarte scurt, eram deja în mâinile lui Matei. Deci, a venit

timpul! Am plecat din casa mea! Vecinele m-au salutat fericite și mi-au spus să nu uit niciodată

de ele. Nu prea înțelegeam ce se întâmplă, însă declarațiile finale m-au făcut să-mi dau seama că

nu voi mai vizita pădurea.

Matei m-a luat la el acasă și m-a așezat lângă o frumoasă colecție de frunze mari și viu

colorate. Ne-a făcut poze tuturor și ne-a promis că ne vom simți bine la el. M-am și împrietenit

deja cu doua frunze mai rotofeie, care m-au complimentat întruna. Au spus că de acum înainte

mă voi simți mai bine decât acasă și că abia așteaptă să ne petrecem timpul împreuna. Am fost de

acord cu ele, apoi am primit încântată cina.

Page 36: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

35

Nutella

Selena Rusu și Gabriel Rusu

Aceasta este povestea unei ciori

Dacă te uiți la ea mori

Sau în cel mai bun caz orbești

Drumul spre casă nu-l găsești.

Când toamna a venit

Copacii au îmbătrânit

Berzele s-au pus pe călătorit

Cuiburile și-au părăsit.

Din copac a răsărit

Nutella cel vestit

Mulți zic că era parvenit

Și avea ciocul ascuțit.

Când berzele plecau

Ciorile locul le preluau

Acestea livrau stocul inferior

Adică copii de infractori.

Cel mai vestit infractor

Era Nigga „hai că te omor"

Te controla la buzunare

În gară sau în parcare.

Nutella are o misiune de îndeplinit

Page 37: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

36

Să livreze un copil afurisit

Acesta copilul lui Nigga era

Dacă îl pierdea o încurca.

Totul a mers ca pe șleau

Și a scăpat de bau bau.

Petrică

Camelia Paraschiva Andreica si Gabriel Rusu

Era odată o pietricică.

Minune! Se numea Petrică.

Toată ziua lenevea,

Lumea-n picioare o călca.

Și ceva ce nu-i un mit:

Venea din familia Granit,

Dinastie peste Răsărit,

Deci nu îi păsa de lege,

Căci era fiică de rege.

„Asta e fiică de rege,

Două cuvinte să nu lege?"

Striga toată-mpărăția:

„Sus cu democrația!"

Și-asa tatăl s-a mâniat,

Pe fiul său a alungat

De la tron și de la stat.

Petrică nu s-au opus,

Căci era un fiu supus,

A plecat către Apus.

Dându-și seama ce-a făcut,

Page 38: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

37

Pe el însuși s-a-ntrecut,

S-a făcut tare ca piatra

Ca să-și revendice vatra.

Simțindu-se pregătit,

A pornit spre Răsărit

Și chiar de pedici a-ntâlnit,

Rezolvare a găsit

Ajuns în împărăție,

N-a dat de o bucurie;

Că familia nu-i era vie;

Au murit de supărare,

A plecat băiatul mare.

Și-n locu-i a urcat pe tron,

Devenind un mare domn.

Sub el regatu a-nflorit,

Chiar și-o regină și-a găsit.

Și-a avut un copilaș

Care să fie al său urmaș.

Pân'la adânci bătrâneți a trăit

Tot Petrică, împăcat și fericit.

Și-am încălecat pe-o șa

Și v-am spus povestea așa

Și-am încălecat pe-o căpșună

Și v-am spus o mare minciună.

Page 39: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

38

Ploaia

Ioana Lorena Dumitrov

În 1943, lumea nu e prea diferită de cea prezentă. Soarele răsare la aceeași oră, strălucește

la fel de tare, iar ploaia... Ploaia e la fel de rece, oriunde te-ai afla. Am simțit-o "pe pielea mea".

Falange de lumină pală, hibernală, se agaţă de draperie şi intră prin crăpăturile ei. Stau în

canapeaua părăsită din camera mea albă şi mi se pare că totul se micşorează în jurul meu. Sunt

doar o pată de culoare dintr-o paletă cu nuanţe sumbre.

Iau certificatul de naştere şi îl cercetez, poate s-a m-ai schimbat ceva. Nu. Sunt tot

"Fluturele lui Ulises", fără o identitate proprie. Zbor până la perdeaua maro şi mă opresc pe ea.

Prin faţa geamului meu trecea György, un fluture poliţist foarte sever, care ne atrage atenţia

întotdeauna, fără motiv. Am noroc de aripile mele care se camuflează când sunt în repaus, altfel

aş fi fost acum în minunata "Cameră a Secretelor", vorbind cu poliţistul şi oferind răspunsuri

unor întrebări existenţiale.

Profit de soarele de afară şi ies să zbor. Chiar dacă îi "aparţin" lui Ulises, culoarea este a mea.

Nuanţele azurii ale mărilor tropicale se regăsesc pe aripile mele. Ştiu că atrag atenţia, dar fluturii

din Australia sunt mult mai prietenoşi decât par a fi. Îmi place lumina, poate pentru că, fără ea,

nu aş mai putea trăi. Şi pentru că mă reprezintă, îmi scoate în evidenţă calităţile şi culoarea

aripilor; "albastrul uitării", cum îmi place să-i spun.

De sus, în zbor, lumea pare a fi perfectă. Aproape că se vede bunătatea. Casele sunt gigantice, cu

draperii şi paturi mult mai mari decât mi-am putut închipui. Oamenii ăia par să folosească prea

puţin din ce au şi, totuşi, să râvnească la mai mult. Dintr-o dată, gândurile îmi sunt spulberate de

o rafală de fluturi, colegi şi prieteni, care pleacă din parcuri, aşa-zisele "flori" ale oamenilor, fapt

ce demonstrează sosirea ploii. Nu am simţit niciodată ploaia pe aripile mele.

Şi, fără să îmi dau seama, picuri mari şi grei se desprind din norii pufoşi. Aripile îmi sunt fericite,

aproape le aud cum îmi mulţumesc. Culorile par şi mai vii în natura care se dezlănţuie. Sunt în

centrul existenţei şi, pentru prima dată, simt ploaia. E rece, dar plăcută. Gripa ce va urma

aproape că nu mai contează.

Page 40: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

39

Acum, pe lângă soare, iubesc şi ploaia. Am auzit pe cineva, odată, acolo jos, spunând că

"Dragostea este o ploaie de fluturi într-un suflet ales". Îmi place cum gândesc oamenii, de aceea

m-am hotărât să le ofer iubire reciprocă.

Reîncarnarea unei biete Frunze

Andreea Sorina Savuca

Era odată o frumoasă și verde frunză, însă viața, mai precis viețile sale, nu erau întocmai

la fel de frumoase ca ea. Frunzy, căci așa se numea, s-a născut într-o primăvară acum mult timp,

în inima unei păduri nepătrunse de ochii și atingerile agresive ale oamenilor. Aceasta a crescut și

a trăit fericită până la sfârșitul toamnei, când și-a dat seama că viața ei se scurge pe sfârșite,

frigul pătrunzându-i până la clorofilă. În cele din urmă, aceasta s-a îmbolnăvit, iar culoarea sa s-a

transformat treptat din verdele pătrunzător de altădată într-un maro-cărămiziu. S-a temut pentru

viața sa, însă în cele din urmă a acceptat ideea de a fi doar o frunză de conifer, trecătoare.

Aceasta a privit întristată timp de câteva săptămâni cum prietenii și rudele sale frunze își pierd

viața, căzând în gol și fiind transportate de văpaia vântului departe de raza sa vizuală sau

depunându-se pe pătura de frunze ce acoperea solul verde și frumos de altădată. În cele din urmă

i-a venit și ei rândul, desprinzându-se de creanga pe care locuise atât de multă vreme.

La câteva luni după moartea sa, aceasta s-a trezit ca dintr-un somn adânc, doar că din nou

mică, locuind undeva în mijlocul unui oraș și fiind înconjurată de alte frunze ca ea, necunoscute

și neajutorate. Aglomerația și aerul din oraș nu-i plăceau, se simțea incomod și îi era dor de

liniștea pătrunzătoare și aerul curat din pădure. Viața sa, însă, nu a durat prea mult, căci un copil

nepăsător a smuls-o din copacul în care trăia, iar viața acesteia s-a stins iar. Aceasta s-a trezit iar,

amețită, de această dată pe corpul unei bombe gata să explodeze, numită roșie. A fost stropită cu

o mulțime de substanțe ciudate ce îi faceau rău. Viața ei nici aici nu a ținut prea mult, căci a fost

smulsă de pe roșie și aruncată la gunoi în momentul în care o bucătăreasă a vrut să gătească roșia

pe care locuia ea.

Tot așa s-a trezit de nenumărate ori, viața sa fiind mai îndelungată sau mai scurtă, iar

moartea sa fiind provocată din cauze naturale sau nu. Și în ziua de astăzi Frunzy tot renaște,

reîncarnându-se în diferite soiuri de frunze și sperând că poate va fi ultima dată când va trebui să

Page 41: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

40

se trezească ca și frunză, să nu mai fie nevoită să înceapă o nouă viață de fiecare dată, privind

mereu cum i se duc prietenii și simțindu-se iar singură și neajutorată. Frunzy încă speră că noua

sa viață va fi una permanentă, fericită și nu va mai fi nevoită să își amintească toate întâmplările

neplăcute prin care a trecut.

A Sad Love Story

Alina Solovastru

When God created the world there was no light. In other words, there was

an endless darkness. God didn't know what to do, but two kids in love came to help Him.

Moon was a beautiful girl, with blue eyes and gray hair. She was 19 when she fell for

the first time in love with a boy as beautiful as she was. He was tall with blond hair and green

eyes. While Moon was passing by a river, she saw this gorgeous guy walking along on the other

side, his name was Sun. At that very moment she knew he was the chosen one. From this

moment on, she was thinking only about him.

Days passed by, then weeks and years, but after all this time she couldn't help but

dreaming about him. What she didn't know was that the feeling was mutual. He saw her too that

day, and he did just as her.

Finally, one day, somehow, they got to know each other. The only problem was that

their families didn't agree with their relationship.

Not knowing what else to do, Sun decided to ask God for help.

''God, I don't know what to do. I love Moon, but our family don't get along with each

other. I want to be with her, forever. Please help us.''

'' If you agree, I'll put you too in the sky. You'll have the light so that you can give

happiness to everyone.'' said God.

''We agree with anything just to be together. Thank you, God'' he said.

Starting from that day they were put in the sky and shared light everywhere. Though they were

together Sun was always complimented and Moon was on the second place. She couldn't

complain, though. She wanted just to be with him and nothing more. But one day, she

couldn't resist anymore.

Page 42: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

41

They were on Earth for a trip, but everyone would keep welcoming just the boy,

Sun. No one knew who Moon was. In that evening, the legend says that they had a fight and the

girl refused to go home, choosing to stay a little bit longer on earth, alone. The sun went home,

but he never thought that the mysterious, dangerous darkness will occurs. The darkness fell in

love with Moon at the first sight and was willing to do anything that pleased her. The girl liked

the darkness too. When staying beside him, she looked as bright as the sun. Darkness asked her

why is she so unhappy, and she told him the reason why.

From that moment on, Moon never returned to Sun, choosing the darkness instead.

Even so, there are moments when the two heartbroken kids meet, they are called Eclipse. But do

you want to know something? They still love each other.

Page 43: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

42

Me, Sunflower

Georgiana Văleanu

Hi, my mane is Sunflower. It‟s a pretty unique name, isn‟t it? Do you want to know why

it is like this? It‟s because I‟m a bee. Yes, you heard well, a bee. When I was little my mum

gave me that name because I liked to collect pollen just from sunflowers, and since then that‟s

my name.

However, let me tell you something. As you probably know to collect pollen is the job of

a bee. Everyone enjoys that, but me. One day, when everyone was working outside, I decided to

take a nap. I‟d just fallen asleep when my mum entered the room and woke me up. I could see

anger on her face.

„Again? You‟re sleeping again? We‟re out working and you do nothing?‟ she started to

yell.

„Sorry mum, but I really don‟t like the heat of the sun.‟ was my response.

„You know what, Sunflower? I can‟t argue with you anymore. You follow the rules or

you‟re out of the house.‟

I couldn‟t say anything. I knew it was my fault but I wasn‟t going to agree no matter

what. So, in the following moment I got out of my bed and I exited the room.

As I was flying I realised that I couldn‟t hear my mum anymore. In that very moment I

was scared. No, I‟m wrong. I wasn‟t scared, I was totally horrified. Still, the anger was boiling

inside me so I just couldn‟t stop. I was wandering for about two hours, when the anger started to

disappear. When I figured out how much I flew, I suddenly stopped. I made my way to the

nearest sunflower I could see and sit down. I didn‟t know where I am or what to do to go back

home. I couldn‟t think about anything.

„What should I do? I don‟t want to be alone. I don‟t want my mother to be upset. I have

to find a way. There must be a way, right?‟ that‟s what I thought. „Oh, I know. Maybe

somebody will pass by here so that I can ask for some indications.‟

Later on, the sun started to set. I wasn‟t so sure about my plan anymore. I started to lose

all the hope I had. I wasn‟t good at working at home, but how could I find a new beehive? I was

Page 44: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

43

sure no one would welcome me. As I started to imagine all this horrible things an old bee passed

by. I flew as fast as I could to her.

„I‟m sorry, grandma. Could you help me?‟

„Sure little bee. How can I? What‟s your name? Why are you here?‟ she wouldn‟t stop

questioning.

„I want to find my way back home. My name is Sunflower. I had a fight with my mother

and I reached somehow here. But I don‟t know where I am and something tell me that I‟m far

away from home. My beehive‟s name is „‟Honey and Flowers‟‟. Have you heard of it?‟

‟Oh, I understand. Of course I‟ve heard of it. I have a friend who lives there. Actually I

was on my way to her. You can come with me if you want to.‟

„Thank you very much.‟‟

I helped her with her bags and we started flying to our destination, my home. We passed

by some wonderful sunflowers that I didn‟t see on my hurry. It was wonderful. Starting with that

day I realized how beautiful the nature is and how ignorant I was all that time. Soon after, I

arrived home. In the doorframe of the entry was my mum. Probably she could hear my tone.

When our eyes meet I could see tears in hers. She wasn‟t the only one, mine was watery too.

„Oh God, Sunflower I was so worried. I couldn‟t follow you and I was afraid of losing

you. I can‟t believe that you are here. „

„Mum, I‟m sorry. I promise I‟ll do my job and I won‟t upset you anymore. Can you

forgive me?‟

„Of course I can my little bee. And who is this lady?‟

„Oh yeah, I forgot. Mum, she‟s my saviour. Grandma, thank you for your kindness and

patience‟

„You don‟t have why, darling.‟

Then our ways separated. I am still thankful for what she did. If she hadn‟t helped me, I

wouldn‟t be here. From that moment, I was the most hard-working bee that everyone has seen.

Since then I realised how important my mum and my home was. Don‟t fight, you‟re wasting

time.

Page 45: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

44

The Legend of the Cursed Eye

Simona Dumitrescul

It was a sunny day. Tom wanted to go outside and play with his friends but he was unable

to because he had to read a book for school. The book was called “History of mankind and

witches”. Although, the title was interesting, Tom thought it wasn‟t as he hoped and was trying

to give up but he was stopped by his grandfather. He said that it was important to get an

education about the past.

As they were sitting in the living room, Tom placed the book down and sighed. He

whished his book wasn‟t so boring, while looking out the window.

“What is it Tom?” grandfather asked. “Have you finished the book so soon?”

“No!” said Tom. “I don‟t want to read it anymore, it is so boring, I just want to go outside

and play with my friends. I don‟t care about this stupid book!”

Grandfather looked at him with big eyes.

“I know it might not be that interesting, but you have to read it, it is important that…”

“That I get an education about the past.” said Tom while rolling his eyes. “I‟m starting to

think you are saying this just so that I don‟t get to go outside. Otherwise, you would have told

me what is said.”

“Now, now, Tom…” said grandfather with the same soft and calm voice. “I can‟t tell you

what it says, you have to find out that yourself…” Tom sighed. “… but, I can tell you the story

behind the book.” Tom widened his eyes, looking at his grandfather with hope invading every bit

of his being.

“You would tell me a story?” Tom asked, his heart beating fast.

“No, not a story, a legend,” said grandfather with a calm and mysterious voice. “This is the

legend of the Cursed Eye…” Tom made himself comfortable and listened carefully to what the

old man was saying. “This legend starts long ago, when people were fighting for kingdoms and

fearing that one day, a dragon would crash into their castle, burning houses and killing people.

You see, back then, humans feared the mystical creatures, before they killed them all. When

dragons roamed free between the lands, that is when our legend begins. A powerful witch, the

Page 46: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

45

most powerful one that existed, ventured to the Cave of Death. It was called that way because a

very strong dragon lived in there, it would sometimes come out to hunt, killing animals and

mostly, humans. Many tried to kill the dragon but none succeeded. They all died by the burning

flames of the fire breather.

When the witch arrived, she could smell the rotten stink of death exiting the cave. She was

determined to end the beast, and after a fight that would be forever remembered, she killed the

dragon, and without anyone noticing, she took one of its eyes. She received a lot of gifts and

gold from the people of the kingdom she had saved, but she did not care for rewards, she

achieved her goal.

Getting back home, she turned the eye into a powerful medallion that she placed many

charms upon, in order to make it never lose its magic. The witch had gave birth to a baby girl,

few years after. She enchanted her daughter, and so, her family could have only girls. As the

little girl grew up, her mother taught her all that she knew, and that happened many generations

after, the Eye being passed from one witch to another.

Now, Tom, is when our legend really begins. Five hundred years later, in the same house,

lived a witch more powerful than the one that forged the medallion. She lived hidden from other

people, making her house visible only to the people that wanted to find her. And so, the young

prince of the kingdom paid a visit to the witch. He wanted a poison spell from the witch to put an

end to his brothers rule over the kingdom. He knew that it was the only way that he could sit on

the throne be called King.

When the witch saw the young prince, she welcomed him with open arms. Little did she

know what he was about to do. Upon entering the back room, the one with potions, the prince

laid his eyes on the magnificent medallion with the center of a dragon eye. Amazed by its beauty

and attracted by its charms, he asked the witch how much it costs. After receiving the answer

that it wasn‟t for sale, the prince got upset and decided to steal it. In a moment of distraction, the

prince stole the Eye from the witch, paying for the potion and leaving as fast as he could. That

day, the young prince decided never to return to the witches house.

With the Eye gone, the witches power started to fade away, for as long as it stayed in her

house, the Eye would get more power, and the witch would use the power to make stronger

spells. With the power that she had left, the witch did two things, make herself immortal and

curse the Eye so that anyone who wore it would die.

Page 47: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

46

The prince, got onto the throne after the tragic death of his brother and he had the Eye

around his neck, making it the kings jewel. As time passed, the kingdom was suffering from the

greed of its new king. He had grown dark and greedy. Soon enough he lost his mind and died,

but before he died, he hid the Eye in a box that was later found by one of his servants.

Seeing the Eye, the peasant took it home with the same greedy look that the king had

before he stole the medallion from the witch. That night, a thief entered the castle, odd was that

he didn‟t take anything. The witch was looking for her dragon eye but she was unable to find it

because it was stolen by the peasant a few hours prior.

I could tell the same story for the servant, he died a short while after he stole the Eye. A

few days later, another person died because of the Eye. The curse that the witch casted upon it

was driving its owners mad, killing and absorbing their souls. Anyone who wore it more than

two hours a day would get affected by the curse and within days, they would die.

The witch was trying to chase down the magic of the Eye but she was never close enough

to get it back. Becoming desperate, she started thinking of what her mother and ancestors would

say about what she did. As time went by, she went mad and she kept looking for the Eye,

mumbling things like: “I‟ll get it back…” or “Stop screaming at me, I‟m trying.”. she seemed to

be trapped in a never ending argue with herself.

The years passed and the Eye was doing more and more victims, becoming more powerful

as days went on. The witch was chasing it everywhere, mumbling words to herself.

After its owners died again, the Eye fell into a young man‟s hand. Impressed by its beauty,

he decided to gift it to his wife . She gladly accepted the medallion from her loving husband

without knowing the dangers of wearing it. Needless to say, she died short after the Eye was in

the house. Filled with grieve, the man threw away all of his wife belongings, thus throwing the

Eye into the ocean. Like that, the Eye was never able to hurt anyone else.

The witch hot to the house of the grieving husband driven there by the magic of the Eye.

She asked the man if he had seen it and he answered with the truth: “I threw it in the ocean after

my wife‟s death.” The witch didn‟t want to accept the truth and started searching for the Eye in

the other houses.

Legend has it that she is still looking for it to this day, unable to find it, not willing to

admit that it was lost in the ocean. Meanwhile, the power of the Eye remained the same, but it

was unable to absorb any other souls or hurt anyone ever again.”

Page 48: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

47

Tom looked at his grandfather with amazement and with excitement as he asked.

“Is this legend true? Is the witch still looking for the Eye?”

“Well, legends are inspired from true facts that happened.” Grandfather explained. “That is

why humans feared witches, that is why they killed them, so that the Eye would never return to

the surface again.”

After grandfather finished his story, Tom returned to the book.

“Tom, didn‟t you want to go outside?” grandfather asked.

“No, it can wait, I must finish this book to understand the history of the witches.”

Grandfather didn‟t say anything, he just smiled and left Tom to read the book.

Page 49: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

48

Charmed

Alina Solovastru

The legend says that when the clock stroke midnight a beautiful

baby girl was born in a house at the end of the woods. She wasn‟t just

a simple child she was the definition of beauty. She had beautiful big

green eyes that showed curiosity about everything around, brown

silky hair that was shining in the light of the sun like gold yarns and

she had the purest heart that the world had ever seen before. Everyone

was more than delighted about the young child and charmed by her

beauty. That‟s why they named her Ella.

She was the treasure of her family, the first born child from a

big love. In honor of her birth, her family threw a big baptism even though they weren‟t the

wealthiest people in the land. People drank and ate for her health and bowed in front of her

features even though she was just an infant.

The legend says the Ella had been chosen to have three fairy godmothers. The first one,

Isabella, wished her to keep her beauty forever, the second one, Elisa, wished her bravery and

knowledge but the third one, Lucinda, that wasn‟t much of a fan of babies and seeing Ella being

really energetic and never staying still, gave her the gift to always obey when commanded.

Years and years had passed and Ella was growing more beautiful with every minute of the

day. She had been living in the same house with her mother and Elisa. Her father died when she

was 5, letting behind a lot of pain but also memories to remember.

Lucinda‟s gift ended up over the years to be more of a curse than a blessing. No matter

what commanded or what her wish was, Ella was obeying. That‟s why the gift had to remain a

secret.

Every year the Royal Family was organizing a ball in honor of His Majesty. It‟s said that

the King was a barbaric person, old, grumpy and alone, except from his orphan nephew Theodor

which was the rightful heir to the throne, and his poisons snake. That year‟s ball‟s reason was to

find a bride for the young prince. So every young lady in the land had been invited.

Page 50: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

49

When Ella entered the room all eyes were on her including the king‟s and prince‟s. The

latter fell in love with her immediately and asked her into marriage.

No one knows how the King found out about her „gift‟, some say it was by accident, others

say that the snake could speak with His Majesty, but what we do know is that the malefic old

man turned everything in his advantage. The day of the big wedding he ordered to the young

bride to stab her future husband and kill him. No human being in the whole world could stop

Ella, not even herself.

We don‟t know what happened with the young couple or if the old king‟s plan succeeded.

And I guess we will never ever know for sure.

Page 51: PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE - cnprsvka12016.files.wordpress.com file3 Desenați elementele simbolice din legenda aleasă. 4 Scrieți propria legendă. Participați la o activitate cu elevii

PRIVELIȘTI ȘI LEGENDE

50

REFERINȚE

Apostolescu, Marin I. Calendarul Bibliotecii folcloristice, 1913, în Legende despre flori și

păsări, Editura Minerva, București, 1990

Constantinescu, Mihail Gr., ”Neamul românesc pentru popor”, 1929, în Legende despre flori și

păsări, Editura Minerva, București, 1990

Eells, Elsie Spicer The Islands of Magic, Legends, Folk and Fairy Tales from the Azores

disponibil pe wwww.Gutenberg project. org

Griffs, William Elliot, Dutch Fairy Tales, disponibil pe wwww.Gutenberg project. org

Hîrsu, Lia, ”Albina”, Buc., 1925, în Legendele florei, Editura ”Grai și suflet – Cultura

națională”, București, 1994

Ionescu, Florica D., Legende și povești cu păsări, flori și animale, în Legende despre flori și

păsări, Editura Minerva, București, 1990

Legende nemuritoare, Editura Ion Creangă, București, 1999

http://www.udoklinger.de/Deutsch/Sagen/S13.htm

https://www.waokiye.de/indianische-traditionen/maerchen-der-indianer/117-die-entstehung-des-

traumfaengers-lakota-legende.html

http://gutenberg.spiegel.de/buch/der-gaukler-der-ebene-und-andere-afrikanische-marchen-und-

legenden-7031/9

https://www.regionalgeschichte.net/mittelrhein/sankt-goarshausen/kulturdenkmaeler/loreley/die-

sage-von-der-lorelei.html