MONICA TAYLOR

Prin]esa f`r` palat

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

IRINA POPESCU-TISMANA

ALCRISM94

giannijollys

Prolog

Dup` ceremonie, cerul se limpezi [i cea]a groas`care acoperea câmpia \nc` de diminea]`, se \mpr`[tie\n cele din urm`. Când Lorelei McGee \naint` peperonul bisericii, o raz` palid` de soare \i mângâieobrazul. Tân`ra se \nfior` [i-[i strânse \n jurulumerilor mantoul greu de lân` pe care i-l\mprumutase m`tu[a Melinda.

B`rba]i \n costume sobre p`r`sir` naosul cu un pas\ncet [i solemn, purtând un sicriu acoperit cu jerbe deflori somptuoase. Câ]iva prieteni se \ngr`m`dir` \njurul lui Lorelei, \mp`rt`[ind suferin]a de care eracuprins` tân`ra, v`zându-l pe tat`l s`u dus pe ultimuldrum. Majoritatea dintre ei erau \n vârst` [i suferinzi,unii nu se deplasau decât foarte greu. Totu[i, pentrunimic \n lume n-ar fi lipsit s`-[i ia adio de la VincentMcGee.

5

Lorelei inspir` adânc [i-[i \nghi]i lacrimile. Aerulera impregnat de mirosurile marine ale oceanului dinapropiere. La picioarele lor se \ntindea San Cristobal,un or`[el cuib`rit \n nordul Californiei \ntre mun]iiSisikon [i Pacific.

Tat`l lui Lorelei fusese sedus de acest ora[, devecin`tatea curioas` dintre casele victoriene [iimobilele ultramoderne. Chiar biserica, o superb`construc]ie avangardist`, se integra perfect acesteiarhitecturi, heteroclit` [i armonioas` totodat`. |nanumite ore ale zilei, soarele lumina vitraliileproiectând pe sol pete sclipitoare de culoare; seara,cl`direa p`rea s` se contopeasc` \n \ntuneric cuimpozanta p`dure de pini care domina \mprejurimile.

La mai pu]in de un kilometru de biseric`, stradaprincipal` \[i etala pr`v`liile cu vitrine viu luminate [iferestre \mpodobite cu jardiniere \nflorate.

Dup` Vincent McGee, San Cristobal reconcilialumea modern` cu cea a secolului XIX. Acolo serefugiase celebrul regizor, de fiecare dat` când voises` scape de dezordinea [i tracas`rile vie]ii luitumultuoase. Cu patruzeci de ani \n urm`, cu mult\naintea na[terii lui Lorelei, construise o cas`magnific` pe falez` [i se retr`sese.

Lorelei oft`. Vincent se stinsese lini[tit \n casa pecare o iubise atât de mult.

Unchiul Thad o lu` u[or de bra] \ntrerupând-o dinvisare [i ea \i adres` un biet zâmbet.

6

– Totul a decurs bine?– Foarte bine, Lorelei, stai lini[tit`. Rosalind p`rea

un pic iritat`, dar asta n-are nici o importan]`.Ceremonia a fost perfect`.

Lorelei d`du din cap. Pastorul era foarte tân`r [i nuprea-l cunoscuse pe Vincent. Acesta ie[ea rar \n ultimiiani [i nu-i primea decât pe vechii ei prieteni dealt`dat`. Totu[i, reverendul Burns se achitase bine desarcina lui [i ]inuse o slujb` emo]ionant`.

Mai mul]i prieteni ai lui Vincent ]inuser` s` evocememoria tovar`[ului lor dintotdeauna, amintindasisten]ei cât de diferit era omul fa]` de imagineaprezentat` de ziare.

– Era s` izbucnesc \n plâns când Sam a luatcuvântul! remarc` Lorelei \ndreptându-se sprema[in`.

Thad chicoti.– Iar eu am crezut c` o s` mor de râs când a

\nceput s` povesteasc` \ntâmpl`ri de pe vremurile dela Stan Studio! Doamne! Ce epoc`!

– Nu mi-ai vorbit niciodat` de acel episod cuelefantul.

{oferul deschise portiera [i Lorelei se instal` \nluxosul BMW al lui Vincent. Thad, foarte obosit, ourm` cu greu, dar privirea sa p`stra vioiciunea [imali]iozitatea de alt`dat`.

7

– Cum? N-ai auzit niciodat` aceast` povestenemaipomenit`? Nu-mi vine s` cred! declar` ela[ezându-se lâng` nepoata sa.

Ma[ina o lu` spre cimitir.Cu excep]ia câtorva intimi care-i \nso]ir` pe Thad [i

Lorelei, ceilal]i invita]i trebuia s` se duc` direct la casaMcGee unde masa tradi]ional` urma s` fie servit` maitârziu. Dup` aceea vor asista cu to]ii, \n semn deomagiu, la proiec]ia filmului drag lui Vincent DoctorulDoom.

Melinda, care trecea drept maestr` \n arta de aorganiza serate, se ocupase de toate. Cu o figur`gânditoare, Lorelei arunc` o privire b`trânei doamne\mbr`cat` \n m`tase mov, care urca \n limuzin`.

– Mi-e team` ca Melly s` nu fie dep`[it`. Nu m`a[teptam la atâta lume!

Prietenii tat`lui s`u erau adorabili, dar apar]ineauunei genera]ii care iubea via]a [i nu sc`pau nici oocazie s` se distreze. Actorii de alt`dat` [tiau s` sedistreze [i Lorelei avea o amintire minunat` desprerecep]iile pe care le d`dea Vincent. Anii trecuser`,obi[nuin]ele r`mâneau. Ace[ti invita]i nu se vormul]umi numai cu ap` mineral` [i toasturi! se gândiLorelei cu nelini[te.

– Câte l`zi de [ampanie a comandat tata?– Suficiente, nu-]i f` griji! Lui Vincent \i pl`ceau

petrecerile [i precis nu s-a zgârcit, [tiind c` va fi

8

ultima. Totul va decurge bine [i se va putea spune \nc`o dat` c` [ampania a curs \n valuri la Vincent McGee.

– S` dea Dumnezeu s` ias` bine! Sper c` Pat [iPeter nu se vor certa.

Pat [i Peter, doi actori comici, debutaser` defoarte tineri \n vodeviluri. Mai târziu, s-au f`cutcunoscu]i la radio, iar la televiziune, anii cincizeci \if`cuser` celebri. C`tre 1965, succesul apunând, sestabiliser` \n California unde f`cuser` avere cu oagen]ie imobiliar`. |n ultimul timp, filmele lorreveniser` la mod`.

De[i inseparabili, Pat [i Peter se certau \ncontinuu[i prietenii lor sus]ineau c` se ur`sc.

– Se vor comporta bine! replic` Thad pe un tonlini[titor. Fiecare dintre noi ]ine ca aceast` zi s` fieexcep]ional`. O dator`m memoriei lui Vincent.

Lorelei arunc` o privire afar` [i-[i mu[c` buzele.– Voi a]i fost adev`rata lui familie. Regret c` n-am

stat mai mult lâng` el.Thad \i lu` mâna [i o strânse blând.– Chiar Vincent a dorit ca lucrurile s` se petreac`

astfel. A murit fericit, draga mea... }i-o pot afirma.Thad avea dreptate. Dar pe Lorelei [i tat`l s`u \i

unea o profund` afec]iune [i-i va fi teribil de dor de el.Singura consolare a tinerei era c` dusese o existen]`conform` cu dorin]ele lui.

9

– Ce vrei s` faci cu casa? o \ntreb` brusc Thad, \ntimp ce limuzina se \ndrepta spre micul drum ceducea la cimitir.

– Inten]ionez s-o p`strez.Thad \[i ridic` sprâncenele, vizibil mirat.– Doar nu vorbe[ti serios? Ai avut timp s` faci turul

propriet`]ii?– Nu, nu \nc`, recunoscu ea cu un mic zâmbet. La

drept vorbind... nu ]ineam cu adev`rat. S-a schimbatmult \n patru ani?

– Hm... nu, nu cred. |l adoram pe tat`l t`u, vezi tu,dar... aceast` cas`! Ce extravagan]`! N-am \n]elesniciodat` de ce a construit-o.

– Nici eu. Totu[i, m-am ata[at de ea. Mi-ar pl`cea s-olocuiesc din nou.

Thad o privi cu coada ochiului [i Lorelei \[i \n`bu[iun zâmbet. S` mai spui c` aceea[i privire zdrobiseatâtea inimi \n anii treizeci! Dragul unchi Thad! O]inuse deasupra cristelni]ei la botez [i-[i luase\ntotdeauna \n serios rolul de na[. Era vizibil c`inten]ia pe care [i-o exprima nepoata lui de a p`stracasa McGee, \l tracasa.

Tân`ra p`rea atât de fragil` [i de vulnerabil`! segândi Thad contemplând-o \nduio[at. Mantoul luiMelly, prea larg pentru ea, o f`cea s` par` [i maipl`pând`. Buclele ei castanii \ncadrau o fa]` palid` [idelicat`, ca apoi s` cad` pe umeri, dându-i aerul unei

10

feti]e. Ochii mari de un albastru limpede \i evocaser`\ntotdeauna apele golfului Capri.

Capri... Acolo o dusese pe a treia sa so]ie \n voiaj denunt`. Sau oare era a patra? se \ntreb` el pu]in iritat.Nu, era Penelope... |nc` \i vedea acei pantalonimulan]i pe care-i purta atunci. {i de asemenea cea dea [asea! Ce nebunie... Era cât pe ce s`-l ruineze. „S` nune mai gândim!” hot`r\ el cu o mi[care din umeridezam`git`.

– Pen nu va asista la mas`, nu-i a[a?Lorelei scutur` din cap.– Nu. Tanti Melly nu suport`. Ciudat, nu?– Bah... |ncrede-te \n ea. Melinda a avut

\ntotdeauna o judecat` foarte sigur`, remarc` Thadsec.

Lorelei se mul]umi s` aprobe \n t`cere. Ce s-ar fif`cut f`r` prezen]a lini[titoare a lui Melly? |n realitate,aceasta nu era m`tu[a ei. Dar pentru Lorelei, f`cuse\ntotdeauna parte din familie, ca [i Thad.

– N-am [tiut niciodat` de ce s-au certat, ea [i Pen.– Ei bine, totul a \nceput când Melly i-a suflat rolul

lui Ambre din Lumina zilei. |]i aminte[ti?Lorelei se ab]inu s` spun` c` acel film ob]inuse un

Oscar \n 1939 [i la acea dat`, ea nu se n`scuse \nc`.Thad uita uneori diferen]a de vârst` care-i separa!

Când fiica lui venise pe lume, cu dou`zeci [i [asede ani \n urm`, Vincent McGee se \ndep`rtase deja de

11

Hollywood [i tr`ia \n afara agita]iei studiourilor.Sosirea acelui bebelu[ \l coplepise, chiar dac` se afla lavârsta de a fi bunic.

Lorelei crescuse \n mijlocul prietenilor tat`lui ei,to]i vechi glorii ale Hollywoodului. Diferen]ele maride vârst` n-o deranjaser` niciodat` pe tân`r`. Uneorise \ntrebase dac` n-ar fi trebuit s` fac` un efort pentrua cunoa[te al]i tineri.

Lorelei alung` acest gând [i se uit` pe geam.Ma[ina tocmai se oprea \n fa]a cimitirului. Acesta erasituat \n vârful unei faleze. Fa]a lui Lorelei se lumin` \nfa]a frumuse]ii care-]i t`ia respira]ia a peisajului dinfa]a ochilor. |nc` o dat`, Vincent [tiuse ce alege!

Thad \[i ajut` nepoata s` coboare [i ea \[i ridic`gulerul mantoului, \nfrigurat`. O jum`tate de duzin`de persoane erau deja strânse \n jurul mormântului [i-iadresar` zâmbete comp`timitoare. Lorelei se uit` \njur [i r`sufl` u[urat`. Nu se aflau decât intimii tat`luiei. F`r` reporteri, f`r` al]i indiscre]i.

De[i Vincent McGee abandonase cinematograful deani de zile, era \nc` destul de cunoscut [i tân`ra setemea ca un ziarist mai insistent s` nu descopere ora [ilocul \nmormânt`rii. Se \nfior` la ideea de a se vedeadin nou h`r]uit` de un grup dezl`n]uit de paparazzi.

Ca [i cum i-ar fi ghicit nelini[tea, Thad \i strânsebra]ul cu un gest de \mb`rb`tare. Publicul n-o uitaseniciodat` pe fiica lui Vincent pe care ziarele o

12

supranumiser`, când era copil, Prin]esa McGee.Frumuse]ea ei eteric`, tr`s`turile fine [i delicate,ofereau un contrast uimitor cu mon[trii care populaufilmele de groaz`, superb realizate de tat`l s`u. Fiicalui [i acel gust personal pentru fiin]e diforme ar fiputut inspira fantasticului regizor Frumoasa [i bestia.

Atunci când presa nu vorbea decât despre ea [i-iomagia extraordinara frumuse]e, Lorelei disp`ruse dinscen`. De la o zi la alta, renun]ase la lumea show-business-ului [i a meseriei sale de manechin. Deatunci, se ]inuse departe de flash-uri [i proiectoare.

Sprijinit` de bra]ul na[ului ei, tân`ra adres` cumâna un ultim s`rut tat`lui ei. Vincent a[teptase\ntotdeauna f`r` team` aceast` ultim` etap` a„minunatului voiaj al vie]ii” [i ea spera ca speran]elelui \ntr-o alt` lume s` se \mplineasc`.

|n sfâr[it, ultimul discurs rostit, Lorelei se reculesesingur` o clip`, apoi se \ntoarse la ma[in`. Cu ochiipleca]i, se gândea la tat`l ei [i la recep]ia organizat` \ncinstea regizorului, \n casa de pe falez`.

Pierdut` \n gânduri, nu remarc` ma[inadecapotabil` parcat` \n fa]a grilajului cimitirului, nicipe b`rbatul de treizeci de ani aflat la volan. P`rul luides [i negru era t`iat scurt [i purta un costum bleu-marin elegant, f`cut la comand`. Degetele lui b`teaunervoase pe tabloul de bord \n timp ce ochii-i verzifixau cu o privire dur` mormântul \n care disp`reasicriul lui Vincent McGee.

13

Capitolul 1

Lucas Messina a[tept` ca ultima limuzin` s`p`r`seasc` cimitirul, apoi d`du drumul la motor [idemar` \n tromb`. Un pic mai devreme, se dusese s`se reculeag` \n fa]a cavoului familial, cum f`cea de maimulte ori pe an.

Lui Lucas nu-i pl`ceau cimitirele. Era un om plin defor]` [i vigoare, care se bucura din plin de via]`. Dar \ncopil`rie fusese \nv`]at s` cinsteasc` memoria mor]ilor[i s` le respecte amintirea. Când se sim]ea slab saudezam`git \n fa]a greut`]ilor existen]ei, venea s`capete un pic de curaj lâng` cei care suferiser` [iluptaser` \naintea lui.

|n acest` lume modern` c`reia pu]in \i p`sa detradi]ii, Lucas b`nuia c` p`rea demodat. Dar pu]in \ip`sa.

14

Gânditor, o lu` pe drumul sinuos la volanulFordului s`u decapotabil. Era un model din 1936,descoperit \n urm` cu opt ani la un negustor de fiervechi. Era propus` pentru dezasamblare, dar se\ndr`gostise de ea.

Luni de zile \[i pierduse timpul s` pun` aceast`ma[in` \n stare de func]ionare [i era foarte mândru derezultat. Nu numai c` poseda o adev`rat` bijuterie,dar se putea l`uda c` o f`cuse cu propriile lui mâini.Lucas f`cea parte din acei oameni c`rora le pl`ceaus`-[i contemple rodul muncii lor.

Câteva minute mai târziu, ajunse la birourileSociet`]ii de construc]ii Messina [i parc` \n spateleimobilului. Iat` c` trecuser` deja doi ani de când sehot`râse s`-[i stabilieasc` sediul companiei lui la SanCristobal. Totu[i, \n aceste ultime luni, c`l`torise \ninteres de afaceri [i petrecuse foarte pu]in timp \nlocalurile cl`dirii.

Cu un pas atletic, Lucas urc` sc`rile [i p`trunse \nbiroul lui, la ultimul etaj al imobilului. O imens`fereastr` oferea vederii o panoram` splendid` asupraoceanului. F`r` a arunca m`car o privire, Lucas \[idesf`cu cravata [i lu` teancul de coresponden]` pecare i-l \ntindea secretara.

– A venit Sal? \ntreb` el.– Sal este \n sala de conferin]e, r`spunse Lisa

Bergen, care-l urmase. Raportul s`pt`mânal se afl` pe

15

birou [i am scos [i lista de prieteni pe care mi-ai cerut-o.Victor Cabot ar vrea s` [tie dac` e[ti liber s` prânze[tiluni cu el.

Tân`ra arunc` o scurt` privire pe agend` [icontinu`:

– {eful personalului a primit câ]iva candida]ipentru postul de inginer cu aprovizionarea. Dore[tes` stabile[ti câteva interviuri la sfâr[itul s`pt`mânii.I-am spus c` vei fi disponibil.

– Perfect, morm`i Lucas, consultându-[i robotultelefonic.

– Altceva?– Peter informeaz` c` Laguna este o reu[it` total`.

Ultima vânzare a avut loc chiar azi diminea]`.Lucas cl`tin` din cap [i-[i promise s` trimit` o

scrisoare personal` [efului de proiect al Lagunei. Acestansamblu de locuin]e de vacan]` se vânduseextraordinar de bine, mai ales dac` ]ineai cont deconjunctura proast`. Pia]a imobiliar` era \n recesiune.

– Ce se \ntâmpl` la Mountain Falls?– Dup` Jerry, proiectul intereseaz` un mare num`r

de persoane, r`spunse secretara. Conformpreviziunilor, optzeci la sut` dintre case vor fi vândute\ncepând cu sfâr[itul lunii.

– Grozav` veste.Reu[ita celor dou` proiecte pe care le lansase

recent p`reau s` dep`[easc` speran]ele. Iat` ce va

16

pl`cea investitorilor [i-i va hot`r\ pe bancheri s`-i\mprumute to]i banii de care avea nevoie! Viitorul seanun]a bun. Dar Lucas nu inten]iona s` se culce pelauri.

– M` duc s`-l v`d pe Sal, spuse el ie[ind din birou.Vom fi \n conferin]` pân` la ora patru. Trebuie s` plecdevreme, disear`.

Lisa f`cu ochii mari, uluit`. Din câte \[i amintea,patronul ei nu plecase niciodat` de la birou \nainteaei. Mai mult, era \ntotdeauna primul care venea [i [tiac`-[i lua frecvent dosare pentru a le studia \nweekend.

Ce se \ntâmpla atât de excep]ional?Roas` de curiozitate, tân`ra se ab]inu totu[i s`

pun` cea mai mic` \ntrebare. Lucas era un patronadorabil, dar nu \ncuraja familiaritatea [i nu l`sa s` sestrecoare nici o informa]ie privitoare la via]a luiparticular`.

Lisa se \ntoarse la biroul ei, perplex`.

** *

Salvatore Frattori era v`rul lui Lucas [i lucra cu elde ani de zile. |n realitate, cu diploma lui de arhitect,Sal ar fi putut s`-[i exercite talentele oriunde. Aleseses` r`mân` \n \ntreprinderea de familie [i, de]inând o

17

mare parte din ac]iuni, \[i câ[tiga confortabil existen]a[i avea satisfac]ia s`-[i vad` un mare num`r din ideiprinzând form`. Toate acestea datorit` lui Lucas, care,dup` Sal, avea arta de a \nl`tura toate obstacolele ceap`reau \n drumul lui [i conducea afacerea cu o mân`de maestru.

– Hai s` vedem! declar` Lucas intrând cu un pasferm \n sala de conferin]e.

Planurile erau deja \ntinse pe mas` [i el le examin`cu aten]ie, dând din cap din când \n când.

– Nu-i r`u... |mi place mult linia acoperi[urilor.– Da, cred c` este mai dr`gu] a[a. Cât de uimitor

pare, dar pre]ul nu va cre[te prea mult.Lucas continu` s` studieze planurile unuia dintre

proiectele cele mai ambi]ioase puse \n practic`vreodat` de c`tre societatea Messina. Era vorba deconstruirea unui ora[ \n \ntregime nou, situat la sudde Seattle.

Casele desenate de Sal imitau stilul victorian, cuacoperi[uri ascu]ite [i verande. Str`zile, de dimensiunireduse, re\nviau atmosfera ora[elor de alt`dat`.Comer]ul, [colile [i birourile erau grupate \n centru,\n a[a fel \ncât to]i locuitorii s` se poat` duce pe jos.De la lansarea publicitar`, acest proiect cunoscuse unsucces imens [i aproape toate casele se vânduser`\nainte chiar de \nceperea construc]iei.

18

Nimeni \n afar` de Sal [i Lucas nu [tia câte ore demunc` asidu` precedase acest succes fulger`tor.

– Ar trebui s-o duci pe Maria \n vacan]`, remarc`Lucas. Ar fi un mod de a s`rb`tori succesul acestuiproiect.

– Chiar am vorbit acum câteva zile. {tii c` Maria[i-a pus \n cap s` mai aib` un bebelu[?

– De ce nu? O familie cu patru copii este ominun`]ie.

– U[or de spus! Nu prea te v`d schimbând scutecesau dând un biberon la ora dou` diminea]a.

Lucas nu r`spunse. Pân` \n prezent, se mul]umises`-[i umple cu cadouri numero[ii s`i nepo]i, nepoate[i mici veri[ori. Totu[i, i se \ntâmpla s` regrete c` n-arecopii. El care \i iubea atât! Dar pentru a fi tat`, trebuias` se hot`rasc` s` se \nsoare...

La dou`zeci de ani, Lucas ridicase o afacere pe caremul]i i-o invidiau. |ntâlnise [i destule femei... Nici unanu reu[ise s` rivalizeze cu prima lui pasiune – meseria.Trebuia s`-[i repro[eze? Nu. De fiecare dat` când \ivenea acest gând, \l \nl`tura rapid.

– De ce n-ai petrece câteva zile la cabana de pe malullacului? \i suger` v`rului s`u. |n acest sezon, s-ar puteas` fie un pic de r`coare, dar col]ul este atât de lini[tit...

– Bun` idee, o s` vorbesc cu Maria. {i ]ie ]i-ar facebine o vacan]`. Când ai plecat ultima oar` \nconcediu?

19

Lucas reflect` câteva secunde [i izbucni \n râs.– Imposibil s`-mi amintesc! Nu-]i f` griji, voi pleca

\ntr-una din zile. Pe moment, ad`ug` el cu o voceserioas`, am un proiect important [i ]in s`-l realizez.

– Da? Despre ce este vorba?F`r` a r`spunde, Lucas se instal` \n spatele mesei

imense de conferin]` [i-[i ridic` mânecile c`m`[ii.|n]elegând c` v`rul s`u n-avea chef de confiden]e, Salse a[ez` \n fa]a lui ca s` examineze mai de aproapeplanurile \ntinse \n fa]a lor.

|nainte de sfâr[itul zilei, Lucas trecuse \n revist`fiecare detaliu al proiectului, de la instala]ii pân` laforma clan]elor u[ilor. Aceast` metod` permiteacâ[tigarea de timp pre]ios \n momentul construiriicl`dirilor. Reputa]ia Societ`]ii Messina era fondat` pecalitatea finis`rilor [i grija de a-[i satisface clien]ii.Lucas [tia exact ce voia [i ob]inea acest lucru de lacolaboratorii s`i care munceau \n acela[i spirit ca el.Hot`rârea [i entuziasmul lui erau astfel, \ncât lecomunica \ntregului personal.

– Vincent McGee a fost \nmormântat ast`zi,murmur` el privindu-[i piezi[ v`rul.

– Ah, da. Moartea lui a fost anun]at` \n ziare. Dar...Acolo te-ai dus azi diminea]`? se interes` Sal,\ndreptându-se brusc.

Lucas se mul]umi s` fac` un mic gest cu capul. Sal,[uier` u[or printre din]i.

20

– Ai memoria lung`, nu?– N-am dreptul s` uit.– Totul s-a petrecut cu ani \n urm`. Datorit` lui

Dumnezeu, ne-am f`urit un drum, de atunci. N-aveamnimic de-a face cu Vincent McGee.

– Cu el, nu. Dar exist` casa.– O ruin`!– Te \n[eli. Aceast` cas` reprezint` cu totul altceva.

Cei din familia Messina au \ntreprins eforturi s-oconstruiasc`. {i-au v`rsat sângele. {i Vincent McGeene-a furat-o. Iat` lucruri care nu se uit`.

– Ce ai de gând s` faci?Un zâmbet amar ap`ru pe fa]a lui Lucas.– O ofert` pe care n-o vor putea refuza.Sal \l privi pe v`rul s`u f`r` a-i veni s` cread`, dar

se ab]inu de la orice remarc`. Când ochii lui Lucasaveau aceast` str`lucire rece, era mai bine s` evi]iorice discu]ie!

Sal oft` din greu. Cum \l cuno[tea pe Lucas, [tia c`acea privire metalic` nu prevestea nimic bun.

– Hm... eh... Asta n-are nimic de-a face cu fiica luiMcGee, nu? \ntreb` el, cu o voce ezitant`, totu[i.

– Ce idee! De unde ]i-a venit s` m` \ntrebi?Sal ridic` din umeri cu un aer vag.– Uite a[a. |mi amintesc c` atunci când fotografia ei

a ap`rut pe coperta de la Vogue, tu p`reai... camvis`tor.

21

– Amesteci totul, Sal. Nu discut`m desprefrumuse]ea lui Lorelei. Vorbim strict despre afaceri.

– Da, bine\n]eles, Lucas! r`spunse repede Sal.De ce naiba se aventurase pe un teren a[a de

alunecos? \[i repro[` el, furios de aceast` stâng`cie.Totu[i... ceva \i spunea lui Sal c` nu era departe de

realitate.

** *

Evenimentele dramatice care-l opuseser` peVincent McGee familiei Messina avuseser` loc cu ani \nurm`. Pentru Sal, povestea era \ncheiat`. |n schimb,fiica lui McGee – tân`r`, frumoas` [i atr`g`toare – nuputea b`nui c` Lucas a[tepta \nc` ora r`zbun`rii. Laacest gând, Sal nu se putu \mpiedica s` nu simt` unsentiment vag de mil` pentru tân`ra femeie.

** *

Lorelei se l`s` s` cad` pe un scaun [i scoase unoftat de u[urare. Ultimii invita]i plecau, \n sfâr[it. DoarThad [i Melly se aflau \nc` lâng` ea. Instala]i conforabil\ntr-un col] al salonului vast, flec`reau cu \nsufle]ire.F`r` \ndoial` c` mai schimbau câteva bârfe legate devechii prieteni, se gândi Lorelei cu un zâmbet afectuos.

22

Cât despre ea, era complet epuizat`. Funeraliiletat`lui s`u o l`saser` f`r` vlag`. O cople[ise o imens`triste]e [i, pentru prima oar` de la moartea luiVincent, \n]elesese ce vid urma acestei desp`r]iri.

Tân`ra v`zu dintr-o dat` tot ceea ce nu remarcasepân` \n prezent: tapetul decolorat de lumin`, aspectultern [i pr`fuit al mobilierului, covoarele uzate. Acestsalon superb \[i pierduse fastul... O stucatur` superb`ornamenta plafonul, ferestrele ofereau o vederesplendid` la ocean [i un [emineu gigantic, demn deun castel medieval, \mpodobea un perete. Dar timpullucrase: s` pui \n bun` stare casa lui Vincent nu va filucru u[or!

Era \nc` prea devreme s` se gândeasc` la acestelucruri. |n acea sear`, o migren` cumplit` [i ooboseal` imens` o conduser` devreme pe tân`r` pân`la camera ei.

– Urc s` m` culc, declar` ea \ntorcându-se spre Melly.Aceasta \[i \ncre]i sprâncenele, \ngrijorat`.– |ncearc` s` dormi, draga mea.– Dac` exist` cea mai mic` problem`, ne vom

ocupa noi, \i spuse Thad cu o voce lini[titoare.Lorelei le adres` un surâs plin de recuno[tin]` [i se

retrase. O scar` larg` de marmur` ducea la etaj.Lorelei contempl` cu un aer vis`tor balustrada deacaju pe care se distra s` alunece când era mic`,provocând groaza servitorilor care o surprindeau.

23

Copil`ria ei era a[a departe... Servitorii p`r`siser`de mult locuin]a mare [i balustrada avea mare nevoiede a fi reparat`. Cl`tinându-se, Lorelei \mpinse u[acamerei, \[i scoase \mbr`c`mintea, se arunc` pe patulcu baldachin [i adormi imediat.

** *

|n hol, se auzi soneria u[ii de la intrare. Thad,ocupat s`-[i toarne un pahar cu coniac, se \ntrerupsebrusc. Dar Melly, iute ca un fulger, se repezi s`deschid`.

Un b`rbat \nalt, brun [i deosebit de seduc`tor,st`tea \n prag. Reg`sindu-[i brusc atitudinea mândr`de care se servise de-a lungul \ntregii cariere, Melly \[i\n`l]` capul [i-l privi pe necunoscut cu un aer desuperioritate.

– Domnul?– Vreau s-o v`d pe domni[oara McGee, r`spunse

Lucas, deloc impresionat de aceast` primire rece.Aceast` b`trân` doamn`, \n rochia ei frumoas` de

m`tase mov \i aminti vag de m`tu[a lui, Lucia. Nici o clip`nu se \ndoi c` era \n fa]a unei celebre actri]e a anilortreizeci. Numele de Melinda Taylor \i era necunoscut.

Totu[i, fusese vedeta cea mai la mod` dinHollywoodul de odinioar`. Anii trecuser`... [i Lucas

24

n-avea chef s-o cunoasc` pe aceast` doamn` cu p`rulargintiu. Tot ceea ce dorea era s-o \ntâlneasc` pe fiicalui McGee pentru a regla o afacere care-i st`tea pesuflet.

Melly tocmai petrecuse câteva zile \n companiaprietenilor ei de alt`dat`, \nconjurat` de aten]ii,complimentat`, ca \n vremea splendoarei ei. Aceast`brusc` revenire la realitate nu putea decât s-ocontrarieze. A[a c`-l antipatiz` imediat pe acest tân`rarogant, care era clar c` n-o recunoscuse. Ce tineret!se gândi ea cu am`r`ciune. Genera]ia de azi nurespect` nimic...

B`trâna doamn` se sim]i brusc doborât` deoboseal` [i de sup`rare. O fiin]` scump` tocmaidisp`ruse [i s`-l reg`seasc` pe Thad dup` atâta timp, or`v`[ea... Ce mai, Melly era con[tient` c` nu era \nforma cea mai bun` \n aceast` sear`.

{i când Melly nu era \n form`, se refugia \ntr-unuldin rolurile ei prefeate. |n consecin]`, primul care-iveni \n minte fu cel al ]arinei Alexandra, \n caretriumfase pe Brodway \n timpul iernii din 1931.

Cu capul \nc` plin de aplauzele care-i salutaser`intrarea \n scen`, a]inti asupra lui Lucas o privireveninoas`.

– Domni[oara McGee nu este acas`, spuse ea cu oindiferen]` studiat`.

Lucas Messina o privi cu stupefac]ie. Niciodat` numai fusese tratat cu asemenea dispre].

25

– A... a ie[it? se bâlbâi el dup` o pauz`.– V` spun c` nu este acas`! repet` Melly f`când

gestul de a \nchide u[a.Lucas puse mâna pe clan]`, neluând \n seam` aerul

glacial al interlocutoarei sale.– |n acest caz, a[ dori s`-i las un mesaj.– De condolean]e, presupun? replic` ]arina

Alexandra, mai demn` [i mai distant` ca niciodat`.Lucas \[i \n`bu[i un oftat de exasperare. Lorelei

p`r`sise aceast` cas` \n urm` cu patru ani [i nu maipusese piciorul acolo nici când tat`l s`u se\mboln`vise grav. Nu era un secret pentru nimeni.Atunci, de ce acest cerber juca aceast` comedieridicol` de doliu [i durere? Brusc, Lucas avu impresiac` este un pretendent mizerabil, poftit afar` deguvernanta prin]esei... Prin]esa McGee! Acest gând \l\nfurie [i f`cu brusc stânga-mprejur, coborând repedesc`rile peronului.

Totu[i, avusese timp s` remarce holul de la intrare.Parchetul era deteriorat, zugr`veala scorojit`. Nicigr`dina nu se prezenta prea bine, se gândi elaruncând o privire.

– Ce s`-i spun domni[oarei McGee? \ntreb`Melinda, cuprins` brusc de remu[c`ri.

– N-are importan]`! replic` Lucas peste um`r. Voireveni.

Când calea va fi liber`! \[i promise \n sinea lui.Starea de dec`dere \n care se afla casa \l intriga.

26

Vincent McGee cunoscuse insuccesul? Ar fi vrut s` [tieadev`rul! Nu se punea problema s` revin` \nainte de a[ti exact despre ce era vorba.

** *

Gânditoare, Melly \nchise u[a grea de stejar. Dac`Lorelei ar fi a[teptat vizita unui prieten, ar fiprevenit-o. Acest tân`r, precis nu se num`ra printrecuno[tin]ele ei.

Ceea ce era p`cat! se gândi ea rev`zând ochiicenu[ii [i statura impresionant` a vizitatorului. Dac`ar fi avut dou`zeci de ani... nu, s` spunem... mai pu]inde patruzeci de ani, nu s-ar fi ar`tat atât de distant`. Laacea vreme...

Cu un oftat melancolic, Melly se \ntoarse \n salon.– Totul este \n regul`? \ntreb` Thad \ntinzându-i un

pahar cu coniac.B`trâna doamn` \l lu` distrat` [i zâmbi. Privirea ei

albastr` se cufund` \n cea a b`rbatului pe care-l iubiseatâta, dar cu care nu se c`s`torise niciodat`. Un val denostalgie \i trecu prin inim`.

– Foarte bine, dragul meu. Totul este \n regul`.Era departe de a b`nui cât de mult se \n[ela...

27

Capitolul 2

Melly [i Thad p`r`sir` San Cristobal a doua zi.Lorelei se consol` de plecarea lor gândindu-se lasarcina important` care o a[tepta.

Ce s` faci cu casa McGee? Nu se punea problemavinderii. Aici \[i petrecuse copil`ria [i gândul de a sedesp`r]i de acest imobil \i sfâ[ia inima. Totu[i, dac` secontinua cu neglijarea, casa care era bucuria [imândria lui McGee, nu va fi \n curând decât o ruin`.

Ce s` fac`? S` cheme un zidar, un instalator, unzugrav, un electrician [i un gr`dinar? Imposibil.Veniturile lui Lorelei – ce-i reveneau ca ilustratoare dec`r]i pentru copii – nu-i permiteau s` angajeze astfelde cheltuieli.

Cel mai simplu ar fi fost s` g`seasc` pe cineva carese pricepea la toate [i ar fi acceptat s` lucreze pentruun salariu rezonabil. O perl` rar`, \ntr-un cuvânt.

28

Ziarul local ap`rea \n fiecare zi de luni. Loreleiridic` telefonul, se \narm` cu r`bdare [i public` unanun] pentru a doua zi.

Caut meseria[ \nzestrat, \n stare s` aduc` \n bun`stare o cas` veche, stil. Adresa]i-v`: McGee, 34, PacificCliffs Road.

California atr`gea originali de tot soiul. Unul dintreei poate se va gândi la ocazia de a câ[tiga ceva bani, segândi Lorelei, plin` de speran]`.

{i \ntr-adev`r, chiar a doua zi diminea]`, foartedevreme, cineva sun`. Lorelei se trezi \n fa]a unuib`rbat \nalt, brun, foarte seduc`tor, care purta blugi [io c`ma[` \n carouri.

– Bun` ziua! salut` acesta cu un zâmbet larg. Amvenit pentru anun].

Vreme de o clip`, Lorelei \l privi f`r` s` \n]eleag`.Necunoscutul avea tr`s`turi frumoase [i regulate,p`rul negru [i ochi cenu[ii care p`reau s-o str`pung`.Gândurile cele mai nebune \i trecur` prin cap. Precisse \n[elase asupra adresei... S` nu fi confundatcoloana de anun]uri matrimoniale cu cea aserviciilor... Dar dintr-o dat`, privirea lui Lorelei fuatras` de metrul de zidar ag`]at la brâul omului. Nuera nici o gre[eal`, venise pentru anun]ul ei!

– Intr`! \l pofti ea, \ncântat` c` ob]inuse un r`spunscare-i dep`[ea speran]ele! Sunt Lorelei McGee.

29

O s`-i pun` \ntreb`ri, o s` se mire; cu câ]iva ani \nurm`, simpla men]ionare a numelui de McGee ar fifost suficient` s` provoace emo]ie. Dar b`rbatul d`dudin cap cu indiferen]`.

– Lucas Messina, spuse el \ntinzând mâna.Imagina]ia \i juca feste, se \ntreb` tân`ra, sau

\ntr-adev`r el f`cuse o pauz`, a[teptând s` vad`reac]ia ei? Messina... Lorelei nu-l cuno[tea. Nici oamintire. Politicoas`, strânse mâna \ntins` [i-ir`spunse la zâmbet.

O trecu un u[or fior când degetele suple [i calde lestrânser` pe ale ei. Mi[cat`, se str`dui s` nu dea aten]ie.

Lucas eliber` mâna [i continu` s-o examineze \nt`cere. De aproape, era [i mai frumoas` decât \nfotografiile din reviste. P`rul castaniu, strâns \ntr-un coclejer, scotea \n eviden]` tr`s`turile pure. Nici un pic defard pe aceast` fa]` diafan`. Totu[i, obrajii lui LoreleiMcGee erau de un roz catifelat [i delicat, ochii de unalbastru profund, subliniat de genele dese [i negre.Bluza de bumbac [i pantalonul pe care-l purta \ipuneau \n eviden]` fine]ea taliei [i perfec]iunea siluetei.

|n ciuda marii ei frumuse]i, se comporta cusimplitate [i Lucas nu observ` nici urm` de orgoliusau vanitate. Fu aproape dezam`git... Ar fi preferat caaceast` tân`r` s` aib` aerul arogant al tat`lui ei, carei-ar fi provocat aceea[i dorin]` de r`zbunare.

Cu un zâmbet primitor, Lorelei deschise u[a [i-ll`s` pe vizitator s` intre.

30

– Am putea \ncepe prin a face turul casei? suger` eacu o voce blând` [i amabil`.

– De acord, r`spunse Lucas.Ea se \ndep`rt` cu un mers unduios [i el o urm`

fascinat. Gra]ia tinerei, \nf`]i[area ei fragil`, trezir`brusc \n el o dorin]` irezistibil` de protec]ie [i \nc`alte sentimente, mai r`scolitoare, pe care \ncerc` \nvan s` le alunge.

Dintr-o privire, Lucas se asigur` c` cerberul \nm`tase mov, de care se \mpiedicase cu câteva zile maidevreme, p`r`sise locurile. Din câte se p`rea, Loreleilocuia singur` \n casa cea mare de pe falez`.

– Construc]ia dateaz` din anii cincizeci, \l inform`tân`ra. A fost realiat` dup` planurile unui palatvene]ian. Olanele ro[ii au fost aduse special dintr-olocalitate din Italia. |n interior s-a folosit marmur` deCarrara pentru du[umele [i scar`. Tat`l meu acordamare importan]` detaliilor... Fiecare dal`, fiecare olantrebuia s` fie perfecte. Din nefericire, totul s-a degradat.

– V`d, replic` Lucas trecându-[i o mân` peste zidulsalonului. Este igrasie.

Lorelei se \ndrept` spre sufragerie [i ar`t` spreparchet.

– Trebuie schimbate [ipcile, reparate scurgerile deap`, ref`cut` zugr`veala. Nu pot oferi decât un salariumodest, dar...

31

Tân`ra \[i d`du seama c` Lucas n-o asculta. Lacel`lalt cap`t al camerei, examina cu un aer stupefiatvatra impozantului [emineu medieval.

– Este... este un sicriu? bâigui el.– Ce anume? Ah, asta! Da, da, este un sicriu.

Lini[te[te-te, n-a fost folosit niciodat`. M` rog, vreau s`spun... Nu este decât un accesoriu de care tat`l meus-a servit \n Casa Diavolului. Ai v`zut filmul acela?

Lucas cl`tin` din cap, nefiind \n stare s`-[idezlipeasc` privirea de sicriul enorm a[ezat pe unstativ [i acoperit cu o catifea ro[ie. Capacul eradeschis, sco]ând la iveal` un interior de saten alb,\ng`lbenit de timp. Nu era chiar genul de mobilier lacare te a[teptai \ntr-un salon, dar Lorelei nu p`rea s`se sinchiseasc`.

– Am f`zut filmul, murmur` Lucas, \nc` sub efectulsurprizei. Aveam doisprezece ani [i am crezut c` morde fric`. N-am dormit o s`pt`mân`.

– Regia a fost extraordinar`, nu-i a[a? exclam` ea cuentuziasm. Tat`l meu adora s` p`streze amintiri de lafiecare dintre operele sale [i casa aceasta a devenit unsoi de mic muzeu. Mai devreme sau mai târziu, vatrebui s` pun un pic de ordine \n toate acestea. Pemoment, cel mai urgent este repararea casei.

Lucas aprob`. Vechiul imobil ar fi nevandabil dac`nu s-ar face câteva repara]ii. Totu[i, \l intriga unlucru... De ce Lorelei nu dispunea de mai mul]i bani?

32

– Pot s` iau lucrarea, anun]` el \ntorcându-se \nhol. Va dura. A]i câ[tiga timp dac` v-a]i adresa uneifirme.

– Ar fi prea scump pentru mine. Dac` accep]islujba, sunt gata s` te ajut.

Lucas o fix` cu o privire uimit`, dar se ab]inu dela orice fel de comentariu. Frumoasa prin]es`McGee [i-ar murd`ri mâinile s`-l ajute? Ce glum`bun`!

– Voi \ncepe mâine. Trebuie reparat` ]ev`ria câtmai repede.

– Bine. |n privin]a salariului...Lucas \i ceru o sum` derizorie [i tân`ra scoase un

oftat de u[urare.– Nu e[ti prea preten]ios, se mir` ea. E[ti sigur...– Sigur.Lorelei nu insist` [i mul]umi stelei norocoase care

i-l scosese \n cale pe acest om.– Pe mâine! spuse ea privindu-l cum se

\ndep`rteaz` pe aleea cu rododendroni.Ce om ciudat! gândi ea. |n ciuda rezervei sale, din

el se degaja o astfel de impresie de for]` \ncât nuputeai s` nu ai \ncredere \n el.

Lorelei \[i \ncre]i sprâncenele, iritat`. Via]a nufusese blând` cu ea. De foarte tân`r` \nv`]ase s`-[ist`pâneasc` emo]iile. Lucas Messina era un str`in, nu

33

[tia nimic despre el. S` lase un necunoscut s` distrug`barierele pe care [i le ridicase pentru a se ap`ra delume?

Cu un oftat de lehamite, intr` \n cas` [i se \ndrept`c`tre biroul tat`lui ei. Mobilele [i c`r]ile erau acoperitede un strat gros de praf. F`r` \ndoial`, Vincent nu maifolosise aceast` \nc`pere de luni \ntregi. Tân`ra privi\ndelung cutiile pe care le adusese din pivni]`. Acolose aflau toate dosarele tat`lui ei [i avea inten]ia s`examineze conturile. Ideea de a cotrob`i prinlucrurile lui Vincent \i displ`cea enorm. Totu[i,trebuia s` se l`mureasc` asupra situa]iei financiare!

A[ezat` cu picioarele cruci[ pe podea, deschiseprima cutie [i se puse pe treab`.

** *

|n acela[i moment, Lucas se a[eza la volanulma[inii sale, garat` prudent la o bun` distan]` de casaMcGee. Cu un gest rapid, se debaras` de centura depiele la care era ag`]at metrul de zidar.

Pe buze \i ap`ru un zâmbet ironic. Nu era odeghizare prea reu[it`, dar Lorelei McGee se l`sasep`c`lit`. Ce idee grozav` avusese s` r`spund` laanun]ul ei!

34

|l descoperise chiar \n acea diminea]`, când \[i luamicul dejun. De la \nmormântarea lui Vincent McGee,c`uta o ocazie s` intre \n contact cu fiica sa. {i-i oferiseea ocazia!

Totu[i, \l tulbura un lucru. Pân` \n prezent, crezusec` cei din familia McGee erau \ncrezu]i [i r`ut`cio[i.Primirea de care avusese parte la prima sa vizit` \iconfirmase impresia. Dar de când o v`zuse pe Lorelei,nu [tia ce s` mai cread`.

Aceast` tân`r` locuia acolo singur`, f`r` banipentru a-[i repara casa; fusese \ncântat` când \ipropusese s-o ajute. Ce devenise oare faimoasaprin]es` McGee, tân`ra bogat` [i r`sf`]at` pe carefotografii o urm`reau peste tot?

La [aptesprezece ani, Lorelei era pe coperta revisteiVogue [i ziari[tii pretindeau c` era cea mai dr`gu]`femeie din lume. Trei ani mai târziu, \ntre]ineacronicile ziarelor de scandal, afi[ându-se cu un actor lamod` \n Hollywood. Apoi, ca prin farmec, tân`radisp`ruse. De la o zi la alta, nu se mai auzise niciodat`vorbindu-se despre ea.

Dar el, Lucas, tocmai o reg`sea [i ea habar n-aveade inten]iile lui. Bine\n]eles, ceea ce voia mai mult caorice, era casa. A[tepta de atâta timp momentul...Totu[i, fusese impresionat de gra]ia luminoas` aacestei tinere femei, atât de diferit` de ceea ce-[i

35

imaginase; sim]ise cum \i sl`be[te for]a r`zbun`riicare-l \mpinsese s` r`spund` la anun]... Un altsentiment, nedefinit, \i r`scolea certitudinile.Contemplând valurile care se sp`rgeau la baza falezeiabrupte, se \ntreb` dac` n-o dorea mai mult pe LoreleiMcGee decât casa.

M`car pentru a descifra misterul care o \nconjurape prin]esa cu picioarele goale.

* * *

– O s` iau câteva zile de vacan]`, anun]` Lucas peun ton degajat.

Cele dou` persoane c`rora li se adresase \l privir`[ocate.

Sal se nelini[ti subit. Vacan]`? Lucas era oarebolnav?

– Ce se \ntâmpl`? \ntreb` el, hot`rât s` afleadev`rul.

La urma urmei, Lucas era v`rul lui. Dac` acesta aveanecazuri, trebuia s` [tie.

– Totul este \n regul`, r`spunse Lucas.A[ezat confortabil \n fotoliul s`u de piele, cu

picioarele pe birou, Messina admira oceanul prinfereastra imens`.

36

Lisa \l observa intrigat`. Lucas p`rea perfect calm [isigur de el. Era evident c` nu era bolnav. Atunci... dece naiba voia s`-[i ia dintr-o dat` vacan]`?

– Indiferent ce se \ntâmpl`, po]i conta pe noi,bâigui ea cu inima strâns`. Vom face tot ce ne st` \nputeri s` te ajut`m.

Lucas \i arunc` o privire amuzat`.– Hei, vorbesc doar de câteva zile de vacan]` [i voi

v` speria]i! Lini[ti]i-v`, sunt s`n`tos tun [i SocietateaMessina nu este \n pragul falimentului!

|ndreptându-se, el b`tu cu vârful degetelor biroul.Cu siguran]` c` le ascundea ceva! se gândi Lisacercetându-l cu coada ochiului.

– Este cel mai bun moment al anului pentru apleca, relu` el. Am \nchis mai multe dosareimportante [i cele dou` proiecte \n curs merg foartebine. De altfel, [i Sal se gânde[te la o scurt` c`l`torie.

V`rul lui cl`tin` din cap cu un aer gânditor.– Aveam inten]ia, dar poate \mi voi anula planurile,

fiindc` tu...– Nici vorb`! exclam` Lucas. Dac` renun]i la

vacan]` din cauza mea, Maria nu m` va ierta niciodat`!Nu schimba nimic. Am nevoie pur [i simplu s` m`distrez.

– Mult timp? \ntreb` Lisa nelini[tit`. Te potcontacta \n caz de urgen]`?

37

– Nu-]i face griji. Voi r`mâne la San Cristobal [i voiputea fi la birou \n cinci minute dac` va trebui.

Sal [i Lisa schimbar` priviri stupefiate.– Cum? se minun` Sal. |]i iei vacan]` pentru prima

dat` \n via]a ta [i nici m`car nu p`r`se[ti ora[ul? Hai,Lucas...

– Pleac` \n voiaj cu Maria [i \nceteaz` s`-]i pui\ntreb`ri. Cât despre tine, Lisa, continu` s`-]i facitreaba obi[nuit`. O s`-]i telefonez \n fiecare zi ca s`aflu dac` totul merge bine.

Colaboratorii lui Lucas nu \ndr`znir` s` maiprotesteze [i se retraser`, mai intriga]i ca niciodat`.Dup` plecarea lor, el \[i puse dosarele \n ordine [irezolv` câteva probleme urgente.

Cât timp va lipsi? Pe moment, nu [tia nimic. Eravorba s` viziteze casa McGee din pivni]` pân` \n pod[i s` fac` o ofert` de cump`rare lui Lorelei. Tân`ra vafi furioas`, f`r` \ndoial`, s` descopere ce avea \n capcând \i propusese serviciile sale. Cu atât mai r`upentru ea! Afacerile sunt afaceri.

Ar fi f`cut orice ca s` dobândeasc` aceast` cas`. Darceea ce v`rul lui nu [tia... [i ceea ce n-ar fi m`rturisitnim`nui, era c` fusese cucerit de farmecul lui LoreleiMcGee, la fel ca de casa ei.

Lucas oft` adânc. De ce s` viseze? Pân` atunci nul`sase sentimentele s` intervin` \n afaceri. Va r`mâne

38

fidel acestui principiu. Mai ales c` nu putea uitacomportamentul nedemn al lui Vincent McGee. Cumputuse l`sa acest om s` se degradeze re[edin]asuperb` pe care tat`l, unchiul [i bunicul lui Lucas oconstruiser` cu sudoarea frun]ilor [i chiar cu lacrimi [isânge... Ce insult` pentru memoria unei familii caresacrificase atâta pentru a \ndeplini aceast` munc`.

Vincent nu mai f`cea parte din aceast` lume, darfiica lui va pl`ti pentru el! |n amintirea alor s`i, Lucasva cump`ra casa [i o va reface. {i Lorelei nu se va\mbog`]i nici m`car cu un cent din aceast` opera]ie!

** *

Jum`tate de or` mai târziu, dup` ce-i mai lini[ti\nc` o dat` pe Sal [i Lisa, Lucas p`r`si biroul. |mbr`cat\n blugi [i o c`ma[` veche, \mprumut` o camionet` aSociet`]ii [i \nc`rc` \n ea diverse scule care i-ar fi fostnecesare.

A doua zi, pu]in \nainte de ora zece, parc` \n\mprejurimile casei McGee [i sun` la u[a de la intrare.Nici un zgomot. Totu[i, Lorelei trebuia s`-l a[tepte!Casa r`mânea t`cut`. Lucas, mirat, se hot`r\ s` fac`turul domeniului.

U[a de serviciu era deschis`. P`trunse \n buc`t`riecu un pas ezitant.

39

– Domni[oar` McGee? strig` el.Deodat`, auzi un sunet \n`bu[it. Venea din alt`

camer`. Ghidându-se dup` zgomot, cercet` culoarul.La dreapta, v`zu o pivni]` imens` \n fundul c`reia eraplasat un frigider enorm.

Lucas \[i adun` amintirile. Tat`l lui \i vorbisedespre faimosul frigider – un model utilizat \nhoteluri – pe care Vicnent McGee \l instalase. Oexcentricitate de miliardar! S-ar fi putut conservaalimente pentru zece ani acolo. U[a de la pivni]` era\nchis` ermetic cu o \ncuietoare de fier zdrav`n`.|n`untru, cineva striga [i b`tea cu pumnii \n u[`.

Cu un gest rapid, Lucas deschise u[a [i Lorelei \ic`zu \n bra]e. Cu p`rul r`v`[it, livid`, era \ncântat`s`-l vad`!

– Slav` Domnului c` e[ti aici! gâfâi ea. {tiam c`trebuie s` vii, dar... mi-a fost atât de fric`!

– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` Lucas strângând-o \nbra]e cu un gest protector.

Privirea \i c`zu pe u[a \ntredeschis` [i sim]i c`sângele \i \nghea]` \n vine de groaz`. Cât timp st`tuseLorelei \nchis` \n aceast` camer` \ntunecat`? Dac` n-arfi sosit, s-ar fi asfixiat...

– C`utam dosarele tat`lui meu, \i explic` tân`ra.{tiam c` p`stra numeroase hârtii \n pivni]`, \n cutii

40

vechi. Am intrat f`r` grij`, dar u[a s-a \nchis dup`mine. N-a[ fi putut ie[i niciodat`... dac` n-ai fi sosit...

Lorelei nu termin`, fiindc` o \mpiedic` teama.– Totul este bine acum, murmur` el, tr`gând capul

tinerei \n scobitura um`rului s`u.Mi[cat, \ncerc` s-o calmeze [i s` lini[teasc`

tremurul nervos care o scutura \nc`. Lorelei p`rea atâtde fragil`... Fa]a avea o paloare de cear` [i-[i priveasalvatorul cu ochi de un albastru limpede \n care secitea \nc` groaza de care fusese \ncercat`.

Ar fi trebuit o inim` de piatr` ca s` nu te la[i\nduio[at de atâta gra]ie, se gândi Lucas. Tulburat,sim]i trupul sub]ire [i ferm abandonându-se [i respir`cu pl`cere parfumul dulce al p`rului castaniu\mpr`[tiat pe umerii firavi ai lui Lorelei. Sânii rotunziai tinerei se presar` de pieptul lui musculos [i el crezuc` o s` le[ine.

{i atunci, oricât l-ar fi costat, Lucas \[i veni \n fire.Femeia pe care o ]inea \n bra]e era fiica lui VincentMcGee. Cum putuse fi atât de nebun \ncât s` uite?Lorelei McGee nu reprezenta pentru el decât mijloculde a-[i atinge scopul: s` se r`zbune.

– Sunt mul]umit c` nu ]i s-a \ntâmplat nimic grav,spuse el \ndreptându-se [i l`sând umerii tinerei.

Timp de o clip`, privirile lor se \ntâlnir`. Lorelei se\ntoarse imediat. Obrajii i se \nro[ir` [i-[i mu[c`

41

buzele, certându-se pentru aceast` reac]ie prosteasc`.Era normal s` simt` recuno[tin]` fa]` de acest b`rbat...dar o astfel de tulburare! Când o luase \n bra]e, \ipl`cuse contactul acelor mu[chi tari [i proeminen]i cupielea ei [i inima \ncepuse s`-i bat` mai tare. Apoimâinile puternice \i mângâiaser` umerii \ntr-un gestalin`tor [i...

– Mul]umesc, zise ea cu jum`tate de voce. M`\ntorc la etajul \ntâi, unde am \nceput s` dezlipesctapetul.

Lucas o privi cum se \ndep`rteaz`.Când ajunse la culoarul care ducea la camere, ea se

opri [i r`sufl` adânc.Inima i se zb`tea \n piept [i era \nc` \nfiorat`. Frica

intens` pe care o sim]ise era suficient` s` explicetotul? Lorelei zâmbi amar. Un pic de sinceritate!Sosirea lui Lucas Messina \i r`v`[ea via]a mai multdecât voia s` recunoasc`.

Din fericire, casa era mare [i va putea s` evite s`-l\ntâlneasc` prea des. Asta \i va da timp s`-[i vin` \n fire.

** *

Intr` \n camera ei. |nc`perea nu se schimbase;copil fiind, Lorelei se sim]ise \ntotdeauna minunat de

42

bine. Ferestrele mari ofereau o vedere splendid`asupra gr`dinii [i a m`rii. Vincent f`cuse s` vin` dinFran]a patul cu baldachin demn de mica lui prin]es`.O toalet` veche din lemn pre]ios orna un col] alcamerei.

Vincent McGee pretinsese ca fiica lui unic` s`tr`iasc` de la cea mai fraged` vârst` \n lux [irafinament. Dup` el, era cel mai bun mod de a formagustul acestui copil. Conform dorin]ei tat`lui s`u,Lorelei \nv`]ase s` recunoasc` de la prima privire omobil` de calitate sau o ]es`tur` pre]ioas`. La aceast`[coal` aspr`, nu \ntâlnise decât rar copii de vârsta ei...Se sim]ea izolat`, rupt` de lume [i ast`zi \nc`, acestsentiment de singur`tate o cufunda \ntr-o triste]eciudat`.

Sfâr[it`, arunc` o privire la ma[ina grea devaporizat [i-[i frec` ceafa \nainte de a lucra. Lapicioarele ei se \ngr`m`deau fâ[ii de hârtie. Modelultapetului era \ncânt`tor, dar \n decursul anilorculorile se fanaser` [i umiditatea formase pete. Pân` laurm`, Lorelei se resemnase s` \nlocuiasc` tapetul.

Când o bucat` de perete fu cur`]at`, ea se \ntinsesatisf`cut`. Merita o pauz` [i o mas`. Fire[te, \l vainvita pe Lucas s` m`nânce cu ea. Poate c` se va risipisentimentul ciudat care o cople[ise \n acea diminea]`.

43

Convins` de aceast` hot`râre, p`r`si camera [icobor\ impozanta scar` de marmur`. Dar când pusepiciorul pe ultima treapt`, un zgomot r`sun`tor o\mpietri. Ce se \ntâmplase? |ntr-o secund` \[i imagin`ce era mai r`u: u[a grea a pivni]ei c`zuse peste Lucas,care se r`nise grav [i z`cea \ntr-o balt` de sânge.|ngrozit`, alerg` \n buc`t`rie... [i se opri \n fa]aspectacolului din fa]a ochilor.

Lungit la podea, Lucas \ncerca cu greu s` se scoale.O scar` imens` de zugrav c`zuse lâng` el. |n fa]`,aproape la \n`l]imea plafonului, u[a unui dulap eralarg deschis`.

Lucas reu[i pân` la urm` s` se scoale [i arunc`tinerei o privire posomorât`.

– Ce ]i s-a \ntâmplat? se interes` ea f`când un passpre el.

– Mi-am pierdut echilibrul [i am c`zut de pe scar`,bomb`ni el. Eu sunt de vin`, ar fi trebuit s` m` feresc.|n fond, m-ai prevenit c` aceast` cas` con]ineobiecte... bizare.

Lorelei urm`ri privirea lui Lucas care se opri asuprau[ii dulapului.

– Oh, nu! gemu ea mâhnit`. Am uitat complet deacele accesorii!

– Aceast` u[` s-a deschis singur` [i m-am trezit \nfa]` cu un rând de capete t`iate.

44

– Tata le-a folosit la ultimul lui film, Ghilotina. – A[a se explic` totul! Spune-mi, ad`ug` el

b`nuitor, aceast` cas` are multe surprize de acest gen?– Dup` cum ]i-am spus, tat`l meu a f`cut un gen de

muzeu. S` nu te miri deci de ce o s` g`se[ti.Lorelei fu cât pe ce s`-i recomande s` nu se sperie,

dar se ab]inu. Era limpede c` de la \n`l]imea celor unmetru [i optzeci de centimetri ai lui, Lucas Messinan-ar fi apreciat acest sfat matern!

– O s` \ncerc s` m` gândesc la asta, morm`i Lucas\ndreptând scara.

}es`tura c`m`[ii i se \ntinse pe umerii musculo[i [iLorelei nu se putea \mpiedica s` admire reliefulsculptural al spatelui lui Lucas.

– O s` preg`tesc ceva de mâncare, anun]` ea\ntorcându-se. M`nânci cu mine?

Lucas ezit` un moment, apoi ridic` din umeri.– Cu pl`cere! Las`-m` s` \nchid dulapul mai \ntâi.

Toate bazaconiile alea mi-ar t`ia pofta de mâncare!Lorelei izbucni \n râs.

** *

– Putem mânca pe teras`, propuse Lorelei ie[indprin u[a de sticl`.

45

Terasa, inundat` de soare, era m`turat` de ou[oar` briz` marin` care-i flutura p`rul m`t`sos.Amândoi se instalar` \n scaune din fier forjat, garnisitecu perne \nflorate, \n fa]a oceanului. Cea]a acoperea\nc` orizontul.

– Ce peisaj grandios! exclam` Lucas.– Da... te-ai crede la cap`tul lumii.Tân`ra \l privi pe tovar`[ul ei. Soarele \i lumina

p`rul cu refleze aurii. Din toat` persoana lui emana oasemenea elegan]` \ncât Lorelei sim]i cum o cuprindecuriozitatea.

– Cum merge treaba? \ntreb` ea prezentându-isalata de ro[ii.

– Foarte bine. Am descoperit deja câteva scurgeride ap` pe care le voi putea repara f`r` probleme.Cr`p`turile din pere]i aduc umezeal`, fa]ada n-a fost\ntre]inut`. M` voi apuca mâine [i cu un pic de noroc,voi termina \n câteva zile.

– A[a repede? Credeam c` va dura mai mult.Lucas scutur` din cap.– Construc]ia este solid` [i voi face rapid o

evaluare a problemelor. Cercevelele, de exmplu.Dup`-amiaz` voi examina olanele [i [emineul. Acolosus... m` pot a[tepta la câteva groz`venii?

46

Lorelei \ncepu s` râd`. De mult nu se mai sim]isea[a de \n largul ei cu cineva. Timp de luni, preferasesingur`tatea. Ce pl`cere s` discu]i liber cu un b`rbatatât de seduc`tor, se gândi ea, cuprins` brusc de unsentiment de bun` dispozi]ie.

– Nu cred c` se afl` cine [tie ce pe acoperi[. Dac`dore[ti, voi verifica.

– Nu, mul]umesc. M` voi descurca singur. Dup`[ocul de azi diminea]`, sunt preg`tit s` m` a[tept laorice.

Lucas se \ntrerupse [i o privi pe tân`r`, cu un aervis`tor.

– Spui c` ]i-ai petrecut copil`ria \n aceast`atmosfer` stranie! Toate aceste accesorii sinistre tel`sau indiferent`?

– Te obi[nuie[ti cu totul, spuse Lorelei. Tata mi-aexplicat \ntotdeauna c` este vorba despre efectespeciale destinate cinematograului. {tiam c` nimic dintoate acestea nu era adev`rat.

– Nici unul dintre aceste obiecte nu te-aimpresionat vreodat`?

– Nu.– De ce ]i-e fric`, atunci?Lorelei \[i puse furculi]a pe mas` [i ridic` ochii spre

tovar`[ul ei.

47

– Ce vrei s` spui?– Ei bine, toat` lumea se teme. Dac` sicriele [i

capetele t`iate nu te impresioneaz`, atunci care suntlucrurile care te \nsp`imânt`?

Tân`ra \ncremeni [i-i arunc` lui Lucas o privireb`nuitoare.

– Nu [tiu... Se pare c` te pricepi bine la caselevechi, continu` ea dup` o u[oar` pauz`. Unde ai\nv`]at asta?

Era evident c` Lorelei prefera s` schimbe subiectul[i Lucas nu insist`.

– Am lucrat \n construc]ii, r`spunse el degajat. {tiicine a construit aceast` cas`?

– Nu prea. Nu eram n`scut`. Mi s-a spus c` tat`lmeu a angajat o familie de meseria[i italieni. Aumuncit excep]ional.

– |]i aminte[ti numele lor?Lucas vorbea pe un ton indiferent, dar Lorelei

sesiz` un pic de am`r`ciune \n vocea lui.– Nu, r`spunse ea cu voce sc`zut`.Lucas cl`tin` din cap [i continu` s` m`nânce

vorbind tot felul de fleacuri.

** *

48

Doar mai târziu, când ajunsese \n camera sa,Lorelei se gândi din nou la \ntrebarea lui Lucas. De cese temea oare \n via]`?

Pe buze \i ap`ru un surâs amar. Cuvintele lui Tony\i revenir` \n minte: s` nu la[i niciodat` s` ]i seghiceasc` sl`biciunile. Lorelei \nv`]ase de mult` vremes` pun` acest principiu \n practic`. |n ace[ti ultimi ani,f`cuse o singur` excep]ie de la regul`, pentru tat`l ei.Dar \n prezent, Vincent era mort.

Totu[i, trebuia s` recunoasc` faptul c` ast`zi LucasMessina o tulburase \n mod ciudat. Acest b`rbat f`ceas` renasc` \n ea sentimente pe care le crezusealungate pentru totdeauna din inima sa. |ncrederea,speran]a... [i chiar o atrac]ie irezistibil`.

Acest gând o \nsp`imânt`. Se crezuse perfect laad`post, pân` acum. {i iat` c` \[i descopereavulnerabilitatea pân` la punctul de a se sim]i vr`jit` defarmecul lui Lucas Messina! Cum reu[ise unnecunoscut s` treac` peste zidul \n spatele c`ruia seproteja de atâta vreme?

Ea... atât de tare, \n singur`tatea ei...Lucase intrase \n casa [i \n via]a ei ca un meteor.

Gânditoare, privi fâ[iile de tapet care z`ceau pepodeaua camerei ei de copil. Ar avea curajul s`-lalunge pe acest b`rbat deranjant? Nu, se gândi eamu[cându-[i buzele.

Sau cel pu]in... nu \nc`.

49

Capitolul 3

Soneria telefonului o trezi pe Lorelei. |nc`adormit`, ridic` receptorul.

– Mmm... alo?– Bun` ziua, draga mea. Sunt Melly. Te-am trezit?– Da, recunoscu Lorelei cu o voce somnoroas`.De patru zile \[i petrecea timpul muncind al`turi de

Lucas. De[i era hot`rât` s`-[i ]in` promisiunea de a-lajuta cât putea, se str`duia s` men]in` o oarecaredistan]` \ntre ei. Impresia de for]` degajat` de el oatr`gea [i o speria \n acela[i timp. La drept vorbind,rezistarea la aceast` chemare cerea din partea tinerei maimult efort [i energie decât lucr`rile grele de restaurare...

|n ajun, terminase de dezlipit ultima bucat` detapet din camera sa. Aceast` sarcin` o epuizase [i \nc`\[i mai sim]ea membrele dureroase.

50

– Unde e[ti, Melly? se interes` ea ridicându-se [isprijinindu-se \ntr-un cot.

Aceast` simpl` mi[care o f`cu s` se strâmbe dedurere.

– La Acapulco. Thad [i cu mine am hot`rât s` facemun mic voiaj, \n amintirea tat`lui t`u. Am petrecut zileminunate aici, to]i trei.

– Splendid, murmur` Lorelei.– Bine\n]eles, \n treizeci de ani totul s-a schimbat

mult. Ora[ul s-a m`rit. Sunt sigur` c` i-ar fi pl`cuttat`lui t`u. Vincent adora s`-i vad` pe oamenidistrându-se [i câ[tigând bani.

Lorelei era complet treaz` acum [i ar fi vrut s` fac`o baie [i s` \nghit` ni[te cafea, dar Melly continua s`flec`reasc` vesel`.

– Cum te sim]i, Lorelei?– Foarte bine. De la plecarea ta am lucrat la cas`.– Perfect, draga mea. Dar nu te surmena! De fapt,

am uitat s`-]i spun c` ai avut o vizit` \nainte deplecarea noastr`.

Lorelei \[i \ncre]i sprâncenele, intrigat`.– Despre cine vorbe[ti, tanti Melly?– Oh, un b`rbat... minunat! Foarte frumos, foarte

brun [i foarte \nalt. Ochi ca jarul... o privire un picnelini[titoare. {tii despre cine este vorba?

51

Lorelei r`mânea perplex`. Un singur b`rbat, dup`cuno[tina]a ei corespundea acestei descrieri. Dar dece ar fi trecut Lucas \nainte de apari]ia anun]ului? Eracel pu]in ciudat...

– {i-a l`sat numele?– Nu. Dar... Trebuie s` m`rturisesc c` n-am fost

prea amabil`. |mi pare r`u, draga mea, eram cu to]iiatât de r`v`[i]i, nu? Acel tân`r mi-a spus c` va reveni.

– Vom vedea. Mul]umesc, tanti Melly. Ai o vacan]`bun`?

– Absolut! exclam` b`trân` doamn`, u[urat` c`-[ireparase uitarea [i gafa. Thad a r`mas \n continuareacela[i, s` [tii. Am dansat toat` noaptea. A \nchiriat uniaht [i plec`m pe mare câteva zile. Trebuie s` te las,draga mea. Voiam s` m` asigur c` e[ti bine.

Lorelei \nchise, vis`toare.Thad [i Melly petrecând noaptea dansând...

Scuturându-[i buclele castanii, se ridic` [i se \ndrept`spre baie. S` navighezi cu un iaht... la mai mult deoptzeci de ani! Dispuneau de o energie [i o bucurie devia]` debordante! Poate c` ar trebui s` le urmezeexemplul [i s` se relaxeze pu]in, se gândi eacufundându-se \n apa spumoas` a c`zii.

** *

52

Câteva minute mai târziu, cobor\ \n buc`t`rie,aprinse cafetiera electric` [i puse o felie de pâine lapr`jit. Ziua urma s` fie grea [i era bine s` prind`for]e.

Când sosi Lucas, o g`si pe tân`r` instalat` \n fa]aunui mic dejun copios. Avea p`rul prins cu o panglic`verde [i privirea oceanul cu un aer vis`tor.

– Bun` ziua...– Bun` ziua, r`spunse ea precipitat. Vrei o cea[c`

de cafea?– Cu pl`cere.Lucas descoperise c` f`cea o cafea tare, exact cum

\i pl`cea lui.– O s` preg`tesc mortarul ca s` acop`r cr`p`turile

zidurilor, \n aceast` diminea]`, o inform` el,a[ezându-se \n fa]a ei. Apoi, m` voi uita la instala]iaelectric`. De fapt... ai noroc – am g`sit un lot de ]igleexact ca ale casei, pentru a repara acoperi[ul.

– Formidabil! exclam` Lorelei, un pic mirat`.Era ceva nesperat, se gândi ea, pentru c` superbele

olane ro[ii fuseser` fabricate special pentru casaMcGee. Se putea s` fi r`mas un lot pe undeva? Pân`acum, Lucas se ar`tase atât de meticulos \n munca lui\ncât Lorelei nu puse cuvintele lui la \ndoial`. Cât decurios p`rea, acest str`in ]inea la fel de mult ca ea caimobilul s` fie restaurat impecabil.

53

– Ai mai venit pe aici \nainte de a-mi citi anun]ul?\ntreb` ea privindu-l drept \n ochi.

R`spunsul lui Lucas era preg`tit. Un „da”pronun]at f`r` urm` de zitare.

– Cu ce ocazie? relu` Lorelei.– Aceast` cas` m-a intrigat \ntotdeauna. Este atât

de... excep]ional`.– {i ai revenit când mi-ai citit anun]ul \n ziar?

continu` tân`ra f`r` a-l sc`pa din ochi.Acest b`rbat era ciudat, totu[i nimeni \naintea lui n-o

atr`sese atât de mult. Dintr-o dat`, \[i \nchipui buzelefierbin]i ale lui Lucas peste ale ei [i se \nfior`.

– Exact a[a, murmur` el.Lorelei zâmbi, disimulându-[i jena.– Scuz`-m`, spuse ea pentru a-[i justifica

\ntreb`rile. Am avut o copil`rie [i o adolescen]` foartesinguratice. Am \nv`]at s` m` feresc de toat` lumea.Recunoa[te c` este o \ntâmplare ciudat`...

– Ai propus o treab` [i se \ntâmpl` s` m`intereseze. Unde-i misterul?

– Ai dreptate, nu-i nici un mister, r`spunse Lorelei.Sim]indu-se stânjenit, Lucas \nghi]i o gur` de cafea.

Un sentiment nepl`cut \l cople[i la gândul c` o \n[elape aceast` tân`r`. Era mijlocul de a-i m`rturisi acuminteresul particular pe care-l avea fa]` de aceast` cas`?Lorelei era prea vulnerabil`. Reac]ia sa putea risca s`fie... un pic prea violent`.

54

– Mul]umesc pentru cafea, morm`i el. Voi \ncepes` lucrez la exterior.

Lorelei ajunse \n camera ei, pierdut` \n gânduri.Deci, Lucas trecuse pur [i simplu deoarece \l

interesa... [i atunci aflase de moartea lui Vincent.Singurul concurs de \mprejur`ri. {i curioscomportament – atât de pu]ini oameni se opresc [isun` la u[a vecinului lor fiindc` le place casa acestuia.Se mai \ntreb` [i de ce acceptase s` munceasc` pe unsalariu de mizerie.

Ce gen de om era Lucas? Un original? Sau...motiva]ii secrete \l \mpingeau s` ac]ioneze...

Tân`ra se sim]ea cam derutat`. De la moartea luiTony, Lorelei se \nchisese \n sine, evitând oricecontact cu lumea exterioar`. Aceast` atitudine \lnelini[tise mult pe Vincent, f`când tot ce-i era posibils`-[i \n]eleag` fiica [i s-o \mb`rb`teze.

Dar acum, era singur` pentru a-[i dep`[i temerile.Cine era acest om care muncea pentru ea? Putea avea\ncredere \n el?

Pentru a alunga aceste gânduri, se puse pe treab`.Când era gata s` dea prima pensul`, observ` c` o s`-ilipseasc` vopseaua.

** *

55

Coco]at pe scara lui, Lucas astupa o cr`p`tur` dedeasupra u[ii de la intrare.

– Trebuie s` m` duc \n ora[, spuse Lorelei. Ainevoie de ceva?

– Nu, mul]umesc. Am tot ce-mi trebuie.– M` \ntorc \ntr-o or`.Tân`ra s`ri \n vechiul jeep [i o lu` pe drumul ce se

\ntidnea de-a lungul falezei. Oceanul clipocea subsoare [i o briz` umed` d`dea acestei zile o dulcea]`particular`. |mb`tat`, Lorelei zâmbi [i acceler`. Nuremarc` ma[ina care, venind din sens invers, se\ndrepta spre casa McGee.

** *

Câteva minute mai târziu, Lucas tres`ri auzind unscrâ[net de pneuri de pietri[. Din \naltul sc`rii sale, se\ntoarse – un necunoscut de talie mijlocie, \mbr`cat]ip`tor, a c`rui expresie [i zâmbet for]at \i displ`cur`imediat lui Lucas, ie[i din vehicul.

– Salut! exclam` jovial vizitatorul. Sunt JasonBrandeis. Domni[oara McGee este aici?

– Nu cred, bomb`ni Lucas cercetând pantofiil`cui]i ai acestuia [i cravata \n culori mult prea vii.Cred c` v-a]i \n[elat asupra adresei, ad`ug` elcoborând alene.

Brandeis \l privi [i zâmbetul i se stinse.

56

– {tiu c` domni[oara McGee locuie[te aici. E[tiunul dintre angaja]ii ei?

– Da, \ntr-un fel. M` numesc Lucas Messina, rostiLucas \ntinzând mâna.

Brandeis se d`du \napoi.– |mi pare r`u, b`trâne. N-a[ vrea s`-mi murd`resc

costumul meu nou, \n]elegi?... Ai putea s`-mi faci unmic serviciu? Trebuie s` pun mâna pe aceast` McGee!{tiu c` tat`l ei a murit s`pt`mâna trecut` [i atuncipresupun c` este aici. Spune-mi, am ghicit bine?

Lucas \l fulger` din privire [i nu r`spunse. De unden`v`lise acest individ, ce c`uta? Prin cap \i trecur` maimulte posibilit`]i. O cuno[tin]`? Un port`rel? Un agentcomercial?

Timp de o clip`, Brandeis fu descump`nit deaceast` t`cere. Dar brusc, fa]a i se lumin`.

– |n]eleg! spuse el sco]ându-[i portofelul.Scoase o bancnot` de dou`zeci de dolari pe care o

frec` vulgar \ntre ar`t`tor [i degetul mare.– Hai, b`trâne. Poveste[te-mi totul.Lucas privi bancnota [i izbucni \n râs.– Pentru cine lucrezi? Pentru F.B.I. sau pentru un

ziar de scandal?Brandeis f`cu pe indignatul.– Lucrez pentru Inchizitorul, o revist` perfect

respectabil`!

57

Lucas cl`tin` din cap cu aerul unui om care [tiadespre ce este vorba. Revista respectabil` \n[ira pecâte cinci coloane via]a particular` a personalit`]ilorla mod`. Totu[i, publica]ia b`tea recordurile lavânzare.

– Domni[oara McGee este absent`, spuse elposomorât.

Brandeis \[i puse bancnota de dou`zeci de dolari \nbuzunar [i-i arunc` lui Lucas o privire incredul`.

– O cuno[ti?– Pu]in.– Unde este?Lucas se \nc`p`]ân` s` nu r`spund`.– Hai, b`trâne! rânji ziaristul. Un pic de bun-sim].

Nu este vorba de o feti]` ie[it` de la mân`stire, ci deprin]esa McGee! Cea care poza pentru coperta revisteiVogue la [aptesprezece ani [i \mp`rt`[ea via]adesfrânat` a lui Tony Mancuso! Nu mai f` peprotectorul! |n cazul acestei fete, este total deplasat!

Messina se mul]umi s` zâmbeasc` ironic. Doar ceicare-l cuno[teau foarte bine – Sal, de exemplu – ar fiputut descifra scânteia periculoas` care-i ap`ruse \nochi.

– Deplasat? Chiar? articul` el rar.– Crede-m`, Lorelei McGee nu este un \ngera[!

Spune-mi, este sau nu?

58

– }i-am r`spuns deja, relu` Lucas f`r` a-[i p`r`sicalmul zeflemitor. O s`-]i spun [i altceva.

|nainte ca Brandeis s` \n]eleag` ce se petrece,Messina \l lu` de reverul hainei [i-l ridic`.

Nimic mai bun decât s` petreci zile lungi pe un[antier, s` cari grinzi [i ciment, pentru a-]i dezvoltamusculatura! se gândi el cu oarecare satisfac]ie.

Brandeis p`rea \ngrozit. |n meseria lui i se\ntâmplase des s` se afle \ntr-o postur` proast`. Dar deaceast` dat` situa]ia lui p`rea disperat`. Ochiiadversarului s`u sclipeau amenin]`tor.

– Calm! strig` el cu o voce gâtuit`. Dac` o iei a[a,bine, plec!

Zâmbetul lui Lucas se l`rgi.– V`d c` e[ti de \n]eles. |nc` un cuvânt, b`trâne.

{tii ce te a[teapt` dac` mai \ncerci s` vii, da?Brandeis \ncuviin]` viguros din cap [i-[i roti ochii

\ngrozi]i. Surâz`tor \n continuare, Lucas \l l`s` jos.– Hmm... \n]eleg, se bâlbâi Brandeis, \ncercând

s`-[i recapete un pic de demnitate. Domni[oaraMcGee a preferat s` apeleze la dumneata \n loc s`-[i iaun câine de paz`, nu?

Lucas scoase un oftat disperat.– }ii s` mai discut`m pu]in? mârâi el printre din]i,

ca cerberul cu care fusese comparat.

59

– Nu, nu, deloc! exclam` Brandeis b`tând \n retragere.Dac` te r`zgânde[ti vreodat`, dac`... te cer]i cudomni[oara McGee, de exemplu, iat` cartea mea de vizit`.

Lucas nu f`cu nici un gest s` ia cartona[ul care i se\ntindea, a[a c` acesta \l puse pe p`mânt.

– M` po]i suna oricând. Ziari[tii de la Inchizitorulnu dorm niciodat`! {i... ```... vei fi r`spl`tit pentruderanj. Mai mult de dou`zeci de dolari \]i garan...

– N-ai \n]eles \nc` bine, \l \ntrerupse Lucas f`cândun pas spre el.

– Bine, bine, plec! Sunt foarte gr`bit. Am \ntâlnirela Portland cu o femeie care pretinde c` Elvis nu estemort [i locuie[te pe aceea[i strad` cu ea, \ntr-o gheret`de gr`dinar. Nu se [tie niciodat`!

Se c`]`r` \n ma[ina lui decapotabil`, porni motorul[i se \ndep`rt` \ntr-un nor de praf. Lucas \l urm`ri cuochii pe nepoftit pân` disp`ru la o cotitur` [i apoi \[irelu` lucrul. La picioarele sc`rii, cartona[ul luiBrandeis z`cea \n iarb`.

Lucas \l ridic` [i-l puse ma[inal \n buzunarul de lac`ma[`. |l va arunca mai târziu, se gândi el cu dezgust.Pe moment, avea nevoie s` se gândeasc`.

Ce-o s`-i spun` lui Lorelei când se va \ntoarce?

** *

60

Lucas ezitase \ndelung. La sfâr[itul zilei, când sepreg`tea s` plece, se hot`r\ pân` la urm` s`-ivorbeasc` lui Lorelei. Tân`ra se afla \n spatele casei[i-[i cur`]a bidinelele. |[i petrecuse dup`-amiazazugr`vindu-[i camera, \n timp ce Lucas reparainstala]ia electric` de la subsol.

Absorbit` de ceea ce f`cea, nu-l auzi apropiindu-se.Brusc, ridic` fa]a spre el [i acesta observ` c` mâinile [ifa]a ei aveau urme de vopsea albastr`.

– Pleci?– Da. |n absen]a dumitale a venit cineva. Un oarecare

Brandeis care lucreaz` la Inchizitor. Voia s` te vad`.Lorelei \[i l`s` bidinelele [i-[i [terse automat

mâinile pe blugi.– De ce nu mi-ai spus imediat?– Nu m-am gândit.|n realitate, Lucas \ntârziase inten]ionat momentul,

[tiind c` aceast` veste o va contraria pe tân`r`. Era clarc` nu se \n[elase. Ea p`li [i mâinile \ncepur` s`-itremure.

– Ar fi trebuit s` m` a[tept, murmur` ea.– De ce?– Pentru c` nu este prima dat`...– |l cuno[ti pe acest Brandeis?– Nu, nu personal. Dar \i cunosc pe ziari[ti, [tiu

cum lucreaz`. Când \i interesezi, nu te las` deloc \n

61

pace. Pentru ei nu e[ti o fiin]` uman`, reprezin]imijlocul de a scrie un articol de senza]ie. Toatepretextele sunt bune pentru a smulge o informa]ie.Ace[ti oameni sunt \n stare de orice pentru a-[i atingescopurile!

Lucas cl`tin` din cap \ngrijorat. Dac` ar fi [tiut c`Lorelei va fi atât de tulburat`, s-ar fi ar`tat [i mai bunfa]` de Brandeis!

– N-o s` mai vin`, o asigur` el pe un tonmoroc`nos.

Fa]a lui Lorelei se \ntunec`.– O s` revin`. Nimic nu-l opre[te.– I-am ordonat s` nu mai pun` piciorul aici.– Ce te face s` crezi c` o s` te asculte?– P`i... Când i-am dat acest sfat \l ]ineam de hain`,

atârnat \n aer.Ochii lui Lorelei se m`rir` [i pe buze \i ap`ru un

zâmbet de ne\ncredere.– Glume[ti?Lucas evit` privirea insitent` a tinerei. Nu se sim]ea

prea bine \n rolul de cavaler protector.– Tipul acela nu-mi pl`cea, spuse el pentru a se

justifica.La drept vorbind, mai mult decât tonul arogant [i

inten]iile necurate ale lui Brandeis, aluzia la TonyMancuso \l enervase \n mod special. Nimeni nu ignora

62

leg`tura lui Lorelei cu acel actor [i f`r` s` [tie de ce,Lucas n-avea chef s` aud` vorbindu-se despre asta.

Ea \l privi cu coada ochiului.– Nu te credeam atât se susceptibil, remarc` ea.– |n realitate, am un caracter frumos, s` [tii. Un

\nger!– Mmm. V`d.Lorelei p`ru absorbit` \n gânduri, apoi ridic` brusc

capul.– Mor de foame! Vrei s` m`nânci cu mine?Fa]a lui Lucas se lumin`. N-o cuno[tea pe Lorelei

decât de patru zile, dar, \n fiecare sear` când pleca,sim]ea c`-i pare r`u.

– Bine. Pot mai \ntâi s` fac un du[?– Du-te. Te voi a[tepta \n buc`t`rie.Cu inima u[oar`, el se \ntoarse spre cas`, \n timp ce

tân`ra \l urm`rea cu privirea, gânditoare.

** *

Când Lucas cobor\, Lorelei preg`tea masa. Nu maiavea vopsea pe obraji [i purta o bluz` u[oar` de bumbac[i un pantalon alb. P`rul \i era l`sat pe umeri [i razelesoarelui care apunea \i d`deau reflexe ar`mii.

Lucas o privi \n t`cere, apoi se apropie \ncet de ea.

63

– S` te ajut?– Sunt gata. Ce-ai zice de o bere rece? Meri]i din

plin s` te mai relaxezi.F`r` a se l`sa rugat, Lucas \[i lu` de b`ut [i se

instal` \n fa]a mesei mari de buc`t`rie. Dup` aceast` ziistovitoare, n-avea nimic \mpotriv` s` se odihneasc`.

–Am fost la subsol. Contoarul electric func]ioneaz`bine, dar dac` instalezi noi aparate menajere sau declimatizare, va trebui \nlocuit.

– Nu sunt probleme la subsol? Nici surprize noi?\ntreb` ea, un pic mali]ioas`.

– Nu, de ce?– Tata depozita mult material.– |n]eleg... Am observat tot felul de cutii [i cufere

misterioase; m-am ferit s` le verific con]inutul!– Ce o s` m` fac cu tate acestea? oft` ea.– De ce s` nu organizezi o vânzare la licita]ie?– Nu este o idee rea. Asta ar interesa pe mul]i

oameni [i ace[ti bani m-ar ajuta.– Marele regizor de filme de groaz` nu ]i-a l`sat nimic?– Tata n-a [tiut niciodat` s`-[i administreze banii,

m`rturisi Lorelei, ridicând u[or din umeri. Indiferentce-ar fi, m` voi debarasa de aceste accesorii.

Lucas se felicita \n sinea lui de aceeast` hot`râre:dac` ]inea s` dobândeasc` aceast` cas`, n-avea ce facecu farsele, capcanele [i cortegiul de vampiri peste cared`deai \n fiecare cotlon.

64

– Nu ]i-e fric` s` stai singur` \n aceast` locuin]` mare?– Fric`? Ce idee! Mi-am petrecut \ntreaga copil`rie

aici, este casa mea [i m` simt bine.– Ah?... Este cam izolat`, nu g`se[ti?– M-am obi[nuit. M` rog... mi-e dor de tat`l meu.

Dar era primul care spunea c` a tr`it bine [i c` eraprea \n vârst`. Nu este ca...

Lorelei se \ntrerupse brusc.– Ca... o \ncuraj` Lucas f`r` a o sc`pa din ochi.Lorelei trase crati]a de pe foc [i gust`.– Ca atunci când pierzi brutal o fiin]` tân`r`,

r`spunse ea f`r` s` se \ntoarc`. Vrei s`-mi daicastronul, te rog?

Lucas ascult` [i ea puse castronul plin pe mas`.Se a[ez` s` cineze; Lucas desf`cu o sticl` cu vin

ro[u.– Mul]umesc c` m-ai invitat! Nu sunt un buc`tar

prea bun [i mâncarea de la fast-food m` dezgust`.– Fast-food? Ce oroare! Tot ce se m`nânc` acolo nu

este bun pentru s`n`tate. Nu te-a pus nimeni dinanturajul t`u \n gard`?

– Anturajul meu? Ce \ncerci s` afli, domni[oar`McGee? Dac` exist` vreo femeie \n via]a mea? seamuz` Lucas, \ncântat s-o vad` c` se \mbujoreaz`.

– P`i, spuse ea \ncurcat`, [tiu pu]ine lucruri despredumneata. S` vedem... locuie[ti la San Cristobal,

65

pentru c` mi-ai remarcat casa [i se pare c` e[ti unmeseria[ talentat. Oh... uitasem. }i-ai f`cut recent undu[man. Jason Brandeis. Presupun c` nu este totul?

– |ntr-adev`r. Mi-am petrecut copil`ria \n zon`. Amplecat la optsprezece ani [i, de doi ani, am hot`rât s`m` \ntorc [i s` tr`iesc aici. Exist` o doamn` Messina,pentru a r`spunde la \ntrebarea pe care nu \ndr`zne[tis` mi-o pui. De fapt, exist` mai multe: mama mea, celetrei cumnate ale mele [i câteva veri[oare. Sunt unmeseria[ talentat, fiindc` am lucrat \ntotdeauna \nconstruc]ii. Iat` esen]ialul. Satisf`cut`?

Nu, se gândi Lorelei, dar pe moment, era suficient.Fiindc` aflase ceea ce era cel mai important... LucasMessina nu era c`s`torit!

Se ambala mult prea repede, se gândi ea brusc,uluit` de violen]a propriilor ei sentimente. Ce ciudatera s` se simt` sedus` de un necunoscut când de anide zile tr`ia singur` [i se mul]umea cu ea \ns`[i...Lucas Messina \i pl`cea, o at`gea irezistibil. Lâng` el,pentru prima dat` \n via]a ei, \ncerca o impresie deplenitudine.

Lorelei \[i privi \ndelung farfuria.– Ai o familie mare, murmur` ea absent`.– Foarte mare. E[ti copil unic, nu-i a[a?– Da. P`rin]ii mei s-au c`s`torit târziu.– Am auzit spunându-se c` mama dumitale

provenea dintr-o familie bogat` din Boston.

66

Lorelei izbucni \n râs. Cu câ]iva ani \n urm`, seauziser` tot felul de zvonuri.

– Mama mea n-a pus niciodat` piciorul \n Boston.Numele ei adev`rat este Maybelle Lestand [i esten`scut` \n Texas. La câteva luni dup` na[terea mea, aplecat f`r` s` lase nici o adres`.

– Oh... \mi pare r`u.– Asta nu este grav. Am avut destul timp s` m`

obi[nuiesc cu aceast` situa]ie. {i apoi... nu po]i aveatotul \n via]`.

– Probabil. Totu[i cred c` ]i-a lipsit mama.– Nu, fiindc` n-am cunoscut-o. Am suferit mai

pu]in de lipsa ei decât...– De moartea acelei persoane tinere de care

vorbeai adineauri.Ochii tinerei se umbrir` de triste]e.Lucas puse jos furculi]a, f`r` a mai fi \n stare s`

\nghit` ceva. Cu stomacul strâns, observ` \ndelungfa]a \nso]itoarei sale. De ce se interesa atât de ea?Pân` \n prezent, via]a \l satisf`cuse. Sigur, muncisedur, dar \[i atinsese toate obiectivele. De ce se l`saantrenat \ntr-o rela]ie care nu putea fi altfel decâtcomplicat`?

Pentru c` Lorelei era irezistibil`! \[i m`rturisi elridicându-se brusc.

Fu ca o revela]ie.

67

Cu un pas hot`rât \nconjur` masa, se opri \n fa]atinerei [i-[i cufund` privirea \n ochii limpezi. Cu oblânde]e infinit`, se aplec` [i-i cuprinse cu mâinile fa]adiafan`. Lorelei nu-i opuse nici o rezisten]`. Semul]umea s`-l observe \n t`cere.

– Lorelei... murmur` el.Ea se sim]i cople[it` de emo]ie. Un fior o p`trunse

când buzele dulci [i c`ldu]e ale lui Lucas le acoperir`pe ale ei. Lucas \[i \nt`ri strângerea, gura \i deveni maiinsistent` [i tân`ra \nchise ochii \n timp ce dorin]a \istr`b`tea trupul ca un fulger.

Mult mai târziu, Lucas o privi pe Lorelei. Aceasta \lcontempla aiurit`. Tremurând de dorin]`, Lucas se\ndep`rt` [i inspir` profund, rec`p`tându-[i cu greusiguran]a obi[nuit`. |n speran]a de a risipi tulburareacare-i paraliza, pronun]` atunci primele cuvinte care-itrecur` prin cap.

– Sper c` nu mai e[ti \ndr`gostit` de TonyMancuso?

68

Capitolul 4

– }i-ai ratat voca]ia, domnule Messina. Ar fi trebuits` fii diplomat.

Lorelei se l`s` s` cad` pe un scaun [i-[i \ntoarseprivirea. Lucas oft` din greu [i se a[ez` \n fa]a ei.

– |mi pare r`u... Remarca mea este nepotrivit`. Dartoat` lumea [tie c` tr`iai cu el. Erai foarte tân`r` laacea vreme, trebuie s` fi suferit mult când a murit.

– Tony nu este mort, spuse Lorelei cu o voce surd`.Luându-[i paharul \nghi]i o gur` de vin.– Tony Mancuso tr`ie[te \n continuare, \n

amintirea admiratorilor s`i...– Iat` o fraz` pe care Brandeis ar fi putut s-o

foloseasc` \n articolul lui. – Ziari[tii i-au f`cut mult r`u lui Tony. Era un om

sincer care-[i datora reu[ita talentului [i perseveren]ei.

69

– Un fel de sfânt? Ce vârst` aveai când l-ai cunoscut?– {aisprezece ani.Lucas se \ntunec` la fa]` [i cl`tin` din cap.– {i el?– Dou`zeci [i opt.– Minunat! Un b`rbat de dou`zeci [i opt de ani cu

o pu[toaic` de [aisprezece ani. Tocmai vârsta legal`pentru a evita necazuri cu justi]ia.

– N-ai \n]eles nimic! ripsot` Lorelei cu un râs nervos.– Ba cred c` da! Nu-i prea greu de \n]eles.Lucas arunc` tinerei o privire posomorât`. Ideea c`

fusese sedus` de Tony Mancuso când nu era decât oadolescent` \l \nfuriase la culme.

– Tony era prietenul meu, murmur` ea.– {tiu.– Nu, n-ai de unde s` [tii. Am avut mult noroc s`-l

\ntâlnesc.Ochii lui Lucas se \ngustar` periculos. Chiar putea

s` fie atât de naiv`?– Nu erai decât o feti]` [i el a profitat ca s` te

z`p`ceasc`! De ce n-a intervenit tat`l dumitale? Cea[tepta?

– La vârsta mea de cincisprezece ani, tata a avut unatac. Timp de câteva luni a fost grav bolnav [i nu s-aputut ocupa de mine. Am trecut atunci printr-operioad` dificil`. Tony m-a ajutat s` nu m` pr`bu[esc.

70

– Un adev`rat erou acel Tony! exclam` Lucas care-[ist`pânea cu greu exasperarea \n fa]a admira]iei pe careLorelei \nc` i-o purta lui Mancuso. Vedet` de cinema[i protector al feti]elor r`t`cite... Ce p`cat c` aceast`inim` nobil` s-a aruncat din \naltul falezei!

Lorelei \n]epeni, tr`s`turile i se \n`sprir`.– {i dac` te \n[eli? Nu l-ai cunoscut pe Tony [i nu

[tii nimic despre mine. E[ti ca ceilal]i... pânde[tizvonuri sordide.

Lucas strânse din pumni. Mancuso era mort de anide zile, dar Lorelei se gândea \n continuare la el, eraevident. Ce-i putea spune? Cum s-o conving` c`...

Dintr-o dat`, avu impresia c` revine cu picioarelepe p`mânt. El era aici doar ca s` pun` mâna pe casaMcGee. Nimic altceva. Via]a privat` a lui Lorelei nu-linteresa!

– |ncearc` s` prive[ti lucrurile \n fa]`, domni[oar`,spuse el pe un ton sec. Mancuso a profitat de tinere]ea[i inocen]a dumitale. Nimic nu justific` respectul pecare i-l por]i.

Lorelei deveni alb` ca varul [i el \[i regret` imediatcuvintele jignitoare. Totu[i, nu mai putea da \napoi.Se sim]ea cuprins de o astfel de furie \ncât i se p`reaimposibil s`-[i controleze reac]iile. Aceast` femeiereu[ise, f`r` s` vrea, s`-i distrug` calmul pe care-l afi[a\n toate \mprejur`rile!

Ea \[i puse furculi]a pe mas` [i-l privi cu r`ceal`.

71

– Ai tot atât de mult` sensibilitate cât o piatr`,domnule Messina. Te rog s ̀m ̀scuzi, nu-mi mai este foame.

Tân`ra vesel` [i bucuroas` care-i preg`tise cina \nseara aceasta disp`ruse. |n locul ei, o descoperi pefaimoasa prin]es` McGee, a[a cum [i-o imaginase ani\ntregi, m`surându-l cu un aer veninos. |[i arunc`[ervetul pe mas` [i se ridic`.

– Ei bine, plec. Bun` seara.U[a se trânti \n urma lui.

** *

Lorelei r`mase mult timp nemi[cat`. Pân` la urm`g`si puterea s` se ridice. {i atunci \[i d`du seama delini[tea trist` [i profund` care domnea \n cas`.

O idioat`... se comportase ca o idioat`! Moarteatat`lui s`u [i diversele tracas`ri din ultimele zile \idistruseser` nervii. Niciodat`, \n mod normal, LucasMessina n-ar fi f`cut-o s`-[i piard` sângele rece.

|n fond, de ce s`-i poarte pic` deoarece crezuse \nzvonurile care circulaser` despre ea [i Tony? Toat`lumea credea... Dar [i-ar fi dorit atât de mult ca Lucass` fie diferit, unic.

Luându-[i inima \n din]i, debaras` masa, sp`l`vasele [i m`tur` pe jos. Apoi, nemaiavând ce face, se

72

\ndrept` c`tre salon. Imensa \nc`pere de propor]iimaiestuoase i se p`ru glacial`. Unde s` se refugieze? |ncamera ei, zugr`veala \nc` nu se uscase.

Cu inima strâns`, Lorelei \[i puse un pulover [i ie[i.Era deja noapte, luna plin` lumina cu raze argintiipeluza [i [irurile de plopi. Tân`ra \nconjur` casa [i se\ndrept` spre terasa care domina oceanul. Alt`dat`,petrecea acolo zile \ntregi, citind sau lenevind \ntr-un[ezlong.

Se a[ez` cu fa]a la mare. O adiere de aer c`ldu] \imângâie fa]a [i ea respir` cu nesa] parfumul de pinamestecat cu mirosurile oceanului.

|nchizând ochii, \[i d`du capul pe spate, \n speran]aca acest loc magic s`-i aduc` \nc` o dat` alinarea.

Degeaba... Lucas. Lucas, care-i distrusese singur`tatea\n care-[i c`uta protec]ia, Lucas \i r`v`[ea via]a!

Asta era oare atrac]ia irezistibil` pe care un b`rbato exercita asupra unei femei? Avea for]a de ne\nl`turatdespre care se vorbea atâta! Cum s` reziste la o astfelde chemare, se gândi ea cu un zâmbet palid.

Dar ea, Lorelei McGee, nu era ca ceilal]i. |n câtevaclipe, va dep`[i aceast` nou` \ncercare. Era suficient s`nu-[i lase imagian]ia s` vagabondeze, s`-[i \nfrânezevisurile [i iluziile... de exemplu, gândindu-se la treabacare o a[tepta a doua zi. |n curând, va uita de existen]alui Lucas Messina.

73

** *

Lucas se urc` \n ma[in`, porni motorul [i acceler`.Ajuns la cincizeci de metri de poart`, frân` [i se gândi.Era pentru prima dat` \n via]a lui când ezita asupraconduitei pe care trebuia s-o adopte! Trebuia s`recunoasc` faptul c` Lorelei nu era o femeieobi[nuit`.

Mâinile i se crispar` pe volan, dar nu se puteahot`r\ s` demareze din nou.

|njurând printre din]i, cobor\ din vehicul [i f`cucale \ntoars`. U[a de la intrare era \nchis` cu cheia,f`cu deci un tur [i intr` prin buc`t`rie.

– Lorelei?Vocea lui grav` r`sun` \n cl`direa imens`, dar nu

r`spunse nimeni [i nu-i parveni nici un zgomot de laprimul etaj. Cu fruntea \ncruntat`, Lucas ie[i afar` [iscrut` gr`dina cufundat` \n \ntuneric. |n dep`rtare, \nspatele plopilor, z`ri pardoseala alb` a terasei.Imediat, se \ndrept` \n aceast` direc]ie.

A[ezat` pe o banc`, Lorelei privea fix \n fa]a ei.– Lorelei... o strig` Lucas cu o voce blând`.Tân`ra tres`ri [i \ntoarse capul.– Te-ai... \ntors, bâigui ea, uluit`.

74

Din doi pa[i, el veni [i se a[ez` lâng` ea. Razelelunii argintau fa]a ei \ntr-o lumin` ireal`. P`rea foartecalm`, dar Lucas [tia ce gânduri o chinuiau.

– N-am vrut s` te p`r`sesc astfel.Lorelei \[i plec` ochii [i trecur` câteva secunde \n

timpul c`rora nu se auzi decât sunetul valurilor care sesp`rgeau la picioarele falezei.

– |]i datorez scuze, spuse ea \n cele din urm`.– Scuze? Dimpotriv`, eu...Lorelei \l privi intens.– Nu ]i-am spus totul \n leg`tur` cu Tony. Nu pot

s`-]i port pic` pentru c` ai crezut ce s-a scris \n ziare.– Ar fi trebuit s` te ascult, s` \ncerc s` \n]eleg.– Tony era fratele mai mare pe care nu l-am avut

nicidoat`. Ne lega o prietenie strâns`. Ziari[tii audeformat faptele, dup` cum m` a[teptam. Toat`copil`ria mea i-am v`zut f`când asta. Tata [i prieteniilui n-au fost scuti]i de pres`. Trebuie spus c` actorii nudau \napoi de la nimic pentru a cunoa[te gloria [isuccesul – [i-ar vinde sufletul diavolui pentru un titlumare sau o fotografie ap`rut`. O dat` ce reu[esc, \[idau seama c` nu-[i mai apar]in. Dar este prea târziu...Nu mai este chip de dat \napoi. Sunt condamna]i s`tr`iasc` tracasa]i, spiona]i...

– {i din acest motiv s-a refugiat tat`l dumitale \naceast` cas`, departe de Hollywood?

75

– Da. {tia c` filmele lui nu mai interesau noilegenera]ii. B`trânul cinematograf de groaz` a murit demult` vreme. Este moda violen]ei, s`lb`ticiei \n via]acotidian`! Când tata a \n]eles acest lucru, s-a hot`rât s`se retrag` aici [i s`-[i sfâr[easc` zilele departe de show-business. Dar Tony era tân`r [i vulnerabil. Debutacând a sim]it c` pre]ul succesului va fi prea greupentru el.

– Dar... de ce? Era un june prim adult. Ce estedramatic \n aceast` situa]ie?

Lorelei \ncepu s` râd`.– S` fii urm`rit de hoarde de fete dezl`n]uite, nu

g`se[ti c` este insuportabil?Lucas \[i limpezi vocea, descump`nit.– Ei bine... nu. M` rog, vreau s` spun... c` exist`

lucruri [i mai rele. Nu v`d de ce un b`rbat tân`r [icelibatar ar trebui s` se sperie!

– Da... dar lui Tony nu-i pl`ceau femeile.Lucas o privi f`r` a-i veni s` cread`. |[i b`tea joc de el?– Tony Mancuso? Nu este posibil...– Ba da... Pretinsul mare seduc`tor era

homosexual, murmur` Lorelei, cu ochii pierdu]i \n gol.Niciodat` nu crezuse c` va putea dezv`lui un astfel

de secret. Dar Lucas \i inspira atâta \ncredere!– Tony n-a c`utat s` creeze acel personaj de

seduc`tor. Evenimentele s-au \nl`n]uit aproape f`r`

76

voia lui. Totul a \nceput când a c`p`tat un rol \ntr-unserial de televiziune. A avut un asemenea succes \ncâta devenit treptat personajul principal. Tony era unactor remarcabil [i a interpretat juni primi \ntr-un modminunat. Cariera lui era lansat`. Dar... dac` vreunziarist i-ar fi descoperit personalitatea profund`, totuls-ar fi n`ruit ca un castel din c`r]i de joc. TonyMancuso trebuia s` fac` pe b`rbatul atras de femei,atât pe ecran cât [i \n via]`.

– {i atunci l-ai ajutat! murmur` Lucas, stupefiat.Totul se explica acum. |n]elegea \n cele din urm`

acest amestec de inocen]` [i artificiu pe care-ldescoperise la ea. Lorelei nu era feti]a fericit` [ir`sf`]at` pe care [i-o \nchipuise.

– |l cuno[team bine pe Tony [i-mi era team` s` nui se afle secretul. Se ar`tase atât de generos [i\n]eleg`tor fa]` de mine \ncât am vrut s`-l ajut la rândulmeu. Am l`sat s` se \n]eleag` c` formam un cuplu.

Acum, când [tia adev`rul, Lucas se sim]i mult mai\ng`duitor \n privin]a lui Mancuso. Totu[i, \l intrigaucâteva detalii.

– Dup` moartea lui Tony, ai disp`rut. De ce? Numai suportai lumea spectacolului?

– Nu. {i pe de alt` parte, eu...Lorelei \[i mu[c` buzele.

77

– Dumneata... insist` Lucas.Neb`gând \n seam`, se apropiase de ea [i-i sim]ea

c`ldura trupului lâng` al lui.– Nimic... murmur` ea. Lucas...{uvi]ele de p`r castaniu atinser` bra]ul lui Lucas.

Totul mergea prea repede, \[i spuse el, f`când un efortsupraomenesc pentru a-[i \n`bu[i emo]iile. Visa laLorelei de ani \ntregi. Din ziua \n care v`zuse \n Voguefotografia superbei prin]ese McGee. Timpul trecuse,dar nimic nu se schimbase... Lorelei McGee \l\nnebunea.

Mâna lui ajunse pe talia tinerei, urcând u[or pân`la ceafa gra]ioas`. Buclele p`rului m`t`sos se\nf`[urar` \n jurul degetelor lui Lucas. Când ea\ntoarse privirea spre el, acesta ezit` o frac]iune desecund`, ca apoi s` cedeze pasiunii de care eracuprins.

Gura lui acoperi buzele ei roze [i c`rnoase [i ocuprinse cu bra]ele. Lorelei se lipi de el, ap`sându-[isânii tari de pieptul lui puternic.

Acoperind-o de s`rut`ri, \[i l`s` mâinile s`-icerceteze trupul suplu, \ntârziind pe rotunjimea[oldurilor [i a pieptului, alunecând pe talia fin`.

Tân`ra se \ndep`rt` de el, \l str`punse cu o privirefebril`, apoi se abandon` cu \nfocare. Pierdut`, se l`s`\n voia strângerii insistente a lui Lucas.

78

Acesta desf`cu stângaci nasturii bluzei, l`s` s`alunece pânza u[oar` peste umerii rotunzi [i sidefii [ilu` \n mâini sânii oferi]i mângâierilor.

Cu capul dat pe spate, Lorelei se l`s` prad`valurilor de pl`cere care se rostogoleau \n ea. Cu unbra] puternic, Lucas o trase lâng` trupul lui\nfierbântat. Când \[i cobor\ capul [i prinse \ntre buzeunul dintre sfârcurile roz, tân`ra femeie gemu depl`cere.

Ce nebunie! se gândi ea. Niciodat` nu maicunoscuse o asemenea be]ie. Incapabil` s` luptecontra sentimentelor violente pe care i le inspira acestb`rbat, se l`s` \n voia lui.

Privirile lor se \ntâlnir`. Mai era \nc` timp s`-lopreasc`. Un gest sau un cuvânt ar fi fost suficiente, segândi ea r`v`[it`. Dar se mul]umi s`-i zâmbeasc`tandru, f`r` a-l p`r`si din ochi.

Lucas o ridic` pe tân`ra femeie \n bra]e [i p`r`siterasa, ducându-se \n gr`din`. Cu o blânde]e infinit`,o puse pe Lorelei pe un pat de iarb` deas`.

Vr`jit, se lungi lâng` ea [i-i prinse fa]a \ntre mâini.Gura lui se a[ez` dr`g`stos pe fruntea neted` [i alb` atinerei, pe pleoape, pe obrajii satina]i.

Prinzând curaj, lu` una dintre mâinile fine [i oconduse sub c`ma[a lui. Contactul acestor degete cutrupul \ncins \i smulse un oftat r`gu[it.

79

Lorelei \[i uit` timiditatea... Mângâie \ndelungpielea catifelat` a tovar`[ului ei, l`sându-[i degetele s`se plimbe prin p`rul de pe piept [i peste mu[chiiputernici [i proeminen]i ai umerilor.

|[i scoaser` hainele \n grab` [i le l`sar` \n iarb`. |ncele din urm`, trupurile lor se \nl`n]uir`.

Pierdut`, Lorelei \l atrase spre ea. El se lupt` s`prelungeasc` aceast` clip` magic`, dar renun]` repede[i cu un geam`t de fericire se uni cu ea.

Trupurile lor devenir` unul singur. Ochii luiLorelei se \nchiser` [i se arcui venind \n \ntâmpinareaiubitului s`u.

Luna sc`lda \ntr-o lumin` feeric` ochii, p`rul,pielea tinerei femei, \n timp ce trupu-i se ondula \nperfect` armonie cu cel al lui Lucas.

|n farmecul unei clipe pe care n-o putur` \ntârzia,pasiunea lor explod`, \mp`rt`[ind \mpreun` \n acela[iextaz.

** *

P`rea s` se fi scurs o eternitate când Loreleideschise ochii [i se cuib`ri tandru lâng` Lucas,profund adormit. |nduio[at`, contempl` genele lungi[i negre, buzele senzuale, p`rul ciufulit. Timp de osecund`, [i-l imagin` pe Lucas cum era copil.

80

Ce ciudat... acest b`rbat atât de puternic p`readintr-o dat` atât de vulnerabil \n somnul lui.

|n timp ce ea se sim]ea... \n sfâr[it, femeie. Ofemeie fericit`, deschis`, liber` de orice fel deobstacole. Ca [i cum \ndoielile [i temerile care obântuiau de ani de zile disp`ruser` pân` la urm`. Numai era fiica lui Vincent McGee, r`sf`]at`, alintat`,ap`rat` de lume. Nici prietena lui Tony, lovindu-sef`r` \ncetare de piedici de netrecut.

Lorelei sim]i cum se na[te \n ea o femeie nou`, gatas` iubeasc` via]a [i s` se d`ruiasc` unui b`rbat caLucas. Un b`rbat... excep]ional.

Era prad` acestor gânduri când Lucas se trezi [i-izâmbi.

– Ce s-a \ntâmplat? o \ntreb` el cu o voce r`gu[it`,dar vesel`. Un cutremur de p`mânt?

Lorelei izbucni \n râs, \[i strânse repede hainele [ise \mbr`c`. Sprijinit cu non[alan]` \ntr-un cot, Lucas oprivea cu un zâmbet admirativ.

– |ncepe s` fie r`coare, spuse ea. Dac` o s` mai stailungit acolo o s` te \mboln`ve[ti. Cine \mi va mairestaura casa?

Lucas s`ri \n picioare, \[i trase blugii [i se\ndreptar` amândoi spre cas`, ]inându-se de mân`.

– {emineul din salon trage normal? \ntreb` elintrând \n \nc`pere.

81

– Da, am aprins un foc s`pt`mâna trecut`.– Foarte bine. M` duc s` caut lemne.– Excelent` idee! |n acest timp, eu voi preg`ti de

mâncare. Mor de foame!Nu-i trebuir` decât câteva minute pentru a preg`ti

câteva bun`t`]i. Când ap`ru \n salon, purtând o tav` binegarnisit`, fl`c`rile se ridicau deja \n c`minul monumental.

|ngenuncheat, Lucas mai ad`ug` un lemn care seaprinse aproape imediat. O lumin` dulce, aurie \imângâia spatele gol. Lorelei se opri \n pragul u[ii [i-ladmir` \n t`cere. I se p`ru c` brusc, casa prinsese via]`datorit` lui [i pentru prima oar` dup` ani \ntregi, \[id`du seama de imensa singur`tate pe care [i-oimpusese pân` atunci.

Lucas se \ntoarse [i o privi amuzat.– Ai preg`tit un festin! Avem invita]i?– Nu, dar p`reai la fel de \nfometat ca [i mine.|[i puser` farfurii pe o m`su]` joas` \n fa]a

[emineului [i se instalar` confortabil pe covorul delân`.

Când terminar` de mâncat, se lungir` lâng` foc.Lorelei se cub`ri lâng` tovar`[ul ei [i-[i puse obrazulpe um`rul primitor. Nu se sim]ise niciodat` atât de\ncrez`toare ca \n bra]ele lui.

Lucas \[i cobor\ capul [i ea \i oferi buzele. Mâinilevirile \ncepur` iar`[i s`-i cerceteze trupul de lian`,

82

\ntârziind peste rotunjimile [oldurilor [i ale coapselor.Accentuându-[i strângerea, Lucas o invit` s` searcuiasc`.

Atunci, el o purt` \n camera ei [i o \ntinse peimpozantul pat cu baldachin. Acolo, se l`sar` trup [isuflet \n voia dragostei care-i \nl`n]uia.

** *

– Dac` am lua o zi de vacan]`? suger` Lucas a douazi diminea]`.

Erau instala]i \n fa]a micului dejun [i diminea]a seanun]a radioas`.

– Bun` idee! exclam` Lorelei.Perspectiva de a relua munca dup` o noapte

minunat` n-o \ncânta deloc. Zugr`virea camerei maiputea a[tepta câteva ore.

Lucas \i lu` mâna [i o s`rut` tandru. Tân`ra se\nfior` [i-l privi cu ochi languro[i. Unde o s` propun`s`-[i petreac` ziua? |n intimitatea camerei?

– S` ie[im! zise el. S` facem un tur pe margineaapei.

Un pic nemul]umit`, Lorelei f`cu ochii mari, apoizâmbi. |n fond, Lucas avea dreptate. O plimbareromantic` [i briza largului vor fi o s`rb`toare.

83

Se urcar` \n camioneta lui Lucas [i o luar` pedrumul care ducea la Oregon. La est, razele purpuriiale soarelui care se ridica, incendia colinele [i p`durilede pini. La vest, valurile imense de spum` veneau s`se sparg` pe plaj`.

Cerul era senin, vârfurile copacilor se leg`nau subbriza proasp`t`. La aceast` or` a zilei, drumul eraaproape pustiu – s-ar fi putut crede singuri pe lume.

Aproape de Brookings, \nconjurar` Parcul na]ional\mprejmuit cu tufe de azalee \nflorite. |n cele dinurm` ajunser` la podul care trecea peste ThomasCreek. |n dep`rtare, \n fa]a lor, se profila CapSebastien care \nainta maiestuos \n mare.

|n curând, coborâr` din ma[in` [i se l`sar` vr`ji]ide splendoarea s`lbatic` a peisajului.

Lorelei nu se mai s`tura de spectacolul valurilorcare se sp`rgeau la câ]iva zeci de metri sub ea. Dintr-odat`, \l auzi pe Lucas strigând-o. |ntorcându-serepede, \l v`zu cotrob`ind \n portbagajul camionetei.Dup` câteva secunde, se \ntoarse [i veni la ea cu unenorm pachet pe care-l desf`cu \n fa]a ei.

– Un zmeu! exclam` Lorelei, minunându-se.– L-a uitat v`rul meu aici, acum câteva zile. Este al

copiilor lui.Lucas schi]` un zâmbet – Sal nu [i-ar reveni, când

\i va vorbi despre Lorelei! Prin]esa McGee nu era doar

84

o fat` dr`gu]` de pe coperta Vogue. Era o femeie dincarne [i sânge, frumoas`, minunat de senzual`, carede aici \nainte va de]ine primul loc \n via]a lui.

Lucas ar fi vrut s`-i m`rturiseasc` lui Lorelei ceimportan]` avea pentru el. Dar o voce interioar` \iordona s` tac`. Tân`ra \nc` nu [tia multe lucruri pecare i-ar fi greu s` i le explice. Mai târziu, când se vorcunoa[te mai bine, \i va dezv`lui adev`ratul motiv alprimei lui vizite. Pe moment, rela]ia lor abia \nfiripat`era prea nou` pentru a suporta riscul unei confesiunibrutale.

– Vrei s` \ncerci? o \ntreb` el dându-i zmeul.– Cum se face?Lucas scutur` din cap, \n]eleg`tor. Vincent fusese

cu siguran]` un tat` atent, dar \[i lipsise frica decopil`rie. Lorelei crescuse \ntr-un mediu de adul]i. Olume sofisticat` unde nu te jucai cu mintea, nici nualergai cu zmeul pe plaj`.

– Este foarte simplu. Este suficient s` alergi, l`sândsfoara s` se desf`[oare.

Lorelei lu` zmeul [i urm` sfaturile lui Lucas.Primele trei \ncerc`ri nu fur` concludente [i zmeulc`zu la p`mânt. A patra oar`, totu[i, se ridic` [i Lorelei\l privi vr`jit` cum se \nal]` spre nori. Tân`ra avuimpresia c` dac` s-ar ridica pe vârfuri ar putea zburacu el.

85

– Este minunat! exclam` ea \ncântat`.Lucas se apropie [i-i surâse tandru.– La Gold Beach, am v`zut oameni jucându-se cu

zmee chineze[ti. Sunt superbe.– Mmm... ar putea deveni rapid una dintre noile

mele paisuni! Cu patine cu rotile... |ntotdeauna amvisat s` \ncerc patinele cu rotile.

Fa]a lui Lucas se \ntunec`.– Era cât pe ce s`-mi rup oasele cu acele

[mecherii!– Chiar? Nu-mi imaginam c` te dedai la astfel de

exerci]ii!– ~``... la drept vorbind, copiii v`rului meu Sal

m-ar pune s` fac orice.– E[ti foarte apropiat de v`rul t`u?– Da, r`spunse Lucas dup` o scurt` ezitare. Sal este

ca un frate pentru mine.– Tu n-ai nici un frate sau sor`?– O sor`, dar nu locuie[te aici.– {i p`rin]ii t`i?– Au murit \ntr-un accident de ma[in`, acum câ]iva

ani.P`rin]ii lui disp`ruser` \n momentul când afacerile

\ncepeau s`-i aduc` bani. Din nefericire, n-avusesetimp s`-i fac` s` profite de pe urma reu[itei lui. A[a eravia]a... prost f`cut`, gândi el cu am`r`ciune.

86

– |mi pare r`u, murmur` Lorelei.– Cel pu]in s-au dus \mpreun`... se iubeau atâta.Lorelei r`mase t`cut`, pierdut` \n gânduri. Brusc, o

scutur`tur` puternic` o trezi la realitate. Un vânt ce se\nte]ise ridic` zmeul [i mai sus. Lucas \[i ajut` tovar`[a[i se amuzar` \mpreun` s` vad` cum se \ncurc`panglicile de hârtie \n vânt.

Mai apoi, Lucas hot`r\ c` vântul devenea preaviolent. Cobor\ zmeul [i-l puse la loc \n portbagaj.

– De mult nu mi s-a mai \ntâmplat a[a ceva!exclam` Lorelei.

– Ce anume?– S` iau o zi de vacan]` pentru pl`cerea de a

hoin`ri...– Ce faci tu \n via]`? se interes` Lucas.Era prima oar` când se \ntreba dac` Lorelei

lucreaz`. Era probabil, pentru c` se pare c` McGeenu-i l`sase o avere considerabil`.

– Desenez.Lorelei pronun]` cuvântul pe un ton sfid`tor.

Majoritatea oamenilor nu luau meseria ei \n serios.Totu[i, era meseria ei, mândria ei.

– Mi-ar pl`cea s` [tiu s` desenez! m`rturisi Lucas.Era \ntotdeauna fascinat s` vad` cum se realizeaz`

un peisaj din câteva tr`s`turi de creion. Pictorii [idesenatorii apar]ineau lumii magicienilor. Astfel, Sal[tia s` \nsufle]easc` pe hârtie interiorul unui

87

giannijollys

apartament sau o gr`din`. Printre colaboratorii lui,unii erau adev`ra]i arti[ti. El nu era decât pentru osingur` form` de crea]ie [i anume – construc]ia.

– De la moartea tat`lui meu, n-am f`cut nimic,relu` tân`ra. Dar... am un carnet de crochiuri \ngeant`. Nu m` p`r`se[te niciodat`!

– Uite! spuse Lucas ar`tându-i lui Lorelei ni[te macila câ]iva pa[i de el. Sunt primii din acest an.

Lorelei se instal` \n fa]a lui [i \ncepu s` desenezeflorile s`lbatice [i peisajul din jur.

– Curios... dar mi-e somn! m`rturisi Lucas. Cred c`o s` m` \ntind pe iarb` \n timp ce tu desenezi.

Ochii lui Lorelei sclipir` mali]io[i.– Atât de tare ai obosit?– P`i... nu prea am dormit ast` noapte, morm`i el.

A[teapt` s` prind puteri [i ai s` vezi!Lorelei izbucni \ntr-un râs cristalin [i continu` s`

deseneze \n timp ce el se instala lâng` un copac.Câteva p`s`ri g`l`gioase zburar` deasupra capului ei [itân`ra schi]` scena din câteva tr`s`turi de creion.

Apoi se opri o clip` [i-[i [terse mâinile murdare demin`. Soarele era deja foarte sus pe cer, acum. Seapropia miezul zilei. Lucas era adormit profund.

Dup` o scurt` ezitare, \[i lu` din nou creionul [i-lobserv` cu aten]ie. |n câteva secunde, \i trasase siluetalung`, cu bra]ul \ndoit sub cap, ochii \nchi[i,tr`s`turile ferme [i virile.

88

Fiecare linie, fiecare umbr` era plin` de tandre]eape care o sim]ea fa]` de el. Era oare numai tandre]e?Acest sentiment sem`na foarte bine cu...

Nu, nu, imposibil, se gândi ea speriat`. Lucas era ofiin]` minunat` [i al`turi de el sim]ea emo]iinecunoscute pân` atunci. Pentru nimic \n lume n-ar fivrut s`-l r`neasc` sau s`-l fac` s` sufere. Dar... nu eradragoste!

Vincent, fusese \ndr`gostit nebune[te de so]ia lui.Prietenii lui, ca Melly [i Thad, se jucau de-adragostea: se l`sau du[i de valuri de pasiune nebun`,se c`s`toreau [i divor]au cu aceea[i u[urin]`uimitoare.

{i pe urm`, mai existau cei ca Tony, pentru caredragostea nu era decât suferin]` [i disperare.

Lorelei \[i ascunse fa]a \n mâini [i-[i scutur` capulpentru a alunga definitiv aceste imagini \nfior`toare.Nu, nu era \ndr`gostit`, nu va fi niciodat`.

Cu inima strâns`, arunc` o privire schi]ei pe care otermina. Modelul ei era unic, atât de frumos, atât deseduc`tor...

Lucas deschise ochii, se ridic` [i ea \nchise carnetul\n grab`. Cum se apropia de ea, Lorelei \i adres` unmic zâmbet insolent care p`rea s`-l sfideze [i s`-iinterzic` s-o iubeasc`. Dar inima \i b`tea s`-i sparg`pieptul...

89

Capitolul 5

– Trebuie s` trec pe la mine s`-mi iau unele lucruri,spuse Lucas când pornir` la drum.

Asta \nsemna c` Lucas va dormi la ea \n aceast`noapte, \[i spuse ea cu un oftat.

O trecu un frison: trebuia s` se bucure sau s` senelini[teasc` de noaptea care se anun]a? |i era team`[i totu[i, la ideea c` Lucas s-ar putea \ntoarce acas` lael, sim]ea c`-i vine s` plâng`... Hot`rât lucru, nu semai sim]ise niciodat` atât de vulnerabil`! Depindea dedorin]a [i voin]a unui b`rbat.

Era cumva pre]ul fericirii [i al dragostei? Poate.Crescut` \ntre Vincent [i prietenii lui, avusese parte deo copil`rie \ndestulat` [i exemplar`. Mai târziu, cândpentru prima oar` se lovise de lumea exterioar`, Tonyo salvase [i nu-i ceruse \n schimb decât prietenia [i

90

compania. Ast`zi, \n sfâr[it, se putea deschide \n fa]aunui b`rbat [i accepta riscurile care le comporta acestlucru. Suferin]a, decep]ia poate...

Merita s`-[i asume acest risc! \[i spuse ea hot`rât`.Camioneta trecu frontiera dintre Oregon [i

California [i-[i continu` drumul spre sud. Cufundat \ngânduri, Lucas t`cea.

Deodat`, opri \n fa]a unei \mprejmuiri din lemnsp`lat` de intemperii. Se aflau \n vârful unei coline, \nfa]a oceanului. |n spatele barierei, Lorelei z`ri un grupde case dr`gu]e, construite \n stilul cabanelor depescari din secolul trecut.

– Tu locuie[ti aici? exclam` ea surprins`.Judecând dup` aspectul caselor [i ma[inilor

superbe parcate \n fa]a propriet`]ilor, Lucas nu era uns`r`ntoc.

– Am c`l`torit mult timp, o inform` el. Amparticipat la tot felul de [antiere [i am pus banide-oparte. Acum când sunt \napoi \n San Cristobal,vreau s` tr`iesc \ntr-un alt mod. De aceea am acceptatmunca pe care mi-ai propus-o.

Aceast` explica]ie n-avea decât o mic` leg`tur` curealitatea. Lucas locuise \ntr-adev`r cam peste tot \nStatele Unite [i exersase diverse activit`]i. Dar\ntotdeauna pentru propria lui societate. Cândrevenise la San Cristobal \[i \ncetinise ritmul muncii,

91

vizitându-[i mult mai pu]in [antierele. Cu toateacestea, lucra curent dou`sprezece ore pe zi pentrua-[i studia dosarele.

– Te pot a[tepta \n ma[in` dac` vrei, \i propuseLorelei.

I se p`rea c` sim]ise o oarecare re]inere la tovar`[ulei [i-i era team` s` nu fie indiscret` intrând la el.

Timp de o frac]iune de secund`, surprinse oexpresie ciudat` \n ochii lui Lucas [i crezu c`presupusese corect, dar aproape imediat, el o privi cutandre]e [i zâmbi.

– Cred c` ar fi mai bine s` intri. Mor de sete! Unpahar cu ap` mineral` rece ar fi bine venit.

Lorelei \ncuviin]`.Tufele care \nconjurau gr`dini]a erau t`iate \ngrijit,

jaluzelele de lemn vopsite \n alb [i ansamblul d`deauo impresie de rafinament [i elegan]`. Incapabil` s`-[iascund` ner`bdarea [i curiozitatea, Lorelei \l urm` peLucas \n cas`.

Ce surpriz`! |mpietrit`, \[i plimb` privireaadmirativ` asupra decorului care o \nconjura. Unbuchet delicat de flori uscate era a[ezat pe o m`su]`de sticl`, pernu]e ornamentale aruncate neglijent pe ocanapea, o litografie atârnat` deasupra c`minului...Acesta era interiorul lui Lucas Messina? |ntr-adev`r,acest b`rbat era o enigm`!

92

– Este... ```... foarte frumos, bâigui ea, \ncercând\n van s`-[i ascund` perplexitatea.

– A[a pretinde [i decoratorul meu, morm`i Lucasdistrat.

Becule]ul ro[u care clipocea la robotul telefonic \iatrase o clip` aten]ia. Neglijase s`-l consulte dedou`zeci [i patru de ore, ceea ce nu-i era caracteristic.Dar avusese altceva mai bun de f`cut! Cu mult, multmai bun!

– Decoratorul? repet` Lorelei, n`ucit`.Cine era Lucas Messina? Chiar dac` lucrase pe

numeroase [antiere [i economisise bani, cum putuses`-[i cumpere o cas` atât de luxoas` [i s` apeleze laserviciile unui decorator?

Lucas \i surprinse privirea interogatoare [i-i zâmbicu un aer mali]ios.

– Este o cas` model! A fost decorat` pentru a fivizitat` de cump`r`tori. Mi-a fost... \mprumutat`.

– Oh, \n]eleg. Este chiar foarte frumoas`.– De fapt, mie mi se pare cam banal`. Toate aceste

apartamente model termin` prin a se asem`na. {i nusunt func]ionale. Uit`-te la toate aceste bibelouri!Trebuie s` le [tergi tot timpul de praf. O simpl`mi[care gre[it` [i spargi ceva! Dac` ai din \ntâmplareun câine sau copii este o veritabil` catastrof`.

Lorelei \[i \ncre]i sprâncenele, intrigat`. Deci Lucasse interesa de aceste am`nunte practice?

93

– Te gânde[ti la toate! remarc` ea. Aproape s-arspune c` este meseria ta...

El crezu o clip` c` ea descoperise faptul c`pretinsul meseria[ concepea proiecte de mareanvergur`. Drept r`spuns, cl`tin` din cap.

– Vrei s` bei ceva \n timp ce \mi strâng lucrurile?Lorelei accept` [i zâmbi.Brusc, Lucas o g`si atât de frumoas`, cu aerul ei de

copil intimidat, \ncât se apropie [i-i s`rut` buzele. Nutrebuia mai mult pentru a trezi pasiunea.

|nainte ca Lorelei s` \n]eleag` ce f`cea, acesta oridic` [i se lungi \mpreun` cu ea, acoperind-o cutrupul lui puternic.

Se dezbr`car` \n grab`, cu stâng`cie. Goi, se\nl`n]uir` tandru [i Lorelei tras` cu buzele-i fierbin]i odâr` de foc peste mu[chii reliefa]i ai tovar`[ului s`u.|nfierbântat, Lucas l`s` s` -i scape un geam`t r`gu[it [imâinile i se \ncle[tar` de umerii tinerei femei.

Cu o tandre]e infinit`, \i mângâie tot trupul pân`când ea sim]i c` le[in`. Nemai\ndurând, Lorelei \istrig` numele [i-l atrase \n ea, \ncol`cindu-[i picioarele\n jurul [oldurilor lui Lucas.

Vreme de minute lungi, se l`sar` prad` senza]iilortumultuoase de care erau cuprin[i amândoi, apoi,\mpreun`, se l`sar` \nghi]i]i \ntr-un ocean devoluptate indescriptibil`.

94

Foarte \ncet [i aproape cu regret, Lorelei \[i venitreptat \n fire. Ghemuit` lâng` Lucas, \[i cuib`risecapul \n scobitura um`rului iubitului s`u [i p`rul eilung acoperea ambele trupuri, unindu-le.

Lucas \[i rec`p`ta rsuflarea.– E[ti... uimitoare, domni[oar` McGee!– {i tu la fel, murmur` ea.R`maser` mult timp astfel, savurând acest moment

excep]ional. |n cele din urm`, pendula din salon leaminti c` \ncepea s` se lase noaptea, cufundând\nc`perea \ntr-o lumin` alb`struie.

– Dac` am merge s` cin`m la mine? propuseLorelei.

– Am o idee mai bun`. O s` ie[im, declar` Lucass`rutând-o.

– De acord, \ncuviin]` Lorelei \ntinzându-selanguros.

Ce energie! se gândi ea. De unde venea povesteacare spunea c` b`rba]ii adorm, \n timp ce ea nu g`seanici m`car puterea s` se ridice!

Dup` ce mai lenevi câteva minute, reu[i pân` laurm` s` sar` din pat [i s`-[i g`seasc` hainele\mpr`[tiate pe covor. O dat` \mbr`cat`, \nc` lipsit` devlag`, plec` \n c`utarea lui Lucas. Acesta era \nbuc`t`rie, udând o biat` plant` pe cale s` se usuce.

95

– Tot o idee a decoratorului?– Da. Singurele lucruri care-mi apar]in sunt c`r]ile

[i hainele. Nu-mi place s` m` \ncurc cu multe obiecte.Lorelei fu pe punctul de a-i pune \ntrebarea care-i

ardea buzele... cât timp conta Lucas s` r`mân` aici, laSan Cristobal? Dar dintr-o dat`, o cuprinse teama c`r`spunsul i-ar \n[ela speran]ele. Mai bine s` nu [tie!conchise ea cu o grimas` de ciud`.

** *

Good Time Cafe, ]inut` de o oarecare Sherre eracunoscut` \n toat` regiunea. Se g`sea la treizeci dekilometri \n sudul lui San Cristobal [i era frecventat`mai ales de clientela local`. Dar Lorelei nu mai cinaseniciodat` acolo.

Restaurantul – o veche sta]ie de benzin` sumarredecorat` – se deschidea la orele cinci [i se \nchideaexact peste dou`sprezece ore, indiferent ce s-ar fi\ntâmplat. Sherre ]inea ca angaja]ii s`i s` aib` timp s`se odihneasc` pentru a veni la timp la serviciu.

Lucas avusese \ntotdeauna o sl`biciune pentru ea,ca majoritatea obi[nui]ilor localului. Sherre, femeiedr`gu]`, micu]` [i energic`, respira bun-sim] [i bucuriade a tr`i. Se rezista greu zâmbetului [i vioio[iei ei.

96

Pe de alt` parte, buc`t`ria ei era de departe cea maibun` care se putea g`si \n \mprejurimi. Sherre seinspira la pia]`, de unde nu cump`ra decât produseproaspete. De]inea re]etele savuroase de la mama ei [ibunic`-sa.

– Sherre este o fat` extraordinar`, \i explic` Lucaslui Lorelei. Uneori am impresia c` trebuie s` aib` dou`sute de ani [i c` restaurantul ei se afl` aici de lacucerirea Vestului! Este genul de persoan` care av`zut deja totul [i nimic n-o mai poate surprinde.

Lucas se \n[ela.Exista cel pu]in un lucru pe care Sherre nu-l mai

v`zuse vreodat` [i nici nu se a[teptase s`-l vad`: LucasMessina intrând \n localul ei cu o tân`r` de bra] [i cuun aer de b`rbat \ndr`gostit nebune[te.

|n cinsisprezece ani de prietenie, asta nu se\ntâmplase niciodat`.

Cu delicate]ea care o caracteriza, se ab]inu de laorice comentariu [i a[tept` ca Lucas s` fac`prezent`rile.

– Sherre, ea este Lorelei McGee, o prieten`.– Bun` seara, spuse Lorelei, cu un aer pu]in

pierdut.Sherre schi]` un zâmbet mali]ios. Cum s` nu vezi

c` tovar`[a lui Lucas era [i ea la fel de \ndr`gostit`!Lucas era de altfel unul dintre b`rba]ii cei mai

97

seduc`tori pe care-i cunscuse Sherre [i, dac` ar fi fostun pic mai tân`r`, chiar ea i s-ar fi prins \n mreje.

– |ncântat`, domni[oar` McGee, spuse ea simplu.|i conduse la o mas` izolat`, aproape de pista de

dans.– Ce ai bun \n seara aceasta? \ntreb` Lucas luând

meniul.Cu mâinile \n [olduri, Sherre \i arunc` o privire de

prin]es` ofensat`.– Lucas Messina. Ai mâncat ceva aici care nu era bun?Lucas izbucni \n râs.– Ei bine... a existat acea faimoas` zi când ne-ai

preg`tit oposum!– Taci! {tii bine c` nu era oposum [i c` am vrut s`

fac o glum` clien]ilor mei cei mai buni.– Asta pretinzi tu. Eu afirm c` felul de mâncare era

o re]et` de oposum magistral ratat`!– Ce [tii tu? N-ai gustat niciodat` \n via]a ta oposum,

nu este genul t`u! Filet mignat, poate, dar nu op...Sherree se \ntrerupse brusc [i obrajii i se

\mpurpurar` sub privirea lui Lucas. Fusese cumvaindiscret`? Lucas detesta s` se vorbeasc` prea multdespre el, \[i aminti ea, \ncurcat`.

– Ai fi mirat` s` [tii ce-am f`cut \n via]a mea,murmur` el.

Sherre se \ntoarse spre Lorelei.

98

– Voiam s` spun doar c` Lucas a apreciat\ntotdeauna calitatea. Nu-i r`u acest lucru, nu-i a[a?

– Sigur, r`spunse Lorelei, un pic uluit`.Lucas p`rea neobi[nuit de jenat. Se temea cumva

ca Shree s` nu lase s`-i scape vreun cuvânt nelalocullui? Prudent`, aceasta se mul]umi s` arate spre meniucu b`rbia.

– |n aceast` sear` avem vânat de iepure cu cartorfila cuptor [i o salat` supebr` de ierburi. Ce p`rere ai?

– Pentru nimic \n lume n-a[ pleca f`r` s` m`nâncvânat. |l preg`te[ti divin! }ie \]i convine? o \ntreb` peLorelei.

Tân`ra nu se mai obosi s` consulte meniul.– Este perfect.Sherre le f`cu un mic semn din cap [i se \ndep`rt`.– Ei, ce crezi? o \ntreb` Lucas cu un zâmbet larg.Lorelei ezit` \nainte de a r`spunde, lu` furculi]a, o

privi \ndelung, apoi o puse din nou pe mas`.– Ce cred eu?... Apropo de ce?Lucas purta o c`ma[` alb` de pânz` fin`, care la

fiecare mi[care i se \ntindea peste piept, l`sând s` se\ntrevad` mu[chii puternici. Cu un fior, Lorelei \[ireaminti contactul cu aceast` piele de b`rbat [i trupullui viril lâng` al ei.

– Ei bine... apropo de acest restaurant, de via]`...de noi.

99

– G`sesc acest restaurant... interesant.Lucas o privi descump`nit [i ea \ncepu s` râd`.– A[ putea s`-]i vorbesc despre cele dou`zeci [i

patru de ore pe care le-am petrecut \mpreun`, s`-]iexplic c` mi-au tulburat via]a. A[ putea s`-]i spun c` nu[tiu unde ne vor duce toate acestea, c`... nu [tiu cinee[ti cu adev`rat [i de ce ai asupra mea acest efect. Defapt... a trecut mult` vreme de când nu m-am sim]itatât de fericit`.

Lucas \[i plec` ochii, confuz [i gata s`-im`rturiseasc` tot adev`rul lui Lorelei. Dar se r`zgândi.Nu venise \nc` ceasul. Tân`ra nu putea r`mâne senin`\n fa]a dezv`luirilor dure pe care i le-ar face.

|n plus, \i era team`... El, Lucas Messina, se sim]eacuprins de panic` la ideea c` risca s-o piard` pe splen-dida [i adorabila tân`r` aflat` \n fa]a lui. Dac`-i spuneaacum motivul pentru care venise s-o vad` dup`moartea tat`lui ei, Lorelei s-ar \nfuria [i poate n-ar maivrea s`-l vad` niciodat`. El n-ar suporta acest lucru.

– Hai s` dans`m, spuse el brusc.Lorelei \i lu` mâna [i-l urm`. Dansar` \ndelung, pe

melodiile anilor [aizeci. Trupurile lor strânse unul lâng`altul se mi[cau \n pefect` armonie cu ritmul muzicii.

Prelungir` acest moment de gra]ie, apoi se\ntoarser` la mas` s` se \nfrupte din mâncareasuculent` pe care le-o servi Shree.

100

** *

Mai târziu, Lucas \[i invit` iar`[i iubita pe pist` [idansar` ochi \n ochi, de parc` ar fi fost singuri pelume. Pierdu]i de fericire, nu sim]eau nici m`carnevoia s` vorbeasc`.

Lucas nu se recuno[tea. Niciodat` n-ar fi crezut c`poate \ntâlni o astfel de fericire.

Dar un gând obsedant \l chinuia.Mai devreme sau mai târziu... [i de fapt cu cât mai

repede cu atât ar fi fost mai bine, trebuia s` \nfruntemânia domni[oarei Lorelei McGee.

Ce s-ar \ntâmpla atunci? Dumnezeu singur o [tia! {iLucas se a[tepta la ce este mai r`u.

101

Capitolul 6

Mult mai târziu, \n acea noapte, Lucas se trezitres`rind.

Plecând de la el, uitase complet s`-[i consulterobotul telefonic. Aceast` idee \l scoase din somnulprofund \n care se cufundase [i-l cuprinse o nelini[tesurd`.Nici gând s` readoarm` pân` nu se l`murea.

Lorelei dormea bu[tean. |ncet, se ridic` [i se dusetiptil \n buc`t`rie, unde se afla telefonul. Acolo, form`codul lui secret [i ascult` \nregistrarea.

Ceea ce auzi, avu asupra lui efectul unui du[ rece.Vocea Lisei \i ajunse la urechi, u[or \ncordat`.

Ve[ti proaste, [efule. Avem o mare problem` laMountain Falls, \n leg`tur` cu terenul care se\nvecineaz` cu ansamblul reziden]ial. Municipalitateam-a avertizat c` este vorba de un loc rezervat, destinat

102

s` devin` un parc na]ional. Dar ziarele locale au f`cuto descoperire de senza]ie! Acum cincisprezece ani,acest teren ar fi servit unor uzine din regiune pentrua-[i desc`rca de[eurile toxice. A[tept`m instruc]iuni.

Banda magnetic` se derul` câteva secunde \nt`cere, apoi vocea Lisei se auzi din nou.

|mi pare r`u c` te deranjez din nou, [efule. Suntnelini[tit` c` n-am ve[ti despre dumneata. ProblemaMountain Falls se confirm`. Ziarul are inten]ia s`publice de mâine un articol de r`sunet. Directorul atelefonat vrând s` [tie dac` ai ceva de spus. Sun`-l deurgen]`.

Din nou t`cere, apoi iar`[i vocea Lisei, de dataaceasta \nsp`imântat`.

Dar ce faci, Lucas? Am reu[it s` dau de Sal, dar a[prefera s` te ocupi dumneata \n persoan` de aceast`problem`!

Cu maxilarele strânse [i fa]a \ncordat`, Lucas\nchise [i b`tu cu pumnul \n mas`. Chiar n-aveanoroc! De ce trebuia ca o problem` de o asemeneaimportan]` s` apar` chiar \n momentul \n care eraabsent? Lisa avusese dreptate s`-l cheme pe Sal. Dar eltrebuia s` ia situa]ia \n mân`. El era patronul\ntreprinderii [i responsabil cu acest proiect! Ar trebuis` fie acolo...

Lucas oft` din greu.

103

Apoi, cu un surâs dr`g`stos, se gândi la Lorelei,care dormea f`r` s` b`nuiasc` nimic. Pentru primaoar` \n via]a lui, se l`sase distras de la munca lui. Dar...n-o regreta!

Pân` atunci, trebuia s` se ocupe urgent de aceaproblem`. Situa]ia era grav`. Acel articol risca s`compromit` serios proiectul de la Mountain Falls.Dac` ziari[tii aveau dreptate, casele care mai erau devânzare nu-[i vor g`si niciodat` cump`r`tori. Câtdespre clien]ii care semnaser` deja actul de vânzare...vor pretinde desp`gubiri care nu le vor putea firealizate dat fiind pericolul la care se expuneau. Pescurt, va pierde sume enorme, poate c` SocietateaMessina nu va face fa]` pl`]ilor.

Lucas scrise \n grab` un mesaj pentru Lorelei, pecare-l puse la vedere pe noptier`. Apoi se \mbr`c` pe\ntuneric, ca s` n-o trezeasc`.

|nainte de plecare, se aplec` [i s`rut` cu delicate]ebuzele tinerei. Ea se \ntoarse [i \ntinse mâinile spre el.El i le lu` [i le puse sub cuvertur`.

|n cele din urm`, f`cându-[i curaj, se hot`r\ s` ias`.Niciodat` nu i se p`ruse desp`r]irea atât de dureroas`.Dar n-avea de ales.

** *

104

Lucas ajunse la Mountain Falls dis-de-diminea]`.|ntre timp, reu[ise s` vorbeasc` la telefon cu Sal.Amândoi ajunseser` la aceea[i concluzie. Trebuiaevitat` orice panic` [i s` nu hot`rasc` nimic \nainte dea afla din ce surs` de]inea ziarul informa]iile.

La ora [apte [i jum`tate, Lucas parc` \n fa]a sediuluiziarului de la Mountain Falls. Birourile nu sedeschideau decât la ora opt, a[a c` avu timp s` bea ocafea, uitându-se din când \n când, ner`bd`tor, laceasul lui.

** *

|n acela[i moment, Lorelei se trezea. |nc` adormit`,\ntinse bra]ul [i-[i d`du seama c` era singur`. Deschisecu greu ochii [i primul lucru pe care-l v`zu fu biletullui Lucas de pe noptier`.

Trebuie s` plec de urgen]` pe un [antier. Pecurând, Lucas.

Lorelei reciti rândurile de trei ori \nainte de a le\n]elege sensul. Apoi \[i \ncrunt` sprâncenele,perplex`. Visa cumva?

Ea f`cea parte din acei oameni care aveau nevoiede un du[ [i o cafea diminea]a, \nainte de a\ntreprinde ceva. |nc` adormit`, intr` \n baie, puse

105

hârtie pe marginea chiuvetei [i \ncepu s` se spele.Când termin`, hârtia era \nc` acolo. Deci... nu era unvis urât.

Lu` biletul [i-l citi pentru a patra oar`.S` plece... de urgen]`... [antier...Nu era nimic precis. Nici foarte afectuos, de altfel.

Mai curând genul de mesaj care se aga]` pe u[` pentrul`ptar.

Dintr-o dat`, se \nfior` [i-[i d`du seama c` era pejum`tate goal`. |ntorcându-se \n camer`, lu` primelehaine care-i c`zur` sub mân` – ni[te blugi [i unpulover larg – [i se \mbr`c` la iu]eal`.

Apoi cobor\ \n buc`t`rie [i-[i preg`ti o cafea foarte tare.Acum, se sim]ea mai bine.Trebuia s` se \ncline \n fa]a eviden]ei. De la

\nceput, atitudinea lui Lucas \i stârnise curiozitatea.P`rea \nconjurat de mister. Cu toate acestea, se l`sasecuprins` de pasiunea pe care i-o inspirase.

Era prea târziu s`-[i fac` repro[uri. Trebuia deacum \ncolo s`-l accepte pe acest om a[a cum era:adic`, imprevizibil. Consider` deci c` cel mai bunlucru \mpotriva a[tept`rii era s` se apuce de lucru.

O activiate manual` ar \ndep`rta-o de la gândurilenegre.

Pentru \nceput, trebuia s` fac` ni[te cump`r`turi.Tân`ra lu` un stilou, f`cu o list` cu tot ce-i lipsea [i seurc` \n ma[in`.

106

** *

Magazinul de fier`rie se afla \n cap`tul str`ziiprincipale, pe o str`du]` pietonal` foarte animat`.Lorelei parc` [i se \ndrept` rapid spre magazinul careo intersa, f`r` s`-[i arunce privirea spre vreo alt`pr`v`lie. |i era imposibil s`-[i ia gândul de la Lucas [ide la plecarea lui precipitat` [i ciudat`!

Dintr-o dat`, un necunoscut de talie mijlocie,\mbr`cat cu o hain` ]ip`toare, ]â[ni \n fa]a ei.

– Domni[oara McGee? exclam` el cu un zâmbetlarg. Chiar sunte]i Lorelei McGee, nu-i a[a? Fiicamarelui Vincent McGee.

Instinctiv, Lorelei se d`du \napoi. O singur` privirela omul care o acosta, fu suficient` s-o pun` \n gard`.

– Scuz`-m`, murmur` ea \ntorcându-se [i\ndep`rtându-se cu un pas rapid.

Dar necunsocutul, rapid ca un fulger, \i a]inu calea.– Hei! A[tepta]i o secund`! strig` el. Sunt zile

\ntregi de când \ncerc s` v` contactez. Sunt JasonBrandeis, reporter la Inchizitorul.

Lorelei \[i acceler` mersul, f`r` s` r`spund`. Demult` vreme \nv`]ase s` r`spund` nepofti]ilor cu ot`cere glacial`. Ace[ti oameni profitau de orice [i cel

107

mai mic cuvânt din partea ei ar fi fost interpretat,exploatat [i ar fi ap`rut \n prima pagin` a unui ziar descandal.

– Ceva \mi spune c` nu sunte]i \ncântat` s` m`vede]i! Nu este grav, sunt obi[nuit! declar` Brandeisf`r` s` se descurajeze.

Surprins` de o asemenea \ndr`zneal`, Lorelei \lm`sur` din cap pân`-n picioare. R`ceala ei nu p`rus`-l impresioneze pe ziarist. Iritat`, ea \ncetini darcontinu` s` p`streze o t`cere \nc`p`]ânat`.

– De fapt, aproape renun]asem s` ob]in uninterviu, continu` Brandeis. Garda dumneavoastr` decorp este impresionant`.

– Garda mea... bâigui Lorelei, f`r` s` vrea. Vre]i s`spune]i...

– Da, da. G`sesc aceast` poveste foarte interesant`,s` [ti]i. Lucas Messina [i fiica lui Vincent McGee. Cinear fi crezut? ad`ug` el cu o strâmb`tur`.

Lorelei se opri, uluit`. Ce era cu toat` aceast`vorb`rie? |n alte \mprejur`ri ar fi reac]ionat maiviolent [i l-ar fi sf`tuit pe Brandeis s` dispar`! Dar eraclar c` acesta de]inea o informa]ie despre care eahabar n-avea.

– Foarte bine, spuse ea privindu-l ]int`. Spune]i-midespre ce este vorba.

Brandeis f`cu pe surprinsul.

108

– Despre ce? Dar... despre nimic. Am spus doar c`g`sesc acest lucru formidabil. Trebuie uitatene\n]elegerile [i vechile certuri! Trecutul este trecut [itrebuie uitat!

Lorelei se \ndrept` [i-[i \ncruci[` bra]ele.– V` dau treizeci de secunde s` v` explica]i,

domnule Brandeis.Ziaristul scoase un oftat [i-[i trecu mâna prin p`r,

cu un aer fals de dezolare.– Cred c` nu sunte]i la curent. Ghici]i cine a

construit casa dumneavoastr`?... Tat`l, bunicul [iunchii lui Lucas Messina. Frumoas` lucrare, nu-i a[a?Din nefericire... ei n-au fost pl`ti]i niciodat` [i culmeaghinionului, unul dintre ei a murit pe [antier [i familialui s-a aflat f`r` resurse. Pe scurt, familia Messina a fostruinat` din cauza lui Vincent McGee.

...Din vina lui Vincent McGee – r`sun` \n urechilelui Lorelei f`r` a-i \n]elege sensul ascuns.

Livid`, \[i privi interlocutorul \ngrozit` [i f`r` a-iveni s` cread`.

– Ce vre]i s` spune]i? Tat`l meu n-a escrocat penimeni, niciodat`...

– Naivitatea dumneavoastr` este emo]ionant`!declar` Brandeis pe un ton ironic.

Tân`ra \[i mu[c` buzele. F`r` s` vrea, \i furniza luiBrandeis un subiect excelent pentru articolul lui.

109

Prin]esa McGee simpatizeaz` cu Lucas Messina, f`r`s` [tie c` era du[manul tat`lui ei! |[i imagin` totavantajul pe care un ziar ca Inchizitorul \l putea aveade pe urma acestei informa]ii.

– Nu fac decât s` repet ceea ce spune toat` lumeadin San Cristobal! continu` Brandeis cu un tonmieros. Dar a trecut timpul. Ast`zi, datorit` talentuluimarelui patron, Societatea Messina merge bine. Unom de afaceri dat naibii, acest Lucas Messina! Afacerealui bate toate recordurile, a realizat cele mai marivânz`ri din ]inut \n acest an. Pentru a s`rb`tori, \[ipoate permite luxul s` r`scumpere casa construit` deunchii [i bunicul lui, nu?

Lorelei crezu c` le[in`. L-ar fi strangulat pe acestblestemat de reporter pentru lovitura pe care i-od`duse.

– La revedere, domnule Brandeis, spuse ea\ntorcându-i spatele.

Dar Brandeis nu renun]`. O re]inu de bra].– Nu m` atinge]i! \i ordon` Lorelei pe un ton t`ios.El \[i retrase brusc mâna [i p`ru brusc nelini[tit. |i

p`rea r`u c` vorbise prea mult? Se temea derepresaliile lui Lucas? Este adev`rat c` marele patronse ar`tase foarte amenin]`tor cu câteva zile \nainte!

– Scuza]i-m`, domni[oar` McGee, eu... n-ar fitrebuit, se bâlbâi el cu un aer vinovat. Asculta]i...

110

indiferent de rela]iile pe care le ave]i cu domnulMessina, nimeni n-ar \nd`zni s` v` critice. Dar... dac`a]i avea buna idee s`-mi relata]i cum l-a]i cunoscut,sunt sigur` c` asta i-ar interesa pe cititorii mei. Este unpic povestea lui Romeo [i a Julietei, \n]elege]i?

Lorelei \nchise ochii [i-[i \n`bu[i dorin]a nebun` dea plânge. Ce situa]ie \nfior`toare... [i cea mai vinovat`persoan` nu era acest biet Brandeis care \ncerca s`-[ifac` meseria! Cea mai vinovat`... era ea, LoreleiMcGee!

Cum putuse s` fie atât de naiv` \ncât s`-[i \nchipuiec` Lucas citise anun]ul ei din \ntâmplare? Lumea esteguvernat` de bani [i vanitate! De ce nu l-ar guverna [ipe Lucas? Nu c`uta decât s`-[i recupereze casa, s`... ser`zbune. |n aceast` afacere, ea nu fusese decât uninstrument, un mijloc comod de a-[i atinge scopul.

De[i lacrimile \i ardeau ochii, se redres` cumândrie. Nimeni n-o va face s` plâng`! hot`r\ eamu[cându-[i buzele. Nimeni. Mai ales Lucas Messina.

– La revedere, domnule Brandeis, rosti ea cu ovoce ferm`.

F`cu stânga-mprejur, intr` \n magazin [i-i \nchiseu[a \n nas.

** *

111

Zece minute mai tâziu, ie[i din magazin cu mâinilegoale. De fapt, se mul]umise s` r`t`ceasc` printrerafturi, a[teptând ca Brandeis s` plece.

Când fu sigur` c` drumul era liber, se fofil` pân` lama[ina ei, rugându-se cerului ca nimeni s` nu-ivorbeasc`. Era la cap`tul nervilor! |n loc de a pornimotorul, r`mase un moment la volan, str`duindu-ses` se gândeasc` la situa]ie cu calm.

Brandeis vorbise despre Societatea Messina. Osocietate de construc]ii... Lucas nu min]ise decât \nparte. Fiindc` locuia la San Cristobal, aceast` societatese g`sea probabil \n \mprejurimi. Lorelei \[i adun`amintirile. Vincent nu men]ionase niciodat` numeleacestei \ntreprinderi \n fa]a ei.

Nu cumva Brandeis inventase aceast` poveste? se\ntreb` ea plin` de speran]`. O astfel de posibilitate oumplu brusc de o nou` energie. N`v`li \n cabinatelefonic` a str`zii pietonale. Cu mâini tremur`toare,ceru Informa]iile [i \ntreb` num`rul Societ`]iiMessina. La cap`tul câtorva secunde, iluziile ei sedestr`mar`: aceast` Societate exista [i operatoarea \idict` cu o voce monoton` o serie de numere.

Lorelei ascult`, cople[it`, [i reu[i s` le memorezepe primele dou`. Dup` ce-[i acord` un scurt momentde r`gaz, ridic` din nou receptorul.

|i r`spunse o voce calm` [i distins`.

112

– Construc]ii Messina. Cu ce v` pot fi de folos?– A]i putea s`-mi comunica]i adresa dumnea-

voastr`? Vreau s` v` trimit o scrisoare.Prin ce minune reu[ise s` adopte acest ton

politicos [i indiferent... Lorelei n-ar fi [tiut s` spun`.Cu o mân` febril`, scrise adresa \n agend` [i \nchise.

Cl`tinându-se, ajunse la ma[in`.Dup` pu]in timp, parc` \n fa]a sediului Societ`]ii de

construc]ii Messina. Era un imobil de cinci etaje,exemplu superb de arhitectur` modern`, de oelegan]` incomparabil` [i \nconjurat de o gr`din`. Unpaznic care supraveghea intrarea parc`rii o observadiscret pe Lorelei.

Cu mâinile \ncle[tate de volan, tân`ra femeier`mase nemi[cat` câteva minute, paralizat` destupefac]ie. Nu numai c` Societatea Messina nu era oinven]ie a reporterului, dar, \n plus, p`rea foarte\nfloritoare! Lucas era un om de afaceri excelent,spusese Brandeis, \nseamn` c` era [i foarte bogat.

A[adar, Brandeis nu min]ea. Lorelei sim]ea cum ocuprinde o team` surd`.

Era prad` gândurilor sale, când z`ri un b`rbat \nalt[i brunet \ndreptându-se cu pa[i mari spre intrareaimobilului. Necunoscutul era mult mai pu]inseduc`tor decât Lucas, dar asem`narea dintre cei doib`rba]i era izbitoare. Lorelei s`ri imediat din ma[in` [ise apropie de el.

113

– Scuza]i-m`, a[ vrea s`-l v`d pe Lucas Messina.B`rbatul o privi mirat, apoi scutur` repede din cap.– A trebuit s` plece pentru o afacere urgent`. Pute]i

l`sa un mesaj la secretara lui.Cu aceste cuvinte, Sal o p`r`si [i se gr`bi s` ajung`

la biroul lui. |n timp normal, s-ar fi ar`tat mai curios [ii-ar fi cerut tinerei s` se prezinte sau s`-i spun`motivul vizitei. Dar \l preocupa prea mult situa]ia de laMountain Falls ca s`-l mai intereseze altceva. Cândajunse la etajul 5, uitase deja de \ntâlnirea cu Lorelei.

{i Lisa era dep`[it` \n acea diminea]`. |n asemeneagrad \ncât, când o tân`r` femeie o sun` s`-i spun` c`trebuia neap`rat s`-l vad` pe Lucas, Lisa \i comunic`automat num`rul privat al patronului ei.

Nu-i trebui mult timp lui Lorelei s` descopere c`acel num`r era cel al unei reziden]e situate laMountain Falls, la o sut` de kilometri de San Cristobal.

Dup` o scurt` ezitare, Lorelei cl`tin` grav din cap[i ie[i din cabin`. Acum [tia ce are de f`cut.

114

Capitolul 7

Lorelei se \ntoarse acas`, \[i preg`ti o cea[c` de ceai[i se \ndrept` spre biroul tat`lui s`u pentru a continuas`-i studieze contabilitatea. Cu o s`pt`mân` \nainte,reu[ise s` aduc` la zi un mare num`r de dosare. Dardup` sosirea lui Lucas, se consacrase lucr`rilor dereparare a casei. Printre altele, el ocupa toategândurile tinerei [i nu fusese \n stare s` se concen-treze asupra cifrelor. Acum, nu mai putea da \napoi.

Sarcina i se p`ru brusc cople[itoare. |n decursulanilor, Vincent adunase mun]i de hârtii. Aici eracon]inut` toat` povestea vie]ii sale, \ntr-o dezordineindescriptibil`.

|n mijlocul acestei harababuri, g`si mai multe filede impozitare; lipseau totu[i cu zecile, ca dosarul s`fie complet. Amestecate \ntr-o cutie, g`si câtevacontracte ale unui studio celebru din Hollywood, trei

115

cecuri anulate, recipise de banc`, numeroase note derestaurant [i numele de telefon mâzg`lite pe cutii dechibrituri sau pe buc`]ele de hârtie.

|n câteva ore, Lorelei \[i sim]i capul greu. Migrenao l`sa, dar cercet`rile ei r`mâneau zadarnice: nu g`siseabsolut nimic privind construirea casei. Biroul eran`p`dit de hârtii vechi, pr`fuite [i atmosfera micii\nc`peri devenea sufocant`. Lorelei se hot`r\ s`transporte cutiile [i dosarele \n salon.

Acolo, \ncercând s` fac` o oarecare ordine, clas`hârtiile pe ani. Unele mormane nu erau importante,fiindc` spre sfâr[itul vie]ii, Vincent, retras din lume,semnase pu]ine contracte. |n schimb, facturile [icontractele din anii cincizeci formau vrafuriimportante.

Lorelei consult` fiecare foaie \nainte de a o clasa [iajunse rapid la concluzia c` tat`l s`u \[i \ncredin]asegestionarea averii unor consilieri financiari.Semn`tura a patru dintre ei ap`rea la baza mai multordocumente. Dar nu g`si nici o socoteal` exact` asuprast`rii financiare a lui Vincent. |n aparen]`, lui pu]in \ip`sa cum lucreaz` oamenii lui de afaceri!

|n fine! Puse mâna pe unele documente privindanul \n care fusese construit` casa.

Lorelei scoase un oftat. Poate va afla adev`rul!

116

** *

|nainte de a se apuca de aceast` treab`, hot`r\ s`-[iacorde un pic de relaxare. Cu o cea[c` de ceai \nmân`, va face câ]iva pa[i pe teras` [i va respira aerulproasp`t al oceanului. Mintea \i era chinuit` de o\ntrebare dureroas`: ce secrete de nem`rturisit riscaus`-i dezv`luie aceste documente? Dac` Brandeisspusese adev`rul.....

S`tul` s` se mai tortureze, \[i \n`l]` umerii [itravers` gr`dina pentru a se \ntoarce \n cas`. Inutils`-[i imagienze ce era mai r`u. Trebuia mai \ntâistabilite faptele cu exactitate. Apoi, va veni timpul s`se gândeasc`... [i s` g`seasc` solu]ii.

Se \nstal` \n salon [i, a[ezat` pe jos \n fa]a[emineului, re\ncepu s` examineze con]inutul cutiilorde carton.

Dintr-o dat`, d`du peste câteva hârtii mari,\mp`turire \n patru.

Planurile casei!Cu inima b`tându-i nebune[te, frunz`ri [i mai

febril, descoperi actul de vânzare al terenului, apoimai multe facturi [i, \n sfâr[it, o scrisoare.

Era adresat` lui Dominique [i Paul Messina.Cu degete tremurânde de emo]ie, o desf`cu \n

grab` [i o citi.

117

Era o not` foarte simpl` semnat` de Vincent. |ncâteva cuvinte, acesta confirma c` era de acord cudevizul celor doi me[teri [i-i ruga s` \nceap` lucrareacât mai repede posibil. Lorelei \[i ridic` sprâncenele,u[or mirat` de termenii \ntrebuin]a]i. Se pare c`Vincent se mul]umise s` semneze scrisoarea redactat`de unul dintre consilieri. Un post-scriptum preciza c`Vincent McGee va fi ocupat cu o turnare timp de maimulte luni [i c` toat` coresponden]a trebuia s` fieadresat` omului s`u de afaceri.

Gânditoare, \ndoi scrisoarea. Despre ce om deafaceri era vorba? Pe de alt` parte, nu exista nici urm`de contract \ntre tat`l ei [i fra]ii Messina. Ciudat...poate ace[tia lucrau doar pe baza unui acord deprincipiu?

La acea vreme, oamenii nu d`deau aten]ieformularelor. Cuvântul dat era suficient s` angajezidou` persoane.

Cel pu]in \n majoritatae cazurilor, se gândi Loreleicu am`r`ciune.

Tân`ra \[i duse mâinile la tâmplele dureroase. |nciuda ceaiului [i a aspirinei, capul tot o mai durea. Eratimpul s` se odihneasc`.

Cu regret, se ridic` [i, dup` o ultim` privire la vrafulde hârtii care a[teptau s` fie cercetate, ie[i din salon.

118

** *

|ncet, urc` scara \ndreptându-se spre camera ei. Cediferit` era aceast` sear`, de cea precedent`! |nc` ieri,Lucas era lâng` ea [i singur`tatea ei nu era decât oamintire urât`. Lucas, care i se p`ruse atât de spontan[i generos! Cum putuse s` se \n[ele?

Trebuia totu[i s` accepte. Spusele \ngrozitoare alelui Brandeis se adevereau. Bunicul lui Lucasconstruise aceast` cas` cu fiii lui, f`r` a semna vreuncontract. Vincent, prost gestionar, \[i \ncredin]aseafacerea \n mâinile consilierilor financiari. Ace[tia,v`zând o bun` ocazie de a se \mbog`]i, nu-i pl`tiser`pe fra]ii Messina pentru munca lor.

Escrocheria provocase ruina familiilor. Dac`Societarea Messina exista ast`zi, nu-[i datora reu[itadecât muncii \ncrâncenate a lui Lucas. Un om \nzestratcu o astfel de voin]` va lupta cu siguran]` pân` lacap`t pentru a ob]ine ce dorea. {i pentru a-[i facedreptate.

Or, Brandeis pretindea c` Lucas voia casa McGee.Dorea cu aceea[i t`rie proprietatea ei? Tân`ra

femeie oft`. De ce s` se lase leg`nat` de iluzii! Pân`

119

atunci, via]a o tratase prea dur ca s` mai nutreasc` oastfel de speran]`. Lucas se servise de ea, asta era totul.

Cu inima grea, se preg`ti s` \nfrunte o noapte deinsomnie.

** *

Lucas nu \nchise ochii toat` noaptea. Instalat\ntr-una dintre casele model de la Mountain Falls,petrecu ore lungi a[ezat pe podea [i bând cafea dup`cafea. O singur` idee teribil` [i obsedant` \l chinuia dedou` zile. Va reu[i s` salveze Societatea Messina de lafaliment?

Directorul ziarului din Mountain Falls nu se ar`taseprea cooperant. A doua zi, ziarul s`u va publicafaimosul articol! Era de datoria presei de a informapublicul, afirmase el pe un ton superior.

Nu, nu-i va dezv`lui lui Lucas de unde de]ineainforma]iile sale. Secret profesional. {i de altfel,promisese discre]ie informatorului lui.

Lucas fu [ocat de aceast` pozi]ie. Nu era corect! Unnecunoscut \l acuza [i lui nu i se d`dea posibilitaea s`se apere! Dar directorul era hot`rât s` nu cedeze.Lucas nu va mai afla nimic \n plus.

120

Dis-de-diminea]`, ziarul va ie[i din tipografie... [iSocietatea Messina se va pr`bu[i.

Dac` ar fi fost numai asta...Amintirea lui Lorelei era atât de prezen` \n mintea

lui, \ncât \i era greu s` se concentreze. Ce trebuia s`cread` tân`ra femeie? O p`r`sise atât de brusc!

|njurând printre din]i, se ridic` [i-[i r`sturn`cea[ca. Furios, se duse s-o pun` \n chiuvet`, \[i trecumâinile prin ap` rece [i reveni \n salon \nvârtindu-seca un leu \n cu[c`.

Niciodat` nu se confruntase cu o amenin]are atâtde grav` pentru \ntreprinderea lui. Sabia lui Damoclesatârna deasupra capului s`u, era poate \n pragulfalimentului [i totu[i, singura imagine care-i ocupamintea era figura fin` cu tr`s`turi pure, p`r castaniuminunat, a femeii pe care o l`sase adormit`... Lucas\nchise ochii [i rev`zu trupul suplu [i gra]ios pe care-l]inuse \n bra]e cu câteva ore \n urm`, pasiunea care\nsufle]ea ochii ei senini.

La dracu’ cu bizareriile b`trânului Vincent McGee!se gândi dând din umeri. Era gata s` uite sicriul dinsalon, capetele t`iate din dulapul de la buc`t`rie [ichiar cuferele misterioase ascunse \n pivni]`! Nudorea decât s-o reg`seasc` pe Lorelei, iubita lui,singura lui dragoste.

121

Ce s` fac`? S`-i telefoneze [i s`-i explice ce se\ntâmpl`? Imposibil. Dac` proceda astfel, ar fi fostobligat s`-i povesteasc` totul [i-[i asuma riscul de a opierde. Dac` tân`ra afla c` o min]ise... dac`, mai afla [ide ce... va fi furioas` pe el. Nu se sim]ea \n stare s`\nfrunte un scandal.

Descurajat, se \ntinse pe canapeaua din salon [isfâr[i prin a a]ipi câteva ore. Când se trezi, o cea]`groas` acoperea totul. O plimbare matinal` l-ar ajutas` vad` mai limpede.

Lucas se ridic` \ncet [i l`s` un pumn de p`mânt s`i se scurg` printre degete. Era un p`mânt gras [inegru, un sol pe care unchiul lui ar fi putut planta ovie splendid`, se gândi el cu nostalgie.

Doar un rând de tufi[uri \l separa de parcul natural[i Lucas arunc` o privire de cealalt` parte a\ngr`diturii. Frunze de un verde crud acopereau dejaarborii maiestuo[i, tufele erau \n floare. Aerul pur alp`durii r`suna de cântecele p`s`relelor.

Totu[i, dac` era s` te iei dup` ziare, acest aer, acestsol erau otr`vite. Lucas strânse din pumni. Dac` era oinven]ie, va [ti s-o distrug`!

Un râule] mic curgea la picioarele lui. Se aplec`,lu` un pic de ap` \n c`u[ul mâinii [i o gust`. Eraproasp`t` [i bun`.

122

|ntorcând spatele parcului, se \ndrept` spreansamblul de re[edin]e. Acesta se afla la o sut` demetri de p`dure, fiindc` Lucas ]inuse s` lase o fâ[ieimportant` de p`mânt virgin \ntre parc [i construc]ii.|n acest fel, casele nu intrau \n p`dure. |n locultradi]ionalei peluze, ceruse peisagi[tilor s` creeze oprerie care p`rea prelungirea p`durii din apropiere.|n picioare, \n mijlocul ierburilor \nalte, gust` calmul[i lini[tea locurilor.

Lucas era mândru de proiectul de la MountainFalls. Bine\n]eles, aceast` opera]ie trebuia s`-i aduc`mul]i bani, dar trecuse aspectul financiar pe planul aldoilea, primând respectul fa]` de natur` [i peisaj.

Ideea c` un altul nu ezitase s` infesteze aceast`p`dure superb` \l umplea de mânie. Cu fa]a sumbr` [ibuzele strânse, ajunse la casa pe care o ocupaprovizoriu.

Acolo, \l a[tepta o surpriz` nepl`cut`.Cineva, \n absen]a lui, turnase o g`leat` de vopsea

ro[ie peste u[a de la intrare [i peste peron.Cu mâinile \n [olduri, Lucas observ` \n t`cere casa

[i \mprejurimile. Nu se vedea nimeni. Vandalii o[terseser`. Trebuia s` se mire...

|n rest, aceste represalii erau previzibile. Unelepersoane \[i investiser` toate economiile ca s`-[icumpere o cas` la Mountain Falls. |n prezent, ace[ti

123

oameni se temeau c` fuseser` victimele unuiafacerist f`r` scrupule. Poate c` erau chiar \ngrozi]i.

Trebuia ac]ionat. Repede.Lucas intr` \n cas` [i se a[ez` \n fa]a calculatorului.

Câteva secunde mai târziu, examina datele privitoarela Mountain Falls.

** *

Lorelei smulse ultimul fir de buruian` [i se\ndrept` dezmor]indu-[i mâinile [i picioarele\n]epenite. Stratul de narcise era, \n fine, prezentabil,\[i spuse ea cu un zâmbet de satisfac]ie. De trei zilemuncea f`r` \ncetare, de la r`s`ritul soarelui pân` lac`derea nop]ii. Toate acestea \n speran]a van` de a nuse gândi la Lucas. Ce iluzie!

|n ciuda a toate, nu-[i pierduse timpul. Zugr`vealadin camera ei era terminat`, toate dosarele tat`lui eiclasate [i reu[ise chiar s` aranjeze dulapurile dinbuc`t`rie. Diversele amintiri ale lui Vincent seal`turaser` cuferelor misterioase din pivni]`.

Pân` la urm`, se descurca foarte bine [i singur`!gândi ea cu oarecare mândrie. De ce \[i \nchipuise c`avea nevoie de ajutor?

124

Totul se petrecea ca [i cum mânia surd` care oanima \i \nzecise for]ele [i se minuna singur` derezultat.

Gândurile \i revenir` la Lucas [i \[i strânse pumnii,plin` de furie. De la plecarea lui, acesta nu mai d`dusenici un semn de via]`. Cu ce drept \i r`v`[ise via]a camai apoi s` dispar` astfel?

Dispari]ie poate nu era termenul exact, rectific` eabosumflat`. De fapt, [tia unde se afla. De trei zilerezista viteje[te tenta]iei de a se duce... [i a-i spunecâteva \n fa]`.

Acest om o min]ise, \[i b`tuse joc de ea. {i maimult, culmea ironiei, aflase adev`rul de la acel ziarist\ngrozitor. Tipul de om de care fugise toat` via]a!

Lorelei oft` adânc. Toate visurile ei se duseser` caun fum.

Totu[i, nu reu[ea s` uite momentele de fericireabsolut` pe care le \mp`r]ise cu Lucas. Ce blând, atent[i tandru se ar`tase fa]` de ea! Niciodat` pân` atuncinu se sim]ise atât de iubit`.

De când plecase, imaginea lui o vizita \n fiecarenoapte. Se trezea de fiecare dat` cu inima plin` dedragoste [i pasiune. Apoi r`mânea \n pat \ntr-o starede prostra]ie, incapabil` s` uite, \n timp ce noaptea serisipea treptat [i se f`cea ziu`.

125

Dar acum, soarele era sus pe cer [i nu se sim]ea\nclinat` la visare. |n ciuda mu[chilor durero[i dincauza sapei [i greblei, continua s` munceasc`neobosit`. Poate disear`, zdrobit` de oboseal`, vaadormi adânc [i profund.

Da. Lucas nu va mai fi \n curând decât o amintire,era sigur`.

Aceast` siguran]` nu dur`... triste]ea, apoidârzenia, furia, \[i intrau \n drepturi. Totu[i, fierbeatân`ra, de ce o p`r`sise f`r` nici o explica]ie? „Pecurând” pretindea el \n biletul pe care i-l l`sase. Darcând? {i din ce motiv plecase?

Lorelei ar fi dat orice s` cunoasc` adev`rul. Orice erapreferabil ignoran]ei \n care se afla. Fiindc` dac` Lucasnu sim]ea nimic pentru ea, era mai bine s` afle imediat.

** *

Zilele treceau [i a[teptarea devenea insuportabil`.Tân`ra ajunsese la cap`tul nervilor.

Extenuat` de o nou` diminea]` de lucru se \ntoarse\n buc`t`rie, se servi cu un pahar de ceai rece [i seduse s`-l bea pe teras`. De la plecarea lui Lucas,evitase s` se duc` acolo, pentru c` amintirile

126

momentelor pe care le tr`iser` erau \nc` prea vii. Dar,alt`dat`, aceast` teras` fusese refugiul ei [i petrecuseore lungi visând \n fa]a oceanului.

Cu un zâmbet pe buze, se gândi la feti]a carefusese. Un copil grav [i t`cut, pierdut \n gânduri saulecturi. Un copil care cre[tea \nconjurat de adul]i, \nlumea fascinant` a spectacolului.

Foarte devreme, c`p`tase aerul unei persoane.|mprumuta expresiile lui Melly, cum i-ar fi\mprumutat hainele sau pantofii.

Protejat` de tat`l ei, de Tony [i chiar de Thad [iMelly, frumoasa prin]es` McGee dvenise o creatur`eteric`, inaccesibil`, la ad`post de lume.

Totu[i, \n interiorul ei, Lorelei [tia c` aceast`prin]es` McGee nu era decât o masc`, o creatur`artificial`. Adev`rata Lorelei McGee era o femeie catoate celelalte, care respira, iubea... [i suferea.

Paharul gol \i sc`p` din mân` [i-l privi cum sesparge pe dalele de marmur` \n mii de fragmenteminuscule.

Dintr-o s`ritur`, se ridic` [i se \ntoarse spre cas`.

** *

Cu un mic zâmbet de satisfac]ie, Lucas stinseecranul de la calculator.

127

Toate studiile efectuate asupra locului de laMountain Falls erau categorice: tehnicienii Societ`]iiMessina nu d`duser` peste nimic anormal \n teren.Dac` uzinele \l folosier` pentru a-[i desc`rca de[euriletoxice, asta avusese loc dup` cump`rarea terenului.

Se l`s` pe spate \n fotoliu. Vor fi necesare noistudii, dar va dura s`pt`mâni \ntregi pentru a ajungela o concluzie. |ntre timp, ce le va spunecump`r`torilor pentru a-i lini[ti? Dac` te luai dup`incidentul din acea diminea]`, \i va fi greu s`-iconving` de buna lui credin]`.

Dup` directorul ziarului, unii erau gata s` deschid`o ac]iune \n justi]ie. Societ`]ii Messina \i va fi retras`autoriza]ia de construc]ie pân` când Lucas nu-[i vadovedi nevinov`]ia. Ar fi o adev`rat` catastrof` pentruel [i pentru angaja]ii lui.

Un sentiment teribil de nedreptate \l revolt`. Cums` lupte? Orice meserie comporta riscuri; trebuia s` le\nfrunte cu curaj.

Soneria de la u[a de intrare \l \ntrerupse dingânduri. Lucas se ridic` [i se \ndrept` prudent spreu[`. Ce mai era? Alte necazuri? Gata s` \nfrunte furiaunui cump`r`tor, \ntredeschise u[a cu precau]ie... [ir`mase stupefiat.

Lorelei privea cu calm pata de vopsea ro[ie caremurd`rea peronul. Briza i se juca \n p`r, \i coloraobrajii; albastrul ochilor ei era mai intens ca niciodat`.

128

– |n locul t`u, spuse ea f`r` a p`r`si pata din ochi,mi-a[ chema decoratorul.

Lucas cl`tin` din cap cu un aer ne\ncrez`tor, apoise d`du la o parte din fa]a tinerei.

– Intr`, o pofti el cu o voce surd`.Aceast` apari]ie brusc`, \n momentul \n care

a[tepta cel mai pu]in, \l dezarm`.|l cuprinse un sentiment imens de vinov`]ie. Vizita

lui Lorelei era un dar minunat al lui Dumnezeu, pecare nu-l merita!

Tân`ra p`trunse \n cas`, cuprinse dintr-o priviredecorul pe care-l cuno[tea deja, apoi se \ntoarse c`treLucass.

– Cred c` ar fi mai prudent s` \nchizi u[a.El ascult`, neputându-[i dezlipi privirea de la

silueta gra]ioas`.– Nu e[ti aici din \ntâmplare? \ntreb` el cu voce

gâtuit`.– Nu. M-am \ntâlnit cu Brandeis.Noutatea \l d`du gata pe Lucas.– {i...?– {i... cum n-a putut s` afle nimic despre mine, s-a

interesat de tine. Fire[te, eu nu cred tot ce spunziari[tii. Dar, m`car o dat`, acest om n-a inventatnimic.

129

Lucas \nchise ochii. Se anun]a dezastrul... De cenu fusese mai sincer cu Lorelei? Ar fi fost mai bines`-i spun` adev`rul decât s` lase asta pe seama\ntâmpl`rii.

R`ul era f`cut. Era prea târziu s` se mai lamenteze.Arborând un calm nelini[titor, Lorelei \l m`sur` din

cap pân`-n picioare cu un aer arogant. Nu era decât ofa]ad`: \n superbii ochi alba[tri Lucas putea citi toat`suferin]a a c`rei cauz` era el. Timp de o secund`, \iveni s` se arunce la picioarele prin]esei sale pentrua-i cere iertare.

– Lorelei, \]i pot explica totul. {tiu c` am gre[it [iregret. Trebuie s` vorbim dar... nu aici. Am necazurifoarte mari. Nu trebuie s` r`mâi aici, murmur` eldintr-o suflare.

Tân`ra \[i ridic` b`rbia cu mândrie.– N-am avut niciodat` inten]ia s` r`mân.Lucas ezit`, ne[tiind ce s` r`spund`. Dac` Lorelei \l

ura atât, de ce venise pân` aici?– |n acest caz... spune-mi motivul vizitei tale.Tân`ra respir` adânc pentru a-[i calma b`t`ile

inimii. Lâng` perete, nu putea s` le[ine.– Vreau s` [tiu ce s-a \ntâmplat \ntre familiile

noastre, spuse ea cu o voce calm` [i m`surat`.Lucas r`mase t`cut un moment. Apoi se hot`r\:

130

– V`d c` Brandeis este bine informat.– Am studiat toate dosarele tat`lui meu. Erau \ntr-o

dezordine indescriptibil`, dar am reu[it s` aflu unlucru. Casa a fost consturit` de bunicul t`u [i fiii lui.

– Exact. Au petrecut trei ani din via]` construindaceast` re[edin]`, replic` Lucas cu o voce lipsit` deorice expresie. Erau foarte mândri de munca lor. {isperau ca banii câ[tiga]i s` le permit` s`-[i realizezevisul. Bunicul meu dorea s` \ntemeieze o\ntreprindere de construc]ii, \mpreun` cu fiii s`i.

– Ce s-a \ntâmplat?– Au neglijat s` stabileasc` un contract. Erau prea

\ncrez`tori. S-au \ndatorat pentru a cump`ra materiale[i n-au primit niciodat` banii \napoi. A fost falimentul.Mai mult, \n ultima s`pt`mân` de lucru, unchiul meus-a r`nit grav c`zând de pe acoperi[. Câteva zile maitârziu a murit. Bunicul meu i-a scris lui Vincent McGeepentru a-i cere s` fac` un gest \n favoarea v`duvei [icopiilor. Oamenii de afaceri ai atat`lui t`u l-au refuzatcategoric. Nu numai c` familia mea a fost ruinat`, dar[i-au pierdut [i pe unul de-al lor.

Lorelei asculta cu inima strâns`.– |ngrozitor... murmur` ea.– Sunt sigur c` nu m` crezi. |]i iubeai atâta tat`l!– Este adev`rat. Nu pot crede c` era \ntr-adev`r

vinovat. I-am v`zut contabilitatea. Vincent l`sase totul

131

\n seama consilierilor, le d`duse puteri chiar pentruopera]iuni importante. Cred c` acei oameni nu ]ineaucont de dispozi]iile lui. N-am nici o dovad`, dar sumeconsiderabile par a fi fost deturnate f`r` ca tat`l meus` observe. L-au furat... |mi pare r`u c` voi a]i fostvictimele nep`s`rii lui, continu` ea cu blânde]e. {tiuc` aceste cuvinte ]i se vor p`rea caraghioase, dar dac`a[ putea repara r`ul, a[ face-o.

Lucas o observa \n t`cere, mi[cat de sinceritateatinerei. Departe de a-i purta pic`, venea s`-i cear`iertare pentru conduita tat`lui ei!

|l cuprinse o dorin]` nebun` de a o strânge \nbra]e.

– De ce ai plecat a[a de brusc? \l \ntreb` ea.– Avem o problem` mare cu acest loc. |n ultimul

timp au avut loc câteva incidente [i...Un scrâ[net de pneuri pe alee \l \ntrerupse brusc.

O frac]iune de secund`, Lucas [i Lorelei, \mpietri]i, seprivir` \n t`cere.

Apoi, Lucas o trase pe Lorelei de mân`, o oblig` s`se lungeasc` la p`mânt [i se culc` peste ea pentru a oap`ra. Tân`ra \[i ]inu respira]ia, tulburat` [i speriat` \nacela[i timp. |ntr-un zgomot mare de sticl` spart`,fereastra se pref`cu \n cioburi [i Lorelei auzi zgomotulsurd al unui obiect care c`dea pe podea.

132

giannijollys

Lucas se ridic` dintr-un salt [i se gr`bi s` ias` afar`.Ma[ina se \ndep`rta deja \ntr-un nor de praf. |ncurând, nu se mai v`zu.

N`ucit`, Lorelei se \ndrept` [i se a[ez` pe mochetagroas` a salonului. Enorma c`r`mid` ro[ie caresp`rsese geamul c`zuse la câ]iva centimetri de ea.

– Ce \nseamn` asta? bâigui ea aiurit`.Lucas se \ntoarse [i o ajut` s` se ridice \n picioare.

Tân`ra tres`ri v`zându-i expresia dur` a fe]ei. Eraturbat de furie.

– Ai \n]eles acum? Trebuie s` pleci, spuse el cu ovoce ascu]it`.

133

Capitolul 8

Micu]a cafenea \n care se afla Lorelei era situat` pestrada principal` din Mountain Falls, \ntre o banc` [i osp`l`torie. Tân`ra \[i plimba ochii senini peste stradaanimat`, cu fa]ade de case vechi care creau atmosferaunei localit`]i de alt`dat`.

Era sfâr[itul zilei [i ea era unica client` a barului. Ofemeie cu fa]a rotund` [i placid` o servise cu o cafeacu fri[c` [i remarcase cu o voce t`r`g`nat` c` [efulrecomanda pr`jiturile cu scor]i[oar` [i sirop de ar]ar.

Lorelei, instalat` \n spatele ferestrei, ciugulea dinpr`jitur` cu un aer gânditor. Lucas insistase s` plececât mai repede posibil [i ea n-avusese timp s`-i maivorbeasc`. Discu]iile vor veni mai târziu, \i spusese elpe un ton f`r` replic`. Cel mai urgent, era s`p`r`seasc` acest loc periculos.

134

Ideea de a se \ntoarce direct la San Cristobal \itrecu prin cap, dar renun]` imediat. De dou` ori deja,cu Tony, apoi cu tat`l ei, ratase ocazia de a veni \najutor persoanelor pe care le iubea. Nu se puneaproblema s` repete aceast` gre[eal` dureroas` [i cuLucas.

Nelini[tit`, se uit` \n jur. Ochii i se oprir` pe un ziaruitat de un client. Era ziarul din Mountain Falls. Peprima pagin`, era etalat titlul cu caractere mari. „Nouansamblu imobiliar pe locul unde s-au desc`rcatde[euri toxice. Indignarea reziden]ilor”.

Articolul explica faptul c` industria[ii utilizaser`ilegal terenul \nvecinat construc]iilor Societ`]iiMessina, pentru a-[i desc`rca reziduurile. Se a[tepta lao poluare a solului.

Lorelei puse ziarul pe mas` [i se rezem` desp`tarul scaunului. Iat` deci problema care-l tracasape Lucas: un scandal ale c`rui consecin]e ar fidezastruoase pentru finan]ele [i reputa]ia Societ`]iiMessina. |nc` o dat`, familia lui risca ruina – ca [i cumdestinul se \ncrâncena.

Chelneri]a se apropie [i o \ntreb` dac` mai dore[teceva. Lorelei scutur` din cap [i ceru nota, str`duindu-ses`-i zâmbeasc` amabil`. Când ie[i, d`du peste un grupde persoane care discutau zgomotos despre articol.Evident, afacerea pusese tot ora[ul pe jar.

135

** *

Un moment dup` aceea, Lorelei intr` \ntr-unmagazin [i r`t`ci prin raioane, ciulind urechea labuletinul de [tiri difuzat de postul local de radio.

„Emo]ie la Mountain Falls. Ziarul dezv`luie c` noulansamblu reziden]ial a fost contruit pe un vechi loc dedesc`rcare a de[eurilor toxice. |n aceast` diminea]`,un grup de proprietari furio[i au ]inut s`-l \ntâlneasc`pe pre[edintele Societ`]ii de construc]ii Messina.Acesta [i-a exprimat \ndoielile asupra faptelordezv`luite de ziarul din Mountain Falls. Totu[i, apromis c` va face tot ce-i va sta \n putin]` pentru aelucida afacerea. Lucas Messina a promis s`r`scumpere toate casele deja vândute, dac` prezen]aproduselor toxice va fi confirmat` de expertiz`.

Oamenii furio[i l-au acuzat pe Messina c` le-a pusvie]ile \n pericol [i pretind ca el s` ac]ioneze imediat.Acum, previziunile meteorologice...”

Lorelei r`mase o clip` \mpietrit`. Situa]ia era [i maigrav` decât \[i imagina. Lucas era amenin]at personalde furia cump`r`torilor. Acest gând o \ntoarse pe dos.

|n acel moment, un tân`r cu o fa]` zâmbitoare [ipistruiat` r`s`ri din fundul magazinului.

136

– Scuza]i-m`, nu v-am auzit intrând. Cu ce v` pot fide folos?

– Vr... vreau s` [tiu unde se afl` birourile ziaruluidin Mountain Falls.

– La cap`tul acestei str`zi.Lorelei \i mul]umi cu un semn din cap [i ie[i. Un

lucru era sigur \n prezent. Nu se punea problema s` se\ntoarc` la San Cristobal f`r` s` \ncerce s`-l ajute peLucas. Cum s-o fac`? Pe moment, n-avea nici o idee,dar se \ndrept` cu un pas ferm spre ma[ina sa.

Câteva minute mai târziu, parc` \n fa]a sediuluicotidianului.

** *

Str`nut` violent. Nu era de mirare, se gândi eadând din umeri. De mai mult de trei ore respira prafularhivelor ziarului.

Recep]ionera fusese foarte amabil`. Când Lorelei \iexplicase c` f`cea cercet`ri asupra locurilor\nconjur`toare, ea o condusese imediat \n aceast`\nc`pere [i o l`sase s` consulte \n voie toatedocumentele.

Nu i se ceruse nici m`car actul de identitate. Date fiind\mprejur`rile, personalul ziarului avea alte preocup`ri!

137

Era un cotidian cu tiraj mic, ale c`rui birouri nuocupau decât parterul unui imobil al str`zii principaledin Mountain Falls. Nu existau decât câ]ivafunc]ionari, ocupa]i pân` peste cap, fiindc` telefonulnu \nceta s` sune.

Lorelei surprinsese frânturi de conversa]ie cândtraversase culoarul. Da, se de]ineau informa]ii preciseprivind de[eurile toxice care poluau terenul. Nu, nuse putea dezv`lui de unde proveneau informa]iile. Da,echipa de ziari[ti urm`rea afacerea \ndeaproape [ipublicul va fi informat imediat când vor ap`reanout`]i. Nu, nu fuseser` mor]i suspecte la MountainFalls \n aceste ultime luni.

Apelurile \nsp`imântate veneau din toat` regiunea.Locuitorii, la fel [i comercian]ii, se temeau ca aceast`poveste s` nu aib` repercusiuni negative asupraactivit`]ilor lor. Fiecare avea o temere, o \ntrebare, oopinie de formulat.

{i fiecare pretindea r`spunsuri!{i Lorelei la fel. Dar renun]ase s` le ob]in` de la

personal. Func]ionarii erau mult prea nervo[i.Dac` exista un r`spuns la aceast` problem`

arz`toare, se gândi tân`ra, atunci el se afla mai curând\n aceast` camer` unde se \nghesuiau vechile numereale ziarului.

138

Frunz`rindu-le, Lorelei afl` c` Lucas dobândiseterenul \n anii optzeci. Adic` \nainte de cre[tereapre]urilor din 1990. Totu[i, nu se hot`râse s`-lexploateze decât anul trecut, când \[i prezentaseproiectul municipalit`]ii. Se lovise atunci dene\ncrederea asocia]iilor pentru protec]ia mediului\nconjur`tor. Municipalitatea \ncerca s` \ncetineasc`dezvoltarea urban`.

Nimic excep]ional \n asta. Toate municipalit`]ileac]ionau \n acest sens de câ]iva ani [i impuneaupromotorilor condi]ii drastice. Lucas prezentase unproiect foarte elaborat, respectând peisajul [ivecin`tatea imediat` a parcului natural. Totul fusesef`cut public [i putuse fi examinat de oricine dorise.

Un grup de aleg`tori pretinsese un oarecare num`rde modific`ri, imediat efectuate de arhitec]ii [ipeisagi[tii Societ`]ii Messina. Lucr`rile propriu-ziseputuser` \ncepe \ntr-un climat de bun` \n]elegerereciproc`.

{i totu[i... arhivele dezv`luiau o serie de accidentepe [antier.

Mai mul]i oameni fuseser` r`ni]i, obligând la osuspendare a lucr`rilor mai multe zile. Lucas c`utases` determine cauza acestor accidente [i f`r` \ndoial`reu[ise, fiindc` activitatea fusese reluat` rapid, f`r`vreun alt incident.

139

Lorelei puse la loc ultimul exemplar pe care-l ]inea\n mân` [i scutur` \ncet din cap.

Teoria ei se pr`bu[ea. Nu exista \n aceste articolenici cel mai mic indiciu l`sând s` se \n]eleag` c`cineva dorea cu orice pre] s` \mpiedice construc]iacl`dirilor.

Tân`ra o lu` \napoi pe culoarele care r`sunau \nc`de telefoanele locuitorilor. Criza nu era pe cale s` secalmeze.

Era târziu [i murea de foame. Firma unui fast-food\i atrase aten]ia [i-[i cump`r` un sandvi[ pe care-lmânc` \n ma[in`. F`r` s` [tie de ce, ghidat` de ointui]ie nejustificat`, r`mase a[ezat` la volanul jeepu-lui [i nu sc`p` din ochi intrarea ziarului.

R`bdarea \i fu r`spl`tit`. Cam peste o jum`tate deor` ie[i un b`rbat. Din câte \[i amintea, el nu f`ceaparte din echipa de ziari[ti a[a c`-l studie cu aten]ie.|nalt, slab, cu p`rul negru, nas coroiat, era \mbr`cat \nblugi, o c`ma[` colorat` [i o vest` kaki. Necunoscutulse târ\ pe lâng` perete, verific` dac` nu era urm`rit [idisp`ru la col]ul st`zii. De ce aceast` atitudine? C`utas` scape de priviri?

Lorelei se tot \ntreb`. Fa]a acestui om nu-i era totalnecunoscut`.

140

Rapid, \[i scoase din saco[` caietul de crochiuri,unde tras` un portret din câteva linii de creion.Hot`rât, mai v`zuse acest cap undeva! se gândi eaexaminând rezultatul.

{i brusc, \ntr-o str`fulgerare, \[i aminti \n ce\mprejur`ri \l v`zuze pe acel om. Cu mâinitremurânde, porni motorul [i demar`.

* * *

Lucas parc` \n fa]a casei [i urc` rapid trepteleperonului. U[a de la intrare era echipat` cu unuldintre acele clopote care r`sun` \n holul vast.

Se scurser` mai multe minute, dar nimeni nu venis` deschid`.

Sun` a doua oar`.|n continuare, nici un r`spuns.Iritat, \ncerc` u[or clan]a de bronz; degeaba, u[a

era z`vorât`. Cu un gest de ner`bdare, cobor\ din nousc`rile [i f`cu turul gr`dinii. Toate ferestrele erau\nchise. Casa era goal`.

Lucas arunc` o privire \n spate. Jeepul nu se aflape alee.

Unde era plecat` Lorelei?

141

|[i spuse c` tân`ra plecase \n ora[ dup`cump`r`turi. Existau mari [anse s` se \ntoarc` repede,a[a c` se hot`r\ s` a[tepte.

Mergând la \ntâmplare prin gr`din`, se trezi \n fa]aterasei. Locul era atât de dr`gu], atât de romantic,\nconjurat de o mare de verdea]`, \ncât se opri. Unzâmbet \i lumin` fa]a când se gândi la acea sear` cândse a[ezase acolo cu Lorelei.

Ce clipe minunate...Timpul trecu f`r` s`-[i dea seama. Apoi, dintr-o

dat`, reveni la realitate [i scrut` cu o privire nelini[tit`casa goal`. Ce f`cea Lorelei?

Nelini[tea \i cre[tea. Pentru a-[i \n[ela nelini[tea [ia[teptarea, se a[ez` pe banc` [i scoase din buzunarcaietul de crochiuri al tinerei femei. Acesta se deschiseautomat la pagina care-l interesa [i contempl`gânditor portretul pe care \l desenase.

|i trimisese acest carnet, \nso]it de câteva cuvinte:„|l cuno[ti pe acest om? Fotografia lui figura \n

ziarul de la Mountain Falls \nainte de \nceperealucr`rilor de acolo. L-am z`rit ast`zi, când p`r`seadiscret birourile cotidianului”.

F`r` ea, n-ar fi ajuns niciodat` s`-l b`nuiasc` pe HalDavies. Acesta lucrase pe [antierul de la Mountain

142

Falls mai pu]in de trei luni. Dup` o serie de accidentea c`ror responsabilitate o purta Davies, Lucas \lconcediase.

La aceast` amintire, tr`s`turile lui Lucas se crispar`[i privirea i se \ntunec`. Unchiul s`u murise din cauzaunei neglijen]e de pe [antier. A[a c`, atunci cândcrease Societate Messina, se jurase s` respecte\ntocmai m`surile de protec]ia muncii \n vedereaevit`rii oric`rui accident.

Timp de ani de zile, Societatea de construc]iiMessina nu \nregistrase nici un accident. La MountainFalls, dup` ce câ]iva muncitori fuseser` r`ni]i, sedusese el \nsu[i pe [antier pentru a face o anchet`. |[id`duse seama foarte repede c` totul se petrecuse dincauza neglijen]ei unui singur om... Hal Davies. F`r` s`ezite, \i spusese lui Davies ce credea despre el [i-ld`duse imediat afar` de pe [antier. De atunci, nu maiauzise vorbindu-se despre acel individ. Pân` \nmomentul când \i parveniser` crochiul [i cele câtevacuvinte de la Lorelei.

** *

143

Lucas g`sise caietul \n fa]a u[ii, venind de la o\ntâlnire furtunoas` cu proprietarii. |i trebuiser` maimulte ore \nainte de a-i reveni \n minte numelemuncitorului concediat \n anul precedent.

A doua zi, \l g`sise pe Hal Davies când acesta plecade acas`. Dup` \ntrevedere, omul p`rea s` nu mai aib`decât o idee \n cap: s` pun` cât mai mult` distan]`posibil` \ntre el [i Lucas Messina! Dar \nainte de ap`r`si regiunea, trebuise, cu sau f`r` voie, s`-l\nso]easc` pe Lucas la redac]ia ziarului.

Acolo, trecuse la m`rturisiri \n fa]a ziari[tilorstupefia]i. Povestea cu de[eurile toxice era o pur`inven]ie!

Imediat, reporterii \[i modificaser` punctul devedere, neezitând s` m`rturiseasc` public c` fuseser`\n[ela]i. Un angajat nemul]umit, c`utând s` ser`zbune pe Societatea Messina, inventase totul.Directorul \i prezentase oficial scuze lui Lucas [i-ilini[tise pe locuitori. Terenul pe care fusese contruitlotul de locuin]e era perfect curat.

** *

144

De aici \ncolo, tot ora[ul respir` u[urat [i fiecare sear`t` satisf`cut de o concluzie atât de fericit`. Cuexcep]ia lui Davies!

Cu aceast` problem` rezolvat`, vânz`rile luar` dinnou avânt [i Lucas putea \n cele din urm` s` se\ntoarc` la San Cristobal.

|n graba sa de a o reg`si pe Lorelei, abia se ab]inuses` nu dep`[easc` viteza legal` [i, \n mai pu]in de o or`,ajunsese la marginea ora[ului.

Dar atâta timp se scursese...Tân`ra femeie nu se \ntorcea.Casa McGee, \n vârful falezei, r`mânea disperat de

t`cut`: Lorelei plecase...Cu moartea \n suflet, Lucas ajunse la birourile

Societ`]ii Messina.

** *

Lisa \l \ntâmpin` ca de obicei aducându-i un vraf decoresponden]`. Apoi, \i citi o list` de mesaje urgentesosite \n lipsa lui. Foarte repede, \[i d`du seama c` eln-o asculta.

|ntors cu spatele, vizibil preocupat de câtevagânduri secrete, privea fix pe fereastr`.

145

– Ceva nu este \n regul`, domnule Messina? \ntreb`ea \ncet.

– Nu [tiu.Mirat`, secretara \[i \n`l]` sprâncenele. Patronul

s`u n-avea astfel de reac]ii. El, atât de plin de energie[i care ataca problemele f`r` cea mai mic` ezitare!Lucas avea \ntr-adev`r stofa unui conduc`tor de\ntreprindere! Ast`zi... Lisa nu-l mai recuno[tea.

– Vrei s`-mi faci un serviciu, Lisa?– Bine\n]eles.Lucas mâzg`li câteva cifre pe o hârtie.– Sun` la acest num`r pân` ob]ii un r`spuns.– Pe cine s` caut?– Pe Lorelei McGee.Tân`ra avu o clip` de surprindere.– Fiica lui...?– Exact.– Am auzit spunându-se c` a venit pentru

\nmormântare [i c` s-a instalat \n casa de pe falez`.– Ai v`zut-o prin ora[, \n aceste zile?Lisa scutur` din cap.– Nu, n-am v`zut-o niciodat`. O... o cuno[ti?– Da. Dac` reu[e[ti s` dai de ea, anun]`-m`

imediat.

146

Secretara se \ntoarse \n biroul ei [i form` imediatnum`rul. |n zadar. Cinci minute mai târziu, nu ob]inunici un rezultat.

De-a lungul \ntregii zile, \ncerc` s` dea de ofantom`...

– |mi pare r`u, \i spuse ea lui Lucas \nainte de ap`r`si biroul. Domni[oara McGee nu este acas` [i nuexist` nici robot telefonic.

– Unde este? morm`i el printre din]i.Era ros de \ngrijorare [i figura lui nu l`sa nici o

\ndoial`. Dorea s` r`mân` singur. Lisa ie[i, un picnelini[tit`.

Pe sal`, \l \ntâlni pe Sal. |n timpuri normale, nu[i-ar fi permis niciodat` s`-i spun` acestuia ceva. Darsitua]ia avea ceva excep]ional.

Cinci minute mai târziu, Sal deschidea u[a de labiroul v`rului s`u [i-l descoperea pe Lucas stând pefotoliu cu capul dat pe spate [i cu o min` posomorât`.Nimeni n-ar fi putut s` cread`, v`zându-l, c` tocmaisalvase \ntreprinderea de la faliment!

Sal intr` \n camer` cu un aer hot`rât [i se a[ez` \nfa]a lui Lucas.

– Ce mai faci? \ntreb` el pe un ton vesel.– R`u.Sal r`mase cu gura c`scat`. Ce schimbare... Lucas,

b`rbatul puternic al familiei, cel pe care se sprijinea\ntreaga Societate Messina, f`cea r`u.

147

– ~``... dac` am ie[i s` bem un p`h`rel? suger`el. Am tot timpul, Maria a plecat câteva zile cu copiii.{i... am impresia c` trebuie s`-]i schimbi gândurile.

Lucas ar fi preferat s` r`mân` \n birou pentru a segândi \n lini[te la Lorelei [i s` mediteze asuprasitua]iei. Dar Sal avea dreptate, un p`h`rel i-ar facebine. F`r` un cuvânt, se ridic` [i-[i puse haina.

** *

Good Time Cafe tocmai se deschidea [i barul era \nc`pustiu. Cei doi veri se a[ezar` [i comandar` de b`ut.

– Ce se \ntâmpl`? \ntreb` Sal. Nu te-am v`zutniciodat` \n aceast` stare.

– Este din cauz` c` n-am f`cut niciodat` ceva atâtde prostesc! declar` Lucas cu un râs amar. Stai lini[tit,n-are nimic de-a face cu munca.

Sal \nghi]i o gur` de gin tonic [i-[i ridic` ochii spreLucas.

– Cum se nume[te?– Cine?– Hai, b`trâne! Sunt sigur c` este vorba de o

femeie... Dac` vrei s` [tii ce gândesc, cred c` e[ti\ndr`gostit! Trebuia s` ]i se \ntâmple \ntr-o zi, nucrezi? Las`-m` s` ghicesc...

Lucas ridic` din umeri, deziluzionat.

148

– Pariez c` se nume[te Lorelei McGee.– De unde [tii?– Ai fost \ntotdeauna obsedat de aceast` cas`. Era

fatal s` fii sedus \n egal` m`sur` de propriet`reas`.– Nu este acela[i lucru, se indign` Lucas.– Serios?Lucas nu r`spunse. Dup` ce se luptase pentru a-[i

lua revan[a asupra destinului, dup` ani \ntregi \n carenutrise planuri de r`zbunare, cum putea s`-i explicec` putea foarte bine s` renun]e la cas`... dar nu laLorelei?

– Ce s-a \ntâmplat \ntre voi? \ntreb` Sal.– Oh, nimic! exclam` Lucas cu am`r`ciune. Am

min]it-o inten]ionat, mi-am ascuns identitatea [iinten]iile \n leg`tur` cu casa. Dup` care am plecat f`r`s-o avertizez [i un cretin de ziarist a profitat de ocaziepentru a-i dezv`lui cine eram [i ce voiam. O adev`rat`catastrof`...

Sal fluier` admirativ.– Trebuie s` m`rturisesc c` astfel de ascunzi[uri nu

te caracterizeaz`.– Totu[i, a[a este. Rezultatul – ea nu-mi mai d`

nici un semn de via]` [i habar n-am unde se afl`. Lisaa telefonat acas` la ea toat` ziua. Nu r`spundenimeni...

149

– Poate era plecat`. Vrei s` ne \ntoarcem?Lucas scutur` din cap, profund deranjat.– Nu, o voi suna mai târziu. {i dac` \n continuare

nu r`spunde, nu [tiu ce voi face.– Precis exist` cineva care [tie unde se afl`! Trebuie

s` aib` prieteni.– Nu mi-a spus niciodat` c` ar avea. Am impresia c`

a tr`it \ntotdeauna foarte singur`.– De acord, dar McGee cuno[tea foarte mult`

mule. La \nmormântarea lui a fost o gr`mad` delume.

Lucas reflect` un moment. Da! Se lovise de scorpiaaceea, \n prima sear`! Cum se numea oare?

– Iat`! exclam` Sherre punând mâncarea \n fa]alor. Nu e[ti prea bine dispus, Lucas! Crede-m`, nimicnu-i mai bun pentru ridicarea moralului decât o mas`bun`.

Lucas \[i ridic` privirea h`ituit` spre Sherre.– Spune-mi, Sherre...– Ce?– Câ]i ani ai?Sal se \nec` [i-[i ascunse fa]a \n [ervet.– Am \n]eles, spuse Sherre retr`gându-i mâncarea

din fa]`. Ceea ce-]i trebuie nu este mâncare, ci undoctor!

150

– Ah... nu, scuz`-m`. Voiam s` spun... Ascult`,Sherre, \ntotdeauna am crezut despre tine c` e[ti ofemeie istea]` [i cu experien]`... am dreptate, nu-i a[a?

– Da, murmur` Sherre, cu mâinile \n [olduri.Prefer a[a.

– Am nevoie de ajutorul t`u. Recent am \ntâlnit odoamn` de... o oarecare vârst`. Nu reu[esc s`-miamintesc numele ei, dar tu poate o cuno[ti. Este oactri]`, o prieten` de-a lui Vincent McGee.

Sherre cl`tina din cap cu un aer \ncordat.– Cum este?Lucas \i f`cu o descriere a Melindei [i Sherre \l privi

f`r` a-i veni s` cread`.– Pe ce lume tr`im? Nu glume[ti cumva, Lucas? Nu

[tii cine este Melinda Taylor?– Acest nume \mi spune ceva, dar...– Ai \ntâlnit-o pe Melinda Taylor [i n-ai recunoscut-o!

Nu-mi vine s` cred! Nu te ui]i niciodat` la televizor?Acum nu apare decât ea peste tot!

– ~``... presupun c` filmele ei se dau seara foartetârziu... bâigui Lucas, un pic aiurit.

– Era o artist` minunat`. O adev`rat` stea!continu` Sherre entuziasmat`. Una dintre cele maifrumoase femei din lume. Umplea ecranul! Era unadintre cele mai bune prietene a lui Vincent [i a jucatadesea \n filmele lui.

151

– Ah... A asistat la \nmormântare [i a stat apoicâteva zile \n casa lui.

– Nu m` mir`. Ce mult mi-ar fi pl`cut s-o \ntâlnesc!M-am \ntrebat \ntotdeauna de ce nu s-a m`ritat cuThad Morley. Erau f`cu]i unul pentru cel`lalt...continu` Sherre cu un aer vis`tor. Perechea ideal`.

– {i... nu [tii unde a[ putea da de ea?Sherre se gândi un moment.– Mi se pare c` [i-a cump`rat o cas` \n Beverly

Hills. Cu mult \nainte ca acest cartier s` devin` lamod`. O fi locuind \nc` acolo?

Lucas cl`tin` din cap [i se ridic` morm`ind câtevacuvinte de mul]umire. Telefonul se g`sea \n holul dela intrare [i se gr`bi \ntr-acolo.

Dup` ce form` num`rul de la Informa]ii d`du pesteo operatoare amabil` care-i spuse c` doamna Taylorlocuia efectiv \n Beverly Hills.

Nu, num`rul ei de telefon nu era pe lista celorsecrte [i nu vedea nici un inconvenient s` nu i-lcomunice!

152

Capitolul 9

C`su]a stil caban` se afla \n cap`tul unui drumpr`fuit care trecea printr-o p`dure de brazi [i\nconjura un lac cu ape lini[tite [i adânci. Lucas seopri la \ncruci[are, ezit`, apoi o lu` pe micul drumneasfaltat.

Indica]iile lui Melly nu erau prea precise! remarc`el bosumflându-se. Dar ce b`trân` doamn` adorabil`!Când \n]elesese din ce motiv \i telefonase, se ar`tasefoarte prietenoas` [i chiar \i ceruse s`-i spun` penume. Prietenii lui Lorelei erau [i ai s`i! declarase eacu o voce vesel`. Lucas trebuie s` i se fi p`rut foarteconving`tor, fiindc` \i dezv`luise f`r` a sta pe gânduriunde ar putea-o g`si pe „draga micu]`”.

Lucas opri motorul, cobor\ din ma[in` [i f`cu câ]ivapa[i spre cas`. Aceasta, \nconjurat` de arbori falnici,era o construc]ie simpl` [i rustic`, la fel cu casele de

153

alt`dat` ale p`durarilor. Perdele \n carouri ro[u cu albornau ferestrele [i un fum alb`strui se \n`l]a pe co[. Aifi spus c` era un tablou naiv.

Lucas contempl` c`su]a, cadrul lini[tit [i pentruprima oar` dup` zile \ntregi, sim]i cum nelini[tea\ncepe s`-l p`r`seasc`. Tot drumul se \ntrebase cum vareac]iona Lorelei v`zându-l. O s`-l alunge? O s`-lresping`? Din când \n când aruncase câte o privirecaietului de crochiuri a[ezat pe scaunul de lâng` el.Trimisese portretul lui Hal Davies autorit`]ilor dinMountain Falls, dar schi]ele pe care le f`cuse Lorelei,\n ziua când se plimbaser` pe malul m`rii, erau totacolo [i le privea cu nostalgie.

Cu surprindere [i emo]ie, descoperise portretul luischi]at de ea. Nu era decât o ebo[`, totu[i fidel`.B`nuia c` Lorelei \[i pusese tot sufletul \n acest desen.De fiecare dat` când Lucas se uita pe fil`, inima i seumplea de speran]`.

Cu mâinile \n buzunare, \naint` spre cas`. Loreleinu-l a[tepta. Lui Lucas \i trecuse prin cap s`-itelefoneze, dar renun]ase. Spera ca efectul surprizei s`fie \n favoarea lui [i i se p`rea c` era necesar` oexplica]ie prin viu grai. Ezit`, apoi plin de hot`râre, se\ndrept` c`tre u[`.

154

Aceasta se deschise de cum ajunse \n susul sc`rilor.{ocat, Lucas se opri \n prag, uitând toate discursurilepe care [i le preg`tise.

Lorelei st`tea acolo, fermec`toare.Purta o rochie de bumbac \nflorat, iar p`rul \i c`dea

lin pe umeri. |n ciuda cearc`nelor care-i subliniaualbastrul ochilor, Lucas fu vr`jit.

– Bun`, spuse el cu o voce gâtuit` de emo]ie.Lorelei zâmbi. Un zâmbet dezarmant [i atât de

feminin \ncât se \nfior` din cap pân`-n picioare.Niciodat` Lucas nu mai v`zuse o femeie atât defrumoas` [i de atr`g`toare!

– Bun`, Lucas.Se l`s` o t`cere stranie. Apoi, amândoi izbucnir` \n

râs. – Tre... treceam pe aici, spuse Lucas. |ntâmplarea...– Pe aici? Acest drum nu duce nic`ieri.– {tiu, spuse el plecându-[i capul, mi-a spus Melly.Lorelei f`cu ochii mari.– Melly? }i-a permis s`-i spui Melly? Mi-au trebuit

optsprezece ani pentru a ajunge la acela[i rezultat! {i\nc` mai pretinde [i acum s`-i spun tanti Melly!

– ~``... cred c` m-a g`sit prea b`trân ca s`-mi cear`a[a ceva.

Lorelei \l m`sur` cu o privire admirativ`.

155

– Intr` o dat`!Lucas nu se l`s` rugat. V`zut` din interior, c`su]a

era mai mare decât p`rea. Plafonul era \nalt [i un[emineu impozant ocupa o parte din perete. O mobil`simpl` [i confortabil` decora salonul. Lorelei \[iinstalase o plan[et` de desen la fereastr` [i se vedea c`se afla \n plin lucru.

– Aveam inten]ia s` revin la San Cristobal, zise eacu un aer degajat. Mai \ntâi doream s` m` odihnesc [is` reflectez un pic.

Lucas cl`tin` din cap, u[urat de aceast` m`rturisirespontan`... Dup` felul \n care se comportase, nu sea[tepta s` fie bine primit. La drept vorbind, nu s-ar fimirat dac` Lorelei i-ar fi f`cut o scen`.

– Cum ai f`cut cuno[tin]` cu Melly?– I-am telefonat s-o \ntreb unde erai.– {i... a acceptat s`-]i spun`?– Ei bine, cred c`... am avut argumente foarte

conving`toare.Lorelei schi]` un zâmbet. Lucas era aici, \n fa]a ei,

la fel de frumos [i de seduc`tor ca \ntotdeauna [i astai se p`rea aproape ireal. Nu visa cumva? |ncerca s` seobi[nuiasc` de zile \ntregi cu ideea c` nu-l va maivedea, c` totul se terminase... [i iat` c` ap`rea brusc [io privea cu acei ochi cenu[ii [i frumo[i ai lui, de parc`nu s-ar fi desp`r]it niciodat`!

156

– Vrei s` cinezi cu mine?Lucas \[i cufund` privirea \n cea a tinerei femei.

Privirea \n sine era un r`spuns... [i o invita]ie.Lorelei sim]i cum se \mbujoreaz`.– Voiam s` spun...– {tiu ce voiai s` spui, murmur` el \naintând c`tre

ea. Lorelei, am fost atât de ne\ndemânatic.– {i eu la fel.– Tu? Tu n-ai ce s`-]i repro[ezi!– |mi pare r`u c` p`rin]ii t`i au fost p`gubi]i de

c`tre tat`l meu. Toat` familia ta a suferit din vina lui,ceea ce n-a fost drept.

– A[a a fost s` fie.– Da, dar tu n-ai uitat. }i-am spus c` am venit aici

ca s` reflectez. Ei bine... hot`rârea mea este luat`.N-am nevoie de acea cas` mare. Dac` o vrei, este a ta.

– A mea? Pur [i simplu?– Da, a ta, repet` Lorelei. Este o construc]ie fru-

moas` pe care n-a[ putea s-o \ntre]in cum trebuie. |micâ[tig bine traiul, dar n-am suficien]i bani s` locuiesc\ntr-un palat. Dac` o p`strez, timpul va distrugemunca bunicului [i unchilor t`i. Ei merit` mai mult.

– Credeam c` e[ti legat` de aceast` locuin]`.– La drept vorbind, cred c` aceast` c`su]` \mi

convine. Dup` moartea lui Tony m-am refugiat aici [iam g`sit o munc` potrivit` [i care \mi pl`cea.

157

Bine\n]eles, \mi era dor de tata [i de prietenii lui. Dar\mi luam \n fine via]a \n mâini [i m` sim]eam cuadev`rat adult`. Nu vreau s` renun] la asta.

Lucas \nl`n]ui blând degetele tinerei.– E[ti minunat`, Lorelei! Generoas`, plin` de

pasiune... [i ]in mai mult la tine decât la orice palat!Lorelei \i arunc` o privire str`lucind de mali]ie.– Nu ne cunoa[tem de prea mult` vreme...– Da, a[a mi-a spus [i Melly.– Tot Melly? {i ce i-ai r`spuns?– C` vreau s`-mi petrec restul vie]ii pentru a face

cuno[tin]` cu tine.Lorelei izbucni \ntr-un râs emo]ionat. Lucas poseda

arta conversa]iei!– Cred c` asta i-a pl`cut mult.– Impresia asta am avut-o [i eu. |n fond, cine este Thad?– Cel mai bun prieten al tat`lui meu. De ce?– Melly crede c` el va ]ine neap`rat s` te conduc`

la altar.Lorelei avu impresia c` i se opre[te inima \n loc [i

r`mase mut` de stupefac]ie.– A]i... a]i avut o conversa]ie lung`, nu-i a[a?

murmur` ea \n cele din urm`.– Doar patru minute, eram foarte gr`bit.Privirea albastr` a lui Lorelei se topi \n cea a lui

Lucas.

158

– Mai e[ti? se interes` ea cu o voce tremurând`.Râsul cald [i senzual al lui Lucas o f`cu s` se

\nfioare.– Nu, acum am un pic de timp \naintea mea.– Da? Cât timp contezi s`-mi consacri?Lucas se aplec` [i o strânse lâng` el.– Cincizeci, [aizeci de ani... poate mai mult.Lorelei se sim]i ridicat` de dou` bra]e puternice. Lucas

urca treptele ce duceau spre dormitor, cu ea \n bra]e.– {aizeci de ani? murmur` ea. Mi se pare mult.– Minunat de mult. Dac` ezi]i, \]i propun un târg:

d`-mi timp pân` mâine diminea]` ca s` te conving.– Crezi c` m` po]i cuceri atât de repede?Lucas cl`tin` din cap, \ncepu s` râd`, apoi [opti la

urechea ei:– |n pove[tile cu zâne, prin]ii \ndr`gosti]i \[i ating

\ntotdeauna ]elurile [i prin]esele se m`rit` cu ei. Oultim` oar`, Lorelei, [i doar pentru mine, fii frumoasa,dulcea, minunat` prin]es` McGee. {i când cartea depove[ti se va \nchide, ne vom \ntoarce \n casa de pefalez` care va r`suna de râsetele copiilor no[tri. Pentrutotdeauna. Te iubesc.

Sfâr[it

159

giannijollys