prezentare curs retorica si argumentare

3
FACULTATEA DE LITERE Anul universitar 2010-2011 - Semestrul II Studii aprofundate: “Teoria şi practica editării” RETORICĂ ŞI ARGUMENTARE Rodica Zafiu Obiective: Cursul îşi propune formeze competenţe de analiză şi de producere a discursului argumentativ; să le ofere masteranzilor, pe lângă un bagaj de concepte de bază ale retoricii, o grilă de analiză a textului argumentativ şi un sistem de repere pentru realizarea unei argumentări eficiente. Cursul va îmbina deci o componentă teoretică minimală cu exercitarea abilităţilor de analiză, evaluare şi producere a unor texte argumentative. Descrierea cursului: Vor fi prezentate pe scurt direcţiile principale de evoluţie a retoricii, precum şi câreva modele clasice şi mai recente de analiză a argumentării (Toulmin, Perelman-Olbrechts-Tyteca, Ducrot-Anscombre, Eemeren-Grootendorst, Lo Cascio, Stati); acestea vor fi comparate şi judecate din perspectiva aplicabilităţii lor practice. Temele principale ale cursurilor urmăresc: 1. Adaptarea la destinatar. Miza argumentării (modificarea unei opinii; acţiune). 2. Figura adversarului (precizat sau nu, individual sau colectiv, gradul de prezenţă în text, poziţia de obiect sau / şi destinatar). 3. Construcţia strategică a imaginii locutorului. 4. Confruntarea şi ierarhizarea sistemelor de valori. Strategiile evaluării. 5. Pathosul, rolul emoţiilor în persuasiune. 6. Utilizări retorice ale umorului şi ironiei. 7. Structura globală a textului argumentativ. Incipitul, finalul. Gestionarea discursului. Conectori. Explicitarea metalingvistică. 8. Mişcările polemice. Tipuri de argumente. Cauzalitatea. Anticiparea obiecţiei (prolepsa). Negaţia. Contraargumentarea. Argumentul prin analogie. Paradoxul (valoric; epistemic). Dialogismul. Interogaţia retorică. 9. Strategiile epistemice (certitudine / incertitudine, vag). Argumentul autorităţii. Erori de argumentare. 10. Strategiile deontice (recursul la autoritate exterioară). Reperele teoretice vor servi, de fiecare dată, aplicaţiilor: analize de texte argumentative (discursuri oratorice, eseuri publicistice, texte publicitare etc.) şi exerciţii de producere a unor secvenţe / texte argumentative, pe teme date. Evaluare: Evaluarea se realizează pe tot parcursul cursului, prin participarea la discuţii (pe baza bibliografiei, a interpretării textelor) şi la exerciţiile de argumentare. Fiecare masterand are obligaţia de a face în timpul cursului cel puţin un exerciţiu de argumentare (o prezentare orală, în faţa colegilor, cu sau fără suport scris). Examenul final constă în elaborarea a două lucrări prezentate în scris şi susţinute oral: o analiză de text argumentativ (A) şi un text argumentativ elaborat de masterand, pe o temă dată (B). Temele vor fi alese dintr-o listă (care va fi comunicată din timp masteranzilor) sau vor fi stabilite de comun acord cu profesorul. 1

Upload: bibi-ana

Post on 20-Dec-2015

223 views

Category:

Documents


5 download

DESCRIPTION

Prezentare

TRANSCRIPT

Page 1: Prezentare Curs Retorica Si Argumentare

FACULTATEA DE LITEREAnul universitar 2010-2011 - Semestrul II

Studii aprofundate: “Teoria şi practica editării”

RETORICĂ ŞI ARGUMENTARE

Rodica Zafiu

Obiective: Cursul îşi propune să formeze competenţe de analiză şi de producere a discursului argumentativ; să le ofere masteranzilor, pe lângă un bagaj de concepte de bază ale retoricii, o grilă de analiză a textului argumentativ şi un sistem de repere pentru realizarea unei argumentări eficiente. Cursul va îmbina deci o componentă teoretică minimală cu exercitarea abilităţilor de analiză, evaluare şi producere a unor texte argumentative.

Descrierea cursului: Vor fi prezentate pe scurt direcţiile principale de evoluţie a retoricii, precum şi câreva modele clasice şi mai recente de analiză a argumentării (Toulmin, Perelman-Olbrechts-Tyteca, Ducrot-Anscombre, Eemeren-Grootendorst, Lo Cascio, Stati); acestea vor fi comparate şi judecate din perspectiva aplicabilităţii lor practice. Temele principale ale cursurilor urmăresc: 1. Adaptarea la destinatar. Miza argumentării (modificarea unei opinii; acţiune). 2. Figura adversarului (precizat sau nu, individual sau colectiv, gradul de prezenţă în text, poziţia de obiect sau / şi destinatar). 3. Construcţia strategică a imaginii locutorului. 4. Confruntarea şi ierarhizarea sistemelor de valori. Strategiile evaluării. 5. Pathosul, rolul emoţiilor în persuasiune. 6. Utilizări retorice ale umorului şi ironiei. 7. Structura globală a textului argumentativ. Incipitul, finalul. Gestionarea discursului. Conectori. Explicitarea metalingvistică. 8. Mişcările polemice. Tipuri de argumente. Cauzalitatea. Anticiparea obiecţiei (prolepsa). Negaţia. Contraargumentarea. Argumentul prin analogie. Paradoxul (valoric; epistemic). Dialogismul. Interogaţia retorică. 9. Strategiile epistemice (certitudine / incertitudine, vag). Argumentul autorităţii. Erori de argumentare. 10. Strategiile deontice (recursul la autoritate exterioară).

Reperele teoretice vor servi, de fiecare dată, aplicaţiilor: analize de texte argumentative (discursuri oratorice, eseuri publicistice, texte publicitare etc.) şi exerciţii de producere a unor secvenţe / texte argumentative, pe teme date.

Evaluare: Evaluarea se realizează pe tot parcursul cursului, prin participarea la discuţii (pe baza bibliografiei, a interpretării textelor) şi la exerciţiile de argumentare. Fiecare masterand are obligaţia de a face în timpul cursului cel puţin un exerciţiu de argumentare (o prezentare orală, în faţa colegilor, cu sau fără suport scris).

Examenul final constă în elaborarea a două lucrări prezentate în scris şi susţinute oral: o analiză de text argumentativ (A) şi un text argumentativ elaborat de masterand, pe o temă dată (B). Temele vor fi alese dintr-o listă (care va fi comunicată din timp masteranzilor) sau vor fi stabilite de comun acord cu profesorul.

Structura lucrării A (de 5-7 p.): rezumat, plan, [subcapitole,] concluzie, bibliografie, anexă (corpus). Structura lucrării B (1-2 p): text argumentativ.

Bibliografie generală (selectivă şi orientativă)A) Bibliografie de bază

ARISTOTEL, Retorica. [orice ediţie]CVASNÎI CĂTĂNESCU, Maria, 2006: Retorică publicistică. De la paratext la text, Bucureşti, EUB.KAPFERER, Jean-Noël, Căile persuasiunii. Modul de influenţare a comportamentelor prin mass-media şi publicitate (trad. rom.), Bucureşti, comunicare.ro, 2002.LO CASCIO, Vincenzo, 2002: Gramatica argumentării. Strategii şi structuri (trad. rom.), Bucureşti, Meteora Press.PERELMAN, C., OLBRECHTS-TYTECA, L., 1958: La nouvelle rhétorique. Traité de l'argumentation, Paris, PUF. ROVENŢA-FRUMUŞANI, Daniela, 2000: Argumentarea. Modele şi strategii, Bucureşti, All.RYBACKI, Karyn C., RYBACKI, Donald J., O introducere în arta argumentării (trad. rom.), Iaşi, Polirom, 2004.SĂLĂVĂSTRU, Constantin, 2003: Teoria şi practica argumentării, Iaşi, Polirom.SĂLĂVĂSTRU, Constantin, 2006: Mic tratat de oratorie, Iaşi, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”.SĂVULESCU, Silvia, 2001: Retorică şi teoria argumentării. Note de curs, Bucureşti, SNSPA.***, 2002: Manual de dezbateri academice, Iaşi, Polirom.

1

Page 2: Prezentare Curs Retorica Si Argumentare

B) Bibliografie suplimentarăADAM, Jean-Michel, BONHOMME, Marc, 2005: Argumentarea publicitară, Iaşi, Institutul European.AMOSSY, Ruth, 2006: L’argumentation dans le discours, ed. a II-a, Paris, Armand Colin.ANSCOMBRE, Jean-Claude, DUCROT, Oswald, 1983: L'argumentation dans la langue, Bruxelles, Pierre Mardaga. BARTHES, Roland, “L'ancienne rhethorique (Aide-mémoire)”, în Communications, 16, 1970. Recherches rhétoriques, p. 172-223.BENOIT, William L., HAMPLE, Dale, BENOIT, Pamela J. (eds.), 1992: Readings in Argumentation, Berlin – New York, Foris Publications.BLAIR, J. A. , 1998: „The limits of the dialogue model of argument”, Argumentation, 12: 325– 339.BLAIR, J. , RALPH H. Johnson, 1987: „Argumentation as dialectical”, Argumentation, 1: 41– 56.CICERO, Opere alese, Bucureşti, Univers, 1973CVASNÎI CĂTĂNESCU, Maria, 2001: Elemente de retorică românească, Bucureşti, All.DECLERCQ, G., 1992: L'art d'argumenter. Structures rhétoriques et littéraires, Editions Universitaires. [BFP]DUCROT, O., 1980: Les échelles argumentatives, Paris, Minuit. [BF]EEMEREN, Frans H. van, GROOTENDORST, Rob, 1984: Speech Acts in Argumentative Discussions. A theoretical model for the analysis of discussions directed towards solving conflicts of opinion, Dordrecht – Cinnaminson, Foris Publications.EEMEREN, Frans H. van, GROOTENDORST, Rob, Anthony BLAIR, J., WILLARD, Charles A. (eds.), 1987: Argumentation: Perspectives and Approaches, Dordrecht – Providence, Foris Publications.EEMEREN, Frans H. van, GROOTENDORST, Rob, Anthony BLAIR, J., WILLARD, Charles A. (eds.), 1987: Argumentation: Analyysis and Practices, Dordrecht – Providence, Foris Publications.FLORESCU, Vasile, 1973: Retorică şi neoretorică, Bucureşti, EA.FRÂNCULESCU, M. (ed.), 1990: Cărţi româneşti de artă oratorică, Bucureşti, Minerva.FRÂNCULESCU, M. (ed.), 1980: Retorica românească, Bucureşti, Minerva.HOUTLOSSER, P. (1998) „Points of view”, Argumentation, 12: 387– 405.HUNSTON, S., G. THOMPSON (eds). Evaluation in Text: Authorial Stance and the Construction of Discourse, Oxford, OUP, 2000.LAUSBERG, Heinrich, 1960: Handbuch der literarischen Rhetorik, I-II, Munchen, Hueber.LAUSBERG, Heinrich, 1969: Elementi di retorica (trad. it.), Bologna. Il Mulino (ed. orig.: Elemente der literarischen Rhetorik, München, Max Hueber, 1967; ed. I: 1949)MOESCHLER, Jacques, 1985: Argumentation et conversation, Paris, Hatier-Credif.MOESCHLER, Jacques, REBOUL, Anne, 1999: Dicţionar enciclopedic de pragmatică (trad. rom.), Cluj, Echinox (ed. orig.: Dictionnaire encyclopédique de pragmatique, Paris, Seuil, 1994), cap. 11 "Argumentaţie şi orientare argumentativă", p. 279-301.MORTARA GARAVELLI, Bice, 1997: Manuale di retorica, Milano, Bompiani.PIPPIDI, D.M. (ed.), Arte poetice. Antichitatea, Bucureşti, Univers, 1971.REBOUL, Olivier, 1984: La Rhétorique, Paris, PUF.PLANTIN, Christian, 1996: L’argumentation, Paris, Seuil.QUINTILIAN, Arta oratorică, Bucureşti, Minerva, 1974.REBOUL, O., 2001: Introduction à la rhétorique. Théorie et pratique, ed. a IV-a, Paris, PUF.RINN, Michael (ed.), 2008, Emotions et discours, Rennes, PUR.ROBRIEUX, Jean-Jacques, 2005: Rhétorique et argumentation, Paris, Armand Colin.ROVENŢA-FRUMUŞANI, Daniela, 1995: Semiotica discursului ştiinţific, Bucureşti, Editura Ştiinţifică. SASU, Aurel, 1976: Retorica literară românească, Bucureşti, Minerva.SĂLĂVĂSTRU, Constantin, 1999: Discursul puterii. Încercare de retorică aplicată, Iaşi, Institutul European.SĂLĂVĂSTRU, Constantin, 2009: Arta dezbaterilor publice, Bucureşti, Tritonic.STATI, Sorin, 2002: Principi di analisi argomentativa, Bologna, Pàtron.TĂNĂSESCU, Antoaneta, Laura MESINA (eds.), 2006: Breviar de retorică, Bucureşti, Cartea Studenţească.TOULMIN, S.E., 1958: The Uses of Argument, Cambridge, Cambridge University Press.TUŢESCU, Mariana, 1998: L’argumentation. Introduction à l’étude du discours, Bucureşti, EUB.

2