prelucrari si tehnologii de prelucrare prin aschiere pe strung.doc

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI INOVĂRII

Proiectul Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01

AUXILIAR CURRICULARCLASA a XI -a

Prelucrări și tehnologii de prelucrare prin așchiere pe strung

DOMENIU: MECANICNIVEL: 2CALIFICARE: STRUNGAR

Martie 2009Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de

Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic

MECI–CNDIPT / UIP

AUTOR : ing. MELANIA FILIP- profesor grad I, Colegiul Tehnic „Mircea Cristea” Braşov

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic

1

Cuprins

INTRODUCERE.........................................................................................................................3

1.OBIECTIVELE GHIDULUI......................................................................................................4

2. COMPETENŢE - PRECIZĂRI ALE STANDARDELOR DE PREGĂTIRE PROFESIONALĂ5

3.INFORMAŢII DESPRE SPECIFICUL AGENŢILOR ECONOMICI..........................................6

4. MODALITATEA DE ORGANIZARE A PRACTICII................................................................9

5. RECOMANDĂRI PRIVIND RESPECTAREA NORMELOR DE SĂNĂTATE ŞI SECURITATEA MUNCII..........................................................................................................10

6. INSTRUMENTE DE LUCRU ALE ELEVULUI NECESARE DESFĂŞURĂRII PRACTICII..18

7. ORGANIZAREA EVALUĂRII...............................................................................................42

BIBLIOGRAFIE........................................................................................................................45

ANEXE..................................................................................................................................... 46


2

Introducere

Acest ghid are rolul de a prezenta succint principalele recomandări elaborate de experţii

în domeniu privind pregatirea forţei de muncă calificată in conformitate cu cerinţele

standardelor europene. Acestea presupun participarea şi eforturile reunite ale mai multor

factori implicaţi în procesul de educaţie: elevi, cadre didactice, părinţi, agenţi economici.

Modulul prezentat in acest ghid, elaborat într-un cadru de parteneriat între şcoală şi

agenţii economoci are în vedere:

standardele de pregătire profesională pentru nivelul 2 de calificare;

prevederile planului de învăţământ pentru şcoala de arte şi meserii ;

resursele locale pentru instruire (baza materială a şcolilor şi a societăţilor economice

partenere, structura şi dinamica producţiei, cadrul de colaborare cu agenţii economici )

Scopul acestui ghid poate fi sintetizat în următoarele direcţii:

lărgirea domeniului ocupaţional, dar şi adâncirea compeţentelor cheie: comunicarea, lucrul

în echipă, gândirea critică, asumarea responsabilităţilor, creativitatea şi spiritul

antreprenorial;

dobândirea cunoştintelor şi deprinderilor pentru formarea profesională în calificarea de

strungar;

promovarea valorilor democratice , care să le permită viitorilor absolvenţi să devină

cetăţeni responsabili ai unei societăţi deschise;

stimularea interesului pentru instruirea tehnică, în profil şi în meserie;

orientarea instruirii tehnice şi tehnologice către latura aplicativ – formativă a acesteia;

formarea şi dezvoltarea armonioasă a personalităţii tinerilor, în deplin consens cu

interesele şi aspiraţiile lor prezente şi de perspectivă.


3

1.Obiectivele ghidului

La sfârşitul acestui ghid elevul va fi capabil:- să analizeze tehnologia de prelucrare prin strunjire a suprafeţelor pieselor ;

- să explice principalele prelucrări executate pe strungul normal, pe scheme tehnologice

de prelucrare prin aşchiere

- să stabilească tehnologia de prelucrare prin strunjire pentru piese simple.

-să execute strunjirea conform tehnologiei prescrise


4

2. Competenţe - precizări ale Standardelor de Pregătire Profesională

2.1.Descrie tehnologia de prelucrare prin strunjire a suprafeţelor pieselor

2.2.Explică principalele prelucrări executate pe strungul normal, pe scheme tehnologice de prelucrare prin aşchiere

2.3.Stabileşte tehnologia de prelucrare prin strunjire pentru piese simple

2.4.Execută strunjirea conform tehnologiei prescrise


5

3.Informaţii despre specificul agenţilor economici

Aceste informaţii sunt cu caracter general şi respectă prevederile Legii nr. 258 din 19 iulie

2007 cu privire la modul de desfăşurare a instruirii practice a elevilor.

Practica este activitatea desfăşurată de elevi, în conformitate cu planul de învăţământ, care

are drept scop verificarea aplicabilităţii cunoştinţelor teoretice însuşite de aceştia în cadrul

programului de instruire.

Practicantul este elevul care desfăşoară activităţi practice pentru consolidarea cunoştinţelor

teoretice şi pentru formarea abilităţilor, spre a le aplica în concordanţă cu specializarea pentru

care se instruieşte.

Organizatorul de practică este unitatea sau instituţia de învăţământ preuniversitar, care

desfăşoară activităţi instructiv-educative şi formative.

Partenerul de practică sau agentul economic este o societate comercială, o instituţie

centrală ori locală sau orice altă persoană juridică ce desfăşoară o activitate în corelaţie cu

specializările cuprinse în nomenclatorul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovaţiei şi care

poate participa la procesul de instruire practică a elevilor.

Practica elevilor se organizează şi se desfăşoară pe baza unui contract-cadru de colaborare

sau a unei convenţii, după caz, încheiată între şcoală şi agentul economic.

Activitatea de practică se poate desfasura cu program săptămânal sau cumulat, la sfârşit

de semestru sau de an de studii, în conformitate cu planul de învăţământ.

Practica se desfăşoară pe baza unei/unui programe analitice/portofoliu de practică,

întocmită/întocmit de instituţia de învăţământ a practicantului.

Durata practicii este cea cuprinsă în planul de învăţământ.

Formele de evaluare şi de notare acordate pentru activitatea de practică sunt cuprinse în

planul de învăţământ.

Activitatea de practică inclusă în planul de învăţământ este obligatorie şi constituie condiţie

de promovare.

Partenerul de practică are următoarele obligaţii generale:


6

- să deţină o dotare corespunzătoare - logistică, tehnică şi tehnologică - necesară valorificării

cunoştinţelor teoretice primite de practicant în cadrul procesului de instruire;

- să aibă specialişti cu studii medii şi superioare care să coordoneze şi să participe la

evaluarea desfăşurării practicii elevilor;

- să desfăşoare programul de activitate astfel încât să permită realizarea activităţii de practică

a elevilor în condiţii normale, fără a se depăşi ora 20,00.

Pe perioada de practică, partenerul de practică împreună cu reprezentantul unităţii sau al

instituţiei de învăţământ urmăresc şi înregistrează prezenţa la activitate a practicantului şi

semnalează eventualele abateri, unităţii sau instituţiei de învăţământ.

Partenerul de practică trebuie să îl ajute pe practicant să işi urmărească programa

analitică/portofoliul de practică, punându-i la dispoziţie mijloacele necesare.

Partenerul de practică este obligat să instruiască practicantul cu privire la normele de

protecţie a muncii şi de apărare impotriva incendiilor, specifice activităţilor pe care le va

desfăşura şi să asigure pentru fiecare elev echipament de lucru corespunzător.

Practicanţii au obligaţia să respecte regulamentul de ordine interioară al partenerului de

practică şi normele de protecţie a muncii şi de apărare impotriva incendiilor, specifice activităţii

desfăşurate.

Prezenţa la practică este obligatorie. În caz de boala sau alte cauze obiective, practica se

recuperează, respectându-se durata, fără a perturba procesul de pregătire teoretică.

Practicantul participă activ la activităţile desfăşurate de partenerul de practica, doar dacă

acestea sunt în interesul specializării, al dezvoltării cunoaşterii, dar numai după efectuarea de

către acesta a instructajelor de protecţie a muncii şi de apărare impotriva incendiilor, specifice

acelor activităţi.

Activitatea de practică a elevilor este finanţată de la bugetul Ministerului Educaţiei,

Cercetării şi Inovaţiei, pentru specializările care au practica prevăzută în planurile de

învăţământ, ca activitate obligatorie.

Agenţii economici cu care instituţia de invăţămant are contracte cadru pentru derularea

activităţilor de instruire practică, au stabilit o serie de acţiuni ce se vor desfăşura in parteneriat

şi care vor avea efecte benefice asupra rezultatelor elevilor :


7

colaborarea specialiştilor şcolii cu cei ai societăţilor comerciale în stabilirea traseului de

calificare şi a conţinuturilor didactice aferente ;

organizarea instruirii practice a cursanţilor direct pe fluxul de producţie al societăţilor;

asigurarea de către societăţi a materialelor aferente activităţilor practice (semifabricate,

scule, aparate de măsură şi control etc);

participarea specialiştilor societăţilor la activităţile de evaluare intermediară şi finală, la

organizarea şi desfăşurarea examenului de absolvire ;

colaborare în urmărirea integrării în producţie a viitorilor absolvenţi ;

Societăţile beneficiare îşi vor completa schema de încadrare cu persoane calificate şi vor

avea, în plus, siguranţa că respectivii strungari au o pregătire corespunzătoare, la care

specialiştii societăţilor au contribuit


8

4. Modalitatea de organizare a practicii

Modulul „Instruire practică comasată” poate fi parcurs independent de alte module de

instruire, oferind cursanţilor cunoştinţe şi abilităţi practice privind „Tranziţia de la şcoală la locul de muncă”, „Pregătirea pentru integrarea la locul de muncă” şi „Satisfacerea cerinţelor clienţilor”. Fiind o structură elastică, modulul poate încorpora, în orice moment al

procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice.

Conţinuturile modulului sunt proiectate pentru 180 ore, care se vor desfăşura în

societăţile comerciale partenere, pe grupe de elevi, sub îndrumarea unui colectiv format din

maiştri instructori din şcoală şi specialişti din unităţile respective.

Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei

teme şi asupra ordinii de parcurgere în funcţie de dificultatea acesteia, de nivelul de cunoştinţe

anterioare ale grupului instruit, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia

didactică şi ritmul de asimilare a cunoştinţelor şi formare a deprinderilor, proprii grupului

instruit, precum şi de condiţiile concrete din societăţile comerciale în momentul efectuării

practicii comasate.

Este necesar ca strategiile didactice aplicate de cadrele didactice să le ofere elevilor

posibilitatea de a se implica activ în procesul de instruire, de a dobândi cunoştinţe şi deprinderi

pe care să le poată folosi, fie pentru a accede spre nivele superioare de calificare, fie pentru a

se integra eficient în sfera producţiei sau a serviciilor.

În acelaşi timp, se pot realiza, funcţie de condiţiile concrete din societăţile comerciale şi /

sau alte teme, dar care să permită atingerea competenţelor agreate în modul.

Pentru atingerea obiectivelor se recomandă utilizarea unor metode de instruireactive şi

interactive, centrate pe elev, cu pondere sporită pe activităţile practice şi mai puţin pe cele

teoretice.


9

5. Recomandări privind respectarea normelor de sănătate şi securitatea muncii

A) Instruirea introductiv-generalăScop: de a informa despre:

- activităţile specifice întreprinderii şi/sau unităţii respective,

- riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă,

- măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în

general.

Când şi cui se face instruirea ?a) la angajarea lucrătorilor;

b) lucrătorilor detaşaţi de la o întreprindere sau de la o unitate;

c) lucrătorilor delegaţi de la o întreprindere sau de la o unitate;

d) lucrătorului pus la dispoziţie de către un agent de muncă temporar.

Cine face instruirea ?a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi

sănătăţii în muncă; sau

b) lucrătorul desemnat; sau

c) un lucrător al serviciului intern de prevenire şi protecţie; sau

d) serviciul extern de prevenire şi protecţie.

Cum se face instruirea ?Instruirea introductiv-generală se face individual sau în grupuri de cel mult 20 de persoane.

Durata instruirii introductiv-generale depinde de:

- specificul activităţi şi de riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă,

- de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau al unităţii, în

general.


10

Angajatorul stabileşte prin instrucţiuni proprii şi durata instruirii introductiv-generale;

Durata instruirii generale nu va fi mai mică de 8 ore.

Persoanelor aflate în vizită la o întreprindere cu permisiunea angajatorului, li se vor

prezenta succint activităţile, riscurile şi măsurile de prevenire şi protecţie din întreprindere.

Angajatorul va stabili reguli privind instruirea şi însoţirea acestora în întreprindere. Aceste

reguli sau reglementări vor fi cuprinse în regulamentul intern sau regulamentul de organizare

şi funcţionare a întreprinderii sau unităţii economice.

Ce probleme vor fi studiate ?

Dovada instruirii:

B) Instruirea la locul de muncă


11

1. legislaţia de securitate şi sănătate în muncă; în vigoare:Legea 319/2006

2. legislaţia de prevenirea şi stingerea incendiilor; în vigoare: Legea 307/2006

3. consecinţele posibile ale necunoaşterii şi nerespectării legislaţiei de securitate şi

sănătate în muncă;

4. riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice unităţii;

5. măsuri la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii privind acordarea primului ajutor, stingerea

incendiilor şi evacuarea lucrătorilor

Conţinutul instruirii introductiv-generale trebuie să fie în conformitate cu tematica aprobată de către angajator.

Instruirea introductiv-generală se va finaliza cu verificarea însuşirii cunoştinţelor pe bază de teste.

Rezultatul verificării va fi consemnat în fişa de instruire.

Scop: prezentarea riscurilor pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi

activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru şi/sau fiecărei

funcţii exercitate.

Când şi cui se face instruirea ? - după instruirea introductiv-generală

- instruirea la locul de muncă se face tuturor categoriilor de lucrători

- inclusiv la schimbarea locului de muncă în cadrul întreprinderii şi/sau al unităţii.

- elevilor şi studenţilor

Cine face instruirea ? - Conducătorul direct al locului de muncă, pentru o grup de maximum 20 de persoane.

- Persoana desemnată de instituţie, cu atribuţii în domeniu.

Cum şi cât timp se face instruirea ?Durata instruirii la locul de muncă nu va fi mai mică de 8 ore şi se stabileşte prin

instrucţiuni proprii de către conducătorul locului de muncă respectiv, împreună cu:

a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; sau

b) lucrătorul desemnat; sau

c) un lucrător al serviciului intern de prevenire şi protecţie; sau


Durata instruirii la locul de muncă depinde de riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă,

precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de muncă,

post de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate.



12

Dovada instruirii:

C) Instruirea periodicăScop: reîmprospătarea şi actualizarea cunoştinţelor în domeniul securităţii şi sănătăţii în

muncă şi normelor PSI.

Când şi cui se face instruirea ?

- Intervalul dintre două instruiri periodice va fi stabilit prin instrucţiuni proprii, în funcţie de

condiţiile locului de muncă şi/sau postului de lucru, şi nu va fi mai mare de 6 luni.

- Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul dintre două instruiri periodice va fi de cel

mult 12 luni.

- Instruirea periodică se face suplimentar celei programate în următoarele cazuri:

a) când un lucrător a lipsit peste 30 de zile lucrătoare;


13

1. informaţii privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice locului

de muncă şi/sau postului de lucru;

2. prevederile instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă şi/sau postul de

lucru;

3. măsuri la nivelul locului de muncă şi/sau postului de lucru privind acordarea primului

ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor;

4. prevederi ale reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi

specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru;

5. instruirea la locul de muncă va include în mod obligatoriu demonstraţii practice

privind activitatea pe care persoana respectivă o va desfăşura şi exerciţii practice

privind utilizarea echipamentului individual de protecţie, a mijloacelor de alarmare,

intervenţie, evacuare şi de prim ajutor

Verificarea cunoştinţelor de căte şeful ierarhic superior celui care a făcut instruirea.

Rezultatul verificării va fi consemnat în fişa de instruire. Începerea efectivă a lucrului de către cel instruit se va face numai după ce

a făcut dovada unei bune însuşiri a normelor.

b) când au apărut modificări ale prevederilor de securitate şi sănătate în muncă privind

activităţi specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru sau ale instrucţiunilor proprii,

inclusiv datorită evoluţiei riscurilor sau apariţiei de noi riscuri în unitate;

c) la reluarea activităţii după accident de muncă;

d) la executarea unor lucrări speciale;

e) la introducerea unui echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului

existent;

f) la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;

g) la introducerea oricărei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.

Cine face instruirea ?Instruirea periodică se efectuează de către conducătorul locului de muncă

Cum se face instruirea ? Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către:

a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, sau

b) lucrătorul desemnat de către angajator, sau

c) serviciul intern de de prevenire şi protecţie, sau



Dovada instruirii:

Model de fişă de înstruire individuală privind securitatea şi sănătatea în muncă, conformă cu legea 319/2006


14

Tematicile vor fi aprobate de către angajator şi vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea. Instruirea se va completa obligatoriu cu demonstraţii practice

Verificarea instruirii periodice se face de către şeful ierarhic al celui care efectuează instruirea şi

prin sondaj de către: angajator, sau lucrătorul desemnat, sau serviciul intern de prevenire şi protecţie,sau serviciile externe de prevenire şi protecţie.

Rezultatul verificării va fi consemnat în fişa de instruire.

Model de fişă de înstruire individuală privind securitatea şi sănătatea în muncă, conformă cu

legea 319/2006

ÎNTREPRINDEREA/UNITATEA ......................................

FIŞĂ DE INSTRUIRE INDIVIDUALĂprivind securitatea şi sănătatea în muncă

NUMELE ŞI PRENUMELE ............................................................LEGITIMAŢIA, MARCA .............................................................GRUPA SANGUINĂ .................................................................DOMICILIUL .....................................................................Data şi locul naşterii .........................................................Calificarea .......................... …………………………………………..Funcţia .................................Locul de muncă .................................................................Autorizaţii (ISCIR, ş.a.) ......................................................Traseul de deplasare la/de la serviciu ........................................

1.Instruirea la angajare

Instruirea introductiv generală, a fost efectuată la data ................timp de .... ore, de

către ............................având funcţia de………… Conţinutul

instruirii ......................................................................................................................................

Semnătura celui Semnătura celui care a Semnătura celui care a verificatInstruit efectuat instruirea însuşirea cunoştinţelor

2) instruirea la locul de muncă, a fost efectuată la data ...................loc de muncă/post de

lucru ...................................... timp de … ore,

de către ..................................................... având funcţia de .............................

Conţinutul instruirii .......................................................

Semnătura celui Semnătura celui care a Semnătura celui care a verificatInstruit efectuat instruirea însuşirea cunoştinţelor

3) Admis la lucru


15

Numele şi prenumele ............................................................

Funcţia (şef secţie, atelier, şantier etc.) ....................................

Data şi semnătura .............................................

INSTRUIREA PERIODICĂ

Data instruirii

Durata(nr de ore)

Ocupaţia Material predat

Semnătura celuiinstrui

tCare

a instru

it

Care a verificat instruirea

INSTRUIREA PERIODICĂ SUPLIMENTARĂ

Data instruirii

Durata(nr de ore)

Ocupaţia Material predat

Semnătura celuiinstrui

tCare

a instru

it

Care a verificat instruirea

REZULTATELE TESTĂRILOR

Data Materialul examinat Calificativ Examinator

ACCIDENTE DE MUNCĂ SUFERITE SAU IMBOLNAVIRI PROFESIONALE

Data producerii evenimentului

Diagnosticul medical

Descrierea evenimentelor

Nr şi data PV de cercetatre a evenimentului

Nr zile ITM


16

SANCŢIUNI APLICATE PENTRU NERESPECTAREA REGLEMENTĂRILOR DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE

ÎN MUNCĂ

Abaterea de la normele de securitate şi sănătate în muncă

Sancţiunea aplicată Nr şi data procesului verbal

CONTROL MEDICAL PERIODIC

Observaţii de specialitate………………………………………………………………...………………………………………………………………...………………………………………………………………..……………………………………………………………….……………………………………………………………….Semnătura şi Data parafa medicului

………………………..

Observaţii de specialitate………………………………………………………………...………………………………………………………………...………………………………………………………………..……………………………………………………………….……………………………………………………………….Semnătura şi Data parafa medicului

…………………………….

TESTAREA PSIHOLOGICA PERIODICA

Apt psihologic pentru*

……………………………………………………………...………………………………………………………………...………………………………………………………………..……………………………………………………………….……………………………………………………………….Semnătura şi Data parafa medicului

………………………..

Apt psihologic pentru*

………………………………………………………………...………………………………………………………………...………………………………………………………………..……………………………………………………………….……………………………………………………………….Semnătura şi Data parafa medicului

…………………………….


17


18

6. Instrumente de lucru ale elevului necesare desfăşurării practicii

JURNALUL DE PRACTICĂ:

Este un document pe care elevul il va avea in permanenţă la orele de instruire

practică desfăşurate la agentul economic. Acest document poate fi sub forma unui caiet de

practică sau sub forma unui document de lucru pe care-l propune agentul economic. In

ambele variante, conţinutul care se va consemna sau completa, trebuie să fie in concordanţă

cu cerinţele programei propusă de unitatea de invăţământ şi care respectă standardul de

pregătire profesională.

Din acest document va putea rezulta ordinea de parcurgere a temelor, ritmicitatea

de asimilare a cunoştinţelor şi formare a deprinderilor pentru fiecare practicant din grupa de

practică.

Anumite societăţi comerciale asigură practicanţilor pe lăngă materiale aferente activităţilor

practice (semifabricate, scule, aparate de măsură şi control), săli şi chiar laboratoare special

amenajate, in care elevii au posibilitatea să dobândească cunoştinţe şi deprinderi pe care să le

poată folosi, fie pentru a accede spre nivele superioare de calificare, fie pentru a se integra

eficient în sfera producţiei

In acest jurnal, elevul va consemna toate sarcinile de lucru pe care le va primi pe

parcursul instruirii practice, dar şi modul de rezolvare al acestora.

In cazul in care agentul economic propune un caiet tipizat de practică, acesta trebuie să

asigure elevilor şi posibilitatea ca ei să poată consemna sarcinile suplimentare pe care le vor

primi.


19

FIŞE DE OBSERVAŢIE:

Fişa de observaţie nr 1

pentru operaţia: STRUNJIREA DE DEGROŞARE A ARBORILOR ÎN TREPTE

Denumirea produsului: AXUL MANETEI

1. Studiaţi cu atenţie schiţa prezentată pe care o agentul economic doreşte să o executaţi in acest stagiu de practică.

Material: OL 50

2. După incheierea activităţii de observaţie, completaţi fişa de mai jos .Care sunt prelucrările primare care se aplică semifabricatului

Enumeraţi operaţiile din cadrul procesului tehno-logic pentru piesa prezen-tată

Menţionaţi valorile cotelor care ar trebui realizate du-pă fiecare operaţie

Ce defecte ale pro-dusului pot apare in urma prelucrărilor

Observaţii ale maistrului sau tutorelui de practică..........................................


20

Fişa de observaţie nr 2.

Pentru : Alegerea maşini - unelte şi S.D.V.-urilor necesare tehnologiei de prelucrare

1. Studiaţi cu atenţie maşinile-unelte pe care agentul economic la care desfăşuraţi acest stagiu de practică, le are în dotare.

2. După incheierea activităţii de observaţie, completaţi fişa de mai jos .Care sunt tipurile de maşini-unelte pe care se pot executa operaţiile de pre-lucrare prin aşchiere

Enumeraţi SDV-urile ne-cesare pentru desfă-şurarea procesului tehno-logic de prelucrare prin aşchiere

Menţionaţi ce ti-puri de prelucrări prin strunjire se pot executa pe a-ceste maşini-unel-te

Ce tipuri de su-prafeţe se pot obţi-ne

Observaţii ale maistrului sau tutorelui de practică.......................................


21


Pentru: Descrie tehnologia de prelucrare prin strunjire a suprafeţelor pieselor

1. Studiaţi cu atenţie produsele executate in punctul de lucru la agentul economic unde vă desfăşuraţi acest stagiu de practică.

2. După incheierea activităţii de observaţie, completaţi fişa de mai jos .Clasificaţi operaţiile de strunjire după for-ma suprafeţelor pre-lucrate

Enumeraţi miş-cările executate de sculele aş-chietoare şi de piesele prelucrate

Descrieţi modul de fixare al sculelor aşchietoare şi al pieselor prelucrate

Precizaţi elementele geometrice ale sculelor aşchietoare utili-zate

Clasificaţi operaţiile de strunjire după tipul suprafeţelor ce pot fi prelucrate

Observaţii ale maistrului sau tutorelui de practică.....................................


22


Stabilirea tehnologiei de prelucrare prin strunjire pentru piese simple.

1. Studiaţi cu atenţie schiţa prezentată de agentul economic la care vă desfăşuraţi acest stagiu de practică.

2.După incheierea activităţii de observaţie, completaţi fişa de mai jos .Care sunt prelucrările pri-mare care se aplică semi-fabricatului A, B, C, D.

Ce fel de prelucrare prin aşchiere se aplică fiecăruia dintre produsele A, B, C, D.

Menţionaţi ce dispo-zitive se folosesc pentru aşezarea in vederea prelucrării .

Menţionaţi ce dispo-zitive se folosesc pentru fixarea in vederea prelucrării.

Observaţii ale maistrului sau tutorelui de practică....................................


23

FIŞE DE LUCRU:

Fişa de lucru nr 1

ELEV: ……………………………….DATA ……….......…CLASA……………………

Clasificarea strungurilor carusel1. După construcţie (numărul montanţilor):a) b)2. După felul traversei:a) b)3. După numărul de poziţii ale suportului portsculă:a) b) c)4. După modul de schimbare a poziţiei suportului portsculă:a) b)5. După numărul de suporţi verticali si laterali pe care se monteazăportsculele:a) b)c)6. După gradul de automatizare:a) b) c)

Folosirea capului revolver .Mişcări efectuate: I. II. III. IV.


24

Fişa de lucru nr 2COLEGIUL TEHNIC „............................“-................................

Evaluare din „............................................“

Nume, presume cursant :Data:

Materiale auxiliare permise: suportul de curs şi propriile notiţe

Timp de rezolvare: 30 min

Locul de desfăşurare: ..............

Declar pe proprie raspundere ca am rezolvat singur şi fără ajutor din afară problemele acestei

fişe de lucru

Observaţii:Rezultatul:1. Punctele obţinute _________ din totalul de 100 puncte.

2.Semnatura profesorului :_____________________________

Pentru fiecare din cerinţele de mai jos, incercuiţi răspunsul corect.

1.O sculă aşchietoare este prevăzută cu:

O muchie teşită

Una sau mai multe muchii ascuţite

Unul sau mai multe tăişuri

2.O sculă nu poate desprinde aşchii de pe suprafaţa piesei decât in cazul:

Este mai dură decât materialul prelucrat

Are o anumită suprafaţă inclinată

Ocupă o anumită poziţie faţă de suprafaţa prelucrată


25

3.Unghiurile care definesc o sculă aşchietoare sunt:

Unghiuri de poziţie

Unghiuri de ascuţire

Unghiuri de aşezare şi degajare

4.Mişcările executate in procesul de aşchiere sunt:

Mişcări principale

Mişcări de avans

Mişcări de poziţionare

5.Exemplificaţi două posibilităţi de combinare a mişcărilor necesare pentru generarea unei

suprafeţe plane:

6.Enumeraţi 3(trei) fenomene care insoţesc prelucrarea prin aşchiere:

7.Parametrii geometrici ai sculei aşchietoare sunt:

Unghiurile care definesc configuraţia părţii active α, β, γ

Unghiurile de atac χ , χ1

Unghiul de varf ε

Unghiul de inclinare λ

8.Enumeraţi condiţiile pe care trebuie sa le indeplinească un material pentru confecţionarea

unei scule aşchietoare:


26

9.Enumeraţi 2(două) mărci de oţeluri pentru scule şi 2(două) tipuri de alte materiale utilizate in

construcţia sculelor aşchietoare

10.Exemplificaţi 5(cinci) tipuri de scule aşchietoare diferenţiate din punct de vedere

constructiv.


27

Fişa de lucru nr 3ELEV: ……………………………….DATA ……….......…CLASA……........

• Priviţi cu atenţie desenul reprezentând căruciorul strungului.

• Completaţi spaţiile libere din text cu denumirile subansamblurilor respective.

• Notaţi pe desen, cu săgeţi, posibilităţile de mişcare a fiecărui subansamblu.

• Denumiţi aceste mişcări.

Căruciorul strungului are rolul de a susţine cuţitul şi de a executa mişcările auxiliare (de

avans longitudinal şi avans transversal) în timpul prelucrărilor.

Cutia căruciorului cuprinde mecanismele cu ajutorul cărora se transformă mişcarea de

rotaţie a şurubului conducător şi a barei pentru avansuri în mişcare de translaţie a cuţitului.

Căruciorul se deplasează în lungul _______________strungului, pe placa inferioară (l)

numită_______________________________________a căruciorului. Sania (1) are la

partea superioară ghidaje în formă de coadă de rândunică pe care se deplasează (2)

.__________. Aceasta se poate deplasa perpendicular pe direcţia axei principale a strungului.

Pe_________(2) ______________ în partea sa superioară este montată_________(3)

care poate fi fixată în poziţia dorită cu ajutorul unor piuliţe.___________________(3)care

pivotează în centrul_________________(2) ______________ şi are două ghidaje în formă de

coadă de rândunică pe care se deplasează ........................... (4) . Aceasta (4) se deplasează

prin rotirea unei manivele. Pe partea superioară a ei este montat .......................................(5).Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de

Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic28

Fişă de lucru nr4Sarcini de lucru:

Completaţi spaţiile goale existente şi denumiţi mişcările necesare generării unor suprafeţe

pe strungul revolver după schema dată.

1. Definiţie:

Strungurile revolver sunt maşini unelte care permit prelucrarea prin ……………………..

a unor piese cu suprafeţe de revoluţie de..................................................

Pentru fiecare fază există câte o sculă fixată într-un organ central al strungului numit

..................................................., montat pe............................

Sculele aşchietoare se fixează în......................................şi în …………………………..

ale strungurilor cu ajutorul unor...................................................

2. Utilizare:

Obţinerea automată a dimensiunilor suprafeţei lor care se prelucrează, datorită lucrului

cu.................................................. permit realizarea de piese.......................

Creşterea productivităţii se obţine ca urmare a prelucrării simultane a mai ………………..

si prin reducerea timpului necesar pentru …………………………….care la strungul revolver se

realizează prin rotirea …………………………..

3. Clasificare:

I. După felul semifabricatului pe care îl prelucrează:

a) b)

II. După diametrul barei care se prelucrează:

a) b)

c)

III. După poziţia capului revolver:

a) b)

4. Mişcări necesare generării suprafeţelor pe strungul revolver.


29

STUDII DE CAZ:

Studiu de caz nr. 1

1 Observaţi cu atenţie următoarele desene şi precizaţi semnificaţia fiecăruia.

2.Îdentificaţi aceste scule pe durata efectuării stagiului de practică la agentul economic.

Menţionaţi unde sunt depozitate şi păstrate.

3.Ce alte scule aţi identificat pentru operaţiile de prelucrare prin aşchiere pe strung?

4.Întocmiţi un eseu cu defectele pe care le-aţi observat la unele dintre sculele utilizate în timpul

stagiului de practică.


30


31

Studiu de caz nr. 2

1 Observaţi cu atenţie următoarele desene .Precizaţi semnificaţia fiecăruia şi elementele

componente dacă este cazul .

2.Îdentificaţi aceste dispozitive pe durata efectuării stagiului de practică la agentul economic.

3.Ce alte dispozitive aţi identificat pentru operaţiile de prelucrare prin aşchiere pe strung?

4.Întocmiţi un eseu cu rolul funcţional pe care aţi observat că il au aceste dispozitive .


32

Studiu de caz nr. 3

1 Observaţi cu atenţie următoarele desene .Precizaţi sculele aşchietoare cu care se

prelucrează.

2.Identificaţi aceste sculele aşchietoare, pe durata efectuării stagiului de practică la agentul

economic.

3.Întocmiţi cinci desene de execuţie ale unor piese realizate cu astfel de scule aşchietoare pe

perioada derulării instruirii practice .


33

MODEL MINIPROIECT:

Pentru inelului de reazem executat din fontă Fc 20, cu duritatea HB = 190 din figura

prezentată :

-să se stabilească: succesiunea operaţiilor, cuţitele necesare, regimul de lucru

-să se execute practic


34

Rezolvare.

Inelul de reazem, deoarece trebuie să fie prelucrat pe toate suprafeţele, este

necesar să se strunjească in două stringeri. De asemenea, la stabilirea succesiunii

fazelor va trebui să se ţ ină seama de acest lucru şi de faptul că suprafaţa 7 va

trebui să fie finisată, deci se va executa ca ultimă fază a ope raţiei de strunjire.În

aceste condiţii, succesiunea fazelor va fi următoarea :

— strunjirea suprafeţei exterioare 1 ;

— strunjirea suprafeţei frontale inelare 2;

— strunjirea frontală a pragului 3;

— strunjirea suprafeţei frontale 4;

— strunjirea canelurii 5 ;

— strunjirea de degroşare a suprafeţei interioare 6;

— strunjirea de finisare a suprafeţei interioare 7.

Pentru strunjirea inelului de reazem sunt necesare cinci cuţite cu plăcuţe

din carburi metalice :

- un cuţit încovoiat pentru degroşare longitudinală şi strunj ire frontală,

- un cuţ it lateral pentru strunjirea frontală a treptelor,

- un cuţit de canelat,

- un cuţit încovoiat pentru degroşare interioară

un cuţit interior pentru finisare.

Regimul de lucru se stabileşte ţinându-se seama de viteza de aşchiere

determinată pentru fiecare fază în funcţie de parametrii specifici.

Faza I.

Strunjirea suprafeţei exterioare 1 , de la 974mm la 960mm, se efectuează

într-o singură trecere (adincimea de aşchiere t = ) cu cuţit încovoiat

pentru degroşare (unghiul de atac, principal x=45°), pe lungimea de 66mm, cu avan-


35

sul s=0,5 mm/ ro t şi viteza de aşchiere ve=v·k=57,6m/min în care k=km ks kp kn kT kr =

1·0,75·1,05·1·1·1·1 = 0,79)

Faza a II-a.

Faza a III-a.

Strunjirea frontală a pragului 3 de la 960mm la 860mm, x=900, t=10mm,

s=0,40mm/ ro t, v=70m/min, n=23,3 ro t/min

Faza a IV-a

Strunjirea suprafeţei frontale 4, acelaşi regim de aşchiere ca la faza a-II-a.

Faza a V-a

Strunjirea canelurii 5, de t=14mm, D=724mm cu cuţit pentru canelat cu t= 14mm,

s=0,2 mm/rot, v=48 m/min şi n=21,5 rot/min

Faza a VI-a

Strunjirea suprafeţei interioare 6 pentru degroşare de la 646mm la 658mm cu cuţit

încovoiat x=450, t=6mm, s=0,30mm/rot, v=52m/min, n=25,1 rot/min


36

PROIECT EDUCAŢIONAL,,INSTRUIRE PRACTICĂ COMASATĂ’’

1. Problema ce urmează a fi abordatăOBSERVAREA ŞI ÎMBUNĂTĂŢIREA ETAPELOR PARCURSE ÎN VEDEREA REALIZĂRII UNUI PROCES TEHNOLOGIC DE PRELUCRARE A INELULUI INTERIOR AL RULMENTULUI RADIAL CU BILE PE UN RAND

ContextProcesului tehnologic de fabricaţie constă în totalitatea operaţiilor de prelucrare a

pieselor, într-o anumită succesiune bine stabilită, cu scopul de a obţine un produs finit care să

corespundă condiţiilor tehnice impuse de documentaţia tehnică.

Cunoscute norme generale de SSM, PSI şi PM;

desene;

schiţe;

standarde;

regulamente;

SDV-uri;

explicaţii.

ConcepteCunoştinţe teoretice despre:

activităţi de pregătire a materialelor;

activităţi de realizarea a unor operaţii mecanice de prelucrare (găurire, alezare,

aşchiere, rectificare,);

activităţi de realizarea a unor operaţii pregătitoare (aprovitionare, depozitare, debitare.);

materii prime şi auxiliare, echipamente şi utilaje, instalaţii, SDV-uri utilizate;

utilizarea materialelor de protecţie personală.

Necunoscute


37

organizarea şi funcţionarea atelierelor / secţiilor de la agenţii economici parteneri;

organizarea şi dotarea locurilor de muncă specifice agenţilor economici parteneri;

activităţile productive specifice agenţilor economici parteneri;

SDV-uri specifice agenţilor economici parteneri;

norme specifice de SSM, PSI şi PM.

Unităţi şi simboluri simboluri şi unităţi de măsură pentru dimensiuni geometrice;

simboluri şi unităţi de măsură pentru mărimi electrice;

simboluri şi culori pentru materiale;

simboluri pentru SDV - uri

simboluri de avertizare (semnale sonore, vizuale, avertismente scrise, indicatoare,

culori de securitate).

LimiteProiectul se adresează elevilor claselor a XI-a de la Şcoala de Arte şi Meserii şi se va

desfăşura pe durata a 180 ore, pe parcursul celor şase săptămâni de instruire practică

comasată. În cadrul proiectului elevii trebuie să execute activităţi de rutină şi sarcini de lucru

previzibile:

organizarea locului de muncă;

selectarea şi utilizarea mijloacelor de muncă specifice în vederea realizării operaţiei

solicitate cu respectarea poziţiei de lucru, a succesiunii mişcărilor şi dozarea efortului;

alegerea şi utilizarea SDV – urilor specifice fiecărei operaţii de asamblare;

utilizarea materialelor de curăţenie specifice locului de muncă

respectarea normelor generale şi specifice privind sănătatea şi securitatea în muncă

(evitarea accidentelor atât pentru elevii implicaţi în lucrare cât şi pentru persoanele

aflate în zona de lucru);

Ideal ar fi ca pe parcursul celor şase săptămâni de instruire practică comasată elevii să

fie împărţiţi în echipe de 3 sau 5 membri (recomandat un număr impar) şi să fie rotiţi în toate

secţiile / atelierele agentului economic.

2. Reflecţii asupra problemei


38

În vederea derulării proiectului şi atingerii obiectivelor propuse prin proiect elevii, în

cadrul echipei din care fac parte, vor realiza un portofoliu care să cuprindă:

glosar de termeni şi cuvinte cheie;

schiţe / imagini cu organizarea locului de muncă în secţiile / atelierele în care îşi

desfăşoară activitatea;

liste cu mijloacele de muncă specifice în vederea realizării operaţiei solicitate;

liste cu SDV – uri folosite în secţiile / atelierele în care îşi desfăşoară activitatea;

liste cu operaţiile de prelucrare folosite în secţiile / atelierele în care îşi desfăşoară

activitatea;

succesiunea operaţiilor de prelucrare pentru un produs ce se realizează la un moment

dat în secţia / atelierul în care îşi desfăşoară activitatea;

fişe cu norme generale de protecţia muncii aplicabile în secţia / atelierul în care îşi

desfăşoară activitatea;

fişe cu norme specifice de protecţia muncii pentru operaţia pe care o realizează la un

moment dat în secţia / atelierul în care îşi desfăşoară activitatea.

În baza acestui portofoliu elevul va încerca să prezinte soluţii (care trebuie discutate

apoi cu elevii) pentru îmbunătăţirea procesului tehnologic de asamblare în secţiile agentului

economic partener.

În acest context, cadrul didactic în calitate de consultant, facilitator şi stimulator al

dezvoltării:

formulează sarcina de lucru;

stabileşte modalităţi de organizare a activităţilor, care să permită elevilor să reflecteze şi

să formuleze propriile păreri în legătură cu modul de realizare a proiectului;

rezolvă eventualele conflicte şi gestionează timpul;

stabileşte criteriile de evaluare.

Agentul economic monitorizează activitatea de documentare şi de prelucrare a

informaţiilor, fiind şi consultant de specialitate.

3. Posibile soluţii


39

Elevii pot formula în acest moment eventuale probleme ce pot apare la elaborarea

proiectului şi pot enunţa posibile soluţii.

Cadrul didactic va explica eficienţa şi viabilitatea soluţiilor posibile (puncte tari şi puncte

slabe) pentru a alege strategia optimă.

Alegerea strategiei optime pentru planificarea proiectului va ţine cont de părerile şi

sugestiile elevilor.

4. Alegerea strategiei optime

O posibilă strategie de lucru ar putea fi următoarea:

Se colectează şi se procesează imagini sugestive pentru proiect, utilizând manuale, cărţi

tehnice, cataloage, pliante, reviste de specialitate, website-uri în domeniu.

Se identifică imaginile colectate şi li se asociază denumiri, folosind termeni tehnici de

specialitate consacraţi.

Se elaborează, de către fiecare echipă de maximum 5 elevi, câte un portofoliu care să

conţină elementele prezentate mai sus.

Evaluarea produsului obţinut se va realiza prin prezentarea portofoliului de către fiecare

grupă şi inter-evaluarea produselor, pe grupe, alegându-se în final cel mai reuşit.

Elaborarea portofoliului va reprezenta o muncă în echipă, în care fiecare membru va

avea sarcini bine stabilite :

un elev va consulta materialele de specialitate, pentru colectarea informaţiilor;

un elev va consulta sursele on-line, pentru colectarea informaţiilor;

toţi elevii vor colecta informaţii, în urma desfăşurării activităţilor în secţiile / atelierele

agentului economic prin observare şi prin discuţii cu angajaţii;

un elev va centraliza informaţiile referitoare la elemente, materiale sau caracteristici ale

acestora;

un elev va procesa informaţiile, pentru a obţine o reprezentare grafică cât mai reuşită a

materialelor exemplificate;

Alegerea strategiei optime depinde de contextul local şi de specificul fiecărei şcoli sau a

clasei de elevi.


40

5. Realizarea planului

Se stabilesc echipele de lucru.

Se repartizează sarcinile de lucru în fiecare echipă ţinând cont de cunoştinţele şi abilităţile

iniţiale.

Se întocmeşte o planificare a activităţilor ţinând cont de faptul că elevii dobândesc treptat

noţiunile şi termenii de bază folosiţi în proiect la celelalte module de specialitate parcurse în

clasa a XI-a.

Se desfăşoară toate activităţile propuse pentru realizarea proiectului.

Se face evaluarea pe parcurs şi, în funcţie de rezultatele evaluării procesului, se pot face

modificări în componenţa grupelor sau în repartizarea sarcinilor de lucru.

Planul desfăşurării proiectului va fi adaptat periodic, cu ocazia evaluărilor pe parcurs, în

funcţie de sugestiile şi aspectele practice sesizate de elevi, parteneri sociali şi cadrul didactic

în raport de datele concrete ale momentului.

6. Evaluarea procesului şi produsului

După finalizarea activităţilor derulate în cadrul proiectului elevii vor fi încurajaţi să-şi

analizeze prestaţia şi calitatea produsului realizat. În urma procesului de analiză elevii vor

trage concluzii despre calitate lucrării şi eficienţa ei.

7. Lecţii învăţate

În urma derulării acestui proiect elevii vor dobândi abilităţi specifice în cadrul unităţilor

de competenţă:

- pregătirea pentru integrarea la locul de muncă;

- tranziţia de la şcoală la locul de muncă;

- lucrul în echipă;


41

- utilizarea calculatorului şi prelucrarea informaţiei

- comunicare şi numeraţie.

8. Comparaţie

Pentru comparaţie elevii vor face vizite de documentare şi la alţi agenţi economici de

profil, pentru a observa modul în care sunt prelucrate semifabricatele (prin utilizarea altor

tehnologii respectiv a altor maşini-unelte) sau alte tipuri de procese de prelucrare(cu maşini cu

comandă numerică)

Din această comparaţie se va constata dacă soluţiile propuse de elevi pot fi aplicate,

care sunt costurile pe care le implică şi eventualele modificări dacă este cazul.


42

7. ORGANIZAREA EVALUĂRII

Evaluarea este implicită demersului pedagogic curent, permiţând atât profesorului, cât

şi elevului să cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor şi a cunoştinţelor, să identifice

lacunele şi cauzele lor şi să realizeze corecţiile care se impun, în vederea reglării procesului

de predare – învăţare.

Calitatea evaluării la care vor fi supuşi elevii pentru a obţine calificările reprezintă unul

dintre factorii esenţiali care susţin încrederea publică în aceste calificări. Din acest motiv, se

impune atât asigurarea coerenţei, caracterului realist şi motivant, rigorii, corectitudinii şi

eficienţei procesului de evaluare, cât şi deplina aliniere a sarcinilor impuse la standardele

naţionale definite în cadrul fiecărei calificări. Caracteristicile unui sistem de evaluare eficient

sunt:

- validitatea (evaluarea trebuie să măsoare performanţa în raport cu competenţele

vizate);

- fidelitatea (instrumentul de evaluare generează rezultate în concordanţă unele cu

altele în ocazii diferite de către toţi cei care evaluează şi pentru toţi elevii);

- aplicabilitatea practică şi rentabilitatea (evaluarea trebuie să fie adaptată la

resursele existente şi la timpul disponibil);

- credibilitatea (pentru ca evaluarea şi atestarea rezultantă să fie credibile, ele

trebuie să se bucure de încredere publică);

- compatibilitatea cu învăţarea eficientă (evaluarea trebuie să susţină şi să contribuie

la învăţarea eficientă);

- flexibilitatea (evaluarea trebuie să faciliteze accesul şi progresarea, fără a

compromite standardele naţionale).

Evaluarea continuă este condiţionată de precizările conţinute de criteriile de

performanţă şi de probele de evaluare prevăzute în standardul de pregătire profesională. Se

vor evalua numai competenţele aferente acestui modul, cu precizarea că o competenţă se

evaluează o singură dată.


43

Se recomandă următoarele metode alternative de evaluare:

Observarea sistematică a comportamentului elevilor care permite evaluarea

conceptelor, capacităţilor, atitudinilor faţă de o sarcină dată.

Controlul calităţii lucrărilor efectuate

Verificarea corelării între documentaţia tehnică şi activităţile realizate.

Investigaţia.

Autoevaluarea prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi

standardele educaţionale şi îşi poate impune un program propriu de învăţare.

Metoda exerciţiilor practice.

La sfârşitul activităţii de practică, în conformitate cu programa analitică/portofoliul de

practică, organizatorul împreună cu partenerul de practică efectuează o evaluare a

cunoştinţelor practicantului şi îi acordă un calificativ.

Evaluarea şi notarea finală se realizează la unitatea sau instituţia de învăţământ a

practicantului.

Propunem ca următoarele probele de evaluare să aibă în nota finală următoarele ponderi

lucrări practice de30% ,

lucrări scrise tip proiect de 50% sau de tip miniproiect de 20%,.

Acestea trebuie să reflecte atingerea criteriilor de performanţă cerute de Standardele de

Pregătire Profesională in vigoare.


44

PORTOFOLIU DE PRACTICĂ:


45

PortofoliuDisciplina: .............................

Profesor Elev................. ................... ..................a ................... An scolar

Am lucrat cel mai uşor când………………..

………………………………………….Rezultatul muncii în echipă mă satisface / nu mă satisface pentru că………………….....

...................................................

......................Produsele alese pentru portofoliul meu mă reprezintă !?……………...........................Azi, comparativ cu data trecută,

am.....................................................................

TesteGlosar de termeniSchiţePlanşe

Fişe de lucruReferate EseuriFişe de autoevaluareFotografiiTeme

Comentarii ale profesoruluiRemarci ale părinţilor

Reflecţii personale

,,CARTEA DE VIZITĂ A ELEVULUI”

BIBLIOGRAFIE

Lichiardopol

Gabriela, şa

2000, Elemente de tehnologie generală, Bucureşti, Editura

CORINT

MECT 2005, Standard de pregătire profesională –nivel 2, calificarea:

Strungar , Bucureşti, Ministerul educaţiei şi cercetării

MECT 2005, Curriculum pentru clasa a XI – a, Şcoala de arte şi meserii,

calificarea: Strungar , Bucureşti , Ministerul educaţiei şi cercetării, PARLAMENTUL

ROMANIEI1990, Legea 31, Bucureşti , Condiţiile de constituire a societăţilor

comercialePARLAMENTUL

ROMANIEI1990, Legea 15, Bucureşti, Organizarea societăţilor comerciale

PARLAMENTUL

ROMANIEI2007, Legea 258, Bucureşti, Practica elevilor şi studenţilor

Popescu Adriana 2004, Elemente de tehnologie generală, Bucureşti, Edituara

DIDACTICĂ ŞI PEDAGOGICĂ R.A

Stoica

Maria Dorina,

Nedelcu Elena,

Nedelcu Mihai

2004, Cultură civică şi antreprenorială, Bucureşti, Editura ARAMIS

Voicu Mihai,

Gheorghe

Veronica,

Priboescu Ana

1987, Utilajul şi tehnologia prelucrărilor prin aşchiere, Bucureşti,

Edituara DIDACTICĂ ŞI PEDAGOGICĂ

Voicu Mihai,

Szel P.,

Ghilezan R.

1992, Utilajul şi tehnologia meseriei prelucrător prin aşchiere,

Bucureşti, Edituara DIDACTICĂ ŞI PEDAGOGICĂ R.A.

www.google.com


46

http://www.google.com/

ANEXE


47

prelucrari si tehnologii de prelucrare prin aschiere pe strung.doc

Documents