Scopul principal al cresterii chinchilelor este productia de blanite si secundar pentru carne, respectiv ca si animale de companie (pets). Intr-o crescatorie de chinchile care se ghideaza dupa reguli zootehnice in ceea ce priveste cresterea si valorificarea chinchilelor, 90% din venituri sunt realizate din vanzarea blanurilor. Desi este o blana de dimensiuni mici in comparatie cu blanurile obtinute de la celelalte specii crescute la S.C.-.D.C.A.B. Tg.Mures (tabelul nr. 1) este cea mai valoroasa, sub toate aspectele: comercial, estetic, etc. Tabelul nr. 1 Suprafata blanii la principalele specii de animale de blana crescute la S.C.-D.C.A.B. Tg.Mures

Chinchila este un animal care se naste cu blana, are ochii deschisi si se poate hranii din primele zile de viata. La nastere puii au aproximativ 2/3 din foliculii pilosi, care se regasesc la animalul adult, ceilalti foliculi raman in stadiu latent, dezvoltandu-se gradual pana la prima maturare a blanii in jurul varstei de 8-9 luni. De la nastere pana la prima maturare a blanii, cand animalele se pot sacrifica, blana parcurge trei stadii de varsta: pui, adolescent sau tineret si adult. Cele trei stadii de evolutie si maturare a blanii se desfasoara pe parcursul a 8-9 luni, dintr-un folicul pilos dezvoltandu-se cca. 60-90 de fire de par. Blana de pui are o durata de 3-4 luni si este formata din aproximativ 2/3 din totalul foliculilor pe care ii gasim la animalul adult. Perioada de adolescent sau de tineret are durata de 2-3 luni, in care iasa firele de par din ceilalti foliculi, ajungand la cca. 70-80% din totalul foliculilor. Cand firele de par din blana de pui si blana de tineret ajunge la acelasi nivel se termina stadiul de tineret si incepe cel de adult. La varsta de 8-9 luni in functie de individ, se produce prima maturare a blanii, cand din foliculii pilosi au iesit toate firele de par si au atins aceeasi lungime.

Dupa aceasta varsta au loc maturari succesive ale blanii la intervale de aproximativ 4 luni pana la incetarea varstei productive (moarte naturala sau sacrificare). Maturarea invelisului pilos este influentata de o serie de factori: de mediu si factori dependenti de animal cum ar fi zestrea genetica. Sunt animale care nu ajung niciodata la maturarea completa a blanii. In aceste cazuri in procesul de ameliorare a acestei insusiri se elimina prin selectie artificiala toti acei indivizi care prezinta acest defect intr-o masura mai mare sau mai mica. Maturarea blanii este un caracter calitativ si se transmite de la ascendenta la descendenta prin mecanisme genetice bine cunoscute. Dintre factorii de mediu cel mai important este alimentatia, urmat de tehnologia de intretinere si cea de prelucrare a blanurilor. Daca primii doi factori de mediu au fost tratati in etapele precedente, cel din urma face obiectul etapei prezente. Aplicarea unei tehnologii de intretinere si alimentatie corecte si eficiente nu are valoare daca nu este urmata de o tratare corecta si obiectiva a tehnologiei de sacrificare, jupuire si prelucrare primara a blanurilor. Cercetarile desfasurate la S.C.-D.C.A.B. Tg.Mures in ceea ce priveste conceperea unor procedee tehnologice eficiente de sacrificare, jupuire si prelucrare primara a blanurilor, coroborate cu informatiile furnizate de literatura de specialitate existenta ne-au deschis calea spre elaborarea unei metodologii de sacrificare eficienta atat economic cat si ca durata de recoltare propriu-zisa a blanurilor (timpii de lucru). Lucrarea privind prelucrarea primara a blanurilor a fost structurata in trei etape, cu timpi de executie diferiti, dupa cum urmeaza: 1. 2. 3. Pregatirea chinchilelor pentru sacrificare; Sacrificarea propriu-zisa; Prelucrarea primara a blanurilor. 1. Pregatirea chinchilelor pentru sacrificare Este etapa cea mai lunga, cuantificabila de 8-9 luni pentru prima maturare a blanii si de aproximativ 4 luni pentru celelalte cicluri de maturarea pana la incetarea duratei de exploatare (moarte naturala sau sacrificare).

Este perioada in care se va acorda o atentie deosebita alimentatiei si intretinerii chinchilelor, doua operatiuni esentiale pentru obtinerea unor blanuri de calitate si cu un pret de valorificare cat mai ridicat. Pentru aprecierea perioadei optime de sacrificare a chinchilelor se foloseste un procedeu simplu si eficient culoarea pielii animalului viu. De-a lungul vietii chinchilelor, pielea sufera modificari structurale profunde caracteristice fiecarei etape fiziologice si de varsta, care se repeta ciclic, unele reversibile, altele nu. Inainte de maturarea blanii, culoarea pielii are o tenta cenusie datorita pigmentului numit melatonina si care isi incepe migratia in firul de par inainte de maturarea blanii cu 1,5-2 luni. La blanurile care si-au desavarsit cresterea se observa o culoare alb-crem a pielii pe toata suprafata ei. In acest moment se considera ca o blana este matura si se poate recolta. Daca se pierde momentul optim al maturarii blanii, incepe procesul de supramaturare a blanii cand pielea are o culoare rozalie, iar blana nu se mai poate recolta. Pielea isi pierde elasticitatea, firele de par incep sa cada, isi pierd luciul si finetea. Acest ciclu de prematurare, maturare si supramaturare, are aproximativ durata de 4 luni. 2. Sacrificarea propriu-zisa Este compusa dintr-o succesiune de operatiuni, in numar de 14, in urmatoarea desfasurare: asomarea, cantarirea cadavrului, indepartarea mustatilor, indepartarea urechilor, ancorarea membrelor, sectionarea furoului si fata interna a coapselor, sectionarea mediana a blanii, sectionarea blanii pe fata interna a coapselor, indepartarea membrelor anterioare de la nivelul articulatiei humero-radio- ulnare (deasupra cotului), decopertarea capului, indepartarea membrelor posterioare de la nivelul jaretului, fixarea animalului pe tamburul de jupuire, jupuirea propriu-zisa, sectionarea pielii din regiunea perianala si sectionarea cozii. Asomarea. Literatura de specialitate consultata prezinta asomarea chinchilelor cu cloroform, prin electrocutare, prin injectare intratoracica si dizlocarea membrelor cervicale. Metoda de asomare folosita la S.C.-D.C.A.B. Tg.Mures consta in dizlocarea vertebrelor cervicale atlas si axis, moartea survenind in cca. 4-5 minute. Este metoda care prezinta cele mai multe avantaje: rapida, curata, nu supune animalul la chinuri inutile si este usor de executat de catre operator. Dupa aprecierea blanii de catre personalul specializat se scoate animalul din cusca, se prinde cu mana stanga de baza cozii si cu mana dreapta de ureche si de zona submandibulara, pe care se exercita o usoara presiune pentru a nu fi muscati. Intindem corpul animalului intre cele doua maini, mai apoi cu mana dreapta executam o miscare de flexie a capului in sus, dizlocandu-i cele doua vertebre. In momentul respectiv este interzisa atingerea corpului chinchilei, pentru a evita "lepadarea blanii", tinand animalul doar de coada . Dupa asomare agatam membrul posterior al animalului cu o clema, pentru a evita deprecierea blanii prin atingerea si murdarirea ei. Dupa 5-6 minute de asteptare putem incepe jupuirea animalului fara a fi pericol de naparlire. Pentru jupuirea chinchilelor avem nevoie de o masuta de lemn cu dimensiunile de 80 / 80 cm, cleste pentru sectionarea oaselor, foarfece pentru taiat blana, tesuturi musculare etc., un bisturiu sau cuter, o canula cu lungimea de 40-50 cm, cu doua margini taioase, cuie de fixare pentru blanuri, prosop de hartie, un pulverizator cu apa, rumegus cu o granulatie mai mica si un tambur pentru jupuire.

Cantarirea cadavrului. Dupa moartea animalului se face cantarirea lui pentru a putea aprecia greutatea blanii si a cadavrului jupuit. Nu este o operatie obligatorie. Indepartarea mustatilor. Dupa cantarirea cadavrului se indeparteaza mustatile, cat mai aproape de piele cu un foarfece.

Indepartarea urechilor. Urechile se indeparteaza prin sectionarea pavilionului urechii, chiar la baza craniului cu un foarfece bine ascutit, cartilagiul indepartat neavand valoare comerciala.

Ancorarea membrelor. Dupa indepartarea mustatilor si a urechilor, cadavrul animalului sacrificat se pune pe masuta de jupuire in pozitia dorso-ventrala si se fixeaza cu cele 4 carlige care sunt prinse de masuta de jupuire.

Sectionarea furoului si a fetei interne a coapselor. Dupa fixarea animalului sacrificat pe masuta de jupuire, se face o incizie de aproximativ 0,8-1 cm in zona furoului, median, si doua incizii pe fata interna a coapselor de aproximativ 1 cm, deasupra jaretului, cu bisturiul sau cuterul, bine ascutit.

Sectionarea mediana. Prin sectiunea facuta in dreptul furoului se introduce canula cu partea scobita in sus (concava) si se inainteaza cu ea pe sub piele, avand grija sa nu sectionam blana, pana la nivelul barbiei, unde scoatem partea anterioara a canulei. Dupa fixarea canulei sub piele, cu bisturiul sau cuterul sectionam pielea, urmarind lungimea canulei, de la furou pana la barbie. In acest fel sectionam blana animalului pe portiunea centrala, fara sa o franjuram sau sa taiem abdomenul chinchilei.

Sectionarea membrelor posterioare. Prin inciziile facute pe fata interna a coapselor introducem canula urmarind lungimea membrului posterior pe un traiect drept intre jaret si furoul animalului.

Odata fixata canula sectionam pielea pe portiunea dorita fara sa facem franjuri. Executam aceasta operatiune la ambele membre posterioare, astfel ca cele doua sectiuni si cea mediana sa aiba forma literei Y intors. Dupa fiecare sectiune executata locul se presara cu rumegus fin pentru a absorbi sangele rezultat, in acest fel evitandu-se murdarirea blanii.

Indepartarea membrelor anterioare. Se face deasupra articulatiei humero radio ulnare, cu ajutorul clestelui, cu scopul de a usura jupuirea membrelor, resturile indepartate, neavand nici o valoare.

Decopertarea capului. Se face cu un bisturiu sau cuter bine ascutit. Se incepe pe partea inferioara a mandibulei, se taie nasul, se jupoaie pielea in jurul ochilor, urmeaza fruntea, avand grija sa nu sectionam pielea. Dupa aceste operatiuni capul ramane descoperit. Indepartarea membrelor posterioare. Se face cu un cleste de oase, la nivelul articulatiei jaretului, cu scopul de a usura jupuirea cadavrului, resturile indepartate neavand valoare comerciala.

Fixarea animalului pe cilindrul de jupuire. Cilindrul de jupuire sau tamburul de jupuire este un accesoriu indispensabil in procesul de jupuire. Are in componenta un tambur cu lungimea de 30-35 cm si un diametru de 20 de cm, avand in interior un sistem de rasucire in sens unic si un picior de prindere tip menghina. Pe cilindrul de jupuire se gasesc fixati doi butoni din aluminiu pe care se agata animalul semijupuit in gaurile rezultate prin indepartarea pavilioanelor auriculare. Odata fixata pielea in cei doi butoni, printr-o usoara tragere a pielii animalului se produce indepartarea de cadavru a pielii. La nivelul membrelor anterioare se scot cu grija resturile ramase, se continua jupuirea pe spate, pe cutia toracica pana la nivelul cozii. Se sectioneaza pielea in regiunea perianala, se taie coada la nivelul vertebrelor C2-C3 (coccigiene) cu clestele pentru oase, se taie cu foarfeca pielea din jurul cozii, coada neavand valoare comerciala.

Odata realizate aceste operatiuni se trece la etapa urmatoare, prelucrarea primara a blanurilor. 3. Pelucrarea primara a blanurilor Ca si etapa precedenta, se compune dintr-o succesiune de sase operatiuni, care pregatesc blana pentru etapa urmatoare argasirea, dupa cum urmeaza: degresarea, scuturarea, pieptanarea sau perierea, fixarea pe carton, presararea cu rumegus si asezarea blanii pe stativul de uscare. Timpul necesar acestor operatiuni sunt de aproximativ 5 minute iar uscarea propriu-zisa dureaza 4-5 zile in functie de conditiile de microclimat, temperatura si umiditate. Dupa jupuirea cadavrului se cantareste blana pentru a vedea randamentul la sacrificare. Nu este o operatiune obligatorie, avand doar caracter orientativ. La animalele sacrificate de noi am inregistrat urmatoarele valori: animalul viu 500 g, carcasa 410 g, blana cruda 90 g, blana uscata 60 g, diferenta de 30 g reprezentand-o tesutul adipos, apa, etc. Dupa cantarire blana se aseaza pe masa de jupuire se intinde cu parul in jos si se curata de impuritati, resturile de grasime si se sterg petele de sange.

Dupa ce aceasta operatiune s-a finalizat, blana se presara cu rumegus si se sterge bine toata suprafata, dupa care se scutura usor, avand grija sa nu rupem blana. Odata blana scuturata se aseaza cu pielea in jos. Cu o perie moale sau un piaptan, curatam blana de firele de par moarte, pieptanand in sensul de crestere, de la cap la coada.

Dupa degresare si pieptanare, blanita se aseaza cu parul in jos pe un carton, putin mai mare decat blanita 50x15 cm si se fixeaza cu 4 cuie pentru blanuri, dupa cum urmeaza: cu 2 cuie se fixeaza capul de o parte si alta a nasului si cu 2 cuie in zona membrelor inferioare, avand grija ca blanita sa fie intinsa.

Dupa fixarea blanitei pe carton se presara rumegus uscat pe toata suprafata intr-un strat de cca. 2 cm grosime. Rumegusul astfel presarat are rolul de a absorbi excesul de apa din blanita, impiedicand evaporarea rapida si uscarea brusca a blanii. Blanurile astfel prelucrate se aseaza pe un stativ de uscare din lemn sau metal, unde se lasa aproximativ 4-5 zile la o temperatura de 20 - 22C si umiditatea relativa de 60-65%.

Dupa uscarea lor, blanurile se scot de pe carton, se sorteaza si se pun in pachete de cate 10 bucati, asezate in ordinea urmatoare: piele pe piele, blana pe blana. Pachetele astfel facute se invelesc in hartie si se pastreaza pana la argasire in congelator la -15C. Este metoda cea mai buna de pastrare a blanurilor de chinchila pentru o perioada lunga de timp, fara a le afecta calitatile estetice si pe cele comerciale.

ARGASIREA PIEILOR

CURATAREA PIELII Daca dupa jupuire pe piele a mai ramas un strat de grasime acesta se va indeparta, altfel pielea nu va putea fi prelucrata pentru conservare. 1. Grasimea se va curata cu ajutorul foarfecelor curbe, apoi se va razui cu cutitul. 2. Pielea animalelor mici va fi presarata dupa cura tare, cu amidon, care va absorbi resturile de grasime. 3. Daca pielea nu se prelucreaza imediat, dupa cura tarea grasimii va trebui intoarsa cu parul in interior si presarata cu un amestec de sare si alaun dupa formula: - clorura de sodiu l 000 g - sulfat dublu de aluminiu si potasiu ......400 g Se freaca bine pe partea jupuita, se intoarce cu parul in afara, se face sul si se leaga cu s 12212s1813m foara, tinind-o astfel trei zile.in ziua a patra se desface sulul, se scutura bine de sare si alaun si se atirna intr-un loc intu necos si uscat. Pieile de animale mici care nu se prelu creaza imediat, trebuie tinute la sare 2-3 zile, sara murindu-le zilnic. In acest scop se freaca bine cu sare zonele cu indoituri, cu buzunare etc. altfel mai tirziu parul se va smulge si pielea se va deteriora. 4. Pieile uscate pastrate nelucrate mai mult timp, trebuie reconditionate pentru prelucrare. RECONDITIONAREA PIEILOR Dupa tratarea cu sare si alaun, pieile conservate vor fi cufundate 10-12 minute in urmatoarea solutie: Apa l 000 cm3 sare de bucatarie 50 g 1. Se lasa in solutie pina se inmoaie bine, apoi se scot si se scurg. 2. Dupa ce pielea s-a scurs bine, fara a fi lasata sa se usuce, se seruieste. SERUIREA SAU CIRNOSIREA PIEILOR Seruirea sau cirnosirea pieilor consta din cura tarea buna a partii fara par pentru: a) conservarea pe o durata cit mai lunga; b) pastrarea elasticitatii; c) asigurarea rezistentei in operatiie ulterioare. Seruirea se executa fie pe o coasa fixa sau mane vrata cu mina, fie cu ajutorul unui cutit. l. In seruirea pe coasa fixa coasa este fixata intr-o capra speciala de lemn. Pielea este trasa cu atentie pe taisul coasei manevrind-o paralel cu coasa astfel incit sa rada tot tesutul conjunctiv subcutanat. 2. In seruirea cu coasa manevrata manual, pielea este intinsa cu partea acoperita de par pe o scindura neteda sau cu suprafata usor convexa. Scindura este sprijinita cu un capat pe pamint si cu celalalt pe o capra sau pe un scaun la inaltimea coapselor opera torului, care, stind cu fata spre capra sau scaun va manevra coasa cu taisul orientat spre capatul scindurii sprijinit pe pamint, tinind-o paralel cu suprafata de curatat. Manevrind coasa inainte si inapoi vom indeparta tot tesutul conjunctiv si o parte din derm, pielea devenind elastica si destul de subtire ca sa fie maleabila. 3.Seruirea cu cutitul se practica tot pe scindura, solicitind un efort proportional cu marimea pielii de prelucrat. Dupa seruire pielea se introduce timp de 10 ore in solutie de piclaj. Pieile care n-au fost seruite imediat dupa jupuire, se presara cu sare fina de bucatarie, apoi se intorc cu parul inafara si se tin astfel 24-48 ore; apoi pieile groase si vechi se fatuiesc. 4.Fatuirea este o noua operatie de seruire care urmareste indepartarea tesutului hipodermic inmuiat intre timp.

Operatia se face dupa aceleasi reguli ca si prima seruire, dupa care pielea se introduce in solutia de piclaj. PICLAJUL Piclajul consta in scufundarea pielii timp de 10 ore intr-o baie pregatita dupa formula urmatoare: - Apa l 000 cm3,Clorura de sodiu 75 g,Acid sulfuric 10-15 cm3 ATENTIE: intii se dizolva sarea de bucatarie in apa, apoi se adauga acidul sulfuric (nu invers). 1. Pielea se lasa in solutie 8-10 ore (solutia trebuie s-o acopere in intregime). 2. Se scoate apoi pielea si se atirna la aer timp de 2 ore pentru a se scurge. 3. Dupa ce s-a scurs bine, fara sa se usuce, se unge cu" un amestec oleoamoniacal preparat dupa formula: - Apa l 000 cm3,Untura de peste 50 cm3,Acid oleic 30 cm3 Amoniac solutie 25 % .. 25 cm3 Amestecul se face intr-un vas de pamint ars, portelan sau de sticla. Se amesteca separat Untura de peste cu acidul oleic. In alt vas se amesteca amoniacul cu apa. Dupa omogenizarea continutului din fiecare vas, continutul primului se varsa in cel de al doilea. 4. Pielea, bine unsa, se indoaie apoi pe fata lipsita de par, mentinind-o astfel timp de 5 ore. 5. Apoi se intinde la uscat intr-o incapere incalzita la 20- 22C, lipsita de praf si umiditate (in nici un caz nu se va tine linga foc). 6. Din cind in cind va fi luata si intinsa. 7. Daca pielea este insuficienta de maleabila, se repeta seruirea pina devine moale si maleabila inainte de a fi complet uscata. PREPARAREA PIELII PENTRU PRELUCRARE Pieile utilizate in taxidermic pentru imbracarea manechinelor si naturalizarea animalelor trebuie lucrate de asa maniera incit sa se pastreze timp indelungat, fara sa modifice exponatul. Pentru a putea fi bine prelucrate, pieile necesita o preparare prealabila. Dupa prelucrare pielea trebuie sa fie nu numai rezistenta, ci si suficient de elastica (ume zita, sa poata fi intinsa pe manechin fara a forma cute). Prepararea pieilor de mamifere mici necesita pe linga curatirea lor si un control riguros pentru a observa si indeparta eventualele parti moi, ramase la piele, tesutul conjunctiv scapat la jupuire, eventual chiar o parte din derm. Astfel, daca seruirea se practica mai ales la pieile de mamifere de talie mare, ea nu trebuie exclusa din procedeul de lucru ori de cite ori grosimea pielii ar impiedica executarea in bune conditii taxi dermice a mamiferelor. PREPARAREA PIEILOR DE MAMIFERE DE TALIE MARE Pieile provenite de la mamiferele de talie mare, daca sint luate in lucru imediat dupa jupuire, se supun unei operatii de cirnosire (seruire) riguroasa, urmarindu-se indepartarea intregului tesut hipodermic, odata cu grasimea aderenta la piele. De retinut ca seruirea va fi cu atit mai temeinica cu cit pielea este mai groasa, la nevoie repetindu-se pina cind pielea devine maleabila si, umezita, poate fi mulata cu usurinta. Se va acorda o deosebita atentie modului de preparare, de aceasta operatie depinzind in buna masura maleabilitatea si durabilitatea ei dupa prelucrare. PRELUCRAREA PIEILOR In prelucrarea pieilor se utilizeaza, in principal, doua procedee: procedeul chimic sau piclajul si argasirea cu tarite. in procedeul de argasire chimica se folosesc diverse formule, majoritatea bazate pe utilizarea unor ames tecuri de substante conservante simple sau complexe. in tabacirea cu tarite se foloseste faina de ovaz necernuta si, eventual, taritele de griu. "Argasirea pieilor grase" necesita masuri deosebite :

a) Dupa cirnosirea atenta, pieile grase se vor spala de mai multe ori in solutie de sare de bucatarie 5%. b) Apoi timp de 2 ore se vor tine intr-o solutie pre parata dupa formula: Apa l 000 cm3,Acid oleic 5 g,Soda calcinata 3 g,Amoniac solutie 25 % 3 cm3 La fiecare jumatate de ora pielea va fi intoarsa pe toate partile; dupa 2 ore se scoate si se spala in mai multe ape, dupa care se va pune in solutia urmatoare: Apa 2 000 cm3,Clorura de sodiu 150 g,Acid sulfuric 25 cm3 Pielea se tine in aceasta solutie 8-10 ore, dupa care se scoate si se atirna pe sfoara timp de 2 ore pina se scurge bine. c) Dupa ce s-a svintat bine, dupa cea 2 ore, se unge cu un amestec preparat dupa urmatoarea formula:Apa l 000 cm3, Untura de peste 50 g,Acid oleic 25 cm3,Amoniac solutie 25 % 25 cm3 Acest amestec nu se prepara in vas de metal ci obligatoriu in vas de portelan sau de sticla. Se amesteca untura de peste cu acidul oleic intr-un vas, iar in alt vas amoniacul cu apa, peste care se va turna apoi ames tecul din primul vas. d) Pielea unsa va fi impaturita si tinuta astfel timp de 4-6 ore. e) Dupa acest interval se atirna la uscat intr-un loc lipsit de umezeala la temperatura de 20-22C, departe de surse de caldura. f) Din timp in timp, pe masura ce se usuca, se ia si se intinde, pentru a nu se stringe sau increti. Argasirea cu tarite. Pieile de miel, de vulpe, in general pieile cu lina sau cu par lung, se pot prelucra foarte bine utilizind o pasta din tarite sau din faina de ovaz (necernuta). De retinut ca faina de griu nu este buna pentru argasit, deoarece da o pasta cleioasa si, in general, neeficienta. Faina de ovaz se preteaza cel mai bine pentru argasit. In urma argasirii cu faina de ovaz se obtin piei moi care se muleaza bine, nu absorb umezeala si se pot intinde. Pentru argasirea unei pielicele este nevoie de: - Faina de ovaz 115 g,Sare de bucatarie 25 g,Drojdie de bere 5 g Apa calduta 500 cm3 Pentru pieile mici aceasta cantitate este suficienta. Pentru cele mari cantitatile se vor mari proportional. Pentru preparare se va proceda in modul urmator: 1. intr-un vas de pamint sau de portelan, eventual de lemn (copae), se pune faina de ovaz. 2. in alt vas, care poate fi o oala smaltuita, se pune apa calduta in care se dizolva sare. 3. intr-o cana se amesteca drojdia cu putina apa. 4. Se toarna drojdia peste faina de ovaz din pri mul vas, apoi solutia de sare si se amesteca pina se obtine o pasta de consistenta smintinii. 5. Vasul cu "coca" astfel obtinuta se pune la cal dura, intr-o camera cu temperatura de 22-23 C, in care se tine 4-5 zile sa dospeasca. Vasul va fi sufi cient de mare ca sa permita cresterea de volum data de dospire. 6. In momentul cind coca incepe sa degaje un miros de spirt, dospirea este completa si coca poate fi utilizata. 7. Se unge bine pielea cu coca pe partea seruita si se indoaie cu blana in afara. 8. Dupa o zi (pielicelele mici si subtiri) sau doua(pieile mari si mai groase) se intinde pielea si se inde parteaza coca cu cutitul. 9. Se intinde pielea pe o scindura de seruire si cu ajutorul unui cutit (sau cu o coasa), se recirnoseste,indepartind toata portiunea muiata de pe partea fara par, uniformizind-o cit mai bine. 10. Dupa recirnosire se unge iara pielea cu coca de ovaz. 11. Apoi se indoaie din nou cu parul in afara.

12. Se lasa asa alte 2 zile (pieile mici) sau 3 zile (cele mari) dupa care operatia de recirnosire se repeta. 13. Dupa indepartarea partilor inmuiate pielea se va unge (daca este nevoie in special pieile mari) inca odata cu coca. 14. Se indoaie cu blana inauntru si se lasa asa2-3 zile. in general argasirea pieilor mici se termina in 6-7 zile, iar a celor mari in 10-12 zile. 15. In aceste intervale se va controla daca nu se desprinde parul. La incheierea operatiei se va intinde la uscat fara sa se mai curete coca. 16. Pielea se lasa la uscat, intr-un loc cald, aerisit, ferit de soare si departe de foc. Coca se desprinde de pe piele pe masura ce aceasta se usuca. 17. Cind pielea s-a uscat bine se freaca in mina si se intinde in toate partile. 18. Daca nu este suficient de moale poate fi unsa pe partea fara par cu amestecul oleoamoniacal indicat mai sus. PRELUCRAREA PIEILOR DE MAMIFERE MARI Pielea de capra, caprioara, oaie, lup, mistret, urs etc. necesita o preparare mai laborioasa. In marea ma joritate a cazurilor fiind nevoie de o degresare inainte de prelucrare: 1.Degresarea se face dupa o seruire atenta. 2.Pielea se spala in solutie de sare de bucatarie7 % in mai multe ape. 3.Apoi se tine timp de 2-3 ore intr-o baie cu solutie preparata dupa formula:Apa 3 000 cm3,Acid oleic 15 g,Soda calcinata 9 g Amoniac solutie 25 % 9 cm3 4.Dupa ce se scoate din aceasta solutie se spala in mai multe ape si apoi se pune in solutia de piclaj preparata dupa formula: Apa 3 000 cm3,Clorura de sodiu 225 g,Acid sulfuric 40 cm3 5.Pielea se tine in baia de piclaj 8-10 ore. 6.Dupa acest interval pielea se scoate si se atirna pe sfoara la loc uscat, caldut si lipsit de praf, unde se tine 2 ore. 7.Dupa ce s-a scurs bine pielea se unge cu un a mestec preparat dupa formula: Apa 2 000 cm3,Untura de peste 100 g,Acid oleic 60 g Amoniac solutie 25 % 50 cm3 8. Pielea se tine indoita cu blana inafara timp de4 ore. 9. Dupa acest interval se atirna la uscat intinzind-o din timp in timp pentru a nu se increti sau stringe. 10. Dupa ce s-a uscat, se seruieste din nou pe coasa si se framinta in mina ca sa-si recapete moliciunea. "Argasirea cu solutie alauno-ferica" este mai frecvent folosita si, in general, cu rezultate mai bune. in acest scop: a) Pielea seruita pina ramine doar o parte din derm si epiderm, va fi supusa unui control riguros inlatu rindu-se orice urma de grasime, reducind cit mai mult posibil colagenul hipodermic, operatie care da pielii moliciune si lucrabilitate. b) Dupa seruire pielea se asaza intr-o baie smal tuita sau intr-o copae de lemn in care s-a pus solutia preparata dupa urmatoarea formula:Acid fenic ...o parte,Alcool 1parte,Clorura de sodiu 6,25 parti,Alaun de potasiu 6,25 parti,Apa 100 parti Se pune apa in vas, se adauga sarea si alaunul, amestecindu-se pina la dizolvarea completa, dupa care se adauga mai intii alcool si apoi acidul fenic. c) Se tine pielea in solutia respectiva un timp variat in functie de specie, adica de grosimea ei, dupa cum urmeaza: =pielea de iepure..1zi=pielea de pisica..2zile=pielea de dihor..2zile =pielea de viezure..2-3zile=pielea de caprioara..3zile

=pielea de capra..4zile=pielea de oaie..4zile=pielea de capra neagra..4-5zile=pielea de ciine..5 zile=pielea de lup..5-6 zile =pielea de vitel de lapte..6zile=pielea de urs..6-7zile =pielea de mistret..7zile=pielea de vaca..7-8zile=pielea de cal..8zile =pielea de taur..8-9zile ,=pielea de bivol..9-12zile Pielea care se tine in solutie mai mult de 2 zile va fi verificata zilnic in ce priveste maleabilitatea. Scoaterea din baie si manipularea pielii ude se face cu mina protejata in manuse de cauciuc. Pieile care se tin in baie peste 4 zile vor fi reseruite la fiecare 3 zile si reintroduse in solutie dupa subtierea hipodermului. "Tabacirea cu tarite de griu" se foloseste frecvent pentru pieile de miel, de caprioara si de oaie, eventual de capra. In acest scop se foloseste tarita de griu rezultata de la cernerea fainii (atentie! nu si faina!), dupa urmatoarea formula:Tarite de griu .5 kg,Clorura de sodiu .100 g Se adauga apa dupa nevoie pina se obtine o pasta de consistenta siropului. Adaugarea unei cantitati de5-10 g de drojdie de bere grabeste procesul de fer mentatie. Se procedeaza astfel: a) intr-un vas de lemn sau de pamint se pune tarita, peste care se adauga apa calduta cu drojdie si sare, omogenizind totul pina se obtine consistenta dorita ; apoi se lasa la dospit. b) Pielea seruita bine curatata de grasime si de colagenul suplimentar din hipoderm, se asaza in vas astfel incit fata seruita sa ajunga in totalitatea ei in contact cu pasta de argasit. c) Pielea se lasa in vasul de argasit timp de 3-5 saptamini. La 3 -4 zile se scoate, se controleaza si se reseruieste pina se obtine grosimea si maleabilitatea dorite. d) Dupa trecerea celor 3'-5 saptamini pielea se scoate din copae, se clateste bine cu apa curata, apoi se atirna pe sfoara cu blana in interior pina se svinta bine. e) Pielea svintata se framinta si se intinde in toate partile pina devine moale, maleabila. f) Pentru uscarea completa se freaca fata seruita cu tarite de griu, de ovaz sau cu rumegus cernut. Dupa ce s-a uscat bine, pielea se scutura de resturile de tarite, rumegus etc.