pregatire marinareasca.sem 2

ÎNDRUMAR DE LABORATOR

PREGĂTIRE MARINĂREASCĂ

Semestrul II

PREGATIRE MARINAREASCA

Semestrul II

TEMATICA SEDINTELOR DE LABORATOR

Nr. lab.

Tema sedintei Continut Competente conform STCW

Obiective didactice operationale

1 Parame vegetale si sintetice

-Conditii de indeplinit ale paramelor, clasificare, materiale de

fabricatie, structura, denumire

-Intretinere, conservare si

manuire

Competenta 1.2 Cerinta 1.1

-Neceseiatea cunosterii paramelor, materialelor de fabricatie si structurii si

intretinerii lor -Parame sintetice:structura,

denumire, intretinere Parame vegetale:structura,

denumire, intretinere -Datele

tehnice,caracteristici,denumirea si folosirea paramelor

2 Calculul rezistentei paramelor

-Greutatea si diametrul paramelor

Competenta 1.1. Cerinta 1.2

-Aplicatii privind rezistenta de rupere a paramelor vegetale,

sintetice si metalice -Coeficientul de stas pe diferite tipuri de parame si materiale precum si a circumferintei

paramei in milimetri -Calculul rezistentei de siguranta a paramelor

3 Macarale si palancuri -Utilizarea, descierea, materialele de fabricatie si clasificarea palancurilor


-Necesitatea cunoasterii macaralelor

-Descrierea si utilizarea diferitelor tipuri de macarale la

bordul navelor -Clasificarea macaralelor in

functie de sistemul de prindere, zbir si numarul de raiuri -Necesitatea cunosterii, verificarii si intretinerii

macaralelor 4 Macarale si palancuri -Formarea si

verificarea palancurilor -Alegerea

macaralelor pentru formarea

palancurilor -Multiplicarea fortei

cu ajutorul palancurilor


-Definitia si rolul palancurilor -Clasificarea palancurilor si

folosirea lor -Garnisirea corecta a

palancurilor -Calculul multiplicarii fortei de

catre palancuri

5 Salvare pe mare -Salvare pe mare -Organizarea salvarii pe plan


-Cunoasterea mijloacelor individuale de salvare

-Dotarea navelor cu veste de

mondial -Cerintele IMO

salvare si colaci de salvare -Cerinte IMO pentru veste si

colaci de salvare 6 Salvare pe mare -Mijloace

individuale de salvare

-Veste de salvare -Colaci de salvare


-Cunoasterea mijloacelor individuale de salvare

-Dotarea navelor cu veste de salvare si colaci de salvare -Cerinte IMO pentru veste si

colaci de salvare 7 Salvare pe mare -Mijloace colective

de salvare -Plute rigide

-Plute gonflabile -Aparate plutitoare


-Cunoasterea mijloacelor de salvare colective de tip plute rigide si gonflabile si aparatele plutitoare din punct de vedere

constructiv -Amplasarea acestor mijloace

la bordul navei -Cerinte IMO pentru plute si

aparate plutitoare 8 Salvare pe mare -Ambarcatiuni Competenta 1.1

Cerinta 1.2 Cunoasterea ambarcatiunilor de salvare de la bordul navelor

si inventarul acestora -Ambarcatiuni deschise, inventar, intrebuintare -Ambarcatiuni inchise, inventar, intrebuintare -Clasificarea generala a

ambarcatiunilor: ambarcatiuni de salvare, ambarcatiuni sportive si de agrement.

9 Instalatii de la bordul navelor

-Instalatia de legare Competenta 1.1 Cerinta 1.2

-Partile componente ale instalatiei de legare -Piese si mecanisme

-Cunoasterea si intrebuintarea instalatiei de legare

-Intretinerea instalatiei de legare


-Instalatia de ancorare


-Importanta cunoasterii partilor componente ale instalatiei de

ancorare -Ancore -Lanturi

-Masina instalatiei -Anexe ale instalatiei de ancorare (stope, boturi,

compartiment putul lantului) -Intretinerea instalatiei de

ancorare 11 Instalatii de la bordul

navelor -Instalatia de guvernare


-Cunoasterea importantei instalatiei de guvernare a partilor componente ale

acesteia -Cunoasterea instalatiei de guvernare fara servomotor -Cunoasterea instalatiei de guvernare cu servomotor

-Intretinerea si exploatarea in

Titular disciplina:

Ş. l. drd. Ovidiu Victor IONESCU

Asist. Univ. drd. Georgiana SIVRIU

bune conditii a instalatiei de guvernare


-Instalatia pentru serviciul

ambarcatiunilor si mijloacelor de

salvare


-Cunoasterea gruielor rotative si a celor gravitationale pentru

serviciul ambarcatiunilor -Cunoasterea instalatiilor cu

plan inclinat pentru ambarcatiuni

-Cunoasterea gruielor pentru intrebuintarea ambarcatiunilor de urgenta si a plutelor de

salvare 13 Instalatii de la bordul

navelor Instalatii de

incarcare/descarcare cu bigi navale


-Cunoasterea instalatiei de incarcare/descarcare cu o biga

navala -Cunoasterea instalatiei de

incarcare/descarcare cu doua bigi navele

-Manevrele curente si fize ale acestor instalatii

-Punerea in bataie a bigilor navale si modul de lucru

14 Instalatii de la bordul

navelor Instalatia de

incarcare/descarcare cu bigi grele si macarale navale


-Necesitatea cunoasterii tipurilor de bigi grele si ale manevrelor acestora si a

modului de lucru -Cunoasterea macaralelor

navale, a manevrelor acestora si a modului de lucru

-Intretinerea instalatiei cu bigi grele si a macaralelor navale

LABORATOR 1

Parame vegetale, sintetice si metalice

Conditii de indeplinit, Clasificare, Materiale de fabricatie, Structura, Denumire, Intretinere, Conservare si manuire

1. Definitie Paramele sunt franghii sau cabluri de lungimi si grisomi diferite(variabile), formate prin rasucirea sau impletirea unor fibre vegetale,sintetice, metalice sau miste si folosite la bordul navelor in urmatoarele scopuri: -pentru manevre fize si curente -mijloace de manevra si legare la chreu -pentru amaarre -pentru remorcaj si salvare -pentru manevre la larg(transbordarea marfurilor si a anumitor obiecte) -pentru legarea si ancorarea ambarcatiunilor -pentru confectionarea velelor -pentru lucrari de matelotaj,etc.

2. Calitatile paramelor -sa aiba rezitenta uniforma pe toata lungimea -sa fie flexibile -sa aiba supafata neteda si regulata -sa aiba durata mar ein serviciu

3. Clasificarea paramelor

a) Dupa materialul din care sunt confectionate: –parame vegetala -parame din material sintetic sau parame sintetice –parame metalice –parame miste. b) Dupa modul de confectionare: -parame simple -parame rasucite (lantane si garline) -parame impletite (saule) c)Dupa utilizare -parame de manevra si de legare -parame de remorcaj maritim si fluvial -parame pentr manevre fize si curente -parama pentru manevra marfurilor si amararea lor -saule. 4. Materiale folosite Materialele folosite pentru fabricarea paramelor sunt:canepa,in, manila, sizal, iuta, bumbac, cocos. a)canepa - se utilizeza in prezent numai pentru confectionarea unor categorii de parame de dimensiuni

reduse:saule,socar,lantane pentru legare. b)manila-seutilizeaza pe scara larga mai ales pentru paramele de manevra, la remorcaje si la manevre curente ale instalatiilor d epunte. Manila este fibra unui bananier. Paramele de manila plutesc , nu se imbiba cu apa, sunt foarte flexibile si usor de manevrat. c)sizalul-se obtine din frunzele plantelor agave din familia cactusului. Sunt mai grele si mai putin flexibile decat paramele de manila. Nu sunte rezistente la frecare si la interperii. d)inul-se foloseste pentru ata de vele si unele saule speciale. e)iuta-de India, permite confectionarea de oarame de rezistenta egala cu cele de canepa dar sunt mult mai usoare. Plutesc cand sunt noi, dar au o viata foarte scurta. f)bumbacul-paramele de bumbac sunt foarte scumpe din acest mptiv se confectioneaza parame subtiri(saule). g)cocosul-sunt fibrele de sub scoarta acestui copac. Se foloseste mai putin pentru confectionarea paramelor si mai mult petru confectionarea baloanelor de acostare, aparatori diferite si tesatura pentru confectionarea paetelor de astuparea gaurilor de apa. 5. Paramele sintetice Paramele sintetice se confectioneaza din fibre de relon, nylon sau terilen. Structura este asemanatoare paramelor vegetale. a)Avantajele paramelor sintetice: -sunt foarte flexibile -nu sunt avide de apa, deci plutesc -sunt lai rezistente decat cele vegetale -nu putrezesc, au durata mare in seviciu. b)Dezavantajele paramelor sintetice: -la temperaturi ridicate se topesc (la flacari) -la temperaturi joase ingheata ( devin rigide) -sunt atacate de acizi si rugina -se rod foarte repede -au dezavantajul unei elasticitati extrem de mari. 6. .Structura paramelor vegetale si sintetice Firul-elementuld e baza al unei parame vegetale, respectiv fibra. Sfilata-se obtine prin rasucirea mai multor fire( spre dreapta) Suvita-se obtine prin rasucirea mai multor suvite spre stanga (adica in sens invers sensului de rasucire al fiecarei sfilate) Parama 9lantana)-se obtine prin rasucirea la un loc spre drepata a mai multor suvite. In general o parama se obtine din trei sau patru suvite, caz in care rasucirea se face in jurul unei inimi vegetale care nu ia parte la rasucire. Garlinul-este o parame de legare, de manevra si remorcaj formata prin rasucirea mai multor lantane. Lantanele care intra in compunerea garlinului se numesc cordoane. Paramele si garlinele sunt prevazute cu inimi vegetale care au ca rol: -sa permita o rasucire pefecta; -sa nu se deformeze la tractiune; -sa nu putrezeasca. 7. Prame metalice Paramele metalice in mod curent sunt denmite sarme sau cabluri si sunt confectionate dintr-un numar oarecare de fire de sarma de hotel zincat, aluminiu, arama si alama de diferite dimensiuni. Aceste fire sunt continuii pe toata lungimea paramei si au o grosime variabila intre 0,2-0,6 mm. Intrebuintarea paramelo metalice: -legarea navelor

-remorcaje de lunga durata -la instalatii pentru manevra ambarcatiunilor -la instalatii pentru manevra greutatilor -la navele de pescuit oceanic pentru „vaiere”(parama metalica de remorcat traulul) -la echipamentul de dragi si mine -ca manevre fize ale arboradei Conditiile paramelor metalice: -sa aiba rezitenta uniforma pe toata lungimea -sa fie flexibile -sa aiba suprafata netede si regulata - sa aiba durata mare in seviciu Servitutiile paramelor metalice: -paramele metalice se confectioneaza mai greu decat paramele vegetale si sintetice -paramele metalice se manevreaza mai greu decat cele vegetale si sintetice -pretul de fabricatie al paramelor metalice este mai marem decat al celor vegetale si sintetice.

PARAME VEGETALE

PARAME METALICE

PARAME MIXTE

Clasificarea paramelor metalice a)Din punct de vedere al rigiditatii: -parame metalice rigide; -parame metalice flexibile sau semirigide; -parame metalice foarte flexibile. b)Din punct de vedere al materialului: cu fire din fier sau hotel -parame metalice cu fire din aluminiu, bronz, arama, alama, adica metale nemagnetice care de regula se folosesc pentru balustrade, straiuri sau alte manevre fize in jurul compaselor magnetice. Structura, denumirea si folosirea paramelor metalice. 1. Structura paramelor metalice: Firul-este ementul de baza al paramei metalice, se obtine prin laminarea materiei prime. Vita-se obtine prin rasucirea mai multor fire spre dreapta prin flexiunea firelor. Parama metalica-este un cablu sau o sarma care se obtine prin rasucirea mai multor vite in jurul unei inimi vegetale de canepa sau iuta. Garlinul metalic-se obtine prin rasucirea mai multor parame metalice catre dreapta prin flexiunea mai multor fire ce intra in compunerea paramelor metalice in jurul unor inimi de canepa sau iuta. Paramele metalice ce intra in compunerea unui garlin se numesc cordoane. Rolul inimilor: a)Constituie un suport maleabil in care vitele isi pastreaza usor pozitia reciproca normala pe timpul utilizarii paramei cand se produc flexiuni. b)Fiind imbibate cu ulei special, pe timpul utilizarii asigura ungerea paramei din interior catre exterior,

inlaturand pericolul ruginirii din interior catre exterior. 2. Denumirea paramelor metalice Pentru scrierea pe scurt a caracteristicilor unei parame metalice se intrebuinteaza indicativul cifric. Indicativul unei parame metalice consta dintr-un produs de doi factori din care unul indica numarul de vite iar al doilea indica numarul de fire ce intra in compunerea unei vite. Indicativul unei parame metalice mai poate fi scris si in felul urmator: 6x37+3; 6x16+5 etc. In care: a) 6= numarul de vite; b) 37=numarul de vite in fiecare vita ( 6x37=222 fire) c) 1=inima vegetala 3. Parame metalice rigide sau cabluri de hotel rigid Sunt parame ale caror vite sunt construite dintr-un numar relativ mic de fire mai groase, rasucite in jurul unei inimi de sarma sau de canepa. Aceste parame metalice pot fi de tipul: a) 6x7+1 – adica 6 vite, fiecare vita cu 7 fire, rasucirea spre dreapta in jurul unei inimi vegetale. Este

o parama metalica rigida si se utilizeaza de regula la manevre fixe( straiuri, sarturi, pataratine). b) 6x19+1- adica 6 vite, fiecare vita are 19 fire dispuse pe doua straturi a cate 12 si respectiv 6 fire si

un fir cu inima centrala. Este o parama metalica rigida si se foloseste la balansinele bigilor, labe de gasca pentru barcile de salvare.

4. Parame metalice flexibile sau cabluri de hotel flexibile

Sunt parame in care vitele sunt formate din fire de diametru mijlociu rasucite in jurul unei inimi de sectiune relatic mare din canepa sau iuta, iar vitele in jurul unei inimi de diametr si mai mare din canepa sau iuta. Aceste cabluri sau parame metalice pot fi de tipul:

a) 6x12+1, se compune dintr-o inima vegetala pe care sunt infasurate 6 vite a cate 12 fire asezate circular in jurul inimii. Se utilizeaza in mod curent la palancuri, la manecra greutatilor si serviciul barcilor, balansine, tangoane, legarea navelor.

b) 6x24+1, se compune dintr-o inima vegetala pe care seunt infasurate sase vite compuse sintr-o inima vegetala si 24 fire grupate in doua straturi, pe primul strat 9 fire iar pe al doilea 15 fire.

c) 6x30+1, se compune dintr-o inima vegetala pe care sunt infasurate 6 vite fiecare dintr-o inima vegetala si 30 fire de sarma grupate in doua straturi, primul de 12 si al doilea de 18 fire. Se foloseste la legarea navelor si la remorcaje usoare.

5. Parame metalice foarte flexibile (extraflexibile). La aceste parame vitele sunt foarmate dintr-un numar mare de fire de diametru mic de hotel de cea mai buna calitate. Sunt utilizate acolo unde se cere si rezistenta si flexibilitate. a) 6x37+1, in trei straturi 18-12—6-1. Se foloseste la legarea navelor, curenti, palancuri, remorcaje,

etc. b) 6x61+1, in patru straturi 24-18-12-6-1-. Se foloseste la legarea navelor, curenti la palancuri,

remorcaje, trote, etc. c) cabluri de hotel flexibile subtiri:

-de 1x19 fire folosit la amaraje usoare, pataratine pentru ambarcatiuni etc. -merlinul de 1x7 si 1x9 folosit pentru diferite legaturi si infasurari, patronari, etc.

6. Garlinul metalic Este folosit mai ales ca legatura fixa la diferite dane de incarcare, de stationare indelungata a navelor pentru reparatii, casare, remorcaje de lunga durata. Este formata din 6 parame a cate 6x7 cu inimi vegetale.

7. Dimensiunea paramelor Grosimea paramei este data prin cirsumferinta sau diametru.

Lungimea tip a paramei este de 100-200 m, pentru paramele de legare si 200-400 m, pentru paramele necesare remorcajului.(paramele necesare remorcajului pot fi si de 2000-2500 m). In rasport de diametru se determina rezistenta la rupere si greutatea paramei, pe tipuri si materiale de confectie.

8. Date tehnice.Caracterictici.Denumirea si folosirea paramelor. a)Garlinul-este o parama cu circumferinta cuprinsa intre 100-150mm, se foloseste la legarea navelor la cheu,geamandura si remorcaj. b)Manevra-este o parama cu circumferinta cuprinsa intre 40-60mm, si serveste la legarea navelor, scari pilor, greementul barcolor. c)Socar-este o manevra cuu circumferinta de 60-70mm. d)Parama de grandee-este o lantana folosita pentru confectionarea velelor si a tendelor(grandeea).Are circumferinta cuprinsa intre 20-30mm. e)Saula-este o lantana cu corcumferinta cuprinsa intre 10-15 mm.Este folosita la pavilion, loch, bandula, sonda. f)Merlinul-este o saula subtire folosita la infasurari de parame groase. El poate fi romat din coua suvite de calitatea a –I-A. Are Circumferinta de 7 mm. g) Comanda-este un merlin subtire de 2-3 suvite de calitate inferioara, care se foloseste la infasurari. h)Luisinul-este o lantana subtire din 2-3 suvite de cea mai buna calitate. Sefoloseste la infasurari fine si lucrari de ornamentare, i) Ata de vele- 6-7 fire de canepa de calitatea I-a si se foloseste la coaserea velelor, venzilor, capoatelor. j)Ata de grandee-este putin mai groasa decata ta de vele si se foloseste la coaserea grandeelor. Paramele vegetale si sintetice se livreaza in colaci prevazuti cu eticheta pe care se mentioneaza lungimea si circumferinta.

LABORATOR 2

Calculul rezistentei paramelor Greutate, Dimetru, Aplicatii.

1. Parame vegetale si sintetice Rezistenta paramelor este proportionala in anumite limite cu numarul firelor ce o compun. La alegerea unei parame, trebuie sa se tina seama de rezistenta ei, de siguranta care este aproximativ 15% din rezistenta de rupere. Pentru manevrele supuse continuu la eforturi sau cu care se lucreaza in conditii nefavorabile, cum sunt manevrele curente ale velelor, curentii si palancurile barcilor de salvare, trebuie sa se considere rezistenta de siguranta de 17% din rezistenta de rupere. Rezistenta de rupere in kilograme forta a paramelor vegetale si sintetice este data de formula empirica: R=K x C² in care: R-rezistenta de rupere in Kgf K-coeficientul de stas pe tipuri si materiale. C-circumferinta paramei in mm. K are urmatoarele valori: K=0,60 pentru paramele din canepa alba. K=0,50 pentru paramele din canepa gudronata. K=0,40 pentru paramele din sizal.

K=0,73 pentru paramele din nylon. Rezistenta de rupere in tone forta a paramelor vegetale din canepa si manila mai este data de formula elementara: R= C²/3 x 25²=C²/1875 in care: C- circumferinta paramei respective exprimate in mm. Calculul rezistentei de siguranta. Rezistenta de siguranta in kilograme forta a paramelor vegetale si sintetice este data de formula empirica: Rs=R/n in care: Rs-rezistenta de siguranta in Kgf. R-rezistenta de rupere in Kgf. n=coeficientul cel mai mic admis pentru siguranta si are urmatoarele valori: n=4 pentru instalatii fixe n=6 pentru instalatii mobile folosite la manevre curente. n=14 pentru instalatii cu ajutorul carora sa se manevreze de catre oameni. Calculul greutatilor paramelor Greutatea in kilograme a unui metru liniar de parama vegetala sau sintetica este data de formula: Q= C²/X in care: Q=greutatea in kg a unui metru liniar de parama. C²=circumferinta paramei respective in cm. X= coeficient dupa stat si are urmatoarele valori: X=106 pentru paramele din canepa cu circumferinta mai mica de 10 cm. X=112 pentru paramele din canepa cu circumferinta mai mare de 10 cm. X=137 pent. paramele de manila. X=145 pentru paramele de sizal. X=150 pentru paramele de nylon.

2. Parame metalice La stabilirea grosimii necesare trebuie sa se tina cont de rezistenta de siguranta si nu de rezistenta de rupere. Rezistenta de siguranta trebuie considerata cel mult 33% din rezistenta de rupere. Rezistenta paramelor metalice este proportionala in anumite limite cu numarul firelor ce o compun. Calculul greutaii paramelor metalice. Greutatea in kilograme a paramelor metalice se calculeaza cu ajuotrul formulei empirice: G=IxKxd² in care: G=greutatea paramei metalice in kilograme. I=lungimea in metri a paramei. d=diametrul paramei metalice in centimetrii. K=coeficientul dupa stas care are urmatoarele valori: K=0,52 pentru parame letalice cu un singur strat K=0,40 pentru parame metalice pana la 3 straturi. K=0,37 pentru parame metalice cu o singura inima. K=0,31 pentru parame metalice cu mai multe inimi.

Calculul rezistentei de rupere a paramelor metalice Rezistenta de rupere a paramelor metalice in kilograme forta este data de formula empirica: R= Kx d² in care: R=rezistenta de rupre in Kgf. K=coeficientul dupa stas pe tiputi de parame metalice d=diametrul paramei metalice in mm. K are urmatoarele valor; K=70 pentru parame metalice cu un singur strat. K=40 pentru parame metalice cu o singura inima. K=34 pentru parame metalice cu mai multe inimi, vegetale. Calculul rezistentei de siguranta a paramelor metalice Rezistenta de siguranta in kilograme forta a paramelor metalice este data de formnula empirica: Rs=R/n in care: Rs=rezistenta de siguranta in Kgf. R=rezistenta de rupere in Kgf. n=coeficientul de siguranta admis(cel mai mic) care are urmatoarele valori: n=4 pentru instalatii fixe. n=6 pentru instalatii mobile folosite ca manevre curente , manevre de greutati, etc. n=14 pentru instalkatii de ridicat si coborat oameni.

3. Comparatie intre paramele metalice si paramele vegetale -Paramele metalice sunt mai greu de manuit decat cele vegetale. -Paramele vegetale sunt mai putin durabile decat cele metalice. -Paramele metalice sunt mai usoare decat paramele vegetale s au un diametru mai mic oferind astfel cantului o suprafata de atac mai mica. -Raportul de rezistenta la grosime egala intre paramele vegetale si cele metalice rifide este de 1/2 , iar pentru cele flexibile de 1/3. Astfel o parama de canepa poate fi ijlocuita cu una de sarma rigida cu un diametru de doua ori mai mica sau cu una flexibila su un diametru de trei ori mai mica . In plus folosirea paramelor metalice se obtine cu o economie de greutate de aproximativ 50%. -Pe langa aceste avantaje paramele metalice prezinta si unele dezavantaje care fac ca in anumite situatii sa fie necesara folosirea paramelor vegetake deoarece acestea sunt mai elastice, mai flexibile , mai usor de manuit si prelucrat.

4. Intretinerea paramelor Intretinerea paramelor vegetale -paramele in serviciu nu se tin in tensiune -paramele utilizate la manevra sa fie in stare buna si fara suvite rupte -paramele ude trebuie puse la uscat -inainte de strangerea in colac paramele udate cu apa de mare este bine sa fie spalate cu apa dulce pentru a preveni mucegairea. -paramele ce nu se afla in serviciu se stang in colac si se introduc in magazii ce trebuie in permanenta aerisite si uscate, -paramele nu trebuie supuse la suprasolicitari, socuri, etc. deoarece se rup. -paramele sa nu fie supuse la eforturi mai mari decat cele pentru care au fost calculate; -sa nu se lucreze cu paramele pe raiuri de dimensiuni mai mici deoarece se rod. -sa se evite trecerea paramelor peste margini taioase. La trecei si contacte care implica fiecare portiune respectiva se bandajaza cu tenda (la turnicheti, urechi, somare). -capetele libere ale paramelor se patroneaza iar gasele trebuie sa fie matisite corect.

-controlul starii unei parame se face cu ajutorul unei cavile de matisit care permite vizitarea inimii vegetale. Intretinerea paramelor sintetice

-paramele sintetice nu se utilizeaza ca manevre curente in apecial la instalatiile de ridicare si manipulare a marfurilor sau la palancurile gruelor de barca, fiind prea elastice. -conservarea lor implica pastrarea in locuri cu umiditate redusa si ferite de soare. -paramele de serviciu trebuie protejate prin bandaje in zonele de contact cu metalul spre a inlatura uzura mare prin frecare si care le poate scoate repede din serviciu. Din aceasta cauza urechile de dirijarea oaramelor trebuie prevazute cu somare si tunicheti pentru miscorarea frecarii. Intretinerea si conservarea paramelor metalice

-in scopul prevenirii ruginii paramelor metalice sau distrugerii stratului de zinc este necesar ca ele sa fie unse cu un amestec special cu urmatorul continut: 8%-ulei de in fiert; 13%-rasina uscata;5%-ceara uscata,2%seu alb curat (amestecul se prepara prin fierbere timp de 5 ore la 180º. In locul acestui amestec se poate folosi ulei de in fiert). -cand se manevreaza paramele metalice trebuie s aevitam formarea ochiurilor -paramele metalice care se afla in serviciu trebuie unse si pastrate pe tamburi . -daca dintr-o parama se rup fire, acestea trebuie taiate si parama infasurata in acel loc. -sarmele trebuie controlate o data la 3 luni iar in cazul in care sunt ruginite, trebuie curatate cu peria de sarma si unde cu ulei de in fiert. -nu de admite manevra paramelor fara manusi de protectie(din tenda sau piele) -filarea paramelor de sarma se face mana de mana.Este interzisa alumecarea paramei metalice in maini. -esre interzisa stationarea oamenilor in frumul paramelor sub tensiune. -paramele metalice nu trebuie supuse socurilor. Importanta intretinerii paramelor

-prelungirea duratei in seviciu -prevenirea deteriorarii materialelor cu care lucreaza paramele -prevenire accidentarii oamenilor.

LABORATOR 3 Macarale si palancuri. Utilizare,descriere, materiale de fabricatie, clasificare, verificare, intretinere

1. Utilizare Macaralele sunt mecanisme simple dar foarte utile la bordul navelor unde se folosesc pentru: -manevra greutatilo la incarcare-descarcare; dirijarea paramelor la o instalatie de forta; -o larga intrebuintate au la navele cu vele prin formarea de palancuri pentru multiplicarea fortei.

2. Descriere Partile componente ale macaralei si materiale de fabricatie: -Corpul macaralei-poate fi din lemn sau metal. Este numit si capatana si este de forma ovala; -Fetele macaralei-sunt partile laterale ale macaralei; -Tocurile macaralei-elementele de sus si de jos care distanteaza fetele si care le fizeaza; Peretii intermediari-impart corpul macaralei in mai multe compartimente. Fereastra-este spatiul dintre fete la macaralele simple si dintre peretii intermediari la macaralele duble. Raiul-este o roata canelata (cu canal) care se roteste in fereastra pe o piesa numita osie. Osia-are ca rol sustinerea raiului. Degetarul-este o bucsa, un inel de hotel sau alama prin care trece osia sau axul raiului. Buza-reprezinta indoitura degetaruui pe rai. Lumina-este un canal radial in interiorul degetarului folosit pentru ungere.

Capul macaralei-reprezinta partea de sus a macaralei si este prevazut cu o cheie de fixare a macaralei. Coada macaralei-reprezinta partea de jos a macaralei prevazuta cu o cheita la care se leaga capatul fix al curentului cand se formeaza palancul. Gatul macaralei-reprezinta spatiul cuprins intre rai si tocul de la capul macaralei. Pe aici se introduce parama sau curentul. Taietura macaralei-reprezinta spatiul cuprins intre rai si tocul de la coada macaralei. Sbirul-este o parte componenta a macaralei ca are rolul de a sustine macaraua. Sbirul poate fi metalic sau vegetal. Sbirurile metalice pot fi: -simple; -duble; -triple Dupa modul de fixare pot fi: -interioare -exterioare Macaralele metalice sunt folosite pentru: --istalatia pentru manevra greutatilor -instalatia pentru serviciul barcilor -instalatia de pescuit -pentru dirijarea paramelor la instalatiile de forta Macaralele din lemn sunt folosite pentru: -manevra pavilioanelor si a semnalelor -manevra antenei statiei radio; -la ambarcatiunile navei, etc.

3. Clasificarea macaralelor: a)Dupa numarul de raiuri: -macara simpla-cu un singur rai -macara dubla-cu doua raiuri -macara tripla-cu trei raiuri b)Dupa sistemul de fixare: -cu cheie de imrepunare-care lucreaza pe post fix -cu carlig-care se pot muta cupa necesitati -cu rodanta-caracteristic macaralelor cu sbir vegetal -cu tatana-caracteristic macaralelor pentru manevra greutatilor -cu carlig in foarfeca-nu lucreaza pe post fix si se pot muta in functie de nevoi. c)Dupa material: -din lemn-cu capul macaralei din lemn -din lemn-cu capul macaralei din lemn si raiul din metal -din lemn-cu capul macaralei din metal si raiul din metal d)Dupa grosimea raiului: -in functie de grosimea curentului pot fi de diferite dimensiuni e)Dupa diametrul raiului: -diametrul trebuie sa fie de doua ori circumferinta curentului f)Dupa modul de constructie(dupa forma): „Galosul”-este o macara metalica cu o fata rabatabila; -„Pastica”-este o macara simpla metalica care are o fata mobila -„Raiul Deschis”-este o macara simpla,metalica cu o singura fata -„Macaraua vioara”-este o macara simpla din lemn care are doua raiuri dispuse cap la cap.

MACARA SIMPLA

MACARA DUBLA

4. .Verificarea si intretinerea macaralelor: Pentru verificarea si ungerea priodica macaralele se demonteaza si cu aceasta ocazie se verifica ca fetele sa nu fie sparte. Tot cu aceast ocazie se mai verifica: -se verifica osia si splinturile; -se verifica sbirurile sa nu fie sparte; se curata lumina si se unge cu vaselina; -se curata raiul de grasimi pentru a nu aluneca parama; -se indeparteaza petele de rugina; -se verifica raiul sa nu aiba fisuri pe margine; -se curata capatana; -cele metalice se rascheteaza si se pitureaza cu lac negreu; -cele din lemn se racheteaza si se dau cu lac incolor (nu se pitureaza). Executarea la timp si in mod constiincios a verificarii si intretinerii macarakelor duce la: -prelungirea duratei de functionare -la prevenirea avariilor -la prevenirea accidentelor.

5. Calculul maririi macaralelor si alegerea curentilor In mod practic la bordul navelor alegerea macaraleloe ca marime(lungimea fetei) sau a curentilo ca diametru sau circumferinta se recomanda sa se execute astfel: -se masoara siametrl paramei cu ajutorul sublerului -se calculeaza circumferinta paramei macaraua trebuie sa aiba lungime a fetei de trei ori circumferinta curentului, diametrul raiului sa fie de doua ori circumferinta curentului in centimetri. Alegerea curentilor in functie de macarale: -se masoara lungimea fetei macaralei in centimetri; -se masoara diametrul raiului in centimeri; -lungimea fetei macaralei se imparte cu trei si diametrul raiului cu doi afland in acest fel circumferinta curentului pe care va trubui sa-l utilizeze. -avand circumferinta curentului in centimreti se transforma in milimetri si cu ajuotrul formulri C= 2Π x r scoatem valoarea lui „r” si apoi aflam diamtrul paramei respective. Formarea si verificarea palancurilor Alegerea macaralelor pentru formarea palancurilor Multiplicarea fortei

LABORATOR 4

Formarea si verificarea palancurilor. Alegerea macaralelor pentru formarea palancurilor. Multiplicarea fortei cu ajutorul palancurilor.

1. Definitia si rolul palancurilor

Prin palancuri intelegel dispozitivele formate din una sau mai multe macarale cu unul sau mai multe

raiuri prin care trece o parama numita curent sau socar. Operatiunea de ansamblare a macaralelor componente ale palancurilor si de trecere succesiva a paramei curentului prin raiurile acestuia se numeste garnisirea palancului. Rolul principal al palancurilor consta in faptul ca in raport cu constructia lor permit: -schimbarea directiei de actiune a fortelor in manevra greutatilor de bord -multiplicarea fortei

2. Clasificarea palancurilor si folosirea lor a)Mandarul simplu-este cel mai simplu dispozitiv de ridicat si este format dintr-o macara simpla si un curent. Mandarul simplu nu multiplica forta ci schimba directia de actionare a fortei pe capatul tragatorului. Se intrebuinteaza : -la veliere pentru ridicarea greutatilor -ridicarea greutatilor usoare la bord -ridicarea oamenilor in arborada pentru lucrari b)Macaraua alunecatoare (scrupetele mobil)-este un dispozitiv simplu care aluneca pe un curent. Macaraua alunecatoare multiplica forta de doua ori. Se intrebuinteaza la : -la veliere pentru ridicarea velelor ; -ridicarea diferitelor greutati in arborada. c)Mandaruldublu (scripetele compus)-reprezinta un dispozitiv de ridicat si este format din doua macarale simple, una fixa si una mobila. Multiplica forta de doua ori. Se intrebuinteaza la : -ridicarea barcilor usoare la bord ; -ridicarea diferitelor greutati d)Palancul de tun-este un dispozitiv de ridicat, format din doua macarale simple. Palancul de tun multipica forta de doua ori. Se intrebuinteaza la : -ridicarea si lasarea scarlor de acces -ridicarea ambarcatiunilor -ridicarea diferitelor greutati e)Palancul simplu-este un dispozitiv de ridicat format dintr-o macara dubla si una simpla. Palancul dublu multiplica forta de patru ori. Se intrebuinteaza la : -ridicarea salupelor la nava ; -ridicarea greutatilor mari in cadrul instalatiei pentru manevra greutatilor. d) Caliorna-este un dispozitiv de ridicat, format dintr-o macara dubla si una tripla, sau din doua macarale triple. Se intrebuinteaza la :

-ridicat salupe grele la bord ; -instalatia pentru manevra greutatilor. h)Palancul diferential-face parte din palancurile mecanice si se compune din doua raiuri cu raze diferite R1 si R2. Forta necesara pentru ridicare este data de relatia ; F=G/2 x R1-R2/R1 In care : F-forta necesara de ridicat. G-greutatea de ridicat. R1 si R2= razele celor doua raiuri R1 si R2. Se intrebuinteaza la : -in compartimentul masini la nave se gaseste in starea de fixatie pentru manevra blocului motor, pentru manevra cilindrilor la decarbonizare. -in santiere se utilizeaza la manevra de manipulare a elicelor, a carmei, etc. Cand nava se gaseste pe doc. Formarea, lucrul si verificarea palancurilor.

1. Formarea palancurilor -Se alege si se pregateste curentul (socarul) in functie de rezistenta de siguranta. -Se aleg macaralele necesare si se verifica. -Se trece curentul prin macarale (se garnisesc) in vederea palancului necesar.

2. Garnisirea corecta a curentului une caliorne -Se asaza macaralele alese pe punte, una cu o fata pe pnte iar cealalta pe raiuri si se incepe garnisirea curentului. -Se introduce curentul pe gatul ferestrei din mijloc. Daca tragatorul, curentul este introdus prin unul din raiurile laterale, efortul aplicat pe tragator face ca macaraua sa se incline, iar curentul apasa pe fata in loc sa apese pe rai facand ca uneori macaraua sa cedeze sau sa functioneza prost din cauza frecarii marite. In afara de aceasta un palanc garnisit incorect se rasuceste i se incurca ingreunand manevra.

1. Mandarul simplu

Conform legii momentelor ca un sistem de forta sa stea in schilibru este necesar ca suma momentelor fortelor sa fie egala cu zero. ∑ M= 0

∑ M=M1 + M2= 0 M1= F x OB M2= - R x OA M= F x OB – R x OA = 0 OB=OA=r Fx OB = R x OA, F=R Mandarul simplu nu multiplica forta si schimba numai directia.

2. Macaraua alunecatoare

∑ M= 0 ∑ M =M1 + M2= 0 M1= F x AB M2=-R x AO M= F x AB – R x AO =0 AB= 2 AO F x 2 AO= R x AO, 2F= R, F= R/ 2

Reiese ca macaraua alunecatoare multiplica forta de doua ori.

3. Mandarul dublu

∑ M = 0 ∑ M= M1+ M2= 0 M1= F x OB M2= R x OB M= F x AB – R x OB = 0 AB= 2 OB M= F x 2OB – R x OB= 0 F x 2OB= R x OB 2F= R F=R/2 Mandarul dublu multiplica forta de doua ori. Mcaraua fixa schimba directia de actionare a fortei, iar macaraua alunecatoare multiplica forta (demonstratia este aceeasi ca si la macaraua alunecatoare).

4. Palancul simplu

∑F = 0 ∑ F= F1+ F2+ F3- R=0 F1=F F2=F F3=F F= 3F-R =O 3F=R F=R/3 Palancul simplu multiplica forta de trei ori.

5. .Palancul dublu

F=0 F=F1+ F2+F3+F4- R= 0 F1=F, F2=F, F3=F, F4=F F=4F-R=0 4F=R, F=R/4 Reiese ca palancul dublu multiplica forta de patru ori. In concluzie formula generala pentru calculul puterii castigate este : F=R/n Unde : F-forta aplicata pe capatul tragator R-greutatea de manipulat n-numarul de raiuri

LABORATOR 5, 6, 7, 8, 12

INSTALAłIA DE SALVARE MIJLOACE INDIVIDUALE ŞI COLECTIVE DE SALVARE

InstalaŃiile şi echipamentele de salvare reprezintă totalitatea mijloacelor de la bord cu ajutorul

cărora echipajul se poate salva în caz fortuit. Sunt prevăzute în ConvenŃia InternaŃională pentru ocrotirea vieŃii umane pe mare – SOLAS.

Mijloace individuale de salvare

Centura de salvare - se leagă în jurul pieptului, prin flotabilitatea sa asigură plutirea corpului - confecŃionată din plută, material plastic expandat învelit în pânză - prevăzută cu bretele de legare şi buzunare pentru fluier, baterie şi bec

Vesta de salvare

- confecŃionată din cauciuc, fără mâneci, cu pereŃi dublii care se umflă de către purtător printr-

un tub de cauciuc prevăzut cu dop de astupare - se fixează de corp cu cordoane de piele sau cauciuc - la ceafă au o formă de pernă pentru menŃinerea capului deasupra apei - se păstrează în cabina fiecărui membru de echipaj, în loc special, marcat cu un semn

fosforescent

CerinŃe:

- să asigure menŃinerea corpului uman la suprafaŃa apei - să se poată îmbrăca rapid şi corect - asigurarea ieşirii la suprafaŃă a persoanei (chiar inconştiente) căzute în apă, cu capul în poziŃie

de respirare, în 5 secunde din momentul scufundării - culoare portocalie pentru vizibilitate maximă şi benzi fosforescente - numărul vestelor de la bord să acopere numărul membrilor de echipaj plus 5 bucăŃi

Colacul de salvare

- formă circulară, diametrul de 40-60 cm - capabil să menŃină la suprafaŃa apei 1-4 persoane - culoare portocalie cu benzi fosforescente - confecŃionat din plută învelită în pânză sau din plastic - de marginile colacului este fixată o saulă în ghirlandă – „Ńin-te bine” - numărul colacilor de la bord depinde de lungimea navei - 4 colaci trebuie să fie dotaŃi cu lumină cu auto aprindere - 2 colaci (incluşi în cei 4) trebuie să fie dotaŃi cu semnal fumigen cu declanşare automată / în

borduri la comanda de navigaŃie

Costumul termoizolant

- costum tip combinezon cu cagulă confecŃionată din cauciuc special / neopren pentru protecŃia celui din apă

- culoare roşie, cu benzi fosforescente pe faŃă şi spate - la folosire, intră apa între costum şi corpul uman se încălzeşte de la căldura corpului şi rămâne

acolo protejând omul de hipotermie - prin flotabilitatea sa asigură menŃinerea la suprafaŃă a corpului uman

Mijloace de salvare colective

Pluta de salvare rigidă - flotor etanş din metal sau plastic împărŃit în compartimente etanşe - la mijlocul flotorului se află o platformă deasupra apei pentru protecŃia ocupanŃilor - orice plută are o capacitate de încărcare pentru oameni şi materiale - pluta se fixează la bordul navei gata de lansare - folosite la navele mici

Pluta de salvare pneumatică - confecŃionate din pânză cauciucată cu camere de flotabilitate umplute cu aer sub presiune de

la o butelie specială - la bordul navei stau pliate într-un container special de formă alungită amplasat pe un suport

special aşezat lângă bordul navei gata de lansare - construite in aşa fel încât să poată fi aruncate de la o înălŃime de 18 metri şi să plutească 30

zile - capacitate de 12 – 18 persoane - din container, printr-un orificiu iese saula (fixată de balustradă) care prin acŃionare dă drumul

aerului din butelie pentru umflarea plutei Folosirea plutei:

- manual, prin aruncarea plutei peste bord, saula prinsă de balustradă acŃionează butelia şi umflă pluta

- automat, la scufundarea navei, pluta datorită flotabilităŃii se desprinde din suport (printr-un mecanism hidrostatic) saula se întinde şi acŃionează butelia de aer comprimat

Echipamentul plutei de salvare:

- o lumină cu autoaprindere – fixată in vârful cortului ce acoperă pluta - un colac de salvare cu o saulă plutitoare de 30 metri - un cuŃit şi un ispol – plute de 12 persoane; 2 cuŃite şi 2 ispoale – plute mai mari - bureŃi pentru îndepărtarea apei - două ancore de furtună cu formă de paraşută - două rame plutitoare - trei cuŃite de desfăcut conserve - pompă de mână pentru umflat camerele dezumflate ale plutei - recipient gradat pentru apa de băut - trusă sanitară

- oglindă de semnalizare - lanternă etanşă pentru transmiterea semnalelor Morse - două rachete roşii cu paraşută - şase facle de mână roşii - un reflector radar - un fluier de semnalizare - set instrumente de pescuit - provizii ambalate etanş (tip biscuiŃi 2500 calorii/zi/om) - recipiente etanşe de apă potabilă (1,5 litri/om) - tablete contra răului de mare (6 doze şi un sac pentru vomă) - instrucŃiuni pentru folosirea plutei şi supravieŃuire pe mare - exemplar din codul internaŃional de semnale şi instrucŃiuni de supravieŃuire pe mare pe carton

impermeabil la apă - marcarea plutei cu „SOLAS A PACK” şi cu „SOLAS B PACK” pentru numărul de pasageri

Barca de salvare

- cel mai important mijloc de salvare colectivă de la bordul navei - numărul bărcilor dintr-un singur bord trebuie să asigure preluarea tuturor membrilor de

echipaj - construite cu o rezistenŃă suficientă pentru a suporta lansarea la apă şi ridicarea la bord cu tot

personalul şi echipamentul necesar - flotabilitate deosebită prin dotarea cu chesoane (compartimente) de aer - dotate cu motor sau cu sistem tip drezină (td/bd) - piturare în culoare roşie sau portocalie cu benzi fosforescente pe copastie, partea superioară şi

lateral, plus bordaj lateral şi pe fundul bărcii - instalaŃia de lansare a bărcii se compune din: gruie tip gravitaŃional, vinci, sârme de manevră,

ganciuri de susŃinere - lansarea se face prin slăbirea frânei vinciului, iar barca se mişcă din poziŃie datorită greutăŃii - la bord este necesar a se executa lunar antrenamente de lansare a bărcilor pentru verificarea

cunoştinŃelor echipajului şi a capacităŃii sale de a răspunde cerinŃelor de salvare - fiecare membru din echipaj are în cabină instrucŃiuni referitoare la activitatea sa în cazuri

deosebite Echipamentul bărcilor de salvare:

- o ramă plutitoare la fiecare banchetă, două rame de rezervă şi o ramă plutitoare rezervă cârmă - două dopuri filetate pentru orificiul de evacuare a apei - două ghiordele şi două ispoluri - două topoare, unul la fiecare extremitate a bărcii - sursă de lumină etanşă pentru semnalizare Morse, cu baterii de schimb - două cutii de chibrituri de vânt - în caz că barca nu este acoperită din construcŃie este necesară o tendă (pânză groasă) pentru

protecŃia echipajului - un compas de barcă cu diametrul de cel puŃin 100 mm - ghirlandă „Ńin-te bine” fixată în afara bordului - o ancoră de furtună cu parâmă de trei ori lungimea bărcii fixată cu o „labă de gâscă” - două barbete (prova/pupa) cu diametrul de 14 mm; lungime de 30 metri - recipient cu cel puŃin 4,5 litri ulei mineral cu posibilitatea fixării la ancora de furtună - provizie de alimente într-un ambalaj etanş care conŃine 2500 calorii/om/zi

- 3 litri/om apă potabilă sau 2 litri dacă barca are sistem de desalinizare a apei - recipient gradat pentru măsurarea apei de băut - patru rachete paraşută roşii - şase facle de mână - două semnale fumigene plutitoare cu fum portocaliu - trusă sanitară etanşă la apă - oglindă de semnalizare / heliograf - briceag cu deschizător de conserve - trusă de pescuit - pompă manuală de drenaj - fluier de semnalizare - instrucŃiuni pentru supravieŃuirea pe mare si codul internaŃional de semnale

LABORATOR 9

INSTALAłIA DE LEGARE – ACOSTARE – MANEVRĂ Totalitatea echipamentelor şi dispozitivelor destinate manevrei de acostare sau legare a navei la cheu sau alte ambarcaŃiuni, geamanduri, pontoane, estacade, efectuarea manevrelor în port, alimentarea cu combustibil (bunkeraj), remorcajul la ureche (bord la bord). PărŃile componente ale instalaŃiei de legare-acostare-manevră, se compune din:

- elemente flexibile: parâme de legare cu gaşe protejate cu manşon de pânză(5 bucăŃi prova, 5 bucăŃi pupa), socare, saule (bandule)

- elemente de fixare şi ghidare: babale, binte, turnicheŃi, şomare, nări, urechi, boŃuri - elemente de manevrare: vinci, cabestan - elemente pentru protecŃia navei, bordajului: baloane de acostare, trancheŃi, brâu de acostare

Elemente flexibile

Parâmele se utilizează la legarea navei (de cheu, de alte ambarcaŃiuni, pontoane), la remorcaj, diferite manevre curente la bord (socarele, sârme metalice).

Numărul şi dimensiunea parâmelor variază funcŃie de mărimea navei, lungimea navei, capacitatea de încărcare, prescripŃiilor societăŃilor de clasificare, SOLAS.

Elementul de bază în structura unei parâme este firul. Clasificare. Descriere. Avantaje şi dezavantaje

a) Parâme vegetale: din fire de cânepă, in, bumbac, manilla, sizal, iută Mai multe fire răsucite formează sfilaŃa, mai multe sfilaŃe formează şuviŃa. Firele se răsucesc spre dreapta iar sfilaŃele spre stânga. Mai multe şuviŃe răsucite formează parâma simplă (lanŃana). Parâmele simple se obŃin prin răsucirea a 3-4 şuviŃe. Aceste şuviŃe se răsucesc în jurul unei inimi vegetale (care este tot o şuviŃă care rămâne întinsă şi care nu se răsuceşte cu celelalte). Mai multe parâme simple prin răsucire formează garlinul. Parâmele vegetale sunt uşoare, flexibile şi elastice. Devin greoaie când se umezesc.

DECI: firul – sfilaŃa – şuviŃa - parâme simple(lanŃana) – cordonul – garlinul Până la diametrul de ½ inch (1,26 cm) – saulă (bandulă) Până la diametrul de 1 ½ inch (3,80 cm) – socar (folosite la bolŃuri) Peste 1 ½ inch până la 10 inch – parâme - cele mai rezistente, flexibile, elastice sunt cele de manilla (culoare maro), confecŃionate din fibra

de bananier. Plutesc la suprafaŃa apei, se manevrează uşor. De regulă, se utilizează ca parâme de remorcă şi legare la cheu.

- parâmele de cânepă devin rigide, grele când se umezesc. Se utilizează de regulă la plasele de ambarcare materiale, alimente (socare). Pătrunderea apei printre firele de cânepă duce la scăderea rezistenŃei parâmei, aceasta se umflă şi îşi pierde din elasticitate.

- parâmele din sizal (culoare galben deschis) se confecŃionează din fibra de cactus, au o rezistenŃă similară cu a celor din cânepă, elasticitate mai mare. Sunt mai uşoare când sunt uscate. Devin rigide şi grele când se îmbibă cu apă.

- parâmele din bumbac se utilizează în special pentru ambarcaŃiunile sportive, agrement. b) Parâme sintetice: din fire sintetice din relon, nailon, polipropilenă (culoare albă, des folosite).

Sunt mult mai rezistente, elastice şi flexibile. Nu sunt afectate de gradul de umiditate, însă sunt supuse degradării la contactul cu substanŃele chimice. Avantaje: uşoare, plutesc la suprafaŃa apei, uşor de manevrat. Dezavantaje: se deformează când sunt supuse frecărilor repetate de babale, nări (ardere). În zona respectivă se patronează cu materiale plastice (gaşă). Se utilizează la legarea navei la cheu sau de alte nave şi mai puŃin ca remorcă.

c) Parâmele metalice: foarte rezistente, puŃin elastice, grele, rigide. Au o viaŃă mai lungă, sunt mai subŃiri decât cele vegetale / sintetice. Se utilizează la remorcajul maritim, la instalaŃiile de încărcare/descărcare. Se confecŃionează din fire de sârmă din oŃel zincat. Mai multe fire formează o viŃă (elementul de bază pentru parâmele metalice). Mai multe viŃe răsucite în jurul unei inimi impregnate cu ulei special (gudronată) formează parâma metalică simplă. Mai multe parâme metalice simple răsucite formează garlinul metalic. Inima gudronată (un socar) are rolul de a mări rezistenŃa la ruginire a parâmei metalice.

- parâme metalice rigide: 6x7; 6x19 (6 viŃe cu câte 7 sau 19 fire fiecare) - parâme metalice semirigide: 6x12; 6x24 (mai flexibile) - parâme flexibile: 6x37; 6x61 (pentru curenŃii bigilor, palancuri)

Caracteristicile parâmelor

a) Grosimea: la parâmele vegetale şi sintetice prin grosime se înŃelege circumferinŃa. La cele metalice prin diametrul secŃiunii (se măsoară cu şublerul şi se face între 2 viŃe opuse diametral).

b) Greutatea: în Newtoni pe metru liniar de parâmă c) RezistenŃa: este forŃa la care se rupe parâma. Valorile de rupere sunt înscrise în certificatul de

fabricare care se livrează odată cu parâma. Sarcina de lucru va fi mai mică decât cea de rupere. Coeficientul de rezervă n = sarcina de rupere : sarcina de lucru, n ›1. RezistenŃa parâmelor vegetale este proporŃională cu numărul şi calitatea firelor. Această rezistenŃă scade prin cătrănire şi răsucire. Umezeala duce la creşterea rigidităŃii şi micşorarea rezistenŃei. Uleiurile, vaselina duc la scăderea rezistenŃei (pentru cele vegetale, sintetice).

d) Flexibilitatea: capacitatea de a se îndoi fără a-şi pierde din rezistenŃă. Cu cât o parâmă este mai flexibilă, cu atât se poate lucra mai uşor cu ea.

e) Elasticitatea: capacitatea de a se întinde sub acŃiunea unei sarcini oarecare şi de a reveni la situaŃia iniŃială după încetarea acŃiunii. Parâmele elastice preiau bine şocurile fără să se rupă.

Păstrarea şi întreŃinerea parâmelor la bord

- fiecare parâmă va avea certificat emis de producător în care sunt înscrise lungimea, grosimea,

greutatea, rezistenŃa - se păstrează la bord în magazie (forepeak), făcute colac, pe panouri din lemn. La pupa se Ńin în loc

adăpostit, acoperite cu prelate. Se pot păstra şi pe tamburii instalaŃiei de manevră, acestea fiind de regulă, parâme combinate (o parte vegetală legată cu una metalică)

- parâmele vegetale se feresc de umezeală, cele umede se usucă prin întinderea pe punte sau locuri bine ventilate, cele murdare se spală. Se va evita folosirea parâmelor îngheŃate.

- parâmele metalice se protejează împotriva ruginirii. Se păstrează în locuri uscate şi aerisite. Se feresc de ploaie, se curăŃă cu peria de sârmă şi se ung cu unsoare care pătrunde în interior între fire şi le protejează.

- La 2-3 luni se îndepărtează şuviŃele cu cavila de matisit şi se verifică aspectul interior - Parâmele sintetice se feresc de lumina puternică, uleiuri şi materiale grase. Gaşele se vor proteja

cu tendă. Cele murdare se spală cu apă dulce. Se usucă, dacă sunt umede, şi se va îndepărta sarea din apa de mare care le poate distruge prin frecare.

Elemente de fixare şi ghidare

Utilizate pentru fixarea şi dirijarea parâmelor câtre şi dinspre direcŃia dorită.

Elemente de fixare

a) Babale: piese metalice din fontă, oŃel care servesc la fixarea gaşelor parâmelor sau luarea voltelor. Pot fi duble sau simple, sunt solid fixate în punte prin plăci sudate. Babalele simple se numesc binte.

b) TacheŃii: piese metalice in formă de T montate pe punte, copastie, care servesc la luarea voltelor

pentru parâmele mai subŃiri. Pentru navele mai mici aceştia Ńin loc de babale. c) Stopele: aflate lângă babale, folosesc la fixarea provizorie a parâmei până la luarea voltelor. d) BoŃul: parâmă vegetală (socar) sau lanŃ cu un capăt fixat la baza babalei şi alt capăt care se

înfăşoară pe parâmă până la luarea voltelor (asemănător stopelor).

Elemente de dirijare a) Nările: sunt deschideri in bordaj de formă circulară sau ovală, întărite, care permit trecerea

parâmelor în afara bordajului. Sunt din oŃel sau fontă, netede, fără rugozităŃi care să ducă la agăŃarea parâmei.

b) Urechile: piese metalice fixate pe punte sau copastie utilizate la dirijarea parâmei spre o anumită direcŃie în afara bordajului.

c) TurnicheŃii: piese metalice cilindrice, dispuse cu axul vertical şi care se rotesc la trecerea parâmelor; se micşorează frecarea. Pot fi simpli sau combinaŃi cu urechile.

d) Şomarul: piese metalice cilindrice, dispuse cu axul orizontal cu acelaşi rol cu cel al turnicheŃilor.

Elemente de manevră

- vinciuri de manevră - cabestane de manevră

Vinciul de manevră: poate fi separat sau pe acelaşi suport cu instalaŃia de ancorare. În situaŃia în care

sunt cuplate cu instalaŃia de ancorare există un sistem care permite decuplarea vinciului de pe poziŃia pentru ancorare şi rămâne doar poziŃia pentru manevrarea parâmelor. De regulă, sunt acŃionate electromecanic, iar la tancurile petroliere sunt acŃionate cu abur. Se compun din electromotor, tamburi laterali, controler de acŃionare.

Se va evita rămânerea vinciului în sarcină, parâmele după ce sunt egalate şi întinse se vor fixa pe babale astfel încât tamburii vinciului să rămână liberi pentru a putea fi utilizaŃi în orice moment.

Cabestanul de manevră: asemănător vinciului de care se deosebeşte prin faptul că axul său este

vertical. Aceleaşi componente ca şi vinciul.

Legarea navei la cheu

Legarea navei la cheu este operaŃiunea de fixare a navei în port, la cheu în vederea desfăşurării operaŃiunilor de încărcare, descărcare, etc.

CondiŃii: - după ce nava a ajuns la distanŃa convenabilă de locul de acostare ales începe operaŃiunea de legare.

Nava este de regulă asistată de remorchere care o apropie de cheu; - poziŃia navei să permită respectiva operaŃiune pentru care este fixată la cheu; - siguranŃa navei în poziŃia respectivă (referitor la vânt, valuri, maree, fund mic); - posibilitatea de plecare rapidă în caz fortuit;

OperaŃiunea propriu-zisă se desfăşoară după cum urmează: - pregătirea parâmelor care vor fi folosite, întinderea lor pe punte, scoaterea gaşelor prin urechi,

pregătire boŃuri, verificare vinci, cabestan, verificarea comunicaŃiei cu comanda; - apropierea navei de cheu (eventual cu ajutorul remorcherelor); - se aruncă bandula (saulă care la un capăt are o pară din cauciuc iar celălalt capăt este legat de

parâmă) prin care se transmite la mal parâma respectivă. Odată ajunsă la mal, de celălalt capăt al bandulei se leagă gaşa parâmei care este trasă spre cheu. OperaŃiunea se mai numeşte şi „baterea bandulei”;

- parâmelor se dau pe rând, câte una sau câte două, după cum se primesc comenzile de pe puntea de comandă. Parâmele vor fi egalate şi întinse astfel încât, după plecarea remorcherelor care au asistat nava, nava să rămână lipită de cheu;

- fixarea parâmelor pe tamburul vinciului/cabestanului (cele ce vor fi folosite în timpul staŃionării) şi pe babale prin volte;

- pe perioada manevrei se Ńine permanent legătura cu puntea de comandă informând asupra desfăşurării manevrei;

- manevra se consideră terminată când toate parâmele au fost întinse, egalate şi voltate pe babale. Capetele rămase sunt aşezate în ordine pentru a nu bloca accesul în zona respectivă;

- verificarea continuă a legăturilor navei este obligaŃia turei de serviciu, la nevoie virarea sau voltarea parâmelor de legare (condiŃii meteo, descărcare, încărcare);

1

23

4 56

1 – parâmă prova (head line) 2 – traversă prova (forward breast line) 3 – şpring prova (forward spring) 4 – parâmă pupa (stern line) 5 – şpring pupa (aft spring) 6 – traversă pupa (aft breast line)

Comenzi utilizate în timpul manevrelor de legare-acostare:

FILA – se dă drumul uşor la parâmă MOLA – se dă drumul de tot la parâmă VIRA – se trage parâma (manual sau cu vinciul/cabestanul) VOLTA – se încolăceşte parâma în formă de 8 cât mai strâns pe babale Rolul ofiŃerului – şef de manevră La prova – ofiŃerul maritim de punte 3 / la pupa + ofiŃerul maritim de punte 2 - şefi de manevră, au următoarele atribuŃii:

- asigurarea legăturii prova/pupa cu comanda de navigaŃie - respectarea dispoziŃiilor primite şi transmiterea lor către echipa de manevră - desfăşurarea activităŃii în deplină siguranŃă pentru viaŃa oamenilor - comunicarea la comandă a stadiului manevrei, la terminarea ei aranjarea spaŃiului pentru staŃionare

în port sau pentru marş în mare

Măsuri de protecŃia muncii la acostare

- echipajul va purta mănuşi şi căşti de protecŃie; - nu se lasă parâma să alunece prin palmă, ci se trece din mână în mână; - nu se staŃionează lângă o parâmă întinsă deoarece există riscul de a se rupe şi produce accidente; - nu se calcă pe parâme; - persoanele neautorizate care nu fac parte din echipajul portului de manevră nu au acces în zona

respectivă; - nu se staŃionează în interiorul buclelor formate de parâmă pe punte; - luarea voltelor parâmelor se face prin boŃarea lor şi eliberarea lentă de pe vinci; - echipament corespunzător, încălŃăminte antiderapantă, haine adecvate anotimpului, personal

odihnit;

LABORATOR 10

INSTALAłIA DE ANCORARE

InstalaŃia de ancorare constă din totalitatea echipamentelor şi dispozitivelor destinate atât pentru fixarea şi depozitarea ancorelor la bord, cât şi pentru manevrarea ancorelor – fundarisire, virare. Orice navă trebuie înzestrată în mod obligatoriu cu o instalaŃie de ancoraj dispusă de regulă la prova, pe teugă, formată din următoarele părŃi componente:

- ancore - lanŃuri - echipamente pentru ancoraj - mecanisme de fundarisire şi de virare

InstalaŃia trebuie sa îndeplinească anumite cerinŃe, cum ar fi: - să asigure manevrarea ancorelor fără nici un fel de dificultate - să permită fundarisirea şi virarea ancorelor la momentul dorit - să permită abandonarea ancorelor şi lanŃului în caz de nevoie - să realizeze o fixare sigură a capătului lanŃului la bord

Ancore

ANCORA – este o piesă de oŃel forjat sau turnat, cu o formă specifică, cu braŃele capabile să se înfigă în fundul mării şi să menŃină nava pe loc.

Tipurile de ancore folosite în prezent la bordul navelor pot fi împărŃite în două categorii: - ancore cu braŃe fixe - ancore cu braŃe mobile

Fiecare din aceste tipuri de ancore poate fi împărŃit după criteriul existenŃei traversei în: - ancore cu traversă - ancore fără traversă

Din punct de vedere al rolului pe care îl au la bord, ancorele se pot împărŃi în: - ancore principale (dispuse întotdeauna la prova) - ancore secundare (dispuse la pupa)

Ancore cu braŃe fixe

Din categoria ancorelor cu braŃe fixe, în prezent se mai întrebuinŃează o ancoră cu traversă denumită ancoră tip „Amiralitate”. Această ancoră poate fi întâlnită la navele cu vele, la navele fluviale, la şalupe şi ambarcaŃiuni sau ca ancorot la navele mari.

Ancora tip „Amiralitate” este o ancoră tipică cu traversă şi se compune din următoarele elemente: - fusul - braŃele - palmele - inelul - traversa

Fusul – este o bară de oŃel cilindrică (prismatică) terminată la partea superioară cu un ochi. BraŃele – sunt două bare fixe care se desfac la partea inferioară a fusului făcând corp comun cu

acesta. Locul unde se încrucişează pe fus se numeşte „diamant” (partea cea mai rezistentă a ancorei).

Palmele – sunt extremităŃile triunghiulare ale braŃelor. Ele se termină cu vârfuri ascuŃite care se

numesc „gheare”. Inelul – sau cheia de împreunare, fixată în ochiul din capătul fusului, serveşte pentru legarea

lanŃului de ancoră. Traversa – este o bară de metal, cilindrică, având diametrul corespunzător orificiului din fus. La

mijlocul traversei există un opritor şi un cui spintecat legat cu un lănŃişor care serveşte la fixarea traversei în locaşul ei pe fus. Traversa are un capăt încovoiat pentru a se putea rabate şi fixa de-a lungul fusului pentru poziŃia „repaus”.

Modul de funcŃionare al ancorei tip „ Amiralitate” este determinat de poziŃia traversei,

perpendiculara pe planul braŃelor. In momentul fundarisirii, ancora cade pe verticala atingând fundul cu unul din braŃe. Pe măsura ce

lanŃul se filează, ancora se aseaza cu braŃele pe fund in poziŃia orizontala cu fusul rezemat intr-un capăt

al traversei care se menŃine in poziŃia verticala. In acelaşi timp, datorita deplasării navei sub acŃiunea

vântului sau a curentului, lanŃul începe sa se întindă trăgând de inelul ancorei. Se formează astfel un

cuplu de răsturnare determinat de forŃa cu care trage lanŃul de inel in jos si rezistenta pe care o opune

capătul traversei rezemat da fundul apei. Sub acŃiunea acestui cuplu, ancora se răstoarnă, traversa

devine orizontala, iar braŃele iau poziŃie verticala cu un braŃ, mai precis cu una din gheare rezemata pe

fund. Continuarea tracŃiunii lanŃului face ca fusul ancorei sa se deplaseze orizontal pe suprafaŃa

fundului si gheara sa se înfigă in materialul din care este format fundul.

Principalul avantaj consta in faptul ca acest tip de ancora se înfige uşor in solul fundului si tine bine nava.

Dezavantajele constau in faptul ca ancora, având traversa si braŃele dispuse in plane perpendiculare, prezintă greutati la manevra, din cauza gabaritului necesitând instalaŃii speciale pentru ridicarea si punerea la post.

Ancore cu braŃe articulate

Dintre ancorele de acest tip cea mai frecvent folosita la navele maritime moderne este ancora tip „Hall”. Aceasta este o ancora fara traversa alcătuita din:

- inel - fus - doua braŃe articulate - gheare - contrabratele - diamantul - buloanele (şuruburile) de împreunare a fusului cu diamantul

Spre deosebire de ancorele cu braŃe fixe, la ancorele de tip „Hall”, braŃele se pot rabate intr-o parte si

alta a fusului oscilând cu un unghi de aproximativ 45 grade.

Modul de funcŃionare al acestui tip de ancora este determinat de posibilitatea de oscilaŃie a braŃelor.

După fundarisire, ancora cade pe fund luând o poziŃie orizontala. In momentul când lanŃul începe sa se întindă, trage de inelul ancorei ridicând uşor fusul, care se mişca in articulaŃia de fixare in diamant, astfel ca braŃele raman in plan orizontal. Ancora este tarata pe fund in aceasta poziŃie pana când contrabratele întâmpina o rezistenta la întâlnirea primei denivelări. Din acest moment, asupra ancorei actioneaza doua forte:

- una este tracŃiunea lanŃului care tinde sa tragă ancora după el; - a doua este rezistenta opusa de sol care tinde sa mentina contrabratul in jos;

Efectul acŃiunii acestor doua forte provoacă deschiderea braŃelor pana la unghiul maxim de 45 grade si atunci ghearele se înfig in solul fundului.

Avantajul principal al acestui tip de ancora îl constituie faptul ca este foarte comoda la manevra fixându-se foarte simplu la post. La fundarisire sau la virare se exclude posibilitatea încolăcirii lanŃului pe fus sau pe braŃe.

Dezavantajul principal al ancorei tip „Hall” consta in faptul ca după fundarisire trebuie tarata pe fund pana se „agata” si „musca” solul.

Ancore de corp mort

Ancorele de corp mort sunt ancore destinate pentru fixarea navelor far sau a altor instalaŃii plutitoare. Aceste ancore se folosesc pentru a fixa solid si pe timp îndelungat diferite mijloace plutitoare.

Cel mai frecvent sunt folosite trei tipuri de ancora de corp mort si anume: - ancora de corp mort tip „Amiralitate” cu un singur braŃ si cu traversa fixa - ancora ciuperca - ancora şurub

LanŃuri

Descrierea lanŃurilor

LanŃurile de ancora sunt destinate pentru asigurarea legăturii dintre ancora si nava. Ele sunt confecŃionate din inele metalice de forma unei elipse numite „zale”. Zalele pot fi cu pod sau fara pod. Podul (denumit si punte) este o traversa metalica dispusa la mijlocul zalei impartind zaua in doua parti egale. Podul are rolul de a nu permite alungirea zalei la tracŃiune, mărind in acest fel rezistenta lanŃului cu 20%. LanŃul unei ancore se caracterizează prin calibru si prin lungime.

Calibrul lanŃului de ancora este diametrul unei zale măsurat in dreptul punŃii sau la mijlocul zalei daca lanŃul este format din zale fara pod. Calibrul se exprima in milimetrii.

Lungimea lanŃului este impartita in chei de lanŃ, o cheie de lanŃ având lungimea de 25 metri. Prima cheie este fixata de ancora cu o cheie cu vârtej.

Cheile de lanŃ sunt unite printr-o za de împreunare, mai solida si cu posibilitatea desfacerii, numita

cheie Kenter.

Marcarea lanŃurilor de ancora

LanŃurile de ancora au un marcaj din fabricaŃie prin care se indica marca fabricii, anul fabricaŃiei,

diametrul lanŃului. Din punct de vedere marinăresc, interesează marcajul care se face la bord pentru a permite cunoaşterea in orice moment a lungimii de lanŃ aflata la apa.

Pentru ca lungimea lanŃului de ancora care este lăsat la apa sa poată fi complet cunoscuta, este necesara dimensionarea lanŃului. Acesta este impartit in chei de lanŃ, care au fiecare o lungime de 25 metri.

Delimitarea cheilor de lanŃ se face cu ajutorul unor marcaje, in felul următor: - după fiecare cheie apare o za mai groasa care este za de împreunare. Acesta za este piturata in

roşu si corespunzător numărului cheii de lanŃ se piturează in alb de o parte si alta a zalei de împreunare o za cu un inel de tabla.

Astfel, la prima cheie vom avea piturate zaua de împreunare cu roşu si de o parte si de alta a acesteia o za alba si un inel de tabla, la doua cheie, zaua de împreunare roşie si cate doua zale de o parte si de alta, pe fiecare un inel de tabla, etc.

In general, o nava are intre 8 chei de lanŃ la babord, echivalentul a 200 metri si 9 chei de lanŃ la tribord, echivalentul a 225 metri.

Intretinerea lanŃurilor

In timpul exploatării, lanŃul ancorei trebuie verificat sistematic pentru a exista siguranŃa ca zalele

nu sunt crăpate si podurile nu sunt slăbite. LanŃul de ancora nu trebuie folosit daca se constata zale crăpate sau vreun pod slăbit. Întotdeauna când nava este urcata pe doc, lanŃurile se scot din puŃuri, se întind pe puntea docului, se curata de rugina si de vopseaua veche, după care se piturează cu miniu de plumb si apoi se vopseşte. Este necesar ca la fiecare virare lanŃul sa fie bine spălat cu instalaŃii speciale de spălare dispuse in nara ancorei.

Echipament pentru ancoraj

Echipamentul pentru ancoraj constituie partea componenta a instalaŃiei de ancorare care este

destinata pentru fixarea, depozitarea si manevrarea ancorelor si lanŃului la bordul navei. Echipamentul pentru ancoraj este alcătuit din: - nari - stope - boturi - postamentul ancorei - puŃul lanŃului

Narile

Narile sunt piese din fonta sau din hotel turnat având o forma tubulara cu secŃiune circulara sau

ovala si terminate la capete cu cate o întăritura, una care se fixează in bordaj si alta in punte. Narile sunt dispuse in ambele borduri in aşa fel încât sa permită trecerea libera a lanŃului si

punerea la post a ancorelor fara traversa. Narile sunt astfel construite încât sa permită ancorei sa gliseze uşor imediat ce lanŃul a fost

eliberat, iar lanŃul sa treacă fara efort.

Stopele si boturile Pentru fiecare lanŃ sau cablu de ancora sunt prevăzute la bordul navei cate o stopa de punte care

asigura la post sau fixează si opreşte mişcarea lanŃului pe timpul manevrei de ancorare sau pe timpul lucrărilor la lanŃ.

Stopele de punte sunt dispuse pe traiectoria lanŃului de ancora, intre vinci si ancora (nara). După felul construcŃiei exista doua tipuri principale de stope:

- stope cu călcai, acŃionate cu o pârghie - stope cu şurub, acŃionate cu ajutorul unui ax filetat

Pentru mărirea siguranŃei ancorajului si evitarea ca întreg efortul cu care trage lanŃul ancorei sa se aplice in stopa, se boteaza lanŃurile ancorelor cu ajutorul unor boturi confecŃionate din lanŃ sau din parâma.

De regula, botul este format dintr-o bucata de lanŃ cu 5-6 zale, fixata cu un capăt la un ochet sau o placa metalica in punte iar in celalalt capăt se termina cu un cioc de papagal sau o gheara de drac, care se fixează de lanŃul ancorei si îl blochează.

Postamentul ancorei

In timpul marşului ancorele sunt fixate la post, pe postament sau suspendate.

Postamentul ancorelor de tip Hall se afla dispus in bordaj, la capătul din prova al navei.

Postamentul ancorelor tip Amiralitate este dispus pe punte si constituie o întăritura a punŃii pe care ancora se fixează la post in poziŃie orizontala si se amarează. Punerea la post a ancorelor tip Amiralitate se face cu ajutorul unui grui rotativ, numit grui de capon, destinat ridicării ancorei ieşite la suprafaŃa, peste balustrada si instalarea la post pe punte.

PuŃul lanŃului

Este constituit din doua compartimente aflate sub teuga navei si unde se depozitează lanŃul ancorei când nu este folosit.

Capătul lanŃului se prinde la partea superioara a puŃului cu un cioc de papagal, folosit pentru detaşarea completa a lanŃului in caz fortuit.

Accesul in puŃul lanŃului se realizează prin forepeak.

Mecanisme de fundarisire si virare

Pentru fundarisirea si virarea ancorelor principale, navele sunt prevăzute cu mecanisme de lansare

si virare instalate pe punte la prova si care pot fi cu ax de rotire vertical – cabestan si cu ax de rotire orizontal – vinciuri. Aceste mecanisme de manevra pot fi manuale sau mecanice.

Cabestanul – este un mecanism de forŃa, care pe lângă virarea lanŃului ancorei este destinat si la

întinderea parâmelor de manevra.

El este format dintr-un tambur care se roteşte in jurul unui ax vertical. La partea superioara a

tamburului sunt prevăzute 5-6 locaşuri prismatice in care se introduc nişte bare de lemn denumite „manele”, cu ajutorul cărora se pune in mişcare cabestanul atunci când se lucrează manual. La baza tamburului exista una sau doua piese mobile cu rol de opritor, care se numesc castaniete. Acestea permit rotirea tamburului fie intr-un sens, fie in ambele sensuri, in funcŃie de poziŃia in care sunt aşezate.

Toate cabestanele care sunt destinate pentru virarea ancorelor au in plus o piesa speciala, o coroana cu santuri de forma zalelor de lanŃ, care se numeşte barbotina. LanŃul ancorei se angrenează perfect in locaşurile barbotinei, astfel ca, in final lanŃul se mişca in sensul in care se invarteste barbotina. Orice cabestan este dotat cu frâna sau stea de cuplare, cu ajutorul căreia se angrenează sau se eliberează barbotina. Cabestanele acŃionate mecanic sau hidraulic sunt întotdeauna dublate de posibilitatea acŃionarii manuale.

Vinciul – este un mecanism de forŃa cu aceiaşi destinaŃie ca si cabestanul, cu singura deosebire ca

din construcŃie este prevăzut cu tamburi si barbotine care se rotesc in jurul unui ax orizontal.

FuncŃionarea instalaŃiei de ancorare

Fundarisirea ancorei

Pe navele mari, instalaŃia de ancorare se afla in grija sefului de echipaj. Înainte de ancorare sau

virare seful de echipaj este obligat: - sa pună in funcŃiune cabestanul (vinciul) - sa verifice funcŃionarea acestuia fara sarcina - sa verifice daca functioneaza ungerea - sa verifice funcŃionarea cuplării si decuplării barbotinei

Desfasurarea operaŃiunii de ancorare se desfasoara după următorii paşi: - nava este stopata - la comanda „FUNDA” se slabeste frâna vinciului iar ancora pleacă datorita greutatii - cu ajutorul motorului nava se deplasează puŃin înapoi, ancora se taraste pe fundul apei pana se

fixează - se da drumul la lanŃ cat este nevoie (de trei ori adâncimea apei), lanŃul se întinde pe fund - se strânge frâna, se fixează lanŃul cu stopa, se pune botul sau gheara de drac, dar in general se

lasă fara pentru o eventuala manevra a lanŃului. La alegerea locului de ancoraj trebuie avut întotdeauna in vedere asigurarea spaŃiului de siguranŃa – reprezentând lungimea navei + lungimea lanŃului din apa + factor de siguranŃa de cel puŃin 2 cabluri (2 x 185,2 m) când este posibil.

Comunicarea prova – comanda la fundarisirea ancorei

OfiŃerul de la prova comunica:

DREAPTA / STANGA GATA DE FUNDA FUNDA DREAPTA / STANGA – se da drumul la lanŃ OfiŃerul de la prova comunica in permanenta numărul cheilor si poziŃia lanŃului: O / DOUA / TREI / ETC CHEI LA APA / NARA / PE VINCI

cu staŃia de manevra sau clopotul (o bătaie de clopot pentru fiecare cheie din apa). LANTUL LA PIC LANTUL INTINDE INAINTE LANTUL INTINDE INAPOI LANTUL INTINDE LA TRAVERS LANTUL FORTEAZA ANCORA GRAPEAZA LANTUL CADE IN BANDA

Virarea ancorei

Înainte de virarea ancorei se fac de asemenea o serie de pregătiri care constau in:

- punerea in funcŃiune si verificarea vinciului sau cabestanului - aşezarea lanŃului pe barbotina (garnisirea lanŃului) - punerea in funcŃiune a instalaŃiei de apa sub presiune pentru spălarea lanŃului si ancorei de

nămol

Comunicarea prova – comanda la virarea ancorei

Când operaŃiunea de virare este pregătita ofiŃerul comunica: DREAPTA / STANGA GATA DE VIRA Pe timpul virării se comunica numărul cheilor: CINCI CHEI PE VINCI / PATRU CHEI PE VINCI / ETC ANCORA S-A SMULS ANCORA LA SUPRAFATA ANCORA LA POST DE MARE

Manevra ancoroatelor

In afara ancorelor principale care se manevrează, marea majoritate a navelor dispun de ancore secundare sau ancore de curent, care se numesc ancoroate si care sunt dispuse la pupa navei.

In funcŃie de mărimea navei ca ancora de la pupa poate fi folosita o ancora tip „Hall”, iar navele mai mici o ancora tip „Amiralitate”.

Unele nave au prevăzute din dotare o instalaŃie de ancorare pentru ancora de la pupa. In acest caz instalaŃia de ancorare de la pupa se actioneaza in mod similar cu cea de la prova.

LABORATOR 11

INSTALAłIA DE GUVERNARE

GeneralităŃi

Pentru efectuarea navigaŃiei în condiŃii de siguranŃă, nava trebuie să fie manevrabilă şi să aibă o bună stabilitate de drum.

MANEVRABILITATEA – este proprietatea navei în mişcare de a efectua schimbări rapide de

direcŃie cu ajutorul instalaŃiei de guvernare. STABILITATEA DE DRUM – este proprietatea navei în mişcare de a se menŃine timp îndelungat

pe o anumită direcŃie. GUVERNAREA – este calitatea navei de a se deplasa pe o anumită traiectorie (dreaptă, curbă)

impusă. Guvernarea navei depinde de o serie de factori cum sunt: - mijloacele de guvernare folosite

- formele geometrice ale carenei (zona pupa) - rapoartele între dimensiunile principale (LCWL / B şi B / T) - numărul, poziŃia şi sensul de rotaŃie a propulsorului - condiŃiile hidro-meteorologice în care se navigă (apă, aer, vânt, valuri)

Fiecare navă, cu excepŃia barjelor purtate, trebuie să aibă o instalaŃie de guvernare robustă şi

sigură, care să asigure manevrabilitatea şi stabilitatea de drum. Asemenea instalaŃii pot fi: cârmă cu profil hidrodinamic, instalaŃie cu ajutaje orientabile şi alte instalaŃii aprobate de către Registrul Naval Român.

InstalaŃia principală de guvernare trebuie să asigure manevra de trecere a cârmei sau a ajutajului orientabil, complet imerse de la 350 dintr-un bord la 350 în celălalt bord, cu nava la pescaj maxim şi la viteza maximă de serviciu.

În aceleaşi condiŃii trebuie să se asigure manevra de trecere a cârmei sau a ajutajului orientabil, complet imerse, de la 350 dintr-un bord la 350 în celălalt bord într-un timp care să nu depăşească 28 secunde. InstalaŃia auxiliară de guvernare trebuie să asigure manevra de trecere a cârmei sau a ajutajului orientabil, complet imerse de la 150 într-un bord la 150 în celălalt bord într-un timp care să nu depăşească 60 secunde cu nava la pescajul maxim şi la viteza de marş maximă de serviciu sau la viteza de 7 Nd, în funcŃie de valoarea care este mai mare.

La petroliere, nave pentru gaze lichefiate, navele pentru produse chimice şi navele combinate care au un tonaj brut (TRB) de 10.000 şi mai mult, precum şi celelalte nave care au un TRB de 70.000 şi mai mult, instalaŃia principală de guvernare trebuie să cuprindă două sau mai multe agregate de forŃă, identice. În cazul acestor nave, instalaŃia de guvernare va fi astfel concepută încât, în cazul pierderii capacităŃii de guvernare datorită unei defecŃiuni tehnice unice în oricare parte a uneia din instalaŃiile de forŃă ale instalaŃiei principale de guvernare, cu excepŃia echei, sectorului sau altor organe care servesc aceluiaşi scop, sau a zonei de prindere a acŃionării cârmei, capacitatea de guvernare să poată fi restabilită în cel mult 45 secunde de la ieşirea din funcŃiune a uneia din instalaŃiile de forŃă.

Dacă acŃionările instalaŃiei principale şi auxiliare de guvernare se află într-un compartiment situat în întregime sau parŃial mai jos de cea mai înaltă linie de plutire de maximă încărcare, atunci trebuie să se prevadă o acŃionare de avarie amplasată deasupra punŃilor pereŃilor etanşi. AcŃionarea de avarie trebuie să asigure manevra de trecere a cârmei sau ajutajului orientabil, complet imerse, dintr-un bord în altul, la viteza de marş înainte de cel puŃin 4 noduri.

Lângă fiecare post de comandă de la distanŃă a acŃionărilor instalaŃiei principale şi auxiliare de guvernare, precum şi în compartimentul cârmei, trebuie să existe indicatoare pentru poziŃia cârmei sau ajutajului orientabil.

DiferenŃa dintre poziŃia indicată şi cea reală nu trebuie să fie mai mare de: - 10 – la poziŃia cârmei sau ajutajului orientabil în planul diametral sau într-un plan

paralel cu acesta - 1,50 - la poziŃia cârmei sau ajutajului orientabil la unghiuri de 00-50 - 2,50 – la poziŃia cârmei sau ajutajului orientabil la unghiuri de 50-350 Indicarea poziŃiei cârmei sau ajutajului orientabil trebuie să fie independentă de postul de

comandă a acŃionării instalaŃiei de guvernare.

PărŃile componente ale instalaŃiei de guvernare InstalaŃia de guvernare este compusă din: - cârma - sistem de transmisie - servomotor - timona

Timona – este o roată din lemn sau din metal prevăzută cu cavile, cu ajutorul cărora se

manevrează. La navele mari, prevăzute cu pilot automat, pot fi înlocuite cu o manetă. Sistemul de transmisie – la servomotor poate fi mecanic, hidraulic sau electric. Acesta face

legătura dintre servomotor şi comandă (timona).

Servomotoarele – sunt instalate la pupa navei, uneori în compartimentul maşini sau separat. De obicei navele mari au două servomotoare care pot lucra independent. Mişcarea servomotorului se transmit la eche, care este aşezată în acelaşi plan cu cârma sau perpendicular pe ea.

TroŃele – la acest dispozitiv, troŃele pleacă de la un tambur câte una din fiecare bord, până la eche, unde se leagă la un inel. În drum către tambur şi eche, troŃele sunt călăuzite prin raiuri de metal. Lungimea troŃelor fiind constantă pentru ca şi tensiunea să fie constantă, suma distanŃelor de la raiuri la capătul echei trebuie să fie constantă, deci capul echei ar trebui să descrie o elipsă. Această condiŃie nu o poate îndeplini dispozitivul decât în cazul când s-ar consimŃii la o înclinare exagerată a troŃelor în raport cu echea, iar elipsa descrisă ar fi foarte turtită.

LanŃul GALL – este asemănător cu troŃele, dar mişcarea servomotorului se transmite unui lanŃ GALL care mişcă căruciorul mobil.

Tije – mişcarea servomotorului se transmite prin 2 tije cu capetele fixate la eche. Celelalte capete sunt legate printr-o traversă paralelă cu echea, care primeşte mişcarea servomotorului.

Sistemul HARDFIELD – este asemănător cu cel precedent, dar mişcarea servomotorului se transmite printr-un şurub fără sfârşit unei roŃi dinŃate pe al cărui ax se găseşte o altă roată dinŃată excentrică, care se angrenează cu un sector de rază variabilă (dinŃat). Raza roŃii excentrice şi a sectorului sistemului este calculată astfel ca braŃul de pârghie care acŃionează echea să coincidă cu unghiul de cârmă.

Axiometrele – aparate aşezate în timonerie şi care indică unghiul de cârmă şi corespunde cu indicatorul din camera cârmei.

Cârma – piesa de bază a instalaŃiei de guvernare, dispusă la pupa şi cu ajutorul căreia se realizează efectiv menŃinerea sau schimbarea direcŃiei de deplasare a navei.

Mijloace de guvernare a) Principale: sunt obligatorii pentru toate tipurile de nave

1) InstalaŃii principale de cârmă:

2) InstalaŃii principale cu cârmă-propulsor (de propulsie orientabilă):

b) Auxiliare: acŃiunea lor este independentă de funcŃionarea propulsoarelor propriu-zise; sunt utilizate la nave cu viteze mici sau nule.

1) InstalaŃii auxiliare din cârme active – de regulă aceste instalaŃii sunt cu elice în duză;

sunt acŃionate electric sau electro-hidraulic. 2) InstalaŃii auxiliare de cârmă-propulsor:

- tunele hidrodinamice transversale (aici se produc jeturi de apă prin funcŃionarea unor elice cu pale (fixe sau orientabile), pompe cu paleŃi, pompe centrifuge; - coloane rotitoare cu elice - propulsoare cu aripioare (VOITH – SCHNEIDER)

ObservaŃie: InstalaŃiile principale şi auxiliare de cârmă-propulsor împreună cu instalaŃiile auxiliare din cârmele active, sunt denumite MIJLOACE DE GUVERNARE ACTIVĂ.

Cârma

DefiniŃie: Apendicele amplasat în jetul de apă al propulsorului sau în siajul carenei, având forma de aripă profilată sau neprofilată hidro-dinamic, cu posibilităŃi de rotire în jurul unei axe verticale şi care asigură guvernarea navei se numeşte CÂRMĂ.

PărŃile componente ale cârmei sunt: pana sau safranul cârmei şi axul cârmei. Pana – este construită dintr-un cadru metalic îmbrăcat pe ambele părŃi cu tablă (partea din apă se

numeşte safran) şi creează forŃa hidrodinamică portantă. Axul cârmei – organul de rotire al penei cârmei şi de transmitere a forŃei hidrodinamice portante

asupra navei. Intră în corpul navei printr-un orificiu (prevăzut cu sistem de etanşare) numit etambreu şi se continuă în compartimentul cârmei unde este fixat cu doua tije ce sunt acŃionate de servomotoare.

Clasificarea cârmelor

I. După modul de asamblare a penei cârmei:

•••• Cârme simple

Sunt susŃinute de corpul navei atât la partea superioară cât şi

la partea inferioară.

•••• Cârme semisuspendate şi semicompensate – se utilizează numai la navele maritime

Axul cârmei

Pana cârmei

Elicea

Pana cârmei (safran)

Ax cârmă

Elice

Axul cârmei

•••• Cârme suspendate – sunt susŃinute numai de ax (specific ambarcaŃiunilor de sport şi de agrement şi a navelor pe aripi portante)

II. După poziŃia axului faŃă de muchia de atac a penei

•••• Cârme necompensate – au axul amplasat în imediata apropiere a muchiei de

atac

Pana cârmei

Elice (propulsor)

Ax cârmă

Elice (propulsor)

Pana cârmei

Ax cârmă Ax cârmă

•••• Cârme compensate – axul amplasat la 0,25 – 0,33 din lungimea penei

•••• Cârme semicompensate

Pana cârmei

Pana cârmei

Ax cârmă

Ax cârmă

Pana cârmei

Pana cârmei

Elice (propulsor)

Pana cârmei

Elice (propulsor)

Ax cârmă

III. După forma geometrică a secŃiunii longitudinal – verticale se deosebesc:

• Cârme de formă dreptunghiulară:

• Cârme de formă trapezoidală:

• Cârme de alte forme geometrice IV. După forma geometrică a secŃiunii longitudinal – orizontale a penei se deosebesc:

• Cârme plate:

• Cârme cu profil hidrodinamic:

- NACA - NEJ - TAGHI - GO

În urma cercetărilor teoretice – experimentale au apărut:

• cârme profilate cu parte fixă şi parte mobilă

ax

pana

ax

pana

Ax cârmă

Ax cârmă

Pana cârmă

CÂRME SIMPLEX

Partea fixă este folosită ca punct terminus pentru arborii port-elice.

• sistem de mai multe cârme acŃionate: - simultan (duble, triple) – la remorchere, împingătoare de puteri mici;

La acelaşi unghi

a

a

SISTEMHITZLER

Propulsor

La unghiuri diferite

Propulsor

90grade

80grade

75grade

SISTEMENKEL

• Cârmă cu volet ( se obŃine un unghi maxim de bandare de 800)

- cu volet extins

Parte mobilă Parte fixă

40 grade

40 grade

cârmavolet extins

- cu doi voleŃi

c u l i s ă v o le t

v o le t

s u n t r ig id iz a Ń i în t r e e i

Axul cârmei de acest tip (cu voleŃi) este format din doi arbori concentrici acŃionaŃi independent: - arborele interior este solidar cu pana cârmei propriu-zise; - arborele exterior este pus în legătură cu voletul printr-un mecanism cu culisă (manivelă,

culisă, bară);

a rb o re in te rio r

a rb o re e x te rio r

m an iv e lăc u lis ă

b a ră

Mijloace de guvernare activă

DefiniŃie: InstalaŃia specială, respectiv combinaŃia mai multor instalaŃii între ele sau cu propulsorul principal, capabilă să creeze forŃele transversale necesare manevrării eficiente a navei la

orice regim de viteză mărindu-i în felul acesta gradul de independenŃă, se numeşte mijloc de guvernare activă. Mijloacele de guvernare activă cuprind:

• instalaŃiile principale de cârmă-propulsor (de propulsie orientabilă): - elice în duze orientabile (acŃionate simultan sau independent) - coloanele rotitoare cu elice - propulsoarele cu aripioare

• instalaŃiile auxiliare de cârmă-propulsor: - tunele hidrodinamice transversale - coloanele rotitoare cu elice - coloanele telescopice cu elice - propulsoarele cu aripioare

• instalaŃiile de cârme active InstalaŃiile principale de cârmă-propulsor cu elice în duze orientabile independente

Asigură o bună manevrabilitate a navei – au o largă răspândire la navele de transport fluviale şi la

remorcherele propulsate prin elice cu pale orientabile. Duzele orientabile independente se prevăd la navele care au cel puŃin două linii de axe şi sunt

acŃionate de mecanisme separate.

• În primele 2 cazuri │FTd│= │FBd│, nava se mişcă pe loc.

• În cazul al 3-lea vectorii forŃe de împingere dezvoltate de instalaŃiile principale de cârmă propulsor sunt de direcŃii, sensuri şi mărimi diferite. Din compunerea lor rezulta F care determină deplasarea longitudinală dar şi rotirea navei.

InstalaŃii auxiliare de cârmă-propulsor cu tunele hidrodinamice transversale

Aceste instalaŃii sunt construcŃii complexe ce se recomandă a fi amplasate în cazuri speciale la

nave de stins incendiu, pasagere, remorchere. În principiu aceste instalaŃii presupun existenŃa in CARENA navei a unor canale transversale spre

extremităŃile prova şi pupa, deschise în borduri prin care se pun în mişcare JETURI de apă sub presiune. ForŃele de împingere dezvoltate de aceste jeturi de apă sunt de regulă perpendiculare pe planul diametral.

La forŃe egale şi de sens contrar giraŃia se face pe loc. Tipuri de instalaŃii auxiliare de cârmă-propulsor cu tunel:

InstalaŃii auxiliare de cârmă-propulsor cu coloane rotitoare şi telescopice cu elice

Se utilizează la navele de viteză mică şi cărora li se impun condiŃii de manevrabilitate deosebită

(macarale plutitoare, bacuri, remorchere de port, nave de stins incendii, pasagere).

Ele pot funcŃiona ca propulsoare principale sau auxiliare.

Avantaje: - instalaŃiile cu coloane rotitoare au o eficienŃă sporită (elicea se roteşte la orice

unghi în plan orizontal) faŃă de instalaŃiile cu elice în duze orientabile

Coloană rotitoare

Elice (liberă sau în duză)

Motor de acŃionare a elicei

Motor acŃionare coloană rotitoare

Dezavantaje:

- construcŃie complexă şi preŃ de cost ridicat - slabă protecŃie la acŃiuni mecanice - rezistenŃă redusă la coroziune - sporirea rezistenŃei la înaintare a navei

Prin crearea instalaŃiilor cu cârmă-propulsor cu coloane TELESCOPICE cu elice, unele

dezavantaje menŃionate mai înainte au fost eliminate, cum ar fi rezistenŃa la înaintare.

Pe timpul navigaŃiei în mare deschisă, elicea este retrasă într-o nişă în corpul navei.

InstalaŃii de cârme active

InstalaŃiile cu cârme active se folosesc din 1960. Antrenarea elicei se face cu un motor electric (sau hidraulic) amplasat în pana cârmei care, din

acest motiv, are profilul hidrodinamic modificat. De regulă, elicea cârmei se roteşte în sens invers propulsorului. Pe timpul manevrei în acvatoriile limitate (cu viteze mici sau chiar nule), giraŃia navei este

realizată prin împingerea cârmei active. Unghiul de bandă al cârmei este şi de 900. Dezavantaje:

- pe timpul marşului elicea cârmei lucrează în regim de turbină (creşte rezistenŃa la înaintare a navei, uzura prematură a acestei elice).

Transmisiile de la servomotor la axul cârmei

TroŃe

LanŃul Gall - asemănător cu primul caz, mişcarea se transmite printr-un lanŃ la căruciorul mobil.

Tije

Sistemul Hardfield - asemănător cu cazul tije, cu diferenŃa ca mişcarea de la servomotor se transmite printr-un şurub fără sfârşit unei roŃi dinŃate pe al cărui ax se găseşte o altă roată dinŃată excentrică.

Tambur

Rai

TroŃă

Eche

Cărucior mobil

Cârma

Eche

Tijă

Sistemul şurub fără sfârşit

INSTALAłIA DE PROPULSIE

. GeneralităŃi

InstalaŃia de propulsie este alcătuită în principiu din următoarele elemente:

1. MAŞINI

- PRINCIPALE - AUXILIARE

2. LINII DE ARBORI 3. PROPULSOARE

De la servomotor

Şurub fără sfârşit

Ax

Roată dinŃată

Roată dinŃată Sector dinŃat

Tijă Eche

Cârmă

Cârmă

Eche

Ax

Cadru fix

Şurub sens dreapta

Şurub sens stânga

Servomotor

MAŞINI PRINCIPALE ŞI AUXILIARE

Maşina reprezintă instalaŃia ce produce energia mecanică necesară deplasării navei. După instalaŃia de propulsie, maşina navală sau instalaŃia de forŃă a navei se clasifică în:

a) InstalaŃia de propulsie cu gaze: - motoare cu ardere internă - cu turbine cu gaze - combinate

b) InstalaŃia de propulsie cu vapori: - cu turbine - cu maşini alternative - combinate - cu turbine cu abur ce utilizează energia atomică

DefiniŃii şi explicaŃii

a) Maşini auxiliare – maşini care asigură funcŃionarea maşinilor principale, alimentarea navelor cu energie electrică şi alte feluri de energie, precum şi funcŃionarea sistemelor şi instalaŃiilor supuse supravegherii R.N.R.

b) Maşini principale – sunt maşinile care antrenează propulsoarele navei.

c) Compartimentul maşini – încăpere în care se găsesc maşinile principale, iar pe navele

cu instalaŃie de propulsie electrică şi generatoarele principale.

d) Comandă de la distanŃă – posibilitatea de a schimba de la distanŃă turaŃia şi sensul de rotaŃie, precum şi pornirea şi oprirea maşinilor.

e) Post de comandă local – locul prevăzut cu organe de comandă, aparate de măsură şi

control, dacă este necesar şi mijloace de comunicaŃie destinate comenzii. Acest post este amplasat fie în apropierea maşinii respective, fie este montat direct pe aceasta.

f) Post de comandă comun – post utilat cu a.m.c., dispozitive de alarmă în caz de avarii,

cu mijloace de comunicaŃii în scopul comenzii concomitente a două sau mai multe maşini principale.

g) Post de comandă central – post în care se află dispozitivele de telecomandă ale

maşinilor principale şi auxiliare, ale elicelor cu pas reglabil, ale propulsoarelor cu palete (VOITH – SCHNEIDER), precum şi a.m.c., mijloacele de comunicaŃie şi aparatura de semnalizare preventivă a avariilor.

Puterea maşinilor principale

- La navele flotei tehnice cu zonă de navigaŃie nelimitată şi zonă de navigaŃie limitată „1”, puterea maşinilor principale trebuie să asigure navei o viteză de marş (economică) de cel puŃin 7 Nd.

- Pentru o bună manevrabilitate a navei, în condiŃii normale de exploatare, maşinile principale trebuie să asigure posibilitatea marşului „ÎNAPOI”.

- InstalaŃia principală de propulsie trebuie să poată menŃine, în marş liber înapoi, cel puŃin 70% din turaŃia de calcul la marş înainte pentru un interval de cel puŃin 30 minute.

- La instalaŃiile principale de propulsie cu transmisii reversibile, elice cu pas reglabil sau la instalaŃiile electrice de propulsie, mersul înapoi nu trebuie să ducă la supraîncărcarea maşinilor principale.

CondiŃii de mediu pentru funcŃionare Înclinări:

- bandă permanentă (canarisire) în orice bord până la 150; - asietă de durată ….. 50; - ruliu…… +/- 22,50 cu perioada 7-9 secunde; - tangaj …. +/- 7,50

Temperaturi:

- aer: compartimente închise 00C - + 450C; - apă: mediul de răcire apă de mare + 320C;

Zgomot:

- compartimentul maşini cu supraveghere continuă: nivel zgomot maxim 90 dB; - cameră comandă maşini: nivel zgomot maxim 75 dB; - ateliere: nivel zgomot maxim 85 dB;

Dispozitive de comandă

Amplasarea dispozitivelor de pornire şi inversare a sensului de marş trebuie să asigure posibilitatea pornirii şi inversării fiecărei maşini de către un singur om.

Sensul de deplasare a manetelor şi a roŃilor de comandă trebuie să fie marcat prin săgeŃi şi inscripŃii indicatoare.

Telegraful din compartimentul maşini trebuie să fie prevăzut cu sistem de blocare pentru a se exclude posibilitatea funcŃionării în sens diferit de cel prescris.

Posturi de comandă La instalaŃiile constând din două sau mai multe maşini principale care acŃionează aceeaşi linie de

arbori, trebuie să se prevadă un post de comandă comun. Telecomanda maşinilor principale şi a propulsoarelor trebuie efectuată numai de la un singur post

de comandă. Telecomanda maşinilor principale de la COMANDA DE NAVIGAłIE trebuie să fie realizată, de

regulă, printr-un singur element de comandă (pârghie, roată, maneta telegrafului). Postul central de comandă şi posturile locale de comandă ale maşinilor principale trebuie să fie

echipate cu un indicator care să arate regimul de lucru al maşinilor principale cerut de la puntea de comandă.

Mijloace de comunicaŃie

Între postul de comandă situat pe puntea de comandă şi posturile din compartimentul maşini de

unde se efectuează de obicei comanda maşinilor principale, trebuie să se prevadă două mijloace de comunicaŃie independente:

- unul dintre aceste mijloace de comunicaŃie trebuie să fie telegraful de maşini, iar al doilea este asigurat de către o instalaŃie de convorbiri interioare.

La montarea aparatelor de convorbire, vor fi luate toate măsurile pentru asigurarea unei audiŃii bune în timpul funcŃionării maşinilor.

LABORATOR 13, 14

INSTALAłIA DE ÎNCĂRCARE / DESCĂRCARE

Pentru efectuarea operaŃiunilor de încărcare-descărcare a mărfurilor, navele de transport sunt dotate cu o instalaŃie de manipulare a greutăŃilor, de construcŃie specială, adaptată şi proiectată în raport cu destinaŃia navei, numită instalaŃie de încărcare-descărcare. Aceste instalaŃii oferă navei posibilitatea manipulării mărfurilor independent de instalaŃiile portuare, asigurându-i astfel operativitate în orice port de escală.

Biga navală

Procesul de manipulare a mărfurilor generale la încărcarea navei comportă o serie de operaŃii caracteristice necesare: formarea coŃadei pe cheu sau în depozit, aducerea coŃadei sub cârligul de încărcare - transport pe orizontală -, prinderea în cârligul de încărcare – sarcina -, ridicarea coŃadei, transportul pe orizontală în cârlig, de la cheu până deasupra gurii de magazie, coborârea în magazie, desfacerea coŃadei din cârlig, stivuirea mărfurilor pe locul destinat din magazie.

Din operaŃiile amintite, ridicarea coŃadei, transportul pe orizontală în cârlig până deasupra gurii de magazie şi coborârea în magazie se execută cu bigile navei. Bigile sunt dispuse la bord în imediata apropiere a hambarelor navei şi pot lucra independent sau cuplate două câte două.

Descrierea bigii navale

InstalaŃia de ridicat – biga navală – se compune din 5 părŃi mari: coloana de încărcare, biga propriu-

zisă, palancul de sarcină, mecanismele de manevră şi vinciurile de marfă.

1. Coloana de încărcare: arbore metalic, tubular, pe care se articulează una sau mai multe bigi ale

instalaŃiei de încărcare. La navele mai vechi bigile se articulau chiar pe catargul navei. La navele moderne suportul de bigi are, de regulă, forma unui portal, format din două coloane unite printr-un pod. (vezi figura)

2. Biga propriu-zisă (boom, derrick): este un şcondru (tub) metalic fixat la capătul inferior cu un

pivot intr-un suport anume prevăzut pe catargul suport sau pe coloana de bigi. Sistemul de articulaŃie al bigii la coloană trebuie să permită manevrarea simultană a bigii atât în plan vertical cât şi în plan orizontal. Capătul superior al bigii este mobil şi este prevăzut cu armături sub forma unor brăŃări cu urechi pentru balansină, braŃe şi palancul de sarcină. (vezi figura)

CalităŃile de lucru ale unei bigi sunt exprimate prin următoarele elemente:

- lungimea bigii (tubul metalic) - diametrul bigii - SWL (safe working load) – înscrisă pe partea inferioara a bigii (exemplu: 3-5 tone) - bătaia bigii sau raza de acŃiune, este distanŃa măsurată în plan orizontal, de la punctul de

articulaŃie al bigii pe coloană până la verticala palancului de sarcină. - unghiul de înclinare al bigii, este unghiul măsurat în plan vertical format de direcŃia bigii

cu planul orizontal - suprafaŃa de deservire a bigii, reprezintă aria maximă ce poate fi acoperită de o bigă în

funcŃiune.

Greementul (manevre curente) bigii este format dintr-o serie de manevre destinate să asigure

manevra bigii în plan vertical sau orizontal şi totodată să fixeze biga şi să o susŃină în poziŃie de lucru. Aceste manevre curente sunt:

- balansina (topping lift) – Ńine capătul ridicat al bigii. Balansina poate fi fixă, dar de regulă este mobilă, construită dintr-un palanc cu macarale multiple. Ea este destinată să biga în plan vertical şi să o fixeze în poziŃie de lucru la un unghi de înclinare stabilit. Capătul trăgător al curentului palancului de balansină este dirijat de pasticile de ghidare şi coboară de-a lungul coloanei până la troliul balansinei. (vezi figura)

- braŃele bigii – numite gaiuri şi contragaiuri (derricks guys), sunt manevre curente destinate orientării bigii în plan orizontal şi fixării acesteia în poziŃie de lucru. Fiecare bigă poate fi manevrată de câte două braŃe, un gai spre interiorul navei şi un contragai spre exterior. La bigile grele, capătul inferior al gaiului prevăzut cu un palanc de manevră, palanc de gai, care uşurează manevrarea bigii prin multiplicarea forŃei. (vezi figura)

- gai de distanŃare/american (midship guy) – face legătura între capetele superioare ale bigilor. (vezi figura)

3. Palancul de sarcină (cargo whip/hook) – este destinat manevrei greutăŃilor. Macaraua superioară a

palancului de sarcină se prinde de armătura capătului superior al bigii. Capătul trăgător al palancului de sarcină iese prin macaraua superioară sau prin cea inferioară, după modul de funcŃionare al palancului, şi este dirijat prin pasticile de ghidare la tamburul vinciului de marfă. Sub macaraua inferioară a palancului de sarcină se agaŃă „prinde” cârligul de sarcină sau ganciul bigii. Sârma ce participă se numeşte sârma de încărcare. (vezi figura) ( Palanc = corp/două plăci laterale/lemn, rai(rolă de tablă), zbir (sistem) de fixare).

(Macara = scripete complex) 4. Mecanismele de manevră – sunt constituite din troliile balansinelor şi vinciurilor de marfă,

destinate a manevra curenŃii trăgători ai palancurilor balansinei, gaiurilor şi palancului de sarcină. Troliile balansinelor sunt instalate la baza coloanelor de susŃinere a bigilor şi pot fi acŃionate independent sau de către vinciurile de marfă prin intermediul unui cablu de transmisie. Sunt prevăzute dispozitive cu clichet pentru evitarea desfăşurării cablului în cazul decuplării vinciului sau deconectarea curentului electric. Pe tamburul troliului, capătul trăgător al balansinei trebuie să aibă înfăşurate minimum 3 spire de cablu în poziŃie de lucru, la unghiul maxim de înclinare.

5. Vinciurile de marfă – pot fi acŃionate cu abur, electric sau hidraulic şi au rolul de a manevra

palancul de sarcină prin intermediul capătului trăgător înfăşurat pe tamburul vinciului. Vinciul de marfă are şi tambur pentru parâme la fiecare capăt al axului pentru diferite manevre la bord, inclusiv pentru manevrarea navei. Vinciurile electrice au frână de mână sau de picior, folosite mai ales pentru reglarea vitezei de ridicare sau de coborâre a greutăŃilor şi pentru stopare. De asemenea, aceste vinciuri dispun de o frână automată pentru oprirea manevrei în cazul întreruperii curentului din cauza unei defecŃiuni.

Utilizarea bigii

Folosirea unei singure bigi (single boom):

- biga se fixează la unghiul dorit cu ajutorul balansinei şi în plan orizontal cu ajutorul gaiurilor şi în exteriorul navei deasupra cheiului la încărcare;

- după coŃarea (prinderea) greutăŃii (coŃadei de marfă) aceasta se ridică (vira) cu sârma de încărcare la o înălŃime deasupra copastiei şi se manevrează biga în plan orizontal cu gaiurile (acŃionate manual sau cu vinciuri). Când coŃada a ajuns la verticala locului de încărcare se fixează gaiurile şi se lasă (maina) sârma de încărcare;

- avantaj: se poate folosi biga la swl maxim; - dezavantaj: folosire greoaie şi timp mărit de încărcare;

Folosirea a doua bigi cuplate sau bigi în telefon (union purchase):

- prin folosirea unei bigi deasupra magaziei de operat şi una scoasă înafara bordului aşa încât să poată prinde în cârlig coŃada de marfă (vezi figura);

- bigile se fixează în poziŃia respectivă, în borduri cu contragaiurilor şi una de alta la capătul superior prin gaiul de distanŃare (americanul), sârmele de încărcare se cuplează împreună la un singur cârlig printr-o piesă triunghiulară;

- la încărcare: biga exterioară după prinderea coŃadei, virează sârma de încărcare şi ridică coŃada, când înălŃimea este mai mare decât cea a bordului începe virarea sârmei de la biga de magazie, cea exterioară filând la cerere, când coŃada a ajuns deasupra magaziei biga de magazie preia întreaga greutate şi filează sârma de încărcare, cea exterioară filând la cerere;

- la descărcare aceiaşi operaŃiune, dar invers (vezi figura); - avantaj: funcŃionare rapidă; - dezavantaj: folosirea bigii la o capacitate mică de ridicare;

Macarale de bord

Descrierea instalaŃiei

Cranicul, ca instalaŃie de manipulare a mărfurilor la bord, a apărut din eforturile pentru a reduce durata de staŃionare a navei sub operaŃiuni in porturile de escală. Consolidarea macaralei pe poziŃia de montaj, se face cu ajutorul unui pivot cilindric care pleacă de la nivelul punŃii superioare până la puntea imediat următoare, inferioară. Coloana, postamentul şi pivotul asigură macaralei principala bază de rezistenŃă şi stabilitate.

PărŃile componente ale macaralelor de bord sunt (vezi figura):

- pivot cilindric, coloană, postament = piese de rezistenŃă; - braŃul cranicului (fleşă); - roată dinŃată plus un mecanism de rotire cu roată dinŃată care asigură rotirea cranicului în plan

orizontal; - vinci de sarcină şi vinci de balansină; - post de conducere

Coloana, care are rolul de suport, este prevăzută la partea superioară cu raiurile palancului de

sarcină şi de balansină. Atât balansina cât şi palancul de sarcină sunt deservite de vinciuri proprii, instalate pe macara şi care asigură efectuarea celor două mişcări, pe verticală şi orizontală, ale braŃului, liber sau cu coŃada de marfă.

Cea de-a treia mişcare, rotirea macaralei, se asigură prin mecanismul special de rotire, roata dinŃată, montată solidar pe postamentul fix şi rezistent la rotaŃie, roata pinion alergătoare şi motorul. Postul de conducere al macaralei trebuie să asigure o bună vizibilitate.

În raport de tipul navei, caracteristicile şi dimensiunile gurilor de magazie, există mai multe variante de instalare la bord a cranicelor:

- macarale de bord fixe, instalate în plan diametral; - macarale de bord fixe, instalate in borduri; - macarale de bord mobile în semn longitudinal; - macarale de bord mobile în sens transversal;

Cranicele instalate în planul diametral al navei au greutate mai mică şi cost mai redus. Au însă dezavantajul că asigurarea bătăii necesare pentru bord impune un braŃ lung. Instalarea macaralelor în borduri acoperă în mai bună măsură dezavantajul de mai sus, dar duce la mărirea numărului cranicelor, creşterea costurilor, reducerea suprafeŃei libere pentru mărfuri pe punte, cât şi a coeficientului de exploatare a instalaŃiei. De aceea sistemul se utilizează numai la navele mari de transport, la care prima variantă nu asigură bătaia.

Sistemul cranicelor mobile în sens longitudinal prezintă mari avantaje, deoarece asigură o zonă

uniformă de operare de-a lungul navei şi a cărei lăŃime este determinată de lungimea braŃului macaralei. Sistemul cranicelor mobile în sens transversal, instalate între gurile de magazii, a permis reducerea

lungimii acestora cât şi scurtarea braŃelor şi micşorarea greutăŃii instalaŃiei. O asemenea macara poate opera la ambele magazii între care se instalează. Caracteristici de exploatare

Viteza de deplasare a coŃadei de marfă cu o macara de bord este aproximativ de două ori mai mare decât în cazul bigii, la capacitatea maximă de ridicare. Schimbarea unghiului de înclinare şi a bătăii se poate face cu o viteză de 20-30 metri/minut iar viteza de rotaŃie este de 1-1,5 rotaŃii/minut, depăşind net posibilităŃile tehnice ale bigilor.

Capacitatea de ridicare a macaralelor de bord se înscrie în limitele bigilor uşoare, deci 1-10 tone forŃă. La macarale, coloana fiind mică, poziŃia balansinei nu admite lungirea peste anumite limite a braŃului şi mai ales nu poate asigura rezistenŃa la solicitările greutăŃilor mai mari (exemplu: capacitate de ridicare 3-5 tone, 3 tone la unghi minim faŃă de orizontală şi 5 tone la unghi maxim faŃă de orizontală).

SuprafaŃa de deservire a macaralei este zona circulară cu raza egală cu braŃul cranicului. În general, avantajele cranicelor faŃă de bigi sunt:

- posibilităŃi superioare de intervenŃie directă pe o suprafaŃă mai mare şi cu o precizie mai mare a manevrei;

- productivitate mare, în special la cele cu capacitate mare de ridicare şi în cazul gurilor de magazii de dimensiuni mari;

- posibilitatea efectuării simultane a mişcărilor de coborâre (ridicare), rotire şi basculare; - câmp de vedere larg în lipsa coloanei înalte şi a manevrelor fixe şi curente auxiliare; - posibilitatea de a lucra cu graiferul la operarea mărfurilor în vrac;

Au însă dezavantaje importante, cum ar fi:

- capacitate de ridicare limitată şi redusă; - greutate mare în raport cu capacitatea de ridicare; - cost iniŃial mare; - limita posibilităŃilor de lucru la unghiuri de înclinare a navei de 5 – 8 grade; - sensibilitate mare a braŃului; - necesită operator cu calificare;

Macarale şi palancuri

La efectuarea oricăror lucrări cu parâme – ridicare greutăŃilor, legarea navei, urcarea şi coborârea

bărcilor, manevra velelor, manevra pavilioanelor, etc – mai sunt necesare şi o serie de dispozitive auxiliare pentru fixarea capetelor unor parâme, pentru schimbarea direcŃiei de acŃionare a unei parâme, pentru multiplicarea forŃei de tracŃiune.

Toate mecanismele şi dispozitivele auxiliare folosite în marină pentru efectuarea unor lucrări cu parâme intră în categoria macarale, palancuri şi accesorii.

Macarale

Macaralele sunt mecanisme simple, de genul scripeŃilor. Se folosesc în marină pentru ridicarea

unor greutăŃi sau pentru schimbarea direcŃiei de tracŃiune a unei parâme. Indiferent de materialul din care este construită o macara, este alcătuită din trei părŃi principale:

- corpul macaralei - raiul - sbirul

Corpul macaralei este format din două plăci laterale ovale, numite feŃe şi două piese de lemn,

numite tocuri, închizând căpăŃâna sus şi jos. CăpăŃâna astfel formată are în interior locaşul pentru rai. Raiul este o rolă care se învârte liber în jurul unui ax (osie). Pe suprafaŃa periferică a raiului este

practicat un canal, numit şanŃul raiului, care permite aşezarea unei parâme da anumită grosime şi rularea ei fără alunecare.

Sbirul este o piesă de susŃinere a macaralei. El poate fi metalic sau din parâmă vegetală, exterior

sau interior şi se termină cu o rodanŃă, un ochi, o cheie sau un cârlig.

ConstrucŃia macaralelor Macaralele se construiesc din lemn sau din metal. Cel mai bun lemn pentru confecŃionarea

corpului macaralelor este lemnul de ulm. Raiul se prelucrează din lemn foarte tare, tek sau gaiac şi este prevăzut la centru cu un orificiu prin care trece axul macaralei. Macaralele metalice se confecŃionează de regulă din oŃel. Raiurile din oŃel sunt prevăzute cu o bucşă de bronz.

Axul macaralei (osia), în jurul căreia se roteşte raiul, este confecŃionat din oŃel, atât la macaralele metalice cât şi la cele din lemn. Axul are de regulă, un capăt îngropat pe una din feŃele căpăŃânii, iar celălalt capăt prevăzut cu un orificiu pentru fixarea unui cui spintecat. Sbirul macaralei poate fi confecŃionat din parâmă vegetală sau metalică care la rândul său poate fi interior sau exterior.

Clasificarea macaralelor Macaralele se clasifică în primul rând după materialul de construcŃie, lemn sau metal. Cele două

tipuri îşi găsesc o largă întrebuinŃare la bord. Macaralele metalice, fiind mai solide şi mai durabile, sunt preferate în special pentru manevre de forŃă.

După numărul de raiuri, macaralele pot fi:

- simple - duble - triple

Macaralele se mai pot clasifica după grosimea raiului, după diametrul şi după modul de suspensie, cu cârlig, cheie, etc.

Dimensiunile unei macarale trebuie, mai bine zis, sunt determinate de grosimea curentului care trece prin ea:

- lungimea feŃei unei macarale trebuie să fie de trei ori circumferinŃa curentului; - diametrul raiului unei macarale trebuie să fie de două ori circumferinŃa curentului.

Exemplu: pentru un curent din parâmă vegetală cu circumferinŃa de 75 mm este necesară o macara cu lungimea feŃei de 225 mm şi cu un rai cu diametrul de 150 mm.

După forma căpăŃâni, macaralele se clasifică în: macarale pălărie, macarale vioară, macarale cu

sart simplu şi dublu, pastici. Dintre toate acestea, cea mai importantă este pastica. Aceasta este o macara cu una din feŃe mobilă, pentru a permite introducerea în rai a dublinului unei parâme. Pasticile au întotdeauna un cârlig cu ŃâŃână, ceea ce le permite să se rotească şi a lua orice orientare, pentru a călăuzi curentul pe direcŃia dorită. Pasticile se folosesc întotdeauna când este necesar a se schimba direcŃia de tracŃiune, a unei parâme aflate deja în acŃiune. Palancuri

Palancurile sunt dispozitive alcătuite din una sau mai multe macarale cu câte un rai sau mai multe raiuri prin care trece o parâmă denumită curent şi care sunt destinate pentru multiplicarea forŃei sau modificarea direcŃiei de acŃionare a acestora. Pentru a uşura ridicarea greutăŃilor, se distribuie forŃa pe mai mulŃi curenŃi.

Clasificarea palancurilor Palancurile se pot clasifica după numărul şi poziŃia macaralelor fixe sau mobile, în următoarele

principale categorii: - mandar simplu - macara alunecătoare - mandar dublu - palanc simplu - palanc dublu - caliorna

Mandarul simplu – format dintr-o singură macara fixă prin care alunecă un curent, folosit pentru

schimbarea direcŃiei de tracŃiune şi pentru ridicarea obiectelor uşoare. Macara alunecătoare – formată dintr-o macara simplă care alunecă pe un curent. Este folosită de

regulă pentru dublarea forŃei de tracŃiune a unei fungi. Mandarul dublu – format din două macarale, dintre care una fixă şi una mobilă şi un curent care

are un capăt fix şi celălalt trăgător. Este folosit pentru ridicarea obiectelor (nu prea grele) şi schimbarea direcŃiei.

Palanc simplu – format din două macarale, una simplă, alta dublă şi un curent care are capătul fixat de macaraua simplă (inferioară).

Palanc dublu – format din două macarale duble, una fixă şi una mobilă şi un curent care are un capăt fixat la macaraua superioară şi celălalt capăt este trăgător. Este folosit pentru ridicarea greutăŃilor, efectuarea manevrelor curente, la instalaŃiile cu grui pentru ridicarea bărcilor şi scărilor, etc.

Caliorna – un palanc format din două macarale triple (sau una triplă sau una dublă), din care una fixă şi alta mobilă. Curentul caliornei are un capăt fixat la macaraua inferioară (dacă ambele sunt triple) şi al doilea capăt este trăgător. Folosit ca părŃi componente în instalaŃiile de ridicare ale navei (bigi, gruie, etc).

Palancurile mecanice – sau diferenŃiale, sunt dispozitive de ridicat care se folosesc la bord, în special în compartimentul maşini, când se execută lucrări la agregate şi instalaŃii. Palancurile mecanice au calitatea că nu se fixează atunci când se lasă trăgătorul liber, greutatea rămânând la înălŃimea la care a fost ridicată. Ele sunt alcătuite din lanŃuri simple şi macarale metalice cu roŃi dinŃate sau cu şurub fără sfârşit şi clinchet cu arc. Fac economie de forŃă de tracŃiune şi pot fi folosite în locuri foarte înguste, încăperi foarte puŃin spaŃioase.

CondiŃii de echilibru ale palancurilor

Macaralele fixe sunt cele care au sbirul sau cârligul legat la punct fix. Ele contribuie la schimbarea

direcŃiei curentului fără să modifice forŃa de tracŃiune. O macara fixă este în echilibru atunci când greutatea P, legată la un capăt al curentului este egală

cu forŃa F, aplicată la capătul trăgător:

P = F Când sistemul este în mişcare, curentul de o parte şi de alta a macaralei are aceeaşi viteză de

deplasare: VF = VP Macaralele mobile sunt cele care au un capăt al curentului (care trece prin raiul macaralei) fix, iar

celălalt capăt trăgător. Macaraua se poate deplasa cu totul ridicând greutatea pe care o agaŃă de cârlig sau la sbir.

Astfel, macaraua mobilă (şi totodată cu ea greutatea P agăŃată de cârlig) este susŃinută de doi curenŃi (capătul fix şi capătul trăgător), fiecare din ei suportând în mod egal greutatea P. deci, în poziŃia de echilibru, forŃa aplicată pe capătul trăgător F va fi egală cu jumătate din greutatea P. în schimb, viteza curentului va fi de două ori mai mare decât viteza de ridicare a greutăŃii:

F ≈ P/2 VF = 2VP În cazul palancurilor, macaraua mobilă este susŃinută de „n” curenŃi care trec prin raiurile sale

(macaraua dublă sau triplă). Fiecare curent participă în mod egal la susŃinerea greutăŃii P. deci, fiecare va suporta o greutate egală cu P/n. Aceasta înseamnă că şi capătul trăgător va suporta o greutate. Deci condiŃia de echilibru a palancului este:

F = P/n

unde:

F – forŃa cu care se acŃionează P – greutatea agăŃată de cârligul palancului n – numărul de curenŃi ai macaralei mobile

Raportul dintre viteza curentului şi viteza de ridicare a macaralei este: VF = nVP

În concluzie, macaraua mobilă a palancurilor determină un câştig de forŃă, căreia îi corespunde o

pierdere de viteză. Palancurile pot fi folosite şi în serie, în acest caz, se foloseşte capacitatea de multiplicare a două

macarale mobile, cu „m”, respectiv „n” braŃe (curenŃi) de susŃinere. În acest caz, forŃa necesară pentru ridicarea greutăŃii P va fi:

F = P/mn

iar viteza de deplasare a curentului trăgător va fi: VF = mnVP

Calculul mandarelor şi palancurilor

Ridicarea şi manevrarea greutăŃilor la bord se execută cu respectarea normelor de protecŃie a muncii, pentru a evita orice accident posibil. În cazul folosirii palancurilor, parâmele utilizate drept curenŃi, trebuie să aibă dimensiuni corespunzătoare raiurilor. Pentru manevrarea greutăŃilor, trebuie să cunoaştem cu exactitate:

- ce greutate poate ridica un anumit mandar, palanc sau caliornă - cu ce forŃă poate fi acŃionat

În calculul forŃei necesare unui palanc, pentru acŃionarea lui, se ia în considerare rezistenŃa opusă parâmei datorită frecării şi rigidităŃii ei. Ea reprezintă de regulă 10% din rezistenŃa total opusă de greutatea ce se manevrează.

Valorile căutate se obŃin folosind una din formulele:

- pentru cazul când curentul trăgător iese din macaraua fixă: F = (1 + 0,1n)P / n

- pentru cazul când curentul trăgător iese din macaraua mobilă:

F = (1 + 0,1n)P / n + 1

unde:

F – forŃa necesară la capătul trăgător P – greutatea corpului n – numărul raiurilor din palanc

ForŃa F reprezintă forŃa maximă la care trebuie să reziste parâma. Determinarea circumferinŃei

curentului capabil să reziste la forŃa calculată se ia din tabele.

Dacă, având palancul, cunoscând sarcina de siguranŃă a curentului F de circumferinŃă dată se care greutatea maximă ce se poate ridica, folosim una din formulele:

P = n x F / 1 + 0,1n sau F = (n + 1)F / 1 + 0,1n

în funcŃie de locul pe unde iese curentul trăgător. În activitatea practică, este necesar de reŃinut că prin folosirea mandarelor şi palancurilor de

diferite tipuri, se obŃin una din următoarele situaŃii de amplificare a forŃei: - mandar simplu – schimbă doar direcŃia - mandar dublu – măreşte de două ori - palanc simplu – măreşte de trei sau patru ori - palanc dublu – măreşte de patru sau cinci ori - caliorna – măreşte de cinci sau şase ori

Pentru calculul tensiunilor pe curenŃii palancurilor se foloseşte una din formulele: F = Q + nCf / m sau F = Q(1 + n/5….10) / m

unde: F – forŃa de tracŃiune pe capătul trăgător sau tensiunea pe fiecare curent al palancului Cf – coeficient de frecare Cf = Q ( 1/5 ….. 1/10) n – numărul total al raiurilor macaralelor palancului m – numărul curenŃilor care leagă între ele macaralele palancului

Pentru cabluri metalice se folosesc formulele: Rr = 2C2 / 625

unde:

Rr – rezistenŃa la rupere C – circumferinŃa parâmei în mm RS = Rr / CS unde: RS – rezistenŃa de siguranŃă CS – coeficient de siguranŃă

pregatire marinareasca.sem 2

Documents