Dominique Maingueneau

Pragmaticlpentru

discursul literarEnunfarea literari

Traducere de Raluca-Nicoleta BALATCHIPrefald de Alexandra CI-INIJA

Cuprins

Prefold I 5

Cuvint inainte I 7

1. Nofiuni de pragmaticil I llO veche preocupare / 15

Semanticd qi pragmaticd I 17

Actele delimbaj 120Condifiile de reugit[ /Clasificarea actelor delimbq 125Macro-actele de limbaj I 27A spune I aardta/ 28Limbajul ca instilt\ie I 29Interacfiunea / 32O interseclie devoci I 3'7

Transtextualitatea I 3 8

Ficfiune qi act de limbaj I 40Recomqnddri bibliografice I 42

2.Lectura ca enuntare / 45Co-enunlarea I 45Cititorii / 48Cititorul cooperativ / 51

Componentele lecturii / 56

Lexic qi expansiune / 58Scenariile / 60Intertextul literar I 63

241

PRAGMATICA PENTRU DIS C{IRSUL LITERAR

Topicul / 65Izotopia / 67Episodul fantasmd /70Concluzie /73Recomanddri bibtiografice / 73Aplicalii / 74

3. Conectorii argume ntativi / 77Argumentalia lingvisticlt / 77Folosirile canonice ale conectoru lui dar (insd, ci) / 82Dor-ullui Zadig / g7Un dar romanesc / 90Ei bine / 94

ldci, pentru cd, din moment ce (deoarece) / 98Recomanddri bibliografice / l)iAplicalii / 104

f. P.leguryozifii qi subinfetesu ri / 107tmptrcit qi discurs literar / 107Presupozilii qi subin{elesuri / 109De ce implicjtal / 112Presupozifiile / 113Starutul presupozirii lor I I I 6Structuri presupozilio nale / I l7Presupozitie Ei textualitat e / I l9Presupoziliile pragmatic e I 122Subinfelesurile I 123A 15sa sI se intelea ud, a da de infeles, a facesd se inlelea gd / 125Subinfelesuri gi moiden itate / t)l

--'..'"-Derivarea tropilor / 729Recomanddri bibtiografice / I3lAplicayii / 132

242

Cuprins

5. Legile discursului / 135Convenlii taaite I 735Principiul de cooperare I 137

Principiul pertinenlei i 138

Principiul sincerit5lii / 140

Legea informativitittii I 142Legea exhaustivitilii I 144Legeamodalirdqii I 146Legile discursului gi comportamentul social /Menajarea celuilalt I 149

Menajarea feJei personale I l5lUn teatru pedagogic / 153

Recomanddri bibliografice / 157

Aplicalii / 157

6. Contractul literar / 161De la gen la contract I 761

Prezentarea operei / 163

A vorbi despre sine / 165

Afisincer/167Digresiunea / 168

Imposibilul metadiscurs / 170

Dublul sens I 172

A nu vorbi fdrdaavea ceva de spus / 173

Evitarea repetiliei I I7 6

Cauliunea litera.utrii I I77Aplicalii / lB0

7. Duplicitatea dialogului teatral / 185Arhi-enunfdtorul / 186

Dubla lecturd I 187

Dublul destinatar / 190

Descifrarea implicitului / 192

148

243

PRAGMATICA PENTRU DISCIJRSUL LITERAR

Viciile tiradei I 195A vorbi pentru galerie I 198Abolirea teafualitdtii I 201Imposibilul mijloc exact I 203O infiniti teatralitate I 204Recomonddri bibliografice / 206Aplicalii / 207

8. Bucle textuale /2llIreductibila rcflexivitate I 2lIFrontiera autorului I 2I3Lumea operei I 2I5Paradoxul fenixului I 216Oglinzi de legitimare 1218Oglinzi indirecte 1223Reflexe bruiate 1225Nivelurile ficlionale I 228Cercuri perfecte I 230Recomanddri bibliografice / 232Aplicalii/233

Conclazie /237lndex / 239

244

L. Nofiuni de pragmaticl

O veche preocupare

Aflatd la confluenla unor refleclii de diverse provenienle,pragmatica nu este uqor de circumscris. Pe de o parte, existd impresiacd domeniul nu a pdtruns decit recent in rindul qtiinlelor socio-umane,pe de altl parte se face referire Ia pragnaticd in cadrul unor consi-derafii asupra limbajului deja bine cunoscute. De fapt, nu trebuie sI se

confunde atenlia acordatd unor fenomene ce pot line de pragmaticd cuconstituirea efectivi a unei relele conceptuale pragmatice. incd de laaparilia unei gindiri lingvistice in Grecia, s-a manifestat un interesconstant pentru tot ce era legat de eficienla discursului intr-o situaliede comunicare. Retorica, studiul forfei persuasive a discursului, se

inscrie perfect domeniului denumit astdzi pragmaticd. Istoria gindiriioccidentale asupm limbajului ar putea fi descrisd pe scurt ca o conse-cinl6 a acestei disocieri fondatoare dintre logicd qi retoricd. Primuldomeniu, articulat ontologic, se axeazdpe studiul condiliilor de adevdrale enunfului in cadrul analizei propozifiei; al doilea, apanajul sofiq-tilor qi retorilor, se detageazi de problematica adev5rului pentru asurprinde limbajul ca discurs producdtor de efecte, ca forl6 de inter-ven[ie asupra realului.

Cu toate acestea, cele doud cdi pot interfera adesea. in celebraLogicd ,,de la Port-Royalr" se strecoard, pe lingd, analize logicepropriu-zise, qi considera{ii de ordin strict pragmatic, cum ar fi:

1 A. Armand, P. Nicole, La Logique ou l'art de penser, 1662 (text modificatpind la edilia din 1683), reed. Flammarion, 1970.

15

PRAGMATICA PENTRU DISCURSUL LITERAR

Se intimpl6 adesea ca un cuvint, pe lingb ideea principald pe care oconsiderdm semnificatia sa proprie, s[ dea na$tere mai multor ideipe care le-am putea numi accesorii, cdrora nu le ddm atenfie de lainceput, deqi ele ni se imprimd in minte. De exemplu, dacd ii spu-nem unei persoane ,,a{i minlit" qi dacd nu linem seama decit de sem-nificalia principalb a acestei aftmali| este ca qi cum i-am spune:gtili altceva decit spuneli. Dar, in afard de aceast| semnifica{ieprincipalS, cuvintele in cauz6, primesc in discrns qi o conotalie dedispre! qijignire, creind impresia cd celui care ni le adreseazd ii esteindiferent dacd ne jigneqte, de unde caracterul lor injurios qiofensator. (I, XIV)

Prin conceptul de,,idee accesorie", autorii incearcd sd separeconlinutul propozilional al enunfului de ceea ce vom numi mai tirziu,,for!a sa iloculionard", in cazul de fa!d, valoarea sa de insulti. Rezultddeci ci trebuie si se ia act de complexitatea ,,utilizdrii" limbii, p6s-trindu-se in acelaqi timp autonomia qi caracterul principal al niveluluilogic. in aceea$i ordine de idei, logicienii ae U port-Royal igi punintrebiri relative la puterea enigmaticd a formulei hoc est corpusmeum (iatd Trupul Meu) aare, odatd, enuntat6., transformi, pentru ceicredincioqi, piinea in trupul lui Hristos.

Pe parcursul indelungatei sale istorii, gramatica s-a ocupat qiea de un numir considerabil de fenomene explicate astdzi de prag-maticd,. Studiul modului, a1 timpului, al determinirii nominale, al dis-cursului raportat, al interjecliilor etc. presupunea luarea in calcul aactivitilii enunfiative. Dar direclia de studiu prioritar morfosintacticd atradiliei gramaticale marginaliza intotdeauna caracterul pragmatic alacestor fenomene. Astfel, un element, cum ar ft sincer, in Sincer, cecrezi de asta? era privit inainte de toate ca un ,,adverb de fraz6", adic6din punctul de vedere al naturii qi al influenlei sale sintactice, gi nu dincel al valorii sale interlocutionare.

Grosso modo, am putea vedea in refleclia pragmatic[ un efortde regindire a rupturii dintre logicd qi retoricd sau, daci avem de-aface cu o pragmaticd deliberat lingvistic6, de repunerea in discufie adiferenfei dintre structura grarnaticalS qi utilizarea sa. cu alte cuvinte,

l6

Noliuni de pragmaticd

vorbim de o pragmaticd lingvisticd atunci cind considerdm ci utili-zarealimbajului, adecvarea acestuia la context de cdtre un enun!6torcare se adreseazd unui interlocutor intr-o anumitd situafie de comuni-care nu se suprapune in mod automat unui enun! auto-suficient; nutrebuie uitat c6, dimpotrivd, structura insdqi a limbajului este radicalcondilionatd de mobilizarea acestuia in enunldri particulare, producindun anumit efect in interiorul unui anumit context, verbal gi non-verbal.

Existenla diferitelor qcoli de pragmaticd lingvisticd sebazeazdde altfel pe aceste principii. La un pol se afld minimaligtii, pentru carepragmatica nu reprezintl decit o componentd a lingvisticii, alituri desintaxd qi semanticS. La celdlalt pol, sint cei care subordoneazd prag-maticii ansamblul spaliului lingvistic, considerind, prin urmare, cI numai existd fenomene de limbd care ar putea si-i scape. Dar aceastdconfuzie este agravati qi de faptul ci pragmatica nu ii intereseazd doarpe lingvigti. Definindu-se ca,,studiul limbajului in context", disciplinaigi lirgegte considerabil limitele; de la sociolog la logician, preocu-pdrile pragmatice traverseazd ansamblul cercetdrilor legate de sens qi

de comunicare. Astfel, pragmatica depiqeqte adesea cadrul strict aldiscursului, devenind o teorie generald a acliunii umane.

Acegti factori de diversificare ne permit sd infelegem de cepragmatica se prezinti ca un conglomerat de domenii diverse, aflate inpermanenti interacfiune, eare studiazd,,limbajul ?n context". Firdindoial5 ci existd un nucleu de concepte comune futuror acestordomenii, dar ele fac obiectul unor elabordrivaiate.

Semantici qi pragmatici

Delimitarea pragmaticii ca domeniu specific de studiu al lim-bajului este, de obicei, atribuiti nu unui lingvist, ci filosofului qi

semioticianului american Ch. Morris (Foundations of the Theory ofSigns, 1938). in cadrul unei teorii generale a semnificaliei -,,semiosis", Morris identifici trei domenii de interpretare a limbajelor(formale sau naturale):

I7

PRAGMATICA PENTRU DISCURSUL LITERAR

1. sintaxa2. semantica3. pragmatica

care corespund celor trei relalii fundamentale pe care le intrelinsemnele: cu alte semne (sintaxd), cu ceea ce ele desemneazd(s em ant i c d), cu utilizato rli lor (p r a gm at i c d).

Gindirea lui Morris nu este univoci. Semioticianul pare sdezite intre doud perspective asupra ultimei componente: pe de o parte,pragmatica ar putea traversa componenta semantici (in acest cazsemnele avind atit o dimensiune pragmaticS, cit qi una semanticd) pede altd parte, ea s-ar ocupa numai de un ansamblu de fenomenerezidl;;ale de ordin psiho-sociologic, marginalizate de sintaxb qisemantici. Dar, aqa cum se intimplS adesea, s-a relinut versiunea ceamai simpli a modelului tripartit al lui Morris: pragmatica a fostconceputd ca o disciplini anexi care s-ar interesa de ceea ce facutilizatorii cu enunfurile (,,pragmatic" vine din greacd, pragmainsemnind ,,ac!iune"), semanticii revenindu-i rolul de a explicaconlinutul lor reprezentativ, identificat cu ,,conditiile de adev6r", adiclcu condiliile necesare pentru ca enunfurile si fie adevdrate.

In aceastd concep{ie, pragmatica este disociatd de semantici,uzul este separat de sens, vorbirea de reztitatul ei. Dezbaterea se vaaxa, dupd cum e gi firesc, pe aceastd scindare, unii dorind sd omentin6, allii dorind sd o aboleascd. in ce mdsuri componenta seman-ticd se poate integra pragmaticii? Care parte a componentei semanticenu ar line de pragmatici? Se poate oare surprinde sensul unui enun!independent de enun{are? Mulli specialiqti preferi o atitudine de com-promis, identificind o semantic[ reprezentalionald, care ar studia con-diliile de adevir ale unei fraze qi o semantici ,,pragmaticd", care ar luain calcul ceea ce nu acoperd primul domeniu: este vorba, mai ales de,,ambreiorii" despre care vom vorbi mai jos. Astfel, pragmatica s-arprezenta nu ca studiulfrazelor tip (types), deci in afara contextului, cica studiul ocurenlelor frazelor (tokens), al evenimentului singular pecare il constituie fiecare act de enuntare.

18

Noliuni de pragmaticd

Prin urmare, refleclia pragmaticd, rezultd dintr-un efort de

articulqre a unor domenii despirfite in mod tradilional de cunoaqtere.Una dintre dihotomiile fundamentale pe care s-a sprijinit critica ei este

opozilia intre enun! qi context, materializat[ in special prin atenliaacordatd elementelor numite de logicieni ,,indexicale", iar de lingviqti,sub influenla lui Jakobson, ,,ambreiori": eu, tu, deicticele temporale(acum, miine...) sau spaliale (aici, la dreapta...). Este vorba de oproblematicd bine cunoscut[ care subliniazd existenla unor unitd]ilingvistice a cdror interpretare nu se poate face frrd luarea in calcul a

,,ocurentei" lor.De fapt, ceea ce conteazd aici nu este atit faptul cd ambreiorii

au un referent diferit la fiecare enuntare, ci mai degrabd consecin1eleacestei proprietili asupra modului nostru de inlelegere a limbilornaturale: o limbd apare ca un sistem organizat ce pleac[ de la unnucleu, iar acest nucleu este activitatea enunJiativd insiqi, sistemul incauzd frind la fel de riguros inscris in limbi ca qi sintaxa sau morfo-logia. Pronumele tu primegte, bineinfeles, o valoare nou[ la fiecareutilizare, dar necesitatea de a raporta enunful la un destinatar se

impune in cazul oriclrei enunliri; cu siguranfb, referinfa unui grupnominal ca ,,bdiatul" va varia in funcfie de enun!6ri, dar regulile invirtutea cdrora destinatarul poate determina referentul unui substantivprecedat de articol hotlrit nu pot fi decit constante.

FSrd indoialS, problematica ambreiorilor nu ar fi fostsuficientd pentru a imprima forla necesard curentului pragmatic.Impulsul decisiv se datoreaz[ reflecliei asupra actelor de limbaj carea constituit mai tirziu motivul disocierii dintre semantici qi

pragmatici, frind refuzatd ideea cd sensul unui enun! ar coincide custarea de lucruri a lumii pe care o reprezintd, independent de enunlareasa. Acestea sint mai ales rezultatele cercetlrilor filosofului britanicJohn Austin.

l9