practica comert exterior brd

191
Cuprins CAPITOLUL I - PLĂŢILE ŞI ROLUL SISTEMULUI BANCAR ÎN ACEST DOMENIU…………………................................................ ................................ 2 1.1.Plăţile, domeniu al circulaţiei monetare …………......................................... 2 1.1.1.Numerarul: evoluţii şi viitor ....................................................... .................... 2 1.1.2.Bancnota şi moneda metalică ..................................................... ...……......... 7 1.2.Rolul sistemului bancar in realizarea plăţilor ...........................................…9 CAPITOLUL II - MODALITĂŢI DE DECONTARE ÎN LEI (ÎN CONDIŢIILE BRD - GROUPE SOCIETE GENERALE - SUCURSALA IAŞI) . ....................…………….. 13 2.1.Principalele modalităţi de decontare utilizate în practica bancară......................... 13 2.2.Modalităţi de plată scripturale în lei şi riscurile folosirii acestora......................... 18 2.2.1.Instrucţiuni de plată de tip credit - transfer: ordinul de plată ....................... 18 2.2.2.Instrucţiuni pentru plata de tip transfer- debit …………………................... 21 3

Upload: madalina-moraru

Post on 24-Jun-2015

665 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: Practica Comert Exterior BRD

Cuprins

CAPITOLUL I - PLĂŢILE ŞI ROLUL SISTEMULUI BANCAR

ÎN ACEST DOMENIU…………………................................................................................ 2

1.1.Plăţile, domeniu al circulaţiei monetare …………......................................... 2

1.1.1.Numerarul: evoluţii şi viitor ........................................................................... 2

1.1.2.Bancnota şi moneda metalică ........................................................……......... 7

1.2.Rolul sistemului bancar in realizarea plăţilor …...........................................…9

CAPITOLUL II - MODALITĂŢI DE DECONTARE ÎN LEI (ÎN CONDIŢIILE BRD -

GROUPE SOCIETE GENERALE - SUCURSALA IAŞI) .…....................…………….. 13

2.1.Principalele modalităţi de decontare utilizate în practica bancară......................... 13

2.2.Modalităţi de plată scripturale în lei şi riscurile folosirii acestora......................... 18

2.2.1.Instrucţiuni de plată de tip credit - transfer: ordinul de plată ....................... 18

2.2.2.Instrucţiuni pentru plata de tip transfer-debit …………………................... 21

2.2.2.1.Cambia ......................................................................….....………...22

2.2.2.2.Cecul ................................................................................................ 25

2.2.2.3.Biletul la ordin.....................................................................………. 28

2.3.Contracte standard ................................................................................................. 30

2.3.1.Standing order (ordin de plată programată) ........................................….... 30

2.3.2.Direct debit (ordin de plată la cererea directă. a beneficiarului prin

debitarea cu consimţământ a contului plătitorului) ........................…...... 34

2.4.Structura şi evoluţia operaţiunilor de decontare pe categorii de clienţi................. 38

2.5.Analiza activităţii plăţilor pe modalităţi şi instrumente ................................ 43

2.6.Instrumente electronice de plată ......................................................................….. 48

2.6.1.Cardul ........................................................................................................... 52

2.6.2.Network banking .......................................................................................... 57

2.7. Concluzii şi modalităţi de îmbunătăţire a plăţilor în lei ……....................... 59

CAPITOLUL III - MODALITĂŢI DE DECONTARE ÎN VALUTĂ (CU REFERIRE

LA ACTIVITATEA B.R.D. GROUPE SOCIETE GENERALE SUCURSALA IAŞI)...68

3.1. Modalităţi de decontare în valută.......................................................................... 68

3.2. Instrumente de decontare în valută şi analiza condiţiilor de folosire

efectivă a acestora ….................................................................................…….. 71

3.2.1. Analiza plăţilor prin ordin de plată (OP) în valută ............................. 72

3

Page 2: Practica Comert Exterior BRD

3.2.2. Analiza plăţilor prin acreditiv (AD) ................................................... 78

3.2.3. Analiza plăţilor prin incasso documentar ........................................... 86

3.2.4. Analiza plăţilor folosind scrisoarea de garanţie bancară ............…… 91

3.3. Concluzii şi modalităţi de îmbunătăţire a plăţilor in valută ..................... ..90

CAPITOLUL IV - ROLUL BĂNCII CENTRALE ÎN REALIZAREA PLĂŢILOR

FĂRĂ NUMERAR ŞI PREVENIREA RISCULUI DE NEPLATĂ A ACESTORA ... 93

CAPITOLUL V - BLOCAJUL FINANCIAR, CAUZE ŞI REMEDII ......................... 100

CONCLUZII ŞI PROPUNERI ……............................................................................…. 106

BIBLIOGRAFIE..............................................................................................................… 115

4

Page 3: Practica Comert Exterior BRD

CAPITOLUL I

PLĂŢILE ŞI ROLUL SISTEMULUI BANCAR

ÎN ACEST DOMENIU

1.1. Plăţile, domeniu al circulaţiei monetare

1.1.1. Numerarul: evoluţii şi viitor

O trecere în revistă a etapelor evoluţiei monedei, oricât de sumară ar fi ea, este

necesară pentru a reliefa dimensiunea culturală a transformării banilor ca mijloc de

plată.

Moneda a apărut de timpuriu în istoria societăţii omeneşti, fiind prezentă în

tranzacţii sub forma unor mărfuri obişnuite şi foarte variate, economiile naturale

neavând nevoie de monedă. Ele produceau cât aveau nevoie, iar pentru a ameliora

penuriile cantitative sau de structură a bunurilor deţinute în spaţiu (adică pe

proprietari) sau în timp (adică pe cicluri de producţie), se apela la barter. Acesta, numit

şi troc, stă la originea numerarului, fiind o formă de schimb reciproc. Consimţit,

presupunând dubla coincidenţă a necesităţilor participanţilor la momentul schimbului

reciproc.

Specializarea în producţie, pe lângă faptul că a mărit şi diversificat cantitatea de

bunuri şi servicii prin barter, a şi erodat această dublă coincidenţă a nevoilor ca timp,

produsele destinate barter-ului sau rezultatul acestuia trebuia stocat. Astfel a apărut

nevoia unui intermediar de schimb, care să fie foarte larg atractiv pentru proiectarea şi

efectuarea fără riscuri a schimbului. Pe lângă acestea, trebuia să fie şi omogen, durabil

(materia organică fiind degradabilă) şi mai ales oportun (disponibil fără restricţii la

momentul schimbului).

Aşadar, în momentul în care omul utilizează o marfă unică, drept intermediar în

tranzacţii, el depăşeşte sfera trocului primitiv, pentru a intra în aceea a economiei de

schimb. Marfa aleasă permite vânzarea şi cumpărarea bunurilor obişnuite, măsurarea

precisă a valorii şi economisirea. Locul trocului va fi luată de o marfă care, pe lângă

utilizarea sa normală, ca bun de consum sau de producţie, servea drept instrument de

schimb.

5

Page 4: Practica Comert Exterior BRD

Metalele şi aliajele s-au impus rapid, dintre toate bunurile, în principal datorită

proprietăţilor fizice. Iniţial au fost folosite metalele şi aliajele comune (cupru, bronz,

fier) ca monede, apoi au apărut metalele preţioase, aurul şi argintul.

Odată cu dezvoltarea schimbului, nevoile de monedă – marfă, respectiv de

metal preţios, au crescut dar producerea lor a rămas limitată. Acestor inconveniente li

s-au adăugat şi probleme de transport şi diversele riscuri implicate de tranzacţiile cu

numerar şi a necesitat căutarea unor soluţii pentru eliminarea acestor disfuncţionalităţi.

Încă din antichitate, “bancherii” greci colectau de la persoanele particulare bani,

pe care îi păstrau în depozite, îşi asumau obligaţia de a efectua plăţi pentru clienţii lor

şi acordau împrumuturi pe bază de gaj. În Egiptul Antic sau la Roma, se utilizau

mandate scrise, similare cecurilor, acest tip de plată continuând să fie folosit şi în Evul

Mediu, într-o formă puţin modificată. În Anglia se remiteau pentru plata datoriilor

către creditorii sau furnizorii statului mandate de plată trase asupra trezoreriei, acestea

purtând numele de “bills of echequeur” de la care se crede că a derivat şi denumirea de

“cec”.

Necesitatea găsirii altor forme ale monedei a dus, în consecinţă la apariţia

monedei de hârtie (fiduciară) – atât sub forma bancnotelor (a biletelor de bancă),

precum şi sub forma monedei de cont (scripturală).

Începând cu secolul al XVI-lea, în Europa băncile au început să folosească

recipisa de depozit sau cecul recipisă, utilizat pentru plata datoriilor deţinătorului său.

Acesta remitea instrumentul tras de depozit asupra băncii creditorului său în scopul

achitării datoriilor faţă de acesta. Spre deosebire de cecul-mandat, cecul-recipisă

constituia doar dovada existenţei păstrate în depozitul unei bănci la dispoziţia

beneficiarului, dar nu conţinea ordinul expres dat către tras, ca aceasta să efectueze

plata prezent stocului lui, prin debitarea contului de depozit al emitentului ca în cazul

cecului-mandat.

În secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, în locul metalului monetar, au mai fost

acceptate ca plată şi instrumente ca: toate monedele sau efecte de comerţ, acestea

neavând valoare intrinsecă, fiind doar un angajament al celui ce le emite, de a plăti la o

anumită dată o anumită sumă.

Moneda de hârtie (bancnota) emisă de bănci, putea fi schimbată de purtător în

monedă metalică la ghişeele băncii, fiind garantată de rezerva de aur, moneda deţinută

6

Page 5: Practica Comert Exterior BRD

de banca emitentă. Bancnotele ca monede de hârtie (fiduciare) se vor generaliza. În

ceea ce priveşte moneda de cont (scripturală), aceasta era “creată” de băncile

comerciale, care înscriau într-un cont suma de bani deţinută de un client.

Moneda de hârtie şi moneda scripturală, ca forme ale monedei semn, s-au impus

treptat ca instrumente de plată normale, având aceleaşi funcţii şi aceeaşi valoare ca

moneda –marfă, aceasta din urmă fiind retrasă din circulaţie.

În concluzie, moneda, legată iniţial de o substanţă, a evoluat, dematerializându-

se progresiv, ajungând sub forma monedei de hârtie, devenind tot mai abstractă şi

îmbrăcând forma înregistrărilor în conturi şi circulând prin transferarea sumelor între

conturile respective prin intermediul cecurilor şi viramentelor – adică moneda

scripturală. S-au dezvoltat aşadar operaţiunile de decontare pe baza monedei

scripturale, ca variantă distinctă a circulaţiei monetare.

În prezent, plăţile sub forma plăţilor fără numerar, au ajuns să joace un rol

important. Poate cea mai simplă abordare a obiectului sistemelor de plăţi este de a

numi plată fără numerar tot ceea ce presupune transferul de proprietate asupra

bancnotelor şi monedelor metalice.

Pentru a demonstra importanţa şi avantajele pe care le creează existenţa unui

astfel de sistem, trebuia plecat de la ideea că banul are drept scop circulaţia bunurilor.

Acesta a fost creat pentru a mijloci schimbul de bunuri, pentru măsurarea valorii şi

pentru plata acestora, putând fi înlocuit însă, în calitatea sa de instrument de plată prin

acele instrumente care au aceeaşi funcţie şi care valoric să exprime şi să reprezinte

unităţi monetare legal recunoscute.

Pe de altă parte, ca mijloc de plată, banii (legal tender) prezintă anumite limitări

în capacitatea lor de a descărca de obligaţii partenerii la o tranzacţie, iar o primă

limitare este dată de restricţiile folosirii lor sub formă materială de monedă metalică

sau bancnotă. Această limitare poate fi impusă de lege, de exemplu restricţiile necesare

combaterii spălării banilor sau limitări în folosirea monedei subdivizată, sau poate fi

realizată de raportul dintre volumul efectiv al numerarului şi puterea sa de cumpărare,

de voinţa beneficiarului plăţii (în drept să refuze chiar legal), sau de costurile şi

interesele emitentului: banca centrală.

Deşi plăţile în numerar sunt cele mai puţin riscante, crearea, manipularea,

distribuţia şi distrugerea numerarului sunt operaţiuni costisitoare, iar costul acestora

7

Page 6: Practica Comert Exterior BRD

este direct proporţional cu mărimea tranzacţiei ce urmează a fi plătită cu numerar. La

acestea se mai adaugă costuri induse de comerţul organizat de economia paralelă ori

subterană în scopul sustragerii de la exercitarea obligaţiilor faţă de autoritatea publică

(evaziunea fiscală, spălările de bani), precum şi cele generate de abuzul de numerar în

cazul circulaţiei paralele a unei monede/valute mai slabe (“legea lui Grisham”) în

cazul inflaţiei în medii dezorganizate.

Aceste delimitări de cost economic şi social create de autoritatea publică

dobândesc curenţi în măsura în care există alternativa unor sisteme de plăţi fără

numerar cu grad înalt de fiduciaritate.

Importanţa numerarului devine astfel din absolută, tot mai relativă, deşi

numerarul reprezintă în continuare categoria cea mia puţin riscantă de monedă

scripturală la descărcarea de obligaţii. Incapabil de a fi purtător de dobândă,

compensează acest dezavantaj cu acela de “legal tender”, aflat la purtător şi la vedere,

pentru descărcarea imediată (fără intermediar bancar) de obligaţia prin simpla

transmitere între participanţi la tranzacţii, iar în mediile inflaţioniste având un avantaj

favorabil ca mijloc de limitare a efectelor degradării în timp a valorii.

Numerarul suferă din cauza multor dezavantaje (dar care nu îi ştirbesc calităţile

sau unicitatea în a rezolva situaţii particulare). Fiind un titlu la purtător şi la vedere,

numerarul este predispus la furt, falsificare, evaziune fiscală şi toate delictele puse de

societatea protectivă sub incidenţa pedepselor penale. Având un efect extrem de

profund, numerarul efectiv predispune la preocupări de inovaţie negativă, clasificată

drept antisocială conform legii şi valorilor societăţii.

Costul protecţiei numerarului este relativ mare, fiind monopolizat de către stat,

ca una din noţiunile sale fundamentale, se finanţează din fonduri publice şi se

gestionează specializat de către banca centrală ori sub conducerea acesteia, implicând

în principal costul fabricaţiei, o parte din costul protecţiei şi a costului educaţiei.

Costurile legate de urmărirea şi depistarea falsificatorilor sau a întrebuinţărilor ilegale

ori abuzive a numerarului efectiv, nu este asumat de banca centrală, ci mai degrabă de

alte autorităţi publice decât banca centrală emitentă.

Plătitorul cu numerar efectiv participă la costurile menţionate şi finanţează cel

puţin parţial (dacă este plătită în ţara emitentă sau plăteşte seignorage băncii centrale

emitente sub altă formă). Cantităţile mari de numerar se procură relativ greu, costisitor

8

Page 7: Practica Comert Exterior BRD

şi se manipulează cu un consum mare de resurse în ceea ce priveşte securitatea

operaţiei, cele recunoscute ca fiind eficiente având şi un nivel al costurilor deloc

neglijabil.

Din punct de vedere al celor care fac cont cu bani, deţinerea de numerar “cu

ridicata” şi distribuirea lui cu amănuntul este considerată doar o necesitate, aceasta

deoarece costul comparativ al operaţiunilor cu numerar efectiv este mai mare faţă de

operaţiile cu celelalte categorii de active monetare. Dar în cazul băncilor, deţinerile de

numerar nu sunt remunerate de banca centrală, ci doar de clienţii care îl retrag de la

casieriile băncilor sau de la AIM.

Numerarul poate fi în orice cantitate pierdut, furat şi cu sensibilitate la fapte

extrasociale violente.

1.1.2. Bancnota şi moneda metalică

Ca mijloc de plată, numerarul efectiv este utilizat ca bancnotă a băncii centrale

sau ca monedă metalică. Împreună acestea fac obiectul planificării băncii centrale,

indiferent cine răspunde pentru fabricaţie (monetăria şi imprimeria proprie ori un

furnizor comercial de la intern ori din străinătate).

Bancnotele sunt titluri de credit emise de băncile centrale, prin care acestea se

obligă să restituie la prezentare (la vedere) valoarea nominală a acestora.

Bancnotele au avut o evoluţie istorică bogată, în cursul căreia, la început,

restituirea se făcea sub forma convertibilităţii în aur sau devize. Astăzi, în fapt,

bancnota este o monedă de hârtie fiduciară care circulă şi deci îndeplineşte funcţia de

monedă bazându-se pe încrederea pe care întreaga comunitate de plată o are în Banca

de Emisiune şi implicit în întregul sistem social-economic în care se derulează

procesele economice respective.

Bancnota a rămas un titlu de credit, dar în fapt nimeni nu recurge la restituire.

Fiecare foloseşte bancnota ca un echivalent valoric în oricare din funcţiile monetare

posibile. Bancnota trece din mână în mână, ca un titlu de credit, fiecare participant la

circuitele valorice fiind deplin încredinţat că va realiza valoarea bancnotei respective

prin cumpărarea unei mărfi, plata unei datorii, depunere la bancă, etc.

9

Page 8: Practica Comert Exterior BRD

Monedele de azi sunt confecţionate din aliaje comune, de regulă neferoase şi

servesc ca monedă divizionară sau (în cazul României contemporane) ca reprezentante

ale speţelor monetare de valori mici.

Criteriile planificării producţiei, distribuţiei, stocării şi distrugerii numerarului

efectiv nu sunt obiectul unei concepţii unitare, nici măcar în cadrul băncilor centrale

din G-10. Pe de o parte, din strictul punct de vedere al intereselor băncii centrale, ca

întreprindere nonbancară (industrială, de fabricaţie), trebuie să existe permanent un

stoc în propriile depozite (tezaure) pentru a putea face faţă plăţilor populaţiei în cazuri

de urgenţă, printre care ar trebui menţionată şi criza de încredere în plăţile fără

numerar (panică bancară). Vechimea seriei de emisiuni a numerarului efectiv precum

şi eficienţa distribuţiei acestuia, hotărăsc, mai degrabă empiric şi liniar, asupra mărimii

stocului de numerar în casele de circulaţie ale băncii centrale. Pe de altă parte, din

strictul punct de vedere al intereselor băncii centrale ca autoritate publică (institut de

emisiune) trebuie reduse costurile totale ale fabricaţiei, inclusiv printr-o formulă de

setare a cupiurilor de bancnote şi monede divizionare (de exemplu: în România anului

2002 setul de bancnote şi monede metalice în circulaţie este format din cupiuri de

bancnotă cu valoare de 100 mii, 50 mii, 10 mii 5 mii, 2 mii, una mie, iar setul de

monedă în circulaţie s-a restrâns la cupiuri de 500 lei, 100 lei şi 50 lei, neexistând

moneda divizionară prevăzută de lege din simplul motiv al inutilităţii sale). De

remarcat este faptul că în România din acelaşi motiv s-a renunţat la ipostazierea

unităţii monetare naţionale (prin scoaterea din circulaţie) ca marcă a tradiţiei ce

coboară din vremurile monedei de metal preţios.

Având în vedere că, de regulă, trebuie asigurat cel puţin un număr de seturi de

monedă egal cu numărul locuitorilor ţării emitente şi că, considerat per total, costul de

fabricaţie al setului trebuie să fie sensibil egal cu valoarea nominală însemnată a

setului (“face value” în exemplul României a fost de 166.686 lei, echivalent cu 20

USD în 2000 şi este de 168.650 lei, aproximativ 8,25 USD în 2002), fabricaţia şi

manipularea acesteia, în condiţii de siguranţă, este o cheltuială iniţială (la emisiunea de

noi serii de seturi) împovărătoare pentru stat, compensată poate de durata de viaţă a

produsului metalurgic (cca. o generaţie). Restul “regulilor” de planificare optimă a

numerarului sunt mai greu de întrezărit în practica băncilor centrale, dar cu certitudine

numărul de bucăţi fabricate – bancnotă şi monedă metalică –depinde de nivelul

10

Page 9: Practica Comert Exterior BRD

preţurilor, în primul rând al preţurilor de consum, cele mai frecvente în activitatea de

plăţi ale populaţiei (numerarul nu are pondere semnificativă în plăţile profesionale,

dovadă ponderea numerarului efectiv la populaţie – în afara casieriilor băncilor – în

M1, care se situează în jur de 14% în cazul României). O altă variabilă este structura

setului, dar care, şi ea depinde mai puţin de utilizarea specializată a fiecărei cupiuri, cât

de valoarea totală a setului şi de puterea sa de cumpărare, deci de nivelul local al

preţurilor.

Se are în vedere faptul că şi inflaţia poate modifica utilizarea cupiurilor ca

bancnote „legal tender”, făcând să cadă în desuetitudine cupiurile de mică valoare.

O relaţie în evoluţia circulaţiei nominale şi cea a inflaţiei trebuie făcută de către

banca centrală prin ajustarea periodică a structurii seturilor cupiurilor sale. Astfel, când

bancnota de 100.000 lei a fost emisă, s-a procedat la scoaterea din uz a monedelor

metalice de 1 leu, 5 lei, 10 lei, 20 lei, a bancnotei de 500 de lei, recurgându-se totodată

la o serie de înlocuiri şi modernizări ale cupiurilor existente, precum şi la emiterea

bancnotei de 2.000 de lei din anul 2000 şi a celei de 500.000 lei în anul 2001.

Numerarul efectiv rămâne încă obiectul celui mai important SPIN al unei bănci

centrale, întrucât îi consacră utilitatea ca instituţie publică în ochii contribuabililor –

utilizatorii ce nu se pot lipsi practic niciodată de semnele monetare concrete ale

organizării comunitare în care trăiesc.

1.2.Rolul sistemului bancar în realizarea plăţilor

Economia românească are drept caracteristică slaba dezvoltare a pieţei financiare, iar

principalele active financiare ce operează sunt numerarul şi depozitele bancare, care nu

sunt altceva decât drepturi ale depunătorilor asupra băncilor2.

În mod normal însă, în economiile de piaţă, în economiile ţărilor dezvoltate,

circuitul vital îl reprezintă operaţiunile de plată, fluxurile acestora fiind de fapt,

fluxurile resurselor ce revin sau sunt atribuite oricărei activităţi economice sau sociale

şi funcţie de care depinde evoluţia, menţinerea sau eliminarea, diminuarea sau

dezvoltarea activităţilor sau potenţialului.

SPIN – Sistem de Plăţi de Interes Naţional2 Dr.Vasile Lăzărescu – Băncile comerciale în economia de piaţă din România, Editura Agora, Bacău, 1998.

11

Page 10: Practica Comert Exterior BRD

Desfăşurarea plăţilor, oportunitatea lor, durata de efectuare depinde de

capacitatea de plată a agenţilor economici, de politica de efectuare a plăţilor de către

aceştia precum şi de eficienţa tehnologiilor şi capacităţilor organizatoare ale sistemelor

de plată derulate prin bănci.

Odată decisă efectuarea unei plăţi, derularea ei propriu-zisă trece în competenţa

băncilor şi durata acestei derulări depinde de tehnologie şi capacităţile organizatorice

ale sistemelor de plată şi de compensare. Perfecţionarea şi diversificarea acestora se

realizează în funcţie de cerinţele specifice ale dezvoltării plăţilor aferente în condiţii

proprii şi servesc în totalitate tendinţelor de modernizare accelerată a întregului sistem

de plăţi, considerat un suport al economiei naţionale sănătoase.

Spre deosebire de ţările dezvoltate, cele cu o fostă economie centralizată din

Europa de Est şi Centrală se confruntă acut cu probleme ale tranziţiei de la economia

condusă la nivel central la economia de piaţă.

Tranziţia la economia de piaţă ţine atât de latura economică cât şi de cea

politică a organizării vieţii statale şi parlamentare. Obiectivele reformei statului s-au

cristalizat prin valorificarea experienţei tranziţiei, care a cuprins, în diferite forme, o

bună parte a ţărilor lumii. Diferenţierea acestor forme se datorează atât gradului de

dezvoltare diferit de la o ţară la alta, însoţit de tradiţii şi mentalităţi caracteristice

fiecăreia în parte, cât şi inerţiei agresivităţii ideologiilor care acaparează în slujba lor

statul.

În sfera economică sunt implicate numeroase aspecte ce au în vedere formele de

proprietate asupra mijloacelor de producţie, organizarea producţiei, a repartiţiei, a

circulaţiei produsului social. Un rol esenţial revine monedei în diversele ei ipostaze:

preţul, credite, dobânda, fonduri, rezultate financiare, repartiţia şi utilizarea lor.

În ceea ce priveşte rolul şi locul banilor în mecanismul economiei, între cele

două tipuri de economie apar diferenţe majore. Economia de piaţă acordă un rol

decisiv banilor în diversele lor forme de manifestare, în schimb în economiile

centralizate rolul principal revine planului în organizarea vieţii economico-sociale.

Sistemul economic trecut, deşi era considerat drept o îmbinare a planului cu

piaţa în realitate, nu s-a reuşit decât dereglarea economiei prin ineficienta folosire a

instrumentelor valorice, orice mecanism economic trebuind să ţină în componenţa sa

piaţa într-o proporţie semnificativă.

12

Page 11: Practica Comert Exterior BRD

Realizarea producţiei economiei de piaţă, normală, se face prin intermediul

banilor, preţurilor rezultate din confruntarea cererii cu oferta la care participă toţi

producătorii şi consumatorii din acea economie, în timp ce în economia planificată

reglarea se face prin directive, acţiuni ale unor foruri sau persoane.

Jocul preţurilor în relaţiile de vânzare – cumpărare, activitatea de creditare,

crearea şi diversificarea reţelei băncilor, a burselor,, intensificarea schimburilor cu

străinătatea sunt doar câteva aspecte ale funcţionării banilor în economie.

Deşi sunt priviţi ca şi instrumente de semnalizare a necesităţilor economice,

prin care se manifestă cererea şi se măsoară performanţele şi contraperformanţele

economiei, banii reprezintă modalitatea principală de reglare a producţiei, de adaptare

a ei la necesităţile societăţii. Totodată ei constituie stimulentul în numele căruia se

întreprinde şi se desfăşoară activitatea din economie (obţinerea unui profit cât mai

mare, adevăratul motiv al dezvoltării economice).

Sistemul bancar se află într-o continuă interacţiune cu mediul economic din

care preia „intrări” sub diferite forme (resurse umane, resurse financiare şi

informatice) pe care le prelucrează, le transformă în vederea obţinerii “ieşirilor”,

produse şi servicii bancare, informaţii financiare.

Băncile comerciale, ca principali intermediari financiari, au drept caracteristică

principală capacitatea lor de a pune în circulaţie create asupra lor însele, sporind

volumul mijloacelor de plată şi implicit al masei monetare. Ele facilitează formarea

capitalului disponibil în economie şi permit coordonarea procesului de economie –

investire în scopul de a spori volumul total de resurse alocate economiei.

Legătura directă cu agenţii economici (persoane fizice sau juridice) în ceea ce

priveşte constituirea şi utilizarea depozitelor, în principal sub forma distribuirii de

credite, conferă băncilor şi calitatea de centre de efectuare a plăţilor între titularii de

cont.

Implicarea băncilor comerciale în derularea plăţilor este strâns legată de

calitatea lor de intermediar financiar. Se manifestă, de altfel, o relaţie de

interdependenţă şi condiţionare între operaţiunile de plăţi şi cele de creditare, calitatea

deciziei de creditare şi calitatea băncilor de a furniza economiei lichidităţile de care are

nevoie, fiind factori importanţi în funcţionarea sistemului de plăţi. O piaţă interbancară

activă şi eficientă reprezintă o condiţie necesară pentru îmbunătăţirea nivelului

13

Page 12: Practica Comert Exterior BRD

gestiunii lichidităţii la nivelul băncilor. Un management activ al lichidităţii presupune

însă un mecanism eficient de transfer al fondurilor, astfel încât băncile să-ţi poată plasa

rapid excedentul şi acoperi la fel de rapid deficitul de fonduri lichide. Toate sistemele

mari de plăţi finalizează plata prin banca centrală, prin depozitele păstrate de ea.

Derularea şi finalizarea preţurilor prin transferul unor creanţe asupra băncii

centrale reprezintă o modalitate de verificare a solvabilităţii băncilor participante.

Încheierea plăţii în aceeaşi zi dezvoltă piaţa monetară, a cărei lichiditate depinde în

mod decisiv de viteza transferurilor interbancare, iar o piaţă interbancară lichidă

contribuie la dezvoltarea pieţei de capital.

14

Page 13: Practica Comert Exterior BRD

CAPITOLUL II

MODALITĂŢI DE DECONTARE ÎN LEI (ÎN CONDIŢIILE B.R.D. – GROUPE

SOCIETE GENERALE – SUCURSALA IAŞI )

2.1. Principalele modalităţi de decontare utilizate în practica bancară

Tranziţia spre o economie de piaţă modernă înseamnă şi trecerea de la o

economie închisă, aproape autarhică, la un liberalism economic, la o deschidere către

afaceri şi spre lumea afacerilor. Centralismul, planificarea excesivă au devenit

inacceptabile după decembrie 1989, într-o societate care dorea foarte mult o apropierea

faţă de valorile perene ale lumii afacerilor.

În primul rând s-a acţionat în direcţia schimbării concepţiei despre dezvoltarea

şi creşterea economică; în al doilea rând, în spiritul deschiderii spre economia de piaţă,

a fost necesară crearea unei noi legislaţii juridice care să ofere cadrul legal desfăşurării

activităţii economice după noi criterii şi concepte (ex.: legea privatizării, legea

profitului, legea bancară, legi, decrete, hotărâri ale guvernului, norme privind noul

cadru al desfăşurării circulaţiei băneşti, parităţii monetare, schimbul valutar, creditării,

folosirii unor instrumente moderne de plată, etc.).

Sectorul privat avansează singur şi destul de accelerat în sectorul bancar, ceea

ce va da o nouă dimensiune înaintării României spre economia de piaţă. Marile bănci

comerciale din România, care în 1990, când s-au constituit ca societăţi comerciale pe

acţiuni, aveau capital integral de stat, au trecut masiv la capitalizare şi privatizare. Un

exemplu semnificativ în această privinţă îl constituie Banca Română pentru

Dezvoltare.

La începutul anului 1999, Banca Română pentru Dezvoltare a devenit prima

bancă privatizată din sistemul bancar românesc, prin achiziţionarea de către GROUPE

SOCIETE GENERALE a pachetului majoritar de acţiuni (51%), achiziţionare care a

reprezentat un succes din cel puţin trei puncte de vedere:

►calitatea parteneriatului – Societe Generale situându-se printre primele 10 grupuri

bancare din lume;

15

Page 14: Practica Comert Exterior BRD

►recunoaşterea de către partenerul francez a activităţii multifuncţionale a B.R.D. ca şi

adoptarea de către Societe Generale a obiectivelor strategice ale B.R.D. privitoare la

extinderea şi diversificarea activităţii;

►cuantumul afacerii – creşterea capitalului.

Capitalul social al B.R.D.-Groupe Societe Generale este de 25.580.530.280.000

lei, împărţit în 5.116.106.160 acţiuni nominative ordinare, cu o valoare nominală de

5.000 lei, fiecare.

Începând cu 15 ianuarie 2002, acţiunile B.R.D.-Groupe Societe Generale au

intrat la tranzacţionare pe Bursa de valori Bucureşti.

B.R.D. a reuşit să combine cu succes atuurile şi calităţile sale cu cele ale firmei-

mamă, Groupe Societe Generale, şi anume: cunoaşterea în profunzime a pieţei locale,

dublată de existenţa unei reţele teritoriale puternice, au fost în mod fericit asociate cu

know-how-ul comercial al G.S.G.

B.R.D.-Groupe Societe Generale figurează în topul celor mai importante 100 de

bănci comerciale din Europa Centrală, conform clasamentului întocmit de prestigioasa

revistă britanică “The Banker”, pe locul 21 după mărimea capitalului şi a activelor.

Structura acţionariatului băncii se prezintă astfel:

■ Societe Generale 51,00%

■ BERD 4,99%

■ Alţi acţionari 10,88%

■ FPS 7,32%

■ SIF Banat-Crişana 5,00%

■ SIF Transilvania 5,00%

■ SIF Moldova 5,00%

■ SIF Muntenia 5,26%

■ SIF Oltenia 5,25%

Pentru o cât mai mare apropiere de clienţii săi – peste 900.000, B.R.D.-Groupe

Societe Generale a dezvoltat şi va continua să dezvolte o reţea teritorială, formată în

prezent din 195 de sucursale, agenţii, reprezentanţe şi peste 900 de bănci

corespondente în peste 90 de ţări.

16

Page 15: Practica Comert Exterior BRD

De altfel, calitatea de a fi membră a Grupului Societe Generale îi permite

acesteia accesul la o reţea chiar mai extinsă de bănci corespondente, cea mai vastă

dintre cele la care ar putea avea acces băncile româneşti.

Rezultatele financiare ale B.R.D. în anul 2002 dovedesc siguranţa şi stabilitatea

unei bănci al cărei renume este sinonim cu avantajele unui parteneriat de lungă durată

între bancă şi client.

B.R.D.-Groupe Societe Generale pune la dispoziţia clienţilor o gamă completă

de servicii şi produse bancare, la preţuri competitive şi adaptate necesităţilor şi

cerinţelor acestora, astfel:

Servicii de plăţi specifice operaţiunilor de cont curent:

● operaţiuni cu numerar în lei şi valută, inclusiv colectarea şi transportul sumelor în

numerar în condiţii de securitate;

● operaţiuni de decontare a tranzacţiilor de comerţ interior, prin utilizarea unor

instrumente de plată adecvate (ordin de plată, cec, etc.);

● operaţiuni de decontare a tranzacţiilor de comerţ exterior, prin utilizarea tuturor

instrumentelor de plată adecvate (ordin de plată, cec bancar, acreditiv, etc.);

● operaţiuni de emitere şi acceptare a cardurilor naţionale şi internaţionale.

Operaţiuni de trezorerie:

● contract de cont curent cu clauza de investire overnight a sumei în lei şi/sau în

valută;

● depozite la termen în lei, cu scadenţa la 7, 30, 60, 90, 180, 270, 365, 730 şi 1095 de

zile şi plata dobânzii la expirarea termenelor;

● depozite la termen de până la o lună de zile, în sumă de minim 1 miliard lei, cu

dobândă fixă, negociată potrivit evoluţiei pieţei;

● depozite în valută, la termen de 30, 90, 180, 270 şi 365 de zile, cu dobândă variabilă,

stabilită în funcţie de evoluţia pieţei;

● depozite la termen în valută, în valoare de cel puţin 150.000 echivalent USD, cu

dobândă fixă, stabilită potrivit evoluţiei pieţei;

● investiţii în titluri de stat emise de Ministerul Finanţelor în lei şi valută;

● operaţiuni de vânzare-cumpărare valută/valută şi valută/lei, la curs ferm sau limitat,

negociabil în funcţie de nivelul pieţei, cu data valutei azi, mâine şi spot;

● operaţiuni de vânzare-cumpărare valută/valută şi valută/lei, la curs ferm sau limitat;

17

Page 16: Practica Comert Exterior BRD

● produse noi pentru protejarea împotriva riscurilor de fluctuaţie a cursului de schimb

sau pentru creşterea randamentului plasamentelor (swap, opţiuni valutare).

Facilităţi de creditare:

● credite din surse proprii în lei şi valută, pe termen scurt, mediu şi lung, pentru

investiţii;

● credite pentru necesarul de capital circulant cu acordare pe obiect sau sub forma

liniilor de credit, în lei şi valută, pe o perioadă de maxim 12 luni;

● credite în lei pentru cumpărarea de acţiuni pe bază de contract încheiat cu FPS şi/sau

SIF-uri;

● credite pentru finanţarea nevoilor temporare sau sezoniere;

● credite pentru finanţarea activităţii de export, factoring, forfetare şi scontarea

efectelor de comerţ;

● credite overdraft, acordate pe o perioadă de maximum 30 zile;

● credite cu refinanţare externă: BIRD, BERD, BEI, etc.

Operaţiuni cu efecte de comerţ:

● scontarea efectelor de comerţ;

● scontarea efectelor de comerţ şi acreditivelor (valută);

● avalizarea titlurilor de credit;

● credit de scont în lei.

Emiterea şi acceptarea scrisorilor de garanţie/contragaranţie bancară

Emiterea şi acceptarea cardurilor bancare:

● pentru plata salariilor: MAESTRO (EUROPAY)-în lei;

● pentru persoane fizice: VISA ELECTRON – în lei şi VISA CLASSIC – în lei şi

USD;

● pentru persoane juridice: VISA BUSINESS – în lei şi valută;

● acceptarea la plată a cardurilor în lei/valută VISA şi EUROPAY.

Alte servicii:

● electronic banking – MULTIX;

● evaluări de active;

● analize diagnostic;

18

Page 17: Practica Comert Exterior BRD

● elaborări de studii de fezabilitate pentru realizarea de investiţii;

● păstrarea de valori î casete de valori (acţiuni, obligaţiuni, bijuterii, obiecte de artă,

etc.)

● servicii de pe piaţa de capital;

● serviciul WESTERN UNION pentru transferuri de fonduri;

● leasing “cross border“3;

Toate aceste tipuiri de produse şi servicii bancare, fără excepţie, le oferă

clienţilor săi şi Sucursala Iaşi a B.R.D.-Groupe Societe Generale. Plăţile între agenţii

economici se realizează prin intermediul conturilor deschise ale acestora, folosindu-se

viramentul, iar ca instrumente se utilizează ordinul de plată, cecul, cambia, biletul la

ordin.

B.R.D.-Groupe Societe Generale pune la dispoziţia clienţilor săi, contra cost,

cecuri barate şi cecuri simple, prevăzute în Legea nr.59/1934 privind cecul, modificată

şi completată de Legea nr.83/1994.

2.2. Modalităţi de plată scripturale în lei şi riscurile folosirii acestora

Mijloacele de plată scripturale sunt o denumire generică adaptată larg în

literatura de specialitate pentru a desemna depozite transferabile înscrise în conturile

intermediarilor financiari pentru plăţi. Această formă a monedei există şi funcţionează

prin înregistrări în conturi bancare pe baza instrucţiunilor pentru plată.

Principalele tipuri de instrucţiuni pentru plată simple şi indivizibile prin

specificul consacrat prin lege, fac obiectul prezentării de faţă în care le vom trata

conform legii române. Prin eforturile de pregătire ale sistemului de plăţi modernizat al

României, începând din octombrie 1994, B.N.R. a adus aceste instrucţiuni pentru plată

la standardele la care ele sunt practicate în G-10.

2.2.1.Instrucţiuni de plată de tip transfer – credit: ordinul de plată

Ordinul de plată pe suport de hârtie constituie modalitatea cea mai simplă de

realizare a unei plăţi respectiv încasări şi constă în transmiterea unei sume de bani de

3 Statut B.R.D. – buletin de informare intern.

19

Page 18: Practica Comert Exterior BRD

la persoana care datorează acea sumă, în favoarea altei persoane care este titulara

creanţei.

Ordinul de plată este o dispoziţie necondiţionată, dată de emitentul acesteia unei

bănci receptoare, de a pune la dispoziţia unui beneficiar o anumită sumă de bani la o

anumită dată.

O astfel de dispoziţie este considerată a fi un ordin de plată numai dacă:

1.Banca receptoare dispune de fondurile reprezentate prin respectiva sumă de bani, fie

prin debitarea unui cont al emitentului, fie prin încasarea acesteia de la emitent;

2.Nu prevede că plata trebuie făcută la cererea beneficiarului.

Aşa cum rezultă din definiţie şi din practica utilizării sale, ordinul de plată se

caracterizează prin aceea că:

► relaţia de plată este declanşată ca urmare a unei obligaţii asumate sau datorii

preexistente, ce urmează a se stinge odată cu onorarea ordinului de plată;

► operaţiunea este pornită la iniţiativa plătitorului. El este cel care stabileşte regulile

după care operaţiunea urmează să se deruleze. Din acest motiv, în materie de ordin de

plată, diversitatea tehnică este deosebit de largă;

► irevocabilitatea este o trăsătură fundamentală a sa;

► provizionul (depozitul) bancar este absolut obligatoriu în acest caz.

Pe un ordin de plată este obligatorie înscrierea următoarelor menţiuni

obligatorii:

1.Ordinul necondiţionat de a plăti o anumită sumă de bani;

2.Numele sau denumirea beneficiarului şi, după caz, numărul contului acestuia deschis

la banca destinatară;

3.Numele sau denumirea plătitorului şi numărul contului acestuia la banca iniţiatoare;

4.Denumirea băncii iniţiatoare;

5.Denumirea băncii receptoare;

6.Elementul sau elementele care să permită autentificarea emitentului de către banca

iniţiatoare.

Ordinul de plată poate fi emis pe suport clasic (hârtie) sau pe suporturi

neconvenţionale (magnetic, electronic). Pe circuitul ordinului de plată de la plătitor la

beneficiar se pot interpune mai multe bănci, acestea efectuând succesiv operaţiuni de

20

Page 19: Practica Comert Exterior BRD

recepţie, autentificare, acceptare şi executare a acestuia. Toată această serie de

operaţiuni poartă numele de transfer-credit.

Prezintă Prezintă OPH OPH

la plată

Transfer Transferfonduri fonduri

Creditare DebitareEmitecont contOPH

Stingereacreanţei creanţei

Active transferate (obiectul underlying transaction)

1 – între plătitor şi beneficiar se încheie un contract având ca obiect active transferate;2 – plătitorul emite un OPH şi îl remite băncii sale;3 – banca plătitorului recepţionează, autentifică, acceptă şi execută OPH debitând contul curent;4 – în cadrul şedinţei de compensare, banca plătitorului prezintă la plată OPH băncii beneficiarului;4’ – soldurile nete ale conturilor unităţilor bancare participante în compensare sunt înregistrate în conturile curente deschise de către băncile respective, la banca centrală, rezultând soldurile nete ale compensării;5 – banca beneficiarului creditează contul acestuia;6 – stingerea creanţelor.

Săvoiu, V - Banca Centrală şi Sistemele de Plăţi de Interes Naţional, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1998, p.133

21

CASĂ DE COMPENSAŢII

BANCĂ CENTRALĂ (BC)

INTERMEDIARI

BENEFICIAR Y

INTERMEDIAR 2

PLĂTITOR X

4’ 4’

44

6

1

5 3 2

Page 20: Practica Comert Exterior BRD

Băncile participante în cadrul transfer-creditului trebuie să efectueze

următoarele operaţiuni:

1)recepţia – procedura de recunoaştere a primirii ordinului de plată;

2)autentificarea – procedura prin care se determină dacă ordinul de plată a fost emis de

către persoana indicată ca emitent pe acesta;

3)acceptarea – procedura prin care se recunoaşte ca valabil un ordin de plată

recepţionat sau refuzul – procedura utilizată în cazul în care banca receptoare decide că

nu este posibil să execute ordinul de plată dat de către emitent;

4)executarea – procedura de emitere a unui ordin de plată acceptat anterior.

În relaţiile de schimburi economice interne, ordinul de plată este folosit atât în

relaţiile comerciale cât şi în cele necomerciale, dar el este folosit şi combinat cu alte

modalităţi de plată, “standing order” sau direct debit.

Riscurile plătitorului sunt practic inexistente. Avantajul plătitorului constă în

faptul că acesta îşi poate retrage sau modifica instrucţiunile de plată date băncii, cu

condiţia ca ordinul său iniţial să nu fi fost executat. Prin selectarea efectuării plăţilor

prioritare, plătitorul îşi poate gestiona eficient lichidităţile.

Riscurile intermediarului financiar rezultă din imposibilitatea finalizării

transfer-creditului din cauze imputabile acestuia (dirijare eronată, pierdere, furt,

distrugere a documentului). Avantajul intermediarului îl constituie posibilitatea

utilizării fondurilor aflate în tranzit (float de credit).

Riscul beneficiarului poate apărea atunci când transfer-creditul nu poate fi

finalizat din cauze neimputabile lui. Avantajul acestuia rezultă din gradul ridicat de

siguranţă a plăţilor efectuate prin transfer-credit. Comparativ cu alte instrumente de

plată (în special cele de debit), riscul neonorării unui ordin de plată este sensibil

diminuat de însuşi conceptul de transfer-credit.

2.2.2.Instrucţiuni pentru plată de tip transfer-debit

La originea tuturor instrucţiunilor de plată de tip transfer-debit se află cambia şi,

deoarece acestea trimit beneficiarului într-un timp viitor şi într-un spaţiu, de regulă

diferă, diferit de locul “underlying transaction”4, unde există riscul să nu poată primi

4 Underlying transaction – tranzacţie obiect de plată, tranzacţie de plătit.

22

Page 21: Practica Comert Exterior BRD

plata, dreptul cambial le protejează emiterea şi circulaţia ca mijloc de mobilizări şi

transmitere a creanţelor, inclusiv pentru descărcarea de obligaţii pentru finalizarea

plăţii. Instrucţiunile de plată de tip transfer-debit se bucură astăzi de efectele uniforme

ale dreptului cambial, prin aceea că fac obiectul unor legi locale speciale, dens

normalizate cu convenţii internaţionale care le sunt special dedicate.

2.2.2.1.Cambia

Cambia este definită şi reglementată de lege ca fiind un titlu de credit

negociabil şi instrument de plată care constată obligaţia asumată de către debitor de a

plăti. La vedere sau la o scadenţă fixată, beneficiarului sau la ordinului acestuia, o

sumă de bani determinată.

Principalele caracteristici ale cambiei sunt prezentate în anexă.

Punctăm în continuare riscurile aferente fiecărui participant la circuitul cambial.

Riscurile plătitorului, respectiv ale trasului acceptant, sunt inexistente.

Avantajele acestuia derivă din poziţia sa în circuitul cambial: el este beneficiarul

creditului acordat de către posesorul cambiei. În acest fel plătitorul dispune de

avantajul creditului comercial pe care îl restituie la scadenţă.

Riscul emitentului este generat de faptul că în cazul neacceptării de către tras a

cambiei, acesta este obligat să onoreze cambia. Avantajul emitentului derivă din esenţa

procesului cambial: prin emiterea cambiei, fiind atât în poziţie de debitor (faţă de

beneficiar) cât şi în poziţie de creditor (faţă de tras), trăgătorul stinge simultan

obligaţia sa de plată cu dreptul său de a încasa suma respectivă. Astfel se fluidizează

procesarea instrumentelor de plată, cambia prin natura sa eliminând două instrumente

necesare compensării creanţelor dintre cei trei participanţi cambiali.

Totodată, prin plata cambiei, trăgătorul eliberează de răspundere cel mai mare

număr de persoane obligate cambial.

23

Page 22: Practica Comert Exterior BRD

Figura 2.Schema de circuit a cambiei, conform prevederilor Legii nr.58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, modificată prin Legea nr.83/1994.

netPrezintă Prezintă OPH OPH

la plată

Transfer Transferfonduri fonduri

Emite cambia Creditare Debitarespre încasare cont cont

Stingereacreanţelor

Emite Y debitor Active transferate Active transferate X debitor cambia faţă de X (obiectul underlying (obiectul underlying faţă de Z transaction) transaction)

1’ –între trăgător şi beneficiar se încheie un contract având ca obiect active transferate;2 – ca urmare a contractului încheiat între trăgător şi tras, acesta din urmă devine debitor faţă de trăgător;2 – ca urmare a contractului încheiat între trăgător şi beneficiar, acesta din urmă devine debitor faţă de trăgător;3 – emite cambia şi o transmite beneficiarului;4 – beneficiarul remite cambia spre încasare băncii sale;5 – banca beneficiarului prezintă cambia la plată la o casă de compensaţii, băncii plătitorului (trasului);6 – banca trasului debitează contul trasului cu suma înscrisă pe cambie;7 - în cadrul şedinţei de compensare, banca trasului introduce scriptic în compensare cambia; soldurile nete ale conturilor unităţilor bancare participante în compensare sunt înregistrate în conturile curente deschise la banca centrală, rezultând soldurile nete ale compensării;8 - banca beneficiarului creditează contul acestuia cu suma înscrisă pe cambie;9 - stingerea creanţelor asumate de către participanţii la circuitul cambial.

Săvoiu, V - Banca Centrală şi Sistemele de Plăţi de Interes Naţional, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1998, p.136

24

CASĂ DE COMPENSAŢII

BANCĂ CENTRALĂ (BC)

INTERMEDIAR 1

BENEFICIAR Y

INTERMEDIAR 2

PLĂTITOR X

7 7

55

9

1’

8 64

TRĂGĂTOR X (creditorullui Y, debitorul lui Z)

1

22’

3

Page 23: Practica Comert Exterior BRD

Riscul intermediarului derivă din poziţia lui de girant care răspunde faţă de

girator şi de posesorii titlului pentru acceptarea şi plata cambiei, în caz de neplată la

scadenţă din partea debitorului. Avantajul girantului reiese din faptul că se poate

exonera de garanţia de acceptare şi plată faţă de primul girator şi faţă de ceilalţi

giratori prin inserarea unor clauze specifice textului girului.

Riscurile intermediarului financiar sunt legate de posibilitatea nefinanţării

transferului de fonduri din cauze imputabile lui (pierdere, furt, distrugere). Avantajul

de care beneficiază acest intermediar îmbracă forma comisioanelor pe care le percepe

din procesarea acestor titluri. El poate beneficia totodată de avantajele sumei în tranzit

(float).

Riscul beneficiarului este acela de a nu-şi încasa la termenul stipulat creanţa

exprimată prin cambie, fapt care determină iniţierea de către acesta a unei proceduri

juridice specifice de recuperare a creanţei. Neîncasarea acestei creanţe de către

beneficiar îi poate genera dificultăţi în gestionarea lichidităţilor. Avantajul său decurge

din poziţia sa de posesor al cambiei pe care o poate transmite prin girare, stingându-şi

astfel o altă datorie asumată faţă de un alt creditor al său. În cazul în care titlul este

purtător de dobândă, beneficiarul va beneficia la scadenţă de suma prevăzută plus

dobânda aferentă perioadei de creditare. Prin scontare, beneficiarul poate încasa

înainte de termen creanţa exprimată prin cambie, el asumându-şi astfel costul acestei

operaţiuni (taxa scontului). Astfel, riscurile de neplată sunt preluate de către banca în

al cărei portofoliu intră titlul.

Riscurile băncii centrale derivă din cuplarea economiei monetare la economia

reală prin rescontarea titlurilor, fapt ce guvernează creşterea masei monetare, oferind o

creditare a economiei reale, până la scadenţa titlului prin portofoliul de rescont al

băncii centrale. În cazul aplicării pe termen lung a acestui procedeu sau în cazul în care

economia este neperformantă, acest surplus de masă monetară poate genera inflaţie.

De regulă însă, banca centrală nu acceptă la rescont decât cambii de bună calitate (aşa-

zise cambii cu trei semnături). Pentru a reduce statistic riscul de neplată, cambia nu

mai este deţinută astăzi în proporţii semnificative în băncile centrale din G-10,

deoarece există instrumente mai puţin riscante la deţinere şi tranzacţionare pentru

scopurile politice monetare.

25

Page 24: Practica Comert Exterior BRD

2.2.2.2. Cecul

Trăsăturile definitorii ale cecului sunt enumerate în anexa 1.

De menţionat sunt riscurile asumate de cei implicaţi în folosirea acestui

instrument de plată.

Riscurile plătitorului sunt practic inexistente; ele se rezumă doar la posibilitatea

pierderii, furtului, distrugerii unor file de cec care pot fi încasate de o persoană de rea

credinţă. Ordinul inclus în textul cecului de a plăti suma de bani nefiind necondiţionat,

plătitorul este obligat să onoreze plata indiferent de evoluţia relaţiilor comerciale dintre

părţi. Avantajele plătitorului derivă din prevederile legii nr.58/1934 asupra cecului,

care specifică faptul că plătitorul poate dispune întârzierea plăţilor după expirarea

termenului de prezentare a acestuia, asigurându-şi astfel un management corespunzător

al fondurilor. Cecul fiind un instrument de plată supus avizării băncii centrale

(atribuire unică de serie şi număr), riscul falsificării acestuia este considerabil

diminuat.

Riscul intermediarului derivă din poziţia lui de girant care răspunde faţă de

girator şi de posesorul ulterior al cecului pentru plată, în caz de neplată din partea

emitentului. Avantajul girantului constă în posibilitatea girantului de a-şi plăti, prin

girarea cecului, o datorie faţă de o altă persoană, fără a utiliza numerar sau un alt

instrument de plată.

Riscul intermediarului financiar este legat de posibilitatea nefinalizării

transferului de fonduri din cauze imputabile lui (pierdere, furt, distrugere a cecului sau

falimentului trasului). Avantajele de care beneficiază acest intermediar îmbracă forma

comisioanelor pe care le percepe din procesarea acestor instrumente de plată.

Intermediarul financiar beneficiază totodată de avantajele sumei în tranzit (float).

Riscul beneficiarului este acela de a nu-şi încasa la prezentare suma înscrisă pe

cec, fapt care determină iniţierea de către acesta a unei proceduri juridice specifice de

recuperare a creanţei. Neîncasarea de către beneficiar îi poate genera dificultăţi în

gestionarea lichidităţilor. Avantajul beneficiarului constă în posibilitatea de a-şi plăti,

prin girarea cecului, o datorie faşă de o altă persoană, fără a utiliza numerar sau alt

instrument de plată. Pentru eliminarea riscului de neîncasare a cecului, beneficiarul

poate solicita trăgătorului certificarea cecului.

26

Page 25: Practica Comert Exterior BRD

Riscurile şi avantajele băncii centrale, în principiu, nu există. Astăzi sunt rare

cazurile în care banca centrală emite cecuri proprii, dar şi în cazurile în care o face nu

are riscurile trasului, deoarece bonitatea sa este considerată absolută sau, în tot cazul

deasupra unei bănci comerciale, astfel încât şi riscul beneficiarului sau al ultimului

posesor este practic nul (pe aceasta se poate întemeia şi o comparaţie cu bancruta).

Dacă banca centrală nu este emitent de cecuri, riscul său nu este asociat unei scheme

individuale de executare a instrucţiunilor pentru plata înscrisă pe cecuri, ci este riscul

administratorului unui SPIN, ce execută astfel de instrucţiuni sau riscul autorităţii

monetare de a nu-şi fi îndeplinit faţă de societate misiunea de a menţine şi întări

încrederea cu plata cu cec în contextul local determinat.

27

Page 26: Practica Comert Exterior BRD

Figura 3.Schema de circuit al cecului, conform prevederilor Legii nr.58/1934 asupra cecului, modificată prin Legea nr.83/1994.

netPrezintă Prezintăcecul la plată cecul

la plată

Transfer Transferfonduri fonduri

Remite Creditare Debitare

cecul spre cont cont Eliberareîncasare Stingerea carnet

creanţei cecuri

Emite cecul

Active transferate (obiectul underlying transaction)

1 – în baza unui disponibil constituit la tras, trăgătorul primeşte de la banca sa (trasul) un carnet de cecuri;2 – între plătitor şi beneficiar se încheie un contract având ca obiect active transferate;3 – trăgătorul emite un cec prin care dă ordin băncii sale să plătească la prezentare posesorului său suma înscrisă în cec;4 – beneficiarul cecului îl remite spre încasare băncii sale; ca urmare a contractului încheiat între trăgător şi tras, acesta din urmă devine debitor faţă de trăgător;5 – în cadrul şedinţei de compensare, banca plătitorului prezintă la plată OPH băncii beneficiarului;4’ – soldurile nete ale conturilor unităţilor bancare participante în compensare sunt înregistrate în conturile curente deschise de către băncile respective, la banca centrală, rezultând soldurile nete ale compensării;5 – banca beneficiarului prezintă cambia la plată la o casă de compensaţii, băncii plătitorului (trasului);6 – trasul debitează contul trăgătorului cu suma înscrisă pe cec;7 - în cadrul şedinţei de compensare, banca trasului introduce scriptic în compensare cecul; soldurile nete ale conturilor unităţilor bancare participante în compensare sunt înregistrate în conturile curente deschise la banca centrală, rezultând soldurile nete ale compensării;8 - banca beneficiarului creditează contul acestuia;9 - stingerea creanţelor beneficiarului.

Săvoiu, V - Banca Centrală şi Sistemele de Plăţi de Interes Naţional, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1998, p.158.

28

CASĂ DE COMPENSAŢII

BANCĂ CENTRALĂ (BC)

INTERMEDIARI

BENEFICIAR Y

INTERMEDIAR 2

PLĂTITOR X

7 7

55

9

2

8 6

1

3

4

Page 27: Practica Comert Exterior BRD

2.2.2.3. Biletul la ordin

Biletul la ordin, ca şi cambia, face parte din categoria titlurilor de credit. Având

o structură foarte apropiată de aceea a cambiei şi îndeplinind aceleaşi funcţii

economice, biletul la ordin este reglementat prin acelaşi act normativ: Legea

nr.58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, modificată prin Legea nr.83/1994,

Normele cadru nr.6/1994 şi Normele Tehnice nr.10/1994 privind cambia şi biletul la

ordin.

De altfel, regulile privind transmiterea, analizarea, scadenţa, plata, dobânda,

regresul în caz de neplată, protestul şi anularea sau înlocuirea titlului în cazul furtului,

pierderii sau distrugerii biletului la ordin sunt aceleaşi ca şi pentru cambie.

Titlul este creat de subscriitor, în calitate de debitor, care se obligă (îşi dă sieşi

ordin de plată) să plătească o sumă de bani fixată, la un anumit termen sau la

prezentarea unei alte persoane, denumită beneficiar, care are calitatea de creditor.

Mai trebuie amintit că obligatul principal la plata unui bilet la ordin este

subscriitorul.

Biletul la ordin este un caz particular al cambiei, participanţii la circuitul

cambial împărţindu-şi riscurile ca în cazurile acesteia.

29

Page 28: Practica Comert Exterior BRD

Figura 4. Schema de circuit a biletului la ordin, conform prevederilor Legii nr.58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, modificată prin Legea nr.83/1994

netPrezintă biletul Prezintă biletulla ordin la plată la ordin la plată

conturi centralizate 1,2

Transfer Transferfonduri fonduri

Remite CreditareBO spre cont Debitareîncasare Stingerea creanţelor cont

Girează BOEmite BO

Active transferate Active transferate(obiectul underlying (obiectul underlying transaction) transaction)

1 - între subscriitor (emitent) şi beneficiar se încheie un contract având ca obiect active transferate;2 - subscriitorul emite un bilet de ordin pe care îl transmite beneficiarului;3 - beneficiarul biletului la ordin are o datorie asumată printr-un contract faţă de o terţă persoană;4 - beneficiarul transmite prin gir biletul la ordin, el devenind girant, iar terţul, ca nou posesor al titlului, girator;5 - giratarul emite spre încasare biletul de ordin băncii sale;6 - banca giratarului prezintă biletul la ordine la o casă de compensaţii băncii subscriitorului;7 - banca subscriitorului debitează contul acestuia cu suma înscrisă pe biletul de ordin;8 -in cadrul şedinţei de compensare, banca subscriitorului introduce scriptic în compensarea biletul la ordine; soldurile nete ale conturilor unităţilor bancare participante în compensare sunt înregistrate în conturile curente deschise la banca centrală, rezultând soldurile nete ale compensării;9 - banca giratarului creditează contul curent al giratarului cu suma înscrisă pe biletul la ordin;10 - stingerea creanţelor de către participanţii la circuitul BO.

Săvoiu, V - Banca Centrală şi Sistemele de Plăţi de Interes Naţional, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1998, p.145.

30

CASĂ DE COMPENSAŢII

BANCĂ CENTRALĂ (BC)

INTERMEDIARI

GIRATARAR Z(CREDITORUL LUI Y)

INTERMEDIAR 2

SUBSCRIITOR X(DEBITORUL LUI Y)

8 8

66

10

3

97

25

BENEFICIAR Y(CREDITORUL LUI X)

GIRANT Y(DEBITORUL LUI Z)

4

1

Page 29: Practica Comert Exterior BRD

2.3. Contracte standard

Instrumentele de plată fiind întemeiate pe instrucţiuni pentru plată, protejate de

lege şi/sau de contracte, ele însele pot fi aranjate (înseriate şi hibridate) prin

intermediul contractelor, rezultând astfel modalităţi de plată ca standing order şi direct

debit. Instrumentele de plată sunt considerate de lege fie individual, fie în serii de

instrucţiuni de acelaşi tip. Acestea au la bază voinţa plătitorului de a le înseria,

contractată cu un intermediar pentru plăţi (standing order este o astfel de serie din

categoria credit-transferurilor). Având în vedere că prin contractarea obligaţiilor pe

baza voinţei părţilor precum şi prin consecinţele ce pot deveni complexe ale legăturii

între clauzele contractului pe parcursul îndeplinirii acestuia, pot apărea variaţii

individualeale unui circuit de executare a direct-debitului şi standing order-ului prin

care acestea pot depăşi categoria de instrucţiuni pentru plată, se poate lua principal

notă de rezervă ca în toate cazurile individuale ale utilizării acestora ele să poată fi

încadrate în tipul de instrucţiune pentru plată pe baza căreia contractele au fost

proiectate.

2.3.1. Standing order (ordin de plată programată)

Standing order reprezintă o modalitate modernă de plată ce constă în executarea

de către banca plătitorului, la date şi sume fixate în prealabil, de ordine de plată în

favoarea unui terţ, numai pe baza clauzelor contractuale, convenite expres.

Contractul de standing order are drept obiect executarea unei serii de

instrucţiuni pentru plată de tip credit-transfer, conform prevederilor contractuale între

plătitor şi banca sa, ca bancă remitentă. În vederea uniformizării practicii bancare,

conform normelor B.N.R. nr.9/1996 privind executarea ordinelor de plată programată,

contractul cuprinde următoarele elemente obligatorii:

1)denumirea obligatorie - standing order;

2)identificarea părţilor contractante: (a)banca plătitorului (denumirea băncii iniţiatoare

a OP) şi (b) plătitorul (numele sau denumirea persoanei şi contul deschis la banca

plătitorului din disponibilul căruia să poată fi provizionată plata);

31

Page 30: Practica Comert Exterior BRD

3)identificarea beneficiarului (unic), a persoanei sau instituţiei în favoarea căreia banca

plătitorului va emite şi va executa ordine de plată conform mandatului primit de la

plătitor (obligatoriu: numele sau denumirea beneficiarului, contul deschis la banca

destinatară şi codul fiscal);

4)identificarea băncii beneficiarului ca bancă destinatară a ordinului de plată;

5)obiectul contractului, care va include instrucţiunea necondiţionată de plată

(formulare exemplificativă: “banca plătitorului va îndeplini mandatul plătitorului prin

emiterea şi executarea de ordine de plată, conform programării din prezentul

contract”);

6)programarea seriei de ordine de plată;

7)explicaţia datei (menţiune obligatorie); banca plătitorului îşi asumă obligaţia ca data

plăţii să fie data calendaristică la care fiecare sumă va apărea integral în extrasul de

cont al beneficiarului şi ca data plăţii să figureze în mod obligatoriu pe ordinele de

plată, devenind menţiune obligatorie în înţelesul normelor-cadru ale B.N.R.

nr.15/1994, privind OPH;

8)menţiuni speciale de identificare a conţinutului economic al underlying transaction

ce presupun că, anterior contractului de standing order, plătitorul are un contract

comercial de plată prin rambursarea datoriilor în sume şi la date fixe (lunar, trimestrial,

anual, conform contractului); aceasta explică de ce uneori contractul de standing order

nu este contract bancar ci o simplă clauză în contractul între plătitor şi beneficiar,

adusă de către plătitor la cunoştinţa băncii sale odată cu acordul său.

Contractul de standing order încheiat este un contract de mandat (banca să

execute ordine de plată la datele şi în sumele convenite prin contract).

Îndeplinind mandatul, banca plătitorului:

►emite OPH astfel încât termenul de decontare, data plăţii (creditării contului

beneficiarului) să fie cea planificată prin contract; se completează rubrica ”compensare

la …” şi, în funcţie de data plăţii ”P”, se stabileşte ziua de compensare conform

Regulamentului B.N.R. nr. 10/1994 privind compensarea multilaterală a plăţilor

interbancare fără numerar pe suport de hârtie;

►debitează contul plătitorului cu suma aferentă OPH.

Riscurile plătitorului sunt practic inexistente. Avantajele însă constau în faptul

că-şi poate organiza eficient trezoreria şi deţinerile de numerar, inclusiv prin aceea că

32

Page 31: Practica Comert Exterior BRD

se elimină procedura de emitere succesivă a unor ordine de plată în favoarea aceluiaşi

beneficiar, această responsabilitate fiind preluată de către bancă pe baze comerciale.

Periodicitatea efectuării plăţilor precum şi cunoaşterea în avans a sumelor ce trebuie

onorate reprezintă criterii ce stau la baza fundamentării unor decizii corecte de

management financiar.

Riscurile intermediarului (banca plătitorului ca bancă remitentă) pot fi limitate

sau pot fi repartizate prin convertirea unor clauze asiguratorii cu plătitorul. Pentru

limitarea riscurilor de neplată, banca plătitorului poate conveni cu plătitorul de

contract orice menţiune care să ducă la îndeplinirea acestuia, inclusiv:

▪ referinţe asupra tranzacţiei între plătitor şi beneficiar care a generat plata prin OPP;

▪ referinţe asupra înţelegerilor dintre plătitor şi beneficiar referitoare la răspunderile în

circulaţia informaţiei privind constituirea şi stingerea de obligaţii între aceştia, inclusiv

a obligaţiilor de a notifica modificările şi anulările mandatului de plată prin OPP;

▪ referinţe asupra implicaţiilor contractului cu privire la activităţile plătitorului de

urmărire şi de control ale disponibilităţilor sale băneşti în raport cu obligaţiile de plată

prin OPP.

Principalul avantaj al băncii plătitorului constă în eficientizarea activităţii de

decontare prin eliminarea operaţiilor specifice de recepţie şi autentificare la ghişeu: pe

piaţa vânzătorului (cum este la noi) însă banca poate atrage şi float prin provizionarea

plăţii.

Riscurile beneficiarului sunt practic inexistente, dar îi pot fi asociate cele

specifice conceptului de transfer-credit (relativ puţine şi improbabile într-o practică

bancară sănătoasă). Avantajele beneficiarului decurg din executarea întocmai şi la timp

a plăţilor prevăzute în contractul de standing order. Astfel, beneficiarul are

posibilitatea eliminării riscului generat de lipsa de lichiditate.

33

Page 32: Practica Comert Exterior BRD

Figura 5. Schema de circuit a plăţii prin standing order, conform prevederilor Normelor-cadru nr.9/1996 privind executarea ordinelor de plată programată

Prezintă Prezintă OPH la plată OPH la plată

Transfer Transferfonduri fonduri

Creditare Contract de Debitarecont standingOPH

Stingerea ordercreanţei creanţelor

Active transferate (obiectul underlying transaction)

1 - încheierea unui contract comercial între plătitor şi beneficiar având stipulată clauza de plată prin rambursarea de sume la date fixate (lunar, trimestrial, semestrial, anual, conform contractului);2 - încheierea unui contract SO prin care plătitorul mandatează banca să execute ordine de plată la datele şi în sumele convenite prin contract; banca plătitorului emite OPH astfel încât termenul de decontare, data plăţii (creditării contului beneficiarului) să fie cea planificată prin contract se completează rubrica "compensabil la ..." şi, în funcţie de data plăţii "P", se stabileşte ziua de compensare conform Regulamentului BNR nr.l0/1994;3 - banca plătitorului debitează contul plătitorului cu suma aferentă OPH;4- procedura de decontare a OPH respectă reglementări la BNR în vigoare şi se aliniază circuitelor, termenelor şi intervalelor de timp obligatorii prevăzute în Regulamentul BNR nr.10/ 1994;4' - soldurile nete ale conturilor unităţilor bancare, participante în compensare sunt înregistrate în conturile curente deschise de către băncile respective la banca centrală, rezultând soldurile nete ale compensării;5 - banca beneficiarului creditează contul acestuia cu suma înscrisă aferentă OPHacceptat;6 - stingerea creanţelor beneficiarului .

Săvoiu, V - Banca Centrală şi Sistemele de Plăţi de Interes Naţional, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1998, p.167.

34

CASĂ DE COMPENSAŢII

BANCĂ CENTRALĂ (BC)

INTERMEDIAR 1

BENEFICIAR Y

INTERMEDIAR 2

BENEFICIAR X

4’ 4’

4 4

6

1

5 2 3

Page 33: Practica Comert Exterior BRD

2.3.2. Direct debit (ordin de plată la cererea directă a beneficiarului prin

debitarea cu consimţământ a contului plătitorului)

Direct debit reprezintă o modalitate directă de plată ce constă în debitarea de

către banca plătitorului a contului acestuia la iniţiativa beneficiarului, având în

prealabil consimţământul titularului de cont. Direct debit este suigeneris un cec

sublimat.

Derularea acestei modalităţi de plată reglementată printr-un contract care, în

vederea uniformizării practicii bancare, cuprinde următoarele elemente obligatorii:

1)menţiunile protejate (plată prin prelevare consimţită sau plată prin prelevare directă

sau prescurtat – direct debit, în conformitate cu practica internaţională) înscrise în

denumirea şi, ori de câte ori este necesar, în cuprinsul contractului;

2)numele sau denumirea plătitorului ca parte a contractului sau în conformitate cu

Regulamentul B.N.R. nr.8/1994 privind ordinul de plată denumit în continuare

Regulament;

3)denumirea băncii plătitorului ca parte a contractului şi ca bancă iniţiatoare, în

conformitate cu Regulamentul;

4)numele sau denumirea beneficiarului, în conformitate cu Regulamentul;

5)denumirea băncii beneficiarului ca bancă destinatară, în conformitate cu

Regulamentul;

6)un cont al plătitorului, din disponibilul căruia să poată fi provizionată fiecare plată

cerută prin APD, astfel încât banca plătitorului să poată executa fiecare ordin de plată

corespunzător la dat şi în suma cerută prin APD şi consimţite de plătitor;

7)un cont al beneficiarului deschis la banca destinatară pentru toate ordinele de plată

executabile prin contract.

Etapele desfăşurării modalităţii de plată prin direct debit sunt prezentate în

figura 6.

Riscurile plătitorului sunt practic inexistente. Avantajele plătitorului constau în

faptul că îşi poate organiza eficient derularea operaţiunilor de plăţi: prin clauze

contractuale plătitorul autorizează banca să execute întocmai şi la termen obligaţiile de

plată faţă de un anumit beneficiar. Banca plătitorului nu poate efectua plăţi generate de

35

Page 34: Practica Comert Exterior BRD

direct debit decât cu consimţământul prealabil al titularului de cont. Periodicitatea

efectuării plăţilor precum şi confirmarea în avans a sumelor ce trebuie onorate,

reprezintă criterii ce stau la baza fundamentării unor decizii corecte de management

financiar. Pentru limitarea erorilor şi a posibilităţilor de abuz ale beneficiarului,

plătitorul poate selecta, pe baza referinţelor un beneficiar cu bonitate şi reputaţie certă,

în domeniul lor de activitate, precum şi în raporturile cu societăţile bancare.

Riscurile intermediarului pot fi limitate sau pot fi repartizate prin convenirea

unor clauze asiguratorii cu plătitorul. Pentru limitarea riscurilor de neplată, banca

plătitorului poate conveni cu plătitorul, în contract, orice menţiune care să ducă la

îndeplinirea acestuia, inclusiv:

▪ referinţe asupra tranzacţiei între plătitor şi beneficiar care urmează a fi plătite prin

direct debit;

▪ referinţe asupra înţelegerii între plătitor şi beneficiar referitoare la răspunderile în

circulaţia informaţiei privind constituirea şi stingerea de obligaţii precum cererile de

plată prin direct debit, modificările şi anulările de APD;

▪ referinţe asupra implicării în contract a activităţilor plătitorului de urmărire şi control

asupra disponibilităţilor sale băneşti în raport cu obligaţiile ce-i revin în direct debit;

Riscul beneficiarului este acela de a nu încasa creanţa, ceea ce îi poate cauza

criză momentană de lichidităţi. Avantajul beneficiarului, în calitate de colector de

plăţi, constă în faptul că el este cel care iniţiază această modalitate de plată, având

posibilitatea gestionării eficiente a lichidităţilor.

36

Page 35: Practica Comert Exterior BRD

Figura 6. Schema de circuit a plăţii prin direct debit, conform prevederilor Regulamentului BNR nr.4/1996 privind plata prin OP la cererea directă a beneficiarului

prin debitarea cu consimţământ a contului plătitorului

netPrezintă PrezintăOPH la plată OPH

la plată

Transfer Transferfonduri fonduri

Remite APD

Creditare ContractDebitarecont de direct Acordulcont

Stingerea debit plătitorului creanţelor

Active transferate (obiectul underlying transaction)

1 - încheierea unui contract comercial între plătitor şi beneficiar având stipulată clauza de plată prin rambursarea datoriilor în sume variabile şi în mod regulat (lunar, trimestrial, semestrial, anual, conform contractului);2 - încheierea unui contract de direct debit prin care plătitorul mandatează banca sa să debiteze contul, având consimţământul său în prealabil, la primirea unei înştiinţări de plată din partea beneficiarului;3 - beneficiarul iniţiază plata prin emiterea unui APD, care nu este un instrument de plată ci o solicitare de plată pentru executarea de către banca plătitorului a unui ordin de plata în acest sens;3' - la recepţia unui APD, banca plătitorului cere consimţământul privind debitarea contului acestuia prin executarea unui OPH (în baza APD), respectând menţiunile înscrise pe APD; după primirea consimţământului plătitorului, banca plătitorului emite un OPH în suma consimţită de către plătitor în favoarea beneficiarului; banca plătitoare completează rubrica "compensabil la ..." şi, în funcţie de data plăţii "P" (preluate din APD), stabileşte ziua compensării, conform Regulamentului BNR nr.l0/1994;4 - banca plătitorului debitează contul plătitorului cu suma înscrisă în OPH;5 - procedura de decontare a OPH respectă reglementări ale BNR în vigoare şi se aliniază circuitelor, termenelor şi intervalelor de timp obligatorii prevăzute în Regulamentul B.N.R. nr.10/ 19945' - soldurile nete ale conturilor unităţilor bancare participante în compensare sunt înregistrate în conturile curente deschise de către băncile respective la banca centrală rezultând soldurile nete ale compensării;6 - banca beneficiarului creditează contul acestuia cu suma aferentă OPH acceptat;

37

CASĂ DE COMPENSAŢII

BANCĂ CENTRALĂ (BC)

INTERMEDIARI

BENEFICIAR Y

INTERMEDIAR 2

PLĂTITOR X

5’ 5’

55

7

1

62 4

3’3

Page 36: Practica Comert Exterior BRD

6' - stingerea creanţelor beneficiarului .

Prin urmare, ar fi poate mai potrivit să fie considerate medii de decontare

instrumentele de plată rezultate în urma aplicării legii ori voinţei părţilor pentru a

instrumenta plata. Într-o astfel de abordare, atât o monedă metalică în circulaţie cât şi

un virament pe suport de hârtie, un card ori un mesaj într-o reţea de computere,

indiferent de specificul tehnic al instrumentării lor, reprezintă pentru utilizator un

mediu contractat care face gestionabilă informaţia nonfinanciară şi financiară.

Gestiunea este posibilă prin aceea că în contract se prevede , chiar implicit, că o

instrucţiune pentru plată este instrumentată şi documentată legal pentru a fi

transferabilă în vederea finalizării unei plăţi cu efectul legal al unui credit transfer sau

cu un efect ce va fi redus, în cele din urmă, la efectul legal al unui credit transfer şi

decontat irevocabil pe bază brută (în moneda băncii centrale).

2.4. Structura şi evoluţia operaţiunilor de decontare pe categorii de clienţi

Luând în considerare o perioadă de trei ani şi cinci luni, situaţia în mărime

absolută a numărului de clienţi a sucursalei Iaşi a B.R.D.- Groupe Societe Generale, se

prezintă astfel:

Număr titulari de cont

din care:

ANI

2001 2002 2003 31.05.2004

Persoane fizice 10.300 13.100 17.500 19.700

Persoane juridice 2.600 2.950 3.550 4.050

Pe ansamblul celor 3 ani şi 5 luni se constată o creştere a numărului clienţilor

băncii (realizându-se astfel unul din obiectivele pe care B.R.D.- Groupe Societe

Generale le are mereu în vedere). În totalul clienţilor ponderea cea mai mare o deţin

persoanele fizice, iar cea mai mică agenţii economici, lucru prezentat în graficul

următor:

Săvoiu, V - Banca Centrală şi Sistemele de Plăţi de Interes Naţional, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1998, p.169.

38

Page 37: Practica Comert Exterior BRD

În mărime absolută numărul total al clienţilor este prezentat în graficul nr. 2:

Pentru perioada luată în considerare în legătură cu clienţii, la Sucursala Iaşi a B.R.D.- Groupe Societe Generale S.A. se mai pot prezenta următoarele date:

mil. lei

An Credite DisponibilităţiVenituri din: Cheltuieli

dobânzi comisioane cu operaţiuni

General administrative

profit

2001 300.000 220.000 133.000 17.000 53.000 12.000 85.000

2002 700.000 400.000 155.000 35.000 68.000 17.000 105.000

2003 1.100.000 700.000 210.000 50.000 110.000 25.000 125.000

Mai

2004

950.000 800.000 121.000 19.000 61.000 12.000 67.000

39

Page 38: Practica Comert Exterior BRD

Se observă că sumele ce reprezintă creditele acordate nu diferă foarte mult de

cele ce reprezintă disponibilităţile păstrate la bancă, ceea ce demonstrează faptul că

unitatea îşi acoperă necesarul de resurse din disponibilităţile proprii.

Aceste cifre ridicate ale creditelor reflectă disponibilitatea băncii de a veni în

sprijinul relansării şi dezvoltării economice, cu precădere a sectorului productiv,

aceasta datorându-se şi profitului considerabil al băncii.

Se observă faptul că în toţi aceşti ani banca a desfăşurat o activitate profitabilă

(venituri mai mari decât cheltuielile) ceea ce dovedeşte credibilitatea şi

profesionalismul de care se bucură B.R.D.- Groupe Societe Generale S.A. Iaşi şi nu în

ultimul rând că are o clientelă serioasă.

Situaţia creditelor şi disponibilităţilor este reprezentată în graficul nr. 3:

De interes este şi prezentarea pentru această perioadă a situaţiei dobânzilor

percepute la credite şi a celor acordate la depozite: la vedere şi la termen (funcţie de

durată):

Ani

Dobânzi

Percepute Plătite

la vedere la termen

% % %

2001 50-65% 20-22% 40-60%

2002 47-58% 18-20% 40-55%

2003 45-55% 15-18% 37-43%

01.05.2004 45-51% 15% 31-37%

40

Page 39: Practica Comert Exterior BRD

Se poate observa că nivelul dobânzilor la creditele acordate au înregistrat

nivelul cel mai ridicat în 2001, respectiv 65%, după care a scăzut, ceea ce dovedeşte că

a crescut încrederea băncii în capacitatea agenţilor economici de a rambursa creditele

acordate (dobânda la credite trebuie să fie mai mare cel puţin cu 5% decât dobânda

acordată la depozite).

Scăderea dobânzilor denotă şi scăderea inflaţiei.

Situaţia dobânzilor percepute în perioada 2001 – Mai 2004 este prezentată în

graficul nr. 4:

Situaţia dobânzilor plătite la termen în perioada 2001 – mai 2004 este

prezentată în graficul nr.5:

41

Page 40: Practica Comert Exterior BRD

Dobânzile se modifică în funcţie de :

- evoluţia macroeconomică actuală şi de perspectivă;

- stabilitatea pe piaţa interbancară;

- corelarea dobânzilor cu rata inflaţiei prognozate.

Situaţia privind sumele derulate prin conturile de disponibilităţi în perioada

analizată se prezintă astfel:

Ani Plăţi (diferite datorii) Încasări

2001 7.720.517 7.917.325

2002 8.375.706 8.794.491

2003 10.135.013 10.374.987

Mai 2004 6.067.667 6.151.285

2.5. Analiza activităţii plăţilor pe modalităţi şi instrumente

Pentru analiza activităţii plăţilor am luat în considerare circuitul local al

instrumentelor, circuit care are loc între Sucursala Iaşi a B.R.D.- Groupe Societe

Generale şi Banca Comercială Română – Sucursala Iaşi.

Această situaţie este analizată separat pentru instrumente de credit şi separat,

pentru instrumente de debit.

Circuitul local de decontare a instrumentelor de credit

Ani Număr instrumente Valoare (mil. lei)

2001 1.315 32.155

2002 1.405 39.951

2003 1.461 48.193

Mai 2004 655 21.613

Circuitul local de decontare a instrumentelor de debit

Ani Număr instrumente Valoare (mil. lei)

2001 1.217 22.185

2002 1.480 27.178

2003 1.533 31.435

Mai 2004 639 13.931

42

Page 41: Practica Comert Exterior BRD

Predominante sunt instrumentele de debit.

Aceste situaţii sunt prezentate în graficele 6 şi 7:

Structura valorică şi numerică a instrumentelor de plată de debit

decontate interbancar se prezintă astfel:

AniCircuitul de decontare a

cecului

Număr instrumente în mărime Valoare

(mil. lei)absolută relativă (%)

2001 local 8.495 17,5% 131.209intrajudeţean 13.001 26,8% 199.837interjudeţean 27.035 55,7% 583.089Total 48.531 100,0% 914.135

2002 local 9.732 17,8% 163.228intrajudeţean 14.038 25,7% 220.611interjudeţean 30.925 56,5% 599.643Total 54.695 100,0% 983.482

43

Page 42: Practica Comert Exterior BRD

2003 local 11.524 19,3% 205.125intrajudeţean 15.040 25,2% 257.786interjudeţean 33.028 55,4% 300.301Total 59.592 100,0% 763.212

Mai 2004 local 5.635 20,6% 100.302intrajudeţean 7.100 26,0% 121.752interjudeţean 14.595 53,4% 358.512Total 27.330 100,0% 580.566

În toţi aceşti ani ponderea cea mai mare o deţin instrumentele ce circuit

interjudeţean.

Numărul total al cecurilor este prezentat în graficul nr. 8:

La nivelul anului 2003, ponderea cecurilor decontate local, intrajudeţean

respectiv interjudeţean este prezentată în graficul nr.9:

44

Page 43: Practica Comert Exterior BRD

Structura valorică şi numerică a instrumentelor de plată de credit decontate intrabancar

se prezintă astfel:

AniCircuitul de decontare a ordinului de plată (OPH)

Număr instrumente în mărime Valoare

(mil. lei)absolută relativă (%)

2001 local 15.875 10,4 356.349intrajudeţean 11.300 7,4 337.862interjudeţean 125.303 82,2 370.694Total 152.478 100,0% 4.396.905

2002 local 18.939 11,1 484.428intrajudeţean 11.726 6,9 400.369interjudeţean 139.302 82,0 4.530.308Total 169.967 100,0% 5.415.105

2003 local 19.900 11,5 552.053intrajudeţean 10.696 6,2 384.458interjudeţean 142.504 82,3 4.950.532Total 173.100 100,0% 5.887.043

Mai 2004 local 9.195 12,3 264.323intrajudeţean 5.290 7,1 204.982interjudeţean 60.210 80,6 2.260.677Total 74.695 100,0% 2.729.982

La fel ca şi în cazul cecului, şi în cazul OPH, în toţi anii analizaţi ponderea cea

mai mare o deţin instrumentele cu circuit interjudeţean.

Sumele mai mari înregistrate în cazul OPH, spre deosebire de cec,

demonstrează utilizarea mai frecventă a ordinului de plată (fapt care se datorează

siguranţei mai mari în utilizarea pe care o prezintă OPH); spre deosebire, cecul este

mai nesigur deoarece nu poate fi verificată existenţa disponibilului în contul

plătitorului.

Numărul total OPH poate fi observat din graficul nr. 10:

45

Page 44: Practica Comert Exterior BRD

La nivelul anului 2003, ponderea OPH decontate local, intrajudeţean respectiv

interjudeţean poate fi reprezentat în graficul nr. 11 astfel:

Ca şi în cazul cecului, în cazul OPH, circuitul interjudeţean deţine ponderea cea

mai mare.

2.6. Instrumente electronice de plată

Plăţile prin intermediul instrumentelor electronice reprezintă ca natură tot o

modalitate de instrumentare a plăţilor fără numerar dar care, prin posibilităţile

tehnologiei informatice, asumă nu numai instrumentul de plată ci şi, în mod corelat ori

chiar concomitent cu acesta, segmente de prelucrare a informaţiei, care în varianta

instrumentelor de plată pe suport de hârtie erau disjuncte de procedurile de prelucrare.

Plăţile electronice reprezintă probabil un salt calitativ, revoluţionar, care are

drept rezultat nu numai aşa-zisa “dematerializare” şi certa automatizare care, reducând

riscul erorii umane ori transmisiei către mijloace neomogene de prelucrare măreşte

cost-eficienţa, dar probabil mai are ca rezultat şi accesul direct, într-o perspectivă nu

prea îndepărtată la tranzacţii cu bani privaţi ori chiar direct cu unităţi de valoare

stocabilă care nu are conotaţii monetare (schimbul direct de valoare-muncă,

virtualizarea monedei, inutilitatea rolului social al autorităţii monetare). O etapă

intermediară către această dezintermediere monetară este în curs de a-şi arăta

rezultatele în ţările avansate prin aşa-numitul “cash management systems”. Premiza

acestora este fuziunea între natura operaţiei de plasament bănesc şi instrumentul de

46

Page 45: Practica Comert Exterior BRD

plată care îi este asociat, momentele şi riscurile specifice tranzacţionării şi cele

corespunzătoare plăţii fuzionând într-o unică procedură automată.

Din multitudinea de experienţe aflate încă în curs, o preferinţă certă o reprezintă

instrumentarea plăţilor electronice prin card (card based). Canalul de telecomunicaţii

specializându-se, o altă categorie de plăţi electronice s-a născut direct

dezinstrumentată (phone banking, network based banking).

Tipuri de banking şi caracteristica critică a instrumentelor de plată*

Din gama produselor Electronic Banking, B.R.D.-Groupe Societe Generale

pune la dispoziţia clienţilor săi, începând cu 1 Aprilie 2004 – MULTIX – serviciu tip

“bancă la distanţă”, menit să faciliteze derularea afacerilor acestora.

MULTIX se adresează persoanelor juridice clienţi B.R.D.-Groupe Societe

Generale şi în special clienţilor care au nevoie să efectueze un număr mare de

operaţiuni de plată şi clienţilor cu mai multe conturi deschise la unităţi diferite.

* Săvoiu, V - Banca Centrală şi Sistemele de Plăţi de Interes Naţional

47

Client banking(ATM,

phone banking)

Acquirer banking(EFTM, phone authorisation)

Electronic banking(network shopping,

smart card)

Branch banking(la ghişeu)

Acces Internet

Card cu bandă magnetică - chip

Card cu bandă magnetică

Suport hârtie

Suport hârtie condiţionată pentru automatizări

Page 46: Practica Comert Exterior BRD

MULTIX este denumirea comercială B.R.D.-Groupe Societe Generale a

pachetului de programe Multicash.

Pachetul software MULTIX permite transferul de date între bancă şi clienţi, cu

următoarele facilităţi de bază:

-vizualizarea parametrilor

-transmiterea la bancă a ordinelor de plată interne

-transmiterea la bancă a ordinelor de plată internaţionale

-furnizarea de informaţii generale de către bancă.

Structurat pe patru module puse în bloc la dispoziţia clientului, serviciul

MULTIX are următoarele funcţii:

1.Modulul de bază (Cash Management)

Administrarea generală a programului:

-selectarea parametrilor;

-selectarea opţiunilor disponibile;

-crearea şi gestiunea limitelor de competenţa de utilizare a produsului la client;

-acordarea drepturilor de acces la anumite module, funcţie de alegerile clientului

-organizarea bazelor de date.

Vizualizarea şi tipărirea datelor primite de la bancă (baze de date

disponibile: conturi, extrase de cont, solduri, tranzacţii). Pentru limitarea volumului de

date afişate sau tipărite se pot impune criterii de selecţie cum ar fi: data, suma, număr

de cont, valuta contului, banca.

Planning – permite efectuarea unor estimări privitoare la situaţia ordinelor de

plată. Înregistrările se pot introduce automat sau manual.

2.Modulul de plăţi în lei – introducerea, aprobarea şi transmiterea ordinelor de

plată în lei.

3.Modulul de plăţi în valută - introducerea, aprobarea şi transmiterea ordinelor

de plată în valută.

4.Modulul de semnătură electronică.

Urmărind furnizarea de servicii de calitate clienţilor săi, securitatea serviciului

este asigurată pe trei nivele:

48

Page 47: Practica Comert Exterior BRD

I. La nivelul clientului:

▪ restricţionarea accesului la diverse funcţii şi meniuri din program prin definirea de

utilizatori, grupuri de utilizatori, grupuri de conturi şi acordarea de drepturi de acces

acestora sau pe acestea;

▪ la emiterea ordinului de plată este necesară minim o aprobare pentru executarea

acestuia. Pentru ridicarea nivelului de securitate al operaţiunii, clientul poate opta

pentru două aprobări în vederea executării ordinului de plată;

▪ instalarea semnăturii electronice.

II. La nivelul legăturii client-bancă se foloseşte un sistem de incriptare cu

schimbarea cheilor publice (cheia se află în posesia unei persoane autorizate şi este

protejată cu una sau două parole de comunicaţie).

III. La nivel de server : la definirea clientului pe serverul băncii, acestuia i se pot

acorda anumite drepturi.

Instalarea programului poate fi făcută:

-local (pe un singur calculator);

-în reţea.

Comunicarea client-bancă se face prin intermediul:

-conexiuni telefonice directe sau

-conexiune X25

iar ca accesoriu: modem.

Avantajele pe care le oferă MULTIX:

▪ acces la serviciile băncii 24 ore din 24, 7 zile din 7;

▪ evidenţa zilnică a operaţiunilor efectuate în cont;

▪ simplificarea procedurilor legate de efectuarea plăţilor în lei şi valută, precum şi a

celor legate de obţinerea extrasului de cont;

▪ securitate, confidenţialitate şi control mai bun al operaţiunilor;

▪ accelerarea schimbului de informaţii între client şi bancă;

▪ reducerea costurilor legate de comisioane;

▪ înregistrări operative în contabilitate, cu condiţia existenţei la client a unui soft care

să permită efectuarea acestui tip de operaţie.

49

Page 48: Practica Comert Exterior BRD

2.6.1.Cardul

O adevărată ofensivă împotriva numerarului în circulaţie este dusă de

implementarea şi în România a folosirii cardului.

Deţinerea unui card este la îndemâna oricărei persoane din România care, prin

deschiderea unui cont de card, are acces la serviciile bancare pe care le presupune

deţinerea unui asemenea cont. Astfel, de la alimentarea cardului (cu virarea salariului,

pensiei, ajutor de şomaj direct în cont), la o serie de plăţi simple (plata curentului

electric, a telefonului, etc.) şi plăţi mai sofisticate (rată la un credit, prima de asigurare,

contribuţii periodice la un fond de asigurare) sunt tot atâtea servicii bancare de care

beneficiază deţinătorii de card.

B.R.D. MAESTRO este un card emis sub însemnele Organizaţiei

Eurocard/Mastercard şi este destinat persoanelor fizice pentru plata salariilor.

B.R.D. MAESTRO este un card de debit emis în lei şi poate fi utilizat în mediul

electronic, atât pe teritoriul naţional, cât şi în afara graniţelor ţării (în străinătate, având

disponibil în lei în contul de card, de la ATM-uri se poate ridica numerar în valuta

solicitată).

Este un card ce poate fi folosit atât pentru eliberare de numerar, 24 ore din 24, 7

zile din 7, de la reţeaua naţională şi inetrnaţională de bancomate, cât şi pentru

cumpărarea de bunuri şi servicii de la comercianţii acceptanţi care au afişate mărcile

Maestro şi/sau edc/Maestro şi/sau ec/Cirrus.

Termenul de valabilitate este de 2 ani.

Achiziţionarea acestui tip de card prezintă avantaje atât pentru persoanle

juridice, cât şi pentru cele fizice.

Avantaje persoane juridice:

● gestiunea simplificată a salariilor;

● eliminarea riscurilor legate de operaţiunile cu numerar;

● fără comisioane de emitere şi utilizare a cardului;

● fără comisioane pentru utilizarea cardului la comercianţii acceptanţi;

● comisioane mici pentru retragere numerar;

● fără comisioane la virarea sumei din contul curent în contul de card.

50

Page 49: Practica Comert Exterior BRD

Avantaje persoane fizice:

● dobânda la disponibilităţi este de 18% - cea mai mare dobândă la vedere de pe piaţa

bancară românească;

● posibilitatea obţinerii unui credit de până la 70% din salariul lunar net – fără alte

formalităţi: contract de credit, giranţi, etc.;

● dobânda la creditul de pe card este fluctuantă – în prezent 25%/an;

● creditul se rambursează automat din următoarea alimentare a cardului – salariu

avans/lichidare sau depuneri personale la ghişeele băncii, inclusiv dobânda;

● acces non-stop la ATM;

● posibilitatea verificării operaţiunilor efectuate de către posesor;

● fără comisioane pentru utilizare card la comercianţii acceptanţi;

● posibilitatea efectuării de plăţi către MOBILFON şi MOBILROM pentru facturi

CONNEX şi ORANGE direct prin bancomat – fără comision la plată.

B.R.D. VISA ELECTRON – este un card de debit în lei, cu utilizare numai pe

teritoriul României, funcţionează numai în mediul electronic, termenul său de

valabilitate fiind de 2 ani.

Utilizarea acestui card se face în limita disponibilităţilor din cont,

nepercepându-se taxe de emitere şi comisioane de utilizare anuală, iar alimentarea

contului unui astfel de card este necomisionabilă.

Un element de noutate îl constituie şi faptul că pe contul acestui card se pot vira

dobânzile lunare ale eventualelor depozite deţinute de B.R.D.

B.R.D. VISA CLASSIC în lei – este un card de credit destinat persoanelor

fizice care funcţionează numai pe teritoriul României şi se utilizează atât în mediul

electronic cât şi în mediul mecanic. Funcţionează pe baza unei linii de credit acordată

de bancă – maxim 2 salarii nete, cel mult echivalentul a 1000 USD – după efectuarea

unei analize de bonitate a clientului. Lunar, posesorul unui astfel de card este obligat

să plătească 20% din soldul evidenţiat în extrasul de cont care se eliberează lunar la

sediul băncii unde s-a depus documentaţia. Pentru acest tip de card se percep taxe de

emitere şi comisioane de utilizare anuală, iar termenul său de valabilitate este de 2 ani.

B.R.D. VISA CLASSIC în USD – este un card de debit în USD, cu circulaţie

internă şi externă, cu o valabilitate de 2 ani.

51

Page 50: Practica Comert Exterior BRD

Prin intermediul acestui card se pot face plăţi sau se poate retrage numerar pe

teritoriul României în lei, în străinătate-în moneda ţării respective. La acest tip de card

se percep taxe de emitere şi comisioane de utilizare anuală iar alimentarea lui este

necomisionabilă şi se poate efectua de la orice sediu B.R.D. în contul aferent, numai în

USD.

Pentru toate tipurile de card oferite de B.R.D.- Groupe Societe Generale se

poate desemna un utilizator autorizat, membru de familie – rudă de gradul I, cu vârsta

peste 18 ani.

B.R.D. VISA BUSINESS în lei şi USD – ambele sunt carduri de debit

destinate persoanelor juridice române. Au o valabilitate de 2 ani. Pot fi utilizate atât în

mediul electronic cât şi mecanic la comercianţii acceptanţi, unităţi care au afişată

marca VISA. Cardul VISA BUSINESS în lei poate fi utilizat numai pe teritoriul

României pentru cumpărarea de bunuri şi servicii de la orice comerciant acceptant

VISA, iar cel în USD poate fi utilizat în străinătate în aceleaşi scopuri ca şi cel în lei.

Contul cardului bancar poate fi alimentat fără perceperea de comisioane, prin transfer

bancar dintr-un cont deschis la B.R.D. sau la o altă bancă sau prin depunere de

numerar la orice unitate B.R.D.

B.R.D.- Groupe Societe Generale a iniţiat negocieri cu firmele

ROMTELECOM, COSMOROM şi ELECTRICA S.A., ca plata serviciilor asigurate

populaţiei de către acestea să poată fi efectuată prin carduri.

Pentru anul 2004, B.R.D.- Groupe Societe Generale şi-a propus introducerea

unui nou serviciu de MOBIL BANKING (MOBILIS), care va face posibile

următoarele: obţinerea de informaţii privind soldul conturilor de card, plata facturilor,

transferuri între conturile de card, toate prin intermediul telefonului mobil, fără

utilizarea efectivă a cardului la bancomat (ATM).

La toate acestea se poate adăuga statutul B.R.D.- Groupe Societe Generale –

clasificată de către agenţiile internaţionale de rating, în cursul anului 2003, pentru al

treilea an consecutiv, drept cea mai bună bancă din România.

Acţionarul majoritar - B.R.D.- Groupe Societe Generale – situată între primele

bănci din lume, cu o experienţă de peste un deceniu în promovarea acestui instrument

de plată – CARD-ul, asigură credibilitatea necesară pentru a alege produsele în acest

domeniu ale B.R.D.

52

Page 51: Practica Comert Exterior BRD

Prin astfel de instrumente de plată se fluidizează plăţile şi creşte gradul de

siguranţă în manipularea banilor. Posesorul cardului, chiar dacă îl pierde, va rămâne cu

banii în cont. Un avantaj important este acela că se emite erodarea puterii de

cumpărare prin deţinerea de numerar. La contul de card se asigură dobânda depozitelor

la vedere.

Băncile au înţeles că oferirea unor astfel de servicii, dincolo de faptul că le ajută

să-ţi formeze o clientelă fidelă, le poate aduce sume suplimentare de bani.

În prezent atât statul cât şi companiile au înţeles convenienţa folosirii unui astfel

de instrument şi s-a dispus la virarea drepturilor salariale în cont de card. În acest fel

distanţa dintre bancă şi clientul persoană fizică se micşorează foarte mult şi odată cu ea

are loc şi un proces de schimbare a mentalităţii. La început posesorii de carduri

acţionează inerţial, ridicându-şi tot salariul odată. Însă după 3-4 luni s-a ajuns ca acest

instrument să devină unul de economisire. Apoi, pe baza disponibilităţilor din cont,

clienţii persoane fizice pot beneficia de credite (bază de implementare a credit-card-

urilor), iar în timp, el va deveni o practică curentă fără ca ideea de a datora bani unei

bănci să mai sperie pe cineva.

Totuşi, dincolo de dezvoltarea explozivă a pieţei cardurilor în România, băncile

nu au înţeles importanţa înfiinţării unei societăţi pe acţiuni care să acţioneze ca un

centru de coordonare strategică şi de procesare pentru membrii săi. O societate

comercială pe acţiuni, cu participarea egală a tuturor membrilor (bănci emitente de

carduri), a căror participare la profit să fie condiţionată de numărul de operaţiuni sau

alte criterii stabilite de comun acord între membri, organizată după modelul CARTES

BANQUAIRES – Franţa, CARTASI – Italia, etc. Deşi propunerea a venit din mediu

B.N.R., băncile nu au aderat la un astfel de proiect. Ele au înţeles acest domeniu al

reţelei de ATM-uri ca pe unul al competiţiei şi pare un nonsens ca o bancă să devină o

autobază în condiţiile în care are nevoie odată de o maşină de transport. În pieţele

concurenţiale mature, principalul obiect de competiţie, principalul efort al băncii,

singurul păstrător de risc bancar în comerţul ei cu carduri trebuie să rămână grija

pentru lărgirea bazei de clienţi şi nu administrarea de infrastructuri proprii de

prelucrare a datelor. Pe principiul adâncirii specializării odată cu procesul tehnologic –

şi cardurile sunt mari consumatoare de tehnologie avansată, scumpă şi predispusă la

uzură morală rapidă – transferul de fonduri se efectuează astăzi în Occident, de regulă,

53

Page 52: Practica Comert Exterior BRD

prin instituţii specializate care să degreveze banca de ceea ce nu este comerţ cu bani în

condiţii de administrare a riscului, adică tot ceea ce ajută banca la reducerea costului

pe operaţie.

Prin această autarhie fiecare bancă îşi instituie propria reţea, se aduc tehnologii

amortizate în Occident, se faultează băncile între ele printr-o mare densitate de ATM-

uri în aglomerările urbane (dacă o bancă amplasează un ATM în punctul X, o altă

bancă o va concura, amplasând şi ea un ATM în acelaşi punct), rezultând o diversitate

păguboasă.

Un aspect deosebit de important este neexploatarea principalului avantaj

comparativ al ţării noastre şi anume faptul că ne putem alinia direct la tehnologiile de

ultimă oră în domeniul cardurilor – smart cardurile – prin faptul că noi nu avem ce

dezlocui, neavând încă o reţea densă de ATM-uri pentru carduri cu bandă magnetică

(ce ar presupune amortizarea sa şi apoi înlocuirea). Însă, prin comportamentul băncilor

noastre, se pare că vom pierde şi acest tren.

2.6.2. Network banking

Un alt tip de “electronic money” este cel care circulă în cadrul schemelor de

plată bazate pe software prin reţele de computere, dintre care Internetul este cea mai

mare şi mai accesibilă din lume. Factorul care determină atractivitatea Internet pentru

tranzacţii este structura sa de mediu care combină prezentarea produselor în vederea

vânzării, comanda pentru cumpărare, facturarea şi plata cumpărăturii (în ultimul timp

şi livrarea promptă, dacă nu chiar imediată în cazul cumpărării de servicii). Practic,

toate acestea alcătuiesc un bloc mic de tranzacţii cu îndeplinirea celui mai vechi

deziderat ce a motivat crearea instrumentelor de plată fără numerar: comprimarea

timpului şi spaţiului, printre altele, prin suprimarea intermedierii dintre cumpărător şi

vânzător, prin suprimarea diferenţei de underlying şi payment transaction, o

metabarterizare (revenire la un barter exprimat prin dubla coincidenţă a necesităţilor

măsurate cu o măsură privată a părţilor ori asupra căreia părerile favorabile ale părţilor

coincid).

Internet este vehicul pentru 3 tipuri de underlying transactions:

1)comanda similară celei tradiţionale prin poştă;

54

Page 53: Practica Comert Exterior BRD

2)achiziţia de produse de tehnologie informatică prin instalarea directă în software-ul

cumpărătorului conectat la Internet (downloading);

3)plăţi pentru servicii de consultare a bazelor de date şi utilizare a liniilor Internet

(micropayments).

Potenţialul ultimei categorii de underlying transactions este doar începutul

exploatării şi explorării sale deoarece pentru moment astfel de plăţi sunt de valori

foarte mici, tariful perceput la bucată sau pe secundă este plătit de către client fie din

iniţiativa sa (de ex.: indicând în Internet numărul credit-cardului autorizat), fie din

iniţiativa beneficiarului (Internet sau un agent al acestuia) prin factura telefonică care

include plata serviciilor de telecomunicaţii la utilizarea de către plătitor a Internetului.

Câtă vreme este vorba de aşa-numite microplăţi (eng. micropayments), plata lor

primară în impulsuri telefonice nu are decât impact academic, fără influenţă asupra

stării agregatelor monetare gestionate de banca centrală, dar se deschide o perspectivă

imprevizibilă banilor privaţi, banilor de reţea. Practic, dezvoltarea acestui segment este

astăzi inhibată de securitatea transmisiei informaţiei confidenţiale prin Internet şi

bineînţeles de concurenţa foarte activă în mediile producătorilor şi vânzătorilor de

tehnologie informatică ce propun frecvent alternative tehnice unei abordări de

asemenea mai tehniciste. Un alt impediment poate fi şi faptul că Internet este o reţea

mondială şi, pentru moment, Internet tokens (monedă electronică) sunt denominate de

valuta naţională a utilizatorului, iar costul de a face din plaja de plăţi cu Internet tokens

un sistem de plăţi multi currency este prohibitiv de mare şi datorită faptului că un

model unic de un astfel de sistem nu este încă agreat în practica mondială.

Pioneratul monedei electronice, cu care suntem contemporani, este plin şi de

alte incoveniente. Una dintre cele mai mari va fi convergenţa sistemelor off-line cu

cele on-line care s-au maturizat, evoluând până în prezent paralel şi este încă neclar

care îl va dezlocui pe celălalt. Cu alte cuvinte, până când posesorul nu-şi va putea

scoate de pe hard-disk moneda electronică bazată pe reţea (mai există şi cea de card

based) când pleacă acasă, încrederea sa în acest instrument de plată nu va fi deplină. În

cazul utilizării celui mai frecvent până în prezent, a numerarului digital – mijloc de

descărcare a obligaţiei în comerţul electronic – un obstacol serios este încă costul

criptării prin software de reţea care să ofere stimulente comparative cu numerarul

55

Page 54: Practica Comert Exterior BRD

tradiţional, aât emitenţilor cât şi consumatorilor sau acceptanţilor (comercianţilor care

îl folosesc).

La noi în ţară, după cum spun unii funcţionari bancari, sunt deja comercianţi

care vor să vândă prin intermediul Internetului. Însă insuficienta siguranţă a

tranzacţiilor şi legislaţia românească mult prea permisivă pentru furtul electronic, fac

ca acest tip de comerţ să se bucure deocamdată de o slabă receptivitate în mediul

bancar.

Pe măsură ce aceste probleme vor fi rezolvate, iar cererea clienţilor va fi tot mai

mare, băncile româneşti vor face pasul în noua eră a comerţului electronic.

2.7.Concluzii şi modalităţi de îmbunătăţire a plăţilor în lei

În această perioadă de tranziţie la economia de piaţă, când în economia

românească există în paralel proprietatea de stat şi cea privată, când sistemul bancar

este insuficient capitalizat şi nu poate funcţiona corespunzător după legi ale economiei

de piaţă, când există instituţii financiare încă nematurizate, când blocajul financiar a

ajuns la cote îngrijorătoare, nici mecanismul creditului comercial nu funcţionează aşa

cum ar trebui şi ar fi necesar.

Dacă mentalităţile au evoluat, titlurile cambiale (în special biletul la ordin) fiind

folosite totuşi de agenţii economici, un vădit handicap în circulaţia acestora îl

constituie inexistenţa mecanismului scontului şi rescontului la noi. Deşi sistemul

bancar românesc conţine în proporţii covârşitoare bănci comerciale, scontarea este o

operaţie rară în gama de servicii prestate de aceste bănci. Este frapant faptul că

instituţiile care poartă denumirea de "comerciale" nu susţin şi nu încearcă să dezvolte

creditul comercial, noţiune de la care-şi trag denumirea.

Din punct de vedere formal, al parlamentului şi al BNR, practica vânzării

pe datorie, de altfel larg răspândită pe plan internaţional şi reglementată prin lege şi la

noi, ar trebui să se practice şi în ţara noastră. şi totuşi, pe baza studiilor efectuate de

către BNR şi cei care au cunoscut bine aceste instrumente de plată, se poate spune că

utilizarea instrumentelor de plată fără numerar, în principal a cambiei şi a titlului de

ordin, ca principale instrumente specifice economiei de piaţă este nesemnificativă.

56

Page 55: Practica Comert Exterior BRD

Insuficienta folosire a lor se datorează poate faptului că în economia

românească nu este cunoscută şi comercializată ideea că aceste efecte de comerţ sunt

instrumente serioase de plată (ele sunt titluri executorii). Poate că agenţii economici

ştiu prea puţine lucruri despre aceste instrumente de plată, ca şi despre operaţiunea de

scontare, ca fiind o modalitate de a face rost de lichiditate atunci când anumite situaţii

urgente ale agenţilor economici o impun, înainte de scadenţa efectelor de comerţ.

Agenţii economici nu pot fi obligaţi de către băncile cu care lucrează să

folosească un instrument sau un altul (de plată), dar ele pot găsi diverse modalităţi prin

care să aducă la cunoştinţa agenţilor economici necesitatea folosirii lor, ca şi avantajele

operaţiunii de scontare. Astfel, prin publicitate în presă sau prin intermediul aşa -

numitelor "pliante", băncile comerciale pot informa agenţii economici despre noţiunea

operaţiunii de scontare, ca şi despre obiectul ei. Însăşi prin definiţie, cambia spre

exemplu, instrumentul de plată cu rol foarte important în dezvoltarea şi promovarea

comerţului la nivel mondial şi cea mai folosită de-a lungul timpului, exprimă obligaţia

unui debitor de a plăti unui beneficiar o sumă de bani la scadenţă, în schimbul unei

mărfi sau a unui produs. În spatele acestui obicei pe care îl au furnizorii de mărfuri sau

produse, de a acorda termene de plată clienţilor, există o anumită realitate economică

şi căutând-o, se poate justifica operaţiunea de scontare a efectelor de comerţ.

Aşadar, furnizorii care livrează furnizorilor o marfă (un produs) acceptă să fie

plătiţi de acesta la 30, 60, 90 de zile (după o perioadă de timp), permiţându-i

fabricarea, transformarea, comercializarea, livrarea la locurile de consum a acestora şi

apoi plata cu produsul propriilor sale comercializări. Aceasta este operaţiunea

economică a operaţiunii de scontare.

De asemenea, livrarea unui produs de către furnizor unui client este privită ca

un element ce îmbunătăţeşte activul circulant al debitorului, care se obligă să achite

furnizorului datoria printr-un bilet la ordin sau utilizând cambia. Acest proces, trebuie

să recunoaştem că se potriveşte ca o mănuşă actualului agent economic din România

care suferă de o decapitalizare accentuată. În plus, dacă agenţii economici, posesori ai

acestor titluri ajung în situaţia de cumpărători, ei au posibilitatea să plătească cu acest

titlu (prin gir) sau cu bani lichizi (prin scontare).

Circulaţia cambiilor prin gir, reglementată şi la noi prin lege, a dat posibilitatea

posesorului titlului (girant) de a transfera un titlu unei alte persoane (girator) cu toate

57

Page 56: Practica Comert Exterior BRD

drepturile ce decurg din titlul respectiv. În cazul în care girarea titlului se face către o

societate bancară, intervine operaţiunea de scontare.

Atât girarea, cât şi scontarea, constituie, în fapt, acte de vânzare cumpărare, care

au totuşi caracteristic faptul că toţi au semnat titlul respectiv (andosări) răspund

solidari la plata sumei respective.

Acest transfer de creanţe de la o persoană la alta, adică de la un creditor la altul,

se face pe baza interesului nemijlocit al fiecăruia. Furnizorul (fără a utiliza numerar),

iar noul beneficiar are pe lângă faptul că respectivul titlu îi face creanţa mai lichidă şi o

semnătură în plus pe acesta (avantaj important în vederea unei scontări).

Aşadar, transmiterea cambiei prin gir uşurează circulaţia ei şi întăreşte siguranţa

încasării la scadenţă, căci andosarea este operaţiunea prin care se efectuează

transmiterea încasării cambiei prin formula "plăţii la ordin", înscrisă pe verso-ul

documentului şi semnat de transmiţător. Toţi participanţii, împreună cu trasul

(plătitorul) rămân astfel solidari, răspunzători pentru plata ei la scadenţă.

Pentru a face cunoscut aceste lucruri este necesar ca băncile să aibă creat cadrul

organizaţional adecvat. Acesta trebuie să se facă în paralel cu crearea cadrului

organizaţional la nivel de agenţi economici. Cadrul organizaţional la nivel de bănci

comercial presupune crearea unor direcţii specializate în operaţiuni cu titlul de plată

(scontări, eventual forfetări, avalizări şi sindicalizări de risc, garantări ale creditelor

structurale, urmărire a operaţiunilor de risc, consultanţă juridică pe probleme de efecte

de comerţ, etc.), ca şi a unor direcţii de marketing prin intermediul cărora să se

promoveze pe piaţă "produsele noi".

Seriozitatea folosirii acestor instrumente de plată obligă agenţii economici şi

băncile comerciale să îndeplinească anumite condiţii, să se pregătească special în acest

sens. Este absolut necesar ca managerii societăţilor comerciale, ca şi conducătorii de

instituţii bancare să se preocupe de formarea şi pregătirea corespunzătoare a

persoanelor care urmează să lucreze cu aceste instrumente de plată. Ei trebuie să ştie

că în momentul emiterii unor astfel de titluri sau în momentul preluării prin gir a

creanţelor, îşi asumă aceste riscuri imense. In permanenţă, cei implicaţi în procesul

cambial trebuie să păstreze în minte realităţile economice aflate în spatele operaţiunilor

de credit, căci necunoaşterea sau nesocotirea lor le-ar provoca mari dificultăţi.

58

Page 57: Practica Comert Exterior BRD

Utilizarea acestor instrumente de plată, nu iartă pe nici unul din participanţi

atunci când, la scadenţă, nu se poate plăti din diferite motive.

Solidaritatea răspunderii implică posibilitatea de a se solicita prin justiţie plata

oricărui obligat în cambie. Agenţii economici trebuie să cunoască şi să ţină seama de

aspectele juridice ale scontului care se traduc prin caracteristicile principale ale

dreptului cambial. Căci, prin lege, cambia are valoarea de titlu executoriu şi aceasta se

referă la suma prevăzută în cambie, la dobânzi, ca şi la cheltuielile de protest aferente.

De fapt, aplecarea sa judiciară este de competenţa instanţelor judecătoreşti care

nu sunt suficient de pregătite în problemele legate de executarea cambială.

Aceasta rezultă din volumul mare de litigii existente în prezent pe rolul instanţelor, a

procedurilor de executare care durează foarte mult şi care duce la îngreunarea

recuperării creanţelor de către bănci şi desigur la creşterea dobânzilor în dezavantajul

debitorilor (agenţilor economici).

Poate apariţia tribunalelor comerciale a căror procedură este mai expeditivă

decât procedura civilă va putea rezolva această problemă, iar agenţii economici vor fi

stimulaţi în folosirea efectelor de comerţ şi a operaţiunii de scontare. De asemenea,

este important să se aducă în atenţia agenţilor economici, de către bănci, în ce constă

cadrul juridic al operaţiunii de scontare.

Nu în ultimul rând, lipsa unor informaţii zilnice şi exacte între agenţii economici,

referitoare la gradul de solvabilitate al acestora, sporesc neîncrederea între ei. Totuşi,

în acest sens, instituirea unei "bănci de date" realizate de BNR sub denumirea de

Centrala Incidenţelor de Plăţi are rolul de a ajuta atât agenţii economici şi bancari, cât

şi persoanele fizice în identificarea rău-platnicilor, astfel încât se induce în sistemul

economic profilaxia corpului economic.

Până la generalizarea folosirii titlului de comerţ în economie (fenomen stopat

după părerea noastră şi de inexistenţa rescontului la noi), fiecare bancă comercială

poate să facă cunoscută importanţa operaţiunilor de scontare asupra fluidizării

circuitului productiv din ţara noastră, deosebit de importantă şi necesară pentru această

perioadă şi să încurajeze folosirea efectelor de comerţ de către instituţii şi agenţii

economici, clienţi ai lor. Aceasta înseamnă că cei doi participanţi, beneficiarul şi

plătitorul biletului la ordin, spre exemplu, să aibă conturile deschise la aceeaşi bancă.

59

Page 58: Practica Comert Exterior BRD

În această limitare a circulaţiei biletelor la ordin, numai între clienţii băncii, se

micşorează riscul neîncasării la scadenţă, deoarece banca primeşte la scontare numai

pe aceia despre care ea are suficiente informaţii privind bonitatea lor. Un avantaj

pentru bancă este şi posibilitatea atragerii în "club al tragerilor de efecte de comerţ" a

altor agenţi economici, care vor deveni clienţi ai băncii (fiind parteneri de afaceri cu

clienţii băncii).

Apoi, fiecare bancă comercială îşi poate stabili în ordinea admiterii la scontare a

efectelor de comerţ anumite criterii de selectare a agenţilor economici, clienţi ai săi

prin analizarea potenţialului economico-financiar şi a solvabilităţii fiecăruia din

semnatarii biletelor la ordin.

Astfel, un criteriu ar ti analiza detaliată privind timpul de când agentul

economic este client al băncii. De asemenea, se pot analiza angajamentele clientului

faţă de bancă ca şi situaţia rulajului prin bancă.

Nu fără de importanţă trebuie să fie sursele de rambursare a sumelor

datorate prin bilete la ordin emise de către clienţi (cele mai folosite efecte de comerţ în

prezent, în ţara noastră). În acest sens, li se pot solicita agenţilor economici, clienţi ai

unor bănci, copii după contractele pe care ei le au cu alţi clienţi, astfel încât banca să

fie asigurată că există suficiente resurse de asigurare pentru plata de scadenţă.

Băncile comerciale trebuie să acorde o atenţie deosebită garanţiilor acestor

bilete la ordin. Pot ti admise pentru operaţiunea de scontare, fie garanţii materiale care

constau în ipoteci şi, în acest caz, banca poate solicita şi asigurarea bunului respectiv

sau contracte de gaj, fie avalul sau scrisoarea de garanţie. Dacă agentul economic

poate să prezinte băncii centrale la care îşi are deschis contul, atât garanţii materiale

cât şi cu acordul sau scrisoarea de garanţie, aceasta nu este decât un punct în plus

câştigat de agentul economic şi bancă. La baza constituirii ipotecii, în cazul garanţiei

materiale stă operaţiunea de evaluare care poate fi efectuată fie de specialişti din cadrul

băncii, fie de specialişti din cadrul societăţilor specializate în acest scop în astfel de

expertize.

Avalul este o garanţie personală prin care o persoană, de numită avalist,

garantează obligaţia unuia dintre obligaţii cambiali pentru toată suma menţionată pe

titlu sau pentru o parte din ea. Ca o măsură în plus, luată de bănci în această perioadă

de tranziţie la economia de piaţă, ar fi aceea ca ele să accepte avalul de bănci

60

Page 59: Practica Comert Exterior BRD

corespondente, care se cunosc bine între ele, sub aspectul situaţiei financiare şi care au

relaţii directe privind diverse operaţiuni.

Toate acestea atestă o dată în plus seriozitatea efectelor de comerţ şi necesitatea

organizării unui cadru organizaţional adecvat la nivel de bănci comerciale şi agenţi

economici.

Apoi, este necesar ca fiecare bancă să - şi elaboreze proceduri interne de lucru,

pe care să le îmbunătăţească continuu, în funcţie de schimbările care apar în economia

românească în această perioadă, şi prin care să-şi asume riscul folosirii acestor

instrumente de plată, luându-şi măsurile de prevedere adecvate.

Riscul folosirii lor ar trebui să şi-1 asume şi agenţii economici. Pentru aceasta ei

trebuie să cunoască avantajele operaţiunii de scontare, dar să nu uite că în spatele ei stă

o relaţie economică care nu trebuie şi nu (mai) poate fi ignorată.

Cunoscând aceste lucruri, în funcţie de procedura de lucru pe care fiecare

bancă şi-o poate crea, avantajele operaţiunii de scontare pentru agenţii economici ar fi

multiple. Astfel, după cum am mai amintit, transformarea tranzacţiei la termen în

tranzacţie "la vedere" şi deci îmbunătăţirea lichidităţilor agenţilor economici prin

recuperarea datoriei înainte de scadenţă, este semnificativă. Apoi, reducerea costului

administrării la nivel de agent economic, chiar dacă din punct de vedere contabil în

bilanţul agenţilor economici efectele de comerţ scontate vor figura până la scadenţă în

categoria angajamentelor în afara bilanţului, ca şi diminuarea riscului ştiind că

operaţiunea de scontare este o vânzare specială (am mai discutat subiectul) sunt tot

atâtea avantaje pe care trebuie să le cunoască agenţii economici. Rapiditatea şi

operativitatea sunt alte avantaje care ţin de timpul în care fiecare bancă creditează

contul clientului său (deci, prin circuitul bancar se evită folosirea de numerar cu toate

dezavantajele presupuse de această utilizare).

Agenţii economici trebuie să cunoască faptul că în urma operaţiunilor de

scontare vor primi de la bancă o sumă mai mică de cât contravaloarea titlului de credit

sau a hârtiei de valoare pe termen scurt. Mai precis vor primi diferenţa dintre valoarea

nominală a efectului de comerţ şi costul operaţiunii respective, format de regulă din

dobânda de bază, o marjă de risc negociabilă şi un comision de gestiune, care

reprezintă de fapt costul gestiunii de către bancă a titlurilor de creanţă,

61

Page 60: Practica Comert Exterior BRD

În general, dobânda pe care o primeşte banca pentru perioada de scontare până

la scadenţă este cunoscută sub numele de scont.

Se cunoaşte aşa-numitul scont comercial, calculat asupra valorii nominale a

efectului de comerţ, adică a valorii înscrise pe titlul respectiv.

Se mai cunoaşte scontul raţional, o formă a scontului care se calculează cu

aceeaşi formulă de mai sus, cu deosebirea că în locul valorii nominale vom avea

valoarea actuală (reală) a efectului de comerţ.

Agenţii comerciali trebuie să mai ştie că în cazul creditului de scont, efectele de

comerţ prezentate la scontare trebuie să se încadreze în limitele unui plafon stabilit de

bănci, numit plafon trăgător sau autorizaţie globală de scont. Suma maximă a

plafonului este stabilită de bancă, în funcţie de cifra de afaceri a întreprinderii şi

numărul mediu de zile ale creditului client.

Avându-se în vedere că utilizarea pe scară tot mai largă a efectelor de comerţ

duce implicit la reducerea masei monetare în circulaţie, la ordonarea unei politici de

urmărire a operaţiunilor de creditare şi de încasare şi plăţi, angajându-se astfel o

circulaţie monetară cât mai sănătoasă, băncile comerciale trebuie să găsească noi căi

prin care să impulsioneze folosirea lor.

Dorinţa BNR de a îmbunătăţi sistemul plăţilor ară numerar pe suport de hârtie

în ţara noastră s-a materializat începând cu 1996 printr-un obiectiv pe termen scurt de

a încuraja şi sprijini băncile comerciale în procesul de introducere a noilor instrumente

de plată.

Deşi BNR nu practică scontul în conformitate cu "normele privind garantarea

creditelor de refinanţare acordate de BNR societăţilor bancare" (nr.l?/1.08.1995)

efectele de comerţ se numără printre categoriile de valori mobiliare acceptate în gaj de

BNR la acordarea creditelor structurale societăţilor bancare. În cursul anului 1996,

garantarea creditului structural s-a făcut cu efecte de comerţ şi titluri de stat şi a avut

un caracter gradual ajungându-se treptat până la sfârşitul lui să fie de 100%.

Modificarea treptată de Consiliul de administraţie al BNR al procentului de garantare

cu efecte de comerţ, până când s-a ajuns la garantarea totală, a avut menirea de a

obişnui atât băncile comerciale, cât şi clienţii economici cu aceste noi instrumente de

plăţi şi credit.

62

Page 61: Practica Comert Exterior BRD

Normele nr.12/01.08.1995 cuprind şi condiţiile de ordin general, dar şi special,

referitoare la efectele de comerţ pe care acestea trebuie să le îndeplinească pentru a ti

primite de BNR drept garanţie la acordarea creditului structural.

Am mai afirmat şi întăresc părerea că reactualizarea utilizării acestor

instrumente de plată este posibilă numai într-un anumit context, simpla existenţă a

proprietăţii private consfinţită de Constituţie şi care reprezintă opţiunea de bază a

poporului român, fiind totuşi insuficientă pentru sporirea utilizării lor ca I.P. Este

nevoie de dezvoltarea puternică a sectorului privat care să fie interesat în funcţionarea

acestor forme de plată şi de credit, deoarece numai între proprietari diferiţi sistemul de

drept cambial stimulează încrederea reciprocă această privatizare include băncile

comerciale, care deşi ca număr arată o situaţie îmbucurătoare, ca pondere a capitalului

de stat în total capital bancar, este departe de a fi mulţumitor. Prin acest proces de

privatizare al societăţilor, se ating mai multe obiective printre care: obţinerea unor

venituri substanţiale la buget, întărirea credibilităţii sistemului bancar (inclusiv asupra

societăţilor de rating), îmbunătăţirea calităţii serviciilor bancare şi o mai bună

receptivitate în ceea ce priveşte produsele bancare de ultimă oră, se creează o anumită

autonomie a conducerii băncilor, inclusiv faţă de factorul politic, instalarea unui

management performant şi modern, etc.

Accentuarea privatizării va putea duce la reducerea blocajul financiar, a acestei

"molime" care a contaminat toată economia naţională, nefăcând distincţie între agenţii

de stat şi cei particulari. Estimat a fi la sfârşitul anului 2001, de aproximativ de

150.000 miliarde lei, blocajul financiar determină foarte mulţi agenţi economici să

ocolească folosirea cambiei şi a biletelor de ordin, ca instrumente de plată. Generat de

factori din afara sistemului, dispariţia lui nu este posibilă atâta timp cât agenţii

economici de stat ca privaţi continuă să nu respecte cadrul legal, continuă să efectueze

plăţi neţinând cont de termene sau să efectueze plăţi preferenţiale sunt foarte mulţi

agenţi economici care, lucrând prost, preferă să-şi dea mărfurile în circulaţie, chiar

dacă nu se efectuează plata, decât s-o stocheze în magazie. Asemenea agenţi

economici nu fac altceva decât să se ascundă după blocajul financiar, întreţinându-l în

continuare.

63

Page 62: Practica Comert Exterior BRD

CAPITOLUL III

MODALITĂŢI DE DECONTARE ÎN VALUTĂ

(cu referire la activitatea B.R.D. Groupe Societe Generale

Sucursala Iaşi )

3.1. Modalităţi de decontare în valută

În desfăşurarea schimburilor internaţionale, o etapă importantă o constituie

decontarea sumelor privind mărfurile exportate şi serviciile prestate. Realizarea

încasării sumelor ce rezultă astfel se efectuează printr-o modalitate de plată sau de

decontare convenită între parteneri şi eventual stipulată în contractul comercial.

Odată cu mutaţiile ce au avut loc in cadrul economiei mondiale şi cu

perfecţionarea tehnicilor si tehnologiilor de transmitere şi prelucrare a mesajelor a

avut loc şi o diversificare a modalităţilor de decontare utilizate în comerţul mondial.

Astfel, pe lângă modalităţile de decontare de tipul marfă contra marfă şi plată în

numerar au apărut şi modalităţi de decontare noi, ară numerar, care au ponderea cea

mai mare în ansamblul plăţilor la nivel mondial.

Dintre modalităţile de decontare fără numerar se disting plata prin cec (utilizată

cu precădere în sfera plăţilor necomerciale), plata prin titluri de credit, plata prin ordin

de plată, plata documentară şi plata utilizând scrisoarea de garanţie bancară. Analizând

aceste modalităţi de plată ară numerar se poate trage concluzia că ele ar putea fi

împărţite în cele două categorii distincte amintite şi la plăţile fără numerar în lei. În

concluzie, se poate considera că modalităţile de plată fără numerar privind schimbul

internaţional sunt acceptarea şi acreditivul.

Plata prin titlurile de credit, respectiv prin utilizarea cambiei şi biletului la

ordin, este una dintre cele mai vechi tehnici de plată. În timp, această modalitate de

decontare a evoluat de la utilizarea singulară a acestor instrumente, sistem practicat

încă şi în prezent, la asocierea lor cu o altă tehnică de plată, cum ar fi acreditivul

documentar, incassoul, etc., adesea cu valoare de instrumente de garantare. Fiecare

dintre aceste două titluri de credit prezintă însă particularităţi în utilizarea lor ca

mijloace de plată şi oferă un grad de securitate ridicat pentru plăţile implicate.

64

Page 63: Practica Comert Exterior BRD

Ordinul de plată este legat de apariţia băncilor şi de dezvoltarea relaţiilor la

nivel internaţional între acestea. El se derulează pe un canal bancar şi constă în ordinul

dat de un client băncii sale pentru a plăti o sumă de bani unei alte persoane, în contul

acesteia , care poate fi deschis la orice altă bancă , în orice

Plata documentară reprezintă o sintagmă care defineşte o tehnică de plată, în

cadrul căreia plata sumei se face de către bancă numai contra documente. Această

categorie de operaţiuni documentare include din punct de vedere al instrumentelor

folosite acreditivul documentar şi incassoul documentar şi, datorită particularităţilor de

derulare a plăţii conferă partenerilor o bună securitate în privinţa respectării

contractelor încheiate şi a rambursării sumelor aferente obligaţiilor de plată.

Scrisoarea de garanţie bancară deşi în esenţă constituie un instrument de

garantare, în practica comercial-bancară este utilizată în cadrul modalităţilor de plată.

Prin implicarea băncii , în funcţie de angajamentul de plată asumat de către

aceasta(subsidiar, solidar sau la prima cerere) ea oferă mai multă sau mai puţină

siguranţă, în raport cu interesele partenerilor.

Scrisoarea de garanţie bancară poate fi utilizată în conexiune cu o tehnică de

plată , cu scopul de a garanta (exemplu în acest sens putând fi plata prin incasso

documentar sau acreditivul stand-by).

Toate modalităţile de plată fără numerar au elemente comune prin faptul că

presupun existenţa conturilor bancare curente ale partenerilor de afaceri şi mişcarea

banilor între aceste conturi se realizează pe canal bancar, prin una din tehnicile de

transfer internaţional al fondurilor.

În concluzie, agenţii economici în decizia lor privind o operaţiune de decontare

internaţională urmăresc atât alegerea modalităţii de plată cea mai adecvată, cât şi a

modului în care vor fi transferate fondurile (letric, telegrafic, swift) şi care dintre

parteneri suportă plata comisioanelor si ale spezelor bancare.

Banca Română pentru Dezvoltare-Groupe Societe-Generale S.A. a avut şi

înainte de privatizare (înainte de 2000) un rol prioritar în derularea operaţiunilor de

plăţi privind schimbul internaţional. În acest scop a fost necesar ca ea să-şi

construiască un sistem de bănci corespondente în ţară şi în străinătate, prin care să

faciliteze derularea cât mai rapidă şi cât mai sigură a acestor tipuri de operaţiuni, şi să

achiziţioneze tehnică de teletransmisie a datelor de înaltă performanţă.

65

Page 64: Practica Comert Exterior BRD

B.R.D.-Groupe Societe Generale este membră a sistemului SWIFT, ceea ce-i

conferă avantaje majore în derularea plăţilor internaţionale.

Banca Română pentru Dezvoltare-Groupe Societe-Generale are deschise

conturi NOSTRO (conturi la alte bănci) la principalele bănci din lume , conturi LORO

(conturi ale altor bănci deschise la B.R.D.-Groupe Societe Generale) şi cheie SWIFT

cu peste 900 bănci din ţară şi din străinătate, ceea ce face ca această bancă să deţină

rolul de prim plan în derularea plăţilor între agenţii economici din România şi cei de

peste hotare.

Astfel, banca prestează pentru clienţii săi servicii de plăţi externe fără numerar

prin ordin de plată, incasso documentar, acreditiv documentar sau scrisoare de garanţie

bancară.

Aceste operaţiuni se derulează în urma completării şi depunerii de către agenţii

economici interesaţi a unor formulare tipizate , care poartă denumirea generică de

Dispoziţii de Plată Valutară Externă (DPVE) şi cerere deschidere acreditiv (CDA).

3.2. Instrumente de decontare în valută şi analiza condiţiilor de folosire

efectivă a acestora

Operaţiunile de plăţi internaţionale se derulează prin intermediul instrumentelor

de decontare specifice , corespunzător modalităţilor de decontare convenite în practica

schimburilor internaţionale. În ceea ce priveşte plăţile internaţionale ară numerar au

fost adoptate ca instrumente de decontare ordinul de plată , acreditivul , incassoul şi

asociată acestora scrisoarea de garanţie bancară.

Toate aceste instrumente de plată sunt puse la dispoziţia clienţilor şi de B.R.D.-

G.S.G. - SA şi au un mod specific de utilizare.

Apariţia şi dezvoltarea acestor instrumente de decontare a fost strict legată de

evoluţia societăţii şi, mai ales a legăturilor comerciale stabilite la nivel mondial între

agenţii economici din diverse zone ale globului. Pe măsură ce aceste legături s-au

intensificat , atât din punct de vedere al numărului de participanţi , cât şi din punct de

vedere al dimensiunii tranzacţiilor efectuate, s-a simţit nevoia introducerii unui sistem

de plăţi , la nivel mondial prin care să se elimine riscurile provocate de utilizarea

plăţilor sub formă de numerar. Drept urmare, oamenii de afaceri, implicaţi în asemenea

66

Page 65: Practica Comert Exterior BRD

tranzacţii internaţionale au ajuns la concluzia că este necesară introducerea de

instrumente de plată fără numerar , care, pe lângă faptul că elimină inconvenientele din

cazul plăţilor prin numerar, oferă o mai bună securitate în privinţa derulării şi

respectării contractelor comerciale încheiate.

În cele ce urmează vom analiza modul de realizare a plăţilor internaţionale prin

fiecare din instrumentele amintite în cazul operaţiunilor comerciale şi vom prezenta

aspecte specifice B.R.D.-G.S.G. SA.

3.2.1. Analiza plăţilor prin ordin de plată (OP ) în valută

Ordinul de plată- reprezintă dispoziţia dată de o persoană (ordonator) unei

bănci, de a plăti o sumă determinată în favoarea altei persoane (beneficiar), în vederea

stingerii unei obligaţii băneşti provenind dintr-o relaţie directă existentă între

ordonator şi beneficiar.

În cazul ordinului de plată provizionul (depozitul) bancar este obligatoriu.

Aceasta presupune obligaţia ordonatorului ca odată cu emiterea ordinului de plată să

creeze băncii şi sursa de fonduri necesare:

- fie prin blocarea sumei respective din contul său bancar

- fie prin acordarea unui credit bancar acordat de bancă în acest scop în contul

ordonatorului.

Ordonatorul este cel care iniţiază operaţiunea de decontare şi stabileşte regulile

după care aceasta urmează să se deruleze , urmând ca beneficiarul , în favoarea căruia

se face plata să se conformeze condiţiilor prevăzute în OP, el neavând certitudinea

încasării sumei până în momentul plăţii.

O trăsătură fundamentală a OP o constituie revocabilitatea acestuia, care constă

în faptul că ordonatorul îşi poate modifica instrucţiunile de plată date băncii, cu

condiţia ca ordinul de plată să nu fi fost deja executat prin plată în favoarea

beneficiarului. Revocarea ordinului de plată nu atrage după sine nici un

fel de consecinţe , drepturi sau obligaţii pentru părţile implicate.

În derularea operaţiunilor de decontare prin OP, pe lângă ordonator şi beneficiar

intervin în mod obligatoriu două bănci. Acestea au simplul rol de prestatoare de

servicii, singurele lor răspunderi fiind legate de manipularea corectă a valorilor

67

Page 66: Practica Comert Exterior BRD

încredinţate (fonduri băneşti şi documente) şi de solicitare către beneficiar a prezentării

documentelor , după cum acest lucru a fost stabilit de ordonatorul plăţii (în cazul OP

documentar). Băncile care intervin sunt banca ordonatoare , cea la care ordonatorul dă

dispoziţie privind efectuarea plăţii prin OP şi la care se constituie depozitul din care se

face plata şi banca plătitoare, la ghişeele căreia se achită suma beneficiarului plăţii şi

solicită anticipat sau ulterior , de la banca ordonatoare suma ce urmează a fi plătită

beneficiarului.

Derularea unei operaţiuni prin OP presupune existenţa unui document, formular

tipizat, pus de către bănci la dispoziţia clienţilor lor şi în care trebuie completate

elementele obligatorii şi anume: numele şi adresa ordonatorului, numele şi adresa

beneficiarului, data emiterii OP, ordinul de a plăti (prin formula " vă rog să plătiţi " sau

" veţi plăti") , suma în litere şi cifre, cu indicarea valutei în care se face plata , motivul

plăţii, documentele ce trebuie prezentate de beneficiarul plăţii (în cazul OP

documentar), modul de transfer ( SWIFT, letric, telegrafic), semnăturile autorizate ale

băncii ordonatoare şi ale persoanei autorizate de firma ordonatoare.

Din punct de vedere al mecanismului de derulare , ordinele de plată în valută

parcurg un traseu asemănător cu cel al ordinelor de plată în lei. Deosebirea

fundamentală rezidă din faptul că nu va exista acea verigă intermediară, reprezentată

de compensarea multilaterală , mişcările între băncile situate în diferite ţări făcându-se

prin utilizarea unor tehnici de teletransmisie care elimină această intermediere.

Circuitul ordinului de plată între ordonator şi beneficiar :

În permanenţă B.R.D.-G.S.G. SA s-a preocupat de creşterea calităţii serviciilor

sale; ca exemplu în acest sens îl constituie şi perfecţionarea sistemului de încasări şi

plăţi externe prin achiziţionarea programului BANK TRADE, începând cu luna Mai

68

BENEFICIAR ORDONATOR

BANCA PLĂTITOARE

BANCA ORDONATOARE

Page 67: Practica Comert Exterior BRD

2002 - sistem unic în ţară., BANK-TRADE este conectat la sistemul SWIFT.

Comunicarea între cele două sisteme se face prin interfaţă. Aceasta permite

intrarea/ieşirea mesajelor SWIFT în/din sistemul BANK-TRADE.

În concluzie, acest sistem permite primirea/transmiterea ordinelor de plată

direct de la şi la extern , diminuându-se foarte mult timpul acestor tranzacţii adică 24

ore în cazul băncilor corespondente şi 48-72 ore cu restul băncilor.

BANK-TRADE efectuează automat contabilizarea operaţiunilor la momentul

autorizării finale ( final-full-release). Informaţiile contabile furnizate de sistem sunt

preluate şi prelucrate de către interfaţa contabilă.

BANK-TRADE poate efectua următoarele operaţiuni:

● ordine de plată emise/primite (outgoing-incoming-funds transfer)

● incassouri emise/primite (outgoing-incoming-collection)

● acreditive emise/primite ( import-export-LC)

● scrisori de garanţie ( bonds and guarantees).

Fiecare modul are opţiuni de creare (create), modificare (up-date), citire (review) şi

autorizare (release).

Procedura de lucru a OP prin sistemul BANK-TRADE:

SUCURSALA B.R.D.-Groupe Societe Generale :

- OP iniţial (create) de Sucursale -finalizat (up-date - release) de Centrală.

Operatorul/administratorul de cont din sucursală va crea OP. Sistemul va lista

pe imprimanta Sucursalei o scrisoare standard care va conţine datele introduse:

ordonator, suma şi valuta ordinului, beneficiar, banca beneficiarului, detalii de plată şi

informaţii referitoare la speze şi comisioane.

Persoana autorizată din Sucursală/şeful de serviciu va autoriza OP, sistemul va

lista scrisoarea standard a tranzacţiei pe imprimanta din sucursală şi

pe imprimanta din cadrul serviciului ordine de plată din Centrală. Aceasta va conţine

datele introduse de către operatorul din Sucursală, prefixul şi referinţa tranzacţiei.

CENTRALA B.R.D.-Groupe Societe Generale:

Pentru completarea -modificarea OP- operatorul din Centrală va intra în

locaţia sucursalei care a iniţiat operaţiunea.

69

Page 68: Practica Comert Exterior BRD

Operatorul din Centrală va completa/modifica OP cu datele necesare.

Prelucrarea MT 202 independent pentru transmiterea comisioanelor şi

spezelor băncilor străine aferent ordinelor de plată cu comisioane în sarcina

ordonatorului.

Pentru autorizarea OP din Centrală /şeful serviciului va intra în locaţia

sucursalei iniţiatoare şi va accesa opţiunea "funds - transfer - release" din meniul

principal Funds-Transfer.

La momentul autorizării finale (full/release) sistemul va lista:

● în Centrală - mesajul de plată şi scrisoarea standard

● în Sucursală - scrisoarea standard şi o copie a mesajului de plată. Pentru ordinele de

plată emise sistemul are următoarele opţiuni:

▪ outgoing funds transfer-create - această opţiune permite crearea OP de către operator

▪ outgoing funds transfer-up date - această opţiune permite operatorului modificarea

OP (care nu a fost autorizat)

▪ outgoing funds-transfer-review - această opţiune permite operatorului citirea datelor

unui OP.

Modulul de ordine de plată emise permite operatorului generarea următoarelor

tipuri de mesaje şi combinaţii:

◙ MT-l00 (în cazul băncilor acoperitoare de fonduri)

◙ MT-202 ( pentru transmiterea comisioanelor şi spezelor băncilor străine

aferente OP cu comisioane în sarcina ordonatorului)

◙ MT-100+202- (sistemul va genera automat mesajul 202 cu date "culese" din mesajul

100)

◙ Corespondenţa internă.

Prin introducerea acestui sistem responsabilitatea creării şi verificării iniţiale ale

OP revine sucursalelor care îndeplinesc misiunea cea mai grea.

Centrala autorizează numai ordinele de plată emise de sucursalei. Astfel există

posibilitatea prelucrării unui număr foarte mare de ordine de plată şi transmiterea lor

foarte rapid la extern. Durata creării şi verificării unui OP de către sucursală este de

aproximativ 10 min.

Sistemul BANK-TRADE permite editarea imediată a mesajului SWIFT şi

înmânarea pe loc ordonatorului (reprezentând dovada că suma de plată a plecat

70

Page 69: Practica Comert Exterior BRD

din B.R.D.-G.S.G.).

De asemeni , acest sistem permite vizionarea de către fiecare sucursală în

fiecare minut a ordinelor de plată primite.

Confirmarea plăţii la extern vine la sucursală în maxim 24 ore.

Ordinele de plată în valută pe teritoriul României între sucursalele B.R.D.

Groupe Societe Generale se face printr-un alt sistem conectat în reţea-numit OPEX -

prin teletransmisie - cu mesaj cifrat , sumele ajungând în contul beneficiarului în

aceeaşi zi.

Înainte de momentul creării OP , la sucursală , administratorul de cont are

obligaţia de a verifica disponibilul din contul ordonatorului şi de a bloca suma de plată

, inclusiv spezele şi comisioanele aferente plăţii ( când acestea sunt în sarcina

ordonatorului), debitând contul curent al acestuia 2511002.....şi creditând contul de

blocaj 2533401 .....

Când soseşte confirmarea plăţii de la Centrala B.R.D.-Groupe Societe Generale prin

nota contabilă emisă prin sistemul BANK-TRADE, se debitează contul ordonatorului

2533401 .... şi se creditează contul Centralei 3412....cu suma de plată şi spezele

bancare şi contul de comisioane al sucursalei 3721007.....

Clientul băncii ordonatoare primeşte extrasul de cont în care este reflectată

operaţiunea de debitare a contului său şi mesajul SWIFT aferent ordinului de plată în

cauză..

SISTEMUL MULTIX

Produsul promovat de B.R.D.- Groupe Societe Generale în anul 2003 este un

serviciu de tip " electronic banking " ( aşa cum am amintit în capitolul II , a1.2.5.).

Acesta permite legătura la distanţă între client şi banca sa, permiţându-i acestuia

să efectueze diferite tipuri de operaţiuni fără a se mai deplasa la sediul băncii sale.

De asemeni, în acest fel se evită şi schimbul frecvent de documente pe suport de

hârtie între client şi bancă.

Acest produs uşurează mult activitatea de Front-Office.

MULTIX - se foloseşte în prezent , în cazul ordinelor de plată în lei şi

începând cu iunie 2003 este experimentat şi în cazul ordinelor de plată în valută.

71

Page 70: Practica Comert Exterior BRD

Transferul de date între bancă şi client se poate desfăşura în ambele sensuri

◙ Clientul poate prelua de la bancă:

- extrasele de cont în valută

- informaţii diverse despre conturile sale

- informaţii generale puse la dispoziţie de bancă ( cursuri

valutare, buletine informative, etc.)

◙ Clientul poate transmite la bancă:

- ordinele de plată în valută ( şi în lei)

- fişiere cu detalii privind plata salariilor pe card

- fişiere cu ordine de plată în valută sunt transmise la bancă on line, în format MT 100

(folosindu-se semnătura electronică); mesajele MT 100 sosite de la clienţi sunt

arhivate magnetic.

Clientul poate aduce la bancă documentele originale aferente ordinelor de plată

în valută în termen de 5 zile de la transmiterea lor în sistem MULTIX.

Prin folosirea acestor sisteme noi de lucru B.R.D.-Groupe Societe Generale se

afirmă prin creşterea calităţii serviciilor sale şi îmbunătăţirea relaţiilor cu proprii clienţi

, realizând astfel economie de timp şi resurse - de ambele părţi, garantând în acest mod

rapiditatea şi siguranţa operaţiunilor.

3.2.2. Analiza plăţilor prin acreditiv (AD)

„Acreditivul” are această denumire nu întâmplător, ci pentru că, în acest caz,

survine o acreditare de acordare a deplinei puteri, de încredere deplină într-o terţă

persoană juridică. O bancă este investită cu dreptul de a accepta plata în numele

plătitorului şi în funcţie de condiţiile , de clauzele acreditivului, aceasta însemnând o

plată condiţionată, este un mandat acordat unei bănci atunci când condiţiile stabilite au

fost respectate de furnizor”.5

Acreditivul se utilizează, în special în cazul relaţiilor de plăţi internaţionale sub

forma acreditivului documentar.

“Acreditivul documentar reprezintă o modalitate de plată prin care o bancă

acreditează exportatorului faptul că pe măsura livrării mărfurilor sau a prestării

5 Turliuc Vasile – Monedă şi credit, Editura Universităţii Al.I.Cuza, Iaşi, 1992.

72

Page 71: Practica Comert Exterior BRD

serviciilor se va încasa contravaloarea în valuta convenită prin contractul comercial

internaţional.”6

Datorită frecventei utilizări, de-a lungul timpului, reglementările şi uzanţele

internaţionale în materie, elaborate de Camera de Comerţ Internaţional din Paris s-au

modificat . Ultima modificare a survenit în 1993, cu aplicare de la 1 ianuarie 1994 şi

este precizată în Regulile uniforme din practica acreditivelor documentare – CCI

( Publicaţia nr.500). România se află şi ea printre cele 170 de ţări care au aderat la

aceste reglementări.

Din punct de vedere al exportatorului , acreditivul documentar exprimă o

promisiune irevocabilă de plată din partea unei bănci, condiţionată de prezentarea

documentelor de expediţie privind mărfurile livrate într-un termen. De pe poziţia

importatorului , acreditivul documentar exprimă ordinul de plată irevocabil dat unei

bănci , pentru a efectua plata în favoarea exportatorului, pe măsura prezentării

documentelor de expediţie a mărfurilor.

Acreditivul, ca un important instrument juridic este considerat irevocabil,

astfel încât de îndată ce furnizorul a prezentat la termen documentele de a căror

depunere depinde plata, banca va utiliza acreditivul indiferent de orice opoziţie ar

putea face importatorul, întemeiate pe relaţii comerciale din care a izvorât scrisoarea

de credit.

În derularea plăţii prin acreditiv documentar sunt implicate patru părţi

principale:

■ ordonatorul (beneficiarul bunurilor , lucrărilor şi serviciilor), cel care iniţiază relaţia

de acreditiv documentar, în conformitate cu cele negociate cu furnizorul şi, eventual

puse de acord cu banca;

■ beneficiarul acreditivului (furnizorul de bunurilor, lucrărilor şi serviciilor)-în

favoarea căruia banca importatorului s-a angajat la plată şi care, dacă îndeplineşte

condiţiile de termene şi documente cuprinse în textul acreditivului documentar, va

încasa banii;

■ banca emitentă - banca care, la solicitarea importatorului, cel care ordonă

deschiderea AD, îşi asumă în scris angajamentul de plată, în anumite condiţii de

termene şi documente , în favoarea exportatorului. beneficiar al AD. Această bancă

este principala angajată în relaţia de AD şi poate realiza acest angajament, fie direct, 6 Voinea Gheorghe – Notiţe de curs – Relaţii valutare financiar-interanţionale

73

Page 72: Practica Comert Exterior BRD

plătind ea însăşi , fie indirect, prin desemnarea unei alte bănci pentru efectuarea plăţii,

în numele , denumită banca plătitoare sau negociatoare.

■ banca corespondentă - situată de obicei în ţara exportatorului şi reprezintă banca

prin care banca emitentă transmite textul AD spre a fi comunicat beneficiarului AD. În

funcţie de modul în care se face plata şi după alte instrucţiuni cuprinse în textul AD,

banca corespondentă poate purta denumiri diferite:

- bancă notificatoare sau avizatoare - dacă plata documentelor are loc la banca

emitentă sau plata este domiciliată la o terţă bancă, caz în care ea are rol de

intermediar, manipulator de documente, care anunţă exportatorul de deschiderea AD,

primeşte documentele de la exportator şi le remite băncii plătitoare, încasând din

aceste operaţiuni un comision de notificare.

- bancă plătitoare, când este autorizată să plătească exportatorului, la prezentarea

documentelor de către acesta, în deplina concordanţă cu termenele şi condiţiile AD. Ea

urmează să remită documentele băncii emitente, iar aceasta să-i ramburseze suma

plătită, banca plătitoare încasând şi comisionul de plată documente.

- bancă trasă sau acceptată- când plata urmează să se facă prin cambii trase asupra ei.

Banca trasă primeşte documentele însoţite de cambii de la exportator, acceptă cambiile

şi le restituie beneficiarului iar documentele le remite băncii emitente, urmând să

achite la scadenţă cambiile beneficiarului şi să încaseze comisionul de accept-plată

documente.

- bancă negociatoare, atunci când AD presupune utilizarea unei cambii trase asupra

băncii emitente, iar locul plăţii este la domiciliul trasului şi banca corespondentă este

însărcinată cu negocierea, deci cu preluarea documentelor de la exportator şi achitarea

lor contra unui comision de negociere, urmând ca apoi să le remită băncii emitente.

- bancă confirmatoare - când la angajamentul de plată asumat de banca emitentă, ea

adaugă propriul angajament, egal ca valoare şi condiţii, urmând ca în cazul în care

banca emitentă nu-şi îndeplineşte obligaţiile , să fie ea cea care va efectua plata (caz în

care se ia comisionul de continuare).

În cazul derulării unui AD domiciliat în ţara exportatorului, derularea plăţii

presupune următoarele etape (anexa 1 ):

● existenţa contractului sau înţelegerii , prin care partenerii convin plata

prin acreditiv documentar.

74

Page 73: Practica Comert Exterior BRD

● dispoziţia de deschidere a AD, dată de importator băncii sale , banca

emitentă, cu toate condiţiile de termene şi documente.

● deschiderea AD, prin elaborarea unui înscris, prin care banca emitentă

se angajează ferm la plată în favoarea beneficiarului , document transmis băncii

exportatorului(bancă avizatoare).

● notificarea beneficiarului AD privind deschiderea AD şi remiterea documentului AD

către beneficiar.

● livrarea mărfii de către beneficiarul AD după studierea şi aprobarea AD şi

întocmirea setului de documente cerute prin AD sau cerere de modificare a AD (atunci

când e cazul).

● utilizarea AD - prezentarea documentelor de către exportator la banca sa, verificarea

acestora şi efectuarea plăţii (dacă documentele corespund condiţiilor

● remiterea documentelor de către banca plătitoare băncii emitente care, după

controlul lor, rambursează banii băncii plătitoare.

● notificarea importatorului de către banca sa şi eliberarea documentelor contra plata

lor de către acesta.

● ridicarea mărfii , după intrarea importatorului în posesia documentelor.

Dintre toţi participanţii la circuitul comercial bazat pe acreditiv , se consideră că

băncile sunt elementul esenţial.

În scopul de a se proteja , băncile nu efectuează plata unui acreditiv în cazul

când este descoperită cea mai mică eroare în documente sau, dacă acestea nu sunt

conforme cu clauzele din acreditiv.

Dacă sunt descoperite erori în urma verificării documentelor, banca

notificatoare (banca exportatorului) sau plătitoare solicită băncii emitente să se

pronunţe dacă discrepanţele semnalate sunt acceptate sau nu.

Banca emitentă (a importatorului) trebuie , de asemeni, să contacteze clientul

său , ceea ce duce la întârzieri considerabile şi, adeseori la refuz de plată. În acest caz

riscurile sunt ale exportatorului, deoarece marfa a fost expediată.

După forma lui, AD poate fi revocabil sau irevocabil (confirmat sau

neconfirmat) lucru ce trebuie precizat în textul AD.

75

Page 74: Practica Comert Exterior BRD

Acreditivul revocabil - se caracterizează prin faptul că poate fi modificat de

banca emitentă în orice moment, fără avizarea prealabilă a beneficiarului. Având în

vedere acest risc, AD revocabil este utilizat foarte rar.

Dacă plata a fost deja făcută, atunci banca emitentă este obligată să ramburseze

suma băncii plătitoare. Dreptul la revocare se stinge odată cu efectuarea plăţii.

Acreditivul irevocabil - presupune angajamentul ferm al băncii emitente de a

efectua plata în favoarea beneficiarului, cu condiţia respectării de către acesta a

termenelor şi conţinutului documentelor ce trebuie prezentate, în conformitate cu

textul AD. Acest tip de acreditiv nu poate fi modificat sau anulat de către ordonator

fără acordul băncii emitente, băncii confirmatoare şi a beneficiarului.

Acreditivul irevocabil prezintă ca principală caracteristică certitudinea pe care i-

o dă beneficiarului , privind plata , cu condiţia respectării de către acesta a condiţiilor

stipulate în AD.

La rândul său, AD irevocabil se prezintă sub două forme : AD irevocabil

confirmat şi AD irevocabil neconfirmat.

Acreditivul irevocabil neconfirmat - reprezintă cazul când banca emitentă este

singura angajată la plată, celelalte bănci care intervin în re(aţia de AD irevocabil

acţionând ca mandatari în numele băncii emitente şi potrivit instrucţiunilor acesteia,

fără a-şi asuma un angajament ferm de plată.

Acreditivul irevocabil confirmat - conferă exportatorului un plus de siguranţă

în ceea ce priveşte încasarea contravalorii mărfurilor prin aceea că, pe lângă

angajamentul ferm al băncii emitente, se mai adaugă un angajament de plată

independent şi ferm al unei terţe bănci şi anume banca confirmatoare (anexa 2),

confirmarea realizându-se pe baza autorizării sau la cererea băncii emitente , cuprinsă

în textul AD. Atunci când nu apare nici o specificaţie în acest sens , atunci a AD este

considerat automat ca fiind irevocabil neconfirmat.

Anumite menţiuni trecute în AD sau modul de utilizare pot conduce la adaptarea

acestuia diverselor particularităţi ale tranzacţiilor internaţionale. Având în vedere

aceste consideraţii, la completarea acreditivului se pot menţiona clauzele: transferabil,

revolving, clauză roşie sau de compensaţie.

AD transferabil - este utilizat în operaţiunile de intermediere şi dă dreptul

beneficiarului acreditivului să solicite băncii transferatoare să facă AD utilizabil în

76

Page 75: Practica Comert Exterior BRD

totalitate sau parţial pentru unul sau mai mulţi beneficiari secunzi. Beneficiarul AD

este un intermediar, iar beneficiarul secund fiind exportatorul real ( anexa 3).

AD revolving (reînnoibil) - este utilizat pentru contracte de valori mari, cu

livrări eşalonate în timp. Caracteristica principală este aceea că valoare AD se

reîntregeşte automat pe măsura efectuării plăţilor până la un anumit plafon, în funcţie

de livrare. Valoarea AD este la nivelul unei livrări iar comisioanele, taxele bancare

sunt reduse, ceea ce constituie un avantaj.

AD clauză roşie (red clause)- autorizează banca plătitoare să facă o plată în

favoarea beneficiarului, înainte ca acesta să prezinte documentele referitoare la

expedierea mărfii, plata putând fi sub forma unui avans sau egală cu valoarea AD. La

termenul fixat de AD, beneficiarul trebuie să livreze marfa şi să prezinte documentele

la bancă, urmând să încaseze diferenţa , dacă e cazul. Acest tip de acreditiv e avantajos

pentru exportator , care poate dispune de suma încasată în avans.

AD de compensaţie sau reciproc - se caracterizează prin inserarea în textul AD

a unei clauze care nu permite utilizarea AD de export decât în corelaţie cu un AD de

import. Este utilizat de partenerii care dezvoltă operaţiuni de contrapartidă,

compensaţie.

Din punct de vedere al utilizării combinate se disting:

AD subsidiar (back-to-back)-sunt utilizate două acreditive în paralel: unul de

export şi unul de import (suprastructurat pe cel de import), (anexa 4).

Beneficiarului primului acreditiv este ordonatorul celui de-al doilea. Ambele

acreditive sunt domiciliate la aceeaşi bancă, adică la cea care îl deserveşte pe cel care

iniţiază derularea" back-to-back a acreditivului". Intre cele două acreditive nu există

nici o legătură juridică, de regulă, se derulează independent, coordonarea lor fiind

realizată de cel interesat în operaţiune, exportatorul care nu are mărfuri , ci le procură

de la alt exportator.

AD cesionat - este folosit în unele ţări de casele de comerţ care joacă rolul de

intermediari între exportatori şi importatori Documentele legate de cesionarea unui

acreditiv sunt: ordinul de cesionare dat de beneficiar şi transmiterea acestui ordin de

către bancă (anexa 5).

În practica bancară din ţara noastră , deschiderea unui acreditiv presupune

77

Page 76: Practica Comert Exterior BRD

completarea de către client a unui formular tipizat şi anume Dispoziţie de plată

valutară externă/Cerere de deschidere de acreditiv, în care sunt menţionate anumite

elemente obligatorii: ordonatorul, banca emitentă, data ordinului de deschidere,

valabilitatea acreditivului şi locul prezentării documentelor, beneficiarul, modul de

transmitere (prin avion,/poştă, teletransmisie cablu, telex, fax , switt),

transferabilitatea, confirmarea, suma/valoarea AD, banca desemnată pentru plată,

livrări parţiale, transbordări, acoperirea asigurării de către ordonator, detalii privind

transportul, descrierea mărfurilor, condiţia de livrare, precizări privind documentele,

termenul de prezentare al acestora, instrucţiuni suplimentare privind comisioanele

bancare, modul de reglementare al plăţii şi semnătura ordonatorului.

Importatorul stabileşte documentele obligatorii de prezentat de către exportator,

pentru efectuarea plăţii: o primă categorie o reprezintă factura, documentele de

transport şi certificatul de asigurare; cea de-a doua categorie de documente poate

include certificatul de origine, lista de colete, certificatul de calitate, certificatul fito-

sanitar, buletinul de analize, etc.

Clienţii B.R.D.-Groupe Societe Generale folosesc în majoritatea cazurilor

acreditivul documentar.

Astfel, la deschiderea unui acreditiv de import, în cadrul Sucursalei B.R.D-

Groupe Societe Generale Iaşi, după completarea formularului de deschidere de

acreditiv de către client şi verificarea acestuia de către administratorul de cont din

cadrul Serviciului Operaţiuni Valutare, acesta procedează la blocarea sumei în cauză,

utilizând programul GHIŞEU-REŢEA, obţinând nota contabilă prin care se debitează

contul clientului 2511002..., cu suma în valută din AD şi comisioanele bancare

aferente şi se creditează contul de acreditive 2533101 ....

Se face teletransmisie către Centrala B.R.D.-Groupe Societe Generale Bucureşti

prin programul OPEX sau BANK-TRADE, obţinându-se mesajul SWIFT.

Exemplarul 3 este predat clientului, după completarea şi avizarea lui în prealabil

de către bancă, exemplarul 1 este păstrat la sucursală, exemplarul 2 este trimis la BNR.

La Centrala băncii se va debita contul 341l... cu suma pentru comisioanele

corespunzătoare ( de deschidere, modificare sau confirmare, etc.) şi se nemite mesajul

la banca corespondentă străină , prin SWIFT.

78

Page 77: Practica Comert Exterior BRD

După sosirea documentelor de livrare şi verificarea acestora , la Centrala

B.R.D.-Groupe Societe Generale , în cazul când acestea sunt conforme, se va debita

contul 3411, cu suma din acreditiv şi se transferă băncii corespondente fondurile

necesare pentru efectuarea plăţii. La sucursală se va debita contul de acreditiv al

clientului 2533101...obţinându-se nota contabilă de debitare prin sistemul BANK-

TRADE.

Această modalitate de decontare prezintă avantaje, dar şi dezavantaje pentru

exportatori. Principalul avantaj îl constituie riscul minim de neplată al mărfurilor

livrate, deoarece angajamentul de plată este al unei bănci, independent de cumpărător,

care poate să aibă o situaţie financiară puţin cunoscută de exportator. Dacă acesta

poate revoca plata din diverse motive, spre deosebire , angajamentul asumat de bancă

este ferm şi independent de contractul comercial internaţional. Alt avantaj îl constituie

faptul că modificarea AD se poate face doar cu acordul exportatorului, iar derularea

plăţii este strict reglementată de uzanţele internaţionale. De asemeni, riscul pierderii

sau deteriorării documentelor este minim în cazul transmiterii acestora pe canal

bancar.

Dezavantajele sunt legate mai mult de pierderea unor clienţi care nu pot fi de

acord să suporte cheltuielile şi formalităţile destul de complicate de deschidere a AD.

Alt dezavantaj îl constituie riscul de curs valutar în privinţa sumelor de încasat, care ,

însă poate fi acoperit prin operaţiuni independente de mecanismul derulării AD, cum

ar fi operaţiunile la termen sau includerea în preţ a unei marje asiguratorii.

3.2.3. Analiza plăţilor prin incasso documentar

Incassoul documentar este o modalitate de plată care constă în faptul că

importatorul (cumpărătorul) acceptă plata documentelor remise de către

exportator(vânzător), remitere care se realizează prin băncile celor 2 parteneri: banca

exportatorului la care acesta depune documentele de expediţie şi cea a importatorului

care ţine contul acestuia.

79

Page 78: Practica Comert Exterior BRD

În concluzie, operaţiunea de decontare prin incasso este o simplă vehiculare de

documente, obligaţiile băncilor ce intervin rezumându-se la prestarea unui serviciu în

condiţiile impuse de instrucţiunile primite de la exportator şi de regulile Publicaţiei

522 a Camerei de Comerţ Internaţionale de la Paris.

Documentele vehiculate între bănci, în decursul acestei operaţiuni, pot fi de

natură comercială: facturi, documente de transport, de proprietate, etc., sau documente

financiare: cambii, bilete la ordin, cecuri, etc., utilizate pentru obţinerea unor sume de

bani.

În funcţie de documentele vehiculate între bănci distingem: incassoul simplu

(incasso de documente financiare, neînsoţite de alte documente) şi incassoul

documentar (incasso de documente comerciale, însoţite sau nu de documente

financiare). Ambele variante de incasso au ca element esenţial caracterul documentar

al plăţi, în sensul că prin vehicularea documentelor de către bănci , mecanismul

incassoului permite în final să se obţină o plată contra documente. Destinatarul acestor

documente nu poate intra în posesia lor decât în momentul executării obligaţiei sale de

plată.

Prin acest instrument de plată, importatorul efectuează plata nu contra marfă, ci

contra documentelor care atestă livrarea , potrivit condiţiilor stabilite prin contractul

comercial internaţional. Cumpărătorul, văzând documentele înainte de a efectua plata,

are certitudinea că exportatorul va fi plătit numai după ce acesta şi-a îndeplinit

obligaţiile contractuale şi a expediat marfa, în vreme ce vânzătorul are siguranţa că

importatorul nu va putea intra în posesia documentelor pentru a-şi ridica marfa , decât

după ce le va achita. Cu toate acestea , exportatorul nu are nici o garanţie că

importatorul va achita sau când va achita documentele, singura obligaţie de plată a

acestuia fiind cea din contractul comercial, iar riscurile de neîncasare sunt cele

specifice acestei obligaţii. Luând în considerare şi faptul că spezele şi comisioanele

bancare cad în sarcina exportatorului devine evident faptul că această modalitate de

decontare este mai ales în avantajul importatorului.

Pornind de la acest fapt ea este utilizată numai în condiţii de încredere reciprocă

între parteneri.

Părţile implicate în derularea operaţiunii de decontare prin incasso:

● ordonatorul - clientul care încredinţează operaţiunea de incasso băncii sale;

80

Page 79: Practica Comert Exterior BRD

● banca remitentă - banca la care ordonatorul a încredinţat operaţiunea de incasso;

● banca însărcinată cu încasarea - orice bancă, diferită de banca remitentă, care

intervine în operaţiunea de incasso;

● banca prezentatoare- banca însărcinată cu prezentarea documentelor trasului;

● trasul - cel la care prezentarea documentelor trebuie făcută potrivit ordinului de

încasare.

Banca prezentatoare şi banca însărcinată cu încasarea pot fi în practică una şi

aceeaşi bancă, dacă documentele sunt trimise direct băncii care deserveşte

afacerile trasului.

Etape în derularea operaţiunilor prin incasso documentar (anexa 6):

l. contractul comercial internaţional, prin care , parteneri convin asupra modalităţii de

plată prin incasso documentar.

2. livrarea mărfii în concordanţă cu condiţiile convenite în contract şi obţinerea

documentelor care atestă îndeplinirea obligaţiilor faţă de exportator (factură, document

de transport, poliţă de asigurare, certificat de calitate şi

eventual una sau mai multe cambii)

3. setul de documente , însoţit de ordinul de plată la incasso este prezentat de

exportator băncii sale, în calitate de bancă emitentă. Ordinul de plată prin incasso

specifcă clar plata la incasso şi prezintă clar şi precis condiţiile în care vor fi înmânate

documentele importatorului (contra plată-acceptare-alte condiţii) şi denumirea

documentelor şi numărul de exemplare ce vor fi remise acestuia.

4. banca remitentă, la ordinul clientului ei, emite propriul document, incasso

documentar, preluând întocmai instrucţiunile primite de ordonator, pe care îl remite

băncii importatorului, însoţit de setul de documente depus de exportator, care atestă

livrarea mărfii.

5. banca prezentatoare, la sosirea documentelor, avizează importatorul de sosirea

acestora

6. în funcţie de instrucţiunile primite prin incasso documentar, banca prezentatoare

eliberează importatorului documentele , fie contra plată, fie contra acceptare cambie

sau în alte condiţii.

7. importatorul, după ce intră în posesia documentelor poate ridica marfa.

81

Page 80: Practica Comert Exterior BRD

8. după încasarea contravalorii documentelor de la exportator, banca importatorului

remite banii (sau cambia-în cazul acceptării) băncii remitente.

9. la primirea banilor, banca remitentă notifică exportatorul de încasarea exportului sau

îi remite cambia acceptată.

Sucursala B.R.D.-Groupe Societe Generale Iaşi respectă regulile referitoare la

derularea operaţiunilor prin incasso documentar , stabilite la nivel internaţional. Astfel,

în cazul incassourilor emise de clienţii sucursalei , după depunerea şi verificarea

formularelor tip, se face blocarea sumei pentru spezele şi comisioanele bancare în din

contul curent al clientului 251 1002/client în contul de blocaj 2533401/client. Apoi

setul de documente se remite la Centrala băncii, prin PRIORIPOST, iar incassoul

propriu-zis, emis de sucursală este transmis prin sistem OPEX-teletransmisie tot la

Centrala băncii. Aceasta va lua legătura cu banca destinatară urmând ca, în cazul

acceptării plăţii de către importatorul străin , şi după virarea banilor către Centrala

B.R.D.-Groupe Societe Generale , aceasta să crediteze contul clientului băncii cu suma

în cauză.

În cazul primirii unui incasso de la o altă bancă , din străinătate, Centrala

B.R.D.-Groupe Societe Generale va remite setul de documente sucursalei, iar aceasta

îl va aviza pe importator de sosirea documentelor. Dacă importatorul acceptă

documentele la plată şi doreşte să intre în posesia lor, pentru a-şi ridica marfa, atunci el

va trebui să efectueze plata. Există şi cazul în care , pentru a intra în posesia

documentelor , importatorul trebuie să accepte un titlu de credit (cambie, trată), şi,

atunci, prin programul GHIŞEU-REŢEA se va proceda la blocarea sumei

corespunzătoare, din contul 2511002/client în contul 2533401/client , în valuta

corespunzătoare incassoului primit.

Plata prin incasso implică o serie de riscuri pentru exportator, deoarece ea nu

presupune nici o obligaţie sau garanţie a plăţii, în afara celei asumate de importator,

prin contractul comercial internaţional. Dintre riscurile care pot apare, cel mai frecvent

întâlnit este cel al întârzierii la plată, care decurge din faptul că circuitul documentelor

este imprecis ca durată şi dă posibilitatea importatorului de a întârzia să se prezinte

pentru preluarea documentelor.

82

Page 81: Practica Comert Exterior BRD

Mai poate apărea şi un risc legat de refuzul importatorului de a efectua plata,

dacă acesta îşi asumă riscurile ce-i revin din neexecutarea contractului, în schimbul

altor avantaje.

Mai poate apărea de asemeni riscul diminuării încasării prin scăderea valorii

mărfii, cheltuieli suplimentare ale exportatorului pentru manipularea, depozitarea şi

protecţia mărfii, şi plată către exportator a unor dobânzi neluate în calcul de eficienţă a

exportului, dacă operaţiunea este finanţată de un terţ, până la încasare. Există de

asemeni şi riscul pierderii mărfii , din reaua credinţă a importatorului sau prin

confiscare, în cazul nerespectării unor norme legale , sau a degradării mărfii.

Aceste riscuri pot fi înlăturate prin solicitarea înainte de efectuarea exportului a

unei garanţii bancare, prin:

- utilizarea tratelor(trase asupra cumpărătorului)

- întocmirea documentelor de asigurare a mărfii într-o formă negociabilă

- prin solicitarea unei sume în avans

- prin expedierea mărfii pe adresa unei bănci agreate de către exportator, sau a unui

depozit de mărfuri din staţia de destinaţie, făcând totodată menţiunea ca mărfurile să

fie eliberate pe baza unei dovezi de efectuare a plăţii, practică numită vinculaţie

(anexa 7):

Toate aceste incoveniente fac ca exportatorii să evite pe cât posibil folosirea ca

instrument de decontare a incassoului documentar şi folosirea altora în scopul

diminuării riscurilor.

Venind în întâmpinarea cerinţelor clienţilor săi, B.R.D.-Groupe Societe

Generale, pentru plăţile în valută foloseşte întreaga gamă de instrumente de plată:

ordine de plată, acreditive, incassouri.

În figura următoare este reprezentată situaţia operaţiunilor în valută executate

cu instrumente de plată fără numerar, în cadrul B.R.D.-Groupe Societe Generale -

Sucursala Iaşi, pe o perioadă de 3 ani şi cinci luni. Din acest grafic se vede clar

opţiunea clienţilor băncii pentru folosirea ordinelor de plată în valută, datorită

simplităţii operaţiunii. Acest fapt rezidă din neîncrederea în celelalte instrumente,

datorat în cea mai mare parte necunoaşterii conţinutului, avantajelor şi dezavantajelor

ce le presupun folosirea acestora.

83

Page 82: Practica Comert Exterior BRD

Situaţia operaţiunilor executate cu instrumente

de decontare în valută fără numerar

3.2.4. Analiza plăţilor folosind scrisoarea de garanţie bancară

”Scrisoarea de garanţie bancară este un document conex utilizat în cadrul

unor modalităţi de plată în schimburile economice interne şi internaţionale sau a unor

diverse contracte cu diverse obiective şi, reprezintă un înscris prin care o bancă ,

denumită bancă garantă, se angajează în mod ferm că, în cazul în care o anumită

persoană fizică sau juridică , denumită debitor principal, nu va plăti la un anumit

termen o sumă determinată-indicată în mod expres prin scrisoare sau nu îşi va executa

angajamentul asumat prin contract în favoarea unei alte persoane denumită

beneficiar.”7

Prin scrisoarea de garanţie bancară, banca nu garantează fapte, ci preia o

obligaţie de plată, cu titlu reparatoriu, pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea

defectuoasă a unui angajament asumat prin contract. Obligaţia de plată asumată de

către bancă este însă accesorie debitorului principal, care s-a obligat la o prestaţie ,

prin contractul comercial.

7 Mireanu Gheorghe – Tehnica şi practica operaţiunilor bancare, Editura Tribuna Economică, 1995.

84

Page 83: Practica Comert Exterior BRD

În concluzie scrisoare de garanţie bancară nu este în sine un instrument de

decontare. Ea are un statut aparte, fiind folosită în asociere cu unul din instrumentele

de plată amintite anterior.

Scrisoarea de garanţie bancară face parte din categoria garanţiilor personale şi

presupune , în esenţă , garantarea de către un terţ, cu propriul său patrimoniu, a

obligaţiei debitorului faţă de creditorul său.

Principala problemă a garanţiilor bancare o constituie sistemul de drept care

guvernează garanţia respectivă, practica dovedind că, în materie de garanţii, rămân

suverane dreptul ţării garantului şi practica bancară.

Din acest punct de vedere, o garanţie bancară, în funcţie de clauzele inserate în

textul ei, poate fi independentă, la prima şi simpla cerere, la cerere, condiţionată,

necondiţionată, etc., însă în toate cazurile rămânând un angajament de plată al unei

bănci.

Camera de Comerţ Internaţională de la Paris a elaborat în 1978 reguli uniforme

pentru garanţiile contractuale, document denumit Publicaţia 325. În 1992, acelaşi

organism internaţional a elaborat un nou document: Reguli uniforme pentru garanţiile

la cerere, cunoscută sub numele de Publicaţia 458. Cele două documente sunt cele care

reglementează utilizarea scrisorilor de garanţie , în cadrul contractelor comerciale

internaţionale.

Părţile care intervin într-o scrisoare de garanţie bancară sunt:

a) banca garantă - apare ca debitor accesoriu faţă de beneficiarul garanţiei, astfel că

trebuie agreată de ambii parteneri. În cadrul unei garanţii, banca garantă emitentă

răspunde solidar cu debitorul principal.

b) debitorul principal sau ordonatorul - este acela care solicită băncii garante să

emită o scrisoare de garanţie , pe care, ulterior , o va remite beneficiarului.

c) beneficiarul garanţiei care caută să asigure anumite drepturi pentru cazul în care

debitorul principal nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul încheiat,

obligaţii care constituie obiectul scrisorii de garanţie bancară

Scrisoarea de garanţie bancară este eliberată de către bancă în urma unei

solicitări în scris, realizate de către client, sub forma unei cereri-angajament pentru

emiterea scrisorii de garanţie bancară, cerere care este analizată de funcţionarii bancari

însărcinaţi cu verificarea. În cazul în care banca aprobă cererea respectivă, atunci se va

85

Page 84: Practica Comert Exterior BRD

trece la redactarea documentului solicitat, în favoarea beneficiarului menţionat în

cerere.

Elementele esenţiale ale scrisorii de garanţie bancară sunt:

1. denumirea şi adresa băncii garante

2. numele şi adresa persoanei fizice sau juridice garante şi la solicitarea căreia se emite

garanţia.

3. numele şi adresa beneficiarului garanţiei

4. obiectul garanţei

5. felul garanţiei.

Garanţiile pot fi:

a) garanţia reală este cea prin care executarea obligaţiilor contractuale

este asigurată printr-un obiect (bunuri imobile, bunuri mobile, etc.) asupra valorii

căruia beneficiarul garanţiei este în drept să se despăgubească, în situaţia în care

debitorul principal sau ordonatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile care fac obiectul

obligaţiei garantate în acest mod.

b) garanţia personală este aceea prin care executarea obligaţiilor derivând din

contractul principal este asigurată prin angajamentul unei persoane fizice sau juridice

denumită garant. Garantul va executa obligaţiile asumate de debitorul principal, în

cazul în care acesta din urmă nu le realizează.

Garanţiile date prin scrisoarea de garanţie bancară sunt garanţii personale. În

funcţie de întinderea şi rigoarea obligaţiei de garanţie , garanţiile personale pot

c) garanţia simplă, obligaţia principală fiind aceea asumată de debitorul principal,

rezultă că, în primul rând acesta va fi ţinut la executarea obligaţiei.

d) garanţia solidară- constă în obligaţia garantului de a executa obligaţia asumată de

debitorul principal sau ordonatorul , în cazul când acesta nu a realizat-o în termenul

precizat sau nu există deloc; garantul prin acest gen de garanţie, renunţă în scris , în

cuprinsul scrisorii, la beneficiile de discuţiune, de opoziţie, restricţii valutare sau de

schimb (clauze speciale, care, odată introduse în textul scrisorii de garanţie bancară, îi

facilitează beneficiarului executarea garanţiei bancare astfel:

● renunţarea la beneficiile de diviziune înseamnă că plata se face integral pentru

valoarea totală a garanţiei date şi nu parţial.

86

Page 85: Practica Comert Exterior BRD

● renunţarea la beneficiul de discuţiune, înseamnă că la prima cerere a beneficiarului

să efectueze plata, în cazul că debitorul principal nu şi-a îndeplinit

obligaţiile contractuale care au garantate prin scrisoare.

● renunţarea la beneficiul de opoziţie înseamnă că nu se poate opune la plată, invocând

eventualele opoziţii sau excepţii pe care le-ar putea exprima debitorul principal şi care

ar antrena la somaţie , trimitere în judecată, etc.

● renunţarea băncii garante la restricţii valutare sau de schimb, însemnă că nu se pot

opune la plată anumite măsuri de ordin administrativ luate de autorităţile valutare

interne sau din ţara respectivă (în situaţia unei bănci garante din străinătate) cu privire

la transferul sumelor de plată către beneficiarul garanţiei)

● renunţarea băncii garante la invocarea forţei majore, rezultă că nu va putea opune

plăţii motive cum ar fi: incendii, secetă,etc.

Alte elemente ale scrisorii de garanţie sunt:

1 . valoarea garanţiei (element obligatoriu).

2. termenul de valabilitate al garanţiei (data la care obligaţia de garanţie expiră şi nu se

mai poate reclama băncii garante executarea obligaţiei asumate prin scrisoare)

3. termenul de plată al sumei garantate, respectiv scadenţa obligatorie de garanţie ,

fixează data la care se poate reclama băncii garante executarea obligaţiei garantate.

4. clauze speciale (prelungirea termenului , reducerea pe parcurs a cuantumului valoric

al garanţiei, pe măsură ce obligaţiile contractuale sunt îndeplinite). În practica bancară

sunt emise mai multe tipuri de garanţii bancare , cum ar fi:

■ cauţiunea bancară- obligaţia asumată de o bancă de a plăti o sumă de bani, în locul

ordonatorului, dacă acesta nu îşi respectă obligaţia de plată, la termenul fixat

■ garanţia la cerere , angajamentul de plată al băncii la solicitarea prin cerere scrisă,

conform termenilor angajamentului şi a altor documente.

■ garanţia de bună execuţie , pentru acoperirea riscurilor ce decurg din neîndeplinirea

obligaţiilor asumate prin contractul comercial

■ garanţia de participare la licitaţie, având scopul de a asigura organizatorului licitaţiei

de bonitatea ofertantului.

87

Page 86: Practica Comert Exterior BRD

■ garanţia de bună funcţionare, asemănătoare cu cea de bună execuţie, dar acoperind

doar perioada de garanţie tehnică.

■ garanţia de restituire a avansului, folosită pentru asigurarea recuperării avansurilor

acordate în cazul tranzacţiilor cu plata în avans.

■ garanţia de plată , aferentă plăţilor prin acreditiv sau incasso, prin care exportatorul

se asigură de primirea contravalorii mărfurilor livrate sau serviciilor

prestate

■ garanţia de deschidere a acreditivului documentar

■ garanţia de admisie temporară, emisă în favoarea autorităţilor vamale din ţara

garantului şi ordonatorului, în cazul unor mărfuri livrate fără plata taxelor vamale

■ garanţia de compensaţie pentru exportul prealabil, pentru acoperirea integrală sau

parţială a valorii mărfii importate, cu valoarea mărfii exportate.

■ garanţia pentru exportul în consignaţie.

Se constată o continuă creştere a solicitărilor clientului pentru emiterea

scrisorilor de garanţie bancară. Este explicabil , deoarece partenerii la diverse genuri

de afaceri sunt tentaţi să introducă în raporturile lor o bancă pentru rezolvarea

problemei esenţiale a siguranţei finalizării tranzacţiilor convenite.

Pentru ambele părţi, o scrisoare de garanţie bancară prezintă avantajul

simplificării formalităţilor de îndeplinit şi costurilor, în general mai reduse, ce rezultă

din comisioanele bancare aplicate , în comparaţie cu alte modalităţi de decontare

asiguratorii, astfel că nu scumpeşte afacerea.

Vânzătorul este satisfăcut datorită gradului înalt de siguranţă oferit de acest

instrument bancar, în cazul în care partenerul nu şi-ar achita obligaţiile de plată pentru

mărfurile livrate sau serviciile prestate.

Cumpărătorul este interesat , la rândul său , pentru că de multe ori evită imobilizările

de fonduri, cum ar fi în cazul acreditivelor pentru un întreg contract.

Este posibil ca garanţiile să se emită distinct, pe operaţiuni fragmentate.

”Angajamentul unei bănci prin scrisoarea de garanţie bancară este asemenea

celui asumat prin acreditiv şi nu se poate face referire de beneficiar decât la obligaţiile

şi condiţiile înscrise în text pentru definirea conţinutului şi limitelor responsabilităţii

instituţiei garante, independent de modificările survenite în răstimp în contract.”8

8 Negrea Radu – Rigurozitatea garanţiei bancare – Articol publicat în revista Piaţa Financiară nr.7/1996.

88

Page 87: Practica Comert Exterior BRD

Obligaţiile băncii reprezintă un angajament distinct, autonom, şi nu un

accesoriu al contractului comercial. De aceea, când un agent economic solicită

emiterea scrisorii de garanţie bancară, este chemat să acorde o atenţie deosebită

fiecărui element al conţinutului: sume, termen de valabilitate, condiţii de executare,

etc. Ulterior nu mai are posibilitatea să ceară modificări, decât dacă şi cât s-a prevăzut

în clauzele speciale ale garanţiei , când există.

Scrisoarea de garanţie bancară conferă un înalt grad de siguranţă tranzacţiei

comerciale sau financiare pe care o acoperă, impunând însă, reguli stricte şi la

utilizare.

În cadrul B.R.D.- Groupe Societe Generale se eliberează la cererea expresă a

clienţilor, în urma unei analize a situaţiei financiare a acestora, marea majoritate a

acestor tipuri de scrisori de garanţie bancară.

În funcţie de situaţia concretă a fiecărui solicitant, valoarea minimă a garanţiilor

acceptate de B.R.D.-Groupe Societe Generale poate fi egală cu sau mai mare decât

mărimea creditului plus dobânda aferentă în momentul primei rambursări. Această a

doua situaţie se aplică clienţilor puţin cunoscuţi de bancă, cu rezultate fluctuante sau

cu indicatori de bonitate ce nu se încadrează în limitele solicitate de bancă.

Deşi nu există o structură fixă a portofoliului de garanţii, o parte însemnată din

acestea este deţinută de garanţiile reale.

În completare, vine patrimoniul social net al împrumutătorului (gajul general),

din care vor fi acceptate numai mijloacele fixe circulante aflate în stare

corespunzătoare de funcţionare şi cu o piaţă sigură de desfacere. Bunurile realizate din

creditul acordat sunt acceptate întotdeauna drept garanţie.

Într-o ierarhie a băncii privind gradul de siguranţă şi referinţă pentru anumite

garanţii, pe primul loc s-ar situa scrisorile de garanţie bancară şi depozitele în

lei/valută constituite special în acest scop. Imediat în continuare vine gajul şi ipoteca;

gajul cu deposedare şi/sau ipoteca trebuie să acopere cel puţin 50% (persoane juridice)

şi 30% (persoane fizice) din valoarea minimă a garanţiei.

O modalitate de garantare destul de folosită de bancă este gajul creanţelor,

condiţionat de caracterul cert, lichid şi exigibil al acestora.

Atât scrisorile de garanţie cât şi depozitele în lei/valută sunt acceptate integral la

valoarea lor nominală, iar obiectele de artă, metalele preţioase şi creanţe la 80% din

89

Page 88: Practica Comert Exterior BRD

valoarea lor. În cazul ipotecii se acceptă 75% din valoarea reală a terenurilor şi 50%

din cea a clădirilor.

Pentru gajul general şi cel fără deposedare se acceptă între 50%(stocuri de

produse industriale, semifabricate) şi 70%(stocuri de produse agroalimentare,

alimentare) din valoarea lor.

Bunurile procurate sau realizate din creditul acordat sunt acceptate la 50% din

valoarea lor determinată pe baza preţului de vânzare sau a valorii de execuţie

Cel mai important tip de garanţie bancară îl reprezintă garanţia de plată. Din

acest punct de vedere, se impune analiza modului de emitere şi utilizare a acesteia în

asociere cu acreditivul documentar sau incasso documentar.

Garanţia de plată emisă, asociată unui incasso documentar parcurge în utilizarea

ei următoarele etape:

2

5b

4 1 5a 3 6a 6b

1)contractul comercial internaţional , care prevede plata prin incasso şi emiterea

scrisorii de garanţie, în favoarea exportatorului, pentru garantarea plăţii contravalorii

mărfurilor de către importator.

2) importatorul solicită emiterea garanţiei de plată la incasso

3) banca garantă emite garanţia în favoarea exportatorului

a) importatorul achită documentele privind marfa, la primirea acestora

4.a) documentele sunt remise la încasare

5.a) importatorul achită contravaloarea documentelor

6.a) exportatorul returnează garanţia

b) importatorul refuză plata documentelor

4.b) documentele se remit la încasare

90

IMPORTATORordonator garanţie

BANCAGARANTĂ

EXPORTATOR- beneficiarul garanţiei -

Page 89: Practica Comert Exterior BRD

5.b) refuzul de plată al documentelor

6.b) executarea garanţiei bancare şi acoperirea plăţii de către banca garantă.

Scrisorile de garanţie se întocmesc în trei exemplare, care au următoarele

destinaţii:

- exemplarul 1 se eliberează cumpărătorului pentru a fi remis furnizorului

- exemplarul 2 se păstrează la banca cumpărătorului, la serviciul credite

- exemplarul 3 se trimite grupe operative pentru a-1 folosi în evidenţa plăţilor"9.

Scrisorile de garanţie sunt înregistrate într-un registru special în care se înscriu

o serie de date necesare identificării acestui document, şi anume: numărul şi data

scrisorii de garanţie, suma garantată, denumirea plătitorului, denumirea furnizorului şi

banca sa, termenul de valabilitate, etc.

În condiţiile înregistrării unor dificultăţi financiare, a limitării posibilităţilor de

efectuare a plăţilor în funcţie de disponibilităţile existente în conturi, se impune în mod

deosebit preocuparea din partea unităţilor bancare şi a agenţilor economici pentru

asigurarea echilibrului permanent între încasări şi plăţi, respectiv, menţinerea şi

consolidarea capacităţii de plată.

3.3. Concluzii şi modalităţi de îmbunătăţire a plăţilor în valută

Pentru creşterea numărului şi a calităţii serviciilor oferite clienţilor, banca

nu are altă soluţie decât deschiderea de noi canale de acces al informaţiilor către şi

dinspre client. În competiţia de atragere de noi clienţi , favorizate vor fi băncile care îşi

vor oferi serviciile acolo unde are nevoie clientul şi atunci când acesta are nevoie.

Conceptul de informatizare bancară presupune :

■ automatizarea sistemului de informare şi producţie al băncii

■ modernizarea sistemului de plăţi , concertat cu alte acţiuni similare întreprinse de

comunitatea bancară internaţională şi românească.

Îmbunătăţirea sistemului de plăţi internaţionale se referă în principal, ca şi în

cazul plăţilor în lei, la diminuarea duratei necesare finalizării acestor operaţiuni şi la

asigurarea unei securităţi corespunzătoare, atât din punct de vedere al vehiculării

datelor şi documentelor, cât şi din punct de vedere al intereselor partenerilor implicaţi

în contractul comercial internaţional.9 Cocriş Vasile – Tehnici şi operaţiuni bancare – Editura Universităţii Al.I.Cuza, Iaşi, 1992.

91

Page 90: Practica Comert Exterior BRD

O modificare a cadrului internaţional de derulare a operaţiunilor de decontare

externe este dificil de realizat . Aceasta rezidă din necesitatea punerii de acord a

organismelor abilitate să ia măsuri în privinţa plăţilor, într-un număr foarte mare de

ţări. Reprezentanţii acestor ţări ar trebui să poarte discuţii, venind cu propuneri de

modificare, însă decizia finală ar trebui luată prin aprobarea de comun acord a acestor

propuneri sau respingerea lor, în cazul inoportunităţii lor. Apare însă dificultatea care

ar presupune-o acest acord , mai ales dacă numărul ţărilor implicate ar fi mare şi între

ele ar exista discrepanţe în ceea ce priveşte posibilităţile de adaptare la noile

modificări. Cu toate acestea, nu este exclusă posibilitatea să se ajungă la un punct de

vedere comun şi să se adopte soluţii , care să vină în sprijinul tuturor celor implicaţi în

comerţul internaţional.

Din punct de vedere al securităţii transmiterii datelor, datorită distanţelor fizice

mari între unităţile bancare implicate în transferul informaţiilor, se impune folosirea

unor mijloace de transmitere mai performante faţă de cele utilizate la nivel naţional.

În prezent, pentru rapida transmitere a informaţiilor, în sistemul bancar

internaţional , se foloseşte un sistem de comunicare foarte rapid, cunoscut sub

denumirea de SWIFT. La acest sistem de transmitere a informaţiilor au aderat state de

pe întregul glob , unul dintre ele fiind România.

Sistemul SWIFT cuprinde ca noduri principale patru centre de comutare situate

câte unul la Amsterdam, la Culpeper (S.U.A.) şi două centre la Bruxelles, la fiecare

dintre ele fiind conectate bănci dintr-un număr restrâns de state, variind între 5 şi 15

state.

92

Page 91: Practica Comert Exterior BRD

Schema transmisilor prin SWIFT :

Mesajele introduse pe un terminal de un operator al unei bănci conectate la

reţea sunt standardizate, potrivit tipului de mesaj şi plasate într-un fişier de aşteptare.

După controlul de către un operator- verificator, el este introdus în fişierul de plecare

şi verificat apoi de către ordinatorul băncii emitente a mesajului, din punct de vedere al

normelor standard impuse de swift, acesta fiind transmis Centrului de comutare, prin

intermediul concentratorului naţional. La centrul de comutare, mesajul este stocat

pentru identificarea automată a beneficiarului mesajului.

Transmiterea mesajelor nu durează decât câteva secunde şi se realizează

automat, fără intervenţia umană, în afara introducerii datelor şi prelucrării mesajelor.

Un asemenea mod de transmitere a mesajelor asigură avantaje în deservirea

tranzacţiilor internaţionale, legate de siguranţă, rapiditate, preţ relativ scăzut şi

fiabilitate în funcţionare. Tehnicile şi sistemele de introducere, prelucrare şi

transmitere a informaţiilor sunt echipate cu programe de detectare şi corecţie a erorilor,

iar mesajele sunt codificate prin chei şi parole standardizate, eliminându-se astfel

riscurile legate de înţelegerea sau adresarea greşită a mesajelor. Pe de altă parte, durata

de numai câteva secunde, a transmiterii unui mesaj, îi conferă acestui sistem o

rapiditate mai mare decât în cazul mesajelor prin telex, poştă, etc., intervalele de

aşteptare fiind determinate doar de diferenţele de fus orar ale spaţiului geografic în

93

Page 92: Practica Comert Exterior BRD

care sunt amplasate băncile corespondente. Deşi între tehnicile de transmitere rămâne

cea mai scumpă, transmiterea swift poate fi considerată la un preţ rezonabil în raport

cu avantajele de securitate şi rapiditate sporite oferite şi prin faptul că sistemul este

conceput pentru transmisia neîntreruptă a mesajelor (24 ore din 24), ceea ce asigură un

înalt grad de fiabilitate.

Având în vedere cele prezentate mai sus, devine evident faptul că toate ţările ar

trebui să adere la un asemenea sistem , pentru susţinerea activităţi de plăţi

internaţionale şi pentru caracterul benefic pe care îl impune economiei mondiale.

Această extindere ar presupune însă şi unele modificări de natură organizatorică. S-ar

putea propune o multiplicare a centrelor de comutare şi chiar o redistribuire a ţărilor

deservite de către acestea, astfel încât, fiecărei arii geografice să-i fie ataşat un centru

de comutare. Mai departe, presupunând că numărul acestor centre de comutare s-ar

menţine în limite rezonabile, ele ar putea comunica între ele fie direct, precum în

prezent, fie printr-un centru de comutare central, dispus astfel încât să deservească cât

mai bine toate celelalte centre de comutare subordonate.

Despre durata transmiterii mesajelor Swift ştim că este foarte redusă, însă

despre timpul necesar introducerii şi verificării datelor la terminalele din reţea nu

putem spune acelaşi lucru.

Înainte de introducerea acestor date este necesară realizarea de către funcţionarii

bancari a unei analize minuţioase a cererilor depuse de clienţii implicaţi în operaţiunile

de plăţi, cereri care pot fi adesea respinse în cazul constatărilor unor lipsuri de formă

sau fond.

Munca de operare a datelor din cererile agenţilor economici, precum şi

operaţiunile de verificare pot fi mult uşurate prin utilizarea unei tehnici de calcul de

performanţă şi a unor programe informatice care să permită informarea rapidă a

funcţionarilor bancari asupra situaţiei clienţilor şi prelucrarea automată a datelor. În

acest sens băncile se preocupă de achiziţionarea sau crearea unor programe informatice

care să solicite doar introducerea datelor esenţiale şi care să prelucreze automat aceste

date. Se urmăreşte ca în urma prelucrării să rezulte automat atât documentele de

evidenţă contabilă bancară cât şi cele destinate a rămâne la dispoziţia ordonatorului,

cât şi mesajele de tip telex sau swift, cu elementele standardizate şi de codificare

corespunzătoare, care să poată fi rapid verificate şi transmise băncii destinatare.

94

Page 93: Practica Comert Exterior BRD

O a doua categorie de activităţi din cadrul băncilor se referă la prelucrarea

mesajelor primite de la băncile corespondente situate în străinătate. Introducerea unor

programe informatice puternice care duc la uşurarea şi urgentarea muncii de verificare

a standardelor şi conţinutului acestora. Ele sunt capabile să detecteze eventualele erori

sau vicii de formă sau conţinut şi sunt capabile să realizeze automat înregistrarea

contabilă, precum şi formularele şi documentele necesare băncii destinatare sau care

trebuie remise beneficiarilor operaţiunilor respective. Calitatea acestor programe duce

la scurtarea procedurilor de prelucrare, avizarea mai devreme a beneficiarilor care pot

accepta sau respinge solicitările primite.

Referitor la transferul prin swift, în cazul în care sucursalele unei bănci nu sunt

abilitate să trimită chiar ele mesajele prin swift, este necesară trimiterea acestora la

centrala băncii, care urmează, după o verificare, să le trimită ea însăşi în străinătate.

Acest transfer de informaţii şi documente între centrala băncii şi sucursale ar trebui

optimizat , astfel încât parcursul să nu determine consumuri de timp prea mari, lucru

care s-a realizat în cadrul operaţiunilor de încasări şi plăţi în valută în cadrul B.R.D.-

Groupe Societe Generale prin introducerea programului BANK TRADE.

Aceste întârzieri se mai pot produce şi din cauza neavizării în timp util a

beneficiarilor sau ordonatorilor , atunci când este cazul, sau a neprezentării acestora

pentru a intra în posesia documentelor. ªi în acest sens , B.R.D.-Groupe Societe

Generale a găsit o rezolvare benefică pentru clienţii săi, organizând schema de

personal din cadrul serviciului operaţiuni valutare astfel încât fiecare administrator de

cont are un anumit număr de clienţi pe care îi deserveşte, cunoscându-i foarte bine din

toate punctele de vedere care interesează banca. Astfel, clienţii sunt anunţaţi imediat

de rezultatul unei operaţiuni, iar cei care trebuie să ia cunoştinţă de conţinutul

documentelor şi să ia o decizie în privinţa continuării sau nu a acesteia , prin natura

relaţiilor client-bancă sunt obligaţi să o ia într-un interval de timp optim.

Cele mai puternice bănci din ţările dezvoltate promovează o politică de

extindere a ariei de acţiune, prin deschiderea de sucursale şi crearea de bănci mixte , cu

sediul în afara graniţelor ţărilor lor. O asemenea politică a fost adoptată şi de

GROUPE SOCIETE GENERALE, una dintre cele mai mari bănci din lume, care şi-a

deschis multe sucursale pe întreg mapamondul, preluând şi în ţara noastră 51% din

acţiunile BĂNCII ROMÂNE PENTRU DEZVOLTARE S.A., transformând-o astfel în

95

Page 94: Practica Comert Exterior BRD

cea puternică bancă din România. Printr-o astfel de politică este mult facilitată

derularea operaţiunilor de plăţi internaţionale, durata şi costul unei operaţiuni derulate

între sucursalele aceleaşi bănci sau între banca ordonatorului şi o bancă mixtă a

acesteia , din străinătate , în calitate de bancă a beneficiarului, fiind mult reduse prin

procedurile mult mai simple de transfer intra şi interbancar.

Crearea spaţiului economic prin lărgirea Uniunii Europene şi aderarea

României la acesta ar putea constitui elemente de mare importanţă pentru viitorul

plăţilor internaţionale , mai ales în arealul european. S-ar putea constitui o reţea

omogenă din punct de vedere al reglementărilor şi procedurilor de decontare aplicate,

formată din băncile europene, care ar conduce la simplificarea operaţiunilor şi o mai

bună deservire a clienţilor din acest punct de vedere.

De o mare importanţă este şi securitatea realizări operaţiunilor, lucru rezolvat

prin utilizarea sistemului swift, care are şi calitatea de a fi şi foarte rapid. Tot ca o

problemă de securitate apare şi siguranţa exportatorilor de a încasa contravaloarea

mărfurilor livrate şi a serviciilor prestate, cât şi în legătură cu certitudinea

importatorilor de recepţiona mărfurile şi serviciile ce fac obiectul contractului

comercial internaţional, în condiţiile stabilite.

Contractele comerciale implică o serie de riscuri: riscul de neîncasare, riscul de

a nu primi marfa sau serviciul solicitat, riscul de curs valutar.

Pentru prevenirea acestor riscuri, pot fi luate o serie de măsuri de siguranţă de

către participanţii la asemenea operaţiuni. De exemplu, pentru prevenirea riscului de

curs comercial, s-ar putea include în contract clauze speciale, cum ar ti: clauza de

escaladare a preţurilor, clauza de consolidare a valorii contractului de export, prin plata

în mărfuri, clauza de rectificare a preţurilor, în funcţie de evoluţia acestora pe piaţa

reprezentativă a produsului. În acelaşi scop se poate introduce o marjă asiguratorie, sau

se poate apela la operaţiuni de arbitraj internaţional.

Folosirea instrumentelor de plată consacrate poate conduce la anumite riscuri

pentru participanţi. De exemplu, în cazul operaţiunilor prin incasso documentar, ale

căror riscuri au fost prezentate anterior, se pot lua unele măsuri de diminuare a

acestora prin practicarea incassoului doar de către parteneri siguri, măsuri de păstrare a

controlului mărfi, prin expedierea către un terţ, la dispoziţia cumpărătorului sau

96

Page 95: Practica Comert Exterior BRD

obţinerea, prin contract a unor clauze de garantare, pe bază de scrisoare de garanţie

bancară ataşată incassoului.

Problema îmbunătăţirii sistemului de plăţi trebuie privită şi din punct de vedere

al agenţilor economici din România , nu numai al băncii. Aceştia au interesul şi

obligaţia de a contribui la lărgirea relaţiilor economice şi comerciale cu străinătatea. În

acest sens ei ar trebui să-şi înfrângă reticenţa faţă de unele mijloace de decontare,

precum acreditivul, incassoul, etc., care dincolo de dezavantajele prezentate, oferă, în

compensaţie, multe avantaje şi constituie baza relaţiilor comerciale internaţionale.

Toate aceste măsuri menţionate, prin care se poate asigura securitatea

operaţiunilor de plăţi internaţionale, aplicate într-un cadru stabilit de comun acord pe

plan mondial sau regional, pot conduce la o îmbunătăţire şi o lărgire a relaţiilor

economice internaţionale, precum şi la creşterea potenţialului economic al agenţilor

economici din ţara noastră.

CAPITOLUL IV

97

Page 96: Practica Comert Exterior BRD

ROLUL BĂNCII CENTRALE ÎN REALIZAREA PLĂŢILOR FĂRĂ

NUMERAR ŞI PREVENIREA RISCULUI DE NEPLATĂ A ACESTORA

Funcţionarea sistemului de plăţi are la bază un ansamblu de reglementări în care

sunt implicate moneda, băncile comerciale, casele de compensare, banca centrală şi

alte instituţii financiare.

Iniţial, în mecanismul plăţilor era inclusă doar moneda, sub diferitele sale

forme, îndeosebi moneda de aur care, datorită proprietăţilor sale intrinseci, era

mijlocul de plată universal. Treptat, locul acesteia este luat de monede credit

(financiară) care va permite o accelerare a plaţilor în economie.

În prezent, derularea plăţilor are la baza tehnica compensării, în care scop s-au

creat case de compensaţii . Înfiinţate în legătură cu extinderea utilizării cecurilor şi a

altor instrumente de plată, ele se utilizează astăzi şi de către burse, bănci centrale şi

chiar grupuri internaţionale de bănci. Funcţionarea lor se bazează atât pe existenţa unor

acorduri între participanţi, cât şi a unor reglementări riguroase care asigură buna

derulare a plăţilor . În principal, aceste reglementări se referă la stabilirea poziţiei nete

(creditoare sau debitoare) a fiecărui membru, finalitatea plăţii, dezvoltarea pieţei

interbancare, etc.

Rolul băncii centrale

Banca Naţională este banca centrală a României , principalul ei scop fiind de a

asigura stabilitatea monedei naţionale pentru a contribui la stabilitatea preţurilor.

Pentru a realiza acest scop, B.N.R. elaborează, implementează şi poartă responsa-

bilitatea politicii monetare ca şi a schimbului extern, a poliţelor de plată şi credit.

Are totodată rolul de a aproba ( licenţia ) şi supraveghea sistemul bancar şi să

participe activ în politica generală a statului pentru a dezvolta un sistem financiar

orientat pe piaţă .

Prevederile Legii referitoare la Statutul BNR stipulează că banca centrală

trebuie să deschidă cont curent pentru fiecare bancă şi fiecare filială a unei bănci

străine licenţiată să opereze în România.

98

Page 97: Practica Comert Exterior BRD

BNR poate deschide conturi curente de decontare sau alte conturi pentru case de

compensaţii interbancare rezidente precum şi pentru alte bănci centrale sau instituţii

internaţionale nerezidente.

BNR este desemnată să lege să ţină în evidenţele sale contul curent general al

Trezoreriei Statului, deschis pe numele Ministerului de Finanţe. Funcţionarea contului

curent general al Trezoreriei Statului şi felul în care operaţiunile sunt înregistrate în

acesta, sunt stabilite prin convenţii încheiate între BNR si Ministerul de Finanţe.

În 1994 , reforma sistemului de plăţi a fost susţinută şi coordonată de către

BNR, în legătură cu prevederile cadrului legal valabile la acea vreme, şi conform cu

tendinţa internaţională pentru întărirea rolului băncilor centrale în managementul

sistemelor de plaţi.

În 1994 , implicarea BNR ca singur ofertant de servicii de plăţi interbancare a

fost determinată de nevoia urgentă de a îmbunătăţi eficienţa şi calitatea activităţilor în

acest sector (capacitatea de a face circulaţia banilor rapidă ) precum şi de importanţa

sarcinii de a realiza reabilitarea financiară a sistemului de plăţi (capacitatea de a

minimiza riscul financiar asociat circulaţiei banilor).

Separat de funcţiile sale ca agent final de decontare şi corp general de

reglementare a plăţilor în România, legea permite BNR să organizeze case de

compensaţii şi să opereze alte angajamente de decontare intermediare, singura sau în

colaborare cu sistemul bancar.

Puterile cu care a fost investită BNR (Legea Statului BNR art.23) îi permite să

joace un rol de control şi coordonare în sectorul sistemelor de plăţi urmând

următoarele instrucţiuni:

● reglementarea sistemului de plăţi;

● prevederile directe referitoare la serviciile de compensare şi decontare pentru întreg

sistemul bancar;

● supravegherea respectării de către sectorul bancar a reglementărilor sistemului de

plăţi;

● coordonarea şi supravegherea funcţionării altor sisteme de plăţi de interes naţional;

● monitorizarea şi prevenirea riscului sistemului de plăţi.

99

Page 98: Practica Comert Exterior BRD

Legea bancară desemnează BNR ca autoritatea responsabilă de a supraveghea

toate băncile, la nivelul raporturilor lor prudenţiale şi pentru a decide când să pună o

banca sub procedura specială de supraveghere sau de management.

Pentru a-şi conduce operaţiunile de politica monetară, BNR foloseşte mijloace

specifice si proceduri precum tranzacţiile pe piaţa monetară şi rezerve necesare pentru

managementul lichidităţilor . Din partea statului, băncilor sau orice alte entităţi legale

eligibile, BNR este autorizată să cumpere, să vândă şi alte venituri şi să atragă fonduri

de la bănci pentru a îndeplini ţintele politicii monetare.

BNR stabileşte limitele rezervelor curente, pe care băncile trebuie să le păstreze

în conturile lor curente deţinute la banca centrală. Rezervele obligatorii sunt stabilite

ca o medie lunară pe baza unei rate stabilite periodic de BNR în conformitate cu

obiectivele sale monetare.

Totodată BNR a făcut sistematic paşi majori pregătindu-se pentru implicarea

operaţională decisivă în reforma sistemului de plaţi, care este o parte importantă a

dezvoltării generale a economiei si societăţii româneşti.

Reglementarea şi standardizarea celor mai importante instrumente de plăţi şi

reglementările privind procedurile de supraveghere privind riscul asociat folosirii

acestor instrumente de plată, conform standardelor internaţionale ducând la

reintegrarea cecurilor, ordinelor de plată, biletelor la ordin şi cambiilor ca instrument

de plata în activitatea şi "cultura" băncilor comerciale, persoanelor fizice si juridice.

Încrederea reprezintă, pentru orice sistem bancar , capitalul care stă la baza

realizărilor de natura financiară.

Constituirea acestui capital şi creşterea lui necesită un efort cultural şi material

solid, conjugat şi continuu, care trebuie susţinut atât de sistemul bancar (bănci

comerciale şi banca centrală) cât şi de societăţile comerciale şi populaţie. Având în

vedere că ară acest capital care este încrederea, sistemele de plăţi nu ar putea exista,

Banca Naţională a României a venit în întâmpinarea utilizatorilor prin înfiinţarea a

două instituţii destinate managementului riscului de neplată, Centrala Riscurilor

Bancare (C.R.B.) şi Centrala Incidentelor de Plăţi (C.I.P.).

Prima este destinată strict informării asupra riscului bancar, administrând

informaţii privind cuantumul creditelor neperformante deţinute de bănci precum si alte

informaţii pe baza cărora se poate calcula capacitatea de plată a băncilor şi momentul

100

Page 99: Practica Comert Exterior BRD

în care acestea necesită punerea unei bănci sub procedura specială de supraveghere sau

de management.

C.I.P., concepută ca prestator de servicii pentru bănci, reprezintă un sistem de

gestionare la nivel naţional, al riscului bancar asociat folosirii instrumentelor de plată

de debit : cec, cambie şi bilet la ordin. Aşadar, orice client de bancă poate afla

informaţii despre un potenţial partener, în ce măsură acesta este capabil de plată şi ce

comportament a avut până în acel moment.

Din nefericire, această instituţie realizează în mod constant recorduri de

indisciplină ale utilizatorilor. Dacă am avea în vedere ca de la începuturile sale baza de

date a CIP s-a ”îmbogăţit”continuu cu zeci şi sute de incidente de plată, e greu de

crezut că în viitor sistemul bancar va intra în normalitate, cel puţin din acest punct de

vedere. Din analiza situaţiilor periodice a refuzurilor la plată cu instrumente de debit

reiese că, în perioada februarie 2000 - august 2001, a fost înregistrat un număr de

55.735 refuzuri cu o valoare totală a sumelor refuzate de 4.045,752 milioane lei. Se

constată un alt aspect îngrijorător: valorile înregistrate de cei doi indicatori (numărul

de refuzuri şi volumul sumei refuzate) au cunoscut o evoluţie lunară ascendentă.

Practic, dacă în prima zi de funcţionare a CIP ( 3 februarie 1997 ) au fost

înregistrare 329 de refuzuri, în data de 31 august 2001, indicatorul respectiv avea o

valoare de 4.862. Aşadar, în toată această perioadă, indisciplina la plată a utilizatorilor

instrumentelor de debit respective a atins cote alarmante, numărul de refuzuri crescând

de peste 14 ori. Cu adevărat spectaculos dar extrem de îngrijorător este saltul

înregistrat de volumul sumelor refuzate care a crescut de 923 ori.

Până la 14.04.2003, CIP a înregistrat peste 100.000 incidente de plată în valoare

de aproximativ 7.417 miliarde lei10, la sfârşitul lunii aprilie a anului 2003 numărul

refuzurilor trecând de 230.000. Valoric, peste 99% din acestea reprezentau instrumente

de plata de debit refuzate, restul revenind instrumentelor de plată de debit pierdute,

furate, distruse, anulate. Din cei 19.300 titulari de cont implicaţi în incidentele

menţionate, 90% figurează in Fişierul Naţional al Persoanelor cu Risc, aproximativ

jumătate fiind supuşi interdicţiei bancare (9.300). Acest fapt demonstrează utilizarea

redusă a acestei bănci de date de către cei implicaţi în utilizarea instrumentelor de plată

de debit. Însă de aici transpare utilitatea acestei instituţii precum şi potenţialul pe care

aceasta o are în controlarea şi reducerea fenomenului neplăţii la scadenţă.10 Piaţa Financiară nr. 4 – Aprilie 2003.

101

Page 100: Practica Comert Exterior BRD

Trebuie amintit că difuzarea informaţiei de risc bancar de către CIP se face fie

din proprie iniţiativă, în vederea alertării sistemului bancar şi limitării riscului de

producere a unor noi incidente de plată, fie la solicitarea băncilor, în nume propriu sau

al clienţilor, în scopul sprijinirii unor decizii referitoare la derularea în siguranţă a

activităţii acestora.

CIP a dezvoltat colaborarea cu autorităţile publice (Ministerul de Interne şi

Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie ), în paralel cu

desfăşurarea unei acţiuni susţinute de mediatizarea activităţii sale.

În concluzie, producerea incidentelor de plata are la baza atât cauze

subiective (corectitudinea utilizatorilor),cât şi cauze obiective (strâns legate de starea

actuală a economiei româneşti). Iar dacă în ceea ce priveşte gradul de indisciplină al

fiecăruia putem manifesta optimism moderat, problema ieşirii din criză a economiei

rămâne în continuare ecuaţia cu cele mai multe necunoscute.

CAPITOLUL V

BLOCAJUL FINANCIAR, CAUZE ŞI REMEDII

102

Page 101: Practica Comert Exterior BRD

Principalele efecte ale actualei crize economice din România pot fi sintetizate

în:

● deprecierea monedei naţionale din cauza inflaţiei, determinată de liberalizarea

preţurilor în condiţii nefavorabile ale producţiei, cât şi exigenţele salariale în

discordanţă cu valoarea producţiei realizate.

● blocajul financiar în lanţ al întreprinderilor - are trei cauze principale: scăderea

producţiei materiale a întreprinderilor, care a condus la scăderea capacităţii de plată a

acestora, creşterea peste limitele admisibile a stocurilor şi volumul restrâns al

creditelor primite.

● creşterea dobânzilor - expresie a scăderii lichidităţii - în România, criza de

lichiditate a căpătat proporţii neaşteptate datorită ponderii exagerate a numerarului în

volumul plăţilor, respectiv, slabei implicaţii a celorlalte instrumente de plată.

Blocajul financiar nu apărut brusc în economia românească, după cum nu

lipseşte nici din economiile dezvoltate (bineînţeles la un nivel ”rezonabil”). Din

păcate, dimensiunea fenomenului în cauză, la noi este de natură să pună în pericol

funcţionarea sistemului economic însuşi.

Două ar fi cele mai importante caracteristici sau probleme în abordarea

arieratelor în economia noastră de tranziţie şi anume: structura sau reţeaua de

angajamente instituţionale (incluzând reguli de comportament înrădăcinate în

societate) şi de interese statornicite (bazate pe interdependenţe materiale/ productive şi

prin distribuirea drepturilor de proprietate ) pe de o parte, iar pe de alta, dimensionarea

alocării greşite a resurselor materiale şi umane.

Sistemul economic actual a avut de moştenit de la vechiul regim o structură

extrem de rigidă, care nu a fost schimbat, ci a dus la statornicirea de relaţii comerciale

între societăţile profitabile şi cele mai puţin profitabile .

Cele din urmă au folosit arieratele ca unul dintre cele mai ieftine surse de

finanţare pentru a-şi continua existenţa, iar pentru aceasta încercând să amâne cât mai

mult momentul restructurării.

Implicit societăţile care au finanţat aceste întreprinderi au trebuit la rândul lor să

achiziţioneze marfa pe datorie de la furnizori, altfel, prin deducere s-a ajuns la blocajul

financiar.

103

Page 102: Practica Comert Exterior BRD

Costurile încercării de a impune o oarecare disciplină financiară sunt ridicate,

creditorii renunţând la tentativa obligări debitorului de a plăti achiziţiile făcute,

putându-se vorbi în acest caz de o oarecare pasivitate.

Blocajul financiar s-a dezvoltat ca un adevărat flagel economic, având

consecinţe grave asupra economiei româneşti, paralizând practic activitatea de

producţie şi de investiţi a majorităţii agenţilor economici.

Blocajul financiar are cauze economice şi financiare din cele mai diverse, şi

care, în general sunt cunoscute: declinul economic , nivelul producţiei industriale

aflându-se în toţi anii tranziţiei cu mult sub nivelul producţiei din anul 1989, folosirea

în parte a capacităţilor de producţie, continuarea realizării unor produse nerentabile, de

slabă calitate, subcapitalizarea regiilor autonome şi a societăţilor cu capital de stat,

accentuată mai ales după restituirea părţilor sociale în 1990 salariaţilor, ce constituiau

sume considerabile de finanţare a nevoilor de fonduri circulante pentru producţie şi

investiţii ale întreprinderilor, a procesului inflaţionist, precum şi preluarea de către

Ministerul Finanţelor în 1991 şi 1992 de la unităţile economice cu capital de stat a

50% din rezultatele reevaluării stocurilor de materiale ca urmare a majorării de preţuri.

Ordonanţa nr.70/1994 ce prevede plata impozitelor pe profit pentru livrările de

produse şi servicii neîncasate, majorate cu influenţele inflaţiei a dus din nou la

amplificarea blocajului financiar.

Cea mai mare parte a acestuia, aproximativ 2/3, este determinată artificial de

măsurile macroeconomice aflate mai tot timpul în contradicţie cu cerinţele reale ale

microeconomiei, de politicile monetare şi valutare, prin caracterul restrictiv ridicat al

creditelor, de dobânzile foarte mari, mai ales în prima parte a perioadei de după 1989,

şi de degradarea masivă a monedei naţionale.

Diminuarea arbitrară a creditelor în condiţiile în care era evident nivelul scăzut

al capitalizării întreprinderilor a dus practic la sufocarea lor financiară .

În anul 1995, volumul datoriilor agenţilor economici faţă de furnizori, faţă de

bugetul statului, cel al asigurărilor sociale de stat şi faţă de bănci, a atins o cifră de

peste 12 .000 miliarde lei.11

Funcţiile şi rolul creditului sunt afectate, având în vedere că în aceeaşi perioadă

plăţile restante erau mai mari decât volumul creditelor acordate de bănci agenţilor

economici . Paralel cu circuitele băneşti desfăşurate prin bănci, după reguli şi principii 11 Constantinescu, N.N. – Învăţăminte ale tranziţiei economice în România.

104

Page 103: Practica Comert Exterior BRD

stricte, s-a creat un circuit anormal între agenţii economici, factor perturbator al

relaţiilor contractuale, financiare şi de plăţi.

Acordarea creditelor între societăţile financiare, în general o opţiune normală de

a face afaceri, sistem aflat în concurenţă cu sectorul bancar, devine de multe ori un

“risc sigur”. De multe ori aceste credite nefiind acordate voluntar, plata lor fiind

amânată din propria voinţă a debitorului, fără nici un acord din partea creditorului.

Încercările de a lua măsuri ale Guvernului şi ale Băncii Naţionale , concretizate

prin Ordonanţa nr.13/1995 şi prin care se dorea „realizarea unui flux financiar pozitiv,

după plata impozitelor şi a dobânzilor, reducerea şi, în final, eliminarea plăţilor

restante şi încasarea creanţelor, desfăşurarea unei activităţi profitabile”12 au rămas la

stadiul de „intenţie”, nici una din măsurile luate fiind eficientă.

Este evident că blocajul financiar şi economic nu poate fi privit ca o simplă

alterare a raporturilor contractuale şi de plăţi între creditori şi debitori, el devenind un

fenomen distructiv pentru mecanismul economic.

Blocajul financiar afectează întregul proces investiţional din economie datorită

faptului că agenţii economici, neputând încasa contravaloarea produselor livrate, nu-şi

pot asigura lichidităţile destinate noilor investiţii, împiedicând şi procesul de

restructurare şi privatizare.

În concluzie, se poate spune că economia românească a ajuns la un blocaj

financiar şi economic generalizat.

Pentru lichidarea blocajului şi pentru relansarea economiei s-a propus

compensarea globală a plăţilor , după ce în prealabil se încercase o compensare

selectivă, treptată şi parţială – lucru ce nu putea avea consecinţe benefice având în

vedere legăturile în lanţ din economia românească , “aducerea unui agent economic la

linia de plutire” neputând să dureze în condiţiile în care ceilalţi parteneri de afaceri ai

respectivului agent, se află în imposibilitatea de a-şi plăti datoriile faţă de acesta.

În cazul compensării datoriilor, costul acestei operaţiuni ar trebui să se împartă

între stat, Banca Naţională şi unele bănci comerciale, ţinându-se însă cont de resursele

bugetului, de profiturile băncilor şi de fondurile de risc şi rezervă.

La toate acestea, soluţiile pur procedurale de compensare a datoriilor reciproce

care să ducă la relansarea economiei , nu pot avea efect atât timp cât nu se stabileşte

12 Constantinescu, N.N. – Op. citită.

105

Page 104: Practica Comert Exterior BRD

agenţilor economici un rol specific în economia de piaţă şi nu se caută îmbunătăţirea

situaţiei financiare, concomitent cu îmbunătăţirea activităţii productive.

Concluzionând , penuria de credite şi costul lor ridicat, lucru generat şi de

politica restrictivă a B.N.R. în încercarea sa de a diminua rata inflaţiei, acordarea de

credite şi în special după 1989, de către băncile comerciale fără respectarea principiilor

eficienţei , ajungându-se la un dezacord între masa creditului şi necesarul de finanţare

a activelor circulante din patrimoniul agenţilor economici, ia determinat pe aceştia să

apeleze la arierate.

Înlocuirea sistemului financiar-bancar simplificat şi de multe ori aservit

conducerii administrative ale economiei trebuie să se realizeze optându-se pentru un

sistem evoluat şi adaptat unei economii în care rentabilitatea şi profitul sunt principii

de bază.

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Ritmul transformărilor structurale intervenite în cadrul economiilor naţionale şi

al economiei mondiale , precum şi necesitatea sprijinirii liberalizării pieţelor monetare,

valutare şi de capital au determinat dezvoltarea şi diversificarea serviciilor oferite de

sistemul de plăţi.

Pentru ca băncile să vină efectiv în sprijinul economiei de piaţă , trebuie să aibă

următoarele caracteristici:

- să dispună de capital suficient pentru acoperirea nevoilor justificate de credit;

- să ofere condiţii avantajoase de dobândă şi termen;

- să fie utilate pentru aplicarea tehnicilor bancare moderne;

- să dispună de o informare la zi asupra bonităţii solicitanţilor;

- să organizeze o reţea de unităţi cât mai apropiate de beneficiarii de credite.

În această perioadă de tranziţie la economia de piaţă băncile comerciale, în

ciuda schimbării mentalităţii lor şi a diversificării gamei de produse şi servicii bancare,

106

Page 105: Practica Comert Exterior BRD

nu susţin şi nu încearcă să dezvolte creditul comercial, astfel că putem vorbi aproape

de inexistenţa scontului şi rescontului.

Acest fenomen se datorează şi faptului că agenţii economici nu cunosc

îndeajuns instrumentele de plată ară numerar, în principal a cambiei şi a biletului la

ordin, instrumente specifice economiei de piaţă, precum şi amănunte referitoare la

operaţiunile de scontare.

Băncile trebuie să joace un rol important în economia românească şi pe latura

aceasta, adică să aducă la cunoştinţa clienţilor săi "seriozitatea" acestor instrumente,

care reprezintă titluri executorii, precum şi avantajele operaţiunii de scontare,

operaţiune folosită foarte des şi în comerţul internaţional.

Aceste instrumente vin în ajutorul agenţilor economici din România dându-le

posibilitatea să-şi plătească datoriile prin aceste titluri (prin gir) sau cu bani lichizi

(prin scontare).

Trebuie creat un cadru organizaţional adecvat, atât la băncile comerciale , cât şi

la agenţii economici, să se folosească personal specializat pentru a promova aceste

"produse" , care trebuie să cunoască riscurile pe care şi le asumă prin emiterea acestor

titluri sau în momentul preluării prin gir a creanţelor.

Centrala Incidentelor de Plăţi creată de BNR vine în ajutorul agenţilor

economici, a persoanelor fizice şi a băncilor în vederea identificării rău platnicilor,

încercând astfel să reducă gradul de neîncredere dintre aceştia, prin oferirea de

informaţii referitoare la solvabilitatea lor.

Băncile comerciale trebuie să-şi îmbunătăţească continuu procedurile de lucru,

funcţie de transformările din economia românească, luându-şi măsuri de prevedere în

cazul folosirii instrumentelor de plată (exemplu: garanţii materiale, asigurări, avalul,

scrisorile de garanţie etc.).

Pentru agenţii economici folosirea acestor instrumente aduce o serie de avantaje

cum ar fi:

- îmbunătăţirea lichidităţii prin transformarea tranzacţiei "la termen" în tranzacţii "la

vedere" prin recuperarea datoriei înainte de scadenţă;

- reducerea costului şi diminuarea riscului.

107

Page 106: Practica Comert Exterior BRD

Utilizarea pe scară largă a efectelor de comerţ duce la reducerea masei monetare

în circulaţie, la îmbunătăţirea politicii de urmărire a operaţiunilor de creditare şi de

încasări şi plăţi.

Blocajul financiar care a atins în ţara noastră cote îngrijorătoare determină

agenţii economici să ocolească folosirea cambiei şi a biletului la ordin.

Structura economică moştenită de la vechiul regim a făcut ca arieratele să fie

frecvent folosite, reprezentând una din cele mai ieftine surse de finanţare.

Dispariţia blocajului financiar nu va fi posibilă cu agenţi economici care

continuă să efectueze plăţi nerespectând termenele legale sau să efectueze plăţi

preferenţiale, cu stocuri de mărfuri peste limita admisă sau prin diminuarea volumului

creditelor primite.

Îmbunătăţirea sistemului de decontare în lei şi în valută se referă în principal la

diminuarea duratei de efectuare a acestora, la asigurarea unei securităţi

corespunzătoare din punct de vedere al datelor şi documentelor, precum şi a intereselor

partenerilor de afaceri.

Băncile comerciale româneşti trebuie să aibă în vedere automatizarea sistemului

de informare şi producţie proprie, precum şi modernizarea sistemului de plăţi în deplin

acord cu comunitatea bancară internaţională.

Prin extinderea Uniunii Europene s-ar putea crea o reţea unică din punct de

vedere al reglementărilor şi procedurilor de decontare aplicate, formată din bănci

europene care ar duce la simplificarea operaţiunilor şi la creşterea securităţii şi

rapidităţii acestora, lucru realizat în acest moment într-o oarecare măsură prin

utilizarea sistemului SWIFT.

Agenţii economici din România trebuie să-şi înfrângă reticenţa faţă de anumite

mijloace de decontare cum ar fi: acreditivul, incasso, etc., care constituie baza relaţiilor

comerciale internaţionale, contribuind astfel la dezvoltarea relaţiilor economice cu

străinătatea. O economie de piaţă modernă necesită instrumente şi tehnici de plată

diversificate.

Experienţa internaţională demonstrează că există o legătură directă între gradul

de dezvoltare a pieţei şi complexitatea instrumentelor şi tehnicilor de plată folosite.

Ultimii ani au adus schimbări însemnate în ceea ce priveşte sistemul românesc

de plăţi. Modernizarea, îmbunătăţirea şi diversificarea profundă a acestuia s-a făcut în

108

Page 107: Practica Comert Exterior BRD

concordantă cu schimbările sistemului financiar bancar românesc, cu implementarea

unor noi politici monetare. Astfel, treptat s-a schimbat şi importanţa relativă a

diferitelor servicii de plăţi şi instrumente din sectorul bancar.

În mijlocul transformărilor şi dificultăţilor tranziţiei, banca centrală a încercat şi

reuşit să se impună cu o infrastructură bine pusă la punct, un sistem de plăţi de interes

naţional, ce se încadrează în contextul general global, de creştere a ponderii funcţiei

băncii centrale de intermediere şi finalizare a plăţilor interne şi care impune ideea că

încrederea în leu poate fi determinată de buna funcţionare a unui sistem naţional de

plăţi fără numerar.

Cadrul legal adoptat , bazat pe noile legi bancare, au determinat actualul sistem

de plăţi, care conferă băncilor comerciale şi Trezoreriei Statului dreptul de a realiza şi

administra cadrul de plăţi şi de a desemna banca centrală (reprezentată de BNR ) ca

organ de reglementare în sectorul plăţilor.

Procesul de reformă s-a realizat în principal prin adoptarea măsurilor legate de

accesul deschis şi echitabil al instituţiilor care intermediază plăţi la sistemul de plăţi,

prin stabilirea unor standarde de operare comune care să nu elimine, ci să încurajeze

cooperarea între diferiţi participanţi pe piaţă în condiţiile unei competiţii loiale,

precum şi prin aplicarea unor măsuri legate de eliminarea probabilităţii producerii

riscurilor specifice sistemelor de plăţi şi plăţi.

B.N.R. a demarat un amplu proces de modernizare şi eficientizare a sistemului

de plăţi românesc. Obiectivul principal îl constituie înlocuirea sistemului actual, pe

suport de hârtie, cu unul electronic ce va permite alinierea performanţelor noastre în

domeniu, la cele existente în Comunitatea Europeană.

De la 1 mai 2003 activităţile de compensare a plăţilor şi încasărilor

interbancare, de transfer de fonduri între bănci (inclusiv băncile aflate în regim special

de decontare sau în procedura de faliment), între bănci şi casele de compensaţii

interbancare, precum şi cele de decontare a acestora se efectuează de Centrală şi

sucursalele teritoriale ale Societăţii Naţionale de Transfer de Fonduri şi Plăţi

(TransFonD), în numele şi pe contul B.N.R.

Activitatea de transfer de fonduri între bănci şi Trezoreria de Stat, între bănci şi

B.N.R., între Trezoreria de Stat şi B.N.R., precum şi cele de decontare a acestora se

vor efectua în continuare de Centrală şi sucursalele B.N.R. Decontarea finală şi

109

Page 108: Practica Comert Exterior BRD

irevocabilă a tuturor activităţilor menţionate anterior se va efectua de Direcţia

Contabilităţii din B.N.R..

Aceasta este prima etapă a transformării sistemului de plăţi din România, în

vederea asigurării interoperabilităţii cu sistemul TARGET, în perspectiva aderării la

Uniunea Europeană. Următoarea fază a acestui proces, reprezentată de efectuarea

activităţilor interbancare de compensare şi transfer de fonduri, în numele şi pe contul

TransFonD, este preconizată să se realizeze la începutul anului 2004.

În aceste etape, decontarea se va realiza pe suport-hârtie. Însă finalitatea

procesului început la l mai 2004 o reprezintă implementarea sistemului electronic de

plăţi (preconizata pentru începutul anului 2004).

Aceasta va presupune existenţa unui sistem de decontare brută în timp real

(RTGS), o casă de compensaţii automată (ACH), un sistem de înregistrare, decontare

şi transferare al titlurilor de stat şi un sistem back-up şi recuperare în caz de dezastre,

care va funcţiona în paralel, pentru a evita problemele care ar putea interveni în cazul

apariţiei unor disfuncţionalităţi la nivelul celorlalte sisteme. Astfel, băncile comerciale

vor trebui să fie membre SWIFT, să aibă sisteme proprii de back-up şi să dezvolte

proceduri de plăţi intrabancare moderne şi cu un grad mare de securizare. Va exista un

singur punct de intrare în sistem la fiecare bancă (în centrala băncii sau la sucursala

Municipiului Bucureşti), de unde vor fi introduse operaţiunile de plăţi ale tuturor

unităţilor teritoriale din banca respectivă. Întrucât eforturile financiare pe care băncile

comerciale (în special cele cu reţea teritorială extinsă - gen B.R.D. Groupe Societe

Generale) sunt obligate să le facă sunt considerabile, se preconizează ca la început

pentru o perioadă limitată de timp sistemul de transfer electronic să funcţioneze în

paralel cu sistemul suport-hârtie, chiar şi în cadrul acelaşi bănci.

Marele avantaj al TransFonD îl reprezintă reducerea duratei de transfer a

banilor între agenţii economici. Aceştia sunt, în realitate, principalii beneficiari a

noului sistem. Introducerea lui rapidă, pe lângă faptul că ne-ar alinia la normele

europene în materie, ar reprezenta şi un semnal că în sfârşit în România faptele au luat

locul vorbelor.

Ca şi în cazul altor ţări aflate în tranziţie restructurarea sistemului bancar, parte

implicată în sistemul de plăţi naţional, s-a realizat concomitent cu procesul de

110

Page 109: Practica Comert Exterior BRD

construcţie al acestuia. S-a încercat astfel adaptarea din mers la noile standarde ale

pieţei în formare.

Ritmul restructurării diferă funcţie de politicile adoptate, determinate fie de

restricţiile bugetare impuse ce reclamă urgentarea privatizării băncilor, fie prin

procedeul transformării treptate, ce reduc şocurile, dar care implică un nivel ridicat al

costurilor.

Restructurarea băncilor s-a axat pe restructurarea financiară, realizată prin

capitalizarea băncilor şi asanarea activelor bancare, pe reconsiderarea managementului

băncilor şi consolidarea infrastructurii , precum şi crearea unui mediu stimulativ , prin

reformarea cadrului legislativ , normativ şi instituţional.

Primele transformări au apărut relativ târziu, la mai bine de un an de la

revoluţie, prin elaborarea legilor nr.33 şi 34/1991, ce modificau vechile structuri

existente la acea dată, adaptându-le modelelor occidentale.

Toate operaţiunile comerciale au fost distribuite, pe "domenii" băncilor

comerciale "specializate", acest procedeu constând într-un simplu transfer de preluare

a unor active şi pasive, ceea ce a făcut ca noile bănci să moştenească o situaţie

financiară slabă, determinată pe de o parte de insuficienta capitalizare, precum şi de

preluarea activelor neperformante constând din creditele acordate fostelor întreprinderi

socialiste.

Acest lucru a dus la menţinerea unei practici bancare ce ar putea fi concretizate

ca neperformante.

A apărut şi s-a dezvoltat însă proprietatea privată şi în domeniul bancar, prin

înfiinţarea unor bănci private cu capital autohton sau prin deschiderea de sucursale ale

băncilor străine în România, precum şi prin emisiunea de acţiuni de către băncile cu

capital de stat.

Astfel apariţia concurenţei a dus la regândirea politicilor băncilor, mai ales a

celor privitoare la creditare renunţându-se, cel puţin teoretic, la principiile politice şi

adoptându-le pe cele ale eficienţei.

Creditul este sursa mijloacelor suplimentare, necesare în urma intrării în circuit

a unor noi valori care se distribuie şi redistribuie în economia noastră. Creditul poate

constitui însă şi germenul unui dezechilibru inflaţionist sporit, în cazul în care politica

de credit se conduce după alte criterii decât cele riguros obiective.

111

Page 110: Practica Comert Exterior BRD

Băncile private au încercat să desfiinţeze monopolul deţinut de băncile de stat,

adoptând o politică agresivă de creditare, încercând să-şi atragă noi clienţi, dar din

păcate, nu de puţine ori au avut de suportat consecinţele asumării unor riscuri

suplimentare legate de o creditare lipsită de rigoare.

S-a instituit atunci procedura de lichidare judiciară, fapt ce a avut consecinţe şi

asupra celorlalte bănci. Aici trebuie să intervină activitatea de control BNR, investită

cu acest drept de legislaţia în vigoare.

Instrumentul de dirijare şi control al activităţii bancare al B.N.R. este rescontul,

care dă B.N.R. capacitatea de influenţare a nivelului dobânzilor bancare, capacitate

care se adaugă celorlalte mijloace de influenţare (dobânda constituie o pârghie

importantă de influenţare a mersului spre economia de piaţă). Totuşi, sistemul bancar

românesc se află în plin proces de transformare. Se fac simţite necesităţi de continuare

a modernizării şi ameliorării codului legislativ instituţional şi metodologic, în sensul

conferirii băncilor autonomie reală, activitatea băncilor concentrându-se doar asupra

realizării profitului, cheia dezvoltării activităţii, precum şi nevoia adâncirii procesului

de restructurare financiară a băncilor, de recapitalizare a acestora.

Un punct esenţial îl constituie modernizarea infrastructurilor, informatizarea pe

scară largă şi introducerea ultimelor tehnologii electronice, acestea ducând la

simplificarea procedurilor de lucru şi la scurtarea timpului necesar efectuării

operaţiunilor bancare.

Încă de la înfiinţarea sa ca societate pe acţiuni (decembrie 1990), B.R.D. şi-a orientat

şi şi-a adaptat activitatea la noile condiţii de piaţă , concentrându-se în special pe

extinderea afacerilor din sectorul privat şi pe activităţi bancare pentru persoane fizice,

punând accent în primul rând pe afacerile mici şi mijlocii, dar şi pe cele cu mari

societăţi private. B.R.D. şi-a extins reţeaua, şi-a lărgit sfera de activitate şi s-a angajat

în servicii bancare pentru persoane juridice şi persoane fizice, inclusiv, printre altele,

servicii de plată, finanţarea comerţului, investment banking, servicii de factoring şi

forfetare. Odată cu achiziţionarea pachetului majoritar de către SOCIETE

GENERALE, B.R.D. a pus accentul pe serviciile bancare pentru populaţie , fără a

exclude însă dezvoltarea activităţilor cu agenţii corporativi.

Pe termen mediu B.R.D.-Groupe Societe Generale intenţionează să rămână o

bancă universală, cu accent principal pe servicii bancare pentru agenţii economici şi

112

Page 111: Practica Comert Exterior BRD

populaţie. Unul din obiectivele sale este să crească portofoliul de credite pentru agenţii

economici, în vederea formării unei baze solide de clienţi şi pentru acumularea de

capital în vederea unei viitoare dezvoltări economice. B.R.D.- Groupe Societe

Generale intenţionează de asemenea să îşi extindă în mod prudent creditele pentru

persoanele fizice pe termen scurt şi să găsească oportunităţi de creditare a persoanelor

fizice pe termen mai lung prin introducerea creditului ipotecar, în înţelesul legii

creditului ipotecar - pentru persoane fizice, deoarece în prezent acordă numai credite

pentru construirea şi cumpărarea de locuinţe. Pentru aceasta se va avea în studiu rata

dobânzii din România, care momentan este prea mare pentru a putea permite o

extindere importantă a acestui tip de credite.

În plus, B.R.D. intenţionează să valorifice bunul renume creat prin

achiziţionarea pachetului majoritar de către Societe Generale prin atragerea

corporaţiilor multinaţionale care operează în România sau a filialelor române ale unor

astfel de corporaţii. De asemeni va căuta să îşi extindă şi diversifice produsele

generatoare de venituri oferite persoanelor juridice, care include gestionarea

numerarului şi activităţii de leasing.

Pe termen scurt, B.R.D. intenţionează să se concentreze şi asupra extinderii

operaţiunilor cu cărţi de debit şi de credit, prin introducerea de noi facilităţi şi

instalarea unor noi ATM -uri şi terminale POS.

Pentru a atinge acest obiectiv privind extinderea serviciilor bancare pentru

agenţii comerciali şi populaţie, B.R.D.-Groupe Societe Generale se va concentra pe

finalizarea unui vast proces de restructurare menit să îmbunătăţească structura

organizatorică şi circuitul informaţional şi pe crearea unei forţe de vânzare de servicii

bancare în întreaga reţea de sucursale pentru promovarea produselor B.R.D. Banca

intenţionează de asemenea să facă investiţii importante în tehnologia informaţiei - atât

în ceea ce priveşte partea de hardware cât şi cea de software. Se aşteaptă că acest

program de investiţii va contribui la ridicarea gradului de integrare şi automatizare a

operaţiunilor B.R.D., care să contribuie la creşterea veniturilor şi să-i mulţumească pe

clienţii săi. Cea mai importantă investiţie în domeniul informaticii o constituie

extinderea reţelei de bancomate, continuarea implementării aplicaţiilor de software

bancar IBank şi Bank Trade - un sistem internaţional compatibil pentru tranzacţiile

113

Page 112: Practica Comert Exterior BRD

internaţionale, care procesează acreditive, scrisori de garanţie, ordine de plată şi

încasare.

Noul sistem IT va îmbunătăţi considerabil eficienţa operaţiunilor B.R.D. şi mai

ales va duce la procesarea în timp real a tranzacţiilor şi raportărilor contabile, creşterea

gamei de servicii prestate pentru clienţi şi a vitezei de procesare, îmbunătăţirea

capacităţilor de gestionare a riscului şi procesarea computerizată a tranzacţiilor

realizate manual.

Cel mai recent a fost introdus sistemul electronic de tranzacţii Multicashsistem

care pune la dispoziţia clienţilor B.R.D. servicii avansate de gestionare a numerarului.

De asemeni s-a dezvoltat un site Internet şi s-a acordat o importanţă deosebită

îmbunătăţirii infrastructurii de telecomunicaţii pentru date.

B.R.D.- Groupe Societe Generale explorează oportunităţile de a furniza servicii

bancare pe Internet. În acest moment B.R.D. examinează soluţiile posibile pentru

crearea unui sistem de management al informaţiilor şi a unui sistem informatic de

contabilitate, care să fie automatizate într-o mare măsură. Soluţiile de software nu sunt

disponibile în România, astfel încât banca va trebui să cumpere un produs care este

larg folosit pe plan internaţional şi să încerce să-l adapteze la cerinţele aplicabile

româneşti. O altă decizie care va trebui luată se referă la pachetul software care va

trebui să funcţioneze ca un sistem de integrare care să permită transferul automat de

informaţii între diferitele sisteme informaţionale care funcţionează în cadrul B.R.D.

Cadrul legal şi condiţiile în care băncile îşi desfăşoară activitatea trebuie să facă

posibilă orientarea băncilor spre o diversitate de opţiuni şi servicii , fiecare trebuind să

aibă posibilitatea de a decide asupra strategiei proprii privind felul operaţiunilor

bancare, serviciilor şi instrumentelor prin care îşi desfăşoară activitatea specifică.

Posibilitatea utilizării eficiente a tehnicilor moderne de marketing va favoriza băncile

să-şi elaboreze aceste strategii, în strânsă legătură cu cerinţele pieţei.

Într-o lume complexă, unde solicitările clienţilor sunt multiple, noile tehnologii

reprezintă un levier economic şi comercial extrem de puternic. Un câmp imens de

acţiune se deschide astfel în faţa băncilor. În funcţie de buna utilizare a noilor

tehnologii şi instrumente, efectul lor va determina afirmarea acestora în îmbunătăţirea

cadrului acestora de funcţionare şi mai ales în aria schimbului de informaţii şi a

plăţilor. Dezvoltarea concurenţei va impune o nouă abordare a activităţii de către

114

Page 113: Practica Comert Exterior BRD

băncile prezente în sistem, ceea ce poate determina apariţia unor noi tipuri de

specializare. Pe ansamblu, se aşteaptă ca sistemul bancar să devină nu numai mai

sigur, ci şi mai competitiv.

Necesitatea urgentării schimbului de informaţii, precum şi simplificarea

accesului agenţilor economici la informaţia economică sunt motive esenţiale ce

pledează pentru implementarea celor mai noi tehnologii în cadrul structurilor

economiei. Alături de aceste motive, concurenţa acerbă între instituţiile bancare,

precum şi apariţia de noi societăţi dispuse sa ofere servicii rapide, sigure şi de calitate

în domeniul financiar bancar, este de natura a determina băncile la puternice investiţii

în tehnica de calcul şi de telecomunicaţii, la modificarea modului de abordare a

relaţiilor cu proprii lor clienţi şi la crearea de alianţe, atât între ele cât şi cu firme

specializate în servicii de telecomunicaţii sau producătoare de soft financiar.

Toate aspectele menţionate anterior sunt de natură a îmbunătăţi sistemul bancar

şi au rolul de a veni în sprijinul clienţilor, îndeosebi în realizarea plăţilor fără numerar

între aceştia.

Conducerea B.R.D. consideră că B.R.D. şi-a demonstrat capacitatea de a opera

cu succes într-un cadru economic şi financiar dificil, caracterizat printr-o inflaţie

extrem de ridicată, care a avut ca rezultat deprecierea monedei naţionale. În plus,

succesul înregistrat în calitate de primă bancă privatizată din România cu o instituţie

financiară internaţională importantă a creat pentru B.R.D. avantaje din punct de vedere

al concurenţei. În consecinţă, conducerea B.R.D.- Groupe Societe Generale consideră

că banca şi-a asigurat o poziţie bună în sectorul bancar, unde concurenţa este în

continuă creştere. În acest context, trebuie menţionat că România este una din ţările cu

cel mai mic număr de bănci din regiune, având în vedere că numai 20% din populaţie

deţine un cont bancar.

BIBLIOGRAFIE

1. Basno Cezar, Dardac Nicolae, Monedă, credit, bănci, Editura Didactică Floricel Constantin şi Pedagogică, Bucureşti, 1995.

2. Basno Cezar, Dardac Nicolae Operaţiuni bancare, instrumente şi tehnici de plată, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995.

115

Page 114: Practica Comert Exterior BRD

3. Bran Paul Relaţii valutar financiare internaţionale Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980.

4. Cerna Silviu Sistemul monetar şi politica monetară, Editura Humanitas , 1993.

5. Cocriş Vasile Tehnici şi operaţiuni bancare, Editura Universităţii Al.I.Ccuza , Iaşi, 1992.

6. Diaconescu Mariana Sisteme de plăţi. Riscuri. Bănci, Editura Economică, 2000.

7. Francu Marin Piaţa de capital, Editura Tribuna Economică.

8. Lăzărescu V. Băncile comerciale şi economia de piaţă în România, Editura Agora, 1998.

9. Mireanu Gheorghe Tehnica şi practica operaţiunilor bancare,Editura Tribuna Economică,1995.

10. Negrea Radu Rigurozitatea garanţiei bancare, Piaţa Financiară nr.7/1996.

11. Opriţescu M. şi colectiv Monedă şi credit, Editura Universitaria, Craiova, 1998.

12. Săvoiu V. Banca Centrală şi sisteme de plăţi de interes naţional, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1998.

13. Turliuc Vasile, Cocriş Vasile Monedă şi credit , Editura Ankarom, Bacău, 1998.

14. Turliuc Vasile Dimensiunea financiară a întreprinderiiEditura Eco-Art Sedcom Libris, Iaşi, 1995.

15. Turliuc Vasile Monedă şi credit- Editura Universităţii Al.I.Cuza, Iaşi ,1992.

16. Voinea Gheorghe Relaţii valutar financiare internaţionaleNotiţe de curs, Iaşi ,1998.

17. Regulamentul nr.3 – 13.05.1996 privind organizarea şi funcţionarea la B.N.R. a CIP.

18. Regulamentul nr.4-13,06,1996 privind plata prin OP la cererea directă a beneficiarului prin debitarea cu consimţământul plătitorului(direct debit).

19. B.N.R. - Reglementări privind ordinul de plată, Editura Ardeleană, Cluj,1994. 20. B.N.R. - Reglementări privind cecul, Editura Ardeleana , Cluj,1994.21. B.N.R. - Reglementări privind cambia şi biletul la ordin, Editura Ardeleană,

Cluj, 1994 .22. Revista ”Piaţa Financiară " nr.5/1996- Dobrescu Dan - Un concept global de

informatizare globală .23. Statutul B.R.D. - buletin informativ intern .24. Norme cadru nr.7-1994 privind comerţul făcut de societăţile bancare şi celelalte

societăţi de credit cu cecuri .25. Revista"Piaţa Financiară" nr.6/1996,Păvăloaie Rodica-SMART CARDUL. 26. Regulamentul nr.8/19.08.1996- privind ordinul de plată .27. Norme cadru nr.9/ 13.06.1996 - privind executarea OP programate .28. Norme cadru nr.l5/1996 - privind OPH pe suport pe hârtie .

116

Page 115: Practica Comert Exterior BRD

29. Norme metodologice nr2/1995 - privind confecţionarea, completarea şi utilizarea OP cu Trezoreria Statului pe suport de hârtie (OPT) în operaţiunile de decontare.

30. Normele BNR privind instrumentele de plata, Bucureşti, 1994 .31. Legea 59/1934 - privind circulaţia cecului, modificată prin Legea 83/1994 32.

Legea 58/1934 - privind circulaţia cambiei şi biletului la ordin, modificată prin legea 83/1994 .

33. Revista “Piaţa Financiară” nr.5/05.2002- Emil Zota Ghizari - Reforma activităţii de plăţi - certitudine şi perspective .

34. Finanţe - Bănci - Asigurări - nr.6/ 06.2002- Lucian Ion - Modelarea structurii organizatorice a unei unităţi bancare.

117