politici si strategii privind dezvoltarea spatiul montan

81
240 CAPITOLUL V POLITICI ŞI STRATEGII PRIVIND DEZVOLTAREA SPAŢIULUI MONTAN ROMÂNESC 5.1.Caracterizare generală a spaţiului montan Zona montană a României, reprezintă circa o treime din teritoriul naţional având o suprafaţă de 79.919 km 2 din care 53,3% păduri cu 74,4% grad de împădurire şi 41,1% terenuri agricole, constituind 46% din teritoriul a 28 judeţe, în cadrul a 729 comune, cu 3.900 sate şi a 92 oraşe montane. Astfel din suprafaţa agricolă a ţării, de 14.791.333 ha (62% din total fond funciar), suprafaţa agricolă din zona de munte reprezintă circa 22,5%, respectiv arabil 9,2%, păşuni 41% şi fâneţe 67,4%. În structură, din suprafaţa agricolă montană, fâneţele şi păşunile naturale reprezintă 71,7%, arabilul 25,6%, pomii şi viile 2,7%. Din totalul suprafeţelor din zona montană, cele agricole reprezintă circa 42% iar cele neagricole 58%, din care 52% sunt păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră. 1 Terenurile agricole şi pădurile în mod special, reprezintă o mare bogăţie economică şi de mediu natural, ca valori naţionale, dar şi continentale. Zonele de munte se disting de alte regiuni prin existenţa unor dezavantaje naturale: altitudine, climă, pante, fertilitate scazută a solului, izolare faţă de căile de comunicaţie şi faţă de pieţele de desfacere şi prin îmbătrânirea populaţiei active, tendinţele de exod, infrastructuri insuficiente etc., ceea ce face din zona montană o zonă defavorizată, extrem de vulnerabilă economic, social şi ecologic. 1 Radu Rey şi colaboratori, “Carpaţii României – Summit-ul pentru Mediu şi Dezvoltare Durabilă în Regiunea Carpaţilor şi a Dunării”, Ed. Agris-Redacţia Revistelor Agricole, pag.14

Upload: costin-georgiana

Post on 30-Dec-2014

47 views

Category:

Documents


6 download

TRANSCRIPT

Page 1: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

240

CAPITOLUL V

POLITICI ŞI STRATEGII PRIVIND DEZVOLTAREA SPAŢIULUI

MONTAN ROMÂNESC

5.1.Caracterizare generală a spaţiului montan

Zona montană a României, reprezintă circa o treime din teritoriul naţional

având o suprafaţă de 79.919 km2 din care 53,3% păduri cu 74,4% grad de

împădurire şi 41,1% terenuri agricole, constituind 46% din teritoriul a 28 judeţe, în

cadrul a 729 comune, cu 3.900 sate şi a 92 oraşe montane.

Astfel din suprafaţa agricolă a ţării, de 14.791.333 ha (62% din total fond

funciar), suprafaţa agricolă din zona de munte reprezintă circa 22,5%, respectiv

arabil 9,2%, păşuni 41% şi fâneţe 67,4%.

În structură, din suprafaţa agricolă montană, fâneţele şi păşunile naturale

reprezintă 71,7%, arabilul 25,6%, pomii şi viile 2,7%.

Din totalul suprafeţelor din zona montană, cele agricole reprezintă circa 42%

iar cele neagricole 58%, din care 52% sunt păduri şi alte terenuri cu vegetaţie

forestieră.1

Terenurile agricole şi pădurile în mod special, reprezintă o mare bogăţie

economică şi de mediu natural, ca valori naţionale, dar şi continentale.

Zonele de munte se disting de alte regiuni prin existenţa unor dezavantaje

naturale: altitudine, climă, pante, fertilitate scazută a solului, izolare faţă de căile de

comunicaţie şi faţă de pieţele de desfacere şi prin îmbătrânirea populaţiei active,

tendinţele de exod, infrastructuri insuficiente etc., ceea ce face din zona montană o

zonă defavorizată, extrem de vulnerabilă economic, social şi ecologic.

1Radu Rey şi colaboratori, “Carpaţii României – Summit-ul pentru Mediu şi Dezvoltare Durabilă în

Regiunea Carpaţilor şi a Dunării”, Ed. Agris-Redacţia Revistelor Agricole, pag.14

Page 2: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

241

Populatia (mediul urban si rural) este de circa 3,6 milioane locuitori – 47

locuitori/km2 – din care agricultori peste 2.000.000 cu circa 1.000.000 exploatatii

taranesti private, in majoritate cu caracter de subzistenta si 2,4 mil. ha pajisti

naturale, in care se practica o agricultura traditionala, de tip extensiv, axata pe

cresterea animalelor*.

In mediul rural si preorasenesc, veniturile populatiei provin din agricultura

(circa 40%), dar si din alte activitati: forestiere, miniere, industrie prelucratoare,

servicii, artizanat etc..

Veniturile populatiei montane sunt in general mai reduse datorita caracterului

special al acestor zone determinate de pozitia geografica mai greu accesibila (pante

abrupte), clima, gradul de izolare, etc., avand ca sursa, agricultura, cresterea

animalelor, valorificarea lemnului si alte activitati.

Cu toata bogatia naturala de care dispun aceste zone se remarca existenta unor

fenomene negative privind forta de munca agricola imbatranita dar si a

fenomenului de migratie naturala al populatiei montane (exodul demografic), si

anume:

• zonele montane se caracteriza printr-un fenomen de depopulare grava, prin

existenta unei populatii imbatranite si a unui spor demografic negativ;

• accentuarea tot mai mult a gradului de saracie si lipsa perspectivelor

pentru populatia tanara datorita lipsei ofertei de locuri de munca pe plan

local;

• fenomenul de crestere a populatiei tinere in zona montana ca efect al

regresului industrial si al reducerii posibilitatilor de angajare a fortei de

munca.

*Conform lucrarii de delimitare a Zonei Montane realizata de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, (MAAP, in prezent) – Comisia Zonei Montane din Romania-1995, Radu Rey si colaboratori, “Carpatii Romaniei – Summit-ul pentru Mediu si Dezvoltare Durabila in Regiunea Carpatilor si a Dunarii”, Ed. Agris-Redactia Revistelor Agricole, pag.14

Page 3: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

242

Agricultura montana reprezinta o activitate traditionala, pentru peste

1000.000 de exploatatii taranesti, cu caracter majoritar de “subzistenta”, cu o

dimensiune medie de circa 3 ha/exploatatie, existand si un procent de circa 3%

dintre acestea cu caracter comercial, cu 5-30 ha teren agricol in proprietate privata.

Agricultura montana se bazeaza pe ingrasamintele naturale, exceptie fac

stropirile pentru cartof si pomi fructiferi, dar si la acestea chimizarea se realizeaza in

limite rationale. In aceste conditii, produsele agroalimentare sunt nepoluate, de tip

ecologic, de inalta calitate biologica.

In ceea ce priveste productia vegetala, culturile agricole in zona montana se

limiteaza la: cartof, porumb, secara, ovaz, grau de primavara, legume si zarzavaturi,

exceptie facand legumele termofile (rosii, ardei, vinete).

Cu exceptia cartofului, celelalte plante de cultura se folosesc pentru autoconsum uman si in

hrana animalelor. Productiile medii sunt de 10-15 tone/ha la cartof, 2,5 tone la garu si secara si 3-4

tone la porumb, 2,5 tone la orz si 1,5 tone la ovaz. Cerealele se cultiva pe zone mici si limitate la

microzonele cu temperaturi medii anuale mai ridicate.

Gradinile de legume si zarzavaturi sunt prezente pe langa fiecare exploatatie,

exceptie facand legumele termofile (rosii, ardei, vinete s.a.). Arbustii fructiferi si

plantele medicinale sunt o prezenta frecventa, mai ales in flora spontana, dar nu au

luat inca forma unor culturi sistematice desi reprezinta resurse cu mari posibilitati de

extindere.

Nivelul tehnologic al dotarii exploatatiilor agricole este scazut, mecanizarea

slaba, viteza de recoltare, uscare si depozitare a fanului fiind redusa cu efect negativ

important asupra valorii nutritive si cu pierderi prin deprecieri, mai ales in anii

ploiosi.

Zona de munte are un important potential de productie marfa, mai ales la

produsele animaliere: lapte, carne, piei, lana (cresterea animalelor este reprezentata

in special prin bovine si ovine). Intreaga agricultura montana se bazeaza pe

ingrasamintele naturale furnizate de ovine si bovine pe fanetele si pasunile naturale,

iarba fiind foarte bogata in flora spontana si numeroase specii de plante medicinale.

Page 4: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

243

Bovinele, in jur de 934 mii capete, din care vaci si juninci 523 mii capete,

sunt de mai multe rase, si anume: Bruna, Baltata Romaneasca (varianta de

Simenthal) si Pinzgau, precum si un procent de metisi. Bovinele din zona montana

reprezinta 27% din totalul bovinelor pe tara. Ovinele, in jur de 2.700 mii capete, din

care 1.980 mii capete oi si mioare. Ovinele sunt in marea majoritate de rasa

“Turcana”, iar in zonele cu clima blanda se gaseste si rasa “Tigaie”. Sunt rase cu

lana groasa si semi-fina, exploatate mai ales pentru productia de lapte, fiind deosebit

de rezistente la conditiile vitrege de clima si deplasari lungi. Sistemul general de

crestere a animalelor in zona montana se face cu iernarea pe baza de fanuri naturale

si cu folosirea pe timpul verii a pasunilor etajelor montane mai inalte, prin vacarii si

stane de oi sau mixte.

Se mai creste un numar destul de important de cabaline, porcine, pasari de

curte, mai putin caprine si bubaline (bivoli), animale de blana, precum si caini

ciobanesti masivi, din rasele “mioritica” si “ciobanescul carpatin”.

Productiile medii de lapte la vaci se situeaza intre 2.850-3250 l/cap/an, iar la

oi, productiile medii de lapte sunt de 40-50l/cap/an. Animalele sunt crescute in

sistem extensiv, cu multa miscare, in mediul natural prea putin poluat. Acest sistem

de crestere a animalelor determina o calitate foarte buna a laptelui, carnii,

branzeturilor, desi productiile sunt mici fata de cele din alte tari. In ultimul timp

efectivele de ovine exploatate pentru productia de lapte s-au redus foarte mult, ceea

ce ar putea pune in pericol productia de branzeturi atat de apreciate intrucat

Romania este una dintre putinele tari care si-a conservat tehnologiile de fabricare a

branzeturilor de oaie.

Suprafata fondului forestier national este de circa 27% din totalul fondului

funciar, adica circa 6.360.000 ha, din care 67% se in zona de munte. Din totalul

fondului funciar neagricol din zona montana, care reprezinta circa 58%, fondul

forestier este de peste 52%.

Page 5: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

244

Zona de munte romaneasca este destul de bine impadurita, Romania ocupand

locul al 11-lea in clasamentul european (0,29 ha de padure/locuitor fata de 0,30 ha

media europeana).

Padurile zonei de munte sunt accesibile pentru exploatare. La o crestere

medie anuala de 3,6 m3/ha/an, posibilitatea de exploatare este de 22 milioane m3/an.

Masa lemnoasa destinata aprovizionarii populatiei din mediul rural, in cea mai mare

parte in zona montana, este de circa 4 milioane m3/an.

Padurea romaneasca este remarcabila si sub aspectul produselor secundare,

respectiv fructe mici, ciuperci, plante medicinale, etc., iar fauna cinegetica poate fi

apreciata ca fiind bogata (cervide, ursi, mistreti, vulpi, rasi, cocosi de munte, lupi,

capra neagra etc.).

De asemenea, in zona montana exista o retea deasa de rauri si paraie,

populata natural cu diverse specii de peste( pastrav, lipan, lostrita, clean, mreana,

scobar etc.). Periodic dar limitat, se intervine cu actiuni de populare cu puiet de

peste a unor rauri, mai frecvent cu pastravi.

Veniturile populatiei rurale din zona montana depind in mare masura de

posibilitatile de exploatare si valorificare a lemnului. Padurea romaneasca este

remarcabila si sub aspectul produselor secundare: fructe de padure mici, ciuperci,

plante medicinale; de asemenea, fauna cinegetica este apreciata ca fiind deosebita si

bogata, iar reteaua densa de rauri si paraie montane este populata natural cu specii

diverse de peste.

In zona montana industriile in proportie insemnata sunt cele ce exploateaza

resursele locale: fabrici de cherestea si de mobila, industriile prelucratoare pentru:

lapte, carne, panificatie, industria pielariei, fabrici de ciment, industrii miniere,

fabrici de covoare, incaltaminte, textile, industria apelor minerale, micile industrii

artizanale (olarit, tricotaje si covoare, impletituri si mobilier, obiecte din lemn,

fierarie-potcovarie etc.). In ruralul montan industriile sunt putin dezvoltate,

exceptand industria lemnului, fabrici de produse lactate, abatoare si carmangerii.

Page 6: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

245

Majoritatea acestor industrii si-au restrans activitatea generand o rata inalta a

somajului in zona montana. O situatie particulara o prezinta industria miniera, unde

s-a inregistrat o ampla restrangere cu disponibilizari de forta de munca.

In ceea ce priveste comertul, in zonele montane acesta a fost primul sector

care s-a dezvoltat prin aparitia a numeroase societati comerciale acoperind o gama

larga de necesitati. Serviciile publice sunt destul de bine reprezentate in zona

montana; in ceea ce priveste invatamantul, acesta inca mai are probleme de rezolvat

in ceea ce priveste dezvoltarea bazei materiale si adaptarea programelor de

invatamant realitatii muntelui.

Slaba dezvoltare a industriilor in zona montana rurala a mentinut un grad

scazut de poluare a apelor si a mediului montan, cu toate acestea, in unele zone

montane au aparut factori poluanti si anume: fabrici de ciment, unitati de debitare a

lemnului ce produce rumegusul de lemn, cu efecte negative asupra mediului natural

si agriculturii.

Ecologia zonei montane romanesti se prezinta satisfacator fiind determinata

de o serie de factori:

• Nivelul de impadurire (67 % din padurile Romaniei) remarcabil cu mari

suprafete de paduri tinere si o proportie echilibrata intre conifere si

foioase;

• Sistemul extensiv, dominant, de exploatare a animalelor, cu conservarea

florei spontane furajere, a fanetelor si pasunilor naturale, deosebit de

bogata in specii, inclusiv plante medicinale;

• Realizarea productiilor furajere exclusiv pe baza ingrasamintelor naturale,

chimizarea agriculturii finnd minora;

• O suprafata arabila reprezentand circa 25% din totalul suprafetei agricole

montane, respectiv numai 9% din arabilul national, cu araturile efectuate

cu respectarea curbelor de nivel, prin traditie si cu un grad de mecanizare

foarte scazut, aspecte ce au limitat procesul erozional.

Page 7: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

246

Zona montana romaneasca dispune de importante infrastructuri, drumuri

principale care traverseaza orasele si marea majoritate a comunelor montane;

traversarea lantului muntos in toate directiile se realizeaza prin defilee echipate cu

drumuri nationale si judetene, drumuri secundare, retea de cai ferate, poduri.

Reteaua de cai ferate este in cea mai mare parte electrificata, transportul feroviar de

marfuri si calatori efectuandu-se curent. Electrificarea in zona de munte este

realizata in cea mai mare parte, exusta exceptii privind mici catune izolate in Muntii

Apuseni.

In zona de munte se produce o mare cantitate din energia electrica a

Romaniei. Exista un numar important de hidrocentrale de nivel mare si mijlociu,

precum si microhidrocentrale, a caror energie elecrica obtinuta este absorbita de

sistemul energetic national de unde se distribuie dupa nevoi.

Muntele furnizeaza cea mai mare cantitate de apa potabila, de buna calitate,

cu gradul cel mai redus de poluare. In ceea ce priveste aductiunile de apa si

canalizarile, in comunele montane acestea sunt slab dezvoltate, marea majoritate a

satelor nedispunand de sisteme de colectare si distributie a apei si de canalizari;

aceasta situatie insa se intalneste din pacate si in unele orase montane, de exemplu,

orasul Busteni nu dispune inca de un sistem de canalizare. In general

telecomunicatiile (centralele telefonice, posta, televiziunea) sunt realizate in zona

montana.

Turismul montan este destul de bine reprezentat, avand caracter national si

international. In zona montana exista numeroase statiuni balneo-climaterice unde se

gasesc ape termale de mare valoare sau ape minerale carbogazoase: Herculane,

Felix, Vatra Dornei, Borsec, Olanesti, Calimanesti, Caciulata, Covasna, Sovata (care

dispun de o baza materiala buna cu capacitati de cazare in hoteluri, cu personal

calificat, cu drumuri de acces si de agrement: Predeal, Sinaia, Pioana Brasov, etc.

(amenajate pentru trasee montane, schi si alte sporturi de iarna, ce dispun de

intreaga gama de instalatii moderne: teleferice, telescaune, baby-schi).

Page 8: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

247

In ultimul timp, in mod special dupa 1990, a inceput o miscare tenace pentru

dezvoltarea turismului rural si a agroturismului montan, care se bucura de o larga

apreciere din partea turistilor romani si straini. In ultima perioada, ca urmare a

sprijinului financiar acordat prin Programul SAPARD, se prevede o crestere a

numarului pensiunilor agroturistice din mediul rural montan.

Principalele bogatii ale zonei montane trebuie sa ramana: padurile - care

reprezinta o sursa de materie prima si energie, suprafetele agricole – pentru cresterea

animalelor si productia de marfuri alimentare de calitate, apa – pentru energie si apa

potabila, populatia – care trebuie sa fie sanatoasa si energica si care trebuie sa

asigure continuitatea satului romanesc.

In vederea dezvoltarii rurale a zonei montane, se impune o abordare

pluridisciplinara a problematicii muntelui, pentru a se putea mentine echilibrul om-

natura. Pentru aceasta, zonele de munte trebuie sa beneficieze de o politica

specifica, definita conform dezvoltarii durabile.

Integrarea europeana a zonei montane a Romaniei, presupune dezvoltarea in

ecosisteme echilibrate pe baza gospodariilor familiale si proprietatii private, in

continuitate traditionala, pluriactivitate, si in limite ecologice.

5.2.Strategii si obiective ale dezvoltarii zonei montane

Agricultura este elementul determinant al dezvoltarii rurale in majoritatea

spatiilor rurale, dar aceasta nu inseamna ca dezvoltarea rurala se rezuma doar la

dezvoltarea agriculturii. Trebuie imbunatatite conditiile de viata ale intregii

populatii care traieste in spatiul rural, cu conditii defavorabile, dar nu numai al celor

care lucreaza in agricultura.

Dezvoltarea durabila montana rurala presupune ca omul trebuie sa fie

partener al naturii, pentru ca fiecare sa aiba sansa unei vieti mai bune, armonizarea

relatiilor intercomunitare, integrarea strategiilor de dezvoltare cu cerintele

Comunitatii Europene, avand urmatoarele obiective:

Page 9: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

248

• protejarea, conservarea si ameliorarea mediului;

• cresterea calitatii vietii;

• gestiunea responsabila si valorificarea adecvata a resurselor naturale;

• gospodarirea familiala montana;

• dezvoltarea infrastructurii, a serviciilor si dotarilor adecvate;

• procesul de educatie, invatamant, informare, instruire;

• valorificarea patrimoniului natural, conservarea biodiversitatii, protejarea

speciilor rare si a celor amenintate cu disparitia din zonele protejate;

• conservarea si valorificarea culturii locale, a traditiilor etnografice,

protejarea monumentelor istorice.

In tara noastra, regiunile montane reprezinta o zona foarte importanta din

punct de vedere economic, si in acelasi timp este o regiune care trebuie protejata.

Aceste regiuni au o economie rurala mixta, formata din agricultura,

exploatarea padurilor si prelucrarea lemnului, culesul si prelucrarea fructelor de

padure, precum si diferite intreprinderi mici si mijlocii de tip industrial sau

mestesuguri diferite. In multe zone montane un loc important in economia rurala il

ocupa agroturismul montan.

In Romania nu s-a practicat niciodata o politica montana distincta si se

manifesta tendintele de continuare a marginalizarii muntelui.

Eforturile pentru practicarea in Romania a unei politici montane reprezinta un

proces continuu, la care pe langa efortul national si in perspectiva aderarii la

Uniunea Europeana, este necesar si un sprijin comunitar adecvat obiectivelor

dezvoltarii rurale, protectiei populatiei si mediului montan.

Zonele de munte trebuie sa beneficieze de o politica specifica, definita

conform dezvoltarii durabile, care asigura necesitatile prezentului, fara a

compromite sansele generatiilor viitoare. Se urmareste stabilirea unor conditii de

Page 10: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

249

viata paritare intre populatiile regiunilor mai favorizate si cele montane, vizand

ansamblul problemelor economice, sociale, culturale si de mediu.

In Romania, nivelul de dezvoltare economica si sociala este diferentiat de la o

zona la alta, iar in cadrul acestora, de la o comunitate la alta. In prezent, unele zone

sunt declarate, din punct de vedere social, ca zone defavorizate, intrucat nu au fost

pregatite pentru alternative sau reconversii economice. In aceasta categorie de zone

sunt considerate: regiunile montane, regiuni ramase in urma din punct de vedere al

dezvoltarii rurale (zone subdezvoltate), zone rurale in dificultate.

Politicile locale de dezvoltare a zonei montane intaresc eficacitatea diferitelor politici

sectoriale, vizand sprijinirea si coordonarea acestora pentru integrarea in politica globala. In acest

context:

Pentru dezvoltarea durabila a zonei montane, dupa modelul european, este

necesara o evaluare adecvata a politicii agricole si a dezvoltarii durabile cu referire

la urmatoarele principii de baza:

• omul - partener al naturii;

• o sansa pentru fiecare (conditiile de viata paritare cu locuitorii altor

regiuni);

• armonizarea relatiilor intercomunitare;

• integrarea strategiei cu cerintele Comunitatii Europene;

• pastrarea sanatatii si a sigurantei umane din zona montana, pastrarea

sanatatii animalelor;

• asigurarea pentru agricultorii montani de venituri care sa le garanteze

stabilitatea gospodariilor;

• asigurarea specificitatii si viabilitatii comunitatilor rural-montane, cu

asigurarea de servicii corespunzatoare si crearea unei societati rurale

atractive;

• conservarea resurselor naturale, a solului, a apei, a aerului, a diversitatii

biologice si productivitatii acestor resurse naturale;

Page 11: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

250

• implementare de programe pentru sprijinirea zonelor ramase in urma ca

dezvoltare, eliminarea decalajelor intre urban si rural;

• masuri pentru consolidarea economiei rural montane, cresterea veniturilor

populatiei si combaterea saraciei.

Declararea acestor “zone defavorizate” este o masura politica care vizeaza

crearea de facilitati care sa stimulze investitorii sau sa antreneze programe de

dezvoltare economico-sociala, pentru stoparea declinului social si stimularea

cresterii economice, prin realizarea unor programe integrate, care sa imprime

zonelor un ritm de dezvoltare durabila. Dezvoltare durabila rurala trebuie inteleasa

ca un mecanism care actioneaza in directia orientarii evolutiei fenomenelor

economico-sociale a spatiului rural, spre o dezvoltare individuala si comunitara

avand ca efect ameliorarea nivelului de bunastare rurala si a mentinerii echilibrelor

de mediu.

Zonele de munte se disting de alte regiuni prin dezavantajeie naturale, ce nu

pot fi schimbate - altitudine, clima, pante, fertilitate scazuta a solului, izolare fata de

caile de comunicatie si pietele de desfacere si prin dezavantajele structurale -

imbatranirea populatiei active si tendintele de exod, ocupatii restrictive, distantele

mari fata de centrele decizionale, infrastructuri insuficiente, structuri administrative

defavorabile.

In acest sens, zonele de munte trebuie sa beneficieze de o politica specifica,

definita conform dezvoltarii durabile, care sa asigure necesitatile prezentului, fara a

copromite sansele generatiilor viitoare. Se urmareste stabilirea unor conditii de viata

pantare intre populatiile regiunilor mai favorizate si cele montane, vizand ansamblul

problematicii economice, sociale, culturale si de mediu inconjurator. Politicile reale

de dezvoltare a zonei montane a zonei montane intaresc eficacitatea diferitelor

politici sectoriale, vizand sprijinirea si coordonarea acestora pentru integrarea in

politica globala.

Page 12: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

251

In toata Europa, regiunile de munte constituie o mostenire naturala si culturala

unica. Experienta tarilor cu munte ne arata pericolul pe care il pot avea pentru

viitorul tarii, pentru echilibru ecologic, economic si social:

• actiunea necontrolata a celor care exploateaza si a locuitorilor asupra

padurilor cu mare pericol ca in cel mult doua secole sa transformam

teritoriul tarii intr-un desert;

• depopularea zonelor montane, in special al tinerilor, catre alte zone.

Uniunea Europeana considera ca zonele montane merita o atentie speciala in

comparatie cu alte zone mai putin defavorizate din punct de vedere pedoclimatic, ca

aceste zone au nevoie de o strategie specifica, mai vizibila, mai consistenta si mai

eficienta pentru a sprijini dezvoltarea durabila a acestor zone la un nivel calitativ

superior.

Situatia economica diferita a celei mai mari parti din micile exploatatii din

zona montana, obliga pe majoritatea agricultorilor din aceste regiuni sa-si

completeze veniturile obtinute din activitatea agricola, prin alte activitati ca:

agroturism, mestesuguri, servicii, activitati pentru care sunt necesare programe,

proiecte precum si anumite facilitati in vederea derularii acestora in mod eficient in

zona montana si care sa duca la eficientizarea gospodariilor taranesti, la cresterea

calitatii vietii locuitorilor.

Dezvoltarea acestor activitati in zona montana nu poate fi conceputa decat

intr-un raport complementar cu agricultura si silvicultura, intrucat obiectivul lor nu

este sa substituie cele doua activitati, ci sa creeze conditii pentru mentinerea

populatiei in zona, tocmai in ratiunea valorificarii superioare a resurselor naturale

prin agricultura si silvicultura. Prezenta acestor activitati complementare este cu atat

mai necesara cu cat creste altitudinea unde se gasesc stabilite gospodariile montane.

Pentru compensarea efortului suplimentar prestat de agricultorii montani in

scopul valorificarii unor resurse marginale in folosul societatii, pentru diminuarea

handicapurilor naturale, pentru oprirea si diminuarea exodului de populatie catre alte

regiuni mai fertile este necesar elaborarea unei politici montane precum si a unor

Page 13: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

252

acte normative specifice zonei montane – “Legea Muntelui”*, dar si crearea unor

structuri profesionale specifice capabile sa primeasca, sa utilizeze si sa monitorizeze

fonduri interne sau externe destinate protectiei si dezvoltarii zonei montane.

Obiectivele politicii montane sunt:

• valorificarea optima a resurselor proprii, agricole, forestiere, pastorale,

industriale si energetice, in mod echilibrat;

• diversificarea activitatilor economice si sociale, dezvoltarea turismului si

agroturismului;

• adaptarea si imbunatatirea echipamentelor si serviciilor;

• realizarea sau modernizarea infrastructurii;

• infaptuirea de politici locale montane, recunoasterea dreptului la o

dezvoltare specifica si luarea in considerare a diferentierilor;

• dezvoltarea activitatilor agricole, pastrarea activitatilor artizanale etc..

Scopul politicii de dezvoltare montana este de a permite populatiei montane

sa atinga un nivel de viata decent, corespunzator cu cel din regiunile ne-montane.

Pentru aceasta principalele directii de dezvoltare pentru zona montana din

Romania, trebuie sa fie legate de resursele naturale si de o forta de munca energica,

si privesc:

• ameliorarea si diversificarea productiilor vegetale, cu mentinerea selectiva

a tehnologiilor traditionale si modernizarea la limita ecologicului si

durabilitatii, cu evitarea exceselor chimizarii;

• cresterea de bovine, ovine si alte animale din rase ameliorate si

directionate spre productiile de lapte-carne, in sisteme extensive de

exploatare cu harnire pe baza de iarba, obtinuta in baza ingrasamintelor

naturale si a florei spontane;

*Inspirata de legile muntelui din Franta si Italia si care urmeaza recomandari ale Consiliului Europei, cuprinse in Carta Europeana a Regiunilor de Munte, ale ONU si FAO si utilizeaza experienta unor tari cu zone montane dezvoltate, ca Austria, Elvetia, Franta, Italia, etc., experienta “EUROMONTANA” si a institutiilor romanesti

Page 14: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

253

• ameliorarea treptata a tehnologiilor agricole si zootehnice, in concordanta

cu experienta europeana;

• dezvoltarea si adaptarea sistemului de invatamant agricol destinat ruralului

montan, mai ales a invatamantului profesional si a formarii continue a

adultilor, la specificul economic si ecologic al muntelui;

• dezvoltarea si protejarea padurii impotriva defrisarii;

• dezvoltarea micilor industrii si a industriilor medii nepoluante in mediul

rural si urban montan;

• dezvoltarea serviciilor si infrastructurii, crearea de noi locuri de munca;

• realizarea de oraganizatii profesionale de agricultori de munte;

• promovarea unei polici de granturi pentru dezvoltarea zonei montane;

• mentinerea identitatii culturale si evolutia spre participarea la sistemul

european de valori, contribuind la pregatirea integrarii Romaniei in

Uniunea Europeana.

Zonele montane sunt descoperite ca fiind o sansa pentru viiitorul Europei.

Oricum, pentru ca potentialul muntilor Europei sa fie pe deplin exploatat este nevoie

sa imbunatatim cadrul politic actual al uniunii Europene.

Un obiectiv de o importanta majora este atingerea unei strategii mai vizibile,

mai consistente si mai eficiente pentru a sprijini dezvoltarea durabila a zonelor in

Uniunea Europeana.

Avand in vedere mandatele U.E. propunerile sunt dezvoltate in cadrul oferit

de actualele politici si de posibilele dezvoltari de dinaintea largirii, pentru o mai

buna adaptare la nevoile si sansele zonelor montane in beneficiul Europei ca un

intreg.

In afara obiectivului coeziunii ecologice, exista mai multe motive pentru o

apropiere integrata a U.E. de zonele montane.

Motivele care justifica, la nivelul Uniunii Europene, cadrul unei apropieri

integrate sunt urmatoarele:

Page 15: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

254

• exista probleme de dimensiuni europene care merita actiuni concrete intre

statele membre (mostenirea culturala, fluxul de schimb pentru transporturi

si turism, dar de asemenea poluarea, infrastructurile si proiectele ce au

nevoie de colaborare, migrarea dinspre zonele montane mai putin

favorizate spre regiunile si orasele U.E. mai dezvoltate);

• problema migrarii si depopularii ramane nerezolvata ba chiar se agraveaza

in anumite regiuni sau tari din sudul si nordul Europei si va deveni si mai

mare o data cu accesul noilor State Membre din Europa Centrala si de Est,

daca nu se dezolta o strategie adecvata in aceste tari, in cooperare cu U.E.,

devenind o mare amenintare la adresa coeziunii europene;

• politicile europene au deja un impact asupra evolutiei zonelor montane

(politica agricola, politica ecologica, fondurile structurale dar de asemenea

fondul de coeziune, transporturile) dar se cere o mai buna integrare si

consistenta si o mai buna adaptare la contextele specifice, nevoile si

sansele zonelor montane;

• ele asigura pentru toata Europa o mostenire specifica a resurselor vitale

(ape, paduri de protectie, radacini culturale unice, habitaturi si spacii rare,

agremnt si refacerea sanatatii fizice si psihice). Dar serviciile ecologice

care asigura societatii protejarea si conducerea acestor resurse nu sunt,

oricum, pe deplin rasplatite;

• mai exista probleme de rezolvat, chiar in activitati traditionale cum ar fi

agricultura si padurea si tocmai de aceea au fost luate in calcul pentru

masurii compensatorii la nivelul U.E;

• au nevoie de o infrastructura de baza pentru a mentine suficienta populatie

pentru o dezvoltare sustinuta si pentru a putea sa intampine concentrarea

sezonala de vizitatori din intreaga Europa;

• tocmai de aceea adeseori raman in urma cu dezvoltarea, in comparatie cu

zonele rurale inconjuratoare, chiar in tarile, uniunile si regiunile mai putin

Page 16: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

255

dezvoltate si in special sunt supuse unei depopulari continue, in ciuda

masurilor luate pana acum;

• exista mai ales riscul ca depopularea sa fie ireversibila si sa se piarda

resursele umane si a know-how-ului traditional in management si protectia

mediului, adata ce satele de munte sunt abandonate, sa nu mai fie cu

usurinta repopulate.

Acest ultim aspect este o diferenta importanta in comparatie cu situatia altor

zone rurale. Este de asemenea important sa observam dificultatea tinerei generatii de

a trai in regiunile montane indepartate, datorita diferentei fata de regiunile ce

concentreaza facilitatile de servicii si comunicatii, in ciuda recentei dezvoltari a noii

tehnologii ce nu au raspuns sperantei acestor regiuni. Este un subiect dominant si

ingrijorator pentru zonele montane si o mare provocare pentru U.E..

Principalele obiective ale unei strategii a U.E. pentru zonele montane ar

fi:

• asigurarea unei compensatii echitabile pentru serviciile ecologice oferite

societatii;

• dezvoltarea, nu a unei continue asistente, ci a capacitatii populatiilor

montane pentru o auto-dezvoltare sustinuta, cu accent pe sansele de viitor

si nu numai pe handicapuri, intr-un context al unei competitivitati si al

unei coeziuni europene in crestere.

Sansele si nevoia de schimb international si interregional de “know-how” si

comunicare, in special la nivelul comunitatilor locale, trebuie sa fie sprijinite pentru

ca sunt cheia unei viitoare dezvoltari montane durabile sustinute in Europa, in

special pentru a mari capacitatea populatiilor montanesa-si creasca competenta pe

piata monndiala.

U.E. a dezvoltat o politica pentru zonele mai putin favorizate si considera

zonele rurale in general ca fiind o prioritate pentru viitoarele initiative. Aceste

orientari sunt foarte importante pentru viitorul regiunilor montane.

Page 17: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

256

Zonele montane merita o atentie speciala si o strategie politica la nivelul U.E.,

din motive sociale, economice si ecologice. Nici nu se pune problema aici sa

opunem zonele montane altor categorii de zone sensibile din punct de vedere

economic, cum ar fi cele mai putin favorizate, sau cele rurale sau zone sensibile din

punct de vedere ecologic cum ar fi terenurile ude (mlastini) sau zonele de coasta

(nisipoase). Toate aceste zone au nevoie de o evaluare atenta a impactelor si a

adaptarilor necesare a politicilor U.E. si raspunsuri adecvate in ceea ce priveste

dezvoltarea potentialului, protejarea mediului si pastrarea coeziunii la nivelul U.E.

De asemenea nu toate zonele montane sunt in aceleasi conditii naturale,

sociale si economice. Unele au conditii fizice mai dificile decat altele, precum unele

sunt mai bogate si altele mai sarace. Orice strategie la nivelul uniunii ar trebui sa fie

indeajuns de flexibila pentru a se adapta la aceasta diversitate, in conformitate cu

principiul subsidiaritatii.

Mai ales nu se pune problema dezvoltarii unei noi politici structurale sau de

coeziune cu aceleasi criterii aplicabile tuturor zonelor montane, dar exista nevoia

unei mai bune adaptari a instrumentelor existente la contextele locale, pentru

coeziunea sociala si economica.

In comparatie cu alte zone mai putin defavorizate din punct de vedere rural

sau ecologic, zonele montane au nevoie de o strategie specifica la nivel european.

Dezvoltarea sustinuta cere eficienta economica, integritate ecologica si echitate

sociala.

Principalele dezavantaje, pe de o parte, si avantaje, pe de alta, cu care se

confrunta zonele montane sunt:

• din punct de vedere social avem pe de-o parte o mare amenintare in ceea

ce priveste depopularea gradata dar ireversibila; distributia inechitabila de

infrastructuri in comparatie cu zonele joase, lipsa compensarii serviciilior

oferite de catre populatia montana intregii societati in ceea ce priveste

conducerea si protejarea resurselor umane, peisajelor si ecosistemelor, dar

pe de alta parte avem capacitatea de a asigura agrementul si confortul

Page 18: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

257

locuitorilor de la oras si iesirea in intampinarea cererii tot mai mari de

dezvoltare a altor stiluri de viata in medii bine pastrate din punct de vedere

natural si ecologic;

• din punct de vedere economic avem pe de o parte o incertitudine din ce in

ce mai mare in ceea ce priveste activitatile traditionale, cum ar fi:

agricultura, padurile si turismul dar pe de alta parte, avem noi conditii de

viata oferite de dezvoltarea noilor tehologii, in special in ceea ce priveste

informarea si comunicarea, pentru a trece peste handicapurile viitoare si sa

avem sansa unei dezvoltari economice si a unor noi tipuri de activitati;

• din punct de vedere ecologic avem o presiune in zonele sensibile datorita

abandonarii terenurilor, conducerea proasta a hidro-resurselor,

concentrarea sezonala masiva de vizitatori, traficul blocat, dar, pe de alta

parte, avem noi perspective create de tehnologiile avansate (in ceea ce

priveste energiile, transporturile si sistemele de informare geografica) si de

o mutare generala catre partenerii dinamioci in locul unei opuneri intre

mediu si dezvoltare;

Posibilele raspunsuri pentru a face fata acestor provocari pot fi gasite:

• din punct de vedere social: in asigurarea unei compensatii echitabile si

infrastructurii pentru serviciile oferite intregii societati de catre populatia

montana in conducerea resurselor naturale si a serviciilor pentru vizitatori;

• din punct de vedere economic: in sprijinirea initiativelor locale pentru o

dezvoltare inzestrata prin diversificarea si crearea activitatilor, cu productii

bazate pe o calitate si o identitate adevarata, pentru a asigura o valoare

adaugata acceptabila de auto-dezvoltare;

• din punct de vedere ecologic: in raspandirea cunostintelor de rigoare,

marirea atentiei si intarirea indemanarii mandatarilor pentru multi-

folosinta sanatoasa a resurselor naturale;

Page 19: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

258

Prioritatea urgenta este mentinerea unei populatii suficiente, in special

populatia tanara. Pentru acest scop asigurarea unei infrastructuri echitabile pentru

educatie si comunicatie este esentiala.

Pentru a ne gandi la posibile raspunsuri pentru o dezvoltare in cadrul

politicilor Uniunii Europene este nevoie sa analizam adaptarile necesare pentru

politicile existente dar si noile perspective deschise de discutiile actuale, mai ales in

Agenda 2000 - “ Pentru o mai mare si mai puternica uniune” .

Pentru o mai buna adaptare a politicilor Uniunii Europene existente este

nevoie sa consideram in special:

• Politica Agricola Comuna este general acceptat ca indemnizatiile

compensatorii au avut un impact pozitiv in mentinerea fermierilor si a

populatiilor in zonele montane. Oricum impactele economice si ecologice

sunt discutabile. Exista un consens pentru a consolida masurile

compensatorii pentru agricultura montana, prin imbunatatirea eficientei

economice si ecologice. In special, ar trebui sa fie mai multe stimulente

pentru management-ul pamanturilor, productiilor de calitate si protectia

mediului. De asemenea ar trebui sa fie mai multe oferte de servicii iar

masurile agro-ecologice ar trebui sa fie extinse pe orizontala, inclusiv catre

managementul resurselor forestiere;

• Politica de coeziune. Actul Unic din 1987 a reunit fondurile structurale in

cadrul obiectivului denumit “Coeziune economica si sociala”, care

directiona interventiile structurale catre regiunile defavorizate): fondurile

structurale (fondurile structurale pentru perioada 2000-2006 sunt: Fondul

European de Dezvoltare Regionala (FEDER), Fondul Social European

(FSE) si FEOGA – orientare) si fondurile de coeziune ar trebui sa fie mai

bine directionate catre zonele mai putin favorizate, printre ele aflandu-se si

zonel montane.

Page 20: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

259

Fondul de coeziune ar trebui sa ia mai bine in considerare nevoile zonelor

montane in ceea ce priveste infrastructurile de baza pentru transporturi si

telecomunicatii, dar respectand mediul;

• Initiativele comisiei si actiunile inovatoare in dezvoltarea rurala,

cooperarea interregionala si internationala peste granita: exista un

numar de initiative relevante pentru zonele montane, in special prin

programele LEADER (Programul LEADER, a reprezentat rima initiativa

pentru dezvoltarea rurala. Pana in 1999 au actionat LEADER I SI

LEADER II, insa la 14 aprilie 2000, Comisia Europeana a aprobat liniile

generale adresate statelor membrepentru o noua initiativa comunitara de

dezvoltare rurala, LEADER + (plus), una dintre initiativele implementate

prin fondurile structurale pentru perioada 2000-2006. LEADER, este o

initiativa ambitioasa menita sa incurajeze si sa sprijine o calitate

superioara si strategii noi de integrare pentru dezvoltarea rurala si care va

pune accent pe cooperarea si colaborarea intre zonele rurale. Toate zonele

rurale ale U.E. vor putea sa beneficieze, in principiu, de LEADER (+))2,

INTERREG etc.. Oricum datorita izolarii geografice si administrative,

lipsei resurselor umane si a accesului la informatie, aceste initiative nu

sunt indeajuns de accesibile celor care ar trebui sa fie beneficiarii directi,

adica comunitatile montane, autoritatile locale, intreprinderile si toata

populatia activa la nivel local, care sunt adevaratele forte si responsabilii

pentru dezvoltarea montana.

Printre sansele oferite de actualele discutii pentru o mai mare si mai puternica

uniune, cateva dintre ele sunt dezvoltari interesante, in special cele ce privesc:

2“Structuri Agrare” – Alexandru Lapusan, Ed. Banea Press, Bucuresti, 2002, pg. 49

Page 21: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

260

• Noile orientari pentru PAC si masurile de acompaniere in Agenda 2000

avand ca obiective: asigurarea unui standard de viata corect pentru

comunitatile agricole, integrarea scopurilor ecologice si recunoasterea

rolului multifunctional al agricultorului si al zonelor montane in general si

cu obiective mai specifice in ceea ce priveste reorganizarea instrumentelor

politicii rurale existente, rolul proeminent consacrat masurilor

agroecologice, masurile de agro-mediu, agricultura organica, mentinerea

habitatelor seminaturale si continuarea cresterii vitelor alpine;

• Noile orientari pentru fondurile structurale in Agenda 2000, avand ca

obiective confirmarea prioritatii acordate coeziunii sociale si economice,

acordarea unei atentii speciale educatiei, formarii si accesului la noile

tehnologii, potentialului de dezvoltare locala si protectiei mediului. In

sfarsit dezvoltarea unei strategii pentru resursele umane, cu prioritati

acordate accesului la slujbe, invatamant pe viata si promovarea

initiativelor de dezvoltare locala, inclusiv pacturile de angajare teritoriala;

• Noile orientari pentru initiativele comunitare avand ca obiective

concentrarea acestora pe trei domenii de prioritate, foarte relevante

provocarile majore si posibilele raspunsuri in ceea ce priveste zonele de

munte, adica:

a. cooperare peste granita: transnationala si interregionala;

b. dezvoltare rurala;

c. resurse umane si sanse reale.

• Extinderea U.E. catre tarile cu zone montane intinse, unde politicile

montane exista sau sunt pe cale sa devina o problema la nivel national,

cum ar fi Cipru, Polonia, Republica Ceha si Slovenia, catre tarile ce sunt

gata sa inceapa negocierile cum ar fi: Bulgaria, Romania si Slovacia si

catre acele tari pregatite pentru noi negocieri. In final trebuie din nou

subliniat ca zonele montane sunt la rascrucea a doua mari probleme pentru

viitorul U.E. de dincolo de anul 2000; mediul si slujbele. Amandoua ar

Page 22: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

261

trebui sa constituie pilonul unei strategii U.E. reinoite catre o dezvoltare

durabila montana.

Zonele montane reprezinta:

• mostenire ecologica pentru intreaga Europa, atat din punct de vedere

natural cat si cultural;

• sigura resursele vitale pentru bunastarea economica si sociala a Uniunii,

bunastare ce trebuie pastrata si crutata.

Pentru protejarea mostenirii unice, mentinerii hidrologice si echilibrului

peisagistic, dar si a rolului protectiv al padurilor, biodiversitatii deschiderii spatiilor

si capacitatii de acomodare a vizitatorilor ce cauta odihna, relaxare si recreere, iar

mentinerea unei populatii permanent viabila este esentiala.

O comunitate se poate spera sa gaseasca o viabilitate economica in

producerea de bunuri si servicii, capabile sa iasa in intimpinarea cererii cat mai mari

de autenticitate, calitate si frumusete. Majoritatea populatiilor montane au apelat

deja la dezvoltzarea turismului si a produselor agricole de calitate. Dar nu va fi

suficient, deoarece, dincolo de veniturile economice, este nevoie sa mentinem

minimum de infrastructuri si servicii pentru o permanenta prezenta umana in acest

mediu particular. Mentinerea infrastructurilor si serviciilor de baza presupune un

cost ce depaseste capacitatea financiara a majoritatii comunitatilor montane de a

redistribui bogatie.

In favoarea agriculturii montane ar trebui sa existe masuri compensatorii, ce

au fost la origine create pentru a lua in considerare handicapurile specifice acestor

zone si care sunt din ce in ce mai justificate de catre recunoasterea rolului esential

jucat de agricultori in managementul peisajelor si ecosistemelor montane.

Mentinerea activitatilor agro-silvice-pastorale este intr-adevar esentiala si

trebuie sa ramana unul din pilonii activitatilor comunitatii, activitati indreptate catre

aceste zone. Politica compensatiei necesare merge dincolo de scopul unei politici de

dezvoltare rurala si agricola. Aceasta implica, in principiu, un parteneriat la nivel

Page 23: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

262

regional, national si la nivelul comunitatii, de vreme ce de resursele montane

beneficiaza intreaga Uniune.

Bazele acestei politici de compensatie a comunitatii sunt de natura ecologica,

dincolo de considerentele coeziunii economice si sociale. Este o problema de

coeziune ecologica, un nou obiectiv ce ar trebui sa figureze pe termen mediu si lung,

in viziunea coeziunii comunitatii.

In ceea ce priveste zonele montane ce sunt eligibile pentru fondurile

structurale, ar fi posibil sa gasim raspunsuri pentru fiecare caz, cu o mai buna

identificare a nevoilor specifice zonelor montane in anumite regulamente orizontale

si in cadrul programelor si initiativelor comunitatii.

Dar in fiecare caz este necesar ca Uniunea Europeana sa dezvolte un demers

global integrat si coerent pentru zonele montane, pentru a avea o mai buna

intelegere a marii diversitati a lor, fara amenintare, ci mai degraba prin intarirea

coeziunii comunitatii, in special prin cooperare si solidaritate intre zonele montane

Urmatoarele orientari proioritare sunt sugerate pentru un nou demers al

U.E. in ceea ce priveste zonele montane:

• durabilitatea teritoriului montan; Accentul trebuie pus pe necesitatea

asigurarii infrastructurilor si serviciilor esentiale, serviciilor traditionale,

cum ar fi educatia, sanatatea, transporturile, dar si noile servicii ce vor juca

un rol strategic pentru viitorul acestor regiuni. O mentiune speciala trebuie

facuta serviciilor legate de noile tehnologii de comunicare si informare, a

caror dezvoltare va fi necesara pentru mentinerea populatiei tinere, pentru

dezvoltarea noilor sanse de viata si pentru stabilirea de noi activitati in

cautarea unui mediu sanatos si rezervat, astfel evitandu-se ca muntii sa fie

retezati prin globalizare;

• protejarea si dezvoltarea mostenirii culturale, sub toate aspectele, atat

natural cat si cultural. Aceasta orientare se aliniaza cu obiectul coeziunii

ecologice ce trebuie sa sprijine noul demers al U.E. indreptat catre zonele

montane. Dar de asemenea trebuie sa contribuie la pastrarea diversitatii si

Page 24: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

263

a identitatii locale si sa promoveze o economie bazata pe identitate, ce sunt

simboluri ale unei dezvoltari endogene, mai putin dependenta si mai mult

sustinuta pentru comunitatile montane si mai satisfacatoare pentru

consumatori. Politicile pentru mediu, cultura si calitate vor juca un rol

esential;

• sprijinirea si promovarea bazelor structurale ale dezvoltarii durabile

a comunitatilor montane; Aceste baze include evident sprijinirea

activitatilor traditionale ce cruta pamantul si sunt pilonii dezvoltarii

durabile, pluriactivitatii (indispensabila pentru adaptarea la piata), dar de

asemenea planificarii spatiale si mai ales dezvoltarii integrate a

comunitatilor locale. Integrarea, ce presupune compatibilitate si coerenta,

trebuie sa fie promovata la toate nivelele, in cele trei dimensiuni ale

sustinerii: dimensiunea economica (integrare intre activitati), dimensiunea

ecologica (integrare intre activitati, protectia mediului si resurse ce pot fi

innoite) si dimensiunea sociala (integrare intre parteneri locali, actori

economici, autoritati locale). Promovarea intercomunalitatii este indeosebi

esentiala pentru strucura dezvoltarii locale;

• dezvoltarea schimbului si cooperarii intre comunitatile montane, la

nivel european, ca o prioritate intre statele membre si tarile ce candideaza

pentru intrarea in cadrul U.E.. Aceasta orientare este in special esentiala

dezvoltarii comunitatilor locale ce sunt, prin definitie supuse unor

constrangeri dar si foarte izolate una de alta. De asemenea reprezinta o

contributie eficienta la reintatirea coeziunii comunitatii, in special din

perspectiva largirii acesteia.

Deosebit de tarile montane ale Europei de Vest, Romania nu a avut niciodata

o politica montana distincta.

In ultimii ani, in zonele de munte, s-au inregistrat fenomene economice,

sociale si de mediu, de mare gravitate cum ar fi:

• efectivele de ovine au scazut cu peste 50 % in sectorul privat traditional;

Page 25: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

264

• lana oilor de munte nu mai poate fi valorificata, taxele de pasunat au

crescut constant, se aplica restrictii ecologice exagerate;

• cresterea bovinelor, a animalelor in general, a devenit nerentabila;

• se pierd meserii si traditii seculare (ciobanii, bacii);

• se reduce considerabil cantitatea de ingrasaminte naturale;

• fara ovine se salbaticesc pasunile inalte;

• 1.4 milioane de hectare de fanete sunt periclitate de degradare prin folosiea

rumegusului de lemn ca asternut pentru animale in grajduri, iar prin

aplicarea pe fanete creste aciditatea solului cu schimbari negative majore

in structura florei;

• pierderea locurilor de munte prin restructurarile din minerit cu influente

negative mai ales asupra tinerilor locuitori din zona montana;

• nivelul de inzestrare tehnologica a gospodariilor taranesti continua sa fie

inca foarte scazut;

• invatamantul nu este adaptat inca specificului si realitatilor montane, cel

agromontan fiind aproape inexistent;

• aparitia fenomenelor de suprapopulare I multe localitati din ruralul

montan, fenomen nic in Europa, cu consecinta inevitabila a pauperizarii

populatiei si cu final previzibil de exod in masa;

• agricultorii nu sunt organizati;

• si nu se pot apara fata de monopoluri – preturile pentru materii prime, mai

ales pentru lapte, carne, lana, practicate de societatile comerciale private

sunt foarte joase si au conribit radical la destabilizarea cresterii animalelor.

Infrastructurile sunt subdezvoltate, drumurile insuficiente sau subintretinute,

electrificare neterminata, telecomunicatii putin evoluate, lipsa canalizarilor si

alimentatiei cu apa, situatii deficitare in sistemul de invatamant, sanitar, servicii

pentr populatie.

Page 26: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

265

Institutiile nationale nu detin exercitiul necesar si nici cadre specializate in

problematica montana ceea ce explica retinerile si tendinta de continuare a

marginalizarii. Nivelul dezinformare a populatiei urbane privind realitatile montane

este foarte scazut.

Strategia de dezvoltare a zonei montana din Romania trebuie sa se bazeze pe

un concept clar de dezvoltare, crearea mai intai a competentelor, a cadrului juridic si

organizatoric adaptat specificitatii ruralului montan romanesc si stadiului

dezvoltarii, concomitent cu aplicarea unui program de protectie si dezvoltare

durabila a agriculturii, economiei si mediului montan.

Desi zona montana este o zona extrem de vulnerabila economic, social si

ecologic, ea dispune de cateva atuuri deloc de neglijat, si anume:

• un mediu natural montan generos, inca bine impadurit si cu o bogata

biodiversitate;

• o populatie rurala montana dinamica si sanatoasa cu un procent inca bun

de tineret agricol, adaptat - cheia dezvoltarii; traditiile economice si

culturale sunt partial conservate;

• grad minor de chimizare in agricultura montana si produse agro-alimentare

de calitate, de tip ecologic.

Zonele de munte trebuie sa beneficieze de o politica specifica, definita

conform dezvoltarii durabile care asigura necesitatile prezentului, fara a compromite

sansele generatiei viitoare. Se urmareste stabilirea unor conditii de viata paritare

intre populatiile regiunilor mai favorizate si cele montane, vizand ansamblu

problematicii economice, sociale, culturale si de ediu inconjurator.

Dezvoltarea durabila a zonei montane din Romania, in perspectiva

integrarii europene, presupune dezvoltarea in ecosisteme echilibrate, specifice, a

gospodariilor familiale, pe baza proprietatii private, in continuitatea traditionala a

pluriactivitatii. Locuitorii zonei montane, ca urmare a productiilor agricole scazute,

nu beneficiaza de resurse financiare suficiente, de inputuri, de infrastructuri

Page 27: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

266

adecvate in gospodarie, de asistenta tehnica si de pregatire profesionala specifica,

ceea ce limiteaza calitatea vietii locuitorilor din acest areal.

Obiectivul general al dezvoltarii durabile a zonei montane priveste

dezvoltarea unei agriculturi montane competitive, bazata pe initiativa privata,

capabila de o evolutie uniforma pe termen lung, care sa sigure protejarea

patrimoniului natural, cultural si istoric al zonelor rural montane, precum si

cresterea numarului locurilor de munca, a coeziunii economice si sociale conform

standardelor Uniunii Europene la nivel national, regional si local.

Strategia de dezvoltare a zonei montane are la baza urmatoarele principii:

• omul – partener al naturii;

• o sansa pentru fiecare (conditii de viata paritare cu ale locuitorii

altor regiuni);

• armonizarea relatiilor intercomunitare;

• integrarea strategiei cu cerintele Comunitatii Europene.

Obiectivele fundamentale ale strategiei de dezvoltare a zonei montane sunt:

• dezvoltarea durabila echilibrata;

• protectia, conservarea si ameliorarea mediului;

• cresterea calitatii vietii;

• gestiunea responsabila si valorificarea adecvata a resurselor naturale.

Obiectivele generale ale strategiei de dezvoltare a zonei montane sunt:

• cresterea responsabilitatilor societatii, la nivel central si local pentru

destinul si gestiunea speciala a zonei montane, prin infiintarea structurilor

adecvate;

• mentinerea populatiei agricole montane in mediul rural montan si

promovarea, in plan national si regional a unei politici de sustinere a

zonelor montane si armonizarea cu principiile europene de recunoastere si

sprijin compensatoriu a zonelor de munte, defavorizate natural si

structural;

Page 28: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

267

• dezvoltarea, consolidarea si asigurarea prosperitatii gospodariei familiale

montane de tip integrat, celula economica sociala de baza a asezarilor

montane;

• asigurarea si modernizarea infrastructurii si echipamentelor tehnico –

edilitare, a cailor de acces in zonele montane, a serviciior si a dotarilor

necesare locuitorilor;

• asigurarea educatiei, invatamantului, informarii si instruirii populatiei

montane;

• valorificarea patrimoniului natural, conservarea biodiversitatii, protectia

speciilor rare si amenintate din zonele protejate;

• conservarea si valorificarea culturilor locale, a traditiilor etnografice,

protectia monumentelor istorice si inroducerea acestora in circuitul public

de valori;

• asigurarea planificarii fizice a dezvoltarii zonelor montane.

Obiectivele specifice sunt:

• Mentinerea patrimoniului si specificului natural:

• Recunoasterea explicita a zonei montane si a specificului ei natural;

crearea responsabilitatii societatii pentru destinul zonei montane;

• Promovarea metodelor agricole de productie menite sa protejeze mediul si

sa mentina peisajul rural;

• Conservarea terenurilor agricole, in special a pajistilor naturale,

mentinerea si modernizarea activitatilor agricole, specifice de baza;

protectia padurii si asigurarea echilibrului agrosilvic;

• Protectia, conservarea si refacerea patrimoniului natural al zonelor de

interes stiintific si a patrimoniului cultural-istoric.

• Punerea in valoare a potentialului zonei montane si ridicarea nivelului de

competitivitate in acest areal:

Page 29: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

268

• Sprijinirea investitiilor in exploatatiile agricole montane in scopul

imbunatatirii venitului agricol si a conditiilor de viata, de munca si de

productie;

• Sprijinirea investitiilor de crestere a animalelor la nivelul fermei, in

vederea imbunatatirii constructiilor din ferma si dotarii ei cu utilaje si/sau

animale cu valoare genetica;

• Conservarea resurselor montane si punerea in valoare a produsului montan

agroalimentar si turistic, de calitate.

• Inlaturarea decalajelor si evitarea depopularii zonei montane prin

♦ Asigurarea calitatii vietii populatiei rurale montane prin dezvoltarea si

imbunatatirea infrastructuri;

♦ Stabilizarea populatiei montane si combaterea exodului tineretului.

• Cresterea gradului de informare si instruire a populatiei montane, pe baze

stiintifice.

• Crearea structurilor institutionale specifice pentru zona montana:

• Crearea cadrului institutional, organizatoric si legislativ, guvernamental si

neguvernamental, specializat pentru zona montana.

Obiectivele strategice pentru dezvoltarea zonei montane sunt:

• Recunoasterea explicita a zonei montane si a specificului ei; cresterea

responsabilitatii societati pentru destinul zonei montane;

• Consolidarea, dezvoltarea si prosperitatea gospodariei familiei montane –

prin agricultura si pluriactivitate;

• Adaptarea invatamantului destinat ruralului montan, a formarii

profesionale, la conditii specifice mediului montan;

• Dezvoltarea cercetarii stiintifice aplicative si a inovatiei pentru zona

montana;

Page 30: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

269

• Cresterea gradului de informare si instruire a popuatiei montane, pe baze

stiintifice;

• Asigurarea calitatii vietii populatiei rurale montane pri implantarea sau

modernizarea infrastructurilor si a echipamentelor;

• Mentinerea unui contingent optim de populatie rurala montana activa,

limitarea surplusului si/sau exodului tineretului rural prin dezvoltarea de

intreprinderi mici si mijlocii si a agroturismului, cu ameliorarea gradului

de civilizatie in localitatile de munte;

• Conservarea terenurilor agricole, in special a pajistilor naturale,

mentinerea si modernizarea activitatilor agricole, specifice de baza;

• Valorificarea resurselor montane in perspectiva dezvoltarii durabile prin:

♦ conservarea si dezvoltarea gospodariei montane prin selectaea si

conservarea traditiilor, modernizarea activitatilor agricole specifice si

dezvoltarea de activitati creatoare de venituri complementare;

♦ valorificarea superioara a resurselor montane prin cresterea valorii

adaugate, punerea in valoare a produsului agroalimentar si turistic, de

calitate;

♦ asigurarea echilibrului agro-silvic si al protectiei mediului montan, cu

practicarea unei agriculturi durabile.

• Sprijinirea agricultorilor de munte, a tineretului rural prin:

♦ acordarea de credite avantajoase pentr proiecte proprii de dezvoltare;

♦ acordarea de “indemnizatii compensatorii de handicapuri naturale”

(ICHN) dupa sistemul practicat in UE prin plati directe vizand vacile

cu lapte, oile mulgatoare, protectia mediului (fanete si pasuni naturale);

♦ acordarea de sprijin din partea statului pentru realizarea reproductiei si

ameliorarii efectivelor de animale si asistentei sanitar-veterinare,

adaptate conditiilor specifice montane;

Page 31: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

270

♦ largirea accesului animalelor la resursele furajere di fondul forestier, cu

respectarea unor restrictii silvice strict necesare;

♦ acordarea unor ajutoare nerambursabile (granturi) pentru dezvoltarea

de obiective creatoare de noi locuri de munca in mediul rural montan;

♦ instituirea unui sistem de pensionare timpurie pentru agricultorii care

transmit proprietatea agricola fortei de munca tinere;

♦ acordarea diferentiata a unor facilitati fiscale pentru gospodariile

taranesti si pentru organizatiile profesionale ale agricultorilor de

munte.

• Sustinerea largirii dimensiunii medii a gospodariilor montane si gruparea

terenurilor in loturi compacte prin schimburi liber consimtite intre

agricultori;

• Identificarea zonelor sensibile si a surselor de alterare a mediului montan

si luarea de masuri pentru prevenirea si inlaturarea acestora;

• Protectia, conservarea si refacerea patrimoniului natural al zonelor de

ineres stiintific si a patrimoniului cultural stiintific;

• Crearea cadrului institutional, organizatori si legislativ, guvernamental si

neguvenamental, specializat pentru zona montana;

• Actualizarea periodica a strategiilor si programelor de dezvoltare durabila

locale pe bazine si regiuni montane;

• Sprijinirea infiintarii si functionarii diverselor forme de asociere

(sindicate, asociatii ale alesior muntilor, federatii si confederatii, s.a.) ca

instrumente democratice necesare sustinerii intereselor specifice montane;

• Armonizarea strategiei de dezvoltare a zonei montane din Romania cu

metodologiile practicate in U.E..

Page 32: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

271

Prioritatile si actiunile necesare pentru dezvoltarea zonei montane sunt:

• Dezvoltarea economiei montane prin:

• Crearea unui sector agricol competitiv;

• Reducerea costurilor de productie;

• Accesul la piete noi;

• Imbunatatirea calitatii produselor agricole respectand standardele minime

de calitate practicate in Uniunea Europeana;

• Promovarea diversificarii activitatilor agricole;

• Cresterea numarului tinerilor fermieri stabiliti in mediul rural montan

• Dezvoltarea serviciilor in ruralul montan;

• Dezvoltarea unei retele agroturistice in ruralul montan;

• Valorificarea locala a produselor forestiere;

• Mentinerea si dezvoltarea industriilor traditionale si mestesugaresti;

• Punerea in valoare a diversitatii peisajului montan, a patrimoniului

traditional si cultural.

Protectia mediului si a mentinerii peisajului natural, cere se poate realiza

prin:

• Asigurarea protectiei si gestiunii mediului montan, conservarea florei,

faunei si habitatelor;

• Delimitarea zonelor care necesita limitarea sau interzicerea constructiilor,

instalatiilor, circulatiei etc., care afecteaza mediul; instalatii pentru

protectia mediului (canalizare-epurare apa, alimentare apa);

• Inventarierea zonelor periculoase si luarea de masuri de prevenire a

riscurilor naturale : torenti, alunecari de teren, avalanse, incendii;

• Difuzarea sistemelor de protectie contra eroziunii hidrologice si de

prevenire si lupta impotriva incendiilor forestiere;

• Dezvoltarea retelei montane de arii protejate si protectia biotopurilor

amenintate;

Page 33: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

272

• Stabilirea unei cooperari internationale stiintifice, tehnice si politice pentru

asigurarea gestiunii si protectiei mediului montan, in Europa.

Educatie, instruire, cercetare si publicitate:

• Dezvoltarea invatamantului sectorial cu specific montan;

• Programe de formare pentru specialisti si de instruire pentru agricultorii

tineri;

• Diversificarea cercetarii montanologice, mai ales in domeniile

biotehnologiilor, economiei si sociologiei;

• Cresterea gradului de constientizare privind importanta muntilor,

fragilitatea resurselor, folosirea durabila a acestora, impactul schimbarilor

climatice, conservarea biodiversitatii, managementul zonelor protejate,

economia montana durabila.

Mentinerea bogatiei si diversitatii patrimoniului cultural montan prin:

• Inventarierea patrimoniului istoric si punerea lui in valoare;

• Protejarea traditiilor si formelor de expresie culturala a tuturor regiunilor

montane;

• Consolidarea identitatii culturale a populatiei montane si stimularea vietii

asociative.

In Romania, este imperativ necesara o politica montana care sa sustina

principiile si masurile de dezvoltare durabila a mediului montan, urmand exemplul

tarilor din Uniunea Europeana. Guvernul trebuie sa acorde o atentie deosebita

promovarii unei politici de sustinere a regiunilor de munte si armonizarii cu

principiile europene prin asigurarea unei evolutii echilibrate a zonelor montane.

Rezultatele scontate aplicarii unei strategii de dezvoltare a zonei montare

conform dezvoltarii durabile au in vedere in primul rand valorificarea mai completa

a resurselor naturale, dezvoltarea agroturismului si turismului rural, producerea

bunurilor specifice de marca locala pastrand traditia, cooperarea la nivel bilateral si

international pentru dezvoltarea montana, modernizarea infrastructurilor, atragerea

Page 34: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

273

fondurilor PHARE, ISPA, SAPARD, FEOGA, in scopul dezvoltarii economico-

sociale si in mod deosebit protejarea mediului natural al zonei montane.

5.3. Studiu de caz privind dezvoltarea zonei montane în judeţul Prahova

5.3.1. Caracteristicile generale ale zonei montane

Zona montană a judeţului Prahova, este situată în partea de nord a acestuia, de

la altitudinea de peste 600 m şi până la culmile Carpaţilor de curbură, pe linia

imaginară de separaţie între judeţele Dâmboviţa, Braşov, Buzău şi respectiv latura

vestică, nordică şi estică a acestora. Râurile Prahova, Doftana, Teleajen, cu direcţiile

lor nord-sud, fragmentează ţinutul muntos în câteva masive bine individualizate cu

particularităţi evidente. Zona montană este zonă defavorizată natural datorită

condiţiilor naturale (altitudine, climă, soluri cu fertilitate scazută), cât şi ca urmare a

exodului populaţiei tinere şi ramânerii în zonele montane a unei populaţii

îmbatrânite, gradului scăzut de echipare a gospodăriilor, infrastructurii insuficiente

etc.

Până în anul 2002* in delimitarea zonei montane a judetului Prahova, s-a tinut

cont de criteriile stabilite de catre Comisia Zonei Montane din Romania,

cuprinzandu-se in aceasta zona un numar de 37 de localitati, din care 8 orase

(Azuga, Breaza, Busteni, Campina – municipiu, Comarnic, Sinaia, Slanic, Valenii

de Munte) si 29 de comune (Adunati, Alunis, Aricesti Zeletin, Bertea, Brebu,

Carbunesti, Cerasu, Cornu, Cosminele, Drajna, Izvoarele, Maneciu, Poiana

Campina, Posesti, Predeal Sarari, Provita de Jos, Provita de Sus, Secaria,

*Conform “Delimitarea Zonei Montane, 1995” – M.A.A.

Page 35: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

274

Starchiojd, Surani, Soimari, Sotrile, Stefesti, Talea, Teisani, Telega, Valea

Doftanei, Varbilau, Valcanesti).

Zona montana indeplinea ceriteriile de delimitare stabilite si anume: conditii

naturale defavorizate, altitudine cuprinsa intre 370 si 1000 m, soluri cu un potential

de productie scazut, cu pante peste 15%, cu importante suprafete de pasuni si fanete

naturale, care determina ca principala ocupatie a locuitorilor din aceste localitati sa

fie cresterea animalelor. De asemenea, s-a avut in vedere ca aceasta delimitare sa se

faca si in functie de cadrul natural specific judetului, care cuprinde zone distincte cu

functiuni economice diferentiate pe bazine naturale, respectiv, Prahova, Doftana,

Varbilau, Teleajen, Cricov.

Delimitarea actuală a zonei montane a judetului Prahova s-a făcut cu

respectarea prevederilor Hotararii de Guvern nr. 949/2002.

Conform acestei hotarari, zonele montane sunt definite ca fiind acele zone

care se caracterireaza prin limitarea considerabila a posibilitatilor de utilizare a

terenului si prin crestrea apreciabila a costurilor lucrarilor acestuia, datorate:

existentei unor conditii climatice deosebit de dificile, determinate de altitudini de

peste 600 m, al caror efect este scurtarea substantiala a sezonului de vegetatie;

prezentei la o altitudine mai joasa, pe cea mai mare parte a terenului agricol, a unor

pante de peste 20, prea abrupte pentru utilizarea de masini agricole sau care necesita

utilizarea unor echipamente costisitoare, sau prin combinarea acestor doua criterii,

in conditiile in care rezulta un dezavantaj acut.

Teritoriul actual al zonei montane (Tabelul nr. 5.1.), cuprinde un numar de 7

orase (Campina – municipiu, Azuga, Busteni, Sinaia, Comarnic, Breaza, Slanic), si

un numar de 23 comune (Adunati, Bertea, Brebu, Carbunesti, Cerasu, Cornu,

Izvoarele, Maneciu, Posesti, Secaria, Starchiojd, Sotrile, Stefesti, Talea, Telega,

Valea Doftanei, Aricesti Zeletin, Drajna, Poiana Campina, Predeal Sarari, Provita de

Jos, Provita de Sus, Teisani), fiecare cu satele aferente in total 115, dispuse pe cele 3

mari vai si anume: Valea Prahovei, Valea Teleajenului, Valea Doftanei.

Page 36: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

275

Conform noii delimitari au fost excluse din teritoriul zonei montane 6

comune: Alunis, Cosminele, Surani, Soimari, Varbilau si Valcanesti, cu satele

aferente, si orasul Valenii de Munte).

Delimitarea actuala s-a facut avandu-se in vedere si cadrul natural al judetului

care cuprinde zone distincte cu functiuni economice diferentiate pe bazine naturale

respectiv Bazinele Prahova, Doftana, Teleajen, Cricov.

Tinand cont de criteriile stabilite de Guvern, cat şi de realitatile concrete din

teren, în cazul judetului Prahova exista două situatii distincte:

• Un număr de 21 localitati intrunesc in totalitate conditiile impuse si au fost

incluse integral in zona montana;

• Un număr de 9 localitati nu au indeplinit integral noile criterii de

delimitare si in consecinta s-a propus admiterea partiala a acestora in zona

montana.

Introducerea partiala a unui numar de 9 localitati a fost necesara deoarece:

• Combinarea celor două criterii (altitudine si panta) genereaza dezavantaje

economice evidente pentru aceste comunitati incat pentru compensarea acestora prin

eventualele subventii agricole s-a propus a fi incluse partial in zona montana. In

aceasta situatie sunt urmatoarele localitati: orasele Campina si Slanic si comunele:

Aricesti - Zeletin, Drajna, Poiana Campina, Predeal Sarari, Provita de Jos, Provita

de Sus, Teisani. Acestea au sate (catune, cartiere) ale caror terenuri agricole in

majoritatea lor au o pantă de 200 si o altitudine cuprinsa intre 400 si 600 m.

• Terenurile agricole din zona montana:

♦ au in general folosinta de: pasune, faneata, livada si foarte putin arabil;

♦ sunt terenuri foarte sarace in humus, cu soluri grele, scheletice, reci, cu

roca mama la suprafata, foarte framantate si putin fertile;

♦ terenurile in cauza nu pot fi lucrate cu masinile si echipamentele

agricole, ci numai manual cu consumuri mari de forta de munca si

cheltuieli exagerate;

Page 37: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

276

♦ terenurile de panta sunt soluri cu profil mai scurt, orizonturi mai putin

diferentiate, ceea ce face ca acestea sa aibe o fertilitate redusa;

♦ terenurile in cauza sunt supuse in permanenta proceselor de degradare

(alunecari si eroziune), cu productii agricole la limita existentei pentru

cultivatori.

• Drumurile de acces in si dinspre aceste terenuri sunt total

necorespunzatoare, in marea majoritate a timpului sunt impracticabile,

ingreunand lucrarile agricole.

In cazul celor 9 localitati ce nu au intrunit in totalitate noile criterii de

admitere s-a facut propunerea de a fi incluse in arealul montan numai acele cartiere,

sate, catune care prin imbinarea celor doua criterii de admitere au intrunit conditiile

impuse prin HG nr. 949/2002 (Tabelul nr. 5.2.).

De asemenea, conform Ordinului nr. 173/2004, privind definirea si

caracterizarea notiunii de spatiu rural, avand la baza obiectivele prevazute in

Strategia agricola si rurala pentru aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, -

sectiunea “Constructia institutionala pentru implementarea si impunerea acquis-ului

comunitar” si, in vederea transpunerii in legislatia romaneasca a prevederilor

reglementarilor Consiliului Europei nr. 1296/1996 privind Carta europeana a

spatiului rural, s-a definit spatiul rural prin componenta teritoriala si caracteristici

dominante.

Componenta teritoriala a spatiului rural are in vedere zona geografica

interioara si/sau de coasta, apartinand fondului funciar al Romaniei, cuprinzand

terenuri cu destinatie agricola, forestiera si/sau aflate permanent sub ape, precum si

cele intravilane, asa cum sunt prevazute in Legea fondului funciar nr. 18/1991,

republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Astfel, zona geografica conform celor spuse anterior, va corespunde spatiului

rural daca sunt dominante, individual sau cumulativ, urmatoarele caracteristici:

Page 38: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

277

• majoritatea terenurilor sunt utilizate pentru: activitati economice de

productie si valorificare a productiei agricole, silvice, piscicole si de

acvacultura, precum si activitati de protectie si conservare a mediului;

• activitati economice neagricole: mestesugaresti si de mica industrie, pentru

prelucrarea si valorificarea materiilor prime preponderent locale, artizanat,

servicii si alte asemenea;

• activitati economice de agrement si turism;

• populatia locala este sub nivelul de 5.000 de locuitori.

In conformitate cu prevederile H.G. 949/2002 pentru aprobarea criteriilor de

delimitare a zonei montane, s-a aprobat prin Ordinul nr. 328/321/2004 pentru

aprobarea delimitarii municipiilor, oraselor si comunelor din zona montana,

avand ca scop aplicarea Programului SAPARD (Tabelul nr. 5.3.).

Conform acestui ordin fost scoasa din zona montana comuna Poiana Campina

a fost inlocuita cu comuna Cosminele ce indeplineste mai bine criteriile de

delimitare impuse prin lege.

Delimintarea actuala a zonei montane, nu satisface in totalitate comunitatile

rurale prahovene intrucat, au ramas in afara acestui areal acele entitati ale caror

terenuri agricole sunt la limita noilor criterii de admitere. Localiattile in cauza

alcatuiau fosta zona necooperativizata a judetului unde mecanizarea lucrarilor

agricole nu era cu putinta. In aceasta situatie sunt comunitatile din cele 9 localitati

ce au fost incluse partial si alte localitati (Valenii de Munte, Alunis, Cosminele,

Surani, Soimari, Valcanesti, Varbilau) ce sunt situate la baza piemontului, localitati

ce se aflau in piemontul zonei montane la delimitarile efectuate in anii 1992, 1995.

Page 39: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

278

Pantele mari ale terenurilor agricole, altitudinea si efectele negative ale climei

conduc si in cazul acestor localitati la dezavantaje economice majore fata de zonele

de campie.

Neadmiterea acestor localitati cu dezavantaje vizibile in zona montana, zona

ce va beneficia de subventii la produsele agricole, poate genera foarte multe

nemultumiri in randul comunitatii.

Ca o propunere din partea noastra, pentru delimitarea zonei montane a

Romaniei, si implicit a zonei montane din judetul Prahova, se impune necesitatea

includerii tuturor comunitatilor dezavantajate de factorii climatici, de panta de peste

15% si altitudine de peste 370 m a terenurilor in zona montana astfel incat aceste

comunitati sa poata beneficia de viitoarele subventii intr-un mod echitabil.

5.3.2. Dimensiunile spaţiului montan

Zona montana, este definita ca zona “defavorizata natural”, atat prin

handicapurile naturale ale muntelui (clima, altitudine, fertilitate scazuta a a

solurilor), cat si pentru cele structurale (exodul populatiei tinere, active,

imbatranirea populatiei ramase, infrastructurii insuficiente, gradului de echipare

precar al gospodariilor, distantele mari fata de centrele administrative), toate aceste

fenomene, ducand la: involutia satului montan, depopularea acestuia, degradarea

treptata a mediului, pierderea unui imens potential economic.

Muntii din judetul Prahova, ofera avantajul de a fi utilizabili din punt de

vedere economic, asigurand pajisti valoroase pentru cresterea unui important numar

de animale (bovine, ovine, caprine) si prelucrarea produselor animaliere, practicarea

mestesugurilor traditionale, iar in ultimul timp aparitia unui nou tip de turism –

agroturismul montan.

Structura terenurilor agricole si neagricole din zona montana* a

judetului, se prezinta astfel:

Page 40: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

279

• Pentru localitatile propuse s-a estimat o suprafata de: 74815 ha teren

agricol (din care: 32681 ha pasuni si 32077 ha fanete) si 95185 ha teren

neagricol (din care 90798 ha il reprezinta padurile);

• Din totalul de 471587 ha fond funciar al judetului Prahova, zona montana

reprezintă aproximativ 170000 ha, adica un procent de 36%.

Efectivele de animale, din zona montana, * se estimeaza astfel:

• 22000 capete bovine;

• 56000 capete ovine;

• 33000 capete porcine;

• 4500 capete cabaline;

• 371000 capete pasari.

In vederea dezvoltarii rurale a zonei montane, se impune o abordare

pluridisciplinara a problematicii muntelui, pentru a se putea mentine echilibrul om-

natura.

Pentru aceasta, zonele de munte trebuie sa beneficieze de o politica specifica,

definita conform dezvoltarii durabile, avand urmatoarele obiective:

• protejarea, conservarea si ameliorarea mediului;

• cresterea calitatii vietii;

• gestiunea responsabila si valorificarea adecvata a resurselor naturale;

• gospodarirea familiala montana;

• dezvoltarea infrastructurii, a serviciilor si dotarilor adecvate;

• procesul de educatie, invatamant, informare, instruire;

• valorificarea patrimoniului natural, conservarea biodiversitatii, protejarea

speciilor rare si a celor amenintate cu disparitia din zonele protejate;

• conservarea si valorificarea culturii locale, a traditiilor etnografice,

protejarea monumentelor istorice.

*Conform datelor din lucrarea “Delimitarea Zonei Montane” a judetului Prahova – 2003, avizata de M.A.A.P.

Page 41: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

280

Gospodarirea rationala a zonei montane presupune abordarea acesteia pe linie

silvo-pastorala, de protectie a mediului natural, exploatarea rationala a materialului

lemnos, pietrei, fructelor de padure, folosirea tuturor resurselor energetice

conventionale si neconventionale, a tuturor resurselor agro-alimentare, a plantelor

medicinale, ape minerale, a turismului si agro-turismului montan, toate avand ca

scop dezvoltarea economico-sociala a localitatilor montane.

Direcţiile dezvoltării durabile a zonei montane, în judeţul Prahova,

trebuie să aibă în vedere:

• Dezvoltarea agriculturii montane (dezvoltarea productiei vegetale,

dezvoltarea cresterii animalelor si a productiei animaliere, mecanizarea

lucrarilor agricole in sectorul de productie vegetala);

Unul din obiectivele principale a dezvoltarii rurale a zonei montane, il

reprezinta dezvoltarea productiei agricole vegetale. In raport cu factorii climatici, de

relief, cat si de aspectul fizico-geografic din zona, structura fondului funciar

corespunde specificului pastoral, pomicol si forestier.

Totodata, exploatarea necorespunzatoare a terenului agricol, a creat o serie

intreaga de procese de degradare prin efectuarea defectuasa a unor defrisari,

nepracticarea unor agrotehnici antierozionale, precum si prin pasunatul nerational.

Factorii de relief determina existenta suprafetelor agricole pe terenurile in

panta, zona montana avand cea mai mare parte a suprafetelor agricole situate pe

pante peste 20%.

Solurile existente in zona montana a judetului sunt soluri cu un potential de

productie scazut. Suprafata agricola totala, prezinta diferite forme de degradare si

anume: terenuri cu exces de apa, terenuri cu soluri acide, terenuri nisipoase, terenuri

erodate, terenuri ce prezinta alunecari si prabusiri, terenuri ce sunt ocupate cu pietre

si stancarii, si terenuri ce prezinta degradari complexe. Toate aceste neajunsuri

limiteaza posibilitatea imbunatatirii fondului funciar in folosul agriculturii si

cresterii animalelor si impune in primul rand executarea urgenta a unor lucrari

Page 42: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

281

complexe de ameliorare a terenurilor agricole care sa permita folosirea deplina si in

mod rational a fondului funciar. Structura terenurilor degradate existente in zona si

diversitatea fenomenelor de degradare determina un potential amenajabil vast,

impunand executarea unui important volum de lucrari pedoameliorative, intre care

amendarea si fertilizarea terenurilor de la slab acido-neutre la moderat-puternic

acide. In zonele cu exces de umiditate, provenit din izvoarele de coasta, sunt

necesare lucrari de drenaj superficial, santuri si rigole de scurgere, stingerea

formatiunilor de torent.

Se impun totodata lucrari agrotehnice antierozionale si anume pe versantii cu

pante, araturi pe curba de nivel, crearea de benzi, astuparea rigolelor sau ogaselor

prin eroziune. Suprafata arabila din zona se cultiva cu o structura restransa de

plante, respectiv: porumb, cartofi, plante furajere, legume. De asemenea se constata

ca, gospodariile montane nu practica tehnologii specifice zonei, nerespectand

principalele verigi si tehnologii in mod deosebit in ceea ce priveste folosirea de

seminte din soiuri productive zonate pentru teritoriul montan, respectarea densitatii,

asigurarea elementelor fertilizante in functie de starea de aprovizionare a terenurilor

cu elementele respective. Este necesara elaborarea unor tehnologii specifice pentru

zona montana, care sa permita realizarea unor randamente cat mai mari si acordarea

unei atentii sporite folosirii tuturor resurselor, de ingrasaminte naturale existente in

zona si administrarea lor rationala pe baza rezultatelor cartarilor agrochimice ce se

efectueaza periodic in fiecare localiate.

Prin practicarea unor astfel de tehnologii se poate trece la obtinerea in

localitatile montane a unor produse naturale de tip ecologic si crearea unei piete

caracteristice pentru aceasta categorie de produse. In zona montana exista si un

insemnat patrimoniu pomicol, livezile existente sunt de tip clasic si cuprind o gama

larga de specii pomicole (pruni, meri, peri, ciresi, visini, caisi, zarzari, nuci). Starea

de intretinere a livezilor este in general necorespunzatoare, mai ales din punct de

vedere fitosanitar, fapt ce determina realizarea unei productii scazute si slab

calitative.

Page 43: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

282

Pentru valorificarea mai buna a patrimoniului pomicol existent, este necesar

elaborarea unor tehnologii adecvate conditiilor zonei montane ce vor avea in vedere

actiuni de reintinerire a plantatiilor actuale, asigurarea unor densitati optime,

imbunatatirea sortimentului de pomi pe specii si soiuri. De asemenea trebuie sa se

aiba in vedere introducerea in cultura a arbustilor fructiferi care se preteaza

conditiilor de clima si sol din zona, si asigura fructe cu un continut ridicat in

vitamine. Pentru obtinerea unei productii constante si de calitate, este necesara

mentinerea unei stari fitosanitare corespunzatoare, in mod deosebit la speciile

samburoase la care se inregistreaza un atac puternic de boli si daunatori, precum si

executarea lucrarilor de intretinere curente a pomilor.

Pasunile si fanetele naturale, sunt folosite atat pentru pasunat, cat si pentru

producerea fanurilor necesare furajarii animalelor pe perioada de stabulatie. Datorita

configuratiei terenului pe care se afla aceste suprafete, se constata prezenta unor

forme de degradare (soluri acide, terenuri cu exces de umiditate, terenuri cu pietris

etc.), care determina un potential de productie scazut al fanetelor. Pe aceste

suprafete se impune exeutarea unor lucrari de ameliorare care sa conduca la

cresterea potentialului de productie. Pe suprafetele cu o compozitie floristica

reprezentata de specii mai putin valoroase din punct de vedere furajer, se vor efectua

lucrari de suprainsamantare cu seminte din specii valoroase si se vor efectua

fertilizati cu ingrasaminte organice.

Pentru realizarea unor fanuri de calitate, o atentie sporita se va acorda

lucrarilor de recoltare, uscare si depozitare a fanului prin respectarea perioadei

optime de recoltare si depozitare a cantitatilor recoltate in adaposturi de tip fanar,

pentru reducerea pierderilor pe timpul depozitarii.

Se disting doua categorii de pasuni naturale: pasunile deal-munte si pasunile

alpine. Pasunile deal-munte sunt situate de regula in extravilanul localitatilor

montane si constituie asa-zisele izlazuri comunale. Acestea prezinta un grad avansat

de degradare, ca urmare a conditiilor de relief si clima ale zonei, cat si datorita

exploatarii nerationale. Pentru ameliorarea acestor suprafete se impune executarea

Page 44: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

283

lucrarilor curente de intretinere prin: curatiri, fertilizari, regenerari, defrisari,

desecari, combaterea aciditatii, combaterea eroziunii, respectarea perioadei de

pasunat si a incarcaturii potime de animale.

Suprafata de pasuni alpine prezinta o deosebita importanta economica pentru

aceasta zona. Cresterea animalelor pe aceste pasuni alpine a reprezentat si reprezinta

o solutie economica de mare importanta in fiecare an, timp de 3-4 luni putand fi

intretinute efective insemnate de animale si in special oi si tineret bovin, cu

cheltuieli minime. Se considera insa, ca marea majoritate a pasunilor alpine sunt

puternic degradate prin eroziuni de suprafata si adancime.

Aceste fenomene au aparut ca urmare a existentei solurilor superficiale, slab

structurate, cu textura usoara, a pasunatului abuziv, peste capacitatea de pasunat fara

a tine cont de unele restrictii conducand la disparitia ierburilor valoroase si la

aparitia golurilor in covorul ierbos. La acestea s-a adaugat actiunea distructiva a

agentilor externi, a vantului si precipitatiilor care au dus la aparitia eroziunilor

incepand de la suprafata, a santurilor de siroire si apoi din ce in ce mai adanca pana

la formarea de ogase si ravene uneori pana la roca mama. Un alt factor care a

condus la aparitia eroziunilor este cel de natura antropica. Interventia omului prin

defrisari repetate in coridoare a vegetatiei specifice, de pe terenurile cu panta mare,

a dus la disparitia totala a covorului erbaceu, la aparitia unor suprafete mari cu

grihotis si piatra la suprafata.

Teritoriile in care se dezvolta pajistile alpine se caracterizeaza printr-un

climat umed si rece. Solurile apartinand catorva tipuri: brune, acide, podzoluri au ca

insusiri comune slabul continut in elemente nutritive, in ceste conditii vegetatia

ierboasa este formata din specii relativ putine la numar, de talie mica, care se

folosesc in totalitate prin pasunat. Intretinerea unor efective din ce in ce mai mari de

animale pe aceste pasuni prezinta avantajul obtinerii unor productii mari, si

mentinerea sanatatii animalului in stare perfecta. Exploatarea pasunilor alpine este

ingreunata datorita starii necorespunzatoare a cailor de acces catre acestea.

Page 45: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

284

Date fiind avantajele economice ale exploatarii animalelor pe pasunile alpine,

si totodata avand in vedere starea avansata de degradare a acestora, se impune:

• executarea unor lucrari care sa conduca la redarea in circuitul pastoral a

suprafetelor improprii pasunatului datorita degradarii;

• imbunatatirii potentialului de productie al cestuia;

• asigurarea in conditii corespunzatoare de exploatare a efectivelor de

animale pe aceste suprafete;

• asigurarea unor conditii civilizate de munca pentru crescatorii de animale.

Pentru suprafetele care prezinta o avansata stare de degradare, in

vederea protectiei si exploatarii rationale a pasunilor, sunt necesare lucrari:

• pentru prevenirea si combaterea eroziunii se impune mentinerea si crearea

unui covor erbaceu incheiat prin fertilizari rationale;

• in cazul ogaselor si ravenelor este necesara fixarea si stingerea lor prin

construirea de garduri impletite, praguri, baraje din piatra uscata,

impaduriri de arin verde, insamantari cu ierburi perene;

• lucrari de distrugere a musuroaielor, nivelare a terenurilor, insamantarea

golurilor cu specii valoroase de nutret, cum sunt: Festuca pratensis, Phleum

alpinus, Trifolium repens, Trifolium pratense etc.;

• combaterea plantelor daunatoare si toxice, prin schimbarea locului de

odihna al animalelor, urmata de taierea plantelor daunatoare in cursul

perioadei de vegetatie, in vederea distrugerii lor; cosirea repetata a

buruienilor;

• aplicarea ingrasamintelor chimice pe intreaga suprafata prin executarea

lucrarilor de fertilizare;

• corectarea aciditatii prin aplicarea de amendamente calcaroase;

• construirea drumurilor pentru transportul materialelor si utilajelor necesare

ameliorarii pasunilor; (construirea drumurilor de acces se poate realiza de

regula prin prelungirea drumurilor forestiere existente);

Page 46: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

285

• asigurarea conditiilor civilizate de locuit pentru crescatorii de animale la

stane sau saivane.

• Optimizarea si modernizarea gospodariilor familiale montane

(optimizarea si modernizarea cresterii animalelor, transformarea

gospodariei agricole montane din cea de subzistenta in gospodarie stabila

montana, consolidarea gospodariilor familiale montane);

Sectorul cresterii animalelor face parte integranta din agricultura montana,

fiind in acelasi timp subramura prioritara in economia montana.

Dezvoltarea sectorului cresterii animalelor in spatiul ecologic montan, are la

baza 2 obiective:

♦ optimizarea ai modernizarea gospodariei familiale montane;

♦ transformarea gospodariei agricultorului montan din agospodarie de

subzistenta, in gospodarie stabila montana.

In vederea cresterii productiilor agricole din zona montana, cat si a reducerii

muncii fizice a agricultorilor, este necesara efectuarea de lucrari agricole mecanizate

pe terenurile ce se preteaza acestui tip de lucrari si in functie de culturile specifice

zonei.

Optimizarea si modernizarea gospodariilor familiale montane depinde de un

numar considerabil de factori socio-economici. Cu prioritate se inscrie sporirea

numarului de animale (taurine, ovine, porcine) din gospodaria montana, astfel incat

fiecare sa detina cel putin o taurina – vaca cu lapte.

Ca sursa de sporire a efectivelor de animale se are in vedere introducerea unor

rase care au rezistenta organica pentru zona montana (rase rezistente: Bruna de

Maramures, Baltata Romaneasca, Pintzgau Transilvania; zonele avute in vedere

sunt: Valea Doftanei, Valea Prahovei) prin doua metode:

• furnizarea de reproducatori (prin mentinerea insamantarilor artificiale

(80%), cu material seminal provenit de la reproducatori cu valoare genetica

superioara si prin introducerea si promovarea montei naturale (20%);

Page 47: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

286

• formarea unui nucleu de vaci ameliorate in ferme specializate care vor

difuza material viu crescatorilor de animale.

Transformarea gospodariei agricole montane din cea de subzistenta in

gospodarie stabila montana se poate realiza prin cresterea productiei animaliere, prin

sporirea nivelelor de prductie. Trebuie sa se aiba in vedere sporirea productiei de

lapte de vaca si oaie prin asigurarea unei furajari echilibrate, extinderea furajelor

concentrate, a furajelor produse in gospodariile proprii bogate in vitamine si energie.

Pentru punerea in valoare a potentialului de comercializare a laptelui si

derivatelor sale, este necesara imbunatatirea sistemului de colectare a laptelui prin

extinderea numarului centrelor de colectare si asigurarea transportului adecvat

(sistem de racire).

De asemenea este necesara organizarea unor forme asociative private, a unor

microferme de vaci (15-25 capete), pentru prelucrarea materiilor prime animaliere

chiar in aceste ferme. Se impune de asemenea crearea spatiilor de agrement prin

extinderea pastravariilor si promovarea pescuitului.

Actualul patrimoniu funciar si zootehnic al gospodariilor montane, dotarea

acestora cu utilaje si baza materiala necesara practicarii agriculturii definesc situatia

existenta a bospodariilor ca fiind gospodarii de subzistenta, ce produc o treime din

capacitatea lor. Activitatea viitoare consta in efectuarea unui ansamblu de actiuni de

dezvoltare economico-sociala, de amenajare a teritoriului si punerea in valoare a

resurselor umane si naturale, astfel incat locuitorii zonei montane sa aiba asigurate

locuri de munca si sa realizeze venituri fara sa paraseasca localitatea.

• Cadrul construit si amenajarea teritoriului presupune:

♦ punerea in valoare a resurselor locale de materii prime;

Punerea in valoare a resurselor locale de materii prime, reprezinta un alt

obiectiv al strategiei de dezvoltare a zonei montane care presupune valorificarea

complexa a resurselor naturale, prin producerea unor bunuri de inalta calitate si

competitivitate in conditiile economiei de piata.

Page 48: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

287

Acest lucru este posibil prin practicarea unei agriculturi biologice si

traditionale: folosirea gunoiului de grajd si a urinei, folosirea cu grija a

ingrasamintelor chimice si pesticidelor, producerea si atestarea produselor “BIO”,

care sa fie stimulate prin pret. Cererea de produse “BIO”, este in continua crestere

pe piata tarilor occidentale dezvoltate, si poate fi si o sursa de crestere a

agroturismului care permite comercializarea pe loc a produselor naturale, nepoluate

chimic.

Fructele de padure, ciupercile, si plantele medicinale reprezinta surse

importante de venituri pentru populatia din zona montana.

♦ revigorarea mestesugurilor traditionale (mestesuguri legate de cresterea

animalelor - produsele animale: casul proaspat, cascavalul,

branzeturile, pastrama de oaie, ghiudemul din carne de oaie;

mestesuguri legate de industria textila: lana, covoare, stofe; activitatea

de tabacarie-cojocarie; activitati legate de exploatarea si prelucrarea

lemnului; activitati legate de industria materialelor de constructii:

cioplirea pietrei, fabricarea varului, prelucrarea lemnului; activitati

legate de prelucrarea fructelor: fabricarea rachiurilor; activitati de

fierarie; activitatea de morarit si panificatie) si artizanatului si

dezvoltarea activitatilor complementare;

♦ dezvoltarea agroturismului montan;

Agroturismul montan este o forma particulara de turism, mai complexa, care

cuprinde pe langa activitatea turistica propriu-zisa (cazare, pensiune, circulatie

turistica, prestarea serviciilor de baza si suplimentare etc.) si activitatea de

prelucrare a produselor agricole in gospodarie si de comercializare de catre turisti,

precum si modul de petrecere a timpului liber. Agroturismul trebuie sa devina o

activitate din ce in ce mai importanta a gospodariilor montane, practicarea acestuia

constutuind o sursa suplimentara de venituri, contribuind astfel la rentabilizarea

microfermei montane.

Page 49: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

288

Peisajul deosebit de atractiv ce-l ofera zona montana din Prahova, bogatia

padurilor si surselor de apa, obiceiurile locale, targurile, cresterea animalelor,

constituie o sursa deosebita de atractie pentru turisti, existand cadrul necesar

practicarii agroturismului.

♦ valorificarea resurselor neconventionale de energie din zona

montana (energie hidrologica, eoliana, solara, biogaz);

♦ protectia mediului - combaterea tuturor factorilor de poluare;

Protectia mediului reprezinta un obiectiv major al strategiei de dezvoltare a

zonei montane. Spatiul montan reprezinta o sansa de revigorare a dezvoltarii

economico-sociale, cu ajutorul unor tehnologii nepoluante, resursele montane ofera

in prezent premisa de sustinere a unei dezvoltari durabile. Acest deziderat poate fi

realizat avandu-se in vedere urmatoarele: regiunile montane trebuie sa-si pastreze

functia lor de spatiu viu; protejarea biotopurilor montane si a ecosistemelor;

practicarea unei politici adecvate conforme cu specificul montan; dezvoltarea

turismului si agroturismului; gospodarirea rationala a resurselor naturale; practicarea

pasunatului sistematizat; pastrarea traditiilor, a valorilor culturale);

♦ prevenirea fenomenului de depopulare prin practicarea unei politici

adecvate;

Materializarea strategiei de dezvoltare a zonei montane se face prin

expansiunea cadrului construit si investitii particulare de modernizare. Gospodariile

existente nu beneficiaza de confort pentru viata si munca locuitorilor si nici pentru

exploatarea eficienta a animalelor. Crearea conditiilor infiintarii catunelor va putea

solutiona actuala “criza de spatiu” si in acelasi timp va permite exploatarea eficienta

atat a pasunilor cat si a animalelor.

♦ planificarea spatiului si imbunatatirea infrastructurii

Dotarea muntelui cu infrastructuri moderne (infaptuirea obiectivelor de

dezvoltare rurala a zonei montane este posibila prin dotare muntelui cu infrastructuri

moderne, respectiv sosele, drumurile si caile de acces, transportul de bunuri si

persoane, captarea si alimentarea cu apa a gospodariilor, canalizarea si epurarea

Page 50: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

289

apelor uzate, electrificarea gospodariilor, asistenta medicala, organizarea si

functionarea retelei de invatamant, magazine de aprovizionare, retele de desfacere a

produselor zonei, institutii culturale).

5.3.3. Direcţiile dezvoltării durabile a zonei montane pe exemplul

comunei Valea Doftanei

Zona râului Doftana, face parte din Regiunea de dezvoltare Sud Muntenia*,

alcătuită din judeţele Argeş, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Prahova, Teleorman,

Ialomiţa. Regiunea Sud Muntenia, are o suprafaţă de 34,453 kmp, ceea ce

reprezintă, 14,45% din suprafaţa României şi se învecinează la Sud cu Bulgaria,

graniţa fiind situată pe Dunăre.

La 1 ianuarie 1999, populaţia Regiunii Sud era de 3,482 mii locuitori,

reprezentând 15,5% din populaţia totală a ţării. După anul 1990, fenomenele

demografice au avut o evoluţie negativă la scară regională: s-a înregistrat un un spor

negativ al populaţiei datorită evoluţiei ratei natalităţii şi mortalităţii; mortalitatea

infantilă s-a menţinut în toată perioada la cote peste media pe ţară.

Regiunea Sud dispune de o industrie complexă şi diversificată, reprezentată

prin toate ramurile, ponderea majoritară deţinând-o industria prelucrătoare. De

asemenea, industria extractiva (pentru petrol, gaze naturale şi agregate minerale)

este prezentă în toată regiunea. Activitatea industrială din Regiunea Sud este

concentrată în judeţele din Nord, în timp ce in judeţele din Sud, aflate în Campia

Bărăganului, predomină agricultura.

* NUTS - Nomenclature des Unites Territoriales Statistiques, baza de referinţă unitară a statisticii regionale în Uniunea Europeană, în România au fost create 8 regiuni NUTS2, care reprezintă unităţile de bază ale politicii regionale descentralizate, din care face parte regiunea Sud Muntenia - Vincze Maria, Dezvoltarea regională şi rurală – Idei şi practici, Edit. Presa Universitară Clujeană, 2000, pag. 13.

Page 51: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

290

Principalele ramuri industriale reprezentative pentru regiunea Sud: industria

chimică şi petrochimică, industria construcţiilor de maşini şi echipamente, industria

textilă, a confecţiilor şi alimentară.

Au fost restructurate sau lichidate o serie de unităţi industriale importante

pentru economia judeţelor respective, determinând reduceri substanţiale ale

numărului salariaţilor din industrie.

Diminuarea numărului de salariaţi la nivelul Regiunii a fost determinată, în

aspecial, de procesul de privatizare şi restructurare a ramurilor de bază ale

economiei. Numărul mediu al salariaţilor din economia Regiunii a înregistrat o

scădere constantă în ultimii ani.

Regiunea are potenţial de relansare economică, bazat pe următoarele puncte

forte: potenţial agricol; potenţial tehnic; resurse de apă care favorizează dezvoltarea

pisciculturii, a activităţilor comerciale, industriala şi de turism pe fluviul Dunăre şi

râurile din interiorş resurse subterane de petrol, gaze naturale etc.; poziţie geografică

la frontieră şi la intersecţia drumurilor de tranzit între Asia şi Europa de Vestş ieşire

la calea navigabilă.

Pe baza analizei potenţialului regional, s-au identificat pentru domeniile

industrie şi servicii, agricultură şi mediul rural, turism, urmatoarele obiective

specifice: modernizarea şi susţinerea infrastructurii de dezvoltare; stimularea creării

şi dezvoltării de capacităţi productive; asistenţă şi consultanţă; cooperare regională,

interregională şi internaţională.

Zona râului Doftana, are un important potenţial economic ce poate fi

valorificat prin aplicarea unei politici de dezvoltare durabilă prin menţinerea unui

echilibru între om şi natură, între dezvoltarea economică şi socială şi protecţia

mediului înconjurător.

Politicile specifice în cadrul acestor zone, trebuie să conţină ca obiective

principale, următoarele:

• Crearea de întreprinderi mici şi mijlocii cu profil agricol, de mică

industrie, artizanal, comercial şi de prestări servicii;

Page 52: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

291

• Transformarea agriculturii într-o activitate performantă, dezvoltarea

agroturismului, silvoturismului şi ecoturismului montan;

• Îmbunătăţirea prelucrării şi valorificării superioare a materiilor prime

locale;

• Dezvoltarea şi ameliorarea infrastructurilor montane

• Gospodărirrea integrată şi durabilă a cursurilor de apa şi bazinelor;

• Conservarea, reabilitarea şi utilizarea durabilă a resurselor naturale, a

biodiversităţii şi a peisajului montan;

• Promovarea şi dezvoltarea patrimoniului cultural;

• Dezvoltarea potenţialului montan.

Zona râului Doftana cuprinde comunele Valea Doftanei şi Şotrile, fiecare cu

satele aferente.

Comuna Valea Doftanei, întinsă pe circa 8 km lungime, este formată din două

sate: Teşila şi Trăisteni. Situată în nordul judeţului Prahova, la 20 km nord de oraşul

Câmpina, în zona Carpaţilor de Curbură, pe cursul mijlociu al râului cu acelaşi

nume, la intersecţia D.J. 102 I – Câmpina – Braşov cu D.J. 102 A, care prin cele

două componente: D.J.101 S – Comarnic – Secăria – Valea Doftanei şi D.J. 101T –

Valea Doftanei – Bertea – Slănic, comuna Valea Doftanei, face legătura între Valea

Prahovei şi Valea Teleajenului.

Comuna Şotrile este alcătuită din satele: Şotrile, Plaiul-Câmpinei, Lunca-

Mare, Vistieru, Seciuri şi Plaiul-Cornului, şi este situată în partea de nord-vest a

judeţului Prahova, drumul judeţean, DJ 102 I – Câmpina – Paltinu – Valea Doftanei

– pe o distanţă de 15 km, străbate satele Lunca Mare, Plaiu Câmpinei şi Seciuri, iar

drumul judeţean DJ 207, pe o distanţă de 19 km, străbate Câmpina – Şotrile –

Vistieru. Se învecinează la nord cu localităţile Secăria, Comarnic, Valea Doftanei, la

est cu localitatea Brebu, la sud cu oraşul Câmpina şi cornu şi la vest cu oraşul

Breaza.

Page 53: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

292

Dupa ultima delimitare a zonei montane a judeţului Prahova, conformă cu

Hotărârea de Guvern nr. 949/2002, aceaste două comune au rămas în componenţa

zonei montane a judeţului deoarece se încadreză în criteriile prevăzute de lege şi

anume: altitudine de peste 600 m şi cele de pantă mai mari de 20 grade.

Zona râului Doftana, face parte din zonele rurale în care predomină factori

favorizanţi pentru dezvoltarea economico-socială. Aceste zone sunt caracterizate

prin multitudinea resurselor naturale (resurse minerale, vegetaţie forestieră,

suprafeţe agricole, fond cinegetic etc..), care au generat în timp, dezvoltarea atât a

unor activităţi agricole cât şi a unor activităţi neagricole, precum şi la multiplicarea

surselor de venituri.

Vom proceda în cele ce urmează la o analiză de tip punctual pentru

localitatea Valea Doftanei, considerată reprezentativă pentru zona râului

Doftana.

Teritoriul Comunal Valea Doftanei are următoarele vecinătăţi: la nord:

judeţul Braşov, la nord-vest: oraşul Azuga, la sud: comuna Brebu-Şotrile, la sud-

vest: comuna Secăria, la sud-est: comunele Bertea şi Ştefeşti, la vest: oraşul Buşteni,

la est: comunele: Izvoarele şi Măneciu.

Este atestată documentar în prima jumătate a secolului al XVI-lea, cu satele

Teşila şi Trăisteni. Cu siguranţă, vechimea acestor colectivităţi umane este cu mult

mai mare, fapt dovedit de existenţa unor urme de viaţă materială şi spirituală ce pot

fi încadrate în societatea medievală timpurie.

Factorii de mediu au fost hotărâtori în constituirea primelor aşezări umane în

acest spaţiu. La adăpostul pădurilor şi în apropierea apelor, oamenii şi-au înălţat

locuinţe grupate în cătune. Se ocupau cu păstoritul şi munca la pădure, activităţi ce

s-au transmis urmaşilor.

Relieful. Comuna Valea Doftanei este amplasată într-un cadru natural

pitoresc, cu multe valenţe turistice şi lipsit de surse de poluare şi degradare a

mediului.

Page 54: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

293

Forma principală de relief o reprezintă muntele, caracteristica principală

constituind-o relieful puternic accidentat, cu panta predominantă peste 20% şi

densitate de fragmentare puternică. Munţii ocupă cea mai mare parte din suprafaţă,

cuprinzând altitudini cuprinse între 1,000 şi 1,900 m, alcătuiţi dintr-o culme

principală sinuoasă, cu direcţia NV-SE.

Relieful muntos al acestei localităţi este mai accentuat către nord, unde este

limitrofă cu judeţul Braşov. Acolo se înalţă masive muntoase ca: Orjogoaia, Radela,

Cucioaia, Zănoaga, Baiu Mare, Baiu Mic, Unghia Mare, Unghia Mică. Se înşiruie

de asemenea munţii: Pătru, Steiasa, Fundurile şi o serie de “clăbucete” ramificandu-

se spre sud. Pe stânga râului şi ceva mai către sud, sunt masivele Negraşul) cu urme

de izvoare minerale la poalele sale), Ciopârcenii, Vârfu Mare, Secara, Cărăbanu,

Crăiţele iar pe dreapta Prislopu, Lacuri, Rusu şi Floreiu. Altitudinea lor medie este

de 1,600 m.

În continuare, la limita sudică a comunei străjuiesc nişte măguri, local

denumite “gâlme”, împădurite fiind către mijloc, Gâlma Secăriei (1,137 m), Gâlma

Crăiţei, Gâlmeia (1,043 m) fac notă aparte în ansamblul perimetrului montan al

aşezării.

Între cel mai înalt punct vârful “Baiu Mare” (1,896 m) şi cel mai coborât, în

zona de vărsare a Doftanei în lacul de acumulare Paltinu (580 m), este o diferenţă de

nivel de 1,316 m.

O notă caracteristică a munţilor din această zonă o dau ogaşele şi micile văi

torenţiale. Văile, de diferite mărimi, ce fragmentează zona muntoasă cu drecţia NV-

SE, sunt destul de numeroase: Valea Doftanei, Valea lui Manole, Valea Floreiu etc.

in număr de peste 12.

Alături de munte, ca forme de relief mai întâlnim dealurile şi piemonturile

intramontane şi luncile (dealurile şi piemonturile intramontane au altitudini cuprinse

între 500 – 1,000 m). Depresiunile intramontane, au altitudini mai reduse, puţin

accidentat şi clima mai dulce. Lunca, ca formă de refief, reprezintă albia majoră a

cursului de apă curgătoare Doftana şi are o lăţime cuprinsă între 150-250 m.

Page 55: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

294

Hidrografia. Unicul afluent mai de seamă al Prahovei în sectorul

subcarpaţilor Prahovei, râul Doftana izvorăşte de sub pasul Predeluş, pentru ca pe

parcursul său de peste 50 km să traverseze în lung comuna şi să-şi mărească

substanţial volumul de apă, datorită afluenţilor oarecum simetric plasaţi pe ambele

părţi. Concomitent, râul Doftana desparte munţii Gârbova (pe dreapta), de munţii

Grohotişu (pe stânga acestui curs de apă). Râul Doftana este principala axă de

drenaj ale apelor din zonă, aceasta având direcţia nord-sud şi concordă cu panta

generală a reliefului.

Afluenţi pe stânga Doftanei sunt: Negraşul, Cucioaia, Mogoşoaia, Ermeneasa,

Ghimpoasa, Valea lui Vlădişor, Păltinoasa şi Purcaru iar pe dreapta: Muşiţa,

Orjogoaia, Prislopul, Floreiul, Brădeasa şi Secăria.

La confluenţa Doftanei cu Păltinoasa şi Secăria, apele Doftanei sunt zăgăzuite

de un baraj înalt în spatele căruia s-a format un lac de acumulare. Barajul Păltinoasa

(Paltinu) formează în spatele lui un lac cu un volum maxim de 56 milioane m3 şi cu

o lungime de peste 3 km.

Bazinul hidrografic al Doftanei, prezintă o importanţă vitală pentru locuitorii

acestei zone, constituind principala sursă de alimentare a judeţului Prahova.

Afluenţii Doftanei cu bazinele lor, măresc succesiv volumul de apă al Doftanei,

înregistrând un debit mediu multianual de 4,54 m3/s. În timpul ploilor torenţiale, de

vară care au loc uneori în bazinul superior al Doftanei, şuvoaiele sporite brusc

produc local viituri şi apele încărcate cu pietriş, nisip, mâl, şi lemne umplu valea

largă a Doftanei din depresiune, cu atât mai mult cu cât în aval defileul îngust nu

permite scurgerea rapidă a apei. Digurile de protecţie de la Teşila, lacul de

acumulare de la Păltinoasa şi construirea unor baraje mai în aval fac parte din

sistemul de amenajare a bazinului Doftanei. Pentru alimentarea cu apă industrială a

întreprinderilor ca şi pentru uz gospodăresc, se utilizează apa lacului Păltinoasa. Apa

freatică este în general foarte adâncă (peste 25 m). În zonele depresionare şi în

luncă, aceasta se găseşte mai la suprafaţă (3-5 m).

Page 56: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

295

Majoritatea etajului montan de aici este ocupat de subetajul fluviotorenţial, cu

cea mai mare parte a versanţilor împăduriţi, încât, procesele de eroziune şi transport

se petrec de-a lungul canalelor de scurgere. Eroziunea torenţială îmbracă un aspect

aluvionar: blocuri, pietrişuri. Eroziunea de mal, remarcată la râurile Prahova,

Teleajen, se observă şi la Valea râului Doftana. Apar uneori şi alunecări de teren,

deşi nespecifice pe fâşiile de roci marno-argiloase din bazinul Doftana.

Sub raportului mediului ambiant, cu întreaga sa reţea de afluenţi, râul Doftana

beneficiază de o apă de primă calitate, pozitiv apreciată de turişti, climatic protejată

de brâul muntos din jur, larg deschisă şi insorită, cu o moderată temperatură şi

umiditate. Decurg de aici interesante posibilităţi de înscriere a Vaii Doftanei între

traseele turistice prahovene.

Geologia. Din punct de vedere gologic, zona muntoasă corespunde stratelor

de Sinaia, excesiv cutate, aşa cum se remarca în defileul Doftanei de la sud de

Teşila.Munţii sunt alcătuiţi din fliş cretacic predominant grezos. Rocile predominate

în teritoriul studiat sunt reprezentate prin gresii. Având 2-3 km lărgime, depresiunea

s-a format prin eroziune.

Solurile. Datorită reliefului ce determină o variaţie deosebită a condiţiilor de

climă şi vegetaţie, în acest spaţiu solurile sunt foarte diversificate, astfel există

soluri:

• brune-acide (US22…US33), soluri brune podzolice (US35….US37),

soluri negre-acide (US38….US42), regosolurile (US44….US60),

coluvisolurile (US63,US64,US65), solurile brune eumezobazice

(US1…US18), specifice zonei cu relief accidentat, formate în condiţiile

unui climat umed şi răcoros;

• protosolurile aluviale (US61, US62), răspîndite în albia râului Dotana, pe

terenurile inundate frecvent;

• solurile gleice (US43), întâlnite doar în depresiune, în condiţii de relief

jos, formarea şi evoluţia acestor soluri sunt condiţionate de prezenţa apei

freatice aflată aproape de suprafaţă sau chiar la suprafaţă;

Page 57: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

296

• alunecări active (US67), ocupă 1,38% din suprafaţă;

• roca la zi ((US68), stâncărie); se întâlneşte în zonele unde apar stânci pe

mai mult de 90% din suprafaţă.

Cea mai mare parte din suprafaţă este ocupată de soluri brune-acide (33,85%

din suprafaţă), urmate de solurile brune eumezobazice (22,31% din suprafaţă) si

rogosolurile (22,19%).

Tabelul nr.5.4.

Situaţia stării de calitate a terenurilor

Clasa de calitate Specificaţie

Clasa II-a Terenuri cu limitări reduse, de bună calitate, 628, respectiv,

8,33% din suprafaţă.

US 4-16-17-18-26-39-40-49-50-63-64-65.

Clasa III-a Terenuri cu limitări moderate, de calitate mijlocie, 6021,

respectiv, 78,8% din suprafaţă.

US 1-2-3-5…..-15-19….-25-27…-38-41-43-44-45-48-51….-58-

60-62.

Clasa de calitate Specificaţie

Clasa IV-a Terenuri cu limitări severe, de slabă calitate, 476, respectiv

6,31% din suprafaţă.

US 42-46-47-59-61.

Clasa V-a Terenuri cu limitări foarte severe, de calitate foarte slabă, 103,

respectiv 1,38% din suprafaţă.

US 67.

Clasa VI-a Terenuri cu limitări extrem de severe, practic neameliorabile,

316, respectiv 4,19% din suprafaţă.

US 66-68.

Sursa: Studiu Pedologic Complex - Teritoriul Comunal Valea Doftanei - Scara: 1:5000,

Oficiul pentru Studii Pedologice şi Agrochimice Ploiesti, 1992

Page 58: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

297

Din cele prezentate privind starea de calitate a terenurilor, reiese că cea mai

mare parte din suprafaţă se încadrează în clasa III-a de calitate, respectiv 78,8% din

suprafaţă, fiind urmate de terenurile din clasa II-a cu 8,33% din suprafaţă, apoi cele

din clasa IV-a cu 6,31% din suprafaţă şi în final terenurile din clasele V (ce includ

alunecările active de teren) şi VI (cuprind ravenele şi văile ravenate precum şi

terenurile acoperite cu bolovăniş sau stâncărie) cu 5,57% din suprafaţă.

Factorii limitativi mai importanţi, ce condiţionează încadrarea în clase de

calitate sunt: aciditatea solului, panta terenului, eroziunea de suprafaţă, alunecările

de teren, acoperirea terenului cu stînci sau bolovani, eroziunea de adâncime, gradul

de gleizare a solului, gradul de neuniformitate a terenului.

Pentru îmbunătăţirea calităţii solurilor este necesară ameliorarea acestora

prin:

• în cazul solurilor acide se impune, corectarea acidităţii prin aplicarea de

amendamente calcaroase, precum şi îmbunătăţirea compoziţiei botanice

prin supraînsămînţări cu specii de ierburi perene mai valoroase şi mai

puţin pretenţioase faţă de aciditatea solului.Amendarea se face de regulă

toamna, cu amendamente bine mărunţite, împrăştiate uniform şi

încorporate în stratul superficial al solului; se consideră că efectul

amendării nu depăşeşte o perioadă de 4-5 ani;

• lucrări de îmbunătăţiri funciare pentru stabilizarea terenului în cazul

alunecărilor de teren;

• aplicarea măsurilor antierozionale asociate cu lucrări de eliminare a

excesului de umiditate pe pante;

• amenajarea ravenelor şi a torenţilor.

Clima. Acestă zonă se caracterizează prin două tipuri de climă: clima de

munte, ce se desfăşoară în zona reliefului înalt, cu altitudini de peste 1,000 m şi se

caracterizează prin temperaturi medii anuale mai mici de 5-6°C, pe cele mai

Page 59: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

298

proeminente înălţimi acestea scăzând până la (-1-2)°C, şi clima de deal, cu relief

având înălţimi de 580-1,000 m, se caracterizează prin temperaturi medii anuale de

6-9 grade C, şi prin precipitaţii de 700-900 mm annual. Depresiunile oferă un climat

de adăpost favorabil aşezărilor omeneşti şi culturii pomilor fructiferi.

Astfel, teritoriul comunei Valea Doftanei face parte din două zone

pedoclimatice distincte:

• zona climatică rece – foarte umedă, în regiuni cu relief puternic

accidentat, la peste 1,000 m altitudine, unde predomină clima de munte;

• zona climatică răcoroasă – umedă, în regiuni cu relief moderat

accidentat, unde predomină clima de deal, la altitudini cuprinse între 580-

1000 m.

Analizând toti aceşti factori, rezultă valenţe deosebite pentru practicarea

turismului în zonă, atât datorită peisajelor naturale deosebite şi calităţii foarte bune a

aerului, cât şi datorită lipsei oricărui factor de poluare.

Temperatura medie a aerului, pe tritoriul comunal variază între mai puţin de

2 grade C în zona muntoasă ce corespunde celor mai înalte culmi (Baiu Mare,

Vârful lui Pătru, etc.) şi peste 6 grade C, în zona de sud a teritoriului cercetat, ce

corespunde cu DepresiuneaTeşila, la intrarea în comună (sat Teşila). Între aceste

extreme, temperatura medie anuală are valori intermediare, în funcţie de altitudinea

reliefului astfel pe văi temperaturile sunt mai ridicate cu 1-2 grade C faţă de cele de

pe culmi; înregistrându-se în general de-a lungul timpului temperaturi minime de –

27 grade C şi maxime de +37 grade C.

Precipitaţiile medii anuale variază între 812,6 mm în zona Teşila şi 827,8

mm în zona Trăisteni, în modul de deplasare a precipitaţiilor anuale se constată o

creştere gradată a acestora dinspre sud spre nord.

Flora şi fauna. Teritoriul comunei Valea Doftanei este foarte bogat în ierburi

şi păduri.

Page 60: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

299

Versanţii din Valea Doftanei fiind acoperiţi pe mari întinderi cu pădure,

aceasta favorizează menţinerea echilibrului ecologic şi constituie o resursă materială

de prim ordin.

Etajul pădurilor de foioase cuprinde zonele montană şi subcarpatină.

Teritoriul comunal cercetat se încadrează în zona de vegetaţie a pădurilor de

foioaase, brad, şi a zonei de pajişti.

În jurul localităţii, principala esenţă lemnoasă este fagul. Pădurea de făget se

întâlneşte până la 1,000 m altitudine, iar pe muntele Orjogoaia şi în amestec cu

bradul până la 1,200 m. Alte esenţe întâlnite sporadic sunt: molidul, pinul, carpenul,

mestecănul, etc..

Pădurile de fag, brad şi alte esenţe ajută foarte mult la echilibrarea regimului

ploilor. Acestea ajută la dezvoltarea şi maturizarea semănăturilor, a ierburilor de pe

păşuni şi asigurarea nutreţului pentru iarnă. Pădurea contribuie de asemenea, la

temeinica fixare a solului, împiedicându-se astfel degradarea terenurilor, de aceea

reîmpăduririle prezintă o mare însemnătate.

Pădurile din zonă au diferite denumiri: Pădurea Ermeneasa, Păltinoasa,

Secuiului, Secara, Păltineţ, Podul Floreiului, Clăbucet, Negarşu, Colţul Cheii, etc..

Masivele forestiere au constituit şi constituie şi astăzi un obiect preţios de exploatare

sistematică, fapt care a atras după sine constituirea de şosele forestiere pe văile

Doftanei şi afluenţii ei.

Valoarea terapeutică a unor plante este unanim cunoscută şi apreciată.

Recoltarea plantelor medicinale şi sortarea lor necesită anumite cunoştinţe pentru

evitarea erorilor şi confuyiilor, de asemenea aceasta lucrare se face la anumite

tremene calendaristice.

Locuitorii din Valea Doftanei cunosc propretăţile curative ale multora din

numeroasele plante medicinale (pe plan local, utilizându-se denumirea lor populară

pentru identificare), folosite sub formă de ceai sau în alte forme, ca de exemplu:

afinul, cătina, chimenul (secărica), cicoarea, cireşul şi vişinul (codiţele fructelor),

ciuboţica cucului, coada mânzului, coada şoricelului, fasolea (tecile uscate), fragul,

Page 61: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

300

frasinul (frunza), măceşul (fructele lui), mestecănul, murul, muşeţelul, nucul,

pătlagina, pelinul, pinul (mugurii), plopul, porumbul (mătasea acestuia), salcia

(coaja), salcâmul (florile), socul (florile), trandafirul (petalele), trei faţi pătaţi

(panseluţa de câmp), urzica, zmeurul, etc..

Plantele ierbacee din etajul subalpin, dintr-o mare parte a teritoriului Văii

Doftanei, permit păşunatul animalelor (ovine, etc.).

Pădurea de munte oferă un mediu de trai corespunzător (habitat, biotop),

fauna fiind reprezentată prin: cerbi, căprioare, ursul brun, lupul, mistreţul, vulpea,

veveriţa, rareori castorul şi vidra, păsări sălbatice, reptile, peşti specifici apelor de

munte.

Populaţia şi aşezările umane.

În această aşezare udată de râul Doftana şi afluenţii săi, populaţia beneficiază

de o climă cu temperatura medie anuală de 6-10 grade C, iarna scade până la –4

grade C iar vara se ridică până la aproximativ 20 grade C, iar precipiatţiile sunt mai

abundente în punctele de trecere de la deal la munte. Asemenea date climatice s-au

dovedit favorabile sub raport demografic. În anul 1838, locuiau în Teşila 91 de

familii iar în Trestieni 24. Până acum trei veacuri, pe teritoriul comunei trăiau patru

sate independente: Teşila, Negraş, Trăisteni şi Ciopârceni. Între aceste sate existau

legături bazate pe ocupaţia comună a locuitorilor de creştere a animalelor. Cu

timpul, Teşila a cuprins în hotarele ei şi satul Ciopârţeni, iar Trăistenii satul Negraş.

Aşezările săteşti, Teşila – Trăisteni, se situau geografic între multisecularul punct

vamal Câmpina şi limita nordică a principatului Muntenia, ceea ce într-o oarecare

măsură le izola de alte localităţi muntene. Ca moşie, Teşila a fost însă de timpuriu

înfeudată unor boieri şi apoi mănăstirii Mărgineni din Judeţul Prahova, în acelaşi

mod, satul Trăisteni devine dependent de mănăstirea Sinaia, printr-o hotărâre luată

de stăpânire către finele sec. XVII-lea.

O altă cale de legătură a Teşilei şi Trăistenilor cu exteriorul erau potecile spre

Trnsilvania, de exemplu prin pasul Predeluş. Pe asemenea artere de circulaţie se

deplasau şi crescătorii de animale venind din nordul Carpaţilor, spre a le păşuna în

Page 62: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

301

munţii din jurul Văii Doftanei, de unde apoi produsele lactate erau duse spre

desfacere în alte părţi. Datorită aceloraşi poteci şi drumuri, locuitorii satelor Teşila

şi Trăisteni işi desfăceau micul lor surplus de produse la Câmpinasau Braşov. În

sfârşit, se circula pe drumul Bertea – Slănic. Legătura aceasta multiplă mai ales cu

Câmpina şi localităţile transilvane, este atestată documentar. Un hrisov din 1716, pe

care Nicolae Vodă Mavrocordat l-a dat mănăstirii Sinaia, stipulează că locuitorii din

Trăisteni, sunt obligaţi să plătescă vamă pentru “orice bucate ar duce de vânzare în

Ţara Ungurească sau la Câmpina”.

În orânduirea feudală obştea locuitorilor din Teşila – Treisteni n-a fost izolată

ci a întreţinut relaţii cu localităţile vecine, sau şi mai îndepărtate, mai ales cu Ţara

Bârsei.

Populaţia acestor două sate era în 1872 de 1,480 locuitori, până în 1950, ea

crescând de peste patru ori.

Tabelul nr.5.5.

Populaţia satelor Teşila şi Trăisteni în anul 1959

Populaţia:

Din care:

Denumirea

localităţii Totală

Bărbaţi Femei

Teşila 3,664 1,821 1,843

Trăisteni 2,503 1,270 1,233

Sursa: Ion V.T. Cojocaru, Monografia comunei Valea Doftanei, Ediţia a 2-a, 1989, pag.

38.

Către 1970, numărul de locuitori ai comunei Valea Doftanei se afla în acelaşi

ritm viu de creştere, atingând cifra de aproximativ 7,000 locuitori. În 1974, Valea

Doftanei se afla în plin progres, realizându-se electrificarea şi alimentarea cu apă a

localităţii. Alimentarea cu apă potabilă este favorizată aici de bogăţia surselor

naturale existente.

Page 63: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

302

Din cele mai vechi timpuri, comuna Valea Doftanei, a fost o localitate locuită

şi exploatată, datorită reliefului variat, resurselor bogate şi frumuseţii locurilor.

Cadrul natural prielnic, cu forme naturale de relief, cu climat montan moderat la

care se adaugă varietatea resurselor naturale, au favorizat din plin popularea acestui

spaţiu, aşezările beneficiind de adăpostul natural al munţilor şi pădurilor.

Raportul dintre dezvoltarea economică şi evoluţia numerică a populaţiei a

avut şi are implicaţii demografice din cele mai profunde.

Deşi, în ultimul timp se înregistrează o scădere a populaţiei rurale în

majoritatea aşezărilor, migrarea populaţiei tinere spre zona urbană şi deci

îmbătrânirea populaţiei rurale precum şi reducerea populaţiei care se ocupă de

agricultură, prin strategia de dezvoltare durabilă a zonei montane se urmăreşte

stoparea fenomenului de depopulare prin relansarea economică a zonelor rurale.

Tabelul nr.5.6.

Indicatori demografici

Comuna Total suprafaţă

kmp

Densitatea populaţiei

(locuitori/kmp)

Valea Doftanei 286,28 24,53

Sursa: D.A.D.R. Prahova, 2004

Tabelul nr.5.7.

Populaţia

Specificaţie Număr de

locuitori

Număr de

gospodării

Număr de

familii

Valea Doftanei 7023 2279 2279

Sursa: D.A.D.R. Prahova, 2004

Page 64: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

303

Tabelul nr.5.8.

Structura populaţiei

Specificaţie Total

populaţie

Populaţie

activă

Populaţie

activă

ocupată

Populaţie

activă

neocupată

Şomeri

în plată

Elevi şi

preşcolari

Valea

Doftanei

7,023 3,156 1,973 1,183 400 1,120

Sursa: D.A.D.R. Prahova, 2004

Coordonata economică

Fiind o comună specifică de deal-munte, are ca activităţi economice

importante următoarele: exploatarea şi prelucrarea lemnului, silvicultura, creşterea

animalelor, comerţ, servicii, agroturism montan.

Comuna dispune de resurse naturale de o deosebită importanţă:

• pădurile de fag şi brad;

• carierele de bazalt şi piatră de var;

• pietriş, nisip;

• apa, care datorită calităţilor sale de apă plată poate deveni o resursă

deosebită;

• cele 7 microhidrocentrale construite pe râul Doftana cu o producţie de cca

30 MW-zi pot asigura autonomia energetică a comunei;

• golurile alpine, care odată cu aprobarea Legii muntelui şi dezvoltarea

agroturismului pot deveni resurse importante pentru comună.

Agricultura.

În comuna analizată, predomină păşunile şi fâneţele, situate atât în vatra

satelor cât şi la înălţimi mai mari. Agricultura se practică pe scară mai redusă

Page 65: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

304

datorită terenului accidentat şi a climei reci dar creşterea animalelor a fost şi ramâne

o ocupaţie importantă a zonei.

Tabelul nr.5.9.

Structura fondului funciar (ha)

Comuna Valea Doftanei

Total fond funciar,

din care:

28,628

Total suprafaţă agricolă,

din care:

7,881

Arabil 211

Livezi 58

Păşuni 4950

Fâneţe 2,662

Total suprafaţă neagricolă,

din care:

20,747

Păduri şi terenuri cu vegetaţie forestieră 20,073

Sursa: D.A.D.R. Prahova, 2004

Tabelul nr.5.10.

Structura culturilor (ha)

Comuna Valea Doftanei

Arabil, din care: 209

Porumb 19

Leguminoase 4

Cartofi 105

Plante furajere,

din care:

Lucernă 6

Sfeclă furajeră 33

Sursa: D.A.D.R. Prahova, 2004

Page 66: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

305

Tabelul nr.5.11.

Efectivele de animale

UM=nr. animale

Bovine Ovine

Comuna

Total Matcă Vaci

cu

lapte

Total Matcă

Caprine Porcine Cabaline Bubaline

Valea

Doftanei

3,484 1,784 1,700 4,492 2,840 2 880 277 0

Sursa: D.A.D.R. Prahova, 2004

Tabelul nr.5.12.

Fond funciar – tipuri de proprietate

Exploataţii individuale din care: Comuna Total suprafaţă

agricolă Nr. Exploataţii

individuale

Total suprafaţă

agricolă

arabil vii livezi păşuni fâneţe

Valea

Doftanei

7,881 4,205 3,398 209 - 58 555 2576

Sursa: D.A.D.R. Prahova, 2004

Page 67: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

306

Tabelul nr.5.13.

Potenţialul agricol (ha/exploataţie)

Comuna Total suprafaţă

agricolă

Ha

Total

exploataţii

Sub 1

ha

1,1-3

ha

3,1-5

ha

5,1-8

ha

8,1-12

ha

12,1-25

ha

Total Sectorul

privat

Valea

Doftanei

7,881 3,398 4,205 434,4 2,768 177 18,6 - -

Sursa: D.A.D.R. Prahova, 2004

Tabelul nr.5.14.

Încadrarea terenurilor în clase de calitate

ARABIL

Suprafaţa Clasa de calitate

I II III IV V

Comuna

Totală

Cartată SUP NP SUP NP SUP NP SUP NP SUP NP

Valea

Doftanei

211 211 0 0 0 0 100 43 111 38 0 0

Sursa: D.A.D.R. Prahova, 2004

Page 68: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

307

Tabelul nr.5.15.

Încadrarea terenurilor în clase de calitate

LIVEZI

Suprafaţa Clasa de calitate

I II III IV V

Comuna

Totală

Cartată SUP NP SUP NP SUP NP SUP NP SUP NP

Valea

Doftanei

58 58 0 0 0 0 0 0 58 37 0 0

Sursa: D.A.D.R. Prahova, 2004

Tabelul nr.5.16.

Încadrarea terenurilor în clase de calitate

PĂŞUNI

Suprafaţa Clasa de calitate

I II III IV V

Comuna

Totală

Cartată SUP NP SUP NP SUP NP SUP NP SUP NP

Valea

Doftanei

4,950 4,950 0 0 400 61 3,802 50 348 35 400 20

Sursa: D.A.D.R. Prahova, 2004

Page 69: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

308

Tabelul nr.5.17.

Încadrarea terenurilor în clase de calitate

FÂNEŢE

Suprafaţa Clasa de calitate

I II III IV V

Comuna

Totală

Cartată SUP NP SUP NP SUP NP SUP NP SUP NP

Valea

Doftanei

2,662 2,662 0 0 228 61 2,014 50 200 35 220 20

Sursa: D.A.D.R. Prahova, 2004

Tabelul nr.5.18.

Indicatori specifici

Numărul de gospodării Numărul de grajduri cu

instalaţii

Comuna

Total Cu grajduri

Valea Doftanei 2,279 1,823 1,823

Sursa: D.A.D.R. Prahova, 2004

Industria este reprezentată în localitate prin câteva ramuri, şi anume:

exploatarea şi prelucrarea lemnului; alimentară (există unităţi de prelucrare a

produselor agro-zootehnice şi de prelucrare a laptelui); industria mică şi artizanatul.

Coordonata infrastructurală

Alimentarea cu apă, se face în sistem “cădere liberă”, captările fiind la cota

900-1000 m, iar lungimea reţelei de apă este de 29,5 km.

Comuna este complet electrificată, cu resurse de continuare a electrificării pe

măsură ce ritmul construcţiilor o impune. Încălzirea se face cu lemne şi parţial, prin

Page 70: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

309

sistemul butan gas. Comuna are sistem de canalizare pe o distanţă de 650 m cu staţie

de epurare cu treaptă chimică. Drumurile se prezintă destul de bine (din 65 km de

străzi, sunt modernizaţi până în prezent, 15 km).

Pentru viitor este necesară continuarea lucrărilor la reţelele de alimentare cu

apă, canalizare şi gaze (finanţare SAPARD – Măsura 2.1. “Dezvoltarea şi

îmbunătăţirea infrastructurii rurale”), mărirea capacităţii staţiei de epurare a apelor

uzate în funcţie de noile dotări şi extinderea reţelelor, şi de asemenea, se impune

construirea unei rampe ecologice pentru deşeuri menajere (finanţare PHARE).

Tabelul nr.5.19.

Dotări edilitare comunale

Comuna Valea Doftanei

Alimentare cu apă DA

Alimentare cu gaze NU

Canalizare DA

Drum:

Naţional NU

Judeţean DA

Garădiniţă DA, 4 grădiniţe

Scoală elementară NU

Scoală generală DA, 2 şcoli generale

Scoală profesională DA

Liceu DA, 1 liceu

Poştă, telecomunicaţii, televiziune prin

cablu, radio

DA, 1 oficiu poştal, 1 agenţie poştală

Page 71: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

310

Comuna Valea Doftanei

Dispensar DA, 2 dispensare umane

Farmacie DA, 1 farmacie

Spital NU

Gară NU

Electrificare DA

Baze sportive, complexe comerciale,

societăţi comerciale

DA, 2 baze sportive; 3 restaurante, 2

cofetării, 30 magazine; 84 societăţi

comerciale

Cămine culturale DA, 2 cămine culturale

Biblioteci DA, 2 biblioteci

Activitate bancară Cooperativa de credit, Agenţia C.E.C.

Sursa: Primăria Comunei Valea Doftanei, 2005

Obiective turistice.

Comuna Valea Doftanei are un deosebit potenţial turistic atât datorită

peisajelor naturale de o rară frumuseţe, cât şi a valorilor cultural istorice:

• Lacul de acumulare Păltinoasa, pentru apă potabilă, ce se întinde pe o

lungime de 3 km, oferă o privelişte încântătoare. Ambele maluri oferă

condiţii prielnice pentru aşezarea unor campinguri pitoreşti şi a unor case

de vacanţă. Barajul Paltinu, terminat în anul 1971, are o înălţime maximă

de 108 m şi o lungime a coronamentului de 465 m;

• Cheile Doftanei sau ale Brebului, săpate într-un strat de conglomerate

dure, puternic încreţite de mişcările tectonice, sunt situate pe drumul

dinspre Câmpina, la câţiva km de lacul Păltinoasa;

• Vârful Secăriei, oferă un peisaj deosebit, la aproximativ 6 km de satul

Teşila, urmând traseul marcat spre vest;

• Rezervaţia de brad natural “Glodeasa”, de peste 200 de ani;

• Ruinele bisericii vechi din satul Trăisteni ce se află pe traseul spre Braşov;

Page 72: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

311

• Muzeul de etnografie şi folclor deschis în cadrul Căminului cultural

Trăisteni, ce păstrează obiecte, mărturie a meşteşugurilor şi tradiţiilor

populare din zonă;

• Muzeul de arte plastice, deschis în cadrul Căminului Cultural Teşila, ce

reuneşte peste 300 de opere de artă;

• Tabăra internaţională de creaţie plastică Valea Neagră, deschisă tuturor

artiştilor profesionişti din domeniul sculpturii, graficii, picturii; tabăra se

desfăşoară vara la începutul lunii august;

• Ateliere meşteşugăreşti specializate pe activităţi de tâmplărie, articole din

lemn, broderie, goblenuri, tors manual, etc., ce confecţionează obiecte

tradiţionale de o mare frumuseţe artistică;

• Păstrarea tradiţiilor legate de anumite sărbători religioase ca şi cele

folclorice (Ansamblul “Crăiţele”, înfiinţat în anul 1949, şi care de-a lungul

anilor a reprezentat comuna cu bune rezultate în ţară şi străinătate).

Activitatea turistică.

În ultimii ani, se remarcă în mod deosebit dezvoltarea turismului rural, a

ecoturismului, prin apariţia a numeroase pensiuni, marea majoritate a acestora fiind

omologate* (*Prin Ordinul nr. 510/28 iunie 2002 pentru aprobarea normelor

metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistice, emis de

Ministerul Turismului, au fost stabilite norme metodologice obligatorii pentru toţi

agenţii economici proprietari sau administratori de structuri de primire turistice.

Astfel, în cazul pensiunilor turistice rurale, ele se clasifică pe flori, în funcţie de

caracteristicile constructive, dotările şi calitatea serviciilor pe care le oferă, avînd

drept scop prioritar, protecţia turiştilor), astfel punându-se în valoare potenţialul

natural, cultural şi uman, şi promovându-se produsele turistice la nivel local.

În comuna Valea Doftanei, turiştii pot fi cazaţi în 9 pensiuni omologate

(clasificare - 2 flori), cu 106 locuri de cazare (22 camere), şi în 11 gospodării

particulare incluse în programul de agroturism care au 78 locuri de cazare (38

camere), ce funcţionează sezonier şi în weekend.

Page 73: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

312

Tabelul nr.5.20.

Situaţia pensiunilor omologate

Pensiuni Clasificare Nr.

camere

Nr.

locuri

Sezonier Weekend Permanent

Paradis ** 10 24 X

Crăiţa ** 6 14 X

Căprioara ** 5 18 X

Cojocărescu ** 4 8 X

Gelu ** 2 4 X

Loussiana ** 7 20 X

Dedu ** 3 6 X

Claudia ** 4 8 X

Rodica ** 2 4 X

Sursa: Primăria Valea Doftanei, 2004

Toate aceste structuri de turism oferă pensiune completă, au spaţii de

agrement (grădini, terase, locuir de joacă pentru copii, locuri de parcare, se poate

practica echitaţie (Crăiţa), închirieri de biciclete şi schi (Crăiţa, Loussiana, Dedu,

Căprioara).

În zonă există de asemenea, cabane de vânătoare (Cabana Valea Neagră cu 16

locuri şi Cabana Florei cu 8 locuri pentru turişti) şi cabane turistice ale Ocolului

Silvic (Cabana Radela cu 12 locuri, Cabana Cungi cu 24 locuri şi Cabana Vadu lui

Zeghe cu 4 locuri pentru turişti), precum şi aproximativ, 300 de case de vacanţă,

multe dintre ele situate la intrarea şi la ieşirea din comună, într-un cadru natural

deosebit de pitoresc.

Prin ecoturism, se încearcă minimalizarea efectelor negative asupra mediului

local şi natural, ca şi asupra populaţiilor locale. De asemenea ecoturismul ar trebui

să contribuie la gestionarea spaţiilor protejate şi să furnizeze avantaje economice şi

sociale locuitorilor comunei, prin lărgirea spectrului de activităţi economice

Page 74: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

313

tradiţionale (agricultură, creşterea animalelor, pescuit), şi să ofere oportunităţi

specifice, astfel încât, populaţia locală să fie în măsură să utilizeze spaţiile naturale

într-o manieră durabilă.

Pentru dezvoltarea agroturismului şi ecoturismului, este necesară aplicarea la

nivel local a unei strategii de turism, care să protejeze resursele turistice şi să

realizeze un echilibru între natură şi turism.

Pentru valorificarea în continuare a potenţialului turistic al comunei, se

impune:

• organizarea activităţii de agroturism prin omologarea de noi pensiuni

agroturistice, crearea unui dispecerat de cazare, activităţi de informare şi

publicitate;

• colaborarea cu ROMSILVA, pentru valorificarea fondului de vînătoare

aferent comunei şi stabilirea amplasamentului pentru pârtiile de schi;

• întreţinerea traseelor pentru ciclism montan şi amenajarea unor trasee şi

poteci pentru drumeţii;

• organizarea unor programe de pescuit sportiv pe lacul Păltinoasa;

• dezvoltarea industriei artizanale tradiţionale;

• realizarea unui micro-complex agroindustrial pentru produsele ecologice

(lactate, produse din carne, fructe de pădure, ciuperci);

• construirea unor mici moteluri care prin arhitectură să se încadreze perfect

în peisajul natural;

• amenajarea unui complex sportiv şi de agrement;

• atragerea de fonduri SAPARD şi PHARE, pentru dezvoltarea

infrastructurii rurale;

aplicarea măsurilor de dezvoltare durabilă a zonei montane.

Page 75: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

314

Tabelul nr.5.1.

Lista localităţilor cuprinse în zona montană a judeţului Prahova

1. Municipii b) Parţial

Sate aparţinătoare (Cartiere) Nr. crt. Denumirea municipiului Nr. Nominalizare

0 1 2 3 1. Cartier Voila 1. CÂMPINA 2. Cartier Muscel

2. Oraşe a) Integral

Sate aparţinătoare (localităţi) Nr. crt. Denumirea oraşului Nr. Nominalizare

0 1 2 3 1. AZUGA 1. AZUGA

1. BREAZA DE JOS 2. BREAZA DE SUS 3. FRĂSINET 4. GURA BELIEI 5. IRIMEŞTI 6. NISTOREŞTI 7. PODUL CERBULUI 8. PODU VADULUI 9. SURDEŞTI

2. BREAZA

10. VALEA TÂRSEI 1. BUŞTENI 3. BUŞTENI 2. POIANA ŢAPULUI 1. GHIOŞEŞTI 2. PODU LUNG 3. POIANA

4. COMARNIC

4. POSADA 5. SINAIA 1 SINAIA

Page 76: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

315

b) Parţial

Localităţi aparţinătoare Nr. crt. Denumirea oraşului

Nr. Nominalizare 0 1 2 3

1. SLĂNIC 1. GROŞANI

3. Comune a) Integral

Sate componente Nr. crt. Denumirea comunei

Nr. Nominalizare 0 1 2 3

1. ADUNAŢI 2. OCINA DE JOS

1. ADUNAŢI

3. OCINA DE SUS 1. BERTEA 2. BERTEA 2. LUTU ROŞU 1. BREBU MÂNĂSTIRII 2. BREBU MEGIEŞESC 3. PIETRICEAUA

3. BREBU

4. PODU CHEII 1. CARBUNEŞTI 4. CĂRBUNEŞTI 2. GOGEASCA 1. CERAŞU 2. SLON 3. VALEA BORULUI 4. VALEA BRĂDETULUI 5. VALEA LESPEZI

5. CERAŞU

6. VALEA TOCII 1. CORNU DE JOS 2. CORNU DE SUS 6. CORNU 3. VALEA OPRII 1. IZVOARELE 2. CERNEŞTI 3. CHIRICEŞTI 4. HOMORÂCIU 5. MALU VÂNĂT

7. IZVOARELE

6. SCHIULEŞTI

Page 77: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

316

1. MĂNECIU UNGURENI 2. CHEIA 3. CHICIURENI 4. COSTENI 5. FĂCĂIENI 6. GHEABA 7. MĂNĂSTIREA SUZANA 8. MĂNECIU PĂMÂNTENI

8. MĂNECIU

9. PLĂIEŢU 1. POSEŞTII PĂMÂNTENI 2. BODEŞTI 3. MARDEALA 4. NUCŞOARA DE JOS 5. NUCŞOARA DE SUS 6. POSEŞTI UNGURENI 7. TÂRLEŞTI 8. VALEA PLOPULUI 9. VALEA SCREZII

9. POSEŞTI

10. VALEA STUPINII 10. SECĂRIA 1 SECĂRIA

1. STARCHIOJD 2. BĂTRÂNI 3. BRĂDET 4. GRESIA 5. POIANA MARE 6. ROTAREA 7. VALEA ANEI

11. STARCHIOJD

8. ZMEURET 1. ŞOTRILE 2. LUNCA MARE 3. PLAIUL CÂMPINII 4. PLAIUL CORNULUI 5. SECIURI

12. ŞOTRILE

6. VISTIERU 1. ŞTEFEŞTI 2. SCURTEŞTI 13. ŞTEFEŞTI 3. TÂRGŞORENI

Page 78: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

317

1. TALEA 14.

TALEA

2. PLAI

1. TELEGA 2. BOSILCEŞTI 3. BUŞTENARI 4. DOFTANA 5. MELICEŞTI

15. TELEGA

6. ŢONŢEŞTI 1. TEŞILA 16. VALEA DOFTANEI 2. TREISTIENI

b) Parţial

Localităţi componente Nr. crt. Denumirea comunei

Nr. Nominalizare 0 1 2 3

1. ARICEŞTI ZELETINI 1. ARICEŞTI ZELETINI 1. DRAJNA DE SUS 2. CĂTUNU 3. CIOCRAC 4. FĂGET 5. OGRETIN 6. PLAI 7. PODURILE

2. DRAJNA

8. POIANA MIERLEI 1. PIETRIŞU 3. POIANA CÂMPINA 2. RĂGMAN 1. BOBICEŞTI 2. POIENILE 3. SĂRĂŢEL 4. TULBUREA

5. PREDEAL SĂRARI

5. TULBUREA VĂLENI 6. PROVIŢA DE JOS 1. PIATRA

1. IZVORU 2. PLAIU 7. PROVIŢA DE SUS 3. VALEA BRADULUI

8. TEIŞANI 1. TEIŞANI

Page 79: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

318

Tabelul nr.5.2.

Centralizatorul localităţilor din zona montană a judeţului Prahova

Specificaţie Nr. localitaţi Nr.

1 2 3 Municipii din

care: 1 2

a) integral 0 0 b) parţial 1 2

Oraşe din care: 6 19 a) integral 5 18 b) parţial 1 1

Comune din care:

23 94

a) integral 16 73 b) parţial 7 21

Total judeţ d.c.: 30 115 a) integral 21 91 b) parţial 9 24

Page 80: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

319

Tabelul nr.5.3.

Repartizarea localităţilor din zona montană a Judeţului Prahova, conform

Ordinului nr. 328/321/2004 - M.A.P.D.R.

Municipiu integral în zona montană 1

1. Câmpina

Oraşe integral în zona montană 5

1. Azuga

2. Breaza

3. Buşteni

4. Comarnic

5. Sinaia

Oraşe parţial în zona montană 1

1. Slănic 1 localitate componentă: Groşani

Comune integral în zona montană 17

1. Adunaţi Bertea 10. Poseşti

2. Bertea 11. Secăria

3. Brebu 12. Şotrile

4. Cărbunesti 13. Starchiojd

5. Ceraşu 14. Ştefesti

6. Cornu 15. Talea

7. Cosminele 16. Telega

8. Izvoarele 17. Valea Doftanei

9. Măneciu

Page 81: Politici Si Strategii Privind Dezvoltarea Spatiul Montan

320

Comune parţial în zona montană 6

1. Ariceştii Zeletin 1 sat component: Ariceştii Zeletin

2. Drajna 9 sate componente:

Drajna de Sus

Cătunu

Ciocrac

Făget

Ogretin

Piţigoi

Plai

Podurile

Poiana Mierlei

3.Predeal Sărari 5 sate componente:

Bobiceşti

Poienile

Sărăţel

Tulburea

Tulburea Văleni

4. Proviţa de Jos 1 sat component:: Piatra

5. Proviţa de Sus 3 sate componente:

Izvoru

Plaiu

Valea Bradului

6. Teişani 1 sat component:: Teişani