Politici comerciale –curs 1

Liber schimb

Protecţionism

Importanţa teoriei şi limitele studiilor empirice

• Exemplul 1: Ţara X reduce barierele comerciale, iar ulterior lucrurile merg bine (de pildă PIB/locuitor creşte)

– LS: “lucrurile merg bine datorită reducerii barierelor comerciale”

– P: “lucrurile merg bine datorită faptului că încă mai există bariere comerciale ( în ciuda liberalizării)”

• Exemplul 2: Ţara X reduce barierele comerciale, iar ulterior lucrurile merg rău (de pildă PIB/locuitor scade)

– LS: “lucrurile merg rău din cauza faptului că încă mai există bariere comerciale (n-au fost reduse suficient/total)”

– P: “lucrurile merg rău din cauza faptului că s-au diminuat/redus barierele comerciale”

• Exemplul 3: Ţara X creşte nivelul protecţiei comerciale, iar ulterior lucrurile merg bine (PIB/loc creşte)

– LS: “lucrurile merg bine în ciuda înăspririi protecţiei; cel mai probabil alte măsuri cu caracter liberal sunt răspunzătoare de cursul fast al lucrurilor”

– P: “lucrurile merg bine datorită înăspririi protecţiei”

• Exemplul 4: Ţara X creşte nivelul protecţiei comerciale, iar ulterior lucrurile merg rău (PIB/loc scade)

– LS: “Lucrurile merg rău din cauza nivelului sporit al protecţiei”

– P: “Lucrurile merg rău deoarece protecţia n-a fost înăsprită îndeajuns”

Contemplarea unei situaţii istorice concrete nu poate tranşa disputa cu privire la cauzele prosperităţii/sărăciei (succesului/insuccesului unei măsuri de politică economică) deoarece în ştiinţele sociale interpretarea însăşi a faptelor depinde de teoria cu care acestea sunt decodificate (“citite”)

1

Dezbaterea nu poate fi tranşată decât la nivel teoretic, prin expunerea teoriilor concurente care explică în mod diferit fenomenele în discuţie; în măsura în care susţin lucruri contrare şi contradictorii nu pot fi adevărate toate simultan.

Bazele acțiunii umane:acţiune umană, raritate şi proprietate

• Acţiune umană, scopuri, mijloace

– Acţiunea umană este comportament conştient care presupune utilizarea de mijloace rare pentru atingerea scopurilor propuse

– Acțiune umană versus comportament inconștient

• Raritate

– Raritate economică (“sfera mijloacelor este mai restrânsă decât sfera scopurilor”; J.G. Hulsmann)

– Raritate tehnologică/fizică (există un volum limitat dintr-o anumită resursă în univers)

• Obs: cele două sunt diferite: există resurse rare în sens fizic care nu sunt rare în sens economic (nu servesc nici unei nevoi; mai precis cererea efectivă pentru ele este nulă)

• Nevoi versus cerere

– Nevoile sunt virtual nelimitate; cererea efectivă este întotdeauna limitată (Ex: aş nevoie de elicopter pt. a ajunge mai repede la curs; cererea mea pentru elicoptere este totuşi nulă)

2

Acţiune umană, raritate şi proprietate

• Problema economică

– Alocarea resurselor rare (economisirea lor) cu utilizări alternative către cele mai urgente/importante nevoi (Lionel Robbins)

• Problema tehnologică

– Alocarea unor resurse în vederea realizării unui optim tehnologic

• Problema ecologică

– Alocarea resurselor astfel încât mediul să nu se degradeze

• Problema psihologică

– Cum se formează nevoile? Cum se aleg scopurile? (economia consideră aceste lucruri ca date şi porneşte de la ele; începe acolo unde psihologia se termină)

• Obs.: cele 4 probleme sunt diferite

• Acţiunea umană presupune controlul exclusiv al resurselor, deci presupune proprietatea

• Căile de dobândire a proprietăţii

– Economice

• Proprietatea asupra resurselor corporale proprii

• Aproprierea originară (homesteading (John Locke); adică preluarea în proprietate a resurselor nedeţinute de nimeni)

• Producţia

• Schimbul

• Transferurile unilaterale voluntare (cadouri, moşteniri, donaţii, sponsorizări)

– Politice

• Taxarea/impozitarea

• Jaful

3

Liberul schimb – argumente

• Teorema fundamentală a schimbului

• Avantajele: absolut, comparativ, competitiv

• Argumentul diversităţii

• Argumentul stimulentelor

• Argumentul calculului economic

• Argumentul prin reducere la absurd împotriva barierelor comerciale

• Argumentul etic

Protecţionismul – argumente

• Economice

– Argumentul industriilor incipiente

– Argumentul dumpingului economic

– Argumentul raportului de schimb (terms of trade)

– Argumentul balanţei comerciale

– Argumentul structurii/compoziţiei comerţului internaţional al unei ţări

– Argumentul “politicii industriale” şi al “politicii comerciale strategice”

– Argumentul veniturilor la buget

• Non-economice

– Argumentul locurilor de muncă

– Dumpingul social (inclusiv munca copiilor) şi argumentul social în general

– Dumpingul ecologic şi argumentul ecologic în general

– Argumentul cultural

4

– Argumentul “sectorului strategic” şi cel al “securităţii naţionale” în general

– Argumentul comerţului corect (fair trade)

• Non-argumentul “protejării economiei naţionale”

Teorema fundamentală a schimbului

– Daţi fiind:

• 2 indivizi (A şi B)

• Două bunuri economice (mărfuri fizice, servicii, bani – proprietăţi în general) – a aparţinând lui A şi b aparţinând lui B

• Cu ierarhiile de preferinţă de aşa natură încât pentru A, b este mai important/valoros decât a (b>a), iar pentru B, a este mai important/valoros decât b (a>b)

– Atunci:

• Schimbul are loc

• Schimbul este reciproc avantajos

•

– Două calificări

• Teorema nu descrie agresiunea, ci schimbul liber, voluntar

• Teorema nu ţine în caz de eroare naturală

– Dacă mi s-a defectat televizorul şi mă grăbesc să cumpăr repede o lampă (căci presupun că această componentă s-a defectat), iar la revenirea acasă constat ca am un TV cu tranzistori, schimbul anterior (bani contra lampă) nu mai pare avantajos; ex-ante părea avantajos; ex-post este considerat o greşeală – cine-i de vină (errare humanum est)

– Teorema reformulată sintetic: schimburile non-agresive şi non-eronate sunt întotdeauna reciproc avantajoase

5

– Teorema implică o dublă inegalitate a schimbului şi nicidecum o echivalenţă a acestuia

• Teoria schimburilor echivalente

– Presupune o teorie obiectivă a valorii

– Implică faptul că se poate câştiga din schimburi numai ca urmare a exploatării sau fraudei

– Piaţa devine o “junglă”/ joc cu sumă nulă (cineva poate câştiga numai dacă altcineva pierde)

• Teoria “dublei inegalităţi” a schimbului

– Presupune o teorie subiectivă a valorii

– Poate explica schimbul reciproc avantajos

– Piaţa devine o arenă a cooperării sociale – joc cu sumă pozitivă în care toţi participanţii pot câştiga

–

– Cine câştigă mai mult (A sau B)?

• D.p.d.v. Economic problema e irelevantă câtă vreme fiecare din părţile care se angajează în schimb câştigă mai mult decât dacă nu ar face-o

• Apare problema imposibilităţii comparaţiilor interpersonale de utilitate

• Problema invidiei 1 (A versus B)

– Problema terţilor

• Sunt ei afectaţi?

– Proprietatea lor fizică rămâne intactă

– Nimeni nu poate deţine proprietatea asupra valorii proprietăţii sale

• Problema invidiei 2 (terţi versus A şi/sau B)

6

– Aplicaţii ale teoremei fundamentale

• Autohtoni şi străini

• Bogaţi şi săraci

• “Dezvoltaţi” şi “în dezvoltare”

• Cultural avansaţi versus cultural înapoiaţi

• Cel puternic şi cel slab

• Creştinul şi păgânul

– (Obs.: dacă se întrunesc condiţiile cerute de teoremă, schimburile între cei de mai sus rămân reciproc avantajoase, în ciuda diferenţelor menţionate)

Argumentul “avantajelor”

1.Avantajul absolut (Adam Smith)

2.Avantajul comparativ (David Ricardo; Robert Torrens; James Mill)

3.Avantajul competitiv (Michael Porter)

1.Principiul avantajului absolut

• Adam Smith (An Inquiry into the Nature and Causes of the Wealth of Nations, 1776)

• Pe insula lui Crusoe care prinde bine peşti, vine Vineri, care ştie să cânte mai bine decât o face Crusoe (şi nu prea se pricepe la prins peşti); dacă fiecare se specializează pe ceea ce face mai bine, atât fiecare în parte, cât şi “comunitatea” (amândoi la un loc), o duce mai bine (specializarea şi schimbul liber sunt rentabile)

• Ce se întâmplă vine Vineri care se pricepe mai bine şi la pescuit şi la cântat?

7

2.Principiul avantajului comparativ (sau “legea ricardiană a asocierii”)

• David Ricardo (On the Principles of Political Economy and Taxation, 1817)

• Principiul avantajului comparativ

– Vineri se pricepe mai bine decât Crusoe la ambele: prins peşti şi cântat

– Se pricepe mult mai bine la cântat decât la prins peşti

– Dacă fiecare se specializează acolo unde are avantajul (dezavantajul) relativ mai mare (mic), fiecare în parte câştigă, şi “comnitatea” o dată cu ei (Vineri cântă; Crusoe prinde peşte).

– Specializarea şi schimbul liber sunt rentabile

Implicaţii ale legii ricardiene a asocierii

• Cel puternic/priceput/eficient are motive să coopereze cu cel slab/nepriceput/ineficient

• Oricât de slab/nepriceput/ineficient ar fi cineva, tot are avantaje comparative (acolo unde este relativ “cel mai puţin slab”)

• Piaţa şi comerţul nu sunt o junglă; concurenţa economică (oamenii sunt/pot fi parteneri) diferă de competiţia biologică (animalele sunt, în sens mai strict, în concurenţă pentru hrană)

• Diversitatea/inegalitatea are consecinţe/implicaţii benefice

8

Trăsăturile avantajului comparativ

• Are caracter dinamic

– Se poate modifica în timp (se modifică gusturile/preferinţele, tehnologia, oamenii, condiţiile naturale)

• Are caracter antreprenorial

– nu se poate determina ştiinţific (şi, deci, nici din birou, nici din sala de clasă)

– Se determină pe baza calculelor economice (de profitabilitate) în termeni monetari

• Trebuie judecat la nivelul de detaliere relevant

– Problema comerţului intraprodus/intraindustrial

3.Avantajul competitiv

• Michael E. Porter (The Competitive Advantage of Nations, 1990)

• “Diamantul lui Porter”:

– Determinanţii factoriali

– Determinanţii cererii

– Industriile din amonte şi aval

– Strategiile de firmă, structura pieţei şi rivalităţile strategice dintre firme

• Politicile guvernamentale

• Şansa

• Firmele trebuie să se specializeze acolo unde “diamantul e mai tare” (indică o poziţie mai favorabilă)

– Până la urmă viziunea e micro sau macro? (ambiguitate)

• Slăbiciune: este un argument de tipul: “dacă ai de toate, atunci îţi merge bine” (aproape tautologic)

9

Avantaje – concluzie

• Criteriul sintetic în care trebuie să se regăsească, până la urmă, oricare dintre avantajele discutate este acela al profitabilităţii în termeni monetari (altfel e greu să ne dăm seama de ce ar mai fi oportun să le numim “avantaje”)

Argumentul diversităţii

• Chiar dacă liberalizarea comercială nu aduce după sine creştere economică (în termeni de PIB/locuitor, de pildă), în măsura în care gama sortimentală se diversifică, prosperitatea (în sensul mai bunei adecvări la nevoile de consum) sporeşte

Argumentul stimulentelor

• Stimulentele/incitativele (bune sau rele) derivă din conexiunea (mai strânsă sau mai laxă) eforturi – rezultate

– În regim LS: stimulente tari

• Conexiune efort-rezultat strânsă; concurenţă liberă mai puternică à motivaţia de a fi eficient; judecăţile antreprenoriale corecte aduc profit şi cotă de piaţă sporite, iar cele proaste aduc pierderi şi chiar faliment; se operează cu constrângeri bugetare tari (o entitate economică îşi poate continua activitatea în exerciţiul n+1 numai cu resursele atrase la piaţă în exerciţiul n)

• Demotivarea implicită de a apela la canalele politice deoarece acestea nu prea mai există, iar efortul de creare/re-creare a acestora este considerabil

– În regim P: stimulente slabe/perverse

• Conexiune efort-rezultat mai slabă/laxă (datorită protecţiei); concurenţă distorsionată/slabită à motivaţie mai redusă de eficientizare; constrângeri bugetare relativ mai slabe (agenţii îşi pot baza activitatea şi pe resurse ne-atrase în condiţii de piaţă – de ex. subvenţiile)

• Motivaţie înspre utilizarea tot mai intensă (şi chiar lărgirea) a canalelor politice (“politizarea sferei comerciale de activitate”)

10

Argumentul calculului economic

• Ludwig von Mises, Calculul economic în societatea socialistă, 1920.

– socialism = absenţa proprietăţii private (sau proprietate de stat/comună; naţionalizare) asupra f.d.p. àabsenţa pieţelor pentru f.d.p. (nu există schimburi între proprietarii f.d.p. şi proprietarii de monedă) à absenţa preţurilor monetare pentru f.d.p. à imposibilitatea calculării costurilor de producţie à imposibilitatea calculării profiturilor şi pierderilor à imposibilitatea selectării raţionale a proiectelor alternative de investiţii

• Selectarea proiectelor investiţionale (implicit liniilor de producţie şi tuturor coordonatelor concrete ale acestora) se face în strictă conformitate cu criteriul calculului economic în termeni monetari numai în regim de liber schimb. Orice pas în direcţia protecţiei înseamnă abdicarea parţială (la limită totală) de la acest principiu, şi deci induce insule de “haos calculaţional”.

Argumentul prin reducere la absurd împotriva barierelor comreciale

• Murray N. Rothbard, F. Bastiat, Henry Hazlitt

• Să presupunem că taxele vamale sunt bune, în virtutea unui argument oarecare (menţin locurile de muncă în interior; sau duc la creşterea PIB/loc) pentru o ţară (să zicem România); atunci ele ar trebui să aibă acelaşi efect şi la nivel sub-naţional/regional – adică să fie bune pentru Muntenia; mai mult, ele ar trebui să aibă aceleaşi efecte benefice (amintite mai sus) şi la nivel de judeţ (să zicem Ilfov); apoi oraş (Bucureşti); idem cartier (Pantelimon); idem stradă (şos. Pantelimon); idem bloc, apartament familie etc.; limita logică este individul autarhic – acesta însă nu ar trece dincolo de nivelul de subzistenţă.

11

Argumentul etic

• Principiul non-agresiunii faţă de non-agresori

– Căile legitime (“economice”; paşnice) de dobândire a proprietăţii/avuţiei

• Preluarea în proprietate (prin utilizare) a resurselor anterior nedeţinute de nimeni (homesteading; John Locke)

• Producţie

• Schimb

• Transferuri unilaterale: cadouri, donaţii, sponsorizări, moşteniri

– Căile nelegitime (“politice”; agresive)

• Jaful; furtul

• Taxarea

• În general orice modalitatea alta decât cele enumerate la căile economice

• Protecţia comercială presupune “corectarea” (sub ameninţarea cu forţa) conduitei anumitor actori din piaţă (importatori) chiar dacă aceştia sunt non-agresori, nu a făcut nimănui nimic şi nu datorează nimănui nimic. Prin urmare, orice protecţie comercială este nedreaptă/injustă (în afară una facultativă, la care agenţii comerciali naţionali să se supună de bună voie, din convingere).

Protecţionismul – argumente economice

• Argumentul industriilor incipiente

• Argumentul dumpingului economic

• Argumentul raportului de schimb (terms of trade)

• Argumentul balanţei comerciale

• Argumentul structurii/compoziţiei comerţului internaţional al unei ţări

• Argumentul “politicii industriale” şi al “politicii comerciale strategice”

• Argumentul veniturilor la buget

12

– Teza de fundal: protecţia poate fi, în anumite cazuri, mai eficientă decât liberul schimb

Argumentul industriilor incipiente

• Argumentul: anumite industrii naţionale noi (“incipiente”; “tinere”) nu pot face faţă la început competiţiei străine; o vor putea face, se presupune, la un moment dat în viitor; prin urmare, între timp ar trebui protejate (temporar, în principiu) prin taxe vamale/contingente/prohibiri etc.

• Alexander Hamilton (1755-1804), Friedrich List (1789-1846), Mihail Manoilescu (1891-1950), Raul Prebisch (1901-1986)

• Argumentul stă la baza doctrinelor de tip “industrializare” (SUA) sau “substituirea importurilor” (America Latină)

• Există un argument paralel şi analog pe linia industriilor mature/bătrâne (sau “cu probleme structurale”)

Argumentul industriilor incipiente – probleme/critici

• Este implicit faptul că, cel puţin temporar, vor fi menţinute industrii neprofitabile conform standardelor concurenţei de pe piaţă (piaţa internaţională)

• Pe baza căror criterii (problemă de calcul economic) vor fi selecţionate industriile care “merită” protecţia? Va fi aceasta acordată tuturor firmelor/iniţiativelor/industriilor noi? (Dacă nu, câtor industrii, şi care?)

– Obs.: punctul crucial este acela că verdictul prezent al pieţei este neluat în seamă (industriile nu sunt încă profitabile); cum anume este judecată profitabilitatea viitoare? (trebuie oferite motive suficiente în prezent, şi anume la momentul iniţierii politicii de protecţie)

• Problema precedentă este agravată de faptul următor: date fiind noile avantaje oferite “incipienţei”/”noutăţii”, întreprinzătorii sunt stimulaţi (problemă de stimulente) să vină (să se înghesuie, chiar) cu tot felul de idei şi planuri noi care să se califice pentru protecţie

13

• Cât de lung să fie termenul de acordare a protecţiei? Şi pe ce criterii se judecă această problemă (istoric, s-a întâmplat adesea ca protecţie oferită sub pretextul incipienţei să se permanentizeze – de exemplu industria siderurgică în SUA)

• Problemă metodologică: analogia biologică este inadecvată pentru descrierea fenomenelor intenţionale (acţiunile umane – de exemplu iniţierea sau închiderea de firme)

– Ce înseamnă “tânăr” în economie?

– Discuţia se aplică şi la concepte precum “ciclul de viaţă al produsului”

– Edith Penrose, Biological Analogies in the Theory of the Firm, American Economic Review, 1952.

• Inconsecvenţă: de ce nu sunt protejate industriile incipiente inclusiv de competitori autohtoni?

Argumentul balanţei comerciale

• Cea mai importantă “obsesie” a mercantiliştilor

• Se consideră că este mai bine ca BC să fie echilibrată sau să înregistreze un “surplus”; întotdeauna când evoluţia comerţului unei ţări se îndepărtează de acest deziderat, se impun măsuri protecţioniste

• Clarificări:

– Balanţa de plăţi (BOP) generală a unei ţări (regiuni; persoane) este un tabel întocmit pe principii contabile în care sunt incluse toate mişcările (intrări/ieşiri) de bunuri (inclusiv servicii), active financiare sau bani; este prin definiţie întotdeauna în echilibru

– Balanţa de plăţi are două componente principale: contul curent (CA) şi contul de capital (K); în interiorul acestor componente pot apărea (şi de regulă apar) dezechilibre/deficite

– În cadrul contului curent, cea mai importantă sub componentă este balanţa comercială (TB): TB=Exporturi – Importuri; TB>0 à surplus comercial; TB<0 à deficit comercial

14

– În general îngrijorările se exprimă neclar în raport cu unul din soldurile discutate mai sus; “deficitul de cont curent” şi în particular “deficitul comercial” sunt problemele cele mai discutate

Este “deficitul comercial” realmente o problemă?

• Sunt cumva importurile “rele” şi “exporturile bune”?

– Ar fi ca şi cum ai spune (la nivel de individ) că “a vinde” e bine şi “a cumpăra” e rău

• Este deficitul comercial numaidecât o datorie?

– (nu neapărat; de multe ori bunurile importate sunt plătite în avans sau la livrare)

• Dacă deficitul comercial este finanţat prin datorii, este acest lucru numaidecât problematic?

– Datoriile lor au sensul lor economic dacă sunt făcute judicios (atât de către debitori, cât şi de către creditori)

– Datorii publice vs. datorii private

• Poate balanţa comercială fi asimilată unui cont de profit şi pierdere (pentru a da soldurilor lor aceeaşi semnificaţie: deficit comercial = pierdere; surplus comercial= profit)?

– (Fritz Machlup (1902-1983): o astfel de echivalare este nejustificată dpdvd economic à balanţa comercială include bunuri de consum + bunuri de capital; contul de profit şi pierderi include numai bunuri de capital/factori de producţie)

– Rothbard, MES&PM, p.212.

• Dacă deficitele comerciale sunt aşa o problemă, de ce nu sunt calculate şi raportate la toate nivelurile (judeţ, oraş, cartier, etc.)? Semnificaţia lor economică ar trebui să fie aceeaşi.

• Obs .finală: informaţia oferită de balanţa de plăţi este cu atât mai puţin relevantă cu cât se are în vedere o populaţie mai numeroasă din areale tot mai extinse, datorită importanţei operaţiunilor economice şi producţiei “interne”; (şi, implicit, oferă infirmaţii relevante despre starea economică a subiectului cu cât se apropie mai mult de nivelul individual)

15

Argumentul structurii/compoziţiei comerţului internaţional al unei ţări

• A doua mare obsesie mercantilistă

• Problema ridicată: ce tipuri de produse ar trebui o ţară să importe/exporte?

• Răspunsul mercantilist (şi în genere al tuturor celor sensibili la problema aceasta a “structurii comerţului internaţional” al unei naţiuni): să se exporte bunuri/produse manufacturate (cu “valoare adăugată” mare); să se importe produse primare (materii prime, cu “valoare adăugată” mică)

• La nivel de politică comercială: protecţia este oportună pentru a opri/tempera intrarea produselor manufacturate străine; şi pentru a preveni ieşirea celor primare (“scurgerea” lor către piaţa mondială)

Argumentul structurii/compoziţiei comerţului internaţional al unei ţări- probleme

• Este exportul de cherestea şi importul de mobilă numaidecât o practică comercială proastă?

– Variantă: este importul de mobilă produsă chiar cu cheresteaua exportată o practică nefericită?

• Obiecţia principală: ce se importă şi ce se exportă este o problemă de calcul economic în termeni monetari (de profitabilitate)

Argumentul raportului de schimb

• Raportul de schimb = termenii schimbului

(= terms of trade)

– Robert Torrens (1780-1864; vezi foto)

(Douglas A. Irwin, Against the Tide, 1996, cap. 7)

16

• La nivel de individ:

– A schimbă cu B 1 măr contra 2 pere; raportul de schimb este 1măr/2pere (pt. A) şi 2pere/1măr pentru B

– Dacă a reuşeşte renegocierea contractului dând 1 măr contra 3 pere, spunem că raportul său de schimb s-a îmbunătăţit (1măr/3pere); implicit, raportul lui B s-a înrăutăţit

– (Obs.: dacă B continuă să se angajeze în schimb, înseamnă, în virtutea teoremei fundamentale a schimbului, că beneficiază în continuare de pe urma acestuia, doar că nu în aceeaşi măsura ca înainte)

• La nivel de naţiune:

– Raportul de schimb (N) este dat de raportul între preţul (indicele preţurilor) exporturilor (de export) şi cel al importurilor (de import)

– N= (Px/Pm)*100

• Exemplu: dacă se ia 1980 ca an de referinţă (N=100), şi dacă până în 2003 indicele preţurilor de export scade cu 5% (la 95) în timp ce indicele preţurilor de import creşte cu 10% (la 110), atunci evoluţia raportului de schimb a fost (scădere) către N=(95/110)*100=86.36

• Stabilirea unei taxe vamale optime în vederea îmbunătăţirii raportului de schimb

– Dacă o ţară este “mare” (cumpărător important, semnificativ) pe piaţa mondială ào taxă la import (sau o creştere a acesteia) are următoarele efecte:

• Preţul intern creşte

• Preţul mondial se reduce

• Intră resurse suplimentare le bugetul public (ca urmare a taxei introduse sau mărite)

– Dacă ceea ce pierd consumatorii/cumpărătorii interni este compensat de noile resurse intrate la buget, atunci se spune că ţara în discuţie şi-a îmbunătăţit poziţia (“termenii schimbului” sau “raportul de schimb” pe piaţa internaţională)

• Două obiecţii principale

– Argumentlu presupune o analiză neclară (agregativistă/holistă) a efectelor de bunăstare

17

– Argumentul operează cu o prezumţie nerezonabilă de eroare antreprenorială în masă din partea întreprinzătorilor din ţara respectivă (şi din străinătate) implicaţi în comerţul internaţional, care nu văd la timp poziţia favorabilă în care se află ţara lor pentru a solicita renegocierea contractelor în condiţii mai favorabile (sau, cei din exterior nu se mişcă primii către condiţii mai favorabile pentru importatori, pentru a lua faţa celorlalţi într-o operaţiune de reducere a preţului până la urmă inevitabilă – din ipoteza de “ţară mare”)

• Pentru reprezentare grafică:

– http://www-personal.umich.edu/~alandear/glossary/figs/TariffPE/tpe.html#

• (Obs.: vezi seminariile pentru exemple de probleme)

Argumentul dumpingului economic

• Protecţia (de regulă e vorba de taxe vamale – taxe antidumping) se justifică în cazul în care comercianţii străini pe piaţa internă practică preţuri de dumping

• Două mari sensuri:

– Vânzare sub costurile de producţie

• (preţ export < costul (istoric) de producţie)

– Discriminare de preţ

• (preţul de export se situează sub o anumită valoare considerată “normală” – de ex. preţul de export pe alte pieţe relevante, sau preţul de pe piaţa internă a ţării de provenienţă)

• Probleme:

– Costul este subiectiv/antreprenorial

– Costul este (de asemenea) cost de oportunitate

– Costul nu determină preţul; jocul cerere ofertă face asta (şi, în ultimă instanţă, utilitatea pentru consumatorul final)

– Există multe practici care s-ar califica dpdvd tehnic ca dumping, dar care ţin de comportamentul comercial şi de afaceri firesc/obişnuit:

18

• Soldările

• Vânzarea în pachet

• Strategii de penetrare pe o anumită piaţă (nouă)

• Abordarea unor pieţe cu gusturi/culturi de consum diferite

Argumentul încasărilor la buget

• Enunţ: adoptarea unor taxe vamale la import va duce în mod necesar la sporirea încasărilor la buget

• Dacă scade drastic volumul importurilor?

• Problema retalierii (de către celelalte state)

• Cât de bine va gestiona bugetul public banii primiţi?

– Haos calculaţional plus stimulente perverse

Argumentul “politicii industriale” şi al “politicii comerciale strategice”

Argumentul “politicii industriale” (industrial policy)

– Enunţ: o politică comercială “activă” care stimulează dezvoltarea şi creşterea anumitor industrii (de regulă high-tech) poate îmbunătăţi prosperitatea unei naţiuni

– Similar cu infant industry (dar vizând naţiuni industriale, (mai) dezvoltate)

Politica comercială strategică (strategic trade policy)

– Enunţ: o politică comercială “activă” în sectoare caracterizate de competiţia de tip oligopol (pieţe “imperfecte”) precum şi economii externe poate îmbunătăţi bunăstarea unei naţiuni

• Exemple: industria semiconductorilor în Japonia (anii ‘70 şi ‘80); proiectul Concorde; Airbus.

19

Argumentul “politicii industriale” şi al “politicii comerciale strategice”- probleme

• Calcul economic: apar sub forma dificultăţii de “a alege câştigătorii/campionii” (picking the winners)

• Stimulente: perpetuarea sprijinului guvernamental; plauzibilitatea “capturării” politicilor de către grupuri de interese bine plasate

• Retaliere: celelalte state pot răspunde cu politici de tip similar, protecţionismul riscând să escaladeze

– (comerţul tinde să fie pus pe făgaşe de tip joc cu sumă nulă, ca urmare a specializării în răspăr cu principiul avantajului comparativ)

Protecţionismul – argumente non-economice

• Argumentul locurilor de muncă

• Dumpingul social (inclusiv munca copiilor) şi argumentul social în general

• Dumpingul ecologic şi argumentul ecologic în general

• Argumentul cultural

• Argumentul “sectorului strategic” şi cel al “securităţii naţionale” în general

• Argumentul comerţului corect (fair trade)

– teza de fundal: chiar dacă protecţionismul este mai puţin eficient, sunt alte motive mai importante în virtutea cărora merită să fie aplicat

20

Argumentul locurilor de muncă

• Enunţ: liberalizarea comercială duce (în mod necesar) la şomaj (sau agravarea acestuia)

– Recalificarea/re-angajarea este mai degrabă problematică

• Probleme

– Se operează cu ipoteza eronată a unui număr finit de locuri de muncă (or, nevoile sunt virtual nelimitate – “stau la rând, aşteptând să fie satisfăcute” de îndată ce se eliberează resurse)

– Protecţia comercială distruge şi ea locuri de muncă (în import-export şi distribuţie; în sectoarele care ar fi folosit input-uri din import; în producţia complementară, dacă există la intern)

– Pe piaţa liberă, rata naturală a şomajului involuntar este – cu excepţia situaţiei malthusiene – zero.

– Forţa de muncă, mai ales necalificată, este factorul non-specific prin excelenţă

– Importurile fiind mai ieftine, eliberează o parte din resursele populaţiei pentru a fi alocate în alte sectoare

– De cele mai multe ori, barierele instituţionale sunt cele care creează şomaj (legea salariului minim pe economie; standarde industriale şi tehnice; norme de securitate sau ecologice etc.)

Argumentul cultural

• Enunţ: libertatea comercială are ca rezultat uniformizarea culturală (“macdonaldizarea”) a lumii şi distrugerea valorilor tradiţionale

• Testul culturii veritabile: trebuie să fie în stare să facă să vibreze un public în mod voluntar

– corolar: finanţare voluntară

21

Argumentul “sectorului strategic” şi cel al “securităţii naţionale” în general

• Argumentul sectorului strategic:

– Enunţ: anumite sectoare ar trebui protejate din considerente “strategice” (apărare, securitate, autosuficienţă pe timp de război, stabilitate)

– Probleme: pe ce criterii stabilesc aceste sectoare strategice? Nu vor deveni o miză în procesul competiţiei politice?

• Argumentul securităţii naţionale:

– Enunţ: anumite sectoare trebuie protejate din motive de securitate naţională

– Probleme: câtă “securitate” trebuie produsă? (un soldat/tanc/avion la fiecaredoi cetăţeni? Mai mult? Mai puţin?)

• Obs. generală:

– Absenţa criteriilor:

• Este premiza discreţionarismului politic

• Ridică mai mult decât e cazul miza retoricii (demagogie)

Dumping social, dumping ecologic

• Dumping-ul social

– Firme din anumite ţări deţin un avantaj competitiv neloial deoarece standardele de muncă, angajare şi plată a forţei de muncă sunt scăzute (relativ mai scăzute; à costuri mai mici)

– Versiune: inacceptabilitatea muncii minorilor

• Dumping-ul ecologic

– Vezi mai sus; costurile mici derivă din permisivitatea legislaţiei în ceea ce priveşte poluarea

22

• Probleme:

– Dumpingul social:

• Salariul şi productivitatea muncii (strâns legate)

– Nivelul absolut mic al salariilor nu este numaidecât o ameninţare (contează şi productivitatea)

• Salariile nominale (şi reale) mici din altă parte pot duce la scăderea salariilor nominale “la noi”, dar la creşterea lor în termeni reali (prin preţuri mici)

• Problema muncii copiilor

– Ce înseamnă “copil”/”minor”?

– Cine este, în ultimă instanţă, în principiu, cel mai bun tutore: părinţii sau autoritatea publică (sau altcineva)?

• Salariile sunt negociate liber între angajatori şi angajaţi

– Dumpingul ecologic:

• Pe ce criterii se decide problema alegerii între:

– Mediu mai curat, producţie mai redusă

– Mediu mai murdar, producţie mai mare

• Principiul “prudenţei” (the precautionary principle)

– “câtă vreme nu s-a demonstrat că un anumit lucru (tehnologie, produs etc.) e inofensiv, el trebuie interzis”

23

Argumentul “comerţului corect” în general (fair trade)

• Comerţ liber ≠ comerţ corect

– Dacă prin comerţ liber se înţelege desfăşurarea de schimburi voluntare în condiţiile respectării drepturilor de proprietate privată legitime, ce anume e “incorect”?

• Egalitatea

– Cu privire la ce?

• Nediscriminarea

– Este compatibilă cu orice (politici oricât de aberante, sau, dimpotrivă, bune)

24