Plante medicinalehttp://tratamente.naturale.din.plante.alb.ro/ http://avp-bleoaca.blogspot.com/2007/12/mcri.htmlhttp://www.terapii-naturiste.com/plante/plante_medicinale/Lumanarica.htmhttp://images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.penexport.ro/ro/shop/imgprod/mure1a.jpg&imgrefurl=http://www.penexport.ro/ro/index.php%3Fid%3D10001%26categoria%3D9%26req%3Dshop%26showctg%3D%26shoplang%3Dro%26id%3D10001&usg=__D4Jc9aJZLY1nDMwfiMxnCZdnM28=&h=356&w=395&sz=31&hl=ro&start=8&um=1&tbnid=LjncGCsVv4NntM:&tbnh=112&tbnw=124&prev=/images%3Fq%3Dmure%26hl%3Dro%26sa%3DG%26um%3D1

PODBALUL (Tussilago farfara)Descriere: Denumit si bruscanis, brustan, brustur-alb, brustur-de-riu, cenusoara,

galbinele, gusa-gainii, limba-vecinei, laposel, papalunga, podbeal, rotungioare. Atunci cind cimpiile si povirnisurile noastre n-au inca nici un pic de verdeata de primavara, iar ochiul de-abia daca re-cunoaste cite o umflatura foarte timida de mitisor de salcie, podbalul este primul care-si scoate la l umina la inceputul primaverii potirele galbene. Pe soluri umede, povirnisuri plesuve, cariere de pietris, pamint intelenit, ogoare paragihite si grohotisuri de panta se gasesc perne intregi de flori de podbal, care apar din pamint cu mult inaintea frunzelor. La ele isi cauta albinele si alte

insecte prima lor hrana. Pod-balului li prieste numai pamintul argilos, lutos, el reprezinta, ca sa zicem asa, caracteristica solurilor de argila si lut. Sunt primele flori pe care ni le putem culege pentru provizia de iarna. Datorita proprietatilor lor expectorante si antiinflamatorii, le putem folosi cu mare succes la bronsita, laringita, faringita, astm bronsic si pleurezie, ba chiar la tuberculoza pulmonara incipienta . Cei cu tuse rebela si raguseala chinuitoare ar trebui sa bea de mai multe ori pe zi ceai fierbinte de podbal amestecat cu miere. Mai tirziu, in luna mai, cind apar si frunzele linoase, verzi sus si alb-argintii pe partea de jos, le utilizam, din cauza continutului lor bogat in vitamina C, ca verdeata pentru supa si salata de primavara. Intrucft frunzele contin mai multe substante active decit florile, sunt culese si pentru a se putea folosi un amestec de flori si frunze la prepararea ceaiului. De la medicii naturisti ai antichitatii si pina la preotul Kneipp, podbalul este pretuit in mod unanim. Frunzele sale proaspete si spalate, puse pe piept ca un terci, ajuta in orice boala grea de plamini, in erizipel si leziuni ale tesuturilor cu umflaturi vinetii si chiar in inflamatii ale bursei sinoviale. Rezultatele acestor comprese cu terci sunt uimitoare. Compresele cu infuzie concentrata din frunze de podbal sunt utilizate in ulcerul scrofulos. Vaporii de podbal, atit de la flori cit si de la frunze, trebuie inhalati de mai multe ori pe zi in cazul bronsitelor cronice cu accese dese si in insuficienta respiratorie sufocanta. In cel mai scurt timp se va resimti o mare usurare. Picioarele umflate ar trebui scaldate mai des intr-o fiertura preparata din frunze de podbal. Siropul pe care ni-l putem fabrica din frunze de podbal se dovedeste foarte bun in bronsite si alte afectiuni pulmonare. Intr-o oala de lut sau un borcan de muraturi se

1

introduc alternativ un strat de frunze si un strat de zahar nerafinat, se lasa sa se aseze si se umple pina ce nu mai e loc in vas. Apoi se leaga cu 2-3 straturi de celofan si se pune fn gradina, la loc ferit, intr-o gaura facuta in pamint. Se asaza o scindura deasupra si se acopera cu pamint. Caldura constanta stirneste un proces de fermentatie. Dupa 8 saptamini se dezgroapa iarasi oala sau borcanul, iar siropul de podbal astfel obtinut se lasa sa dea 1-2 clocote. Dupa ce se raceste, este turnat in sticle mici, cu gitul lat. Acest sirop este mijlocul nostru de aparare cel mai bun in timpul iernii si al epidemiilor de gripa. Se ia cu lingurita. In astm, in afectiunile permanente ale bronhiilor si ale fumatorilor sunt de mare folos, primavara, 2-3 lingurite de sue de podbal proaspat stors turnate intr-o cana cu supa (impede de carne sau cu lapte cald. Pentru combaterea flebitelor se poate prepara o masa alifioasa din frunze proaspete zdrobite si smintina proaspata, care se aplica pe portiunile inflamate si se leaga usor cu o bucata de cirpa. Sucul stors proaspat din frunze de podbal si picurat in ureche este eficace in durerile de urechi Mod de folosire: Prepararea ceaiului: Se foloseste 1 lingurita (cu virf) de flori (mai ttrziu, cind apar si frunzele, se pun frunze si flori amestecate in parti egale) la 1/4 litru de apa, se opareste doar si se lasa putin in repaos. Ceai pentru tuse: Daca vreti un ceai expectorant, amestecati flori si frunze de podbal, flori de luminarica, cuscrisor (numit si mierea-ursului sau pluminarica) si frunze de patlagina-ingusta in parti egale. Din acest amestec de plante se iau 2 lingurite la 1/4 litru de apa si se oparesc! Se beau zilnic, calde, inghititura cu inghititura, 3 cesti cu acest ceai indulcit cu miere. Comprese: Frunzeie proaspete se zdrobesc si se freaca pina iese un terci care se aplica sub forma de comprese. Inhalatie: Se opareste 1 lingura (cu virf) de flori si frunze si se inhaleaza vaporii sub o cirpa. Se repeta de mai multe ori pe zi. Bai de picioare: 2 miini pline de frunze de podbal, se fierb intr-o cantitate de apa corespunzatoare; se lasa sa stea putin. Durata baii - 20 minute. Suc proaspat: Se stoarce sucul din frunzele proaspat spalate, cu ajutorul storcatorului electric de uz casnic. Sirop si amestec de ceaiuri contra tusei si a raguselii: A se vedea fragmentele respective de text.

Ciubotica - Cucului (Primula officinalis - P. veris)Descriere:

Florile galben – aurii ale acestei specii de ciubotica-cucului raspindesc o mireasma placuta, asemanatoare merii si formeaza o umbrela dispusa pe o tulpina inalta de 10-20 de centimetri, care se ridica din centrul unei reozete. Aceasta varietate se mai numeste si aglica, anghelina, calce, cinci-foi, cizma-cucului, talpa-gastei, tita-caprei, tita-oii, urechita -ursului. Ea creste cu precadere pe cimpiile din zonele deluroase si prealpine. Foarte raspindita Primula eliator, cunoscuta tot sub numele de ciubotica-cucului, dar si de aglici, agrisel sau tita-vacii, creste pe mai toate cimpiile, la margini de paduri si sub tufisuri se poarta pe tulpina inalta o umbrela

florala de un galben deschis, ce un parfum slab. Forta ei curativa este egala in valoare cu cea a Primulei officinalis, putind fi folosita exact in acelasi fel. O alta subspecie, Primula auricula, cunoscuta sub denumirile de urechea-ursului , ciubotica -cucului, ciubotica-

2

ursului, urechea-soarecelui, urechiuse, este o planta alpina, care se afla sub stricta octrotire a legii, neavind deci voie sa fie culeasa.„Aflindu-ma intr-o societate, vecinul meu de masa mi-a povestit ca este a Gallspach la cura. Aceasta fusese ultima sa speranta. Intrucit cura se apropia de sfirsit probabil fara nici un rezultat, nu stia ce sa mai faca. In ciuda somniferelor foarte puternice, nu putea dormi. Neurologii din Linz si Viena nu l-au putut elibera de acest calvar: Cind se intindea seara in pat, mort de oboseala, il cuprinde o durere parca i-ar stinge cineva o tigara aprinsa pe partea anterioara a labei piciorului. Din aceasta cauza este fizic si sufleteste la pamint si in pragul disperarii. I-am spus ca stiu un ceai excelent contra insomniei. Dar va avea el oare efect imdediat din pricina administrarii indelungate a unor somnifere dintre cele mai puternice? - A incercat. Am facut cunostinta pe 7 decembrie 1996. Sapte zile mai tarziu am mers in vizita la niste amici de-ai lui care mi-au comunicat inca din usa bucuria ca prietenul nostru comun isi recapatase somnul. In acelasi timp ii disparuse si durerea din laba piciorului. Ceaiul ii ajutase sa-si regaseasca sanatatea in cel mai scurt timp, inlaturind si toate tulburarile nervoase. Medicul care-l trata l-a rugat apoi sa-i dea reteta acestui ceai special contra insomniei:50 grame de ciubotica-cucului25 grame de flori de levantica10 grame de sunatoare15 grame de con de gamei5 grame de radacini de odolean. Se opareste 1 lingurita (cu varf) din acest amestec cu ¼ litru de apa si se lasa sa stea 3 minute. Ceaiul se bea foarte cald, in inghitituri mici, inainte de culcare. Se poate induclii cu putina miere dupa gust.”Ceaiul ar trebui preferat orcarui somnifer chimic. Acestea din urma distrug sistemul nervos, in timp ce ceaiul inlatura toate tulburarile nervoase.„Mama mea culegea in fiecare primavara ciubotica-cucului pentru ca stia ce influenta linsititoare are asupra inimii si a nervilor. Se aduna intraga umbrela florala superioara. Preotul Kneipp a fost un mare adept al acestei flori. Exista o fotografie de-a lui in care poate fi vazut cu ciubotica-cucului in mina. Prin efectul ei depurativ, ciubotica-cucului elimina toate substantele toxice care duc la artrita (guta) si boli reumatice. Preotul Kneipp afirma: <<Cine are predispozitie spre boala articulatiilor sau afectiunilor membrelor (intelege prin aceasta artrita si reumatismul) sa vea zilnic o perioada mai lunga de timp una pina la doua cesti de ceai de ciubotica-cucului. Durerile puternice se vor atenua si cu timpul vor disparea complet”.Ceaiul de ciubotica-cucului este in plus si un mijloc excelent de intarire a nervilor si de tonifiere a inimii, calmeaza migrena si durerile de cap pe baza nervoasa, are un efect iesit din comun asupra inflamatiei miocardului, a hidropiziei si a tendintei spre apoplexie. O fiertura de radacini, amestecata cu miere, da un ceai pentru rinichi care ajuta la eliminarea calculului vezical (pietrei de vezica).Se recomanda uramtorul ceai depurativ de primavara:50 grame de ciubotica-cucului 50 grame de mladite de soc15 grame de frunze de urzici15 grame de radacini de papadie.Se foloseste 1 lingurita (cu varf) din acest amestec la ¼ de apa, plantele se oparesc si se

3

lasa sa stea 3 minute. Se beau in timpul zilei 2 cesti, inghititura cu inghititura; ceaiul se indulceste eventual cu putina miere. (Prin mladite de soc se inteleg mugurii tineri, care tocmai rasar primavara). Performante foarte bune in afectiunile inimii realizeaza vinul de ciubotica-cucului, pe care ni-l putem prepara singuri primavara. Se umple o stical de 2 litri cu flori proaspete de ciubotica-cucului (umbelele florale intregi), fara a se indesa, iar deasupra se toarna vin alb natural, curat. Florile trebuie sa fie acoperite. Sticla se lasa, astupata usor cu un dop de pluta, sa stea 14 zile in soare. In afectiunile cardiace se ia din cind in caind cite o inghititura de vin, cardiacii pot sa bea pina la 3 linguri pline pe zi. Mod de folosire: -infuzie: Se opareste 1 lingurita (cu varf) de plante cu 1 litru de apa si se lasa sa stea putin. -vin pentru inima: Modul de fabricare si folosire se cauta la fragmentul respectiv din text! -ceai pentru dormit: Modul de amestecare si utilizare se cauta la fragmentul respectiv din text! -ceai de primavara (depurativ); Modul de amestecare si utilizare se cauta la fragmentul respectiv din texCiuboţica-cucului calmează nervii De secole, în popor se spune că „cine vrea să scape de nervi şi nelinişte să mănânce ciuboţica-cucului." Planta are un efect puternic antioxidant. Florile şi frunzele sunt bogate în săruri minerale (potasiu, calciu, sodiu), vitamine (C şi betacaroten) şi ajută la întărirea sistemului imunitar. primulozida, flavonoide, zaharuri, tanoizi,primveraza (enzima)În plus, aportul altor substanţe valoroase, saponozidele, fluidizează secreţiile bronşice. De aceea, ciuboţica-cucului şi-a căpătat renumele de salvator al bolnavilor cu afecţiuni pulmonare, insomnii, boli cardiace, artrită şi gută. Tinerele mame care alăptează pot să-şi sporească doza zilnică de lapte bând două-trei ceaiuri pe zi. Desigur, specialistul este cel care decide cât timp poate să dureze tratamentul. De asemenea, o terapie cu infuzie, timp de două-trei săptămâni, alungă migrenele şi efectele răcelilor.

Reţeta de preparare Pentru infuzie folosim 3 g (o linguriţă rasă) de plantă pe care o fierbem timp de trei minute. Zilnic se beau trei căni de ceai călduţ. În cazurile grave de tuberculoză, bolnavul apelează la ajutorul sucului obţinut din florile tocate foarte mărunt sau trecute prin mixer. Acestea se amestecă cu miere polifloră, ceai şi polen, câte două linguriţe la cană. Ceaiul este contraindicat persoanelor alergice la aspirină, femeilor gravide şi celor care urmează terapii cu anticoagulante.from adevarul 

Macrisul - Iepurelui (Oxalis acetosella)Descriere: Este denumit in limbajul popular si macris-de-padure, macrisul-caprei, macris-pasaresc, macris-trifoios, macrisul-cucului, pita-cucului, trifoiu-acru. Macrisul-iepurelui acopera solul pretutindeni in padurile noastre de foiase si conifere ca un covor de prunze de verde deschis, presarat cu flori albe, delicate. Privelistea sa este extem de placuta ochilor. Cind merg la

4

cules de ciuperci, mi se intimpla uneroi sa ma aplec dupa o frunza si sa o maninc. Florile le adun in cantitati mici pentru un amestec de ceaiuri. Macrisul-ierpurelui nu se usuca, ci se itnrebuinteaza doar in stare proaspata. El inlatura pirozisul (arsurile la stomac) si tulburarile hepatice digestive usoare. Pentru aceste indispozitii, el se bea sub forma de ceai racit in prealabil, in portii de cite 2 cesti pe zi. Contra icterului, a nefritei, a eurptiilor cutanate si a viermilor, doza respectiva se bea calda. Medicina populara recomanda sucul proaspat stors pentru canerul incipient la stomac, tumorile si ulceratiile canceroase interne si externe. Sucul proaspat se obtine cu ajutorul storcatorului electric de uz casnic. Se iau 3-5 picaturi o data pe ora, diluate in apa sau ceai de plante. Pe ulceratiile canceroase externe sucul proaspat stors se unge direct. In parkinsonism (boala lui Parkinson), sucul se prescrie in doza de 3-5 picaturi pe ora, luate intr-o infuzie de coada-soricelului, iar extern se foloseste pentru frictionarea sirei spinarii. Diluarea se dozarea trebuie respectate cu strictete atit la cancere de stomac, ulceratii si tumori, cit si la boala lui Parkinson. Mod de folosire: -prepararea ceaiului: se opareste 1 lingura de frunze proaspete cu 1 litru de apa si se lasa sa stea putin. -suc proaspat: se spala frunzele si se storc cu ajutorul storcatorului electric de uz casnic.

Macrisul, deopotriva leguma si medicamentafide, ceapa, afectiuni renale, plante, piele, soluri, plante de apa, boli plante, vitamine pentru piele, cultura spanac, soare, plante cu frunze, spanacul de toamna, boli de piele, plante de toamna Pe nedrept neglijat in ultima perioada de consumatori si de cultivatori, macrisul ramane una din plantele legumicole valoroase atat prin calitatile sale culinare cat si pentru cele medicinale si pretentiile mici fata de clima si sol.  

In Romania intalnim mai multe varietati, dintre care cele mai importante sunt Rumex acetossa (macrisul mare) care are valoare culinara si se cultiva, si Rumex acetosella (macrisul marunt sau macrisul iepurelui), Rumex crispus (dragavei, sau stevie creata), Rumex alpestris (macris ciobanesc) si Rumex scutatus utilizate indeosebi in medicina populara. 

Intre macrisul cultivat si speciile spontane nu exista diferente mari in ceea ce priveste gustul sau continutul de nutrienti; frunzele macrisului contin fier, vitamine, si foarte mult acid oxalic, ceea ce ii confera un gust acru, astringent. Frunzele se prepara in acelasi mod ca si spanacul sau stevia, gustul caracteristic facandu-l potrivit pentru supe, borsuri, piureuri sau pentru a asorta in special preparatele de miel.  Un adevarat medicament pentru ficat Radacina de macris are un gust dulce-acrisor si se foloseste in cure de detoxifiere si in tratamentul unor afectiuni ale ficatului. Preparatul se obtine prin macinarea radacinii si se consuma ca atare sau sub forma de decoct. Poate fi folosit si in tratamentul unor boli de piele si chiar al tumorilor maligne sau benigne. Trebuie precizat ca o cura dureaza in medie cateva luni.

5

 Atentie! Datorita continutul ridicat de acid oxalic, macrisul   este contraindicat persoanelor care sufera de reumatism sau de afectiuni renale.   Din punct de vedere botanic, este planta perena erbacee sexuat dioica, cu radacina pivotanta, fusiforma, frunzele de forma lanceolata, crestate la baza. Infloreste la sfarsitul lunii mai. Fructul este o nucula, in interior o singura saminta de culoare bruna inchis, cu forma triedica. Intr-un gram intra intre 900 - 1400 seminte. Facultatea germinativa (de 90%) se pastreaza foarte bine timp de 4 ani. Desi semintele incoltesc in doua zile, durata rasaririi este de 10 - 12 zile. (Gh. Valceanu, 1982)  Cum se cultiva macrisul Este o planta adaptabila care poate fi intalnita de la campie pana pe pajistile alpine. Este foarte putin pretentios fata de temperatura, este o planta timpurie care isi face aparitia inca de la inceputul primaverii. Creste atat la umbra cat si pe terenuri expuse la soare, in acest caz avand nevoie de mai multa apa deoarece isi dezvolta tijele florale iar frunzele stagneaza. Prefera soluri nisipoase cu reactie usor acida.  Macrisul se seamana toamna, in luna septembrie, intr-un sol bine afanat. Se seamana pe randuri, la 30 cm distanta, distanta recomandata intre plante fiind de 10 cm.   Cultura astfel infiintata dureaza 3 - 4 ani, singurele lucrari de ingrijire necesare sunt cele de combatere a buruienilor si daunatorilor. Este atacat frecvent de musca macrisului (Pegomia bicolor) si de afide (Aphis lumicis). Se recomanda in acest caz tratamentul cu Mospilan. Alti daunatori sunt melcii, care se indeparteaza usor prin presararea unei benzi de cativa centimetri de var in jurul brazdei de macris.

SILNIC

Silnic (coarda ielelor, nejelmică, olbalţ, prelungoasă, rănunchioară, rătungioară, glechoma hederacea). Tulpina silnicului este târâtoare, însă ramurile cu flori albastru-vilolete îi sunt proiectate frumos în sus, dimpreună cu frunzele, al căror specific este că dacă le striveşti emană un miros suav de lămâie. ► Creşte prin locurile umede, livezi de pomi, păduri şi tufişuri umbroase, înflorind în martie-mai. ►Doctorii de altădată precriau să se bea fiertură de frunze şi flori de silnic pentru înlesnirea expectoraţiei în tuse. ►Babele din Banat vindecau cu silnic orbalţul (erizipelul). ►Indicaţii fitoterapeutice moderne în: ● anorexie, ateroscleroză cu hipertensiune, clacluloză renală etc.

6

Miraculoasa urzică ....Se simte din ce în ce mai mult miros de primăvară. Pe tarabele din pieţe au început să apară bucheţele mici de urzici cu frunzuliţe verzi-roşietice. Mulţi trecem mai departe fără să ne uitam, fără să ne gândim că ignorăm un strop de sănătate.Urzica este cunoscută ca plantă vindecătoare încă din cele mai vechi timpuri. Bătrânii spun ca este bine să bei "zeamă" de urzici pentru "curăţirea" sângelui. Probabil că se refereau la ceea ce azi numim detoxifierea organismului. Tot de la bunici ştim că primăvara ne îmbolnăvim mai uşor pentru că "sângele este mai subţire". Este o posibilă referire la faptul că iarna consumăm mai puţine legume şi fructe, aducătoare de vitamine şi săruri minerale, iar cele pe care le introducem în alimentaţie în timpul iernii nu au calitatea celor consumate vara.Urzica (urtica dioica) creşte incepând de la câmpie şi până în zonele submontane. Are rădăcini adânc înfipte în pământ iar seminţele ei se răspândesc foarte uşor, de aceea planta poate fi întâlnută la tot pasul. Conţine 20% săruri minerale, mai ales fier, magneziu, potasiu, calciu, nitraţi, dar şi vitaminele A,B2, C, K. Urzica este nelipsită în curele de detoxifiere şi vitaminizare. Dar ea este utilizată în tratarea multor altor boli: reumatismul, durerile de gât, bronşite, diferite infecţii, anemii,probleme hepatice, alergii. Reduce riscul apariţiilor hemoragiilor si îmbunătăţeşte circualţia sângelui. Lista efectelor pozitive produse de această plantă este impresionantă.Se foloseşte preparată sub diverse forme: infuzie, suc, tinctură, ceai. În farmacii se găsesc numeroase produse având ca punct de plecare această plantă.Urzica este folosită şi în cosmetică, fiind recomandată pentru tratarea tenului şi părului gras.In cazul unui ten gras se clăteşte faţa cu o infuzie preparată dintr-o lingură de urzici uscate la 250 ml de apă. Se fierb, se lasă să stea 10 minute, apoi se strecoară. Se curăţă bine faţa şi gâtul cu un tifon înmuiat în infuzie Pentru părul gras - se recomandă spălarea şi clătirea cu „apă de urzici“: se pun doua mâini de rădăcină de urzică în doi litri de apă rece. Se lasă să stea 10 ore, apoi se dă un clocot, iar după 10 minute se strecoara. Sau 4 linguri de frunze de urzică uscată, două căni de apă şi o cană de oţet se fierb timp de câteva minute. După ce se răceşte la o temperatură suportabilă se clăteşte părul cu această soluţie. Pentru unghii - se bea o cană de ceai pe zi (preparat din două linguriţe de frunze) pentru întărirea şi hrănirea unghiilor.Datorită conţinutului bogat în săruri minerale şi vitamine, urzica este un excelent adaos in alimentatie. Poate fi folosita si ca ingredient de baza in pilaf sau ciorbe ori ca si cEste recomandat sa fie adaugata mai ales in hrana copiilor, convalescentilor, persoanelor supuse la eforturi mari. Deoarece copiii, în general, acceptă mai greu urzica sub formă de ceai, tinctură etc., cel mai bine este să fie consumată ca aliment. În alimentaţie se folosesc numai plantele foarte tinere. Se culeg primăvara, devreme. Urzicile de primăvară sunt cele mai bune, din toate punctele de vedere. O cură de urzici are ca efect îmbunătăţirea stării generale de sănătate a organismului.ondimente in alte feluri de hrana (se asociaza bine cu cimbrul si busuiocul)

7

MIEREA URSULUIDESCRIERE

Este o plantã ce creşte pretutindeni în pãduri, la marginea tufişurilor, în luminişuri şi locuri umede. Atinge 20-30 cm înãlţime, are frunze mari, ovale, care scad în mãrime spre vârful plantei, unde sunt flori de culori diferite: roşu, albastru, mov, legate în bucheţele. Popular i se spune şi: cuscrişor, mãtasea pãmântului, peana cucului, plãmânãricã. Se culege planta întreagã, fãrã rãdãcinã, în lunile mai şi iunie. Trebuie uscatã la loc umbros. Dacã dispare culoarea florilor dupã uscare, planta şi-a pierdut proprietãţile terapeutice. 

CRETISOARA (Alchemilla vulgaris)BOLI CARE SE TRATEAZĂ FOLOSIND ACEASTĂ PLANT:AMIGDALITE, LARINGITE, HEMOPTIZII. URINARE CU SÂNGE, TUSE, FARINGITE, BRONŞITE, HEMOROIZI, DIAREE, PIATRĂ LA VEZICA URINARĂ,MOD DE FOLOSIRE     Ceai(infuzie): 2 linguriţe vârfuite de plantă se pun la 250 ml apă clocotită. Se lasă 1-2 minute, se strecoară, se beau 2-3 căni de ceai zilnic.     Ceai contra tusei: 4 linguriţe de flori şi frunze de mierea ursului, o linguriţă de

patlagină, se opăresc cu o cană de apă clocotită. Se lasă un minut, se strecoară şi se adaugă o linguriţă de miere de albine. Se beau 2 căni zilnic.     Suc: se foloseşte un pumn de plante proaspăt culese, se spală, se zdrobesc într-un vas, apoi sucul se îndulceşte cu miere de albine. Se foloseşte câte o linguriţă în calmarea acceselor de tuse.     Pulbere: planta uscată, mărunţită fin se presară pe rănile care se vindecă greu. Cretisoara (Alchemilla vulgaris)

8

Descriere : Cunoscuta in limbajul popular si ca brumarie, cretarel, faina-de-in, palasca, pleasca, raturjir, umbra-muntelui, umbrarul-doamnei, cretisoara creste mai ales la margini de paduri si drumuri, povirnisuri si cimpii umede din zone mai inalte si muntoase. Planta are frunze semicirculare, cu 7-9 lobi, o tulpina tare care nu este foarte inalta si flori galbaen-verzui fara stralucire, ce pot fi vazute din aprilie pina in iunie si chiar mai tirziu. De ziua Trupului Domnului (Joia Verde – sarbatoarea a bisericii catolice, n. tr. ) se implestesc in anumte regiuni cornite din ea, pentru a impodobii fruntea Mintuitorului, acasa, in coltul icoanelor. Frunzele crestisoarei stau uneori culcate la sol, iar dimineata se vede in mijlocul lor o picatura de roua, stralucind o perla. La inaltimi de peste 1000 metri gasim o varietate a crestisoarei care are partea inferioara a frunzelor de o stralucire argintie, si care infloreste atit pe teren calcaros, cit si pe cel de roca primara. In timpul infloririi, planta este culeasa in intregime, iar mi tarziu numai frunzele; plantele sunt lasata apoi sa se usuce in pod. Cretisoara este renumita mai ales ca planta de leac pentru femei (in germana se numeste si „Frauenmatnel” = mantou de dama, „Frauenknraut” = planta femeilor sau „Frauenhilf” = ajutorul femeilor). Cretisoara n-ajuta numai in tulburari menstruale, leucoree (poala alba, scurgeri), afectiuni ale organelor pelviene si indispoziii la virsta menopazuei, ci, luata la inceputul puberatatii impreuna cu coada-soricelului, infulenteaza benefic aceasta perioada. Pentru cazurile tinerelor fete carora nu le vine ciclul menstrual in ciuda medicamentelor precise de doctor, cretisoara impreuna cu coada-soricelului (amestecate in parti egale) vor fi cele care vor reglementa aceasta problema. Crestisoara are efect astringent si vindeca foarte rapid, este folosita si ca mijloc diuretic si cardiotonic, in febra pricinuita de leziuni, rani purulente si avcese neglijate. In urma unei extractii dentare este foarte indicat ceaiu de cretisoara. Dupa mai multe clatiri ale gurii, rana se inchide in decursul unei zile. Ceaiul de cretisoara indeparteaza slabiciunile musculare (adinamiile, miopatiile) si articulare si ajuta in anemii. In leziunile postnatale, in relaxarea organelor pelviene ale femeilor care au avut nasteri grele sau in predispozitia spre avroturi (pentru fixarea sarcinii) si fortificarea fibrelor uterine, cretisoara ese de mare folos. Incepind cu luna a treia, astefel de femei ar trebuii sa bea ceai de cretisoara. Este un mijloc de atottamaduitor in toate bolile de femei si ajuta, impreuna cu traista-ciobanului, chiar in histeroptoza (prolaps uterin) si hernii inghinale. In aceste cazuri se consuma in timpul zilei, incetul cu incetul, 4 cesti cu ceai de cretisoara pregatit pe cit se poate din plante proaspat culese. In afara de acestea, se maseaza locurile afectate cu tinctura de traista-ciobanului (a se vede „Moduri de folosire”, la „Traista-ciobanului”), iar in cazurile de polaps uterin se incepe frictionarea extern, din zona vaginului in sus. Aici se folosesc, suplimentar, bai de sezut cu coada-soricelului (sunt necesare 100 grame de plante pentru 1 baie), in total 3 bai pe saptamina, caci apa de baie, reincalzita, mai poate fi utilizata inca de 2 ori. Stramosii nostrii intrebuintau aceste plante atit intern cit si extern, pentru vindecarea ranilor, la epilepsii si hernii. Iata un citat dintr-o carte foarte veche de plante medicinale: „Daca un om a avut o hernie, fie el tinar sau batrin, sa puna sa fiarba un pumn de cretisoara intr-o masura de apa atit cit lasi un ou tare sa fiarba si sa bea fiertura.” In medicina populara actuala, aceasta planta isi ocupa iar locul binemeritat. In special medicul naturist si preotul elvetian Kunzie releva aceasta: „Doua treimi din toate operatiile femeiesti ar devenii de prisos, daca planta asta de leac ar fi fost folosita din timp si vreme mai indelungata; caci ea vindeca toate inflamatiile organelor pelviene, febra, arsura, supuratia purulenta, abcesele si herniile. Orice lauza ar

9

trbui sa bea 8-10 zile din acest ceai; multi copii ar mai avea parte de mama lor si multi vaduvi de sotiile lor, daca ar fi cunoscut acest dar dumnezeiesc. Aplicata extern – zdrobita si facuta compresa – cretisoara vindeca rani, intepaturi, taieturi. Copii care, in ciuda alimentatiei bune, au o musculatura slaba, se intaresc prin uzul continuu al acestui ceai”. Cretisoara care creste la inaltimi mai mari si are partea inferioara a frunzelor argintie se intrebuninteaza mai ales in obezitate: 2-3 cesti zilnic au un efect deosebit de favorabil. Ajuta si la insomnii; si diabetici ar trebui sa bea des din acest ceai. Copiii debili si bolnaviciosi se fortifica vazind cu ochii, daca li se adauga in apa de baie crestisoara. La 1 baie se folosesc cca. 200 grame de ierburi (a se vedea „Bai comprete”). Combinata cu traista-ciobanului, dupa cum este explicat in capitolul „Traista-cobanului”, cretisoara ajuta contra atrofiei musculare si in bolile musculare grele, incurabile. Aceasta planta medicinala extrem de valoroasa se foloseste si in scleroza multipla. „Mi s-a relatat dintr-o zona a tarii ca ceaiul de cretisoara (uz intern – se bea; uz extern – sa fac splari in zona inimii) a adus o ameliorare subustantiala a strarii bolnavului in cazul unor grave afectiuni ale muschiului cardic”. Creatorul nostru, in mila SA nemarginita, a lasat sa creasca pentru fiecare boala cite o planta; n-o sa putem niciodata sa-i multumim indeajuns pentru aceasta.Mod de folosire: -prepararea ceaiului: Se foloseste 1 lingurita (cu vraf) de plante la 1 litru de apa, se opareste doar, se lasa sa stea putin. -compresa cu plante: Se spala o cantitate corespunzatoare de plante proaspete se zdrobeste pe un fund de lemn cu un sucitor de taietei si se aplica sub forma de compresa. -ados la baie: Pentru 1 baie completa sa iau 200 grame de plane uscate sau citiva pumni de plante proaspete, se lasa intr-o galeata in apa rece peste noapte, se incalzeste totul a doua zi si se toarna lichidul peste apa de baie (a se vedea si „Bai compoete”).

VENTRILICA (Veronica officinalis)Descriere: Cind romanii au ocupat odinioara tara in care se stabiiisera germanicii, au

facut cunostinta prin bastinasi cu planta medicinala cea mai apreciata la germanici, ventrilica. Ea era numita Leacul fundamental al tuturor relelor" (aGrundheil alter Schaden"). Si romanii trebuie sa se fi convins de marea sa putere curativa, dupa cum am citit odata intr-o carte veche despre plante medicinale. Daca voiau sa faca un compliment mai deosebit unui prieten sau cunoscut atunci ii spuneau ca are la fel de multe calitati ca si foarte apreciata ventrilica. Mi-am amintit de aceasta vorba intr-o zi cind un domn mi-a relatat despre concentratia crescuta a colesterinei in singele sau. Din aceasta cauza fusese internat de mai multe ori in spital. l-am indicat ceaiul de ventrilica, 2 cesti pe zi. Mare mi-a fost bucuria cind mi-a povestit, o jumatate de an mai tirziu, cit de mirati au fost medicii, nemaigasind, la un consult recent,

colesterolul crescut. Ventrilica, numita si buruiana-de-perit, buruiana-de-cel-perit, matrice, stratoricai sopirlaita, ventricea, vindrilica, creste in paduri, pe locuri defrisate, linga maracinisuri, tufisuri, garduri si santuri, pe drumuri si in liziere. Are o tulpina parpasa, care se tiraste pe pamint, frunze mici, zimtate, cu un luciu argintiu, care se

10

termina in spice ce stau in sus, avind flori de la albastru deschis pina la violet. Frunzele cad usor la atingere. Perioada de inflorire: din mai pina in august. Se colecteaza inflorescentele (ansamblul florilor dispuse pe axa centrala). Cele mai eficiente sunt acele plante care cresc la margini de paduri si sub stejari. Aceasta planta medicinata mostenita de noi din timpurile stravechi constituie un adaos indragit la ceaiurile depurative si este de ajutor, impreuna cu virfurile proaspete ale urzicilor, la vindecarea eczemelor cronice. La suparatorul prurit senil (mincarimi de batrinete) n-as mai inceta sa recomand ventrilica. Persoanele care sunt slabite si sensibile o suporta intrucit este un leac bun pentru stomac, avind o actiune blinda care stimuleaza si digestia. Ea indeparteaza secretiile stomacale abundente, precum si tulburarile intestinale. As dori sa accentuez mai ales faptul ca ventrilica are un efect vindecator excelent in combaterea nervozitatii care provine din suprasolicitare intelectuala. O ceasca bauta seara, inainte de culcare, face adevarate minuni prin actiunea sa linistitoare. Preotul elvetian Kunzle recomanda celor care trebuie sa depuna o activitate intelectuala deosebita sa ia acest ceai calmant inainte de culcare. El da o memorie buna si indeparteaza senzatiile de ameteala. Amestecat cu radacina de telina, inlatura debilitatile nervoase si starile melancolice. Chiar si in cazul icterului, al nisipului in urina, at durerilor articulate reumatice si artritice, ventrilica da un rezultat grozav. Un preot mi-a declarat: ,,Lapsusurile mele mari au disparut in 14 zile in mod surprinzator datorita ventrilicii amestecate cu coada-calului (in parti egale, 2 cesti pe zi). Chiar in timpul predicilor tmi scapau cuvinte importante. Devenisem nesigur si nervos. Plantele m-au ajutat incredibil de repede." Si la bronsitele vechi, uscate, ventrilica a produs adevarate minuni. Pentru ceaiul pectoral se foloseste un amestec de cuscrisor (numit si mierea-ursului sau pluminarica), frunze de podbal, patlagina si ventrilica in parti eg'ale, care se indulceste cu putina miere sau se oparesc plantele cu apa in clocot in care a fost dizolvat zahar candel. Contra icterului, ca si a afectiunilor hepatice si splenice recomand urmatorul amestec de ceaiuri: 50 grame de radacini de papadie, 25 grame de flori de cicoare, 25 grame de vinarita (numita si mama-padurii) si 25 grame de ventrilica. Se amesteca bine aceste plante. Se beau incetul cu incetul in timpul zilei 2 cesti neindulcite (la 1/4 litru de apa - 1 lingurita cu virf de plante). Din planta inflorita se poate prepara si un sue proaspat, indicat in bolile cronice de piele, mai ales la eczeme (a se vedea'^Moduri de folosire"). Se ia din acest sue de 2-3 pri pe zi cite 1 lingurita plina. Intrucit ventrilica este laudata in cartile vechi despre plantele medicinale si ca o planta care vindeca ranile, o recomand pentru leziunile inflamate si care se vindeca greu, in special in apropierea tibiei (a fluierului piciorului). Ranile sint clatite mai intii cu o infuzie; apoi se pun in timpul noptii peste rani comprese imbibate in prealabil cu un ceai proaspat preparat si se invelesc ca sa rarnina calde. Bolnavii de reumatism si artrita ar trebui sa incerce o data tinctura de ventrilica, pe care si-o pot prepara usor singuri (a se vedea ,,Moduri de preparare"). Aceasta tinctura se foloseste extern ca frectie, iar intern se iau de 3 ori pe zi cite 15 picaturi in ceva apa sau ceai. Beti neaparat in fiecare an o perioada de timp ceai de ventrilica proaspat culeasa! El nu reduce numai arterioscleroza, ci o previne si da organismului o noua elasticttate prin efectul sau depurativ . De aceea, rugamintea mea; Tineti seama de acest sfat!

Mod de folosire: Prepararea ceaiului: A se folosi 1 lingurita (cu virf) la 1/4 litru de apa, a se opari doar, a se lasa sa stea putin. Suc proaspat: Se spala inflorescentele proaspete si

11

se preseaza inca umede prin storcatorul electric de uz casnic, se toarna sucui in sticle mici si se pastreaza la frigider. Tinctura: 2 miini pline de plante inftorite si taiate marunt se pun intr-un litru de rachiu de secara de 38-40% si se lasa 14 zile la soare sau in apropierea masinii de gatit. Amestec de ceaiuri: 1 lingurita (cu virf) la 1/4 litru de apa. Se opareste doar si se lasa sa stea putin.

Fragii si Zmeura scad glicemia Din luna iulie putem gasi fragi parfumati, savurosi, dar si cu mari puteri de vindecare. Fragii curata organismul de toxine si sunt indicati in cazuri de pietre la bila si rinichi (ajuta la eliminarea lor), contra reumatismului si a gutei. O cura de 7 zile de fragi in care consumati cate 150 g pe zi dimineata, pe stomacul gol scade tensiunea arteriala, tonifica sistemul nervos, regenereaza si stimuleaza ficatul. Nu in ultimul rand aceasta cura scade considerabil valorile glicemiei si colesterolului. In caz de constipatie si boli intestinale cu constipatie cronica este bine sa consumati 100 g fragute cu 2 linguri de miere de salcam. La 1/2 de ora dupa ce ati mancat aceasta combinatie (care, printre altele, este deosebit de gustoasa), beti 1 pahar cu apa de izvor sau apa plata. Ceaiul din flori si frunze de fragi e un remediu excelent pentru cei care sufera de diabet pentru ca readuce la normal cotele glicemiei. In afară de conţinutul în vitamine şi substanţe minerale fragii -asemănător altor fructe cu boabe - sânt foarte eficienţi distruăatori de bacterii şi curăţă sângele. Datorită nenumăratelor substanţe valoroase conţinute în fragi, este fructul ideal pentru dietă, cură de slăbire, care prin excelentul gust poate să transforme cel mai monoton meniu înt-un veritabil ospăţ.Se poate obţine din el o cantitate însemnată de vitamine, deoarece fragii conţin multe vitamine B şi C respectiv calciu, potasiu, fier şi fluor.Cum preparati ceaiul:Puneti la fiert 250 ml apa si cand clocoteste adaugati 2 linguri de planta proaspata (sau uscata) si lasati sa fiarba 5 minute. Lasati sa se raceasca si apoi il beti. Dupa aceasta reteta va trebui sa consumati 3 cani pe zi.

Zmeura este recomandata in caz de arsuri la stomac, ulcer gastric duodenal, dar numai consumata fara zahar si fara miere, cate 100-200 g pe zi, inaintea meselor. De asemenea, ceaiul din varfuri de zmeura (fie verzi, fie uscate) stabilizeaza glicemia si stimuleaza pancreasul.

Boli in care se utilizeaza:Uz intern: diaree, enterite, cistite, guta, diabet zaharat, eruptii tegumentare, ateroscleroza, afectiuni renale, artritism, reumatism,afectiuni hepatice, colesterol crescut, tuberculoza, constipatie cronica, astenie, litiaza urinara, litiaza hepatica.Retete:Infuzie: olingurita de frunze la 200 ml apa clocotita, din care se beau 2 ceaiuri pe zi.Sucul: se pregateste din 200 g fructe spalate si zvintate care se storc prin tifon, apoi se indulcesc cu 5 g zahar si se consuma imediat.

12

Gelatina: 250 g fructe proaspete, 20 g zahar, 1.5 foi gelatina si 75 ml apa. Se extrage sucul din fructe, iar resturile se fierb cu 50 ml apa se se strecoara. In jumatate din lichidul fierbinte rezultat, se dizolva gelatina muiata in apa rece, se amesteca bine, apoi se rastoarna intr-o forma umezita si se da la rece.Periada de recoltare: Se utilizeaza frunzele, care se rup fara petiollul principal, recoltate din iunie pina la inceputul lunii octombrie, precun si fructele coapte.

ZMEURA Alte denumiri populare: azmura, mana, malina, mur, poame de runs, rug de munte, scobicuri, smeurar. Utilizare: din zmeura se poate prepara: sirop, dulceata, vin, compot, chiar si lichior; in medicina zmeura este folosita ca ameliorant de gust al unor medicamente si se recomanda in caz de catar stomacal, intestinal, hiperaciditate, diaree si hipermenoree. Ecologie si raspandire: planta intalnita prin paduri, luminisuri de padure, coaste stancoase, frecvent si abundent in zonele de padure din regiunea montana, rar la dealuri; prefera soluri eubazice, moderat acide, bogate in humus, afanate. Boli in care este utilizata: diaree, enterocolita, ulcer gastric, conjunctivita.

MUREOrganul vegetal utilizat: fructele, frunzele tinere, lastarii tineri, uneori radacinile si florile, rar si lemnul. Utilizare: din mure se prepara sirop, vin, dulceata, marmelada, jeleu; frunzele de mur se folosesc pentru ceai si la tabacit; pulberea de carbune obtinuta din lemnul de mur are intrebuintari medicinale; in medicina se utilizeaza in tratarea multor afectiuni: catar, stari inflamatorii ale stomacului, traiect intestinal, stari de satietate, balonari, diaree persistente, enterocolite, hemoroizi, leucoree etc. Alte denumiri populare: mur de padure, mur negru, mur paduret salbatic, mura, mur tufos, rug, rug de mure. Ecologie si raspandire: arbust intalnit de la campie, in regiunea deluroasa si pana la munte, pe la marginea padurilor, tufisuri, raristi de coaste, preferand luminozitatea discreta; rezistent la ger si seceta, prefera soluri nisipo-argiloase, potrivit de umede. Boli in care este utilizata: bronsite, diaree, enterocolite, boli de rinichi, gingivite, leucoree.

MACESEOrganul vegetal utilizat: frunze, flori, fructe, seminte. Utilizare: din coaja maceselor se prepara compot, marmelada, jeleu; frunzele de maces sunt folosite pentru prepararea ceaiului; din florile macesului se extrage ulei de roze, otet de roze si unguent; ceaiul de macese se administreaza in tratarea afectiunilor renale, ale vezicii urinare, nefritelor,   edemelor renale, litiazei renale, catarului digestiv. Alte denumiri populare: cacadar, ciucuri de maracine, trandafir de camp, rug salbatic, laba-matei, scoabe, rug de maces, trandafir salbatic, sipica, tufa de rug, maracinele cotofanei, maracinele cioarei, cocasder, calcaderiu, scorus nemtesc, suies.

13

Ecologie si raspandire: arbust intalnit pe langa garduri si drumuri, raristi de padure, paduri de foioase, rar in padurile de conifere, de la campie pana la altitudinea de 1700 m; prefera solurile uscate.Boli in care este utilizata: avitaminoze, enterocolite, litiaza biliara, litiaza renala.

COACAZE Organul vegetal utilizat: fructe mature, frunze, lastari tineri. Utilizare : in gospodarie se foloseste sub forma de ceai, lichior si supe; in medicina isi gaseste intrebuintarea in tratarea gutei, anginei, tusei convulsive si a altor boli infantile. Alte denumiri populare: agris negru, coacaza neagra, pomisoara neagra, smordin, smordina neagra, strugurei negri, struguri negri. Ecologie si raspandire: paduri montane si subalpine, in locuri umede, mlastinoase si umbroase, in lungul paraielor; deseori cultivat ca planta alimentara si medicinala. Boli in care este utilizata: ateroscleroza, arterita, hipertensiune, litiaza

urica,reumatism, afectiuni cardiace, sedativ, artroze, crapaturi

Filimica (Calendula officinalis)Descriere: Filimica ocupa un loc de seama printre plantele indigene. Ea are numeroase denumiri populare, cum ar fi: boance, calce, caldarusa, coconite, fetisca, floare-galbena, galbenioare, nacotele, ochi-galbeni, rosioara, rujinica, salomie, stincuta, tataisi, vizdoage. Filimica este dintre acele plante care intervin, oferindu-si ajutorul, in cancer si ulcere canceroase. Se gaseste in unele gradini

la tara, uneori creste salbatic si pe grohotisuri de panta. Fiind din nou cunoscuta si dorita in popor, avind deci iarasi cautare gratie fortei

ei vindecatoare, nu o intilnim doar in gradini, ci si pe ogoare. Filimica ajunge la o inaltime de 30-60 centimetri, capitulele ei florale

stralucesc in nuante de la galben pina la portocaliu-galbui, iar tulpina si frunzele sunt zemoase si lipicioase la pipait. Exista diferite varietati: cu capitulele florale pline, cu staminele deschise sau inchise la culoare. Ele sunt similare in puterea lor de vindecare. Daca dimineata dupa ora 7 capitulele lor florale sunt inchise, inseamna ca in acea zi va ploua. De aceea, filimica era considerata inca din secolele trecute drept barometru. In medicina populara aceasta planta se culege si se utilizeaza cu flori, tulpina si frunze cu tot. Trebuie adunata insa pe soare stralucitor, caci atunci puterile ei tamaduitoare ating apogeul. Filimica poate fi luata proaspata din gradina pina tirziu in toamna, atita timp cit n-a fost napadita de rugina (mana). Filimica se aseamana puternic cu arnica, fiindu-i insa superioara in putere curativa. Arnica n-are voie sa fie administrata intern decit sub

14

supraveghere medicala, intrucit este posibil ca ceaiul mai degraba sa dauneze bolnavilor de inima decit sa le foloseasca, pe cind ceaiul de filimica poate fi consumat dara a dauna. Fiind o planta depurativa, ea constituie pentru noi un ajutor pretios in icterul infectios. Baut zilnic a 1-2 cesti de ceai de filimica face minuni. Filimica are efect de curatire, stimuleaza circulatia singelui si grabeste vindecarea ranilor. „Un om a intrat cu mina intr-un fierastrau circular si durerile de pe urma ranii nu au incetat nici dupa iesirea din spital. Auzind acestea l-am sfatuit sa apeleze la alifia de filimica. A fost entuziasmat de efectul pomezi si mi-a comunicat ca durerile care-i pricinuisera multe nopti nedormite au trecut in scurt timp. De atunci, sotia lui planteaza iarasi filimica in gradina. Aflindu-ma intr-o vizita in Muhlviertel, gazda mi-a aratat picioarele ei pline de varice. Am luat filimica din gradina si am preparat alifia. Ramasitele i le-am aplicat imediat pe gambe (resturile pot fi folosite de 4-5 ori). Pe urma, femeia a intins zilnic alifia, cu o grozime cit muchia cutitului, pe o bucata de pinza pe care si-a legat-o de gambe. Veti fi uimiti auzind ca patru saptamini mai tarziu, cind m-a vizitat la Grieskirchen, varicele disparusera. Ambele picioare aveau iarasi o piele frumoasa, neteda. O calugarita mi-a relatat ca sfatuise o femeie batrina pe care o remarcase pe strada din cauza varicelor deosebit de mari sa se trateze cu alifie de filimica. A fost surprinsa cind aceas femie i-a aratat, o luna mai tirziu, in culmea fericirii, picioarele. Toate varicele disparusera si pielea isi recapatase netezimea”. Alifia aceasta ajuta foarte rapid si in flebite, ulcere varicoase care nu se vindeca, fistule, degeraturi si arsuri. Alifia si resturile de pe urma prepararii ei se folosesc la leziunile ulceroase ale sinului, chiar daca sunt maligne (cancer mamar). Unei cunostinte a trebuit, deodata, sa i se extirpe sinul. In timp ce se afla inca in spital si toti ne faceam griji in legatura cu starea ei, i-am pregatit alifie de filimica. Cu aceasta alifie si-a uns mai tarziu uriasa rana ramasa de pe urma operatiei, drept care marimea ranii s-a redus mult. Cicatricele ei au dovedit la consultul post operator o vindecare atit de frumoase in comparatie cu cele ale altor paciente, incit n-a mai fost necesara decti partial radioterapia. Alfia de dilimica este de mare ajutor si atunci cand piciorul este napadit de ciuperci. Multe scrisori mi-au confirmat acest lucru, chiar in cazurile in care dadusera gres toate metodele incercate pina atunci. Si infuzia de filimica proaspata poaet fi folosita cu succes in aceasta boala. Daca o astfel de micoza a cuprins zona vaginului, trebuie facute spalaturi sau bai de sezut. Se iau 50 grame de filimici uscate sau de 2 ori cite 2 miini pline de filimici proaspete pentru fiecare baie de sezut. O femeie din Stuttgart mi-a scris ca sotul ei suferise de o ciuperca la picior. Ce nu incercasera! Baile, alifiile si pudra nu dadusera nici un rezultat. Atunci au incercat cu afifie de filimica. Dupa opt zile, locurile deschise s-au vindecat si asa au ramas. Nu-i minunat? Pe linga alifie ar trebui preparata si o tinctura de filimica (a se cauta reteta la „Moduri de folosire”). Aceasta tinctura, diluata cu apa fiarta, este foarte potrivita la compresele preparate pentru rani, contuzii, hematoame, rupturi musculare, ba chiar pentru ulceratii purulente sau de natura canceroasa, pentru rani deschise din cauza escarelor, pentru umflaturi, abcese si pustule. Nu numai preotul Kneipp s-a zbatut pentru a impune filimica drept un mijloc fizioterapeutic de vindecare a ulceratiilor canceroase, ci si medici cunoscuti ca dr. Stager, dr. Bohn, dr. Halenser si altii. Dr. Bohn citeaza aceasta planta ca fiind cel mai important mijloc curativ in bolile canceroase, atunci cind nu se mai poate interveni pe cale chirurgicala si recomandata sa se bea ceai de filimica o perioade mai lunga de timp. Sucul proaspat stors al filimicii poate fi folosit cu mare succes chiar in cancerul pielii.

15

Hemangiomul uns vreme indelungata de citeva ori pe zi cu suc proaspat de filimica poate fi facut sa dispara, la fel si semnele din nastere (sub forma de pata colorata) sau keratoza senila (petele de batrinete). Si petele aspre de natura conceroasa de pe piele pot fi astfel indepartate. Recent, medicul si cercetatorul american, dr. Drwey, a atras atentia asupra punerii curative unice a filimicii la cancer; a putut consemna reusite tamaduitoare foarte bune, Ceaiul de filimica se administeaza intern si in boli gastro-intestinale, in crampe si ulcere stomacale, in inflamatii ale colonului, hidropizie si hematurie. El reprezinta, de asemenea, un mare ajutor in viroze si infectii bacteriene. Ca efect minunat are folosirea ceaiului proaspat de filimica reiese dintr-o declaratie, facuta de un medic; „O fetita de doi ani si jumatate se cam imbolnavise dupa repetarea vaccinului antipoliomielitic; avea diaree cronica, slabise, se constatasera o scadere evidenta a vederii si tot felul de greutati de nutritie. La un consult clinic se determinase in cele din urma ca are avea paratifos, motiv pentru care fata era tinuta sub observatie medicala. Dupa o folosire de o saptamina a ceaiului din flori proaspete de filimica si administrarea unui numar mic de medicamente homeopatice, copilul s-a refacut in mare masura. Rezultatul analizei facute imediat si repetete de 3 ori a materiilor fecale, in vederea depistarii agentilor patogeni ai tifosului, a fost pentru pima data negativ”. Deoarece filimica da rezultate bune in icterul infectios, este un leac excelent si in bolile de ficat. Florile, frunzele si tulpina sunt oparite cu apa clocotita, iar ceaiul se bea neindulcit. La bolile enumerate mai sus se pot bea 3-4 cesti pe zi, aproximativ 1 lingura la fiecare sfert de ora. Se obtine un mijloc vermifug daca se prepara un ceai din 1 litru de apa si 1 lingura plina de fluri de filimica. Sucul tulpinilor proaspete indeparteaza verucile (negii) si scabia (riia); daca infuzia se fierbe si locurle atinse sunt imbaiate in ea, atunci se vindeca eczemele si inflamatiile ganglionilor. Ceaiul, consumat zilnic, are efect depurativ. Persoanelor care folosesc ochelari si care fac cite o baie de ochi cu ceai caldut li se intareste vederea. Spalaturile cu infuzie de filimica si coada calului, amestecate in parti egale, ajuta la ulceratii si tumori canceroase, la picioarele cu ulcer varicos, in osteoporoza, in abecesele coapsei si in ranile urite, purulente, care nu vor sa se vindece. Sa ia 1 lingura cu virf din acest amestec pentru 1 litru de apa. Pentru a reliefa performantele unice ale ceaiului de filimica iata citeva rezultate concludente: O asistenta medicala care suferea deja de opt ani de o inflamatie a colonului isi luase ora la un medic specialist. A fost sfatuita, sa ia ceai de filimica. Pe parcursul a patru zile a baut, incetul cu incetul, cite doua cesti cu ceai de filimica. Nici nu i-a venit sa creada cind dupa aceasta folosire scurta tot raul i-a disparut. – O calugarita mi-a povestit ca suferea de diaree puternica. Desi a baut ceai de musetel, nu s-a simtit nici o ameliorare. Abia cind a recurs la ceaiul de filimicaa fost inalturat raul in timpul cel mai sucrt. – O alta calugarita din Bavaria se chinuia deja de 15 ani cu o ciuperca la picior si avea deseori si flebite. A reusit sa ajunga, ince din urma, prin uzul alifiei de filimica, la o vindecare a pricioarelor. – Florile de filimica, 2 lingurite rase la 1 ceasca de apa, sunt un laxativ usor. – Crustele din nas se pot vindeca usor cu o alifie de filimica. Observatie: Daca cineva nu suporta untura de porc poate folosi la prepararea alifiei si grasime vegetala de calitate. Pentru a obtine o pomada mai alifioasa, se toarna in ea cit este calda putin ulei.Mod de folosire: -infuzie:1 lingurita (cu virf) de plante la 1 litru de apa. -bai de sezut; de 2 ori cite 2 mini pline de plante proaspete sau 100 grame de plante uscate la 1 baie de sezut (a se vedea „Bai de sezut”) -spalaturi: 1 lingura (cu varf) de plante la 1 litru de apa. -tinctura: se pune 1 pumn plin de fluri intr-un litru

16

de rachiu natural, se lasa 14 zile la soare sau la caldura de cca. 20 grade. -alifie de filimica: de 2 ori 2 miini pline de filimica (frunze, tulpini si flori) sunt taiate marunt. 500 grame de osinza de porc hranit natural sau de untura de porc buna se infierbainta astfel de parca s-ar pune snitele la prajit. In aceasta untura fierbinte se introduc filimicile taiate, se lasa sa sfiriie bine, se amesteca si se iau de pe foc. Se acopera si se lasa sa stea timp de o zi. A doua zi, preparatul se incalzeste usor si se filtreaza printr-o bucata de pinza sau tifon in vaze curate, pregatite dinainte. -suc proaspat: se spala frunzele, tulpinile si florile si se trec, in stare umeda, prin storcatorul electric de uz casnic.

Cicoarea Chihorium intybus

Denumiri populare: cicoara,andiva, cicoare de vara, cicoare amara, cicorie amara, cocita, dorulet, dudau, floarea secarei, incingatoare, mestica, scai voinicesc, scaluset de casa, sporis. Este o planta usor adaptabila ce adevereste prezenta ei pretutindeni, in campie, prin pagisti, pe marginea drumurilor, si a cailor ferate, in poienele din padure, are multa nevoie de umeditate si luminozitate, prefera solrile cu textura mijlocie sau usoara, fertile, bogate in humus, profunde cu reactie neutra. creste din luna mai pana in luna octombie, inceputul lunii noiembrie. In scopuri medicinale pot fi utilizate partile aeriene, care se recolteaza in prima parte a perioadei de inflorire a plantei, in lunile iulie-august, cand tulpinile nu au intrat in faza de lignificare. Pentru ca produsul sa fie de calitate superioara se taie si rozeta de frunze bazale. Radacinile se recolteaza in septembrie-octombrie.

Boli in care se utilizeaza: -in furunculoza si acnee (sub forma de cceai, in asociatie cu radacina de brusture si iarba de trei frati patati). -In angiocolite, -deschinezii biliare, -constipatii cronice, -in alimentatie planta este cultivata pentru prepararea cafelei de cicoare cu proprietati gastrice.

Uz intern: angiocolita, colicistita, tuse, insuficienta cardiaca,

17

seboree.

Uz extern: vindecarea ranilor si taieturilor.

Retete: Decoct 2 lingurite de radacina maruntite in 200ml apa rece, se fierbe 5 minute, se bea caldut in 3 reprize, inainte de mesele principale. O cura de 2 saptamini cu ceai de cicoare ajuta uimitor la cresterea secretiei de bila, a celulelor hepatice diminuate, mai ales in cazul consumatorilor de alcol.

NALBA (Malva vulgaris) Fam. Malvaceae Denumiri populare: Casul popii, Cas, Nalba-marunta, Nalba-mica. Descriere: Nalba cu frunze mici - nalba mica (casul popii) — creste pe zidurile vechi, pe linga drumuri, pe terenurile parasite, pe linga garduri. Este o planta anuala, cu tulpina partial taratoare. Frunzele sunt aproape rotunde, dintate, iar florile, de culoare roza ascutite, cite una sau mai multe la subtioara frunzelor. Fructul este o capsula de forma unui cas. Se recolteaza frunzele, florile si tijele, din iunie pana in septembrie. Deoarece prin uscare mucilagiul se pierde, cel mai bine este sa se utilizeze nalba cit mai proaspata. Are valoare si planta uscata. Nalba alba - Atit tulpina, cit si frunzele sint alb catifelate, datorita perisori

fini, scurti. La subtioara frunzelor si la extremitatea ramurilor se gasesc florile mari, lung pedunculate, de culoare alba sau usor roze (2,5 - 3 cm in diametru), cu petale slabe la virf. Caliciul dublu, cel extern cu 6-9 lobi. Florile sint regulate, pentamere. Fructul -capsula - turtit; atit frunzele cit si radacina au miros slab caracteristic si gust mucilaginos. Infloreste din iulie pina in septembrie. Creste prin locuri umede, uneori slab saruturoasi, in luncile apelor, pe marginea riurilor, mai ales in regiunea Dunarii. Recoltare: Se recolteaza florile (Flores Althaeae) frunzele (Folium Althaeae), si radacinile decorticate (Radix Althaeae). Florile si frunzele se recolteaza fara codite, in lunile iunie - august. Se usuca la umbra in incaperi aerisite, intinse in straturi subtiri. Dupa uscare, florile se pastreaza in saci dc hirtie sau lazi captusite cu hirtie, iar frunzele in saci de panza. Radacinile se recolteaza cind ajung la 10-15 cm lungime, adica de la plante care au cel putin 2 ani. Recoltarea lor se face in lunile martie — aprilie si octombrie- noiembrie. Dupa recoltare, radacinile trebuie decorticate (curatate de coaja pina la stratul II), in fragmentc mici si uscatc la soare. C onditii de receptie: Florile trebuie sa fie de culoare alb-roz si sa aibe caliciu. Frunzele sa fie de culoare verde, sa nu aiba petiolul mai lung de 2 cm; nu se admit resturi de tulpina. Radacina trebuie sa fie de culoare alba, dupa decorticare. In acelasi scop si avind aceleasi principii active, se mai folosesc frunzele si florile (Flores

18

Malvae Glabrae) recoltate de la Nalba de cultura. Actiune farmacologica: Secretolitic, emolient, expectorant, antiinflamator al aparatului respirator, renal si gastro-intestinal.Actiuni terapeutice: Glosite, laringite acute, bronsite, traheite, infectii renale, rani, uliera, amigdalita. In caz de rani deschise, baile de nalba impreuna cu frunze proaspete de patlagina sint eficiente. In cancer de laringe, chiar atunci cind prezinta afonie (lipsa vocii), nalba este eficienta, gargara cu ceai de nalba caldut in timpul zilei, iar resturile de la ceai, amestecate cu seminte de orz, se pun ca prisnita peste noapte in regiunea gatului. Se vor utiliza 2 1/2 litri zilnic. Planta se marunteste, se tine peste noapte in apa rece (1 lingurita cu virf de planta la o cana de 250 ml apa rece). Dimineata se strecoara si se incalzeste usor, apoi se pastreaza intr-un termos. Se beau 4 cani pe zi. Cu restul ceaiului se face gargara. Pentru senzatia de uscaciune a cavitatii bucale, ceaiul de nalba se utilizeaza frecvent sub forma de gargara. Mod de intrebuintare: Infuzie, Macerat: O lingura cu virf de planta la 1/4 litru apa se tine peste noapte in apa, se incalzeste dimineata.Baia de maini si de picioare: Un pumn cu virf de nalba se lasa la inmuiat, intr-o galeata de 5 1 apa rece, timp de 12 ore. In ziua urmatoare se incalzeste putin (30—40°C). Baia dureaza 20 de minute. Prisnita: Reziduul de la prepararea ceaiului se incalzeste putin in apa, se amesteca cu seminta de orz, se pune pe o bucata de pinza si se aplica calda.

Cimbrul (Thymus serpullum)Descriere: Numit si buruiana-de-balsam, cimbrusor, cimbru-de-cimp, cimbru-salbatic, iarba-cucului, lamiita, sarpun, tamiita, timian, cimbru creste pe pasune insorite, pe povirnisuri si pe liziere inguste si prefera musuroiul mic de furnici de pe cimpii. Are nevoie de mult cladura si mult soare; de aceea ii plac suprafetele pietroase si pasunile alpine unde caldura pamintului radiaza in mod special. In arsita soarelui amezii, din pernitele florilor violete se revarsa un parfum foarte aromat care atrage insecte si albine. Au o mireasma cu totul aparte. Cimbrul

a venit la noi in secolul al XI-lea din tarile mediteraneene, iar speciile cultivate si iarasi salbatice se gasesc in gradinile noastre mai cu seama cu cimbru-de-gradina (Thymus vulgaris), numit si cimbru, cimbrisor, cimbru-mirositor, iarba-cucului, lamiita. Aceasta, spre deosebire de cimbrul-de-cimp, ajunge pina la o inaltime de 50 de centimetri. Ambele au acelasi efect curativ. Cimbru este renumit inca din antichitate. Traditia spune: „Cimbru este mai ales repezit, infierbintat si aprins. Ele stimuleaza fluxul diuretic si ciclul lunar, accelereaza avorturile, iar la o nastere normala grabeste iesirea

19

pruncului din trupul mamei . Bautura preparata din el curata partile interne ale organismului”. Stareta Hildegard von Bigen mentioneaza cimbru ca leac impotriva leprei, a paralizei si a bolilor de nervi . Cine bea dimineata in loc de cafea o ceasca de ceai de cimbru va resimti curind efectul sau binefacator: o prospetime a spiritului, o senzatie placuta in stomac, lipsa tusei de dimineata si o stare generala buna. Cimbrul, museteul si coada-soricelului culese in soare si aplicate ca perna uscata de plante, la care se bea simultan un ceai facut din aceste plante, ajuta la alinarea durerilor nevralgice faciale. Daca acestea sunt insotie de crispari ale fetei, se foloseste suplimentar o perna uscata de pedicuta. Un taran in virsta de 79 de ani suferea de 27 de ani de o grava nevralgie faciala. Fusese operat deja de citeva ori la fata. Isi atrasese boala cind venise intr-o zi acasa ud leoarca de la cimp si, fiind chemat in calitatea sa de primar la o sedinta urgenta, nu avuse timp sa-si schimbe hainele, plecind cu ele ude pe el. In ultimile luni ale bolii, gura i se retrasese cu dureri mari aproape pina la ureche. Comrpresele cu ireburi suedeze i-au adus la inceput o usoara ameliorare. Abia cind plantele enumerate mai sunt si culese in soare i s-au aplicat ca perna, s-a veazut fulgerator o schimbare in bine. A mai baut din acest fel de ceai si dupa ce i-a trecut nevralgia faciala. Cind copilul meu de vreo 4 ani, nu se putea reface dupa un tifos. Doi ani am tot incercat fara rezultat diferite metode. Dupa o singura baie de cimbru, cu durata de 20 de minute, la care fusesem sfatuita, a iesit un alt baiat din cada. Ca si cum s-ar fi apasat un buton, a cazut de pe el tot ce era bolnav asemenea unui palton si din acea zi a inceput sa infloreasca in mod vizibil. Cimbrul se culege in perioada infloririi, din iunie pina in august; cel mai bun este cel cules in soarele amiezii. Florile pot fi puse intr-o stica umpluta pina la git si lasate 10 zile la macerat in ulei sau se poate face un sirop. Uleiul de cimbru se foloseste contra paralizei, in apoplexie, scleroza in placi (multipla), atrofie musculara, reumatism si entorse. In cazul crampelor abdominale, stomacale si menstruale, ca si in spasmele organelor pelviene (genitale), este indicat cimbrul atit in uz intern cit si in uz extern. Se beau 2 cesti pe zi. Florile culese in soare amiezii si uscate se aplica extern sub forma de perne de planta in cazul crampelor. Inainte de culcare aceasta perna se incalzeste intr-o tigaie si se pune pe stomac sau bazin. Se recomanda pernele de planta si in umflaturi, contuzii si reumatism vechi. Asociat in parti egale cu patlagina-ingusta, cimbrul si-a dovedit eficacitatea in combaterea afectiunilor cailor respiratorii, a secretiilor abundente ale bronhiilor si a astumului bronsic, ba chiar a tusei convulsive. Intr-o ceasca cu apa fierbinte se introduc o felie de lamiie si 1 lingurita de amestec cimbru-patlagina. Repaus: 1 minut. Ceaiul trebuie baut foarte fierbinte si in inghitituri mici. Se prepara proaspat de 4-5 ori pe zi; daca ameninta pericolul unei pneumonii, acest ceai luat din ora-n ora in inghitituri mici nu-si va rata efectul. Din fericire, mai exista insa multe mame care n-au uitat cimbrul. De foarte multe ori nu se tine insa sema de faptul ca daca se da copiilor bautura direct din frigider se poate ajunge la o bronsita cronica, iar aceasta duce in anii urmatori la emfizem cu grea insuficienta respiratorie. Tinctura de cimbru (a se vedea „Modul de folosire”) serveste ca ferctie pentru fortificarea membrelor de la copii slab dezvoltati; dar si bonavii de scleroza in placi (multipla) ar trebui sa apeleze la aceasta frictionare. De cit chin ar putea fi curatate unele familii daca un copil bolnav ar fi tratat la timp cu cimbru, fie sub forma de ceai, fie de bai. Multi copii agitati sau nervosi au capatat un somn sanatos ptrintr-o baie de cimbru. Dar si oameni suferind de surescitare nervoasa si depresiuni se insanatosesc la scurt timp dupa ce fac asemenea bai. N-ar trebui trecut cu vederea faptul ca aceasta planta medicinala este un remediu

20

indicat contra patimei betiei. Se toarna 1 litru de apa clocotita peste 1 pumn plin de cimbru, se acopera si se lasa 2 minute in repaus. Ceaiul se pune intr-un termos si se da alcoolicului la fiecare sfert de ceas cite o lingurita plina. Urmeaza greturi, varsaturi, purgatie si urinari puternice, valuri de sudoare, o mare pofta de mincare si senzatie de sete. In caz de recidive, care la inceput sunt inevitabile, iar mai tarziu tot mai rare, cura se repeta. Si in crizele de pilepsie se recomanda cimbrul. Ceaiul, 2 cesti pe zi, nu se bea in criza, ci pe tot parcursul anului sub forma de cura de 2-3 saptamini, cu intreruperi de cite 10 zile. Minunat si foarte puternic este siropul de cimbru. In raceli, el se administreaza inaintea meselor.Mod de folosire: -infuzie: O lingurita (cu varf) de plante este oparita cu 1 litru de apa proaspat fiarta si se lasa sa stea putin. -adaos la baie: Pentru 1 baie completa – 200 grame de plante (a se vedea „Bai complete”) -tinctura de cimbru: Cu inflorescente culese in soarele amiezii se umple o sticla pina la git, fara a se indesa, se toarna rachiu de secara sau de fructe de 38-40% si se lasa sa stea 14 zile la soare. -ulei de cimbru: Cu inflorescente culese in soarele amiezii se umple o stica, fara a se indesa si se toarna deasupra ulei de masline presarate la rece, in asa fel incit uleiul sa stea peste flori intr-un strat gros de 2 degete. Se lasa 14 zile la soare sau in apropierea masinii de gatit. -perna de plante: Se umple o perna cu plante si se insaileaza. -sirop de cimbru: Florile si tulpinile culese in soare se umezesc cu miinile ude la introducerea intr-un borcan. Se pun in straturi cu zahar nerafinat si se apasa pentru a se indesa in borcan. Se lasa totul cca. 3 saptamini in loc insorit. La filtrare, florile si tulpinile imbibate cu zahar trebuie spalate doar cu putina apa, care se toarna apoi la sirop. Se pune siropul la foc mic sa se evapore fara a-l lasa sa fiarba. Siropul n-are voie sa devina nici prea subtie, nici prea gros, deci este lasat sa se raceasca o data sau de odoua ori, pentru a se face o proba.

Coada-Calului (Equisetum arvense)Descriere: Denumiri populare: barba-ursului, bota-caluluim bradisor, coada-iepei, coada-minzului, nodatica, opinci, paruk-porcului, siruslita. Priavara timpurie, din rizomul care creste adinc ies mai intii tulpinile fructului, colorate maroiu, roditoare si purtatoare de spori. Abia mai tirziu apar frunzele verzi si inalte de pina la 40 de centimetri, care se aseamana cu niste braduti cu forma regulata. Coada- calului se gaseste pe cimpuri, terasamente de cale ferata si povirnisuri. Acea varietate care creste pe pamint argilos este cea mai tamaduitoare. Contine, in functie de locul de amaplasare, 3-16% acid silicic care produce un efect curativ foarte bun. Bineinteles ca se va evita planta de pe ogoarele ingrasate chimic. Coada-calului cu ramurelele foarte fine creste cu precadere in paduri si liziere. Si aceasta varietate are puterea

de leac. In medicina populara, aceasta planta medicinala a fost apreciata inca din timpurile indepartate, in special datorita fortei sale hemostatice (care are

21

proprietatea de a opri hemoragia) si a reusitelor in cazul bolilor renale si vezicale grave . Totusi, ea a fost data uitarii in decursul vremurilor. Chiar preotul Kneipp, marele nostru medic naturist popular, a fost acela care a readus coada-calului la importanta sa anterioara. El a declarata drept „unica, de neinlocuit si inapreciabila” in cazul hemoragiilor, al varsaturilor de singe, al afectiunilor vezicale si renale, al pietrei si nisipului. „In o mie de afectiuni”, scrie el, „in rani necrozate, chiar in abcese canceroase sau osteoporoza, coada-calului obtine performante iesite din comun. Ea spala, curata, dizova, arde, indeparteaza tot ce este stricat. Adesea, planta umeda, calda este invelita in cirpe ude si pusa pe locul care trebuie sa vindece.” Preotul elvetian Kunzle afirma ca toti oemenii incepind de la o oarecare virsta ar trebui sa ia zilnic ca bautura permanenta o ceasca de ceai de coada-calului. Atunci toate durerile reumatice, artritice si nevralgice ar disparea, fiecare om ar avea un apus de viata sanatos. Povesteste ca un barbat de 86 de ani a fost eliberat datorita unei bai cu aburi de coada-calului de o durere ingrozitoare provocata de o formare de calcul si ca a mai trait inca multi ani. Preotul elvetian mai spune: „Cele mai putenice hemoragii si varsaturi de singe le va vindeca planta, luata intern sub forma de ceai, in timp scrut, ba chiar aproape pe loc”. In locul racelilor vezicale si al durerilor spastice nu exista un remediu mai bun decat o infuzie de coada-calului ai carei vapori sunt lasati sa actioneze asupra vezici invelindu-se bolnavul 10 minute intr-un halat de baie. Repetind aceasta procedura de cateva ori, se produce o disparitie trepatata a reului. Batrinii care deodata nu mai pot urina si se zvircolesc de durere, intrucit urina nu iese deloc sau doar picatura cu picatura. Sunt eliberati de chin gratie acestor aburi fierbinti de coada-calului, fara ca medicul sa-i sondeze. In cazul nisipului la rinichi, al calcului renal si vezical (pietre la rinichi si la vezica) se fac bai de sezut fierbinti cu coada-calului, bindu-se in acelasi timp ceai cald de coada-calului in inghitituri mici si tinindu-se urina, pentru a o goli in cele din urma cu presiune. In acest fel, piatra se elimina de cele mai multe ori. In legatura cu aceste indrumari am primit scrisori care nu fac decit sa confirme cele mai de sus: Metoda a dus la eliminarea calcului renal, respectivii oameni se simt mai bine si nu-i mai jeneaza nimic. In situatii in care alte mijloace diuretice nu au avut efect, coada-calului a ajutat, ca de exemplu in retentiile de apa in pericard, in pleura sau in tulburarile renale de dupa scarlatina si alte boli infectioase grele cu dereglari in eliminarea apei. Dupa ce bolnavul a suferit de una din aceste boli, un tratament cu coada-calului este un mijloc excelent atit intern cit si extern pentru a ajuta functionarea normala a rinichilor si a vezicii urinare. O singura baie de sezut cu coada-calului face minuni in inflamatiile bazinetului renal si in pionefrita. Pentru aceasta se foloseste – deci numai ca uz extern – coada-calului cea inalta, care are niste tulpini de grosimea degetului si creste in cimpiile mlastinoase si pasunile alpine si care aduce o usurare in cazut acestor maladii. O doamna din Innsbruck a zacut saptamini si luni intregi la spitalul din Innsbruck cu o grava inflamatie a bazinului renal. Neintrezarind nici un sfirsit al suferintei, mi-a trimis de-acolo un semnal de alarma. Am sfatuit-o sa faca o baie de sezut cu coada-calului. La putine zile a sosit o scrisoare: „Mi-ai salvat viata. Sunt acasa. Baia de sezut cu coada-calului mi-a luat tot raul, dindu-mi forte noi.” Coada-calului cea inalta, cu tulpini groase cit degetul, culeasa de pe cimpii mlastinoase si pasuni alpine are voie sa fie folosita numai pentru bai de sezut. Pentru uz intern, deci prepararea ceaiului, se ia numai planta culeasca de pe ogoare, drumuri de tara si liziere. Dupa o nastere grea se poate intimpla ca la tinerele mame sa apara tulburari de vedere, cauza constind bineinteles in faptul ca la nasterea unui copil rinichii femeii au

22

avut de suferit si ei. Baile de sezut cu coada-calului actioneaza din exterior in sensul provocarii unei irigari sangvine a rinichilor, care trage presiunea rinichilor din ochi, in asa fel incit tulburarile de vedere dispar treptat. Marele medic german dr. Bohn, adept al lui Kneipp, lauda coada-calului si puterile sale: ”Pe de o parte, coada-calului este un mijloc impotriva hemoragiilor, pe de alta – si aceasta in masura cea mai mare – un leac pentru rinichi. Dupa consumul infuziei de coada-calului se elimina cu usurinta si din abundenta o urina inchisa la culoare. In caz de hidropizie este un remediu rapid si eficace.” Cind un alt mijloc diuretic nu-si mai face efectul, se dau deoparte toate aceste ceaiuri de plante si se beau 4-5 zile (in cazuri rebele pina la 6 zile) in sir cite 5-6 cesti cu ceai de coada-calului, dar numai in inghitituri mici, repartizate pe parcursul intregii zile. Practica arata ca in cele mai multe cazuri urina se va elimina. In cazult unor eruptii cutanate (de piele) insotite de mincarimi, chiar daca sunt cu cruste sau cu puroi, ajuta spalaturile si compresele cu infuzie de coada-calului. Spalaturile si baile cu coada-calului sunt de folos in cazul inflamatiilor purulente ale patului unghiilor, in cel al picioarelor cu ulcer varicos, al osteoporozei, al ranilor vechi si care nu se vindeca, al ulceratiilor canceroase, al stratului carnos de la calcii, al fistulelor si pecinginei si al altor eczeme, cit si al lupusului. Se poate aplica si planta oparita, invelita calda in cirpe. Pentru a combate hemoroizii durerosi si nodulii hemoroidali se aplica un terci de plante proaspete, care se face astfel: Se spala coada-calului proaspata si se farimiteaza bine pe un fund de lemn pina se formeaza un terci. In hemoragii nazale continue se pune o compresa cu infuzie racita de coada-calului. Ca mijloc hemostatic, ea ajuta in hemoragiile pulmonare, in metroragii (hemoragii uterine neregulate), in hemoragiile stomacale si ale hemoroizilor. Aici este noevoie, fireste de un ceai concentrat. In mod normal se calculeaza pentru 1 ceasca (1 litru) 1 lingurita cu virf de plante, in cazul hemoroizilor se pun insa 2-3 lingurite cu virf la 1 ceasca. Coada-calului ajuta, combinata cu ventrilica, in combaterea arteriosclerozei si a amneziei prin efectul ei depurativ. Poate fi caracterizata drept mijlocul cel mai bun de prevenire a cancerului. Tinctura de coada-calului este si un remediu deosebit de bun contra picioarelor care transpira (a se vedea „Mod de folosire”). Picioarele spalate si uscate bine sunt frictionate cu aceasta tinctura. In plus, trebuie sa se bea zilnic, dimineata, pe stomacul gol, 1 ora inainte de micul deju, 1 ceasca de ceai de coada-calului. La fel de bine ajuta contra transpiratiei picioarelor si baile de picioare cu coada-calului (a se vedea „Mod de folosire”). Pentru a combate matreata, parul se spala zilnic cu infuzie de coada-calului, dupa care se maseaza cu ulei de masline de calitate. Matreata va disparea foarte curind. Coada-calului amesteca cu sunatoare, oparita si consumata 1-2 cesti pe parcursul zilei, in timp ce seara se maninca hrana solida, ajuta impotriva inconstinetei urinare. Se recomanda ca apa de gargara in amigdalite, inflamatii ale mucoasei bucale, stomatite ulceroase, singerari ale gingiei si gingivite, fistule si polipi in cerul gurii si git. Femeile care au scurgeri ar trebui sa faca bai de sezut cu coada-calului. Nu trebuie uitat ca aceasta planta medicinala este unul din leacurile pulmonare cele mai bune, atit in caz de bronsita cronica, cit si de tuberculoza pulmonara. Prin consumul regulat de ceai se obtine o insanatosire a plaminului tuberculos prin aportul de acid silicic, dar si inalturarea salbiciunii generale existente in descursul bolii pulmonare. Noile rezultate ale cercetarilor indreptatesc, conform botanistului austriac Richard Willfort, sa se presupuna ca prin utilizarea mai indelungata a ceaiului de coada-calului, tumorile malinge sunt stopate in cresterea lor si in cele din urma facute sa dispara. Chiar polipii organelor pelviene sau cei

23

rectali sau inflamatiile bursei sinoviale se combat in acest chip. In plus, se folosesc in anumite cazuri comprese cu aburi de coada-calului si bai de sezut de coada-calului. Aceste comprese cu aburi ajuta si in durerile stomacale spastice, in crizele hepatice (de ficat) si biliare (ale veziculei biliare) si in blocajele dureroase care dauneaza activitatii cardiace prin presiunea lor ascendenta. „La 19 dec 1997 am primit un telefon de prin zona Steier. Era vorba de un fermier de 49 de ani, caruia ii aparuse in talpa o umflatura tare care-i pricinuia dureri mari. Nu mai putea sa calce. In spital a fost tinut citeva zile si trimis iarasi acasa. L-am sfatuit sa-si puna comprese cu aburi de coada-calului care dizolva chiar si tumorile maligne. Va puteti imagina cit am fost de surprinsa cind mi s-a telefonat pe 22 decembrie, deci 3 zile mai tirziu, ca umflatura disparuse complet. Pielea era nitel flasca si moale la pipait, iar umflatura tare nu se mai simtea”. Am putut constata din experineta ca si cele mai grave discopatii dispar foarte rapid cu ajutorul bailor de sezut cu coada-calului, daca nu au luat nastere prin blocarea unui nerv. Radiografiile arata coloane vertebrale uzate din cauza virstei, la care insa nu se vede nici o cauza care sa stirneasca dureri. Presiunea unui rinichi dereglat, care, dupa cum a dovedit-o experineta, actioneaza ascendent, se plaseaza in nervii de la suprafata care merg de-a lungul sirei spinarii si pricinuiesc aceste dureri. Deci nu este vorba de discurile intervertebrale, ci de o presiune exercitata de un rinichi asupra nervilor care sunt deschisi. O baie de sezut cu coada-calului indeparteaza imediat, prin efectul sau in profunzime asupra rinichilor, presiunea lor ascendenta. „O femeie in virsta de 38 de ani se trata de trei ani de dureri de discopatie. In loc sa simta o ameliorare, durerile se accentuasera si femeia a intepenit atit de tare in zona umeri-git, incit dimineata nu se mai putea ridica din pat decit cu ajutorul unei bare pe care sotul ei i-o fixase deplafon deasupra patului. In perioada aceea am tinut o prelegere la Steyr si cu aceasta ocazie am cunoscut-o. Va veti mira desigur aflind ca femeia a scapat, dupa o singura baie de sezut cu coada-calului, de toate durerile si de anchiloza”. Acelasi lucru este valabil in legatura cu discopatia pricinuita de mersul cu tractorul. Miscarile zguduitoare nu vatameaza discurile inrervertebrale, ci rinichii sunt cei dereglati din cauza acestui ritm sacadat. Ia nastere de indata o presiune ascendenta, pe care baile de sezut cu coada-calului o indeparteaza. „O doamna din Elvetia este de citiva ani teapana cu un bat din cauza verterbrei cervicale. Curele anuale la dr. Zeileis din Gallspach au adus o ameliorare pasagera, nici pe departe insa o vindecare. Am cunoscut-o din intimplare. Mi-a promis pe un ton nu foarte convingator ca va face baie de sezut cu coada-calului dupa intoarcerea acasa. Foarte repede a sosit apoi telefonul, plin de bucurie: Dupa 10 minute de baie calda de sezut cu coada-calului a trecut orice anchiloza. Si nici n-a mai revenit vreodata, dupa cum am avut ocazia sa aud dupa multi ani.” Marele neurolog, dr. Wagner-Jauregg, spune in scrierile sale: „Doua treimi din toti bolnavii de nervi nu ar ajunge la sanatorii, daca rinichii lor ar fi sanatosi.” De atunci am putut sa sfatuiesc mai multi oameni nefericiti, care din cauza dereglarilor rinichilor sufereau de depresiuni, manii (idei fixe) si accese de nebunie, sa faca bai de sezut cu coada-calului si sa-i feresc de spital de boli nervoase. Aici trebuie folosit intern, pe linga urzica si coada-soricelului, si ceaiul de coada-calului, dimineata si seara cite o ceasca. In tulburarile renale grave insotite de toate efectele secundare trebuie incredintat pentru baile de sezut coada-calului proaspata; cel mai bine, dupa cum am mai mentionat, cea inalta de pe cimpurile mlastinoase. Pentru 1 baie este necesara o galeata de 5 litri plina cu plante (a se vedea „Modul de folosire” ca si „Bai de sezut”). In timpul baii de sezut, rinichii trebuie sa stea sub apa – durata baii:20 minute! A nu se sterge dupa

24

baie, ci a se intra in halatul de baie si a transpira 1 ora in pat, abia apoi a se imbraca lenjeria de noapte uscata. Reincalzita, baia de sezut mai poate fi folosita de 2 ori.Mod de folosire: -infuzie: 1 lingurita (cu vraf) de coada-calului la 1 litru de apa – se opareste, se lasa sa stea putin. -compresa cu aburi: 2 miini pline de coada-calului se pun intr-o sita care se agata peste un recipient de apa clocotita. Cind plantele sunt fierbinti si moi, se invelesc intr-o pinza de in si se aplica pe locul suferind. A se impacheta neaparat cald! A se lasa sa actioneaza mai multe ori sau peste noapte. -tinctura: 10 grame de coada-calului se lasa la macerat cu 50 grame de rachiu natural de secara. Se lasa sa stea 14 zile la soare sau alta sura de caldura. Se agita zilnic! -bai de sezut: 100 grame de coada-calului se lasa peste noapte in apa rece, in ziua urmatoare maceratul se infierbinta pina de in clocot si sa adauga la apa de baie. Durata baii – 20 minute. A nu se sterge dupa baie, ci a se intra umed in halatul de baie, a transpira 1 ora in pat. Apa baii trebuie sa acopere rinichii. -compresa cu terci: Coada-calului proaspata este spalata bine si farimitiata pe un fund de lemn pina se formeaza un terci.

Catina

Denumire stiintifica: Tamarix ramosissima Alba- Hippophae rhamnoidesCatina rosie Myricaria germanica Fam. TamaicaceaeIn traditia populara: radacina si scoarta se folosea la tabacit, iar ramurile pentru vopsit, uneori se folosea si scoarta la vopsit. Radacina se intrebuinta ca si scoarta ca diuretic, sudorific, astringent, aperitiv. Coaja ramurilor se folosea ca astringent, hemostatic; fiarta in otet ere intrebuintata ca insecticid. Frunzele si ramurile se foloseau contra reumatismului, in bolile splinei.Extern se mai folosea la dureri de dinti si rani. Intern se mai intrebuinta in bolile ficatului, splinei rinichilor si basicii. Cu tulpinile plantei se faceau bai copiilor slabiti, rahitici.Scoarta.Compozitia chimica: Scoarta: hidroxitriptamine, acid oleic, acid palmitic, serotonina, tanin si acizi tanici, vitaminele B1, B2, C, PP.

Actiune farmaceutica: aport important de vitamine, antidiarei, este o polivitamina naturala. Antiinflamator, astringent, tonifiant. Extern: Limiteaza procesul inflamator, strange tesuturile si ajuta la cicatrizare. Scoarta are efect antibiotic, antiinflamator, astringent si cicatrizant, atat intern cat si extern.Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: afectiuni cardiace (curata arterele), afectiuni bucale diverse, avitaminoza, cancer, colesterol in exces, colite, dermatoze, diaree, diverse dureri extern, dizenterie, faringite, gastrite, hemoroizi, herpes, icter, inflamatii, intoxicatii, parkinson, rani zemuinde, reumatism, ulcere cutanate (extern), urticarie.

Preparare:

25

1. Scoarta.-Scoarta uscata se va maruntii, dupa care se va transforma in praf cu ajutorul rasnitei de cafea. Se va folosi: a) Decoct din 2 lingurite de scoarta la 250 ml apa. Se va fierbe timp de 10 minute, apoi se strecoara. Se pot consuma intern 2-3 cani pe zi. Extern se va face cu cantitate dubla de planta. b) Praf de scoarta se va lua intern intre un varf de cutit si o lingurita. Acesta se va pune sub limba pentru 10 minute, dupa care se inghite. Extern praful se pune pe rana apoi se panseaza.-Tinctura: 50 g de praf de coaja se va pune intr-o sticla cu 250 ml alcool alimentar de 70°. Se tine timp de 15 zile agitand des, dupa care se strecoara. Se ia de 3 ori pe zi cate o lingurita diluata in 100 ml apa. Extern se dilueaza in functie de toleranta si se panseaza.2. Mugurii:- se pot folosi de catre cei care sunt in varsta, fiind considerat unul dintre remediile care impiedica imbatranirea, mai ales daca se folosesc sub forma de tinctura, cand se folosesc cate 10 picaturi de 3 ori pe zi in dilutie cu apa. Se mai poate folosi de asemenea de catre copii la crestere.Tinctura de muguri: se face din 50 g de muguri proaspeti culesi. Se vor zdrobi si se vor pune apoi in 250 ml alcool alimentar de 70°. Se tine timp de 15 zile la temperatura camerei in vas ermetic inchis agitand des. Se strecoara apoi dupa aceasta perioada, se filtreaza si se pune in sticlute mici.Se va lua cate 3-5 picaturi de 3 ori pe zi diluate cu apa de catre copii si 10 picaturi- 1 lingurita de 3 ori pe zi tot diluate cu apa de catre adulti in functie de afectiunea care se trateaza.3. Frunzele: - se pot folosi si uscate insa se maruntesc bine atunci cand se prepara.Compozitia chimica a frunzelor: carmol, leuco-cianidine, celuloza, rezine, tanin, ulei volatil, vitamina C, saruri minerale.Proprietati: frunzele au un marcant efect de curatire a vaselor de sange carora le reda si supletea. Este remarcabil efectul lor in sfera sistemului central nervos, pe care il stimuleaza, foarte eficient.Se vor folosi sub forma de infuzie: 2 lingurite de frunze maruntite se vor pune la 250 ml apa. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoara. Se pot consuma 2-3 cani de ceaiuri pe zi. Este indicat sa se consume inainte de mese cu 15 minute.Tinctura: facuta din praf de frunze uscate obtinute cu rasnita de cafea sau din frunze taiate foarte marunt proaspete. Se vor pune 50 g de frunze uscate (praf) sau 100 g frunze proaspete la 250 ml alcool alimentar de 70°. Se vor tine timp de 15 zile inchise ermetic in sticle care se vor agita des. Se strecoara apoi ti se filtreaza. Se poate lua cate o lingurita de 3 ori pe zi, inainte de mese cu 15 minute.Praf de frunze uscate: se macina frunzele cu rasnita de cafea apoi se cern. Se va lua 1 varf de cutit de 3 ori pe zi. Se va pune sub limba pentru 10 minute, apoi se inghite cu putina apa. Unguent: praf de frunze 1 parte si untura de porc sau alta masa grasa (unt, margarina, seu, etc) 1 parte. Se va amesteca pana la omogenizare. Se ung locurile afectate de 2 ori pe zi.Praf de frunze, sau frunze proaspete 50 g se vor pune in 250 ml otet alimentar si se lasa 8 zile apoi se strecoara. Se poate folosi la urticarii, bataturi, mancarimi de piele.

26

Frunzele de catina se pot utiliza la urmatoarele afectiuni: afectiuni circulatorii, afectiuni urinare, cancer, diaree, edeme, infectii urinare, nevroze, reumatism, inflamatiile splinei in special, tromboflebite, umflaturi, varice. 4. Fructele.Compozitie chimica: acid linoleic, linolic, arucic, carotenoide, licopen, tocoferol, zaharuri, pectine, acizi grasi esentiali, acid folic si izoramnetol, flavonoide, substante tanante, substante minerale ca: fier, calciu, fosfor, magneziu, potasiu, sodiu, etc.Vitaminele: A, B (intreaga gama de vitamine B care a fost descoperita pana la aceasta data), C, D, E, F, PP, aminoacizi, etc. Putem spune ca este de fapt cea mai complexa polivitamina naturala.Proprietati: din moment ce are toate vitaminele, toate indicatiile care se dau pentru fiecare vitamina in parte ar trebui sa le insir aici. Ne marginim insa sa spunem ca este un protector al organismului in cazul radiatiilor, de aceia se recomanda la toti cei care fac tratamente contra cancerului cu raze sau chimioterapie. Tonifiant general, are puternica actiune antiscorbutica, este astringent si vermifug. Reface celula ficatului si-l vindeca de foarte multe afectiuni. Distruge infectiile sau le diminueaza in cel mai rau caz. Face imposibila inmultirea microbilor patogeni. Tonifica intregul organism, elimina sau limiteaza procesul inflamator, usureaza cicatrizarea. Este si diuretica contribuind si la curatirea organismului de toxine. Este deosebit de utila celor care sufere de cancer, pentru ca face mai acceptabila chimioterapia si chiar lupta cu boala. Fructele se pot folosi atat intern cat si extern.Pot de asemenea sa distruga viermii intestinali.Mod de preparare

- in primul rand se pot consuma fructe proaspete sau congelate. Se vor lua minimum 4-5 lingurite de 3 ori pe zi. Cu cat se vor consuma insa mai multe cu atat va fi mai vizibila in tratament.Suc din fructe; se ia minimum 20 ml de 3 ori pe zi.Fructe uscate 2 lingurite de fructe zdrobite sau macinate se vor pune la 250 ml apa si se vor fierbe timp de 15 minute. Se strecoara apoi. Se pot consuma 3 cani pe zi.Praf de fructe rasnite, apoi cernut praful prin sita se va pune sub limba pentru 10 minute, dupa care se inghite cu putina apa de 3 ori pe zi. Se ia cu 30 minute inainte de mese.Unguent: praf de fructe amestecat cu untura de porc 1\1 si omogenizat prin amestecarea insistenta a celor doua componente da un unguent excelent pentru afectiuni dermatologice, deoarece contine toate vitaminele necesare refacerii pielii. Se unge local in strat subtire de 2 ori pe zi.

Tinctura din suc- se iau fructele si se zdrobesc, apoi se pun in storcatorul de fructe (daca aveti) daca nu intr-o panda tare si se strang pentru a stoarce sucul. Sucul din fructe se pune intr-o sticla in care se va pune aceiasi cantitate de alcool alimentar de 70° cat suc este. Se pune dop si se tine la rece. In mod normal se asteapta 15 zile apoi se poate consuma cate o lingurita diluata de 3 ori pe zi cu putina apa. Se poate insa consuma si imediat ce s-a facut.Tinctura din praf de planta. (FRUCTE) este mai complexa pentru ca la aceasta tinctura se folosesc si semintele din fructe. De fapt se macina fructul cu rasnita de cafea cu sambure cu tot. La 50 g de praf de fructe se pune 250 ml alcool alimentar de 70°. Se inchide

27

ermetic si se agita zilnic. Se tine la temperatura camerei. Se strecoara dupa 15 zile si se filtreaza. Se pune in recipiente mai mici. Se va lua cate o lingurita de 3 ori pe zi diluata in 100 ml apa.Vin: la 1 kg de fructe zdrobite se va pune 1 kg de zahar si 10 g drojdie impreuna cu 5 litri de apa. Se pun intr-un vas timp de 7 zile agitand des. Dupa aceasta perioada se va pune un dop care are un furtun de cauciuc introdus in el. Capatul furtunului de cauciuc se pune intr-un borcan cu apa. Se lasa cat timp fermenteaza 5-6 saptamani sa fermenteze.Dupa fermentare se va scoate cu grija uleiul de la suprafata fiind foarte util la multe tratamente. Vinul se trage apoi cu un furtun intr-un vas mai mic si se umple pana la gura, sa nu mai ramana aer. Se pune un dop care se pune ceara sau se parafineaza. Se tine timp de 30 de zile cand se mai filtreaza o data luandu-se de pe depunerile care s-au asezat la fundul sticlei. Se pune in sticle si se parafineaza sau ceara. Este un vin foarte bun la tratamente si totusi un vin gustos. Peste fructele din vas se mai poate pune zahar si apa si se mai face o data vin, insa nu medicinal ci pentru un vin de masa. Se poate consuma ca tratament vinul obtinut prima data cate 50 ml de 3 ori pe zi. La acest vin se pot pune si plante aromate cand se pun fructele in functie de afectiuni: cimbru, salvie, busuioc, maghiran, etc.Se mai poate face un alt preparat foarte util in cazul in care aveti la indemana fructe proaspete. Se vor spala foarte bine fructele cu multa apa dupa ce le-ati desprins de pe ramuri. Se pun aceste fructe de preferinta intr-un vas de sticla si apoi se vor zdrobi cu mana sau cu o lingura de lemn. Se pun apoi intr-o panza mai rezistenta daca nu aveti storcator de fructe si prin stoarcerea puternica se va extrage sucul. Dupa ce nu mai iasa suc din aceste fructe se va pune peste aceste fructe tot in vas de sticla apa fiarta dupa racire, cat sa le acopere si se lasa timp de 12 ore. Se strecoara apoi din nou. Se mesteca apoi cu sucul obtinut de prima data si se va lasa pentru 12 ore la decantare. La suprafata se va forma o pelicula de ulei fina. Aceasta se va lua cu grija si se pune in recipiente mici. Se va folosi la intern 3-4 picaturi de 3 ori pe zi sau extern se pot face cu acest ulei o serie de preparate cosmetice sau dermatologice foarte eficiente.

Fructele ramase (din care s-a stors sucul) se vor pune la uscat. Se poate apoi sa se transforme in praf care se poate lua intern cate o lingurita de 3 ori pe zi, sau se poate folosi extern la diferite preparate (creme, unguente) in amestec cu ulei, unsoare, seu, vaselina, etc. Se prefera insa cu ulei vegetal caz in care se va pune peste praf ulei cat sa-l acopere. Se lasa 4 saptamani. Se strecoara si se poate folosi la orice afectiuni atat intern cat si extern.Se poate folosi la orice afectiune, pentru ca nu exista afectiune care sa nu fie influentata in bine in urma tratamentului cu aceste fructe sau cu preparatele din ele. Avand toate vitaminele se poate lua deci la orice afectiune, pentru ca spre deosebire de vitaminele sintetice aceste vitamine nu se stocheaza in organism ca cele sintetice.

Se foloseste la: afectiuni capilare, anemie, anorexie, arsuri, arterite, astenie, astm, ateroscleroza, avitaminoza, bronsite, cancer, calcul biliar, ciroza, cistita, constipatie, convalescenta, degeraturi, depresie, diabet, diaree, dermatoze, herpes, hepatita, hipertensiune, hipoaciditate, impotenta, infectii oculare, infectii respiratorii, infectii virale, insuficienta ovariana, leucemie, leucoree, micsorarea fluxului menstrual,

28

parkinson, rani, radiatii. Reumatism, boli de rinichi, sida, afectiunile splinei, sterilitate feminina si masculina, tbc de orice natura, tumori, urticarie, etc. O bautura placuta si racoritoare se obtine din 750 g fructe care se fierb cu 6 litri apa si 1 kg zahar. Dupa racire se toarna in sticle si se pastreaza la loc racoros. Pentru obtinerea vinului se pun intr-un vas de sticla 1 kg fructe zdrobite, peste care se toarna 5 litri apa fiarta si racita si 1,5 kg zahar. In vederea grabirii fermentarii, se recomanda sa se adauge si drojdie de vin. Se lasa 15-20 zile, apoi se decanteaza in sticle, timp in care uleiul portocaliu se adauga la suprafata vinului. Din fructe de catina uscate se fac ceaiuri placute la gust care se folosesc in avitaminoze. In unele tari ceaiul de catina se recomanda in diaree, reumatism, in unele boli de piele, urticarie. Decoctia de seminte este folosita ca purgativ. Pentru prepararea vinului se pot utiliza si fructele uscate in proportie de 5 ori mai mic

CATINA Organul vegetal utilizat: fructele. Utilizare: hepatita epidemica, hepatita cronica, urticarie, nevroze, alcoolism, guta, reumatism, ciroza hepatica, ateroscleroza, anemie, arsuri, degeraturi, radiatii. Alte denumiri populare: catina cenusie, catina de rau.Ecologie si raspandire: creste pe nisipuri si pietrisuri, in zonele raurilor, islazurilor, coaste pietroase, rupturi de stanci, indeosebi pe formatiuni geologige salinifere, din regiunea litorala pana in etajul montan, extrem de rezistenta la seceta si ger, nepretentioasa la sol, solicita lumina directa, nu suporta acoperirea. Boli in care este utilizata: hepatita epidemica, hepatita cronica, urticarie, nevroze alcoolism, guta, reumatism, arsuri, degeraturi, radiatii.

Dragaica, Sinzienele (Galium)Descriere : Exista mai multe soiuri de Galium: lipicioasa (Galium aparine), numita si asprisoara, cornatei, iarba-lipitoare, turtita, este raspindita pe ogoare, cimpii si de-a lungul gardurilor, fiind de aceea combatuta de tarani cu ierbicide. Atinge o inaltime de 60-160 centimetri, are radacina frunzelor verticilata (asezata in jurul unei axe in acelasi nivel) si umbele alb-verzui pedunculate. Datorita tulpinii cu par aspru, aceasta planta este o „cataratoare”, fiind numita de aceea „lipicioasa” sau „iarba-lipitoare”. Dragaica (Galium verum), numita si floarea-lui-Sf.Ion, inchegatoare, sinziene, sinziene- galbene, smintinica, prefera inaltimile, se tine drept, ajunge la o inaltime de 30-60 cetimetrii si are flori galben-aurii cu mireasma puternica de miere. Planta inflorita este culeasa in iulie. Sinzienele (Galium mollugo), numite si dragaica, peteala-reginei, sinziana-alba, au florile delicate, de

culoare alb-galbuie, asemanatoare florii-miresei, un parfum amintind usor mierea si se intilnesc foarte des in povirnisuri si pe margini de drum, mai mult culcate la sol decit in picioare in timpul infloririi. Toata florile amintite sunt aproape identice in puterea lor

29

lecuitoare. Se si utilizeaza in acelasi mod. Planta aceasta care creste in cantitati mari a fost data tot mai mult uitatii. Dar tocmai ei ar trebui sa i se acorde o atentie mai mare intr-o vreme in care bolile de cancer fac ravagii. Si aici trebuie sa accentuez ca forta curativa a plantelor proaspete este substantial mai mare, deci folosirea lor, in cazul bolilor grave, trebuie sa aiba loc in stare proaspata. Si in timpul inerii se pot gasi fire proaspete de sinzine albe pe locuri fara zapada, sub iarba uscata. Ceaiul de sinziene curata rinichii, ficatul, pancreasul si splina de factorii patogen i . Cei ce sufera de tulburari ale sitemului limfatic ar trebui sa bea zilnic din acest ceai. Ele este indicat si in cloroza, hidropizie si junghiuri intercostale. Folosit extern, ajuta foarte repede in toate bolile de piele, in rani, furuncule si comedoane. Spalaturile calde ajuta la intinderea tenului ofil it. Si sucul proaspat stors da rezultate bune, daca se ung zilnic cu el portiunile de piele bolnave si se lasa sa se usuce. Medicina populara recomanda dragaica si in epilepsie, isterie, coree, boli de nervi, retentie urinara, nisip si piatra la rinichi si in urina. Si la bolile gusei ajuta acest ceai daca se face zilnic foarte multa gargara. O femeie mi-a relatat ca a scapat astfel de gusa, de boala glandei tiroide. „Ma intilnesc anual, intr-un hotel al bailor Kneipp, cu o pereche din Viena/Molding, cu care sunt prietena. Cind ne-am revazut in anuml 1979, am constatat ca sotia facuse o gusa destul de vizibila. Se temea de operatie. I-am recomandat dragaica. Se face infuzie si se foloseste calda ca gargara adinca de foarte multe ori pe zi. In luna februrarie 2000 ne-am intilnit iarasi si iata, gusa disparuse. Mi-a povestit, in culmea fericirii, ca sotul ei ii adusese des dragaica proaspata; inca de la inceput simtise cum i se micsora gusa, pina ce a disparut complet.” In ultima perioada de timp s-au inmultit cazurile de paralizie a corzilor vocale. Se pare ca ar fi vorba aici de o viroza. Gargara si clatitul cu ceai de dragica sunt de un rapid ajutor. Despre preotul elvetian Kunze, aceste ceai este un leac de incredere si in cele mai grele boli de rinichi sau pionefrite (puroi la rinichi), chiar atunci cind nimic altceva nu mai da nici un rezultat. Foarte eficace este amestecul de dragaica, splinuta-de-padure si urzica-moarta-galbena in parti egale. In acest caz, efectul se manifesta foarte iute. El vorbeste de 14 zile. Se face infuzie de dragaica si se bea 1 ceasca pe stomacul gol, 30 minute inainte de micul dejun, iar restul pe parcursul zilei, inghititura cu inghititura. In caz de boala grea trebuie consumate 4 cesti pe zi. Dragaica a fost foarte apreciata in vremurile stravechi de femeile cu afectiuni uterine. Ea li se punea femeilor in pat cind se declansa nasterea, pentru a le micsora durerile facerii. Aceasta credinta s-a transpus apoi asupra Fecioarei Maria. Maica Domnului a folosit dragaica in loc de paie pentru culcusul ei sfint. Se mai spune ca ar fi pus pruncul Iisus dragaica in loc de perna moale de iesle. O legenda din Silezia relateaza ca Sfinta Fecioara a luat dragaica pentru ca este singura pe care magarul n-o minca. Asta este adevarat. Desi dragaica este cautata de vaci, porcii si magarii o refuza. Preotul Kunzle istoriseste in scrierile sale despre un barbat de aproximativ 45 de ani care suferea de o grava boala de rinichi ce sa tot inrautatea. In cele din urma a trebuit sa-i fie scos un rinichi. Si celalant rinichi se umpluse de puroi si nu mai putea functiona normal. Atunci omul s-a pus pe o cura cu dragaica. A baut zilnic 4 cesti din amestecul de plante pentru ceaiuri mentionat mai sus, adica dragaica, splinuta-depadure si urzica-moarta-galbena in parti egale. A luat de mai multe ori pe zi cite o inghititura, iar consecinta a fost ca boala i-a trecut complet. Acelasi amestec de ceaiuri se recomanda si in scleroza renala sau in alte boli grave de rinichi. In timp ce cunoscutul botanist austriac Richard Willfort atrage atentia in cartea sa „Gesundheit durch Heilkrauter” (Sanatate prin plantele naturale) asupra faptului ca

30

bautul ceaiului de dragaica si clatitul cu el sunt un mijloc excelent in cancerul limbii si ca sucul proaspat stors si amestecat cu un ajuta in ulceratii canceroase de tot felul si in boli de piele de natura canceroase, de Heinrich Nauthaler scriue in „Das Krauterbuch” (Cartea despre plante medicinale) urmatoarele in legatura cu dragaica: „Dragaica alba este in unele regiuni recomandata si astazi impotriva concerului, lucru nepermis caruia trebuie sa ne impotrivim cu hotarire”. Experinente proprii legate de dragaica, sunt expuse in continoare, pentru ca sa apreciati singuri, puterea tamaduitoare. „Cu aproximativ 10 ani in urma, am auzit despre imbolnavirea unui medic stomatlog din Linz de cancer al limbii. Dupa operatie slabise foarte tare si trebuia sa se duca la Viena pentru raze. L-am sfatuit sa faca gargara cu ceai de dragaica. O saptamina mai tirziu am aflat deja ca razele nu-i mai era necesare si ca bolnavului ii este mult mai bine. Curind s-a vindecat complet. Ceva mai tirziu am aflat despre o femeie de 28 de ani, bolnava tot de cancer al limbii. A fost sfatuita se consulte un medic din Karnten. Acesta i-a promis ca o vindeca in 5 ani complet si i-a prescris un ceai de plante pe care bolnava mi l-a aratat la un moment dat. L-am recunoscut ca fiind ceai de dragaica. Pentru a o scuti de atatia bani aruncati pe calatoriile de la Karnten si pe alte cheltuieli, i-am aratat dragaica in natura ca sa si-o poata culege singura. S-a vindecat de aceasta boala groaznica. Inca un exemplu: era sfirsit de martie cind o femeie tinara din Viena mi-a povestit ca mamaei, in virsta de 63 de ani, este grav bolnava si ca se afla inaintea unei a doua operatii care trebuie sa aiba loc pe 19 aprilie. Bolnavei ii crescuse deodata, cu o jumatate de an in urma, o tumoare canceroasa pe laringe. Doctorul nu-i spusese atunci adevarul, descriindu-i boala ca fiind o formare de gusa. Astfel, bolnava ajunsese la prima operatie. Timp de 6 luni totul decursese normal. Acum aparusera insa la bratul sting dureri fantastice, care nu conteneau zi si noapte. Mina era umflata, bolnava nu-si mai simtea mina si bartul, nemaiputind tine nici macar o foaie de hirtie. Pentru a-i usura durerile, medicul primar care o operase prima data propusese o a doua operatie, care trebuia, dupa cum am spus, sa aiba loc la 19 aprilie si la care sa-i sectioneze un nerv din git si clavicula pentru a o elibera macar de durerile cele mai insuportabile. Doctorul sustinea ca nu mai exista nici un alt ajutor medical. Totusi, am sfatuit-o pe femeia respecitva sa bea ceai de dragaica si sa faca gargara cu el. I-am mai recomandat un amestec – cu efect de impiedicare a formarii cancerului – de ceaiuri de plante, si anume 300 grame de filimica, 100 grame de coada soricelului si 100 grame de urzica (1 1 litru pe zi, cite o inghititura la fiecare 20 minute), precum si ungerea si frictionarea cu alfie de dragaica. Va puteti imagina mirarea si bucuria mea cind am aflat ca durerile incetasera dupa 4 zile! Ininte de 19 aprilie, femeia a inceput sa-si simta iarasi mina si bratul, putind sa le miste. Medicul primar a fost vizibil surprins cind fiica l-a rugat sa nu mai efectueze a doua operatie. A ramas impresionat atunci i-a relatat fidel despre tratamentul cu plante medicinale si i-a spus: <> Am aflat dupa citva timp ca femeii ii merge <> - citez exact cum mi s-a comunicat – si ca poate deja sa se ocupe de gospodarie si de familia ei de sase persoane”. Si tratind ulceratiile canceroase se pot obtine vindecari. In timp s-au inmultit boli maligne de piele care se manifesta sub forma unor pete intunecate, bine conturate si aspre. Se presupune ca ar fi vorba de o boala infectioasa. In acest caz, tratamentul cu suc proaspat de dragaica se alifie de filimica de rezultat. Simultan trebuie folosit insa neaparat ceaiul depurativ de filimica, urzica si coada-soricelului. O femeie din Austria superioara avea un nodul in cerul gurii, care-i pricinuia dureri ingrozitoare in toata gura. Clatindu-se cu ceai de dragaica, a scapat in 4 zile atit de nodul cit si de dureri. Afirmatia ca folosirea dragaicei

31

in astfel de boli este „un lucru nepermis” nu poate sta deci in picioare. Este insa sigur ca nu numai plantele aduc ajutor, ci si atotputernicia Domnului. La urma urmei, totul este in miinile Domnului!Mod de folosire: -prepararea ceaiului: Se foloseste 1 lingurita (cu vraf) de dragaica la 1 litru de apa, se opareste, se lasa sa stea putin. -suc proaspat: Se spala dragaica proaspata si se stoarce, cit este inca in stare umeda, cu ajutorul storcatorului electric de uz casnic. -prepararea alifiei: Sucul proaspat este amestecat cu unt la temperatura camerei pina se formeaza o pasta alifinoasa care se pastreaza in frigider.

Leurda (Allium ursinum)Descriere : Fiecare primavara aduce sperante in soare si caldura. Ne simtim iarasi

veseli si plini de avint, ne bucuram de prima inverzire a naturii si de voiosia lumii pasarilor cu intreaga fiinta, ca de un autentic dar de la Creator. In fata acestei noi splendori verzi, ar trebui sa pasim spre o noua cura de primavara, o curatire si depuratie a organismului care duc la improspatare si inviorare igienica demne de luat in seama. Mai ales leurda, numita si ai-ciorasc, ai-de-padure, ai-salbatic, aiuti, aliu, aliu-de-iunie, leoarda sau leorda, face parte dintre acesti vestitori ai primaverii. Frunzele, de un verde proaspat, lanceolate, lucioase, asemanatoare celor ale lacramioarei, ies dintr-un bulb lunguiet care

este inconjurat de membrane albe, transparente. Tulpina neteda, de un verde deschis, impreuna cu potirul alb ajung la o inaltime de 30 de centimetri. Leurda creste numai in cimpii bogate in humus si umede, sub tufisuri, in paduri de foioase si alpine. I se simte puternicul miros de usturoi chiar inainte de a zari planta. El i-a si adus in popor numele de „ai” – salbatic, de padure – insemnind usturoi; acest miros exclude fara nici o indoiala orice confuzie cu frunzele lacramioarei sau cu otravitoarea brindusa de toamna. La inceputul primaverii, multe zavoaie sunt acoperite cu frunze proaspete, verzi ale leurdei. Ele rasar din pamint in aprilie sau mai, uneori chiar mai devreme. Florile devin insa vizibile abia pe la mijlocul lui mai sau iunie. Puternice forte vindecatoare zac in ea si se spune ca si ursii o cauta cind ies din hibernare, pentru a-si curata stomacul, intestinele si singele. Leurda contine in esenta proprietatile usturoiului nostru, numai ca are o putere curativa mult mai mar. Este, de aceea, deosebit de indicata in curele depurative de primavara si ajuta la vindecarea bolilor cronice de piele. Intrucit frunzele isi pierd portele lecuitoare in stare uscata, in cura de curatire si depuratie de primavara ele se folosesc proaspete. Se pun, taiate marunt, pe piinea cu unt; tocate fin, in loc de alt condiment (nefierte) in supa zilnica, pe cartofi, in perisoare, chiftele sau in alte mincaruri al caror gust este imbunatatit alminteri de patrunjel. Frunzele pot fi preparate si ca piure sau salata. Intrucit folosite in cantitati mari au un gust intepator, ar trebui amestecate in piure cu funze de urzici. Frunzele tinere se aduna in aprile sau mai, deci inainte de inflorire, iar bulbii la sfirsitul verii si toamna. Bulbii de leurda pot fi folositi la fel ca si usturoiul. Este indicat ca persoanele cu stomac sensibil sa toarne lapte cald peste frunzele si bulbii taiati marunt, sa lase totul sa stea 2-3 ore, apoi sa bea acest lichid, inghititura cu inghititura. Pentru a avea pe tot parcursul anului leurda in casa si a beneficia de puterea ei tamaduitoare, se prepara tinctura de leurda (a se vedea „Moduri de folosire”). Din aceasta tinctura se iau zilnic 10-12 picaturi in putina apa. Aceste picaturi ajuta la o memorie

32

excelenta, previn arterioscleroza si alunga multe alte afectiuni si indipozitii. Leura are un efect foarte favorabil asupra aparatului digestiv. Se recomanda atit la diaree acuta si cronica, chiar daca aceasta este insotita de balonari si colici, cit si la constipatie, daca aceasta se bazeaza pe spasme interne sau de lenevirea intestinelor. Viermii intestinali, chiar si limbricii, mor la citva timp dupa folosirea leurdei. O data cu imbunatatirea activitatii intestinale dispar si acele indispozitii care apar adesea la oameni virstnici sau la gurmanzi din cauza intestinelor lenese, inactive sau prea pline, insomnia, tulburarile cardiace provocate de stomac, indispozitiile provenite din arterioscleroza sau hipertensiune artificiala – ca verijul (ameteala), senzatia de apasare (la cap), de neliniste si depresiunile – vor ceda. Suprapresiunea scate treptat. Vinul de leurda (a se vedea :Moduri de folosire”) este un preparat minunat pentru toti batrinii cu vesnice secretii pulmonare abundente si greutati in respiratie legate de acestea. Chiar in cazurile de tuse rebela indelungata se scapa de flegma si de insuficienta respiratorie provocata de ea. Acest leac este indicat in tuberculoza pulmonara si hiropizie, de care sufera desori cei batrini. Frunzele folosite in stare proaspata curata rinichii si vezica, favorizind urinarea. Ranile care se vindeca greu, unse cu suc proaspat de leurd, se vor inchide rapid. Chiar si starea bolnavilor cardiovasculari se amelioreaza. Leurda este un mijloc depurativ inca nepapreciat la justa sa valoare, care se dovedeste bun mai ales pentru epidemia cronic suferinda. Mediucl naturist si preotul elevetian Kunzle a laudat in mod special aceasta planta: „Ea curata intregul organism, face singele sanatos, alunga si distruge substantele otravitoare. Persoanele mereu bolnavicoase, cele cu eczeme si cu tenul fainos, scrofulosii si reumaticii ar trebui sa venereze leurda asemenea aurului. Nici o planta de pe pamint nu este atit de eficace pentru curatirea stomacului, a intestinelor si a singelui. Tinerii ar inflorii ca niste roze si s-ar deschide ca un con de brad la soare!” Kunzle arata mai incolo ca stie familii ai caror membrii erau inainte „tot timpul anului bolnaviciosi, mergeau din doctor in doctor, erau plni de eruptii si eczeme, scrofulosi pe tot corpul, palizi, de parca ar fi zacut deja in groapa si i-ar fi riciit gainile iarasi afara de sub pamint si care s-au insanatosit si inviorat dupa o intrebuintare mai indelungata a acestui dar minunat al Dumezeirii”.Mod de folosire: -sub forma de condiment: frunzele proaspete de leurda se maruntesc ca patrunjelul sau ceapa si se presara pe piine, in supe, sosuri, salate si mincaruri de carne. -tinctura de leurda: frunzele sau bulbii taiati marunt se introduc intr-o stical pina la git fara a se indesa, se toarna desupra rachiu de secara sau orice alt rachiu de 38-40% facut in casa si se lasa 14 zile in soare sau in apropierea masinii de gatit. Se iau de 4 ori pe zi cate 10-15 picaturi in putina apa. -vin de leurda: se ia 1 pumn de frunze taiate marunt, se lasa sa dea citeva clocote in 1 litru de vin alb, se indulceste dupa gust cu miere sau sirop si se bea din acest vin peste zi, incet, inghititura cu inghititura.

Musetelul (Matricaria chamomilla)Descriere: Alte denumiri: mamorita, maraiul-ciinelui, matricea, moruna, musete-de-cimp, roman, romanita, romasca. Creste pe ogoare, soluri argiloase, cimpii, luminisuri, costise, pe lanuri de cereale, cimpuri de porumb, trifoi, cartofi si sfecla. Valorosul nostru musetel este izgonit tot mai mult din cauza folosirii excesive a ingrasamintelor chimice si a combaterii buruienilor prin erbicide. Dupa ierni bogate in zapada si

33

primaveri cu multa umezeala, poate fi intilnit foarte des. Receptaculul este, spre deosebire de al musetelului salbatic, concav, mirosul deosebit de aromat si placut. Nu cred ca este necesara o descriere mai amanuntita a acestei flori atit de cunoscute. Capitulele florale terminale se colecteaza din mai pina in august, de preferat in orele amiezii. Nu este o exagerare daca citez musetelul ca pe un „leac universal”, mai ales pentru copiii mici. Pruncilor li se poate da ceai de musetel la orice indispozitie, mai laes contra crampelor si a durerilor abdominale (colici). El ajuta si in balonari, diaree, eruptii, dureri de stomac si secretii stomacale abundente, tulburari menstruale (cum ar fi amenoreea) si alte afectiuni ale organelor pelviene, in insomnii, epididimita, febra, dureri de pe urma ranilor si dureri de dinti. Musetelul are efect sudorific, calmant, antispasmodic, dezinfectant si antiinflamator in inflamatii de tot felul, mai ales ale mucoaselor. Extern, musetelul se administreaza sub forma de comprese si spalaturi in conjunctivie si alte inflamatii ale ochilor, in eruptii cutanate care provoaca mincarimi sau supuratii, ca gargara in dureri de dintit, precum si in spalarea ranilor. Cind avem suparari, ar fi bine sa bem de fiecare data cite o ceasca cu infuzie de mustel; ne-am linisti inainte ca inima sa ne fie afectata. Foarte indicata este o perna uscata cu musetel, aplicata calda local. Baile si spalaturile cu musetel au un efect calmant, cu influenta benefica asupra intregului sistem nervos. Dupa boli grele sau stari de epuizare va veti simti curind mai bine si linistiti sufleteste. In ingrijirea dumneavostra cosmetica sa nu uitati musetelul. Daca faceti saptaminal o baie a fetei cu infuzie de musetel, veti vedea cum tenul dumneavoastra inloreste si culoarea fetei se imporspateaza. Si in ingrijirea parului ar trebui sa folositi infuzia de musetel, mai ales daca aveti parul blond. Spalindu-va astfel pe cap, parul va va deveni mai vaporos si va capata un luciu frumos. Musetelul usureaza scaunul fara a avea efectul laxativ si este astfel indicat indirect in tratamentul intern al hemoroizilor, care pot fi tratati extern cu alifie de musetel. Aceasta pomada poate fi folosita si pentru vindecarea ranilor. Guturailul si sinuzita se amelioreaza repede daca se inhaleaza vapori de musetel. Dupa un astfel de tratament trebuie stat, bineinteles, la caldura. Uleiul de musetel era folosit inca din antichitate ca frectie contra nevralgiilor si a reumatismului articular. La vechii egipteni, musetelul era considerat, datorita puterii sale de a scade febra, drept floarea zeului soare. Numele de Matricaria este derivat din latinescul „mater” = mama, deoarece musetelul este utilizate in bolile mamelor si ale femeilor in general! In vechile carti despre plante medicinale se poate citi ca uleiul de musetel alunga oboseala membrelor, iar musetelul fiert in apa si aplicat pe vezica bolnava calmeaza durerile. Medicul naturist Johann Kunzle relateaza despre o femeie din state, numita vrajitoarea musetelului si foarte cautat de bolnavi; a ajutat cinci persoane cu auzul slab sa-si recapete auzul, prajind o ceapa-de-mare, Urginea maritima (care se cultia in horticultura), in ulei de musetel si picurind de mai multe ori uleiul cald in ureche. Aceasta „vrajitoare” facea sa se miste iarasi membrele paralizate, cu ajutorul frictiunilor cu ulei de musetel. Consta durerilor de ochi punea la fiert musetel in lapte si il apica sub forma de comprese clade pe ochii inchisi, care se vindecau curind. In continuare, preotul Kunzle istoriseste: „Un tesator nu mai putea dormi decit sezind; altfel avea senzatia ca se sufoca. Femeia l-a privit pe om drept in ochi si i-a declarat ca el nu poate urina, ceea ce omul i-a confirmat, i-a spus sa-si pregateasca imediat o sticla mare de vin pe care sa-l firaba cu mustel din care sa bea, un pahar plin dimineata si unul seara. Urmarea a fost ca a reusit sa

34

elimine o cantitate incredibila de urina, mai intii tulbure, apoi tot mai clara; in opt zile era vindecat”.Mod de folosire: -prepararea ceaiului: se opareste 1 lingurita (cu vrad) de flori de musetel cu 1 litru de apa si se lasa sa stea putin. -adaos la baie: pentru baile in cada se iau de 2 ori cite 2 miini pline, pentru baile fetei si spalatul parului cite 1 pumn plin de flori de musetel; cantitatea respectiva sa opareste si se lasa sa „traga” -comprese: 1 litru de lapte in clocot este turnat peste 1 lingura (cu virf) de musetel, se lasa sa stea putin, se strecoara si se fac comprese calde. -aburi de musetel: 1 lingura (cu vief) de musetel este oparita cu 1 litru de apa in clocot. Vaporii se inhaleaza stind cu capul sub un prosop. -perna de plante: se umple un saculet de pinza de in cu flori uscate de musetel si se insaileaza. Se inalzeste bine intr-o tiagie uscate si se aplica local. -ulei de musetel: se umple o sticla pina la git, fara a se indesa, cu flori proaspete de musetel culese in soare si se toarna peste ele ulei de masline presate la rece. Uleiul trebuie sa acopere florile. Sticla se lasa, bine astupata, 14 zile in soare. Se pastreaza la frigider! -alifie de musetel: 200 grame de grasime de porc se infierbinta ca pentru a frige ceva si se adauga 2 miini de flori proaspete de musetel; vor da in clocot, ridicindu-se spumegind. Se amesteca, se acopera si se pune totul peste noapte inrt-o incapere racoroasa. A doua zi se incalzeste inca o data usor si se stoarce printr-o bucatica de pinza de in. Din experienta a reiesit ca cel mai bine se procedeaza astfel: Se pune o bucatica de pinza de in intr-o sista, aceasta se fixeaza peste un vas cu cioc si se stoarce. Pasta alifioasa este amestecata apoi uniform, dupa care se toarna in borcane curate.

Papadia (Taraxacum officinale)Descriere: Papadia se numeste in limbaj popular si buha, cicoare, crestatea, floarea-malaiului, flori- galbene, laptuca, lilicea, niparticli, papa-gainii, pui-de-gisca. Aceasta planta, vezuta pe pajisti si toate intinderile de iarba se considerata de multi o buruiana suparatoare, reprezinta pentru omenirea suferinda o planta de leac deosebit de valorasa. Infloreste in aprilie-mai pe toate pasunile, lizierele, cimpiile si orice suprafata cu iara – un covor floral galben canre ne entuziasmeaza an de an. Planta evita locurile foate umede.

Are doua proprietati remarcabile: Ajuta in bolile biliare si in cele hepatice. Inainte de inflorire se colecteaza frunzele, primavara sau toamna radacinile. Iar tulpinile in timpul infloririi. Intreaga planta are efect tamaduitor. Eu insumi mi-am creat un obicei de a pune, cum se face primavara, intreaga planta pe masa in forma de salata sau de a presara la cina o salata de papadie amestecata cu cartofi si garnisita cu oua cleioase. In Iugoslavia la cura, pacientii primeau zilnic la masa, pe linga alte feluri de salate proaspete, si un castronas cu salata de papadie. Medicul, un renumit specialist in bolile de ficat, a raspuns la intrebarea refertoar la aceasta problema ca papdaia are o influenta cit se poate de benefica asupra ficatului. Astazi stiu ca tulpinile proaspete, din care se consuma 5-6 pe zi in stare cruda, ajuta rapid in hepatita cronica (durere foarte acuta pina sub omoplatul drept). Ele sunt de folos si in diabet. Diabeticii ar trebui sa manince aceste tulpin, pina la 10 pe zi, atit timp cit papadia este inflorita. Se spala tulpinile cu flori cu tot, abia dupa aceea se indeparteaza floarea si se mesteca incet tulpina. Aceasta are la inceput un gust amarui, este acrisoara si zemoasa si se aseamana cu andivele. Oamenii permanent

35

bolnaviciosi, care se simt abatuti si obositi, ar trebui sa faca cate o cura de 14 zile cu tulpini proaspete de papadie. Se vor minuna de efectul lor extraordinr. Ele ajuta insa si in alte afectiuni. Ne scapa de mincarimi, eczeme si eruptii, imbunatatesc sucul gastric si curata stomacul de tot felul de substante care se elimina greu. Tijele proaspete pot dizolva fara dureri calculul biliar, ele stimuleaza activitatea hepatica si biliara. Pe linga saruri minerale, papadia contine substante curative si de sinteza foarte importante pentru inlaturarea tulburarilor de metabolism. Datorita efectului sau depurativ, ajuta si in artrita si reumatism; inflamatiile ganglionilor se retrag, daca se tine pina la sfarsit cura de 3-4 saptamini, cu tulpini proaspete. In icter si in afectiunile splenice, papadia se foloseste, de asemeniea, cu succes. Radacinile de papadie, mincate crude, la fel ca si cele uscate servite la ceai au efect depurativ, de stimulare a digestiei, sudorific si diuretic, precum si stimulant. Ele fac singele foarte fluid, fiind considerate un mijloc excelent contra singeului ingrosat. Vechile cari despre plantele medicinale istorisesc ca femeile foloseau ca produs cosmetic infuzia preparata din oparirea plantei si a radacinii. Obisnuiau sa-si spele cu ea ochii si fata, sperind sa capete astfel un „chip mai luminos”. Papadia face parte din acele plante care nu „hiberneaza”, ci ele cresc frunze si in anotimpul rece. In fiecare primavara un sirop de fluor de papadie este binevenit, care are un gust excelent, fiind in acelasi timp si in profitul sanatatii. Prepararea deliciosului sirop de papadie: Se pun de 2 ori cite 2 mini pline de flori de papadie intr-un litru de apa rece. Se pune la foc mic pina incepe sa fiarba, sa lasa sa dea citeva clocote bune, se ia oala de pe foc si se lasa totul sa stea peste noapte. A doua zi, se goleste continutul intr-o sita, se scurge, iar florile se storc bine cu ambele miini. Sucul se amesteca cu 1 kg de zahar nerafinat, la care se adauga o jumatate de lamie taiata felii (coaja se arunca daca a fost tratata cu substante chimice). Mai multa lamie acreste prea tare. Oala se pune fara capac pe masina de gatit. Pentru a se pastra toate vitaminele, se da la focul cel mai mic. Astfel, lichidul se evapora fara a fierbe. Siropul se pune la racit o data, maximum de doua ori, ca sa i se poate satabili adevarata constistenta. N-are voie sa devia prea gros, caci s-ar zaharisi dupa pastrare mai indelungata, dar nici prea subtire, caci atunci ar incepe sa fermenteze dupa un timp. Trebuie sa devina un sirop adevarat, viscos, care, uns pe chifla sau piinea cu unt de la micul dejun, este absolut delicios. „Odata lucra la noi un timplar caruia ii pregatisem pentru cine un platou cu hrana rece, in timp ce familia mea se delecta cu felii de piine cu unt unse cu acest sirop de papadie proaspat preparat. Si timplarul nostru a avut pofta sa guste. Crescator de albine fiind, nu m-a crezut ca am facut singura <>. A fost incintat si mi-a spus ca siropul putea fi doar cu greu deosebit de mirea veritabila. As dori sa remarc ca bolnavii de rinichi nu suporta bine aciditatea mierii naturale, in timp ce siropul de papadie este mai sanatos si le prieste.” Aceasta planta medicinala valoroasa ocupa un loc insemnat in medicina populara. Din pacate, ea este cunoscuta gresit de cea mai mare parte a populatiei si considera o buruiana incomoda. „Intr-o procesiune de Joia Verde m-a frapat un flacaias care era stegar si avea fata desfigurata de acnee. I-am atras mamei lui atentia asupra efectului depurativ al urzicii si papadiei. Mama nici nu stia care-i papadia, desi era departe de a fi o locuitoare de metropola; ea traind in oraselul nostru. Cind i-am explicat despre ce planta este vorba, mi-a declarat revoltata ca doar n-o sa-i ofere fiului ei asemenea buruieni.”Mod de folosire: -prepararea ceaiului: se pune peste noapte 1 lingurita (cu virf) de radacini in 1 litru de apa rece, se incalzeste a doua zi pina incepe sa fiarba si se filtreaza.

36

Aceasta cantitatea se bea, inghititura cu inghititura., 1 ora inainte si 1 ora dupa micul dejun. -salata: din frunze si radacini crude, proaspete (a se vedea fragmentul respectiv de text) -tulpini: a se mesteca bine si a se minca zilnic 5-10 tulpini crude, spalate. -prepararea siropului: a se vedea fragmentul respectiv din text!

Patlagina - Ingusta (Plantago lanceolata)Descriere: Din marea abundenta a plantelor noastre medicinale voi alege in continuare una care pare as fi fost le fel de raspindita in vremurile indepartate cum este si in zilele noastre si care s-a bucurat de-atunci incoace de un renume remarcabil. Termenul germant este format din wege + rich. Ultima silaba, asemanatoare sirbescului „reiks”, se inrudeste cu cuvintul latinesc „rex” = rege. Deci patlagina este regele drumurilor si a crescut inca din timpurile stravechi spre binele si binecuvintarea omenirii. Astazi e la fel ca atunci. Raul strabate tara si avem nevoie de plante medicinale cum este si patlagina-ingusta – intalnita si sub denumirea de iarba-taieturii, limba-oii, limba-baltilor, limba-broastei, patlagina – mult apreciata in vechile carti despre plante medicinale, pentru a combate acest rau.

Ruda sa, patlagina sau patlagina lata (Plantago major) – care mai este cunoscuta si ca iarba-grasa-de-gradina, iarba-bubei, iarba-mare, limba-boului, limba-oii, mama-padurii, placintica-vacii – nu-i este cu nimic mai prejos si se foloseste exact la fel. Ambele cresc pe toate cimpiile, marginile de drumuri de tara, pasunile, povirnisurile, lizierele , in santuri si pe terenurile umede necultivate, fiind practic raspindite in intreaga lume. Patlagina se foloseste in primul rind imptriva maldaiilor aparatului respirator, mai ales in cazul unor secretii abundente ale mucoaselor, in tuse, tuse convulsiva, astm pulmonar, ba chiar in tuberculoza pulmonara. Preotul elvetina Kunzle, medicul naturist popular si cunoscatorul marii puteri de leac a plantelor noastre, screi: „Intrebuintarea gaseste intreaga patlagina in toate varietatile ei, cu radacina, tulpina, floare si saminta cu tot. Ea curata stomacul ca nici o alta planta, este de aceea indicata pentru acei oameni care au singe putin sau prost, ficat si rinichi bolnavi, infatisare palida, care fac eruptii, eczeme, care mai si tusesc putin, sunt ragusiti, slabi ca niste ogari, chiar daca i-ai baga in unt. Ea-i ajuta sa se puna pe picioare pe copiii firavi, bolnaviciosi, care nu se dezvolta ca lumea in ciuda unei hrane bune”. Persoane suferind e astm pulmonar si bronsic, prescriindule patlagina-ingusta amestecata cu cimbru in parti egale (a se vede „Moduri de folosire) au avut un real succes. O astfel de infuzie este foarte recomandabila si in bolile hepatice si vezicale. Pentru a combate cu efect extraordinar bronsita, astmul pulmonra si bronsic, ceaiul se prepara dupa cum urmeaza: Se pun la fiert 1 ceasca cu apa rece cu 1 felie de lamie (daca aceasta a fost tratata cu substante chimice – atunci fara coaja) si 1 lingurita plina de zahar candel maro, se lasa se dea 4-5 clocote, se ia de pe foc si abia dupa ceea se adauga 1 lingurita plina din amestecult de plante. Se lasa 1 minut in repaus. In cazurile grave, ceaiul trebuie pregati proaspat de 4-5 ori pe zi. Se bea, inghititura cu inghititura, cat se poate de fierbinte. Dupa cum se poate citi si in vechie carti despre plante medicinalte, saminta de patlagina combate formarea calcului, daca se iau grame zilnic. Alaturi se bea ceai de patlagina. Siropul de patlagina-ingusta curata singele de impuritati,

37

toxine si virusi. Ar trebui utilizat pentru o adevarata cura, lunindu-se aproape zilnic inaintea fiecarei mese cite 1 lingura (copii – cate 1 inghititura). (A se cauta prepararea siropului la moduri de folosire). Printre tarani este cunoscut ca patlagina este inca din timpuri indepartate un foarte apreciat leac contrat ranilor. Odata, un taran s-a ranit la cap cu o unealta; acesta a luat frunz proaspete de patlagina, le-a farimitat si si le-a pus pe rana. Desi frunzele erau nespalate, locul nu s-a inflamat. Frunzele proaspete, farimitate, ajuta in crapaturi, taieturi, intepaturi de viespe, ba chiar in muscaturi de ciine turbat, de animale veninoase si serpi, pentru ultimii numai in caz de necesitate, daca nu se afla nici un medic la fata locului. Intr-o veche carte despre plante medicinale scrie: „Daca o broasca este muscate de un paianjen, se grabeste la patlagina. Aceasta o ajuta.” Funzele proaspete, frecate intre ambele miini, mestecate cu ceva sare si aplicate la git vindeca de gusa. Frunzele de patlagina puse in pantofi vindeca basicile pricinuite de prea mult umblat sau plimbat, O tumoare, fie ea chiar maligan, trece, daca este tratata cu frunze proaspete farimitate. Frunzele ajuta, aplicate pe locurile bolnave, si in bolile canceroase de glande. In aceste cazuri este insa bine sa se puna maghiran proaspat (in cazuri urgente se pot folosi si maghiran uscat) la macerat in ulei de masline. Se introduce maghiranul intr-o sticla, se toarna ulei deasupra si se lasa se stea 10 zile la loc calduros. Uleiul de maghiran obtinut se unge in zona glandelor bolnave, se pun frunzele farimitate despura si se leaga de locul cu o bucata de pinza. In scut timp se va simti mai o ameliorare. Cu ocazia unei prelegeri tinute la biserica parohiala a orasului Linz am aratat ca frunzele farimitate de patlagina ar putea vindeca orice rana, chiar daca ea ar fi veche de zece ani. Cind am vorbit, cinci luni mai tirziu, in sala scolii de calugarite din Linz, o femeie a cerut cuvintul: ,,La vremea respectiva am pus la indoiala afirmatia dumneavoastra ca frunzele de patlagina vindeca orice rana, oricit de veche ar fi. Vecina mea avea de 17 ani ulcer varicos la picior, din cauza caruia nu mai putea de mult sa iasa din casa. Chiar a doua zi i-am adus frunzele si i le-am pus, dupa indrumarile dumneavoastra, pe piciorul bolnav. Trebuie sa-mi retrag orice dubiu: Rana s-a inchis repede si nu s-a mai deschis in cele cinci luni care au trecut." Un alt exemplu: Un invalid de razboi cu o proteza la picior capatase rani deschise pe bontul piciorului amputat, care s-au datorat unei canicule prelungite. Acestea nu voiau sa se vindece nici cu alifii, nici cu raze, nici cu injectii. Cind si-a aplicat frunzele de patlagina-ingusta, ranile s-au inchis peste noapte si omul a putut sa-si vada iarasi de ritmul normal al muncii si vietii sale. „Eu m-am ajutat odata rapid cu suc proaspat de patlagina-ingusta. Cu ani in urma, nepotelul meu, care avea pe-atunci un an si pe care-l tineam in bralee m-a muscat din neastimpar de obraz, deasupra coltului gurii. Locul muscaturii mi-a pricinuit citeva zile niste dureri foarte mari. L-am tamponat din cind in cind cu esenta de patlagina-ingusta. Imi faceam griji sa nu se formeze intr-o zi o intaritura canceroasa La sfirsitul lui aprilie, am participat cu sotul meu la o sesiune in Freistadt. Deodata am simtit pe vechiul loc al muscaturii un nodul intarit, cit un bob de mazare, care se formase In timpul noptii. imediat mi-am cules de pe pajiste un pumn de frunze de patlagina-ingusta, le-am frecat intre aratator si degetul mare si am tamponat de mai multe ori in acea zi locul respectiv. Seara, intaritura de-abia se mai simtea; in dimineata urmatoare disparuse complet, spre bucuria noastra’’. Nu este deci o exagerare atunci cind preotul Kneipp afirma in scrierile sale ca pentru fiecare boala a crescut o planta. Cu cit ma adincesc mai mult in tainele fitoterapiei, cu atit traiesc mai multe miracole. Multi oameni mor anual in chinuri din cauza unor astfel de abcese canceroase, desi exista remedii sub forma plantelor medicinale. Am putea fi cu totii mai

38

sanatosi si mai bucurosi de viata, daca am arata mai multa intelepciune fata de plantele noastre de leac. Bineinteles, in ochii nestiutorilor ele sunt doar niste buruieni. Incepeti sa va ocupati mai mult de aceste plante si veti scapa treptat de tot ce va supara. Aceste niduri ale mele trebuie sa dea curaj si mingiiere tuturor batrinilor care sufera de ani de zile de ulcer varicos la picior. Ranile lor se vor inchide curind si se vor vindeca prin aplicarea frunzelor de patlagina. Virsta nu conteaza aici. Daca exista si o umflatura puternica, atunci piciorul se imbaiaza in extract rece de nalba sau in infuzie de coada-soricelului. Marginile ranii se ung dupa baie cu alifie de filimica (a se cauta la ,,Filimica", la ..Moduri de folosire"). Si pentru combaterea trombozei se recomanda cu caldura frunzele de patlagina. Mod de folosire: Infuzie: 1 lingurita (cu virf) de plante la 1/4 litru de apa - se opareste, se lasa putin in repaos. Amestec de ceaiuri: 1 lingurita de frunze de patlagina cu cimbru in parti egale este oparita cu 1/4 litru de apa (a se vedea fragmentul respectiv din text). Compresa de frunze: Frunzele proaspete de patlagina-ingusta sau de patlagina-lata sunt spalate si zdrobite pe un fund de lemn cu un sucitor de taitei, pina se formeaza un terci care se aplica local. Sirop, reteta nr. 1: De 2 ori 2 miini pline de frunze de patlagina spalate se trec prin masina de tocat carne. Se adauga acestui terci de frunze putina apa ca sa nu se intareasca, 300 grame de zahar nerafinat si 250 grame de miere. Se lasa totul sa fiarba la foc mic, cu amestecare continua, pina cind se formeaza un lichid viscos, care se toarna fierbinte in borcane si se pastreaza la frigider. Sirop, reteta nr. 2: Frunzele spalate se pun in straturi cu zahar nerafinat intr-un borcan de muraturi si se apasa ca sa se indese. Astfel, totul se va aseza. In zilele urmatoare punerea in straturi se repeta, pina nu mai incape nimic in borcan. Intr-un loc ferit in gradina se sapa o gaura, in care se introduce borcanul bine astupat cu 3-4 straturi de celofan. Se asaza deasupra o scindura si se pune o piatra pe ea. Totul se astupa cu pamint. Sindura si piatra trebuie sa ramina insa vizibile. Datorita caldurii constante, zaharul si frunzele fermenteaza, formind un sirop. Dupa cca. 3 luni, borcanul se scoate, sucul se stoarce printr-un storcator de fructe (nu printr-o pinza), se pune sa dea citeva clocote si se trage in borcane foarte bine astupate. Cine nu poate efectua acest fel de fermentatie sa lase borcanul in soare sau in apropierea sobei, pina ce siropul se asaza la fund. Si acest sirop se pune sa dea citeva clocote bune.

Nucul (Juglans regia)Descriere: Nucul, numit in popor si nucar sau nuc-costeliv, infloreste in luna mai inca dinaintea formarii si aparitiei frunzelor. Frunzele proaspete se aduna in iunie, nucile verzi in mijlocul lui iunie, atita timp cit mai pot fi intepate usor, cojile verzi de nuca putin inainte de a se coace se de a deveni maro, iar fructele coapte in septembrie. Ceaiul de frunze de nuc este un mijloc eficace in tulburarile digestive, deci in constipatie si in curatirea singelui. De asemenea, el se intrebuinteaza cu bune rezultate in tratamentul diabetului si contra icterului. O infuzie din frunze de nuc cu adaos la baie este buna contra scrofulozei si a rahitismului, contra osteoporozei si a umflaturilor la os, ca si a

unghiilor purulente de la miini si picioare. Spalati in caz de eczema la cap (mai ales la sugari), rofii (coji) si scabie (riie) locurile respective cu infuzie din funze verzi de

39

nuc si veti vedea curind rezultatul! Spalaturile, respectiv baile cu acest adaos ajuta in acnee, eruptii purulente, transpiratia picioarelor si leucoree. Se clateste gura cu aceasta infuzie in caz de stomatiti ulceroasa, afectiuni ale gingiei, gitului si laringelui. O infuzie concentrata din frunze de nuc, adaugat in apa de baie, vindeca degeraturile. Si in cazul unei caderi masive de par se poate ajunge la rezultate bune, masindu-se mult pielea capului cu acest lichid. Ele este un produs natural execeptional si impotriva paduchilor de cap reaparuti in ultima vreme. Frunzele proaspete alunga si alte insecte nedorite. Din nucile verzi culeste inainte de Sinziene, deci aproximativ pe la mijlocul lunii iunie (nucile trebuie sa poate fi intepate usor), se poate prepara o tinctura de nuci care curata stomacul, ficatul si singele si inlatura hipotonia (lenevia) stomacala si colita de putrefactie. Acesta tinctura este, de asemenea, un remediu execelent contra singelul ingrosat. Mod de folosire: -infuzie: se opareste 1 lingurita (cu virf) de fruze de nuc taiate marunt cu 1 litru de apa proaspat fiarta si se lasa putin sa stea. -adaos la bai si spalaturi: 100 grame de frunze pentru baile complete, iar pentru splaturi 1 lingurita (cu virf) de frunze maruntite la 1 litru de apa (a se vedea „Bai complete”). Pentru o infuzie concentrata se ia o cantitate dubla. -tinctura de nuci: aproximativ 20 nuci verzi sunt taiate in sferturi si introduse intr-o sticla cu git larg; se toarna deaspura 1 litru de rachiu de secara, in asa fel incat sa acopere nucile cu un strat gros de 2-3 degete. Sticla, bine astupata, se lasa intre 14 si 4 saptamini la soare sau la caldura. Dupa scurgearea acestui timp, continutul se strecoara si se introduce in sticle. Se ia cite 1 lingurita plina in functie de necesitate. Puteti obtine un lichior de nuci foarte gustos daca adaugati la nucile verzi 2-3 cuisoare, 1 bucata de scortisoara, 1 baton mic de vanilie si coaja spalata, netratata cu substante chimice a unei jumatati de portocala. 500 de grame de zahara si fierb in 1 litru de apa, se lasa sa se raceasca si sa toarna peste tinctura fiarta.

Obligeana (Acorus calamus)Descriere: Alte denumiri: buciumas, calamar, calamuz, calamena, cin-de-apa,

paparotnec, paura-rosie, speribana, speteaza, tartarachi, trestie-mirositoare. Aceasta planta acvatica este raspindita mai ales pe linga balti, lacuri mocirle si pe malul apelor linistite. Din milul de pe mal se ridica vertical rizomul, din care rasar numeroase frunze in forma de spada, care ajung pina la inaltime de 1 metru. Tija, presata plat, are in mijloc un pistil conic, in nuante de la verzuliu la maro galbui. Radacina este groasa cit degetul, crest pina la o lungime de 1 metru si are, in stare proaspata, un gust amar, puternic condimentat. Uscind radacina, aceasta isi mai pierde din aroma si tarie. Se culege in primavara timpurie sau in toamna tirzie. Radacina obligeanei nu este utilizata numai datorita puterii ei intaritoare in cazul unei slabiri generale a organelor digestive, in balonari stomacale si

intestinale, precum si in colici, ci ea ajuta si in dereglari glandulare si artrita. Radacina contribuie foarte mult la curatirea de mucozitati a intestinelor si stomacului cu secretii abundente. Este indicata si in hipometabolism (metabolism scazut), in hipotonie (lenevie) intestinala, in cleroza si hidropizie. Oamenii neobisnuit

40

de slab, care au pierdut in greutate nu din lipsa unei hrane bune, ar trebui sa bea ceai de obligeana si sa faca din cind in cind cite o baie completa cu adaos de oligeana. Obligeana inlatura inapetenta, se recomanda in cazul funcionarii proaste a rinichiului si este un mijloc bun de curatire pentru organism. Ceaiul este de folos chiar copiilor alergici la guten, suferind de celiachie, maladie tot mai frecventa in ultimul timp. Radacina uscata, mestecata incet, ii poate dezobisnui pe frumator de patima de fumat. Ochii slabiti pot fi intariti daca se ung de mai mult ori pleoapele inchise cu suc proaspat stors din radacina de obligeana. Sucul se lasa citeva minute sa-si faca efectul, apoi pleoapele sunt spalate cu apa rece. Adesea am putut aduce un ajutor substantial in degeraturi sau cand ingeatza dieferite parti ale corprului, recomandind baile de obilegeana. Radacinile sunt bagate peste noapte in apa rece, iar a doua zi se pun sa dea in clocot. Se iau de pe foc si se lasa sa stea 5 minute. Se scalda locurile bolnave 20 minute in infuzia nu prea fierbinte. Licidul respectiv poate fi reincalzit si refolosit maxim de 4 ori. Baile au o actiune benefica si asupra mainilor si picioarelor reci, dar in acest caz ele trebuie facute cit se poate de fierbinti. Un barbat de 36 de ani nu se putea restabilii dupa indepartarea unei tumori hepatice. La intervale de cite 4-5 saptamini face puseuri de temperatura. Pacinetul urma sa fie dus la Linz intr-o clinica din Vinea. Soacara sa mi-a povestit ingrijorata despre boala lui fara sanse de vindecare. Se constatase deja existenta unor tubercului intestinali care provocau febra mare. Si aici a ajutat radacina de obligeana. Este firesc faptul ca in boli atit de grave ceaiul trebuie baut citeva saptamini – ba chiar luni – in sir. „In timpul unei excursii de la Weissenbachtal la Postalm am intilnit un cuplu din Bad Ischi, care pornise pe munte echipat cu rucsacuri grele. Cei doi voiau sa petreaca niste zile linistite intr-o cabana cu aprovizionare aproape. La un popas am intrat cu ei in vorba si am aflat urmatoarele: Barbatul, inalta 1.85 metri in virsta de cincizeci si ceva de ani, slabise, de un an incoace, tot mai tare, fara a descoperii insa cauza. Cind a ajuns la 48 de kg., a surprins, impreuna cu asistenta medicala care-l insotea la clinica, o convorbire telefonica dintre medicul lui si alt medic. A auzit: <> A aflat astfel, fara sa vrea, diagnosticul. Dupa aceea a fost sfatuit de cineva sa mestece cu sirg radacini de obligeana, pentru a-l ajuta in acelasi timp sa sa lase si de fumat, iar dimineta si seara sa bea ceai de coada-soricelului. Treptat, a inceput sa ia in greutate si, simtitindu-se mai bine, nu s-a mai dus la doctor. Abia peste vreo jumatate de ani a fost iar la constultatie la medicul sau. Acesta s-a ridicat brusc de pe scaun, cu miinile sprijinite pe masa de lucru, uitindu-se mut de uimire la cel pe care il credea de mult in groapa. „Ce-ati facut?” a fost tot ce a putut artricula. „Am mestecat radacini de obligeana si am baut ceai de coada-soricelului”. „Radacini de obligeana? Pe unde se gasesc?” „Nu trebuie gasite, domnule doctor, se cumpara in orice magazin de plante medicinale cu citva silingi!” Omul isi redobindise atunci deja greutatea initiala de 86 kg., iar jumatate de an mai tirziu a facut, cu un rucsac greu un spinare, excursia cu ocazia careia l-am cunoscut.” „Ori de cite ori imi amintesc de urmatoarea intimplare de demult, fie pomenind-o in prelegerile mele, fie notind-o pe hirtie, ca acum pentru dumneavoastra, ea imi apare ca o providenta divina si sunt intotdeaun miscata pina in adincuri. Mama mea era grav bolnava, avea niste crize intestinale de nedescris si medicul mi-a spus intr-o zi ca ar trebui sa ma astept la ce-i mai rauu: ca ar fi cancer intestinal. Era pe vremea cind inca nu ma ocupam decit rareori de plante medicinale, deci si pe atunci recurgeam doar la metode naturale si nu luam niciodata doctorii., Aceasta comunicare a mediuclui m-a uluit. De-abia mai eram in stare sa-mi vad de trebuirle cotidiene. Contrat

41

obiceiului meu – ziua mea incepe de regula la ora 6 dimineata si se incheie de cele mai multe ori la 11 noaptea – m-am bagat in pat imediat dupa ora 8 seara. Tocmai reflectam la situatia disperata a mamei, cind a intrat sotul meu si a pus un radio portativ linga mine, spunindu-mi: <> Putin dupa aceea am auzit o voce la radio: <>. Fericita la culme, i-am relatat mamei in dimineata urmatoare cele auzite, ea insa mi-a spus, facind cu mina un gest de resemnare: <> Mi-am procurat radacina de obligeana si i-am dat-o exact asa cum am descris mai sus. Veti fi de acord ca ce va povestesc se apropie de un miracol, cind veti afla ca deja dupa 14 zile pe mama n-a mai jenat-o nimic. Saptaminal a inceput sa ia in greutate cite 400 grame, dupa ce inainte slabise foarte mult. Datorita acestei intimplari m-am ocupat tot mai mult de fizioterapie si am putut fi de folos in mai multe cazuri disperate. Radacina de obligeana da tot mereu rezultate uluitoare.” Cind aciditatea gastrica lipseste sau se afla in exces, radacina obligenei va sti s-o regleze in ambele cazuri. „O femeie dine Voralberg a suferit timp de 2 ani de dureri de stomac si a ajuns sa nu mai poata rezista nici o zi fara medicamente. La sfatul meu a luat cele 6 inghitituri de ceai din radacinde de obligeana si in trei zile i-au pierit orice dureri; nici nu s-au mai repetat de atunci. O alta femeie din Austria inferioara a superit ani de-a rindul de ulcer duodenal. Pentru a putea suporta durerile, trebuie sa ia mereu medicamente. Nu mai toleara deloc hrana solida, n-avea, oricum, nici pofta de mincare. Indicindu-i-se radacina de obilgeana, a luat zilnic cele 6 ingitituri, drept care durerile s-au tot diminuat, dupa cinci saptamini au trecut compet, i-a revenit apetitul si a putut suporta, ca si ceilalti merbir ai familie, o mincare de casa simpla dar consistenta. Un barbat mai in virsta a suferit ani de zile de diaree. Se invatase cu gindul ca nu va scapa niciodaa de acest chin. Luindu-se dupa sfaturile mele, a inceput sa bea zilnic din acest ceai. In scurt timp, intestinul i s-a vindecat. Un baietel care avea mereu diaree in ciuda unui regim alimentar sever a scapat de ea dupa 6 inghitituri de acelasi tip de ceai, recapatindu-si pofta de mincare si ingrasindu-se cu citeva kg., spre fericirea mamei sale. Zece ani s-a chinuit un barbat cu diaree cu singe, de 30-40 de ori pe zi. Prietenul sau mi-a povestit ca omul vesel, plin de viata de odinioara sa transformase, este fiersc, intr-unul vesnic trist. Tot ce incercase in acesti ani daduse gers. A fost pensionat relativ de tinar. Pe la Pasti a inceput, mai intii destul de sceptic, se bea zilnic cite 6 inghitituri de ceai din radacina de obligeana, pe linga care lua si 2 cesti cu ceai de filimica oparita. Mare mi-a fost mirarea cind mi-a scris sotia lui ca la inceputul lunii iunie a aceluiasi an omul si-a reluat lucrul”. Mod de folosire: -prepararea ceaiului: ceaiul din radacini de obligeana se prepara doar ca extract rece. 1 lingurita rasa de radacini se lasa peste noapte in 1 litru de apa. Dimineata se incalzeste usor si se strecoara. Inainte de folosire ceaiul se incalzeste in bain-marie. -suc proaspat: radacinile proaspete se curata cu grija si se trec prin sotrcatorul electric de uz casnic cit sunt inca umede. -adaos la baie completa: cca.200 grame de radacini se lasa peste noapte la rece in 5 litrii de apa. A doua zi se da totul in clocot, se trage de pe foc, se lasa sa stea putin si se adauga la apa de baie (a se vedea „Bai complete”).

PEDICUTA (Lycopodium clavatum)

42

Descriere : Pedicuta este numita in limbajul popular bradisor, brinca-ursului, brful-vintului, bunceag, chindicuta, coada-alor-de-vint, cornatel, cornisor, crucea-pamintului, netota, pceleca, piciorul -lupului, praful-strigoilor, talpa-ursului. Aceasta planta, asemanatoare muschiului si vesnic verde, se tiraste pe solul padurii cu niste vrejuri lungi de 1-2 metri, avind radacini micute, fine si subtiri. Din vrejuri cresc niste tulpinite lungi de 7-10 centimetri, moi la pipait si ramificate, care seamana cu iarba-neagra, dar au frunzele mai moi si mai dese. Cind planta are patru ani, formeaza vara pistiluri galbui care contin polen, numit si faina-vrajitoarei. Aceasta faina se intrebuinteaza homeopatic, in cazul portiunilor de piele roase si ranite. Pedicuta este o planta de leac continind radiu. Ea poate fi deosebita usor de celelalte soiuri de

muschi datorita vrejurilor lungi, asemanatoare unor sfori si a polenului galben al pistilurilor ei. Creste numai in lizierele padurilor si tn padurile inalte dinspre nord, de la o altitudine de 600 metri in sus. Dupa taierea copacilor (defrisari), planta se usuca si dispare in cele din urma de tot, caci isi pierde puterea de viata sub actiunea directa a soarelui. In Austria si Germania, pedicuta este strict ocrotita de lege. Recomand de aceea ca necesarul de plante sa fie procurat din farmacii si magazine specializate in plante medicinale. Comertul cu plante medicinale aduce pedicuta din tarile nordice, asa incit este garantata o calitate buna. Pentru reumatici si bolnavii de artrita, chiar si atunci cind prezinta deja modificari ale formelor articulatiilor (incheieturilor), precum si in caz de constipatie cronica si hemoroizi, recomand cu cea mai mare caldura ceaiul de pedicuta. Persoanele care sufera de diaree trebuie sa intrebuinteze insa ceaiul cu multa precautie, ca sa nu le provoace spasme intestinale. Pedicuta n-are voie sa fie fiarta, ci doar oparita cu apa in clocot. Ceaiul se intrebuinteaza si in toate bolile cailor urinare si ale organelor genitale, la dureri si tumefieri ale testiculelor, la formarea nisipului la rinichl si la colicile renale. In hepatite, la tumori ale tesutului conjunctiv al ficatu-lui, chiar daca sunt deja maligne, pedicula este indisperisabila. Ea-l ajuta pe convalescent sa se puna repede pe picioare cu forte depline. Sotul unei femei mai in virsta pe care o cunosc a suferit ani de zile de o grea insuficienta respiratprie in timpul noptii, tratata ca astm cardiac. Ii era tot mai rau, pina ce s-a dus intr-o zi iar la doctor. ,,Daca nu incetati lucrul imediat, in opt zile sinteti un om mort!" Medicul l-a trimis sa se interneze la spitalul Grieskirchen. Am aflat de la sotia bolnavului ca avea ciroza hepatica in ultimul stadiu. Cu ciroza hepatica merge mina in mina o insuficienta respiratorie nocturna. Dupa citva timp, omul a fost trimis acasa ca fiind pe moarte. La sfatul meu, sotia sa a facut rost de pedicuta, care si-a facut rapid efectul. Nu considerati si dumneavoastra o minune daca va spun ca dupa prima ceasca cu ceai de pedicuta omul a scapat de sufocatiile cumplite din timpul noptii cu care se chinuise ani de-a rindul? Daca stiti in cercul dumneavoastra de cunostinte un caz de ciroza hepatica, chiar de este fara speranta, dati curaj acelui om si indreptati-l spre pedicuta noastra atit de importanta in fitoterapie. Chiar si oamenii care au boli grave de ficat pot fi redati vietii datorita pedicutei. Intr-o excursie cu scop didactic pe care am facut-o prin padure in Austria superioara cu un mic grup, i-am atras atentia insotitorului meu, botanistul dr. Bruno Weinmeister, asupra tamaduitoarei pedicute in materie de ciroza hepatica si cancer la ficat. Drept care mi-a povestit urmatoarea intimplare: Student fiind, a facut cu citiva

43

prieteni o excursie in munti. In drumul spre cabana a gasit printre jnepeni un vrej de pedicuta, pe care si l-a infasurat amuzat in jurul palariei. Cind au ajuns sus la cabana, unul dintre prieteni a facut un circei la picior, atit de dureros si de puternic, incit piciorul i s-a sucit din incheietura genunchiului. Degeaba au incercat ceilalti sa-l ajute. Cabanierul a adus rachiu de drojdie si piciorul a fost masat cu el fara nici un succes. Deodata, tinarul Weinmeister a avut inspiratia sa-si ia vrejul de pedicuta de pe palarie si sa-i infasoare cu el piciorul, de jos pina sus. Piciorul si-a revenit pe loc la pozitia normala. Dr. Weinmeister s-a gindit ca ar fi vorba de o coincidenta. Poate circelul ar fi trecut si fara pedicuta. In drum spre casa a cules pentru gazda lui, care avea des circei la gamba, un pumn de pedicuta. Aceasta a scapat-o imediat de circei. Dupa ani de zile, dr. Weinmeister i-a relatat unui medic specialist aceasta intimplare. De la el a aflat ca pedicuta este o planta care contine radiu. De atunci au fost vindecati multi oameni de astfel de crampe musculare cu ajutorul unor perne umplute cu pedicuta. O cunostinta de-a mea a fost internata la spital, nemaiputind urina. Bratul era deja puternic umflat de la umar la cot. Cind a.iesit din spital, starea ei era aceeasi ca inainte. Din fericire, tocmai aveam niste pedicuta in casa, caci soacra mea de 86 de ani suferea deseori de circei la gamba. Supozitia mea ca ar putea fi vorba la acea cunostinta de un spasm vezical s-a confirmat in momentul in care i-am pus un saculet cu pedicuta uscat in regiunea vezicii urinare si dupa doua minute a putut urina iarasi normal. A mai purtat acest saculet cu pedicuta citeva zile in regiunea vezicii; edemele de pe brate s-au retras treptat. Am suferit ani de zile de hipertensiune arterlala, cu un timp in urma. In cele mai multe cazuri ea provine dintr-o hiperfunctie renala. Deci mi-am pus la un moment dat peste noapte un saculet umplut cu pedicuta in regiunea rinichilor. A doua zi, tensiunea arterlala scazuse de la 200 la 165. De atunci, imi aplic din cind in cind in zona rinichilor un saculet umplut cu pedicuta proaspata. In cazul circeilor la gamba, pedicuta se pune intr-o bucata de pinza care se leaga in jurul gambei. Se pot face fnsa si bai la picioare, iar pentru spasmele vezicale bai de sezut, folosind pedicuta (a se vedea ,,Bai de sezut"). Dupa leziuni de pe urma razboiului sau a accidentelor ramin adesea cicatrice care provoaca spasme. Un invalid de razboi avea pe spate o cicatrice in care puteai sa bagi mina de adinca ce era. Aceasta cicatrice ii provoca tot mereu spasme dureroase, care aveau drept consecinta valuri de transpiratie pe intreg corpul. Durerile se intindeau pina la pielea capului. Dupa 30 de ani de grea suferinta, l-am putut elibera pe acest om de chin prin perne umplute cu pedicuta si bai cu pedicuta. Faina-vrajitoarei (polenul de pedicuta) ii ajuta pe cei grav bolnavi care au facut escare sa li se inchida leziunile in timpul cel mai scurt. Faina-vrajitoarei se presara, distribuind-o cit se poate de fin si cu multa grija pe locurile cu rani deschise. De obicei apare o usurare simtitoare chiar dupa prima utilizare. Daca cineva este atit de strins legat de plantele de leac si obtine prin ele succese tot mai multe ce ating aproape miracolul, nu poate sa nu se gindeascai la Creatorul universului, care ne asterne toate aceste minuni la picioare. Din pacate, multi oameni se impiedica de ele fara a le acorda nici o atentie si nu simt niciodata atotputernicia Cerului.Mod de folosire: Prepararea ceaiului: 1 lingurita rasa de pedicuta se opareste cu 1/4 litru de apa in clocot, apoi se lasa sa stea putin. Se bea numai 1 ceasca pe zi, si anume dimineata pe stomacul gol, 1/2 ora inainte de micul dejun, inghititura cu inghititura. In caz de ciroza hepatica sau de cancer hepatic, se beau zilnic cite 2 cesti. Perna cu pedicuta: Cu pedicuta uscata (in functie de dimensiunea locului cu spasme sau circei se iau 100, 200 sau 300 grame) se umple o perna care se pune noaptea peste respectivele portiuni

44

dureroase. Aceasta perna isi mentine eficacitatea timp de eel mult un an. Baie de sezut: A se vedea ,Bai de sezut

PORUMBUL (Zeamays)Descriere: Alte denumiri: calambuc, cocenasi, colibas, cucuruz, grinisor, malai, papusoi, penche, tenchiu, tengheri. In ultima vreme s-a raspindit foarte mult cultivarea porumbului. In timpul infloririi, din tecile lungi si ascutite ale frunzelor atirna in afara stigmatele sale filiforme. Ele se numesc si matasea- porumbului si constituie partea cea mai curativa a plantei. Perioada de inflorire se intinde din iunie pina in august. Matasea-porumbului este taiata inaintea polenizarii si uscata rapid la umbra. Daca aveti nevoie de un produs diuretic confirmat, atunci beti acest ceai de matasea-porumbului, care este si un mijloc de slabire eficace si inofensiv (actual pentru numerosii supraponderali din societatea bunastarii). Daca matasea-porumbului

este depozitata timp mai indelungat fara a fi complet uscata, atunci isi pierde efectul diuretic si devine laxativa. Ceaiul de matasea-porumbului este la fel de eficient in bolile cailor urinare cu formatie litiazica (formare de calcul), in edeme si anasarca (edeme generalizate), ca si in nefrita, catar vezical, artrita si reumatism. El poate fi folosit cu succes impotriva incontinentei urinare la copii si batrini si a colicilor renale. In toate aceste boli se ia la fiecare 2-3 ore cite 1 lingura plina de ceai de matasea -porumbului.Mod de folosire: Prepararea ceaiului : Se opareste 1 lingura (cu virf) de matasea-porumbului cu 1/4 litru de apa fierbinte. Se lasa putin in repaos, nu se indulceste.

PUFULITA-CU-FLORI-MICI (Epilobium parviflorum)Descriere: Am primit odata o scrisoare de la un tata de familie in care scrie textual: ,,Va implor cu miinile impreunate si ridicate, poate imi mai puteti indica un drum inapoi spre sanatate si darui familiei mele, care sufera din greu alaturi de mine, un tata sanatos." inainte imi evoca drumul suferintei sale: In anul 1981 devine acuta o prostatita cronica (inflamatie cronica a prostatei) din cauza imbaierii intr-o apa care continea radiu. A umblat din spital in spital, dar nici un medic nu l-a operat; era disperat. La fiecare scaun elimina singe si puroi. Din cauza numeroaselor medicamente a capatat ulcer duodenal si o afectiune grava la ficat, iar flora intestinala i-a fost distrusa. Era

mai aproape de moarte decit de viata si a trebuit, la indica|ia doctorului, sa suspende orice medicament. Apoi a fost operat, dupa cum scrie, pe cale electrica. in ciuda operatiei, inflamatiile au ramas pina astazi. Medicamentele si injectiile i-au inrautatit din nou starea. A recurs la ceaiul de urzici si la ceaiul diuretic care i-au ameliorat boala in asa masura, incit astazi poate lucra din nou. De acest drum chinuitor ar fi fost probabil crutat

45

mult incercatul tata de familie daca ar fi stiut de pufuliuta-cu- flori-mici care poate vindeca din temelie bolile de prostata. Pufulita-cu-flori-mici, necunoscuta pina acum ca planta medicinala si nementionata in nici o carte obisnuita despre plante medicinale, a intrat intr-un adevarat mars triumfal ca planta medicinala contra bolilor de prostata. In cel mai scurt timp a devenit cunoscuta in intreaga Europa si in afara ei, nu in ultima instanta din cauza ca a ajutat deja multi oameni in maladiile susmentionate. Din cauza numeroaselor varietati ale acestei flori s-a ivit insa o anumita incertitudine. Dintre subspeciile cu actiune tamaduitoare trebuie insirate urmatoarele: cirligei sau racitoaica (Epilobium roseum), pufulita-cu-flori-mici (Epilobium parviflorum), pufulita (Epilobium montanum), numita si fata-n-fata, pufulita-verde-inchis (Epilobium obscurum), pufulita lanceolata (Epilobium lanceolaturri), pufulita-de-colina (Epilobium collinurn), pufulita-de-mlastina (Epilobium palustre), pufulita-de-pietris (Epilobium fleischeri) si pufulita-alpina (Epilobium anagallidifolium). Varietatile tamaduitoare se recunosc toate dupa florile lor mici in culori rosiatice, roz pal sau albicioase. Ele stau ca batute-n cuie pe silicvele (fruct capsula) lunguiete, inguste, din care tisnesc la plesnire semintele pavoazate cu peri albi, asemanatori bumbacului. In Tirol, pufulita este cunoscuta in mod surprinzator sub numele de ,,Frauenhaar" = parul femeii. Din varietatile enumerate si care au putere lecuitoare se colecteaza intreaga planta, deci tulpina, frunze si flori, cu grija ca planta sa fie culeasa din mijloc - de altfel, ea se rupe foarte usor - pentru ca sa poata forma noi mladite laterale. Ceea ce s-a cules se taie cit este in stare proaspata. Din ceaiul de plante se beau, si in cazurile cele mai grave, numai 2 cesti pe zi, si anume 1 ceasca dimineata, pe stomacul gol, si 1 ceasca seara. Acest lucru nu inseamna insa ca se poate renunta la controlul medical. Oricum, sfatul medicului trebuie cerut in orice boala grea. Doua subspecii de Epilobium, care pot fi doar cu greu confundate cu celelalte soiuri cu flori mici, nu au voie sa fie colectate. Este vorba de cea numita rascoage, limbricas, pufulita sau sburatoare (Epilobium hirsutum) si de sburatoare (Epilobium angustifolium). La prima dintre ele, florile ajung de marimea unghiei degetului mare si stralucesc purpuriu. Ea se gaseste adesea in stocuri mari, stufoase, pina la 150 centimetri inaltime, in si Iinga apele putin adinci; tulpina si frunzele sunt carnoase si acoperite usor cu par pe partea inferioara. Cunoscutul botanist austriac Richard Willfort, care cunostea foarte bine pufulita ca planta de leac, nu o mentioneaza in cartea sa. Ar putea, dupa cum a sustinut ei, sa fie confundata cu rascoagele (Epilobium hirsutum); acestea au, insa, spre deosebire de pufulita-cu-flori-mici, niste flori cel putin de cinci ori mai mari, tije si frunze mai carnoase, o inaltime sensibil mai mare si declanseaza un efect contrar. - Sburatoarele (Epilobium angustifolium) cresc inalte de 150 centimetri si prefera luminisurile, lizierele si vecinatatea tufisurilor de zmeura. Florile mari, de culoarea purpurei, sunt dispuse in ciorchini lungi, piramidali, neindesati pe o tulpina rosietica la baza. Florile acestei varietati foarte des intilnite stralucesc in timpul infloririi, formind niste suprafete rosii ca focul. Denumirea germana populara ,,Unholdenkraut" = iarba-diavolului este, cred, un indiciu destul de clar ca nu poate fi folosita contra prostatitei. <> Un farmacist din Munchen mi-a aratat intr-o carte veche si groasa de farmacie locul in care in jurul anului 1880 pufulita mai era consemnata in mod oficial. Medicamentele chimice au izgonit-o total. Prin preiegerile mele, drumetiile in scopul descoperirii plantelor medicinale, pufulita a devenii din nou cunoscuta in toate rindurile populatiei. indrumarile mele gasesc ecou puternic in sufletele multor oameni, caci pretutindeni unde ajung, fie in munti, pe drumuri de padure, la margini de piraie, fie in luminisuri vad, spre bucuria mea, ca a fost

46

culeasa numai mladita central a pufulitei in scopul de a cruta planta. Oricine cunoaste aceasta planta medicinala o apreciaza si o apara de pieire, culegind-o astfel cu multa bagare de seama. Planta mai creste, dupa cules, inca de 2-3 ori. Daca rizomul ramine in pamint, atunci va inmuguri din nou in primavara urmatoare. Aflu cu bucurie din scrisori ca in multe gradini pufulita-cu-flori-mici creste acum printre capsuni, legume si arbusti decorativi. Inainte era smulsa din pamint ca orice buruiana suparatoare. Citor suferinzi le-ar fi putut aduce in acest rastimp vindecare si un nou curaj de a infrunta viata! De curnd am avut posibilitatea de a ajuta un preot care era considerat de medici incurabil, avind cancer la prostata si la vezica si care se dedica astazi din nou cu intreaga putere de munca profesiei saie. 0 scrisoare din Schwarzwald: ,,Cumnata mea a fost tratata de un cancer al organelor pelviene cu raze care i-au daunat, provocindu-i o fisura in intestin si in vezica. A capatat asemenea dureri vezicate, incit medicul a fost nevoit sa-i prescrie morfina. Atunci am cautat pufulita-cu-flori-mici, am descoperit-o si dupa o saptamina de cura cu ceai, toate durerile au disparut. Multi dintre cei care sufera de prostata se pot insanatosi cu ajutorul pufulitei-cu-flori-mici, deseori chiar fara sa mai fie nevoie sa se opereze. Daca operatia s-a efectuat deja, ceaiul de pufuiita fnlatura usturimile si celelalte inconveniente care se ivesc de mutte ori ulterior. Trebuie consultat insa fn drice caz medicul.' Un barbat vindecat de o boala a prostatei scrie din Coburg: ,,Pufulita-cu-flori-mici m-a ajutat in durerile mele de prostata. Zaceam in spital in Coburg, bolnav de infarct miocardic. Pe linga aceasta, aveam dureri de prostata si nu puteam fi operat din cauza starii proaste a inimii. Mi s-a spus ca mi se va pune o sonda permanenta, daca situatia mi se va inrautati. - Am aflat despre minunata pufulita-cu-flori-mici care a ajutat pe atitia in suferinte asemanatoare. Am inceput sa beau cite 3 cesti pe zi; in citeva zile am scapat de orice dureri de prostata. Acum mai beau pentru ca sa ma refac cite 2 cesti pe zi. - ii multumesc lui Dumnezeu din toata inima. Va doresc, sa mai ajutati cu pufulita-cu-flori-mici multi oameni care sufera de acelasi chin. Este incredibil ca planteie medicinale ale Domnului aduc - cind medicina nu mai are solutii -un ajutor atit de mare." Pufulita ajuta (de dr. Dirk Arntzen, Berlin)O scrisoare de la dr. Arntzen, medic practician, antropozof: ,,La baza urmatoarei evocari sta o intelegere a plantelor, asa cum a fost ea stimulata de Rudolf Steiner si dezvoltata in continuare de diferiti biologi si botanisti. Aceasta intelegere este de fapt o imagine si se numeste: «Omul invers triarticulat». Asta inseamna ca radacina corespunde organizarii nervi-simturi, deci mai ales capului omului, zona frunzelor - sistemului central, ritmic, iar zona fiori-fruct, partii metabolism-membre. Aceasta reprezentare, ca toate lucrurile vietii, nu se poate aplica mecanic. Ea trebuie prelucrata in mod individual pentru fiecare planta in parte si invers, si pentru fiecare pacient in parte. Dar, odata extstenta chiar daca este inteleasa mai intii doar pe baza citorva exemple, ea ofera un fundament solid, temeinic pentru intelegerea «relatiilor» dintre om si planta, care altfel ramin intotdeauna putin neclare. Principiul acestui procedeu va fi ilustrat pe baza unui exemplu. Sa luam Hamamelis virginica. Aici, florile apar iarna direct din scoarta. Nu are loc legatura normala prin frunza. Scoarta trebuie considerata ca apartinind zonei minerale a radacinii. Avem deci o situatie in care «principiul metabolic» al florii da direct de «principiul nervi-simturi» al radacinii si scoartei, fara a trece prin echilibrarea «sanatoasa, normala» prin frunza. Aceasta situatie exista si la om (si natural, la animal), de exemplu in cazul ranii, dar mai ales in zona anala. Hamamelis este un model pentru rana, pentru -hemoroizi. Aceasta planta poate trai cu aceasta situatie o viata intreaga, fara sa insemne ca se imbolnaveste; s-ar putea chiar spune ca ea traieste din si prin aceasta

47

situatie de exceptie. De aceea, planta poate deveni un mijloc de leac pentru noi. Caci ne arata cum putem jongla o viata intreaga cu o situatie anumita, care exista, fara a ne imbolnavi. Si intrucit astfel de «situatii» sunt realitati ale vietii, deci deja ceva spiritual, nu este atit de mult vorba de materialitate, de substanta, ceea ce poate da o explicate pentru efectul diluarilor homeopatice (potente). Si acum referitor la Epilobium, pufulita. Aceasta planta se caracterizeaza mai ales prin faptul ca ceea ce este considerat la inceput drept o tulpina florala mica si nevinovata este in realitate un ovar de fruct hipogin care, asa cum e normal la un fruct, se umfla sensibil dupa inflorire, se decoloreaza si creste in lungime. Toamna sunt eliberate apoi seminteie inconjurate in abundenta de bumbac. Pufulita in toate varietatile sale este o planta relativ raspindita. Planta infloreste si rodeste destul de puternic, adica se desfasoara destul de puternic in acest domeniu; frunzele, tulpina si radacina devin in schimb mai putin importante, mai neinteresante in comparatie cu aceasta. Totul raportat la om inseamna: Putem cauta efectul principal in partea de jos a omului, din care fac parte in mod esential organele urinare si de reproducere. Prin alte reflectii se poate oarecum exclude zona intestinala (acestea sunt mai cu seama plantele cu gust amar). Ovarul de fruct ca parte esentiala, batatoare la ochi se afla spre inauntru. Prin acest lucru se poate inteiege faptul ca in el se vede clar un raport pozitional cu prostata. Dezvoltarea fructului toamna te duce cu gindul si la toamna omului, omniprezenta sa - la o «boala» cam la fel de frecventa. Ceva foarte asemanator se intilneste la pepene, la dovleac: ovar de fruct hipogin, marire uriasa dupa inflorire si, ca sa spunem asa, in mod necesar, actiune asupra organelor urinare. La fel si la para (Pyrus). Si pentru specialisti: Hypoxis rooperi are tot ovar de fruct hipogin. Demn de remarcat este fenomenul ca anumite plante urogenitale importante, ca plopul, ca bumbacul (Gossypium), prezinta si ele o formatie cu aspect de bumbac puternica, batatoare la ochi. Explicatia acestui fenomen inca nu s-a gasit. Cea mai eficace, este prepararea ceaiului. Acest mod de preparare aromat, apos da puterilor tamaduitoare si directia speciala catre partea de jos a omului cu aparatul sau urinar. Si, ceea ce este eel mai important, pufulita ajuta! Multe multumiri redescoperitoarei acestei plante medicinale din farmacia Domnului, pina acum neglijate."Mod de folosire: Prepararea ceaiului: Se opareste 1 lingurita (cu virf) de plante cu 1/4 litru de apa si se lasa sa stea putin. Numai 2 cesti pe zi - prima, dimineata, pe stomacui gol, iar a doua, seara, 1/2 ora inainte de cina.

SALVIA, JALESUL (Salvia officinalis)Descriere: Citeva denumiri ale Salviei officinalis: Cilvie, jale, jales, jales-bun, jales-de-gradina, salvie, salvie-de-gradina, salet, salvir, serlai. Salvia, cunoscuta ca o planta din familia labiatelor, provine din Europa de sud si se cultiva la noi in gradini. Planta atinge o inaltime de 30-70 centimetri, florile ei violete sunt dispuse verticilat, deci in cerc, in jurul unei axe comune; frunzele sale opozite, alb-linoase sclipesc argintiu si emana un parfum usor amar, aromatic. Salvia-de-gradina trebuie sa alba partea ei de gradina intr-un loc ferit, insorit. Pe parcursul iernii, o acopar usor cu crengi de molid, deoarece este deosebit de sensibila la ger. O alta subspecie, Salvia pratensis, cunoscuta sub denumirile de

48

buruiana-milcedului, coada-vacii, gavat, jale, jales, jales-salbatic, jales-de-cimp, jales-de-padure, salvie, salvie-de-cimpuri, salvie-salbatica, se gaseste pe povirnisuri, pasuni si cimpii. De departe se vad stralucind florile-i albastrui-violete care raspindesc o mireasma plina de arome. De la aceasta specie se folosesc florile, de cele mai multe ori numai pentru gargara sau pentru fabricarea otetului de salvie - 1 pumn plin de flori este lasat la macerat in otet natural si acesta se intrebuinteaza ca frectie binefacatoare in timpul unei boli mai lungi in care se sta ia pat. Frunzele se colecteaza inaintea perioadei infloririi, in mai si iunie. Intrucit plantele dezvolta in zileie insorite si uscate uleiuri eterice, frunzele sunt culese numai in soare, preferabil la ora amiezii si apoi sunt puse la umbra ca sa se usuce. Mai curativa decit Salvia pratensis este insa Salvia officinalis, citata mai sus si de care ma voi ocupa in continuare pe larg. Inca de pe vremea strabunilor nostri, salvia era o planta medicinala deosebit de laudata si pretuita. Chiar si numele oglindeste marea apreciere de care s-a bucurat aceasta planta de leac din partea oamenilor inca din timpuri indepartate. Denumirea de salvia deriva din cuvintul latinesc ,,salvare" (a vindeca, a insanatosi). Dintr-o frumoasa carte veche despre plante rnedicinale reiese cit de mult era stimata pe vremuri salvia: ,,Cind Maica Domnului a trebuit sa fuga cu copilul Isus in fata lui Irod, a rugat toate florile de cimp s-o ajute; dar nici una nu i-a oferit adapost. Atunci s-a inclinat catre salvie si iata, aici a gasit refugiu. Sub frunzele sale dese, ocrotitoare, s-a ascuns pe sine insasi si a adapostit pruncul in fata aprozilor lui Irod. Acestia au trecut pe Iinga ei fara a-i vedea. Dupa ce pericolul a fost depasit Maica Domnului a iesit din ascunzatoare si a vorbit afectuos salviei: «De azi tnainte si pina in vecii vecilor vei fi o floare preferata a oamenilor. Iti dau putere sa vindeci oamenii de orice boala; salveaza-i de la moarte, cum ai facut si cu mine»." De-atunci, salvia infloreste orisicind intru salvarea si ajutorarea oamenilor. - Cind ai facut ani de-a ridul experiente cu plante medicinale si ai cerut adesea in clipe grele ocrotirea si ajutorul multiubitei Sfinte Fecioare, atunci simti din credinta adinca si incredere adevarata cum isi intinde minile ocrotitoare peste plantele noastre rnedicinale. Ceaiul de salvie, baut mai des, fortiftca intregul organism, ne fereste de atacuri de apoplexie si are un efect foarte favorabil asupra paraliziilor. In combaterea transpiratiei nocturne este singura planta medicinala, in afara levanticii, care vine oamenilor in ajutor; ea vindeca maladia care provoaca aceasta transpiratie in timpul noptii si indeparteaza prin puterile ei invioratoare marea slabiciune care insoteste boala. Multi doctori au recunoscut proprietatile remarcabile ale salviei: ei o administreaza in spasme, afectiuni ale maduvei spinarii, dereglari glandulare si tremurul membrelor (tremuraturile extremitatilor) cu cele mai bune rezultate. In afectiunile mentionate mai sus, se beau 2 cesti pe parcursul zilei, inghititura cu inghititura. Ceaiul are un efect benefic si asupra ficatului bolnav, inlaturtnd balonarile si toate indispozitiile legate de dereglarile functionarii ficatului. Are actiune depurativa, elimina mucozitatile prea abundente din aparatul respirator si stomac, stimuleaza pofta de mincare si combate tulburarile intestinale si diareea. - Pe intepaturile de insecte se aplica frunze de salvie farimitate cit de marunt. Ceaiui de salvie se recomanda extern in mod deosebit in amigdalite, boli de git, abcese (focare de puroi) dentare, inflamatii ale faringelui si cavitatii bucale. La multi copii si adulti nu s-ar fi ajuns la operatie de amigdale daca s-ar fi intervenit la timp cu salvie. Daca lipsesc amigdalele, care in calitatea lor de politisti ai organismului opresc substantele otravitoare si le prelucreaza, acestea se indreapta direct catre rinichi. O infuzie de salvie ajuta si dintii care se misca, gingiile care singereaza,

49

desosarile (retragerea gingiei), abcesele dentare. Se clateste gura, se face gargara sau se aplica tampoane de vata imbibate in infuzie. Foarte important ar fi pentru oamenii slabi de nervi si femeile care sufera de afectiuni ale organelor pelviene sa faca din cind in cind cite o baie de sezut cu salvie (a se vedea ,,Moduri de folosire"). Pe linga folosirea cu rezultate bune a salviei ca planta medicinala, ea nu trebuie ui-tata nici in calitatea sa de planta aromatica (mirodenie) foarte gustoasa. Se intrebuinteaza in portii foarte mici, asemanator cimbrului, la mincaruri grase, cum ar fi friptura de porc, de gisca sau de curcan. Si vinatul devine mai gustos prin adaosul unei frunzulite de salvie. In prepararea brinzeturilor amestecate cu verdeturi (cu mirodenii) si a sosurilor condimentate ar trebui sa ne gindim la salvie macar din motive de sanatate. In anumite zone se coc ,,prajituri si cozonaci de salvie". La coca se adauga frunze de salvie taiate foarte fin, asemenea anasonului. Mod de folosire: Infuzie: Se opareste 1 lingurita de plante cu 1/4 litru de apa si se lasa sa stea putin. Otet de salvie: Se umple o sticla pina la git (fara a o indesa) cu flori de salvie-de-cimpuri (jale), se toarna deasupra otet natural in asa fel incit sa acopere florile si se lasa sticla sa stea 14 zile la soare sau la caldura. Bai de sezut: Se pun de 2 ori 2 miini pline cu frunze peste noapte in apa rece la macerat. A doua zi, totul se incalzeste pina da in clocot, iar extractul incalzit se adauga la apa de baie (a se vedea si ,,Bai de sezut").

SPLINUTA (Solidago virga-aurea)Descriere: Este numita in limbaj popular si floare-boiereasca, floare-buiaca, manunchi, smeoaica, splinarita, varga-de-aur. Aceasta planta medicinala se gaseste la margini de paduri, in santuri cu apa, pe povirnisuri si locuri defrisate de padure. Tulpina, stufoasa, presarata cu lujeri cu flori galben-aurii, ajunge la o inaltime de cca. 80 centimetri. Florile se pot aduna din iulie pina in octombrie. Se utilizeaza in bolile si hemoragiile intestinale. Splinuta este apreciata insa cu predilectie ca planta de leac impotriva bolilor renale. Florile si frunzele creeaza o senzatie racoritoare si intrucit planta deshidrateaza, ea este recomandata in afectiunile renale si vezicale. Marele medic naturist, preotul Kunzle, istoriseste in scrierile sale despre un barbat de 45 de ani care suferea de o boala grea de rinichi ce se tot agrava. In cele din urma a trebuit sa-i fie scos un rinichi. Si celalalt rinichi avea puroi si nu mai putea functiona normal.

Atunci omul s-a pus pe o cura cu splinuta. A amestecat splinuta, dragaica (sinziene) si urzica-moarta-galbena in parti egale, si-a pregatit din ele un ceai si a baut 3-4 cesti in timpul zilei, in inghitituri mici, drept care boala i-a trecut complet, dupa cum singur a declarat, on 14 zile. Splinuta are efect impreuna cu dragaica si urzica-moarta-galbena sau alba chiar si in scleroza renalal, in irigarea renala si la racordarea la rinichiul artificial, in toate cete trei cazuri am putut obtine succese prin tratamentut fitoterapeutic indicat. Astfel, un barbat in virsta de 52 de ani, considerat de doctor a avea scleroza renala incurabila si pensionat de boala, a venit grifind si asudind la mine, dupa ce a urcat scara pina la etajul intii si s-a trintit - rasuflind din greu - intr-un fotoliu. Dupa numai o saptamina in care a baut zilnic cite 3 cesti din amestecul de ceaiuri

50

mentionat, i-a mers deja vizibil mai bine. Folosea insa toate plantele proaspete, din natura. Dupa a treia saptamina nu-l mai supara nimic. Toate incordarile nervoase de pe urma diverselor stari sufletesti ale omului se descarca prin rinichi. De aceea, dupa un soc de ordin afectiv, fie moartea subita a cuiva apropiat si drag, fie orice alta nenorocire, se stie ca rinichiul este eel care sufera mai mult. Splinuta se dovedeste a fi o planta medicinala care influenteaza cit se poate de pozitiv viata afectiva. Ca atare, ceaiul de splinu|a ar trebui consumat neaparat in cazul unor deceptii si al altor stari sufletesti stresante. Ingerul pazitor al plantelor medicinale se gaseste in imediata apropiere a splinutei. Simtim efectul ei de echilibrare in stari emotionale grele, asemenea unei miini care mingiie, consoleaza si calmeaza. Deja privelistea splinutei in mijlocul naturii actioneaza asupra noastra linistitor. Ar trebui sa fim recunoscatori ca stim in apropierea noastra o planta care aduce atita mingiiere.Mod de folosire: Prepararea ceaiului : Se opareste 1 lingurita (cu virf) de splinuta cu 1/4 litru de apa si se lasa sa stea putin. - Din amestecul de ceaiuri deja mentionat se ia tot 1 lingurita (cu virfj si se pregateste ca mai sus.

SUNATOAREA (Hypericum perforatum)Descriere: Aceasta planta care infloreste la margine de drumuri si paduri, pe dealuri si cimpii, din iulie pina in septembrie, se mai nurneste in limbaj popular si buruiana-de-naduf, buruiana-de-pe-rozor, crucea-voinicului, drobisor, floarea-lui-loan, hemei-de-pamtnt, lemnie, inchegatoare, osul-iepurelui, pojar, pojarnita, sburatoare, sunaica, sovirvarita. Planta atinge o inaltime de 25-60 centimetri, are o tulpina lunga si ramificata si infloreste in cime galbeh-aurii. Pentru a o recunoaste sigur, zdrobiti o floare complet deschisa, va curge astfel din ea o seva rosie. Planta inflorita este culeasa pentru a se pregati din ea ceai si bai, in timp ce pentru uleiul de sunatoare se folosesc numai florile. Credinta populara veche punea seva de culoarea singelui si

cu actiune balsamica a florilor in legatura cu singele si ranile Mintuitorului. Intr-adevar, uleiul de sunatoare este eel mai bun ulei pentru rani, caci are efect calmant, antiinflamator si cicatrizant. O legenda despre aceasta planta povesteste: ,,Cind apostolul preferat al Fiului Domnului se afla sub cruce, mihnit de moarte, a adunat cu grija plantele stropite cu singele sfint, spre a le darui ca amintire scumpa credinciosilor evlaviosi la moartea Mintuitorului." Seva rosie a aromatei plante lasa tainic impresia ca in sub-stanta purpurie a florilor galben-aurii ar trai ascuns un strop din singele Mintuitorului nostru. In zi de Sihziene, simbolui fortelor sfinte ale luminii si caldurii, sunatoarea straluceste in toata splendoarea ei florala unica. Pe vremuri, fetele impleteau din ea coronite, iar cine dansa in jurul focului in noaptea de Sinziene trebuia sa poarte o cununita din sunatoare - coroana de Sinziene. In aceasta noapte plina de mister, fecioarele presarau ramurele de sunatoare pe apa, spre a vedea din inflorirea florilor ofilite cum va fi la anul cu petitorut lor. In Austria superioara, taranul punea, dupa un vechi obicei, planta intre doua felii de piine si o dadea viteior ca .hrana, pentru ca animalele sale sa fie crutate

51

de boli. Din pacate, aceasta traditie nu mai este urmata astazi decit izolat, in anumite familii credincioase. Din cele spuse rezulta cit de apreciata a fost sunatoarea inca din timpuri stravechi. Ceaiul de sunatoare se foloseste in leziuni nervoase si boli nervoase de tot felul, in rani de pe urma unor lovituri si vatamari prin ridicat. El este insa si un leac excelent al diareei. Nevralgia trigemenului poate fi si ea combatuta cu sunatoare, daca se beau zilnic 2-3 cesti cu ceai de sunatoare si se freaca (extern) cu ulei de sunatoare timp mai indelungat locurile afectate. Ne putem face singuri o tinctura de sunatoare care are efect in boli de nervi, nevroze si astenie insotita de insomnii. Tinctura este folosita, extern, ca frectie, iar intern, se iau o data pe zi 10-15 picaturi intr-o lingura cu apa. Tulburarile de vorbire, somnul agitat, accesele de isterie, somnambulismul sunt vindecate cu ajutorul sunatoarei,- la fel si incontinenta urinara si depresiunile. Din practica mea am observat ca in toate aceste boli, in afara intrebuintarii interne a ceaiurilor, pot aduce un ajutor eficace si baile de sezut cu sunatoare (a se vedea ,,Modi!ri de foiosire"). Ele se fac o data pe saptamina, fiind urmate de 6 bai de picioare in celelalte zile ale saptaminii. Aceasta cura se recomanda in starile nervoase de orice fel. Fetele tinere, aflate la virsta de crestere, ar trebui sa bea pentru un timp cite 2 cesti cu ceai de sunatoare zilnic; el sprijina dezvoltarea organelor genitale la femei si ajuta la inlaturarea dereglarilor cicluiui. Un leac natural foarte laudat este uleiul de sunatoare. N-ar trebui sa lipseasca din nici o gospodarie. Poate fi preparat foarte usor in casa (a se vedea ,,Moduri de foiosire"). Isi mentine puterea curativa timp de doi ani si este utilizat cu succes nu numai in ingrijirea ranilor deschise, a ranirilor proaspete, a hematoamelor, a inflamatiilor ganglionilor si a tenului aspru, ci este si un produs eficace de frictionare in cazul durerilor de spate, de lumbago, de sciatica si reumatism. Pentru a avea la indemfna un leac casnic contra arsurilor si a oparirilor, se tin florile in ulei de in. Acest ulei se foloseste si la arsurile de soare. Sugarii cu dureri de burta (colici) se linistesc daca burtica le este masata cu ulei de sunatoare. - O taranca pe care o cunosc vindeca toate ranile, chiar si pe cele ale animalelor ei de casa, cu acest ulei. Barbatul sau a fost odata ranit grav la mina de o unealta. Compresele cu ulei de sunatoare au inlaturat curind toate durerile, iar ranile i s-au vindecat fara probleme. - Un alt taran a tratat cu succes o rana externa grava de la piciorul calului sau cu ulei de sunatoare. Un doctor a constatat la o fetita de 8 ani o inflamare a ganglionilor limfatici ab-dominali. De fiecare data cind frigul actiona asupra fetei, intern sau extern, ea avea dureri de burta, in cele din urma zilnic, in special dimineata. Mama ei a citit ca uleiul de sunatoare poate fi folosit cu succes in inflamari ale ganglionilor. A inceput sa frece burta copilului de fiecare data cind se vaita de dureri. In scurt timp, acestea i-au trecut.Mod de folosire: Prepararea ceaiului: Se opareste 1 lingurita (cu virf) de plante cu 1/4 litru de apa si se lasa putin sa stea. Ulei de sunatoare: Flortle culese pe vreme insorita se introduc intr-o sticluta pina la git fara a se indesa si se toarna ulei fin de masline peste ele. Uleiul trebuie sa acopere florile. Sticla, bine astupata, se lasa citeva saptamini in soare sau in apropierea masinii de gatit. Dupa citva timp, uleiul capata o culoare rosie. Se filtreaza printr-o bucata de tifon, se storc bine resturile si uleiul de sunatoare se trage in sticle de culoare inchisa. In cazut utilizarii sale la arsuri, se poate recurge pentru macerare la ulei de in in loc de ulei de masline. Tinctura de sunatoare: 2 miini pline de flori culese in soare se pun intr-un litru de rachiu si sticia se lasa 3 saptamini la soare sau alta sursa de caldura. Bai de sezut: 1 galeata plina cu sunatoare (tutpina, frunze si flori) se lasa peste

52

noapte in apa rece. Inaintea baii, continutul se da in clocot si se adauga la apa de baie. Durata baii - 20 minute (a se vedea ,Bai de sezut").

TATANEASA (Symphytum officinale)Descriere: Este denumita in limbajul popular si barba-tatei, boracioc, iarba-intaritoare, iarba-lui-Tatin, gavat, iarba-tatii, iarba-neagra, lutatina, nadai, plosnitoasa, radacina-neagra, tacin, tatana, zlac, iar in engleza comfrey. Aceasta planta de leac este una dintre cele mai bune si indispensabile pe care ni le pune natura la dispozitie. Creste pe cimpii unde este umezeala, la margini de cimp, in santuri umede si de-a lungul apelor. O putem gasi si pe linga garduri si pe grohotisuri de panta, inflorind pe tot parcursul verii. Frunzele sunt aspre si foarte ascutite la virf. Radacina care traieste mai multi ani - in exterior este maro inchis pina la neagra, in interior alba pina la galbuie - are grosimea degetului mare, iar daca o desfaci este foarte cleioasa, unsuroasa si lipicioasa la pipait. Fiind o planta cu radacini adinci, tataneasa nu prea poate fi distrusa. Radacinile sale

sint smulse din pamint primavara sau toamna. Li se poate veni de hac doar cu ajutorul unei cazmale ascutite. Planta proaspata este culeasa inainte si in timpul perioadei de fnflorire. Tinctura de tataneasa, pe care v-o puteti face usor singuri, ascunde in sine o forta minunata. Bolnavii care au fost tratati ani de zile fmpotriva reumatismului si a inflamatiilor articulate cu tot felul de leacuri excelente, fara a se vindeca, gasesc un ajutor rapid in tinctura de tataneasa. O femeie care deabia se mai putea servi de bratul drept (incheietura umarului era aproape intepenita, iar medicul constatase deja o pareza) si-a frecat zilnic, incheietura si bratul drept cu aceasta tinctura. Din zi in zi a simtit cum i se alina suferintele. Astazi articulatia are rnobilitate normala si femeia se poate ocupa iar de gospodgrie. Dar si frunzele tatanesei, oparite si aplicate ca terci cald pe membrele paralizate, ajuta peste noapte, atunci cind maladia provine din surmenaj, luxatie, entorsa sau apoplexie. Matusa mea a fost trintita jos pe strada de un motociclist. S-a internal in spital cu fractura coxo-femurala. La operatie i s-a bagat un cui si a fost trimisa acasa dupa ce s-a facut bine. Cuiul trebuia scos peste un an. Dupa ce s-au potolit durerile si a putut merge iarasi normal, a neglijat consultul medical prevazut dupa scurgerea anului. Totul parea in perfecta ordine, pina ce s-a trezit intr-o zi cu niste dureri insuportabile. Abia acum s-a dus sa-si scoata cuiul si s-a constatat ca se formase deja osteita (puroi la os). Desi injectiile au calmat temporar durerile, supuratia n-a trecut. In acest stadiu a venit la noi in vizita, fiind un munte de disperare. Pot spune, fara a exagera: Comprese calde cu terci din faina de tataneasa au ajutat-o peste noapte. A doua zi, femeia putea deja sa stea asezata sau intinsa, fara a avea dureri. Avind in vedere ca in magazine nu se gaseau decit radacini taiate marunt, matusa a avut inspiratia sa le usuce in cuptor, dupa care le-a macinat cu o risnita veche de cafea. Si-a pus aceste comprese cu terci (a se vedea ,,Moduri de folosire ‘’) pina ce locul n-a mai suparat-o. Si tumefierile la glezne si la mcheieturile miinilor se retrag cu ajutorul acestui terci. As vrea sa atrag atentia in mod deosebit asupra faptului ca aceste comprese pot aduce alinare chiar si in caz de

53

paraplegie. Compresele calde cu terci ajuta si in ulcer varicos, in tumefieri reumatice ale muschilor, in noduri de artrita, in umflaturi, in dureri in ceafa, in inflamatii ale pielii piciorului si calmeaza durerile de dupa amputari. Din radacini se poate pregati si un ceai care este folosit intern in bronsite, afectiuni ale aparatului digestiv, hemoragii stomacale si pleurezii. Se beau peste zi, inghititura cu inghititura, 2-4 cesti. Pentru a combate ulcerul gastric se recomanda un amestec de plante pentru ceai: 100 grame de tataneasa, 50 grame de filimica si 50 grame de troscot (a se vedea ,,Moduri de folosire"). Inca o data vreau sa mentionez tinctura de tataneasa. Se utilizeaza cu eel mai bun rezultat sub forma de comprese la leziuni externe si interne, raniri de tot felul, contuzii, hematoame si fracturi. Frunzele tatanesei se intrebuinteaza nu numai pentru comprese, ci si ca adaos la baile complete in caz de dureri reumatice, artrita, dureri de case, tulburari ale irigatiei sangvine si discopatie. Totusi, pentru tulburarile irigatiei sangvine a picioarelor, pentru varice si pentru tratamentul suplimentar sau postoperator al fracturilor, se fac bai de sezut (in cada) cu adaos de tataneasa. In anumite zone geografice se moaie frunzele de tataneasa in aluat de clatite, dupa care se coc, beneficiind in acest mod toata familia de substantele active ale acestei minunate plante medicinale. Mod de folosire: Prepararea ceaiului de radacini: Se pun peste noapte la rece 2 lingurite de radacini taiate marunt in 1/4 litru de apa, dimineata se incalzesc usor si se strecoara. Se beau inghititura cu inghititura. Amestec de plante pentru ceai (la utcere gastrice): Se foloseste 1 lingurita (cu virf) din amestecul respectiv la 1/4 litru de apa, se opareste si se lasa in repaos 3 minute. Se beau 3-4 cesti pe parcursul zilei, calde, inghititura cu ihghititura. Comprese cu terci : Radacinile bine uscate sunt macinate fin, sunt amestecate repede intr-o ceasca cu apa foarte fierbinte si citeva picaturi de ulei alimentar pina se formeaza un terci, acesta se intinde pe o bucatica de pinza, se aplica local in stare calda si se leaga. Comprese de frunze (proaspete): Frunzele proaspete se spala, se zdrobesc pe un fund de lemn cu un sucitor de taitei, se pun pe locurile afectate si se leaga. Comprese de frunze (oparite): Frunzele de tataneasa sunt oparite cu apa clocotita si sunt aplicate calde. Adaos la baile complete: 500 grame de frunze proaspete sau uscate de tataneasa se lasa peste noapte la rece in cca. 5 litri de apa. A doua zi se pune totul la fiert, iar lichidul se adauga in apa baii (a se vedea ,,Bai complete", la ltParteagenerala"). Adaos la baile de sezut: La fet ca la baile complete, insa numai 200 grame de frunze. Tinctura de tataneasa: Se spala radacinile de tataneasa si se curata cu o perie, se taie marunt si se introduc intr-o sticla pina la git fara a se indesa, se toarna rachiu de secara sau de fructe si se lasa 14 zile la soare sau in apropierea masinii de gatit. Rachiul trebuie sa acopere radacinile. Alifie de tataneasa: 4-6 radacini (in functie de marime) de tataneasa proaspete si spalate sunt taiate foarte fin, prajite iute tn cca. 250 grame de untura curata din intestine de pore, lasate sa stea peste noapte, incalzite a doua zi, apoi filtrate si presate printr-o bucata de pinza. Se introduc ime-diat in recipiente mici si curate si se pastreaza la frigider. Pomada poate fi intrebuintata in locul unei comprese cu terci. Este indispensabila in tratarea ranilor la oameni si animale! Vin de tataneasa: 2-5 radacini proaspete si spalate sunt taiate fin si lasate 5-6 saptamini intr-un litru de vin alb natural. Un mijloc excelent in tratarea bolilor de plamini!

54

TRAISTA-CIOBANULUI (Capsella bursa-pastoris)Descriere: Aceasta planta medicinala foarte valoroasa, care se intitneste peste tot pe drumuri, cimpii, paminturi intelenite, ogoare paraginite, santuri, povirnisuri, cimpuri si gradini de zarzavaturi, este considerata in general o buruiana incomoda. De-abia se aduna undeva o movila de pamint - mai ales cand se construiesc case - si imediat apare, aproape peste noapte, traista- ciobanului. In limbajul popular i se mai zice si arior, buruiana-de-friguri, coada-pisicii, pasatel, pascuta, pastele-cailor, punga-babei, punga-popii, pungulita, rapan, straita-popii sau tasculita. Frunzele zimtate neregulat formeaza - asemanator papadiei - o rozeta. Tulpina ajunge pina la o inaltime de 40 centimetri. Perioada de inflorire: martie-noiembrie. Florile, foarte mici, de un alb murdar, sint umbeliforme, alcatuind o inflorescenta in forma de ciorchine; de tulpinitele subtiri atirna micile pastai (fruct capsula) sub forma de

inimioare si amintind la pipait de pielea prelucrata. -Orataniile au o preferinta speciala peritru traista-ciobanului. Imediat ce zapada se topeste si vremea se incalzeste, aceasta planta rasare proaspata si verde. Ceaiui de traista-ciobanului, din care se consuma zilnic 2-3 cesti, se intrebuinteaza cu mare succes in toate tipurile de hemoragii, ca de exemplu in hemoragiile nazale, stomacale, intestinale si in metroragii (hemoragii uterine nereguiate). In cazul ranilor singerinde, la care singele nu vrea sa se opreasca, infuzia de traista-ciobanului are un efect hemostatic uimitor. In cazul menstruatiilor abundente, se beau, timp de 8-10 zile inainte de venirea ciclului, zilnic cite 2 cesti de ceai, fotosind 1 lingurita (cu virf) de traista-ciobanului la 1 ceasca. Acest ceai serveste si la reglarea ciclului pe parcursul pubertatii. In timpul menopauzei, de asemenea, fiecare femeile ar trebui sa bea 4 saptamini de-a rindul cite 2 cesti zilnic, sa intrerupa apoi pentru 3 saptamini si sa repete periodic acest tratament. Pentru hemoroizii care singereaza, se fac mici clisme intestinaie, bai de sezut sau spalaturi cu infuzie calduta de traista-ciobanului. Mamele care au sinii umflati in timpul alaptatului ar trebui sa-si incalzeasca la aburi (intr-o sita) traista-ciobanului proaspata, s-o puna intre pinze si sa si-o aplice local calda, sub forma de comprese. Se recomanda cu succes in cazul hemoragiilor renale 2 cesti pe zi cu un amestec de ceaiuri din traista-ciobanului si coada-calului in parti egaie. Traista-ciobanului este insa - asemanator viscului - si o planta medicinala care regleaza circulatia singelui, fiind indicata deci in mod deosebit atit ia hiperiensiune cit si la hipotensiune arteriala. Spre deosebire de ceaiul de visc, care se face lasindu-se viscul peste noapte in apa la rece, acest ceai se pregateste oparind traista-ciobanului. Se iau 2 cesti pe zi si se intrerupe consumul de ceai atunci cind circulatia s-a normalizat. Un efect curativ la fel de bun ca si viscul il are traista-ciobanului in hemoragiiie menstruale. Si in acest caz, ceaiul se bea numai o perioada de timp. Aceasta planta medicinala de mare valoare este de un real ajutor la toate bolile musculare externe. Este interesant ca despre acest lucru nu s-a scris nimic in aproape nici o carte moderna de plante medicinale. Acum citiva ani, un domn batrin mi-a daruit o carte veche de plante medicinaie, cu gravuri si desene unice. Dar, asa cum se intimpla cind ziua ti-e plina de dimineata si pina seara. n-am putut rasfoi cartea decit o data. Intr-o noapte catre ora douasprezece, am sarit deodata din somn; mi s-a parut ca as fi fost trasa usor de umeri. Brusc, mi-a trecut prin minte ideea: ,,Ai aceasta carte de plante medicinale deja de o jumatate de an si inca nu te-ai

55

ocupat serios de ea nici macar o singura data!" M-am trezit ca lumea din somn, m-am sculat din pat, am luat cartea si. m-am asezat mai comod in camera de zi. Am deschis-o si mi-au sarit imediat in ochi citeva randuri: ,,Atunci cind nimic nu mai ajuta in atrofia muscuiara, luati urmatoarele: traista-ciobanului taiata marunt se lasa 10 zile cu rachiu de secara la soare sau in apropierea masinii de gatit, se frictioneaza locurile respective de citeva ori pe zi, iar intern - 4 cesti cu ceai de cretisoara.'" Ca si cum tot ce-mi doream ar fi fost sa citesc aceste citeva randuri - atunci nici nu mi-am dat seama de asta - am inchis cartea, am pus-o la loc, m-am bagat in pat si cunnd am adormit. Citeva zile mai tirziu am primit un telefon din Viena: ,,Ma puteti ajuta?'Am 52 de ani, sunt de profesie asistenta medicala si sunt pensionata medical de doi ani. Sunt complet neajutorata din cauza atrofiei musculare!" l-am recomandat reteta mentionata, iar cind a venit insanatosita dupa trei saptamini la mine la Grieskirchen, am aflat ca la data la care fusesem trezita din somn in miez de noapte, ea facuse un pelerinaj la Maica Domnului la San Damiano in Italia. La intoarcere, in autobuz, un domn, vazind-o atit de neputincioasa, a trimis-o la mine. Curind dupa aceea s-a simtit atit de refacuta si intarita, incit si-a putut relua serviciul. Un alt apel telefonic, de data aceasta din Steyr, Austria: Am 62 de ani. Din cauza unei relaxari a sfincterului am facut anul trecut un prolaps intestinal si am fost operata. In aceasta toamna treaba s-a repetat; dureri neintrerupte, zi si noapte, intinztndu-se de la buric spre ambele solduri, ca si cum as fi fost taiata de un fierastrau. Medicii din spital au respins ideea unei a doua operatii, sustintnd ca nu mai este nimic de facut." M-am gindit pe loc la traista-ciobanului cea trimisa de Dumnezeu, am sfatuit-o sa ia zilnic cite 4 cesti cu ceai de cretisoara, care intareste musculatura in interior, iar extern sa se frictioneze cu tinctura de traista-ciobanului, din care sa puna si in ceaiul de cretisoara de 3 ori cite 10 picaturi. In rastimpul celor 10 zile necesare prepararii tincturii de traista-ciobanului, am indemnat-o sa-si puna comprese cu ierburi suedeze. Mare mi-a fost uimtrea cind femeia mi-a teleforiat dupa un timp ca n-o mai jena nimic. Prolapsul intestinal se retrasese complet, muschii sfincterului functionau iarasi normal, iar durerile chinuitoare din solduri incetasera chiar a doua zi dupa inceputul tratamentului. Intrucit la telefon imi pierise, de uimire, glasul, ferneia a venit la mine doua zile mai tirziu pentru a-si manifesta direct bucuria. Nu se poate spune decit atit : Ce mult ajuta plantele din farmacia Domnului! Cine face astfel de minuni? Este numai si numai indurarea Creatorului! O femeie din Austria inferioara, din apropiere de Karlstein, scrie: ,,Dupa o prelegere, v-am cerut sfatul in legatura cu o hernie inghinala. Aceasta era lunga de cca. 10 centirnetri, groasa si lata de 3-4 centimetri. Pina ce traista-ciobanului a fost gata, am pus comprese cu ierburi suedeze. Dupa aceea am inceput sa ung locul, frecindu-l cu tinctura de traista-ciobanului si am baut zilnic 4 cesti cu ceai de cretisoara, timp de 6 saptamini. Fiind agricultoare, nu ma puteam menaja - era vremea secerisului - asa ca am purtat la lucru un corset. Dupa 12 zile de tratament nu se mai vedea nimic din hernie, insa tot mai aveam dureri. Dupa 2 luni mi-au disparut si ele. Hernia inghinala am putut s-o vindec fara operatie." Raposatul medic-sef dr. Rohling, fost director al sanatoriului biologic din Mitten-wald de linga Garmisch/Bavaria superioara, care mi-a facut odata o vizita si a citit cu acea ocazie scrisoarea respectiva, a fost vizibil impresionat. Mi-a spus ca herniiie inghinale nu au putut fi vindicate pina acum cu mijloace medicale decit prin operatie. 4 cesti cu ceai de cretisoara (intern) si frectii cu tinctura de traista-ciobanului (extern) ajuta si la histeroptoza (prolaps uterin).(Frictionarea trebuie sa inceapa in acest caz de la vagin si sa se continue peste pintece.) Subliniez in mod deosebit ca aceasta tinctura trebuie preparata

56

din traista-ciobanului proaspata. In boli musculare atit de grave nu ajuta rapid si sigur decit plantele proaspete! Mod de folosire: Prepararea ceaiuiui: Se opareste 1 lingurita (cu virf) de plante cu 1/4 litru de apa si se lasa sa stea putin. Bai de sezut: A se vedea ,,Bai de sezut". Comprese cu aburi: Se pun 2 muni pline de traista-ciobanului, daca se poate proaspata, intr-o sita care se tine peste abur. Planta muiata ia abur se baga intr-o bucata de pinza care se aplica local sub forma de compresa. Tinctura de traista-ciobanului: Traista-ciobanului proaspata, cu fiori, frunze, tulpina si pastai, se taie marunt si se introduce intr-o sticla pina la git, se toarna deasupra rachiu de secara sau de fructe de 38-40% (plantele sa fie acoperite) si se lasa sa stea 14 zile la soare sau la caldura.

PORUMBRELE Organul vegetal utilizat: florile si fructele. Utilizare: constipatie, hipotensiune, sedativ nervos, diuretic, eruptii tegumentare, boli de rinichi, boli de vezica, diaree, nevroze, tonic, guta, stimularea diurezei, afectiuni ale aparatului cardiovascular. Alte denumiri populare: cotobrei, curcudel, maracine, porumb, porumbel, scorobar, spinul-cerbului, spin scorumbar, tarn Ecologie si raspandire: intalnit pe coaste insorite, dealuri pietroase, zone stancoase, razoare, pasuni, fanete, margini de padure, de la campie pana la etajul montan. Boli in care este utilizata: constipatie, hipotensiune, sedativ nervos, boli de rinichi, boli de vezica, afectiuni ale aparatului cardiovascular.

AFINE Utilizare: fructele pot fi folosite in gospodarie sub diverse forme, suc proaspat, sirop, gem, dulceata, afinata, ceai delicios si extrem de sanatos etc; in medicina afinele sunt folosite cu succes in tratarea diabetului, atoniei vezicii urinare, a catarului bronsic cronic, diareei, in combaterea depunerilor de grasime (obezitate) etc. Alte denumiri populare: afin de munte, afin negru, asine, cocza, cucuzie, pomusoara. Ecologie si raspandire: paduri montane rarite, taieturi de padure, tufarisuri de jneapan si ienupar, pajisti montane si subalpine, pe intregul lant carpatic, mai ales pe versantii umbriti si umezi. Organul vegetal utilizat: frunzele si fructele. Boli in care este utilizata : diaree, enterite, diabet, uremie, guta, reumatism, faringite.

PADUCEL Organul vegetal utilizat: florile, frunzele si fructele. Utilizare: afectiuni cardiace cu substrat nervos, hipertensiune arteriala, tulburari de menopauza, angina pectorala, insomnii, aritmie, afectiuni aortice, stari de iritabilitate la femei, cardiopie ischemica, aritmii cardiace, bataturi la picioare.

57

Alte denumiri populare: cacadara, gherghin, maces, malai moale, malaiul cucului, malai nesarat, malaet, maracin. Ecologie si raspandire: intalnit in lizierele padurilor, formand tufarisuri, in zona de stepa, deal si munte, unde pe versantii insoriti urca pana la altitudinea de 1400 m; este putin pretentios fata de sol. Boli in care este utilizata: afectiuni cardiace cu substrat nervos, hipertensiune arteriala, tulburari de menopauza, aritmii cardiace, bataturi la picioare.

ROINITA Roiniţa (Melissa officinalis L.)

Roiniţa (alămâiţa, busuiocul stupului, cătuşnica, iarba stupului, iarba stuparului, iarba roilor, iarbă de lămâi, lămâiţă, floarea stupilor, mătăciune, melisă, poala Sf. Mării, răstupească, roişte, stupelniţă, voioşniţă de albini) este cunoscută încă din antichitate, fiind descrisă de medicul Eladei – Dioscoride – care i-a descris şi o parte din proprietăţile terapeutice. Se cultivă pentru frunze (Melissae folium) sau pentru întreaga parte aeriană (Melissae herba).

Compoziţie chimică:Acestea conţin: ulei volatil (0,1-0,45%, în care domină citralul - ce dă mirosul şi gustul de lămâie), acizi polifenolcarboxilici (rozmarinic, cafeic, clorogenic), principii amare, triterpene (acid ursolic, oleanolic), flavonozide, cumarine, mucilagii, rezine, taninuri.

 Utilizări terapeutice Mixtura de roiniţă , era foarte mult folosită de către călugării benedictini, care o considerau un panaceu pentru memorie şi pentru reîntinerire. Reţeta de preparare: se combină două gălbenuşuri de ou cu două linguri de miere şi cu 2-3 linguriţe de tinctura de roiniţă, la care se adaugă jumătate de linguriţa de pulbere de busuioc. Preparatul astfel obţinut se consumă pe stomacul gol, dimineaţa, ca reîntineritor şi revigorant.

58

Uleiul de roiniţă se întrebuinţează frecvent în industria parfumurilor şi a lichiorurilor. Florile roiniţei sunt bogate în nectar, fiind o foarte valoroasă plantă meliferă (150 kg miere/ha).

Materia primă vegetală de roiniţă are acţiune: sedativă, antispastică, antiseptică, colagogă, coleretică, carminativă, stomahică, cicatrizantă, imunomodelatoare, antiherpetică, antitiroidiană şi antigonadotropă. Se foloseşte în tulburări digestive (crampe, balonări, greaţă şi vomă, spasme, colici, nevroze intestinale şi stomacale, diaree sau constipaţie) sau chiar boli digestive organice (ulcer gastric şi duodenal, litiază biliară), dischinezii biliare şi colite cronice, insomnii, cefalee şi tulburări cardiace (palpitaţii, oscilaţii tensionale, tahicardie şi lipotomii). Materia primă vegetală de roiniţă intră în compoziţia ceaiurilor: anticolitic, aromat, laxativ ş.a.

Document

Organul vegetal utilizat: frunzele si florile speciei aurii. Utilizare: frunzele proaspete de roinita sunt folosite la asezonarea fripturilor si a numeroase preparate culinare; prin distilare se obtine lichior, ulei si apa de roinita; pe plan medical roinita se utilizeaza la tratarea afectiunilor stomacului, combate balonarile, durerile de cap, insomniile, migrenele, durerile de dinti, urechi si cap, tusea, raguseala si afectiunile cailor respiratorii. Alte denumiri populare: alamaita, buruiana stupilor, busuiocul-stupului, catusnica, floarea-stupilor, iarba-albinelor, iarba-roilor, izma-stupilor, lamaita, mataciune, melisa, minta, motoaca, poala sf Marii, rapuseaca, roiste, stupelnita, voiosita de albini. Ecologie si raspandire: intalnita pe locuri uscate, pietroase, luminisuri si locuri poienite din padurile de stejar, pajisti, fanete, tufarisuri, mai ales in regiunile din sudul si vestul tarii, frecvent cultivata; pretentioasa la lumina si caldura, prefera solurile fertile. Boli in care este utilizata: colici gastrointestinali, colite cronice, dischinezie biliara, insomnii, nevralgii dentare, dureri de cap, ameteli, reumatism.

TEI Alte denumiri populare: cei, tei cinesc,tei de toamna , tei balan, tei bun, tei alb. Utilizare: din florile de tei se prepara miere; lemnul de tei este folosit pentru lucrari de sculptura in lemn, gravura, plansete de desen, de mobila; frunzele de tei sunt folosite pentru prepararea ceaiului; din scoarta de tei se obtine franghie groasa pentru catarg si odgoane, gradinarit si industrie; uleiul volatil din florile de tei are actiune sudorifica, antispastica, intr-o oarecare masura stilmuleaza digestia si eliminarea urinei; infuzia de flori de tei este folosita in toate bolile insotite de febra: raceli, catar al cailor respiratorii si urinare, hidropizie etc. Ecologie si raspandire: arbore intalnit pe soluri profunde, afanate, in regiunea de campie si de dealuri, mai ales in regiunile jose din sudul si estul tarii, ca exemplare razlete, in paduri de amestec. Boli in care este utilizata: tuse, bronsita, gripa.

SOC

59

Organul vegetal utilizat: florile, frunzele si fructele in special, dar si radacina si scoarta. Utilizare: din florile de soc se obtine bautura racoritoare, numita socata; ele pot fi folosite la prepararea clatitelor, aluaturilor de prajituri, salatelor; in medicina florile de soc, fructele coapte, frunzele, scoarta tulpinii si coaja radacinii sunt intrebuintate pentru efectele lor depurative, diuretice, expectozele expectorante, purgative, emoliante; ceaiul din frunze de soc este apreciat pentru combaterea racelii, dar si a obezitatii. Alte denumiri populare: haler, hoz, iboz, scorpat, soace, sog, usuciu. Ecologie si raspandire: prefera solurile fertile, bogate in humus, afanate; se dezvolta in semiumbra, in padurile de deal si campie , indeosebi in luminisuri sau margini de paduri, pe langa garduri; este raspandit in intreaga tara. Boli in care este utilizata: sciatica, nevralgie intercostala, guturai, cistite, arsur, contuzii etc.

FENICUL Organul vegetal utilizat: fructele mature, semintele, tulpina, radacina. Utilizare: feniculul se intrebuinteaza la asezonarea produselor de patiserie si panificatie; uleiul obtinut din seminte se foloseste la prepararea lichiorului; tulpina este folosita ca furaj pentru vite; medical, feniculul este cel mai utilizat lactogog, stimulent al lactatiei si actioneaza eficient impotriva balonarilor, catarului bronsic, cronic, tusei convulsive, astmei, afectiunilor oculare. Alte den populare: anason, anason dulce, baden, basamac, chimin dulce, chimion, cumin, fenhiel, finchil, hanus, marariu de casa, malura, molotra, secarea, toaie. Ecologie si raspandire: cultivata in toata tara, pretentioasa la caldura, prefera solurile nisipo-argiloase bogate in humus si calciu, cernoziomuri sau soluri de lunca. Boli in care este utilizata: anorexie, infectii faringo-amigdaliene, balonari, colici abdominali, astm bronsic, tuse convulsiva, laringita, faringita, amigdalite

Maghiranul ( Satureja hortensis ) Esti stresat? Bea ceai de maghiran!stresul este resimtit de tot mai multi romani. Grijile zilei de maine, nesiguranta si instabilitatea sunt cele ce provoaca starile de tensiune si insomniile, pe care le resimtim sub forma stresului. Dar daca toate ar disparea cu ajutorul unui simplu ceai?

Maghiranul ( Satureja hortensis ) este o planta aromatica specifica climatului mediteranean. Creste ca o tufa de mici dimensiuni (maxim 30 cm) si poate fi cultivat in gradina sau in ghiveci. Este o planta perena care sufera din pricina temperaturilor scazute, de aceea toamna mutati-l in ghivece potrivite si aduceti-l in casa.  Aspectul maghiranului este de tufa, cu o tulpina puternic ramificata, cu frunze mici de 1-2 cm, cu petiolul foarte scurt. Frunzulitele sunt foarte aromate datorita continutului de ulei eteric.

Ceaiul de maghiran calmeaza durerile de stomac, ajuta digestia, creste pofta de mancare. In doze concentrate, produce somnolenta, are efecte antidepresive, chiar

60

usor euforizante. Ceaiul mai este cunoscut si pentru efectele sale sudorifice. Este stiut faptul ca produce transpiratie abundenta si mareste temperatura organismului, de aceea se recomanda persoanelor care au probleme cu circulatia.

Pentru alungarea gripei sau a guturaiului, puteti incerca un alt preparat: la o cana de apa clocotita adaugati o lingurita de frunze maruntite de maghiran si un varf de cutit de ardei iute. Se bea foarte fierbinte, indulcit cu miere.

Prepararea ceaiurilor de magheran:ceai calmant: se bea o infuzie obtinuta din o lingurita de planta la 200 ml de apa fierbinteceai antidepresiv: se bea o infuzie fierbinte din sase lingurite de planta la 200 ml de apaceai fortifiant: macerat rece, obtinut din doua lingurite de planta lasate intr-o cana cu apa rece, timp de 24 de ore. Se strecoara si se bea indulcit cu miere.Contraindicatii: ceaiul nu se recomanda hipertensivilor. Se bea cu precautie in zilele caniculare de vara sau pacientilor cu stari febrile.

Un ghiveci cu maghiran poate sta foarte bine pe pervazul bucatariei. Din el, puteti recolta frunzulite de cate ori aveti nevoie pentru mancare, rupand ramificatii scurte din planta. Lasati-i timp tufei sa isi refaca foliajul, nu abuzati.  In mancaruri se poate folosi atat verde cat si uscat. Pentru iarna, se culeg frunzele de pe tulpina si se maruntesc. Se pot pastra uscate in saculeti de panza sau borcane.

Frunzele de maghiran se mai pot pastra scufundate in ulei de masline, aroma lor va ramane mai intensa decat in cazul celor uscate iar uleiul ramas este excelent pentru salate.

Lumanarica

Denumire stiintifica: Verbascum phlomoides Fam. Scrophulariaceae.Verbascum thapsus

Denumiri populare:

1) coada boului, coada-lupului, coada-vacii, lipan2) captalan- de-cel galben, coada-boului, coada-lupului, coada-mielului, coada-vacii,

61

corcobatica, cucuruz-galben, lipan, lipean, lumanarea-domnului, ranzisoara.3) Ciucurica, coada-lupului, coada-vacii, corcobatica, corovatica, lemnul-domnului.In traditia populara: tulpinile florifere se fierbeau in lapte, care se bea contra tusei.Compozitie chimica: florile contin mucilagii, saponozide, verbascozid, tanin, rezine, ulei volatil, zaharoza, carotenoizi, fitosteroli, substante minerale. Perii plantei sunt foarte iritanti.

Actiune farmacologica: are actiune depurativa, calmanta- foarte utila in afectiunile aparatului digestiv, antihistaminica, antimicrobian, emolienta, expectoranta, fluidifica secretiile bronhice, diaforetica, sudorifica. Se indica si pentru actiunea antimicrobian destul de puternica pe care o are. Intra in componenta speciilor pectorale.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: abcese, alopecie, arsuri, astm, bolile vezicii urinare, bronsite, cataruri intestinale, cataruri urinare, degeraturi, dureri de stomac, dureri de piept, eczeme, furuncule, hemoroizi, impetigo, inflamatii acute bronhice, laringita acuta, panaritiu, pecingine, raguseala, rani, tenuri iritate, traheita, tuse, ulcere cronice. Se mai poate folosi de asemenea la orice boala intestinala.

Preparare:-Infuzie din 2 lingurite de planta maruntita puse la 250 ml apa clocotita. Se acopere apoi pentru 10 minute dupa care se strecoara. Se pot consuma 3 astfel de ceaiuri pe zi.-Extern este bine sa fie fierte in lapte. 2 linguri se fierb pentru 10 minute in 500 ml de lapte apoi se strecoara si se aplica spalaturi sau chiar comprese pe afectiunile enumerate cu scop cicatrizant.Pentru o mai mare eficienta se va combina cu alte plante medicinale.

-Tinctura se indica, pentru ca are actiune mai puternica si mai rapida. Se vor pune in 250 ml de alcool alimentar de 70°- 50 g de planta cat mai bine maruntita. Se va lasa timp de 15 zile agitand des dupa care se strecoara si se va pune in sticle de capacitate mai mica. Se va putea lua 10 picaturi-o lingurita de 3 ori pe zi in dilutie cu apa.

62

Părăluţe, contra afecţiunilor plămînului şi căilor respiratorii

De primăvara pînă toamna tîrziu, luncile şi fîneţele sînt pline de floricele albe numite părăluţe, bănuţei, năsturei, bumbişori sau margarete pitice – Bellis perrenis. În tradiţia populară, această plantă s-a folosit ca un leac imbatabil în bronşite. Planta întreagă se spăla, se pisa, se storcea, iar sucul obţinut se amestecă în zahăr candel şi se lua de mai multe ori pe zi. Unii o fierbeau bine acoperită, decoctul îl amestecau cu miere şi preparau un sirop din care luau 1-2 linguri pe zi, contra bronşitei acute şi cronice.Prin compoziţia sa chimică (saponine, substanţe tanante, mucilaginoase, ulei eteric), planta produce o lubrifiere a sputei şi uşurează respiraţia. De asemenea, este diuretică şi ajută chiar la refacerea celulară. Este un bun adjuvant în astmul bronşic. Are efecte excelente şi în tratarea sinuzitei, a faringitelor şi a laringitelor cronice. Persoanele care suferă de răguşeală sau de tuse persistentă ar trebui sa încerce aceasta cură. În medicina populară, planta a fost folosită cu rezultate bune contra cancerului pulmonar.Ceaiul de păraluţe este recomandat şi în tratarea tulburărilor stomacale, a ulcerului, gastritei, colicilor şi arsurilor stomacale. Avînd un puternic efect de neutralizare a durerii, ceaiul de părăluţe este un element important în lupta cu orice formă de artrită, guta sau reumatism. Mirosul puternic al părăluţelor era folosit în vechime ca somnifer.Modalităţi de prepararePărăluţele se pot consuma proaspete, tăiate mărunt în salate de crudităţi. Se mai pot tăia crude sau uscate şi amestecate în miere de albine. Se ia cîte o linguriţă de mai multe ori pe zi.Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de flori mărunţite la 100 ml apă clocotită. Se acoperă 10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. În cazul în care se va folosi extern, se va dubla cantitatea de plantă. Este bine ca după 15 zile de tratament să se facă o pauză de 15 zile.Unguent: la 100 g grăsime (untură de porc, unt fiert înainte pentru îndepărtarea impurităţilor) se va adăuga 50 g de plantă măcinată fin. Se fierbe timp de 3 ore pe baia de apă. Se strecoară caldă, apoi se pune la rece în cutiuţe mici. În cazul în care se doreşte să fie mai consistentă, se poate adăuga puţină ceară de albine, încălzind din nou, tot pe baie de apă, pentru topirea cerii. La răcire, se va mesteca bine, pentru că are tendinţa să se stratifice. În această cremă se poate pune puţin propolis brut (10-20 g) şi se topeşte din nou, amestecînd pînă la răcirea completă. Se va ţine la rece, în cutiuţe mici.Pulbere: planta uscată se trece prin rîşniţa de cafea. Se ia cîte un vîrf de cuţit de pulbere, pînă la 1 linguriţă, de 3 ori/zi. Pulberea se ţine sub limbă 10 minute, apoi se înghite cu apă.Tinctură: o parte plantă măcinată se pune într-o sticlă care are capac ermetic; se mai adaugă 250 ml alcool alimentar de 70° şi se ţine la temperatura camerei timp de 15 zile,

63

agitînd zilnic de mai multe ori. Se strecoară, se pune în recipiente mai mici închise ermetic. Se poate folosi timp de 2 ani, dacă a fost păstrată la rece, bine închisă.Vinul de părăluţe se prepară din 200 g plantă proaspătă la 1 l de vin alb. Se lasă la macerat timp de 10-15 zile, apoi se strecoară şi se păstrează într-o sticlă închisă la culoare. Se bea cîte o ceaşcă în fiecare dimineaţă.

Vinarita - (Asperula odorata)

Vinarita este o planta vivace, ierbacee, inalta de 15-25 cm, cu tulpini drepte, in 4 muchii, neramificate, fara umflaturi la noduri. Frunzele sunt dispuse in verticile cate 6 in partea inferioara a tulpinii si 8 la cea superioara. Ele au o forma oval-lunguiata, acoperite cu peri aspri pe margini si pe nervura principala. Intreaga planta este glabra, cu aspect lucios, mai ales pe partea superioara a frunzelor. Florile sunt albe, marunte si placut mirositoare, dispuse in buchete la varful tulpinii. O floare este compusa dintr-un caliciu cu 4 sepale foarte mici, corola in forma de palnie cu 4 petale si 4 stamine.Fructul uscat este format din doua parti (caprpele) pe care se afla asezati peri tari cu varful intors in forma de carlig. Infloreste in lunile mai-iunie. Creste prin paduri umbroase, de la ses pana in regiunea de munte.Vinarita se culege inainte sau la inceputul infloririi. Principiul activ (cumarina) se formeaza la inceputul dezvoltarii plantei si apare numai la uscarea ei.Vinarita se usuca la umbra, pe cale naturala, intinsa in straturi subtiri. In cazul uscarii pe cale artificiala, temperatura nu trebuie sa depaseasca 35 grade C. Din 6-7 kg planta proaspata se obtine 1 kg produs uscat.Se foloseste in bolile de ficat, ca diuretic si mai ales in industria lichiorurilor. Intern: dischinezia biliara.

MentaFactorul curativ: frunzeleAfectiuni pentru care se recomanda: infectii gastointestinale, balonari abdominale, diaree, voma, greturi, nervozitate, dischinezii biliare cu hipertonie, reumatism, urticare.

Prezentare generalaDenumirea uzuala: Menta (lat. Mentha piperata), denumiri alternative: izma, camfor, iarba neagra, izma buna, izma de leac, minta, minta de gradina.Scurta descriere:Menta este o planta perena de cultura cu miros aromat caracteristic, inalta de 50-120 cm, puternic ramificata chiar de la baza, tulpina in 4 muchii evidente, cu frunze opuse, ovale, flori violacee asimetrice, cu 4 petale, grupate intr-o inflorescenta ca un spic.

64

Calitati curative si actiune farmaceutica:Ulei volatil cu mentol, tanin, flavonoide, polifenoli, principii amare. Stimulent general al functiei digestive, antiseptic intenstinal, antidiareic, antispasmodic, antivomitiv, carminativ, coleretic-colagog, nervin, diuretic si antilitiazic, antitusiv.

Recomandari:- pasta din frunze de menta impotriva problemelor digestive (indigestie, flatulenta, greata, diaree), acneeiSe ia o lingurita din aceasta pasta de doua ori pe zi, inaintea meselor sau in timpul lor. (Cosuri si acnee:) se pune putina pasta de menta (obtinuta din frunze zdrobite) pe zona afectata sau se aplica frunze proaspete pe cosuri si se lasa peste noapte.- pudra din frunze de menta impotriva gretei, pentru curatarea dintilor si a gurii.(Greata:) se tine sub limba o jumatate de lingurita de pulbere de menta, timp de 15 minute, apoi se inghite.- macerat din frunze de menta impotriva diareei Se consuma trei cani pe zi.- ceai din frunze de menta impotriva diareei Se bea ceai de menta sau lapte cald cu menta.Se fierbe o lingurita de menta uscata si jumatate de lingurita de nucsoara intr-o cana de apa. Ceaiul se bea caldut.- suc din frunze de menta impotriva respiratiei mirositoareSe consuma de trei ori pe zi sau se face gargara. - pentru consum impotriva respiratiei rau mirositoareSe mesteca frunze de menta proaspete. Se mesteca un sfert de lingurita de seminte de menta, apoi se inghit cu apa.

PrepararePasta(Probleme digestive: indigestie, flatulenta, greata, diaree): se spala cateva frunze de menta, se pun intr-un bol, se adauga putina sare, 1-2 lingurite de suc de lamaie, o lingurita de coriandru si putina pudra din seminte de chimion. Se adauga putina apa si se face o pasta.SucSe amesteca o lingurita de suc de menta cu o lingurita de suc de lamaie si o lingura de miere. Se consuma de trei ori pe zi.(Respiratie urat mirositoare:) se amesteca o lingurita de suc de menta in jumatate de cana de apa. Se face gargara.CeaiO lingurita de frunze la o cana de apa, se da in clocot.PudraFrunzele uscate de menta, se macina cu masina de cafea.Macerat(Diaree:) se face un macerat din doua lingurite de frunze de menta uscate la 250 ml apa plata (se lasa la macerat 6 ore).

65

Coada soriceluluiDenumire stiintifica: Achillea milefolium Fam Compositae.Denumiri populare: alunele, bradatel, ciuresica, coada-soareci, coada-soricelului, coada-hârcelui, coada-hârtului, crestatea, crâvalnic, garva, iarba-oilor, iarba-soarecelui, iarba-stranutatoare, sorocina, stranutatoare, tata-forfotici.În traditia populara: aproape peste tot se folosea la taieturi si rani.

În unele zone se pisa planta, ori numai frunzele ei, se storcea seva pe rana sau taietura, iar cu resturile se legau. În alte parti, frunzele se pisau, se amestecau cu grasime si asa se puneau, ori se uscau, se sfarâmau si se presara praful. Frunza pisata si amestecata cu rasina se punea pe buboaie, ca sa le grabeasca coacerea, spargerea si vindecarea. Tot cu el se tratau petele de pe fata, pecinginea. Frunzele uscate si sfarâmate se puneau între degetele de la picioare contra oparelilor, iar crude si pisate pe bataturi. În amestec cu usturoi se faceau cu ele legaturi contra durerilor de masele. Ceaiul sau decoctul se folosea în multe parti contra bolilor de piept. Ceaiul din vârfurile florale se lua contra tusei uneori în amestec cu cimbru si musetel când se lua si contra astmului. Se mai faceau bai la dureri de picioare, amestecate cu flori de fân.

Peste tot se întrebuinta pentru bolile aparatului digestiv, dureri de stomac, colici intestinale, diaree. Pentru bolnavii cu ulcer se fierbeau frunzele de jos nu cele care cresteau în sus pâna scadea apa la jumatate, iar apoi se lua de trei ori pe zi înainte de mesele principale câte o ceasca. Compozitie chimica: ulei volatil de culoare albastra, chamazulena, proazulene, cineol, borneol, pinen, limonen, cariofilen, thion-camfen, azulen, achileina, acid achileic, acizi organici, formic, acetic, probionic, valerianic, alcooli: etilic, metilic, taninuri, colina, substante antibiotice.Actiune farmaceutica: proprietatile majore ale produsului se datoreaza uleiului volatil si proazulenelor- stomahic, tonic amare, bronhodilatator, antiseptic, expectorant, antiseptic bronhic, inflamatii gastro-intestinale, dezinfectant si calmant gastric si intestinal, hemostatic, stomahic, antiseptic si calmant al mucoasei anorectale, antispasmodic al cailor biliare, bronhodilatator, diminueaza secretiile gastrice, carminativ, decongestiv hemoroidal analgetic, antihelmitic.Extern; efect calmant, antiinflamator si dezinfectant, regenereaza tesuturile.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: abcese, acnee, afectiuni cardiace, afectiunea maduvei spinarii, afectiuni stomacale, afectiuni vasculare, afte, alergie, alopecie, anorexie, arsuri, astm, ateroscleroza, balonari abdominale, bolile aparatului urinar, bronsite, cancer genital, chisturi ovariene (este bine sa se adauge si frunze de nuc), cistite, colici gastrice, colici hepatice, constipatie, contuzii, degeraturi, dischinezie biliara, dismenoree, dureri menstruale, dureri renale, dureri de stomac, eczeme

66

zemuinde, enterocolite, enurezis, gastrite, fibroame uterine, fisuri mamelonare, gastrita, gingivita, hemoragie, hemoroizi, hipermenoree, hipertensiune arteriala, infectiile aparatului urinar, inflamatiile aparatului urinar, leucoree, lipsa menstrelor, menopauza, menstruatie neregulata, meteorism, metroanexita, oboseala, osteoporoza, panaritiu, paraziti intestinali, pecingine, pete pe piele, plagi zemuinde sau infectate chiar purulente, rinite, rino-sinuzite alergice, scabie, stimularea ficatului, stomatita, supuratii externe, tenuri uscate, tulburari circulatorii, tuse, ulcer varicos, ulceratii diverse, ulcer duodenal, vaginite, varice, viermi intestinali, vitiligo (planta proaspata se stoarce pe petele albe si apoi se sta la soare), voma. Remarcam ca în cazul afectiunilor aparatului ginecologic este una dintre cele mai eficiente plante. Intra în compozitia ceaiurilor: gastric, contra colicilor, hepatic si laxativ antihemoroidal.

Preparare: o lingurita de planta maruntita se va pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute apoi se strecoara. Se pot consuma 2 astfel de ceaiuri pe parcursul unei zile.Extern se va folosi cantitate dubla de planta.Se poate prepara si tinctura.

O infuzie mai concentrata facuta din 10 g planta la 100 g apa ajuta la eliminarea viermilor intestinali. Ceaiul se bea dimineata pe stomacul gol.In cura de primavara ajuta la curatarea sangelui.In tuse si bronsita, in anumite stari nervoase, in boli ale vezicii urinare, ceaiul de coada-soricelului aduce o stare de imbunatatire.

Ceaiul se prepara prin infuzie din 1-2 linguri de planta la 500 g apa. Se bea in cursul unei zile.Coada-soricelului intra in compozitia urmatoarelor ceaiuri: antiastmatic, gastric, hepatic, contra colicilor, anticolitic, diuretic si laxativ-antihemoroidal.Extern, se foloseste sub forma de bai sau comprese, cu efecte calmante, antiinflamatoare si dezinfectante in arsuri, diferite plagi purulente, exeme zemuinde, hemoroizi, ulcere varicoase si abcese dentare. Are proprietatea de a regenera tesuturile. Pentru bai se utilizeaza: 30-60 g planta la 1 l de apa. Aceasta insusire se mareste prin: adaugarea de radacina de tataneasa. Compresele cu acest ceai calmeaza tenurile inrosite si iritate.  Coada soarecelui-tratamente naturiste pentru dureri menstrualeFoarte multe femei sunt chinuite lunar de dismenoree, definita de medicina ca ansamblul tulburarilor care preced si insotesc perioada menstruala. Medicina naturista dispune de preparate deosebit de utile, in special in dismenoreea primara, adica cea care nu are la baza alte afectiuni. Care sunt ele ne-a spus farmacista Gabriela Vlasceanu, consilier in cadrul companiei Hofigal, care fabrica asemenea produse. CATINA, ZINC SI ECHINACEA Uleiul de catina sub forma de picaturi si capsule - prin aportul de vitamine A, E, D, K - reduce durerile si disconfortul general. La fel si uleiul de peste, sub forma de capsule. In farmacii mai gasiti produsul numit "Complet antioxidant", facut de Hofigal, care este un extract de afine, seminte de struguri, spirulina si vitamina C. El modereaza

67

procesele inflamatorii, prin atenuarea stresului pe care il resimt femeile in aceasta perioada. De asemenea, exista "Hofimun", niste capsule cu zinc si echinacea, care sustine echilibrarea hormonala. CEAIURI SI TINCTURI Ceaiul din frunze de amarant reduce durerile menstruale. Galbenelele, sub forma de ceai si tinctura, sunt deosebit de valoroase in prevenirea si tratamentul acestor tulburari, prin calitatile lor antispastice. Se recomanda mai ales inainte de declansarea ciclului menstrual. Musetelul si coada -soricelului, sub forma de ceai sau tinctura, sunt recunoscute si ele pentru virtutile calmante in cazurile de dismenoree. MASAJE Extractul uleios de musetel este indicat in uz extern, pentru masaje ale abdomenului inferior, avand actiune calmanta. Ceaiul si tinctura de sunatoare au si ele efect antispastic si antiinflamator. SEDATIV Radacina de valeriana, sub forma de tinctura, are efect antispastic si sedativ, benefic in cazurile de dismenoree insotita de palpitatii, insomnie, crize de plans, senzatie de nod in gat.

Molidul

Denumire stiintifica:Picea albis. Fam. Pinaceea.Denumiri populare: brad, brad inalt, brad negru, brad rosu, bradaica, buhaci, molete, molid alb, molid gras, molidar, molid sac, molidv rosu, molift, pahui, pin rosu, podina, silha, taras, tarscior.In traditia populara: mugurii si conurile tinere se folosesc pentru prepararea unui sirop contra tusei si a altor afectiuni pulmonare. In sudul Transilvaniei, in zona Banatului, mugurii se spalau, se turna peste ei apa fiarta, se lasau 2 zile sa se macereze, apoi se strecura zeama, se fierbea pana scadea la jumatate si apoi se fierbea cu zahar.Se lua contra durerilor de piept. Ceaiul din varfurile tinere, crude, se lua contra naduselii. Se mai folosea, in unele parti, in bolile de ficat si splina. Cu frunze de molid se faceau scaldatori contra matricilor. Cu cucuruz de molid, frunze de stejar si boz, se faceau bai contra reumatismului Rasina ca si cea a mai multor conifere, in amestec cu alte leacuri era intrebuintata la prepararea diferitelor alifii, pentru taieturi, bube, buboaie, umflaturi, junghiuri, etc. Se folosea si pentru ceai, impotriva ranilor interne.Compozitie chimica: tanin, rezine, uleiuri eterice, terebentina, acid acetic, substante amare, rasina, ceruri, fitoncide, gume, substante minerale, vitamine C, B1, B2, PP, K.

Actiune farmaceutica: antidiareica, antiseptica, antibacteriana, antiinflamatoare, antireumatismala, behica, eupeptica, tonifianta.Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: afectiuni dermatologice, afectiuni digestive, afectiuni pulmonare, candidoza, constipatie, colon iritabil, diaree, eruptii tegumentare, faringite, gripe, infectii ale pielii, infectii urinare, infectii intestinale, plagi ale intestinelor, rani, reumatism, tuse.

Preparare:-Muguri zdrobiti- 2 lingurite, se vor pune in 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute, dupa care se va strecura. Se poate consuma indulcita cu miere in special poliflora

68

in majoritatea afectiunilor de mai sus.-Muguri zdrobiti un Kg se vor pune cu 3 litri de apa. Se lasa la fiert timp de trei ore dupa care se va strecura. Se pune din nou la foc si se adauga la fiecare litru de lichid 750 g de zahar. Se va fierbe pana devine de consistenta unui sirop. Se pune apoi in sticle cu dop. Se va lua cate o lingurita care se va pune la 250 ml de apa. Se poate consuma 3-4 cani din acestea pe zi.-Frunze zdrobite 2 lingurite se vor pune in 250 ml apa. Se vor lasa timp de 10 minute la fiert dupa care se strecoara. Se poate consuma 2-3 ceaiuri din acestea pe zi.-Rasina se poate suge de mai multe ori pe zi ca o guma de mestecat.Extern:-Se pot face aceleasi procedee, dar se va folosi cantitate dubla de plante, inclusiv la spalaturi anale sau vaginale sau la diferite dermatoze. La fel se poate folosi si la gargara.-Rasina se poate transforma in supozitoare sau ovule cu ajutorul cerii de albine, fiind foarte utila in foarte multe afectiuni din cele de mai sus.De asemenea se poate folosi si in amestec cu alte plante medicinale. 

Remedii din petale de trandafir

Pentru a combate eficient şi pe cale naturală răceala, astmul bronşic, hemoptizia (expectoraţie cu sînge sau eliminare de sînge prin tuse) diareea cronică şi dizenteria , se poate utiliza o infuzie din 2 linguriţe petale de trandafir, proaspete şi zdrobite, sau o linguriţă de petale uscate, la 200 ml apă clocotită. Se lasă acoperit 15-20 de minute pentru infuzare, se strecoară, se îndulceşte cu miere şi se beau 2-3 căni/zi, după mesele principale. Pot fi folosite petale de la orice specie de trandafir, în afară de cele ale florilor de măceş. 

Pentru tratarea afecţiunilor aparatului respirator (bronşectazie, astm) se poate folosi un macerat din 100 g petale proaspete, tocate mărunt şi puse într-un vas de sticlă, în care se adaugă 150 g miere de tei. Se amestecă pînă la omogenizare, se acoperă vasul şi se lasă la macerat timp de 5 zile, la frigider. Se consumă cîte o linguriţă, dimineaţa şi seara. Nu se păstrează la temperatura camerei mai mult de 3 zile, deoarece devine toxic. Maceratul preparat din 10 g petale proaspete sau 5 g petale uscate ţinute timp de 3-5 zile în 90 g miere, se foloseşte în tratamentul micozelor bucale la sugari. O soluţie din 50 g petale proaspete macerate 10 zile în 200 ml vin roşu, este excelentă în gargarisme (pentru stomatite), în loţionări pentru întreţinerea părului şi în irigaţii vaginale pentru combaterea leucoreei.

Tinctura se face din 10 g petale proaspete puse în 100 ml alcool de 60 de grade şi lăsate la macerat 10 zile. Se agită zilnic de cîteva ori, pentru uniformizare, se strecoară şi se trece lichidul în sticluţe de culoare brună, bine capsate. Se consumă cîte 10-20 de picături diluate în apă, de 2-3 ori/zi, între mese, pentru tratament în caz de gripă, astm, hemoptizie şi dizent erie. Această tinctură se poate folosi şi pentru frecţii cutanate cu rol cicatrizant în acnee şi răni.

Apa de distilare sau “apa de roze” rezultă după separarea uleiului eteric prin decantare. Amestecată în infuzie de pelin alb, combate durerile de inimă, gastrointestinale şi de şale. Simplă, se poate folosi pentru spălături oculare, cu ajutorul unui tampon de vată, sau se pun comprese sterile în afecţiuni oculare, dureri de dinţi, eczeme şi urticarie. Contra pistruilor se prepară o soluţie din 300 ml apă de roze, 25 g flori de portocal, 150 ml glicerină, 25 ml alcool de 60 de grade şi 2,5 g caolin (se fac tamponări ale feţei de 2-3 ori/zi). O loţiune antiacneică extrem de eficientă se prepară din 100 ml apă de roze şi 100 ml alcool camforat (se fac frecţii uşoare în fiecare seară). Din 500 ml apă de roze, 500 ml rom şi 25 ml amoniac, se prepară un amestec foarte bun pentru combaterea mătreţii (se fac frecţii de 2-4 ori/săptămînă). Pentru

69

combaterea ridurilor, se prepară o loţiune tonică din 200 ml apă de roze, 50 ml lapte de migdale şi 4 g sulfat de aluminiu.

Proporţia ingredientelor pentru “mierea de trandafiri” este de 100 g petale proaspete la 500 ml alcool alimentar de 60 de grade. Se lasă la macerat 24 de ore, se presează şi se strecoară. Se adaugă 900 g miere de albine şi 100 g glicerină. Se pune, apoi, pe baia de apă şi se concentrează pînă la 1 kg. Preparatul se foloseşte în caz de diaree cronică, angină, iritaţii ale gurii la copii, afte bucale şi alte afecţiuni la gît şi gură.

Oţetul aromatic din trandafiri se prepară din 250 g petale proaspete la 200 ml alcool de 70 de grade, amestecat cu 1800 ml oţet de calitate (eventual de mere). Se lasă la macerat 8-10 zile, cu agitaţie zilnică. Apoi, se strecoară prin tifon dublu, petalele se storc, iar oţetul se trece în sticle brune, bine închise. Se consumă cîteva picături într-un pahar cu apă, pentru dureri de cap, angină, scăderea febrei în răceli, afecţiuni în gît (amigdalită, traheită, laringită) şi redarea vitalităţii persoanelor slăbite. Este foarte bun în caz de leşin.

Pentru frecţii în dureri reumatice şi răceli, inflamaţii ale ţesuturilor lezate, răni şi ulceraţii sau comprese pe frunte pentru dureri de cap şi insolaţii, se prepară un oţet aromatic din 100 g petale uscate şi 1 l oţet de vin, la care se adaugă 3-5 g rădăcini de stînjenel. Se macerează 10 zile la soare.

Pentru ungerea buzelor crăpate sau a fisurilor de pe mamelonul sînului, rezultate foarte bune se obţin cu un unguent din 20 g petale uscate şi măcinate de trandafir, care se amestecă în 10 g untură. Se lasă 2 zile la macerat, apoi, se încălzeşte la foc lent şi se mai adaugă 20 g pulbere de petale. 

Rostopasca

 

Se spune ca forta ei este egala cu a soarelui

 Darul cerului - Rostopasca. Alchimistii visau s-o transforme in aur. Pretul ei se afla insa in alta parte: puterea fenomenala de-a vindeca .

Greu sa mai gasesti in natura o imperechere asa de desavarsita intre modestie si forta. Banala ca infatisare, cu floricica ei galbena pusa-n cruce, rostopasca este una dintre cele mai puternice plante de pe pamant. Nu degeaba credeau alchimistii ca pot scoate aur din petalele ei. Se spunea ca are o forta egala cu a soarelui si de asta romanii au botezat-o "Chelidonium", "darul cerului", iar vracii o culegeau numai in crucea zilei, cand soarele era in zodia Leului. Dar si faimosii botanisti ai antichitatii i-au acordat rostopascai mare consideratie. Paracelsus facea o analogie intre laptele ei de culoare portocalie si secretia biliara, folosind-o in vindecarea ficatului, a bilei si-a fierii. Chiar si Hahnemann,

70

fondatorul homeopatiei, isi vindeca bolnavii de ficat cu rostopasca, in vreme ce cu mult inaintea lui, Dioscoride o recomanda pentru vindecarea cataractei si a conjunctivitei. O confirmare "istorica" a calitatilor ei ii apartine marelui pictor german Albrecht Durer, care a imortalizat-o intr-o pictura, dupa ce cu ajutorul ei s-a vindecat de ficat. Astazi, rostopasca este recomandata ca remediu in peste 150 de afectiuni, de la dermatoze banale, la temutul cancer sau la infectiile virale, inca imposibil de tratat cu medicamentele actuale. Dar sa-i cunoastem mai indeaproape "minunile".

Cum se culege si cum se pastreaza rostopasca

De la rostopasca se culege partea aeriana a plantei, adica tulpina, frunzele si florile, cu grija pentru a nu dezradacina planta, care va da apoi alte tulpini. Culesul se face pe timp frumos, insorit, in zile fara ploaie (ploaia favorizeaza brunificarea plantei, ceea ce duce la degradarea principiilor active). Imediat dupa culegere, tupinile de rostopasca se pun la uscat in strat subtire, intr-un loc umbros si lipsit de umiditate. Dintr-o jumatate de kilogram de planta proaspata rezulta aproximativ o suta de grame de planta uscata. In stare proaspata, tulpinile de rostopasca lasa un suc (latex) portocaliu, care are proprietati medicinale foarte importante, pe care planta uscata nu le mai pastreaza.

Patru retete de preparare a rostopascai:

1. PulbereaSe obtine prin macinarea cat mai fina a tulpinilor uscate de rostopasca cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 3 saptamani (deoarece principiile active se oxideaza rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi cate un sfert de lingurita (aproximativ 1 g), pe stomacul gol. 2. Tinctura Se pun intr-un borcan cu filet, 15 linguri de pulbere de rostopasca, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar, de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de patru ori pe zi, cate 50-100 de picaturi, diluate in putina apa. 3. Infuzia combinata Se pun 3-4 linguri de rostopasca maruntita la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste mai ales extern, sub forma de comprese, gargara si bai. 4. Cataplasma cu rostopasca O mana de frunze maruntite de rostopasca se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50gr.C). Se aplica apoi pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa sa actioneze vreme de 1 ora.

Tratamente de uz intern

71

Spasmele digestive - sunt eficient combatute de catre tinctura de rostopasca, din care se iau cate 3-4 lingurite pe zi. Tratamentul se face simptomatic, de cate ori apar spasme, anumite substante continute de aceasta planta (alcaloizi) relaxand prompt musculatura neteda a tubului digestiv.

Diskinezia biliara - un grup de cercetatori romani, condusi de dr. Hriscu A., a demonstrat efectele exceptionale ale rostopascai in combaterea tulburarilor biliare, inclusiv a diskineziei. Se administreaza pulberea, cate un varf de cutit luat de trei ori pe zi, la orele 8, 13 si 19. Acest tratament se face vreme de 30 de zile, urmate de 10 zile de pauza, dupa care se poate relua. Are o eficienta greu de egalat de orice medicament de sinteza. Tratamentul este foarte eficient si pentru prevenirea litiazei biliare.

Indigestia si dispepsia - conform cercetarilor medicului german J.C. Bauman, nu exista medicament mai eficient ca rostopasca in tratarea problemelor legate de digestie. Jumatate de lingurita de tinctura de rostopasca, administrata de 4 ori pe zi, diminueaza senzatia de greata, stimuleaza puternic producerea de sucuri gastrice si de bila, elimina starea de disconfort, de greutate in stomac, ce apare in cazul indigestiei. Fiecare doza de rostopasca se ia cu 10 minute inainte de masa. Se tin cure de cate 3 saptamani.

Migrena biliara, migrena in general - se ia o lingurita rasa de pulbere de rostopasca pe stomacul gol, in doza unica, pentru 24 de ore. Efectele sunt de-a dreptul spectaculoase: in mai putin de o ora, bila este drenata, durerile de cap si senzatia de greata dispar, la fel ca si sensibilitatea excesiva la zgomote, la lumina si la mirosuri. Tratamentul se face ocazional, atunci cand apar durerile de cap si celelalte simptome specifice migrenei.

Pancreatita - iata o reteta care face adevarate minuni in aceasta afectiune periculoasa si greu de tratat: cinci grame de rostopasca uscata si maruntita se oparesc cu un litru de apa clocotita si se lasa sa se infuzeze 12 ore, intr-un vas smaltuit (extractul nu trebuie sa intre in contact cu metale). Ideal este sa se prepare infuzia la ora sase seara si sa se strecoare la sase dimineata, cand se mai adauga 200 de grame de miere de salcam sau poliflora (nu de alt soi) si se amesteca bine. Se ia o lingura din acest preparat, din ora in ora, inainte sau dupa ce mancam. Dupa 2 luni de tratament, simptomele bolii dispar.

Boli de ficat - ceea ce medicina populara stie dintotdeauna, a fost confirmat si pe cale stiintifica: rostopasca este un extraordinar stimulent al functiei hepatice. Se administreaza sub forma de pulbere, cate un varf de cutit (aproximativ 0,5 grame) de 4 ori pe zi, in cure de 21 de zile, cu 7-10 zile de pauza. Este un remediu excelent, pentru persoanele cu afectiuni ale ficatului aparute in urma intoxicatiilor si a otravirilor, a infectiilor cu virusul hepatitei.

Herpesul bucal si herpesul genital - se combat eficient, atat intern, cat si extern, cu ajutorul tincturii de rostopasca. Intern, se administreaza cate o lingurita de tinctura de trei ori pe zi in cure de 12 zile. Pentru utilizarea externa, se combina tinctura de rostopasca, in proportii egale, cu tinctura de propolis, si se aplica prin picurare (nu prin tamponare cu

72

vata) pe zona afectata, de 4-6 ori pe zi. Efectele sunt rapide si de durata.

Cancerul - rostopasca este pe cale sa provoace o puternica disputa in lumea specialistilor, legata de tratarea bolii canceroase. De "vina" sunt cercetatorii din spatiul ex-sovietic, care au studiat efectele rostopascai asupra cancerului vreme de mai multe decenii si au creat chiar un medicament de semi-sinteza, derivat din ea: "Ukrain". Din cercetarile lor rezulta ca sucul de rostopasca aplicat pe zonele afectate de cancerul de piele, dar si pe tumorile exteriorizate, face adevarate minuni, in timp ce pulberea administrata intern amelioreaza starea bolnavilor de cancer. Se ia un sfert de lingurita de pulbere de rostopasca de 4 ori pe zi, in cure de doua luni, cu 3 saptamani de pauza. Este un remediu cu efecte imunomodulatoare certe (ajuta la distrugerea celulelor maligne de catre sistemul imunitar) si cu o posibila actiune citostatica directa. Conform cercetatorilor rusi si ucraineni, substantele active din rostopasca sunt eficiente in cancerul pancreatic, ovarian, faringian, ano-rectal, de colon, de san, de ficat.

Tratamente de uz extern

Tuse convulsiva - gargara cu infuzie combinata de rostopasca are efect calmant foarte eficient. Se fac 4-6 gargare pe zi, cu infuzie calduta.

Faringita, laringita, infectii in gat in general - se amesteca intr-un pahar de infuzie combinata de rostopasca o lingurita de sare marina. Cu acest preparat se face gargara - 3 reprize pe zi, a cate 3 minute fiecare. Cercetatorii rusi afirma ca acest preparat are efecte antibiotice si antivirale extrem de puternice, eliminand prompt infectiile de la nivelul gatului.

Rani infectate - se pun comprese cu tinctura de rostopasca pe zona afectata si se tin vreme de 30 de minute. Se fac 2-3 aplicatii pe zi. Eficienta lor este imediata. Studiile cercetatorului rus Vladimir Molochko demonstreaza ca rostopasca distruge bacteriile patogene din zona tratata, dar reuseste si sa penetreze tesuturile in profunzime, vindecand astfel infectia complet.

Eczeme infectioase - se aplica, vreme de o ora pe zi, cataplasme cu rostopasca. Tratamentul se face vreme de 3-4 saptamani si are efecte excelente, daca dupa aplicatia cu rostopasca se spala zona tratata cu tinctura de propolis nediluata.

Hepatita virala - fitoterapeutul francez Maurice Messegue a tratat foarte eficient aceasta boala, intr-un mod mai putin obisnuit: cu bai cu infuzie combinata de rostopasca. In fiecare seara, se fac bai de maini si de picioare cu apa fierbinte, in care se pun 1-2 litri de infuzie combinata de rostopasca. Se tine fiecare membru vreme de 15 minute in baie, apoi se tamponeaza usor cu un prosop (nu se clateste si nu se sterge). Este un tratament bland si eficient, prin care principiile active ale plantei sunt preluate de catre circulatia sanguina periferica si sunt transportate in ficat, unde isi exercita actiunea terapeutica.

73

Sucul de rostopasca

Se obtine prin stoarcere, din tulpinile de rostopasca proaspat rupte. Se obtine un suc portocaliu, extrem de activ terapeutic, ce are o multitudine de aplicatii medicale populare, mare parte dintre ele fiind validate si de catre stiinta. De regula, sucul de rostopasca se foloseste extern, intern el avand un potential toxic mult mai mare decat rostopasca uscata si fiind ca atare foarte greu de folosit.

Negi - dimineata si seara, se pune pe zona afectata suc de rostopasca, de mai multe ori succesiv, la intervale de jumatate de minut. Locul nu se spala, ci se lasa sucul sa actioneze in profunzime. De regula, in 2-6 saptamani de tratament zilnic, negii dispar. Remediul si-a dovedit eficienta si in vegetatiile veneriene.

Cataracta - se ung pleoapele inchise cu suc de rostopasca, care se lasa sa actioneze vreme de 15 minute, apoi se spala. Aplicatia se face seara, si are o eficienta terapeutica surprinzator de mare, in cazul cataractei, dar si al ochilor obositi si al hipermetropiei.

Cancer de piele si tumori exteriorizate - se pune suc de rostopasca pe zona afectata si apoi se acopera cu o bucata de nailon, asa incat apa din latex sa nu se evapore. Tratamentul se face vreme de jumatate de ora - o ora pe zi, cat mai des posibil (ideal ar fi zilnic). Principiile active citostatice ale rostopascai actioneaza in profunzime, inhiband si distrugand celulele maligne.

Chist ovarian, chisturi - se unge pielea din zona ovarelor (sau din alta zona afectata) cu suc proaspat de rostopasca si apoi se maseaza foarte usor, circular. Intreaga procedura dureaza 10 minute si se face dimineata. Contraindicatii Aceasta planta nu se va administra copiilor sub 12 ani, femeilor gravide sau care alapteaza.

Precautii in utilizarea rostopascai

Administrata in supradoza (peste patru grame de planta uscata, luata zilnic, de catre un adult de 75 de kilograme) rostopasca provoaca gastroenterita, tuse, probleme de respiratie, spasme digestive. In doze foarte mari, poate da paralizie temporara si tulburari cardiace. In cazuri rare (pana in anul 2006 fusesera raportate 30 cazuri in toata lumea), care tin de o sensibilitate individuala, rostopasca poate da si tulburari hepatice, mergand pana la hepatita. Aceste probleme au aparut chiar in cazul administrarii in doze normale, motiv pentru care tratamentul cu rostopasca va fi inceput gradat, cu doze mici, si va fi intrerupt imediat ce apar simptome cum ar fi greata, inapetenta, marirea in volum a ficatului, colorarea in rosu a urinei ori ingalbenirea corneei. Aplicata pe piele, rostopasca (mai ales sucul) poate produce alergie, motiv pentru care, inainte de inceperea tratamentului se va face mai intai un test pe o suprafata mica de tegument si abia apoi se va folosi in cantitate mare.

74

 

Anasonul (Pimpinella anisum - Fam. Umbeliferae)

Denumiri populare mai cunoscute: badean, anis, chimen (chimion) dulce, molura.

Prezentare: este o planta ierboasa, aromatica, cu tulpina cilindrica goala in interior, ramificata si inalta pana la 75 cm, ce are frunzele bazilare ovale, dintate pe margine, iar cele superioare profund divizate in segmente liniare; are flori mici si albe.

Raspandire: originara din Asia occidentala si nord-estul Africii, se cultiva pentru uleiul eteric (2-3 %) si substantele grase (18-20 %) ce se extrag din seminte. In tara noastra gasim planta in judetele Ilfov, Ialomita, Teleorman, in sudul Oltului, Dolj, Timis, Constanta si in regiuni cu o altitudine de 100-200 m, ce coincid si cu zonele favorabile sfeclei de zahar.

Mare atentie de a nu confunda fructele de anason (Fructus Anisi vulgaris) cu fructele de cucuta (Conium maculatum) care sunt deosebit de toxice. Trebuie sa stiti ca anasonul este o specie exclusiv de cultura, in timp ce cucuta creste spontan pe locuri necultivate. Fructele de anason sunt acoperite de peri aspri, de culoare bruna-verzuie, cu diametrul de 3-4 mm, in schimb cele de cucuta nu au peri.

Crestele la fructele de anason sunt lineare, iar la cele de cucuta sunt ondulat-crestate. Din punct de vedere al gustului, fructele de cucuta sunt respingatoare, spre deosebire ce cele de anason care au un gust placut.

Recoltarea anasonului se face dimineata pe roua, seara sau chiar noaptea, pentru a evita pierderile prin scuturare.

Componentii principali: ulei vegetal (anetol, aldehida anisica), lipide, substante minerale, protide, zaharuri, amidon, aldehida acetica, colina, cetone.

Proprietati: stimuleaza functiile pancreatice, este antiseptic si carminativ .

Indicatii: expectorant in bronsita, ca diuretic, in digestia si cresterea apetitului, in calmarea durerilor abdominale si eliminarea gazelor din stomac, in combaterea viermilor intestinali si a colicilor intestinale si gastrice la sugari si copii, in marirea cantitatii de lapte la femeile care alapteaza.

75

Mod de folosire: infuzie, fructul bine copt.

Pentru eliminarea viermilor intestinali: la sugari (infuzie din 5-6 fructe la o cana mica); la adulti (o lingurita de fructe la 300 ml apa clocotita), se lasa 15 minute dupa care se strecoara si se bea in trei reprize inaintea meselor principale. Trebuie folosit in timp scurt, caci anetolul este toxic.

Contraindicatii: gastrite, ulcer gastric si duodenal, enterocolite acute si cronice.

AREIUL IUTEDenumirea sa stiintifica este Capsicum annuum L., iar numele comune sunt ardei iute, chilli, cayenne. Despre efectele lui terapeutice ne-a vorbit dr Ramona Weisz, din partea companiei Hofigal.

INHIBA SENZATIA DE DURERE

Capsaicina este substanta din ardei care ii da gustul iute. Este un antioxidant care protejaza ADN-ul fata de cancerigene. Actiunea sa chemopreventiva a fost demonstrata la cancerul ovarian, mamar, de ficat si plamani, precum si la leucemie. In urma unor experimente, celulele cancerigene au devenit mai mici, ajungand apoi celule moarte. De asemenea, capsaicina previne comotiile si coboara nivelul colesterolului. Aplicarea repetata de capsaicina inhiba senzatia dureroasa. Este folosita in prezent in neuropatia diabetica, nevralgia postherpetica, maladii reumatice si migrena.

DOAR GATIT, IRITA STOMACUL Ardeiul iute este bogat in vitaminele A, B1 si B2, C si P. Consumat in doze mici, ajuta la stabilirea unei digestii normale, iar in doze mari are actiune purgativa. El poate poate fi consumat si de cei care sufera de ulcer gastroduodenal. Aceasta deoarece irita stomacul numai in stare gatita. Consumul regulat de ardei iute este recomandat de catre unii naturisti in caz de anorexie, hemoroizi, congestie a ficatului, vene varicoase si probleme vasculare.

DURERI DE SALE Decoctul din ardei iute se foloseste pentru gargara, eficienta in bolile gatului. Extern, se utilizeaza contra durerilor reumatice si a crampelor musculare. Specialistii au ajuns chiar la concluzia ca plasturele din cayenne este o alternativa la alte tratamente pentru durerile de sale.

ANTIREUMATIC

76

Crema pe baza de capsaicina are efect calmant in in tratamentul durerii genunchiului la cei care sufera de osteoartrita sau artrita reumatoida. Se mai poate folosi si tinctura de ardei iute, din care se iau 10-30 de picaturi, diluate in apa sau ceai.

Dureri de gat - se foloseste un extract in apa de ardei iute, un preparat simplu, dar cu efecte antiinfectioase extrem de puternice, care poate opri racelile chiar in faza incipienta. Iata cum se obtine acest remediu: un varf de cutit de seminte de ardei iute se pune intr-un sfert de cana (50 ml) de apa clocotita, se lasa vreme de 20 de minute, apoi se amesteca cu miere. Se consuma cu inghitituri mici, lasand sa alunece lent pe gat. Efectele sunt imediate.

Rinita (guturai) - se recomanda consumarea ardeiului iute drept condiment, mai ales in ciorbe si supe fierbinti, care ii potenteaza efectul. Substantele continute de ardeiul iute desfunda imediat nasul, intensifica circulatia in zona cailor respiratorii superioare si fac sa creasca temperatura corpului. In cazul in care din cauza guturaiului simtiti ca nu mai aveti miros, inspirati in dreptul unei despicaturi facute cu cutitul intr-un ardei iute.

Lombosciatica - se obtine o tinctura de ardei iute astfel: 20 ardei iuti se piseaza bine, dupa care se pun intr-un borcan in care se adauga un pahar (200 ml) de alcool de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat continutul vreme de zece zile, dupa care se filtreaza prin tifon. Cu preparatul obtinut se fac comprese, care se pun pe zona dureroasa si se tin vreme de 10-30 de minute. Tratamentul se repeta de 1-2 ori pe zi, pana la disparitia durerilor. Are un puternic efect rubefiant asupra pielii, motiv pentru care persoanele sensibile vor aplica remediul cu tinctura diluata.

Crampe musculare (carcei) - este foarte utila introducerea in alimentatie a ardeiului iute. Pe langa faptul ca este bogat in vitamina C, utila pentru sistemul circulator si muscular, are efecte de intensificare a circulatiei sanguine si de crestere a temperaturii corpului. Zilnic, persoanele cu predispozitie spre crampe musculare vor consuma 1-2 ardei iuti si, in plus, vor face urmatorul tratament extern:

Circulatie periferica deficitara (maini si picioare reci) - se maseaza foarte usor mainile si picioarele cu o solutie preparata din cinci lingurite de ardei iute maruntit (poate fi si boia de ardei iute), jumatate de pahar de otet si jumatate de pahar de spirt, care au stat sapte zile la macerat.

Busuiocul,un revigorant al functiilor hepatice

Busuiocul este o planta cu miros si gust caracteristic, placut aromat, ceea ce a deteminat popularitatea acestuia ca si condiment in preparatele culinare. Demn de remarcat este ca aceasta planta are un important rol in fitoterapie. Compozitia bogata in substante benefice, cu actiuni antimicrobiene sau antiinflamatorii, face ca busuiocul sa fie de un real ajutor in tratamentul multor afectiuni

77

Un remediu de nadejde in tulburarile gastro-intestinale, busuiocul stimuleaza digestia, calmeaza colicile, ajuta la eliminarea gazelor, este antiemetic, antiseptic intestinal si diuretic. In inflamatiile cailor respiratorii planta este utilizata ca antiseptic respirator, antispastic, antitusiv, bronhodilatator. De asemenea, printre proprietatile busuiocului se mai numara si cele de galactogog (stimuleaza secretia de lapte), reechilibrant al activitatii endocrine, stimulent al sistemului imunitar, tonic general, tonic nervos, antidepresiv

Busuiocul (familia Labiatae) este format din tulpina si ramuri tinere acoperite cu frunze de culoare verde, terminate cu sau fara inflorescente. Florile busuiocului au corola alba sau alburie - roz cu tubul scurt. Se utilizeaza toate partile plantei.

Actiune la nivelul ficatului S-a constatat ca busuiocul potenteaza puterea de dezintoxicare la nivelul ficatului, deoarece in frunzele de busuioc sunt prezente sase substante cetonice cu actiune directa asupra celulelor hepatice, care cresc potentialul metabolic al acestora. Cuplarea acestor molecule pe suprafata membranelor celulelor ficatului determina o reactie biochimica in lant, care conduce la o rapida crestere a fabricarii de enzime necesare ficatului. Ca urmare, o serie de functii hepatice sunt stimulate, efectele fiind rapide si foarte eficiente. Astfel, ceaiul de busuioc creste viteza de metabolizare a unor toxine provenite din alimentatie (grasimi, carne prajita, coloranti chimici) si creste totodata sinteza enzimei care distruge alcoolul patruns in organism. De asemenea, consumul de ceai de busuioc scade efectul nociv al nicotinei si al altor toxice cu nucleu de tip nicotinic, patrunse in sange prin inhalare sau ingestie. Efectul cetonelor din ceaiul de busuioc se face resimtit si in planul capacitatii hepatice de a creste sau micsora proportia glucozei din sange. Ca urmare, variatiile de glicemie vor fi rezolvate cu mai multa promptitudine de ficat. De asemenea, ceaiul de busuioc poate reduce viteza de transformare a zaharurilor in grasimi.

Modalitati de administrare

infuzia: o lingurita de planta la 200 ml de apa clocotita. Se lasa la infuzat 5-10 minute. Se beau 3 ceaiuri caldute pe zi, dupa mesele principale, de preferinta unul seara inainte de culcare. In colitele de fermentatie se bea neindulcit sau indulcit cu zaharina. 

Tinctura de busuioc se recomanda intern in: astenie, depresie, nevroze (se administreaza impreuna cu tinctura de sunatoare), prevenirea imbatranirii premature; impotenta, frigiditate (se combina cu tinctura de branca ursului), migrena, dureri de cap care apar pe fond nervos, oboseala, surmenaj, guturai, gripa, bronsita acuta, tuse, infectii renale si urinare in faza acuta, colita de fermentatie, gastrita hiperacida, balonare, anorexie, voma si dispensii pe fond de nervozitate. Administrare: 1 lingurita de tinctura diluata in 100 ml de apa, de 3-4 ori/zi. Se administreaza la nevoie sau in cure de 3 saptamani. Extern, tinctura de

78

busuioc este indicata in: dureri de cap – frictionari pe ceafa si pe pielea capului; nevralgii – frictionari usoare pe zona dureroasa.

Busuiocul este un antialgic si un tonic general. Uleiul volatil continut de acesta are proprietati antimicrobiene si antifungice.

Utilizari externe Busuiocul contine uleiuri volatile, avand proprietati antiseptice, bactericide, antiinflamatorii si cicatrizante. In cosmetica se foloseste infuzia sub forma de comprese sau pulverizari in cazul tenului gras si acneic. De asemenea, pentru indepartarea mirosului neplacut al respiratiei si intarirea gingiilor, se fac spalaturi bucale cu ceai de busuioc. 

CosmeticaPentru tenurile sensibile, acneice se poate utiliza un gel antiacnee cu busuioc. Acesta poate fi procurat din magazinele de specialitate si contine extract de busuioc, de galbenele si de coada-soricelului, ingrediente cu larg spectru antimicrobian si substante keratoplastice. Gelul de aplica dimineata si seara. Obligatoriu, dupa extragerea comedoanelor, se curata pielea cu ajutorul unui tampon de vata imbibat cu lotiune tonica. Se aplica apoi gelul antiacnei

Un medicament numit... CEAPADe la o vreme incoace, tot ce punem in farfurie se studiaza in laboratoare si universitati.

Stiinta isi intoarce atentia spre farmacia naturii, descoperindu-i cu uimire potentialul, subapreciat pana acum. Iar printre motivele de mirare, la loc de frunte se afla una dintre cele mai umile legume, pe care nimeni nu da doi bani: ceapa. Pare de necrezut, dar in spitale universitare din Japonia, din Iran sau din Rusia, in laboratoarele unor facultati de medicina si farmacie din Italia, din Israel, din India sau din Franta, ceapa se afla in topul celor mai cercetate legume. Concluzia e simplu de tras: ceapa are un potential vindecator uluitor, pe care daca noi, oamenii moderni, l-am cunoaste in profunzime, am putea sa ne punem la adapost si chiar sa ne tratam de boli pe care, deocamdata, medicina moderna nu stie sa le vindece.

Boli ce pot fi prevenite cu ceapa

Cancerul - un studiu realizat de cercetatorii italieni asupra populatiilor din sudul Europei arata ca exista o proportie inversa intre frecventa utilizarii cepei in alimentatie si riscul de aparitie al mai multor forme de cancer: bucal, esofagian, colo-rectal, laringian, de san, ovarian, de prostata, renal. La fel ca usturoiul si prazul, ceapa prezinta capacitatea de a acumula seleniu din sol, o substanta protectoare impotriva aparitiei cancerului. Consumul de ceapa (cel putin jumatate de ceapa cruda pe zi) a fost asociat, intr-un alt studiu francez, cu o reducere de cel putin 50% a riscului de aparitie a cancerului de stomac, dar si cu o reducere semnificativa a incidentei cancerului de san.

79

Litiaza renala cu urati - este foarte bine prevenita de consumul zilnic al unei salate de ceapa (120 grame), asezonata cu suc de lamaie. Substantele active din ceapa dizolva calculii cu urati si previne formarea altora noi.Diabetul - doua studii independente facute de spitalele universitare ale unor facultati de medicina din India arata ca un consum zilnic semnificativ de ceapa cruda (140 de grame pe zi) scade glicemia, prevenind si chiar tratand diabetul. Interesant este ca in aceleasi studii s-a pus in evidenta un alt fapt remarcabil: ceapa NU reduce nivelul glicemiei la cei care nu sufera de diabet. Ateroscleroza - un studiu preliminar realizat cu voluntari barbati arata ca administrarea a 50 grame de ceapa proaspata pe zi diminueaza foarte mult riscul cresterii colesterolului seric, determinat de o alimentatie cu un continut ridicat de grasimi. De asemenea, consumul de ceapa previne ateroscleroza, ischemia cardiaca si amelioreaza hipertensiunea.Imbatranirea prematura - un studiu facut de o echipa de medici de la Novi Sad, Serbia, arata ca ceapa cruda consumata zilnic are efecte bune de combatere a afectiunilor cardiovasculare si a imbatranirii, datorita neutralizarii radicalilor liberi de catre substantele antioxidante din ceapa.

Tratamente interne cu ceapa

Tulburari de memorie - se trateaza cu ceapa cruda, cate 80 de grame (o ceapa mai mare) pe zi. Substantele active din ceapa au efecte neuroprotectoare si imbunatatesc irigarea cu sange a creierului. Tratamentul cu ceapa inlatura mai ales problemele legate de memoria de scurta durata, adica exact cea care este cel mai afectata in primele faze la bolnavii cu Alzheimer. Tratamentele cu ceapa imbunatatesc totodata si coordonarea motorie, fiind o sansa pentru persoanele in varsta

Depresie - doua-patru linguri de suc proaspat de ceapa, administrat dimineata si seara, sunt un leac surprinzator de puternic impotriva depresiei. Sucul foarte proaspat de ceapa, administrat pe stomacul gol, cu putin suc de fructe (mere sau portocale), stimuleaza puternic activitatea sistemului nervos central, inducand o stare de vioiciune, optimism, dorinta de actiune. Sterilitate masculina - ceapa consumata sub forma de salata este un stimulent al activitatii gonadelor la barbati, imbunatatind productia de sperma, dar si de testosteron. Astfel, ceapa este si o speranta in tratamentul efeminarii barbatilor moderni, care au ajuns din cauza tulburarilor endocrine produse de alimentatie, de sedentarism ori de consumul de alcool, sa se confrunte in numar tot mai mare cu obezitatea, celulita, vergeturile, ginecomastia etc.Tuse persistenta, tuse convulsiva - se bea decoct de ceapa cat de fierbinte posibil, indulcit cu miere. Doua-trei cani pe zi din acest remediu prea putin placut la gust, ba chiar respingator pentru unii, are efecte aproape miraculoase de oprire a acceselor de tuse, de eliminare a secretiilor de pe arborele bronsic, de refacere a epiteliilor distruse de infectia respiratorie.Litiaza biliara - se iau zilnic 2-3 lingurite de ulei, in care s-a macerat ceapa, preparat dupa reteta data in anexa acestui articol. Tratamentul se face vreme de 14 zile, urmate de 7 zile de pauza, dupa care se poate relua. Este eficient pentru prevenirea formarii unor noi

80

calculi biliari, dar si pentru eliminarea celor existenti, mai ales daca nu sunt de dimensiuni foarte mari.Bronsita - se iau dimineata, la pranz si seara, cate 2-3 lingurite de sirop de ceapa, in cure de cate 2-3 saptamani. Este un remediu util, mai ales in tratamentul bronsitei infectioase, dar si al celei tabagice, precum si al celei alergice.Adjuvant in astmul bronsic - zilnic se bea un sfert de pahar de lapte fierbinte, in care se pune o lingurita de suc de ceapa si cateva picaturi de suc de usturoi. Acest preparat favorizeaza eliberarea arborelui bronsic de secretii, elimina in buna masura senzatia de sufocare, previne contractura spastica a cailor respiratorii.Infectie cu candida pe traiectul digestiv - un studiu foarte recent arata ca sucul de ceapa (50 ml), administrat in 3-4 reprize pe parcursul unei zile, combate infectiile cu candida si cu multe alte ciuperci parazite, la fel de eficient ca multe alte medicamente de sinteza, fara a da obisnuinta si nici reactii adverse. Acelasi studiu arata ca in tratarea candidei, cele mai bune rezultate se obtin prin asocierea cepei cu usturoiul.Adjuvant in ascita si in edeme cardiace - se consuma zilnic 50 ml de suc de ceapa dizolvat intr-un pahar (200 ml) de lapte cald. Este un remediu stravechi (prima oara a fost consemnat de catre Plinius cel Batran, cu 2000 de ani in urma), care in multe cazuri a dat rezultate bune.

Tratamente externe cu ceapaAlopecie - o echipa de la departamentul de dermatologie si venerologie a universitatii medicale din Bagdad, Irak, a facut studii, publicate in "Journal of Dermatology", despre efectele cepei in aceasta afectiune. Sucul proaspat de ceapa a fost aplicat sub forma de frectie usoara, pe zonele afectate, de 2 ori pe zi, timp de 2 luni. Reinceperea cresterii parului s-a declansat dupa 2 saptamani de la inceperea tratamentului, dupa 4 saptamani efectul fiind sesizat la 47% din pacienti, iar dupa 6 saptamani la 86,9% dintre pacienti. Efectele la barbati sunt considerabil mai bune decat la femei (93% au raspuns pozitiv la tratament fata de 71,4%, in cazul femeilor). Eczeme - componentii cu sulf, care dau mirosul specific din ceapa, sunt antiinflamatori si au efecte antibacteriene si antifungice puternice. Din acest motiv, cataplasmele cu ceapa aplicate zilnic, vreme de 45 de minute, pe eczemele infectioase, dar si pe cele alergice, duc la diminuarea suprafetei zonelor afectate de catre acestea si la scaderea unor simptome conexe (mancarimi, usturime etc.).Degeraturi - se pun cataplasme cu ceapa rasa pe zonele afectate, care se tin vreme de minimum doua ore. Este un tratament care da rezultate neasteptat de bune in degeraturile de gravitate mica si medie.Retentie de urina - un remediu de prim ajutor este cataplasma cu ceapa pusa pe zona abdominala inferioara, vreme de cateva ore. Nu se stie exact mecanismul de actiune al acestui remediu, dar are efecte certe de stimulare a functionarii rinichilor si eliminare a urinei.

Remedii din ceapa

Salata Este forma ideala de consum pentru o persoana care vrea sa obtina rezultate terapeutice de durata. O ceapa mare (minim 80 de grame) se curata de coaja, se spala si se toaca

81

marunt. Apoi se freaca putin cu un varf de cutit de sare, se adauga suc de lamaie si patrunjel tocat marunt dupa gust. Se consuma la o masa, doza fiind suficienta pentru o zi.

Sucul proaspat Se poate obtine astfel:* cu masina de tocat carnea, filtrand prin tifon ceapa dupa ce a fost bine zdrobita si rezultand astfel un suc albicios * cu o razatoare fina, prin care se da ceapa si apoi se stoarce prin tifon * cu storcatorul electric centrifugal, obtinand un suc ceva mai limpede si mai pur, intrucat pulpa este partial retinuta prin centrifugare. Indiferent de metoda prin care a fost obtinut, sucul de ceapa este bine sa se consume proaspat, cate 20-50 ml in doza unica, administrata inainte de masa.

Decoctul de ceapa

Se foloseste in afectiunile respiratorii si se consuma cat de fierbinte se poate suporta. Iata reteta de preparare: se fierb la foc mic doua cepe cu tot cu coaja, vreme de cinci minute, intr-o cana de apa, dupa care se lasa sa se raceasca vreme de 10 minute, acoperind vasul. Se strecoara si se administreaza cat de cald posibil, cu miere.

Siropul de ceapa

Se amesteca foarte bine 10 linguri de suc de ceapa cu 20 de linguri de miere de salcam, dupa care se pune intr-un borcan la pastrare. Se administreaza din acest preparat 2-3 lingurite, de trei ori pe zi.

Maceratul de ceapa in ulei

Doua cepe mari se taie marunt si se pun la macerat vreme de 6 zile, intr-o cana de ulei virgin de masline (daca nu va permiteti, este bun si cel de floarea-soarelui). Dupa macerare, preparatul se filtreaza prin tifon si se pastreaza inchis ermetic. Se administreaza cate 3-4 lingurite pe zi.

Cataplasma cu ceapa

1-2 cepe se taie fin, se invelesc in tifon subtire si apoi se aplica pe zona afectata, unde se tin vreme de 30-120 de minute. Este bine ca peste cataplasma cu ceapa sa se puna si o folie de plastic, pentru a impiedica evaporarea unor substante active, dar si pentru a diminua

Precautii si contraindicatii la tratamentul cu ceapa

Ceapa se consuma cu prudenta de catre bolnavii de gastrita, de colita de fermentatie si de cei cu colonul iritabil. Exista relativ multe persoane care au o intoleranta digestiva mai mica sau mai mare la ceapa. In cazul lor ingerarea cepei poate inhiba peristaltismul gastric, poate incetini procesul digestiv, mergand pana la aparitia starilor de greata si a

82

indigestiei puternice. In aceste cazuri doza de ceapa va fi redusa pana la limita suportabilitatii, organismul urmand sa fie obisnuit gradat cu acest remediu. De asemenea, este bine ca dupa administrarea cepei sa se consume o portocala acrisoara, si sa se mestece dupa aceea indelung coaja puternic parfumata a acesteia (este si una dintre putinele metode care functioneaza pentru corectarea mirosului respiratiei).  

Chimenul si chimionulSunt cunoscute din antichitate ca leac pentru durerile de stomac. Fructele lor sunt atat de mici, incat sunt confundate cu semintele. Se gasesc si in farmacii, sub forma de ceaiuri, dar si la raioanele de condimente. Este vorba, desigur, despre chimen si chimion.

Desi au proprietati asemanatoare, este vorba de doua plante diferite. Chimenul nu este acelasi lucru cu chimionul,

Chimenul: Cuminum cyminum Chimionul: Carum carvi

Din pacate, aceasta confuzie o veti intalni in foarte multe publicatii, in special pe internet. Retineti ca fructele chimionului sunt utilizate in special ca ceaiuri medicinale pe cand fructele chimenului sunt folosite la condimentarea branzeturilor, a carnii, sau la prepararea supelor si cremelor de legume.

Chimionul (Carum carvi)...

... este o planta ierboasa, bienala. In primul an de la plantare, chimionul formeaza o radacina pivotanta, bine dezvoltata, si o rozeta bogata de frunze, iar in anul al doilea ramuri purtatoare de frunze, flori si fructe.

Radacina este asemanatoare ca forma cu pastarnacul si este comestibila. Tulpina este inalta de maxim un metru, in al doilea an. Pe ea gasim frunzele, usor aromate, dispuse altern. Se pot folosi si ele in bucatarie, la supe, cand sunt inca tinere si fragede. Chimionul infloreste la inceputul verii. Florile mici, albe, sunt grupate in inflorescente asemanatoare cu o umbrela. Fructele (boabele) ajung la maturitate in lunile iulie-august. Sunt mici, de foma ovala, dispuse in perechi de cate doua.

Sunt foarte aromate, datorita uleiului eteric, care poate reprezenta chiar sapte procente din bob. Uleiul contine: carvona, dihidroxicarvona, carveol, dihidrocarveol.

Cultivarea chimionului in gradini

Chimionul este o planta de origine mediteraneana. El prefera un sol afanat, cu un bun drenaj al apei, si multa lumina. Este pretentios si fata de caldura, la insamantare. Boabele germineaza la 8 grade Celsius.

Cel mai adesea, chimionul este cultivat cu succes in zonele de deal.

83

Chimenul (Cuminium cyminum)...

... este originar din Asia. El creste pe solurile argiloase, uscate. Are, ca si chimionul, nevoie de foarte mult soare pentru a se dezvolta in conditii ideale si pentru a produce fructe aromate.

Supa de legume si chimen

Intr-o cratita, se calesc doua cepe taiate solzisori, impreuna cu o jumatate de telina si un morcov, taiate cubulete. Dupa ce s-au inmuiat, se adauga doua lingurite de chimen, se mai lasa doua minute amestecandu-se bine si se stinge cu supa de carne. Se lasa sa fiarba 20 de minute la foc mic, se ia de pe aragaz si se drege cu o lingura de smantana s

CHIMION CONTRA GAZELOR INTESTINALE

Chimionul este cunoscut inca din antichitate pentru calitatile carminative, fiind un bun digestiv general. Faciliteaza menstruatia si activeaza secretia laptelui la proaspetele mamici.

Se recomanda sub forma de ceai slab, dintr-o lingurita de fructe la 250 ml apa. Se fierb timp de 2 minute, se acopera apoi vasul pentru 10 minute, dupa care se strecoara. Doza este de o cana pe zi, dupa masa de pranz, in caz de aerofagie, de indigestie si de spasme digestive, de fermentatii intestinale, de menstruatie dificila, de insuficienta a laptelui post-natala, de paraziti intestinali.

Coriandrul (Coriandrum sativum)

La origine este o planta care creste in Asia, pe dealuri insorite si in zone nu foarte bogate in precipitatii, utilizata de mii de ani in India, Iran si China. Are semintele usor picante si foarte bogate in ulei volatil, cu o aroma dulce si oarecum grea. Interesant este ca, atunci cand sunt proaspete, semintele de coriandru au un miros greu de suportat, pentru ca pe masura ce se usuca, sa capete un parfum subtil (au un miros apropiat de cel al lacramioarelor). La noi, coriandrul creste doar cultivat, nu se gaseste spontan sau salbaticit (sub-spontan). Traditional, semintele sale sunt utilizate impotriva bolilor gastrice si intestinale, insa studii recente valideaza folosirea lor in afectiuni mult mai diverse, unde coriandrul are efecte uimitor de puternice.

Anxietate - semintele de coriandru erau folosite dintotdeauna in Iran pentru eliminarea anxietatii si a insomniei. Experimente facute in anul 2005, in mai multe spitale din Orientul Mijlociu, au confirmat efectele sale anxiolitice si calmante, foarte curand urmand sa fie sintetizat in industria farmaceutica un medicament natural pe baza de coriandru, folosit impotriva acceselor de panica, al sindromului depresiv-anxios sau al

84

insomniei aparute pe fondul starilor de angoasa. Pana atunci, va recomandam impotriva acestor tulburari psiho-emotionale un tratament simplu, cu pulbere de coriandru, din care se iau cate 2 grame de 4 ori pe zi, in cure de 49 de zile, cu 10 zile de pauza.

Cancer - intr-un mare numar de studii epidemiologice au fost identificate relatii clare intre aparitia cancerelor si consumul anumitor alimente (cum ar fi carnea, indulcitorii artificiali, E-urile etc.). S-a constatat insa si faptul ca exista alimente si condimente care au un cert efect de protectie a organismului impotriva instalarii anumitor tipuri de cancer. Administrarea la diferite animale de experienta a unei cantitati de seminte de coriandru proaspat macinate (asa incat sa contina ulei volatil in proportie mare), a redus, de pilda, valorile parametrilor tumorali. Aceasta inclusiv in cazul combinarii cu radioterapia, cand efectele de protectie ale coriandrului impotriva instalarii tumorilor au fost mult amplificate. Mesajul este simplu: folositi coriandru din belsug la masa - mai ales daca va impacati cu aroma sa.

Cancerul hepatic - coriandrul este bogat intr-o substanta aromatica numita coriandrol, care s-a dovedit a fi un adjuvant foarte bun in cancerul ficatului. In studiile pe animale s-a constatat ca aceasta substanta blocheaza legarea aflatoxinei (o toxina hepatica) de Adn, aflatoxina producand la oameni cancer hepatic. Se recomanda administrarea zilnica a patru lingurite de pulbere de coriandru proaspat macinat (in ziua respectiva), in cure de lunga durata - minim 3 luni. Acelasi tratament este recomandat si in cancerul la colon.

Cancer la san - se foloseste acelasi tratament de la cancerul hepatic, cu precizarea ca dieta va fi foarte saraca in grasimi de orice fel, dar mai ales saturate (adica din carne, din prajeli, din ulei rafinat, din margarina si din alte uleiuri hidrogenate, din lactate).

Diabet - un studiu realizat la universitatea din Ulster arata ca semintele de coriandru ajuta la normalizarea nivelului de insulina la diabetici si diminueaza colesterolul. Se consuma infuzie combinata din seminte de coriandru, cate un litru zilnic, in locul apei de baut.

Colici abdominale la adulti - se administreaza 1-3 cani de infuzie fierbinte de seminte de coriandru. Este un puternic carminativ (elimina gazele intestinale) si spasmolitic.

Frunzele de coriandru

Au aparut si la noi, mai ales la sectoarele de produse alimentare din supermarketuri (uneori sub numele de "cilantro"). Se consuma in salate, ca adaos la sandviciuri sau antreuri etc. Ele au si cateva proprietati medicinale foarte valoroase:

Alergie - frunzele de coriandru contin antihistaminice naturale, vitamina C si bioflavonoide ce reduc reactiile alergice de tipul febrei fanului. Se consuma sub forma de salata, in cure de minimum 12 zile, fiind recomandate mai ales in timpul perioadelor cand expunerea la factorii alergeni este mai intensa.

Hemoroizi si varice - continutul ridicat de bioflavonoide din frunzele de coriandru ajuta in cazurile de hemoroizi, varice si alte probleme ale venelor. Se consuma de asemenea

85

sub forma de salata.

Precautii si contraindicatii la utilizarea coriandrului

Uleiul volatil continut de semintele de coriandru poate provoca la unele persoane reactii alergice, resimtite mai ales la nivel respirator. In cazul alergiei la coriandru, se observa dificultate in respiratie, senzatie de catar, usturime pe caile respiratorii. Din acest motiv se recomanda prudenta in administrarea acestei plante, care la inceput se va lua in doze mici (0,5 grame zilnic).

Feniculul (Foeniculum vulgaris)

Se mai numeste si finic, molura sau fincen, si este frecvent utilizat drept condiment si planta medicinala, mai ales in Banat si in sudul Transilvaniei. In medicina populara romaneasca, decoctul semintelor se dadea copiilor mici pentru "matrice" (afectiuni abdominale). Fiertura de seminte de fenicul se lua pentru a spori secretia laptelui la femei si pentru a usura durerile abdominale in perioada "randurilor rosii" (menstre). La origini, este o planta mediteraneana, adusa la noi si cultivata inca din vremea dacilor (a fost adusa din Grecia sau, dupa alte surse, chiar din Egiptul antic). Semintele de fenicul au o aroma dulce, un efect de stimulare a digestiei si a metabolismului bland, fiind probabil planta condimentara cel mai bine tolerata de organism. Poate fi administrata si bolnavilor de gastrita, cu colonul iritabil sau care sufera de cancer localizat pe tubul digestiv.

Colici abdominale la sugari si la copii - semintele de fenicul sunt la ora actuala cel mai bun medicament din lume impotriva acestei tulburari. Un studiu recent a dovedit ca semintele de fenicul reduc spasmele intestinale, impiedica formarea gazelor si cresc motilitatea intestinului subtire, reduc durata medie de plans a sugarilor datorita colicilor la mai putin de 9 ore pe saptamana (fata de 16 ore pe saptamana), elimina complet colicile la 35% din copiii tratati, nu au nici un fel de efecte adverse. Aceasta in timp ce medicamentul alopat folosit pentru tratarea colicilor la copii, in 0,5% din cazuri, poate provoca mari complicatii de sanatate. Se administreaza zilnic infuzia obtinuta din 15-20 de seminte la cana, care se ia in 3 reprize.

Dismenoree - un studiu facut in anul 2003, intr-o clinica de obstetrica si ginecologie, la care au participat 70 de femei, a obiectivat efectele semintelor de fenicul in tratarea menstrelor dificile, cu simptome cum ar fi spasmele uterine, durerile abdominale, balonarea, durerile de ovare, iritabilitatea psihica, depresia. Concluzia: semintele de fenicul pot fi folosite cu succes contra dismenoreei primare, fiind eficiente si fara efecte secundare. Se administreaza sub forma de tinctura, din care se iau cate 50 de picaturi de sase ori pe zi. Pentru efecte calmante asupra crampelor abdominale rapide, se recomanda infuzia fierbinte.

Balonare, dureri abdominale produse de balonare - medicii germani recomanda

86

seminte de fenicul pentru probleme digestive cum sunt balonarea, indigestia, dureri datorate acumularilor de gaze, sindromul colonului iritabil. Se administreaza sub forma de pulbere, din care se ia cate jumatate de lingurita, inainte si dupa fiecare masa.

Gastrita hiperacida - intr-un pahar de lapte clocotit se pune o lingura de seminte de fenicul si se lasa sa se infuzeze vreme de 30 de minute. Se consuma pe stomacul gol. Cu conditia sa suportati laptele, efectele calmante gastrice sunt rapide si pe termen lung.

Astm alergic - se consuma zilnic jumatate de litru de infuzie combinata de seminte de fenicul, in cure de 2 luni, cu 14 zile de pauza. Are efecte antiinflamatoare si antispastice (actioneaza la nivelul sistemului nervos central), reducand intensitatea si frecventa crizelor de astm.

Menopauza - de-a lungul timpului, semintele de fenicul au fost folosite popular pentru efectele lor hormonale echilibrante si reintineritoare. Ele au un efect estrogen bland si puternic, reducand pierderile de substanta osoasa, mentinand elasticitatea si stralucirea pielii, protejand impotriva bolilor degenerative. Se administreaza sub forma de infuzie combinata, cate 2 cani pe zi, in cure de 3 luni cu o luna de pauza. Precautii si contraindicatii la tratamentul cu fenicul Depasirea dozei zilnice normale de fenicul, adica 0,09 grame pe kilogram-corp, provoaca fenomene severe gastro-intestinale (iritatii, colici) si nervoase (spasme, tulburari senzoriale).

Piperul negru

Este cunoscut in Romania inca din Evul Mediu, fiind cea mai frecvent utilizata mirodenie adusa din zona calda a Asiei. Pe langa binecunoscuta sa valoare culinara (mancarea "fara sare si piper" este de neconceput in traditia romaneasca), piperul are si calitati terapeutice incontestabile. In principal, uleiurile volatile pe care le contine au un efect antiinfectios puternic asupra cailor respiratorii, stimuland, in plus, procesele digestive, actionand asupra aparatului cardiovascular si chiar asupra metabolismului.

Tusea iritativa si tusea uscata - se amesteca doua varfuri de cutit de piper cu patru lingurite de miere si cu putina zeama de lamaie. Pasta rezultata se consuma pe parcursul a 1-2 ore, luand inghitituri mici si lasand preparatul sa isi exercite efectele la nivelul gatului.

Tusea spastica - se pun la macerat vreme de 7 zile, in 200 ml de alcool alimentar, cinci linguri de piper negru si o lingura de cuisoare macinate. Dupa trecerea perioadei de macerare, preparatul se filtreaza. Va rezulta un fel de... foc lichid, care se administreaza diluat in apa sub forma de gargara. Are o actiune antitusiva extrem de puternica. Substantele volatile din piper si din cuisoare exercita pur si simplu un efect anestezic asupra terminatiilor nervoase de la nivelul gatului, declanseaza reflexul de tuse, ce va fi astfel oprit.

Gripa in faza incipienta - se beau doua-trei cani de ceai aromatic fierbinte indulcit cu

87

miere. Reteta de obtinere a acestui ceai provine din medicina medievala franceza si - se spune - nu da gres niciodata cand este vorba de oprit o raceala. Intr-o cana de apa fierbinte se pun la infuzat doua varfuri de cutit de piper negru, un varf de cutit de cuisoare si doua varfuri de cutit de scortisoara. Se lasa se infuzeze totul vreme de 10 minute, dupa care se filtreaza, iar ceaiul rezultat se bea cat mai fierbinte posibil.

Indigestie - piperul negru este cel mai la indemana si cel mai eficient digestiv posibil. Persoanele care se confrunta cu indigestii frecvente vor condimenta din abundenta hrana cu piper negru, mai ales in zilele friguroase. Si inca un sfat: nu se consuma niciodata iarna mancare de la frigider, ci doar calda. Sfatul este valabil si pentru urmatoarea afectiune despre care vom discuta:

Balonare - preparati-va in casa o combinatie de condimente cu efecte carminative puternice. Se amesteca o lingurita de piper negru proaspat macinat cu doua lingurite de chimen si cu alte doua lingurite de anason. Adaugati aceasta combinatie cu gust si aroma foarte placute in toate mancarurile care simtiti ca va baloneaza. Pentru un efect mai puternic, beti dupa masa un ceai foarte cald, obtinut prin infuzarea acestei combinatii de mirodenii.

Hipotensiune - leacul cel mai simplu, dar extrem de eficient, este suplimentarea cantitatii de piper si de sare cu care este condimentata hrana zilnica. Aparent banalele condimente pe care le consumam la fiecare masa au, atunci cand sunt in cantitati suficiente, efecte hipertensoare puternice, de mare ajutor in zilele reci, de iarna.

Hreanul

Este folosit ca remediu natural inca din preistorie, bucurandu-se de mare incredere printre daci. Insusi medicul roman Dioscoride, atunci cand vorbeste despre hrean, pomeneste si denumirea sa dacica. Recomandat in peste o suta de afectiuni, in randurile de fata vom vorbi doar despre bolile de sezon, pe care le tamaduieste hreanul. De altfel, hreanul este, in mod special, o planta de iarna, substantele sale volatile, vitaminele si mineralele pe care le contine fiind de un imens ajutor in lupta cu bolile sezonului rece.

 Bronsita - uleiurile volatile din hrean sunt un antibiotic si un antiviral redutabil in lupta cu aceasta afectiune, atat in forma sa cronica, cat si in cea acuta. Iata o reteta simpla, dar care de multe ori a dat rezultate exceptionale: peste trei lingurite de hrean ras se pun trei lingurite de alcool alimentar de patruzeci de grade si se lasa sa stea vreme de zece minute. Dupa trecerea acestui interval de timp, se amesteca bine hreanul cu alte trei linguri de miere, asa incat sa se intrepatrunda bine componentele. Se administreaza tot acest amestec pe parcursul unei zile. Tratamentul dureaza minimum trei saptamani

Sensibilitate la frig, predispozitie spre degeraturi - iata un preparat care valorifica din plin calitatile vitaminizante, vasodilatatoare si tonice nervoase ale hreanului: intr-un litru de vin rosu, natural, se pun 15 linguri de hrean dat prin razatoarea fina si o jumatate de lingurita de piper negru. Se astupa sticla si se lasa la macerat continutul vreme de 8-9

88

zile, dupa care se filtreaza. Se administreaza 3-4 linguri din acest vin tonic inainte de fiecare masa.

Sinuzita cronica sau acuta - nu stiu sa existe vreun remediu mai eficient in aceasta afectiune, ca hreanul. Se face o aplicatie externa foarte simpla, prin intermediul careia sunt preluate de circulatia sanguina principiile active ale hreanului. Aceste substante ajung astfel sa actioneze direct in zona sinusurilor si a cailor respiratorii superioare, avand un efect puternic antiinfectios. Se pune pe frunte, spre radacina nasului, o cataplasma obtinuta prin invelirea intr-un tifon subtire a doua-trei lingurite de hrean ras. Cataplasma se tine vreme de 5-20 de minute. Cei cu o piele foarte sensibila se vor unge in prealabil cu o alifie de galbenele si vor tine mai putin cataplasma, altfel pot aparea inflamatii serioase. In timp ce tinem cataplasma pe frunte, se va declansa un proces extrem de puternic de lacrimare si de eliminare pe cale nazala a secretiilor. Trebuie sa lasam acest proces sa se desfasoare cat mai mult timp, el fiind extrem de benefic si ajutand la o vindecare rapida. Repetata vreme de 5-7 zile la rand, aceasta aplicatie va duce la eliminarea completa a acestei afectiuni, altfel foarte dificil de tratat cu medicamente.

Reumatism - radacinile de hrean se taie cubulete si se pun pe calorifer sau in apropierea unei surse de caldura ca sa se usuce. Atunci cand se elimina complet apa si devin uscate ca iasca, se macina cu rasnita electrica de cafea sau in piua, obtinandu-se un praf alb, cu efecte puternic iritative: faina de hrean. Se amesteca o parte de faina de hrean cu o parte de tarate de grau, punandu-se apa cat sa se formeze o pasta. Aceasta pasta, invelita in tifon, se aplica pe articulatiile afectate si se tine vreme de o ora. Are o actiune incalzitoare, antinevralgica si antiinflamatoare articulara.

Dureri de cap produse de frig - se pune pe o foaie de hartie foarte putina faina de hrean, care se inspira apoi alternativ pe o nara si pe cealalta, ceea ce va produce cateva stranuturi foarte puternice. Reflexul puternic de stranut va actiona la nivelul sistemului nervos central, atenuand senzatia de durere sau chiar eliminand-o. Este o metoda empirica de combatere a durerilor de cap, care in multe cazuri a dat rezultate excelente.

Pareza faciala - este produsa si agravata de statul in frig si, mai ales, in curent. Poate fi rapid ameliorata de urmatorul tratament: se rad 4 radacini de hrean si se introduc intr-o sticla. Se adauga in sticla respectiva doua linguri de pulbere de rozmarin si se toarna deasupra otet de mere cu miere (se gaseste la Apicola), pana ce lichidul acopera hreanul. Se lasa sa macereze intr-un loc cald, timp de sapte-zece zile, dupa care se scoate din sticla cate putin lichid, care se utilizeaza pentru comprese puse pe zona afectata. Compresa se tine cate o ora dimineata si seara, iar durata tratamentului este de 2-3 saptamani.

Conjunctivita - procedura care urmeaza este valabila nu doar pentru conjunctivita, ci pentru toate afectiunile oculare care sunt produse sau agravate de frig. O radacina proaspat rasa de hrean se pune intr-un pahar, dupa care ne plasam narile cat mai aproape de acesta si respiram aburii de hrean vreme de cinci-zece minute. Se va declansa o lacrimare foarte puternica, pe care o putem intensifica, clipind cu putere din ochi, din timp in timp. Nu este, cu siguranta, o terapie prea placuta, insa eficienta sa pentru

89

combaterea afectiunilor oculare este surprinzatoare. Acest procedeu poate fi folosit si in paralel cu tratamentele clasice, lacrimarea intensa si iritatia produse de hrean declansand reactii naturale de aparare la nivel ocular

Cuisoare (Eugenia caryophyllata)

Cuisoarele sunt mugurii uscati ai florii arborelui de cuisoara, niste lujeri asemanatori vitei-de-vie. Planta, cultivata in tarile calde, este originara din Insulele Moluce si face parte din familia Myrtaceae. Chinezii au folosit-o cu cateva secole înainte de Hristos. Astfel, inaltii demnitari chinezi (mandarinii) o mestecau in gura inainte de a vorbi cu suveranul lor. Se presupune ca a fost introdusa in Europa in primele secole d.Hr. in secolul al VlII-lea, arabii o vindeau europenilor la preturi foarte mari. Se folosea mai mult ca medicament, iar medicii o considerau un panaceu. Astfel, o portocala frecata cu cuisoare elimina orice risc de contagiune. Cuisoarele presarate pe lenjerie alungau moliile din dulapuri.

Bobocii florali se recolteaza inainte de a se deschide. Cuisoarele au o aroma speciala iute, putin uleioasa si cu un gust fin. Din punct de vedere yoga, sunt dublu yin. Metafizic, apar elemente yang. Conform Ayurvedei, sunt dulci-amarui, fierbinti, iuti, astringente, stimulatoare. Pot inlocui sarea si potolesc setea. Cuisoarele constituie un adaos pentru fructe si legume. Se folosesc la preparate de patiserie, sosuri, anumite ciorbe, carne (porc), condimentarea carnatilor de casa, la unele sortimente de prajituri, vin fiert sau ceai. Ele dau orezului o aroma deosebita. Se pot folosi la purificarea untului. in multe tari, cuisoarele se folosesc la fabricarea parfumurilor, pastei de dinti, sarurilor de baie si aromarea bauturilor alcoolice.

Cuisoarele contin : Tanin, ulei eteric, in care componentul principal este eugenolul, cu proprietati antiseptice, utilizat in stomatologie si la prepararea vanilinei. Au un efect calmant, dezinfectant. Au actiune antivirala. Stimuleaza pofta de mancare si ajuta digestia, actioneaza contra vomei, colicilor, sughitului. Inlatura viermii intestinali, intaresc imunitatea, prin cresterea numarului de globule albe din sange. Sunt diuretice si depurative. Influenteaza sistemul nervos si vasele de sange. Ajuta in boli de ochi si inflamatiile urechii medii. Insulina este folosita mai eficient in prezenta cuisoarelor. Uleiul de cuisoare, continand un procent ridicat de eugenol care-i confera proprietati antiseptice si anestezice, ajuta in boli ale cavitatii bucale si la calmarea durerii de dinti. Poate fi folosit ca anestezic al dintilor, pentru dezinfectarea canalelor maselelor. Uleiul se aplica direct pe un dinte dureros, dar, atentie, daca se aplica des, va dauna. In caz de raceala, se fac inhalatii cu cateva picaturi de ulei de cuisoare puse in apa clocotita sau se face decoct de cuisoare si se inhaleaza aburii. Calmeaza tusea, astmul, ajuta in tuberculoza, boli de cap. Uleiul de cuisoare, fiind un antioxidant, ajuta vederea. Cuisoarele folosite in exces irita sistemul nervos central.

90

Vindecatorii traditionali din India folosesc cuisoarele înca din vechime si se crede ca acestea au devenit o marfa pretuita - si deosebit de rara si scumpa - a israelitilor din comert. Uleiul de cuisoare consta în proportie de 60-90% in eugenol, care îi confera puteri antiseptice si anestezice. Dentistii îl folosesc ca anestezic oral - se pun câteva picaturi într-o cavitate - si pentru dezinfectarea canalelor de radacina. De asemenea, este ingredientul activ din unele remedii comerciale contra durerilor de dinti, ca Benzodent si Numzident. O comisie stiintifica raspunzatoare în fata Administratiei Alimentelor si a Medicamentelor din S.UA a comentat ca uleiul de cuisoare este singurul dintre cele douasprezece ingrediente gasite în mod normal în preparatele împotriva durerilor de dinti care este "sigur si eficient pentru uz temporar, pe un dinte îndurerat". Uleiul nu se înghite ci se aplica direct pe dinte. Intrebuintari consemnate; O femeie pensionara din Bucuresti, spune ca stoarce câtiva stropi de ulei de cuisoare pe un tampon de vata si apoi îsi tamponeaza dintele care o doare, îi alunga durerea pentru circa o ora, afirma ea. Continua astfel pâna se poate prezenta la dentist Aceeasi tehnica, declara femeia, merge si dupa o extractie. Sustine ca de obicei gaseste uleiul de cuisoare la plafar. Pentru a alunga durerea provocata de caderea unei plombe dentare, puteti înmuia un mic tampon de vata în ulei de cuisoare, pentru ca apoi sa-1 introduceti în gaura si s-o acoperiti cu o plomba temporara dintr-o bucatica de guma de mestecat fara zahar, pâna ajungeti la dentist Folosirea prelungita a uleiului de cuisoare poate vatama dintele, asa ca întrebuintati-1 numai ca masura provizorie si prezentati-va la dentist cât mai curând posibil. Cuisoarele nu sunt decât una dintre mirodeniile care pot ajuta organismul sa foloseasca mai eficient insulina. Celelalte sunt frunza de dafin (Laurus nobilis), scortisoara (Cinnamomum) sicurcuma (sofranul de India, Curcuma longâ), adauga cercetatorul doctor James Duke. Puneti un vârf de cutit sau doua din fiecare într-o oala cu ceai negru si lasati la asezat zece minute, dupa care adaugati gheata si beti, recomanda el. AJUTA LA PASTRAREA VEDERII LA BATRÂNETE Uleiul de cuisoare esre un antioxidant puternic. Studiile arata ca ajuta la prevenirea descompunerii în retina a unei substante numite acid docosahexaenoic. Aceasta actiune ajuta sa se conserve vederea la batrânete. Un cercetator propune sa adaugati o picatura sau doua la ceaiurile de menta antioxidante si sa beti pâna la patru cesti pe zi. Unui mecanic auto de cincizeci de ani, caruia i se pusese diagnosticul de artrita reumatoida, i s-a spus sa manânce cam 50 gr. de ghimbir proaspat zilnic, în amestec cu legume si carnuri gatite usor. Simptomele sale au început sa dispara într-o luna. In trei luni, "scapase complet de dureri, inflamatii si umflaturi" si astfel a ramas timp de zece ani. Cincizeci de pacienti au scapat de artrita reumatoida luând fie 5 gr. de ghimbir proaspat, fie o treime de lingurita de ghimbir pisat, cu mâncare sau dizolvat în lichid, de trei ori pe zi, pe parcursul unui studiu de doi ani. Nu s-a remarcat nici un efect secundar, la dozele terapeutice mici. REDUCE POFTA DE ALCOOL Alcoolicii dexintoxicati care continua sa mai jinduiasca din când în când dupa o dusca de

91

tarie nu trebuie decât sa ia în gura doua cuisoare pentru un timp, sugându-le încet, dar cu grija sa nu le mestece si sa nu Ie înghita. Procedând astfel, pofta de alcool dispare, temporar dar eficient Daca sunt înghitite, cuisoarele pot deranja stomacul.

DAFINULDafinul curăţă plămînii

Foile de dafin sînt indicate în formele incipiente de bronşită, laringită, gripă şi astm. Preparate sub formă de loţiuni, scoarţa şi foile de dafin grăbesc vindecarea arsurilor, rănilor şi tăieturilor. Mirodenia are capacitatea de a apăra organismul şi de a acţiona împotriva oricărui pericol extern. Indienii fumează coaja dafinului pentru a obţine o stare de calm. Prafurile din scoarţă, frunze şi fruct pot fi inhalate pentru curăţarea plămînilor şi sinusurilor.

AROMAT. Apreciat condiment, dafinul este mai mult decat o planta aromata ce da gust preparatelor culinare. Virtutile sale terapeutice sunt puse in valoare atunci cand o raceala ne da de furca.

Folosit de gospodine la prepararea zacustelor si a conservelor de toamna, dafinul este un leac foarte puternic atunci cand avem probleme cu digestia. Durerile de stomac cauzate de o masa mult prea copioasa pot fi alinate cu ajutorul infuziei din frunze de dafin.

Respiram mai usor cu infuzia din foi de dafin

Trei frunze de dafin mestecate pe stomacul gol, cate una dimineata, la pranz si seara, au un efect de intarire a digestiei remarcabil. Raguseala sau pierderea vocii poate fi tratata daca se pun 10 frunze de dafin intr-o cana de apa clocotita. Se lasa la racit, dupa care se fac clatiri ale gurii cu acest preparat. Tratamentul este mai eficient daca este repetat de trei ori pe zi.

Gripele si bronsitele ce apar odata cu sezonul rece isi gasesc leac daca se respecta urmatoarea reteta: se pun coaja de la o portocala si patru frunze de dafin intr-un litru de apa. Se lasa la macerat cateva ore, dupa care se filtreaza totul si se bea pe stomacul gol in mai multe reprize in loc de apa. Acest preparat scade febra, elimina durerile de cap si ajuta la intarirea imunitatii. Celor care au probleme cu sinuzita, specialistii in medicina naturista le recomanda aplicarea unor comprese, pe frunte, cu infuzie sau decoct de dafin.

HAMEIUL

Denumirea plantei: Hamei (Humulus lupulus)Fam . Cannabinaceae

Denumiri populare: amei, cumulau, curpan, hamei salbatic, himei, himel, maiuga, maluga, mei, muluga, peste padure, tofolean, tolefan, vina de hamei, vita de hamei.

92

Ecologie si raspindire: Hameiul creste spontan, agatat de arbori, la marginea padurilor, in zavoaie; prefera regiunile bogate in precipitatii, soluri cu textura mijlocie, profunde, bogate in calciu, cu PH-ul alcalin: O mai puteti intilni crescind in tufisuri, de-a lungul apelor curgatoare si pe garduri..

Perioada de vegetatie: Infloreste in linile de vara: iulie-august:

Perioada de recoltare: Se recolteaza numai conurile femele prin ciupire, cu pedunculul sub 1 cm, cind au culoarea verzuie de la sfirsitul lunii august si inceputul lunii septembrie, uscindu-se la umbra, la temperatura camerei. Conurile bune de recoltat se cunosc dupa culoarea verde sau verde-galbuie si bracteele alipite.

Boli in care se utilizeaza:Uz intern: anorexie, tuberculoza, usurarea activitatii digestive, afectiuni renale, insomnii, guta, calmarea excitatiilor sexuale.Uz extern: vaginita, trichomoniaza

Retete:Calmant nervos: o lingurita si jumatate de conuri la 200 ml apa clocotita (se bea fractionat in 3 reprize, in cursul unei zile). Daca se doreste a fi folosit ca somnifer se infuzeaza doar o lingurita de conuri la 200 ml apa clocotita citeva ore si se bea seara la culcare .Pentru uzul extern in cazul seboreei ca si a acneei se prepara astfel: 4-5 g de planta la 100 ml apa clocotita. Se lasa sa se racoreasca acoperit, apoi se aplica sub forma de comprese.Pentru spalaturi vaginale se recomanda ca infuzia sa se prepare din 8 g de planta la 100 ml apa clocotita. Se foloseste infuzia calduta.In popor hameiul se utilizeaza ca cataplasme contra durerilor, care se realizeaza din flori si foi, florile adunate toamna se pun in saltelele celor care nu pot dormi; cu flori si frunze se fac lautori contra rofiilor si a altor bube pe cap.

Hasmatuchi (patrunjelul cret)

Hasmatuchi (Anthriscus cerefolium) este mai intalnit sub denumirile de asmatui, asmatui de gradina, asmatuchi, patrunjel frantuzesc sau patrunjel cret. Este o planta cu frunze desoebit de aromate, folosite drept condiment in mancaruri sau salate. Din lastarii tineri de asmatui se prepara si un ceai medicinal, cu efecte diuretice si stimulative.

Este o plantă care în multe zone se foloseşte drept condiment la mâncărurile de cartofi, salate sau ciorbe. Anthriscus cerefolium este denumirea sa latinească. Popular i se mai spune asmăţui sau asmaţuc. Este o plantă anuală, având tulpina tubulară înaltă de 40-70 cm. Frunzele sunt subţiri, ramificate asemănător pătrunjelului, doar mai mici ca mărime. Florile au o culoare albă. înfloreşte în lunile mai-iunie. Creşte în special în grădini de preferinţă lângă ziduri şi locuri mai umbroase. Se răsădeşte de la începutul verii şi până în toamnă. Se foloseşte planta în stare proaspătă. Se culege înainte să dea în floare. Conţine uleiuri eterice si substante aromate amare. Multe persoane o cultivă în ghivece ca plantă pe balcon, folosind-o în stare proaspătă, atât pentru proprietăţiile sale terapeutice, cât şi

93

ca plantă aromatizantă în bucătărie. Principiile active conţinute în plantă stimulând secreţiile salivare, gastrice, biliare şi intestinale favorizează digestia şi secreţia laptelui. în acelaşi timp, având proprietăţi diuretice, hasmaţuchiul este recomandat în tratarea retenţiilor urinare, a litiazei şi a eczemelor. De asemenea se foloseşte cu foarte bune rezultate şi în tratarea bronşitelor şi a afecţiunilor pulmonare cronice. Extern, hasmaţuchiul este folosit în tratamentul afecţiunilor oftalmice, cum ar fi inflamaţii ale pleoapelor , blefarite, ulceraţii, dar şi în tratarea dermatozelor, a hemoroizilor şi al pruritului. în cazul hazmaţuchiului, nu trebuie uitat nici o clipă că tratamentul extern îl completează pe cel intern.

Mod de folosire:

în Stare proaspătă:

Se spală frunzele, apoi se scoate sucul într-un storcător special. Se ia câte o lingură de două ori pe zi.

în Stare uscată (infuzie):

O linguriţă vârfuită la 250 ml apă clocotită, se lasă o jumătate de minut, se strecoară, se beau până la două căni zilnic pentru bolnavii de rinichi, cei cu afecţiuni cardiovasculare.

Leusteanul

Este o planta mediteraneana, descoperita si folosita pentru prima data ca aliment pe actualul teritoriu al Italiei. De altfel, in aceasta zona a existat si partial mai exista un adevarat cult pentru aceasta iarba aromatica, care era considerata nu doar un simplu zarzavat, ci si un medicament redutabil, si chiar un elixir magic foarte eficient. Nu se stie exact cand a ajuns sa fie folosit leusteanul pe teritoriul tarii noastre, probabil inaintea invaziei romane, insa a fost foarte bine adaptat, devenind un medicament uzual, folosit de medicina populara in mai toate regiunile. In vremurile recente, virtutile terapeutice ale leusteanului au fost complet ignorate, fiind considerat un simplu zarzavat. Aceasta pana de curand, cand studii farmacologice facute in Italia, Turcia si Spania au aratat ca leusteanul, nelipsitul zarzavat din traditionalele borsuri romanesti, este mai degraba planta medicinala, decat condiment. Principiile active pe care le contine au o puternica actiune terapeutica asupra aparatului respirator, a aparatului reno-urinar, asupra sistemului endocrin si a celui imunitar. Este un excelent remediu pentru prevenirea bolilor, atunci cand este consumat sistematic ca aliment, putand deveni la nevoie - atunci cand este dozat corespunzator - si un remediu eficient intr-o multitudine de boli, dintre care enumeram:

Indigestie, dispepsie - se face o cura de zece zile, timp in care se consuma suc de leustean, cate 2 lingurite inaintea meselor principale. Are puternice efecte de stimulare a

94

secretiilor care ajuta in procesul de digestie, stimuleaza peristaltismul tubului digestiv. Are, de asemenea, o puternica actiune antiinflamatoare si antiseptica, fiind recomandat in colecistita, enterita, precum si in colita de putrefactie.

Anorexie - cu un sfert de ora inainte de masa, se consuma una-doua frunze proaspete de leustean, care se mesteca indelung. Uleiurile volatile si substantele amare pe care le contin sunt un excelent stimulent digestiv si maresc in mod armonios pofta de mancare. Are - se pare - si efecte tonice nervoase, fiind eficient si in cazul anorexiei psihice. Un element interesant este ca atunci cand sunt consumate in cantitati mai mari (cinci-zece frunze o data), efectul frunzelor de leustean este cel opus, diminuand pofta de mancare.

Litiaza renala - un studiu validat de comisia europeana de profil arata faptul ca sucul proaspat de leustean (10 lingurite la o cana de suc de morcov, cu care se bea combinat) ajuta la dizolvarea pietrelor la rinichi si previne formarea lor. Atunci cand nu exista leustean proaspat la indemana, efecte excelente se obtin si prin consumarea zilnica a 1-2 cani de infuzie combinata, preparata din doua lingurite de planta uscata la 250 ml de apa.

Raceala, gripa, bronsita - pentru prevenire se consuma frunze de leustean proaspete, care contin uleiuri volatile cu o actiune antiinfectioasa puternica si polizaharide cu o actiune de stimulare a sistemului imunitar. Atunci cand boala s-a instalat, se administreaza suc proaspat de leustean, 10-12 lingurite pe zi, care are efecte antiseptice, expectorante, si mareste capacitatea naturala a organismului de a combate infectia.

Colici intestinale, spasme digestive - se bea o cana de ceai fierbinte de leustean, obtinut prin oparirea a 2 lingurite de frunze uscate cu 250 de ml de apa. Leusteanul contine cinci substante volatile care combat spasmele, fiind printre cele mai eficiente antispastice din flora mondiala. Utilizari externe ale leusteanului

Pete pe piele - se freaca pielea pe zona afectata cu frunze proaspete de leustean, zdrobite in prealabil. Aplicatia dureaza cinci minute si se repeta de doua ori pe zi, vreme de o saptamana. Efectele sunt exceptionale, in cazul petelor care apar in contact cu diverse substante chimice. In cazul petelor pe piele, care apar pe fondul unor tulburari interne, tratamentul extern este dublat cu o cura de dezintoxicare cu o durata de minimum doua saptamani, timp in care se iau 12 lingurite de suc de leustean pe zi.

Reactii alergice - frunzele proaspete de leustean se toaca foarte bine pe o planseta de lemn sau se dau prin masina, dupa care se invelesc intr-un tifon subtire si se aplica pe locul afectat, unde se lasa vreme de o ora. Are efecte antialergice directe, diminueaza inflamatia, calmeaza mancarimile.

Dureri de gat, amigdalita - se face gargara cu infuzie fierbinte de frunze uscate de leustean (4 linguri la o jumatate de cana de apa). Precautii la tratamentul intern cu leustean: Nu se foloseste in perioada sarcinii. Poate fi uneori iritativ in infectiile renale.

95

MagieIn Muntii Apuseni, fetelor aflate al pubertate si adolescentelor li se dadea sa manance dimineata turte de grau cu leustean verde, ca sa fie ferite de "sburatori si alte ispitiri necurate". In Italia, in provincia Liguria, se credea ca cel sau cea care poarta cateva frunze sau bucati de leustean la el/ea va deveni foarte atractiv pentru sexul opus. Adaugate in apa de baie, frunzele de leustean alunga gandurile negre. Daca este recoltata radacina de leustean in Vinerea Mare, ajuta la alungarea spiritelor rele. Femeia care face baie cu frunze de leustean si flori de trandafir poate trezi dragostea in cel pe care il iubeste. Femeile slave purtau leustean in ziua nuntii, ca sa aiba o casnicie fericita. Se mai spune despre leustean ca fereste de influentele nefaste ale lunii pline.

Forme de preparare si administrare Sucul de frunzePentru a obtine sucul de leustean sau de salata verde se mixeaza o mana de frunze proaspete, la care s-au adaugat patru linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora sa macereze si se filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspat obtinut din frunzele de leustean este un puternic medicament, care de obicei nu se administreaza singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De regula, se iau de 4 ori pe zi cate 3-4 lingurite de suc de frunze de leustean, diluate in cate un sfert de pahar de suc de morcov.

Infuzia combinataCum arata si numele, se combina extractia la rece cu cea la cald, ajutand astfel la conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 2 lingurite de frunze uscate si maruntite se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar planta ramasa se opareste cu o jumatate de cana de apa fierbinte 20 minute, dupa care se filtreaza; se combina cele doua extracte. Se bea acest preparat cu un sfert de ora inainte de masa. In cazul in care nu avem planta uscata, se folosesc frunzele proaspete, triplandu-se cantitatea. Doza: 3 cani pe zi.  

Maghiranul

Maghiranul (Majorana hortensis) este originar din Arabia si Egipt. La noi se cultiva pe suprafete intinse, ca planta condimentara, utila mai ales in condimentarea preparatelor din carne. Este o planta erbacee, placut mirositoare, frecvent cultivata prin gradini ca planta ornamentala, dar se cultiva si ca planta aromatica, avint numeroase intrebuintari ca sedativ (in caz de insomnie), tonic, carminativ, antispasmodic, diuretic.

De la aceasta planta se recolteaza partile aeriene, care se culeg in timpul infloririi (iulie-august). Contine ulei volatil, tanin, principii amare, sistosterine, vitamine. Ceaiul se prepara dintr-o lingurita de maghiran maruntita, peste care se toarna o ceasca cu apa fierbinte. Se beau 2-3 ceaiuri/zi, indulcite cu miere.

Ceaiul de maghiran stimuleaza digestia, ajuta la eliminarea gazelor, mareste pofta de

96

mincare si calmeaza colicile stomacale. Se foloseste in combaterea insomniilor si are insusirea de a mari diureza. Se recomanda si in unele stari nervoase. De asemenea, tratamentul cu maghiran are efecte antidepresive si chiar euforizante, fiind un remediu excelent pentru depresii.

Maghiranul este indicat persoanelor friguroase, care au probleme cu circulatia sanguina periferica. O lingurita de pulbere de maghiran se opareste cu o cana de apa fierbinte, timp de 15 minute, dupa care se filtreaza si se consuma cit mai cald. Se beau 2-4 cani de infuzie fierbinte de maghiran intr-un interval de timp de doua ore, ceea ce va produce o puternica incalzire a corpului, precum si o senzatie de relaxare in toti muschii.

Foarte potrivit este acest tratament si in cazul persoanelor supraponderale sau care retin foarte multa apa in corp, efectele sale diuretice si sudorifice puternice facindu-l un remediu ideal, atit pe termen scurt, cit si pentru cure mai lungi.Maghiranul este un adevarat medicament pentru tratarea guturaiului, febrei, vomei, diareei, hepatitei, malnutritiei la copii, sau a eruptiilor cutanate. Un decoct din maghiran, baut de 2-3 ori pe zi, poate produce un efect sudorific puternic, dar mai si inlatura mirosul neplacut degajat, uneori, din cavitatea bucala. Este bine sa nu facem cantitati mari de ceai dintr-o data, pentru ca temperatura acestuia sa nu scada, pierzindu-si efectele sudorifice scontate.

Pruritul (mincarimi ale pielii) poate fi alungat prin tamponarea locala cu zeama rezultata din fierberea a 150 g maghiran in 500 ml apa. Maghiranul este cunoscut si ca un bun diuretic si stimulent al apetitului, ajutind la eliminarea mucozitatilor. In traditia populara chineza, maghiranul este cunoscut ca un regulator al temperaturii corpului, fiind adesea folosit in locul ceaiului negru, in timpul verilor toride.

Cunoscut mai ales drept condiment, maghiranul are si efecte antibacteriene, fiind indicat in cazuri de astm, bronsita, tuse, raceala. Produce transpiratii abundente si desfunda sinusurile.

Atentie! Nu se bea in stari febrile. De asemenea, aceasta planta nu va fi folosita de catre persoanele care sufera de hipertensiune, care au avut accidente vasculare, care deja au febra cu valori mari (peste 38°C).

Mararul, un elixir al tineretii, feminitatii si frumusetii

Este ieftin, creste chiar si pe marginea drumurilor, insa are calitati terapeutice uimitoare. Are proprietatea magica de a mentine tineretea nealterata de trecerea timpului...

97

Este ieftin, creste chiar si pe marginea drumurilor, insa are calitati terapeutice uimitoare. Are proprietatea magica de a mentine tineretea nealterata de trecerea timpului...

Era o dupa-amiaza fierbinte de vara si ma plimbam absenta, absorbita in abisul propriilor gânduri. Pe masura ce inaintam, o aroma placuta imi invada narile. Mirosea a caise coapte, a pepene galben, a must ascuns in strugurii varateci, mirosea a vii si livezi, a copilarie si a vis alergând prin praf cu picioarele goale spre vârf de colina... Mi-am ridicat privirea si am citit: Piata Resita! Chiar si asa, nu am rezistat tentatiei si am intrat. Pentru o clipa mi s-a parut ca in aer toate acele culori de pe tarabele negustorilor danseaza, se amesteca, formeaza curcubee, aruncate in scena de mâna unui artist priceput si invizibil. M-am oprit sa cumpar rosii. In timp ce vânzatoarea le pregatea, fara sa vreau am auzit o dicutie interesanta intre doua doamne, la taraba alaturata: “Draga, eu n-am nici timp, nici bani sa merg prin saloanele de infrumusetare. In schimb, stiu de la bunica un secret pe care il folosesc de când ma stiu: mararul! Ce te uiti asa mirata? Credeai ca firisoarele acestea firave sunt bune numai pentru tocanita? Ei bine, nu! Ascund comori nepretuite pentru frumusetea femeilor si, chiar daca nu crezi, mararul are capacitatea de a face sânii frumosi, subtiaza talia si nu stiu prin ce minune, dar are influenta si asupra vocii - devine mai subtire, mai suava, mai feminina... Crezi ca glumesc? A, daca vrei sa stii, iarba asta face pielea fina si o intinereste. Bunica mi-a spus ca, daca vrei sa fii aparata de farmece, pui o legatura de marar la streasina casei si niciun rau nu se mai apropie de tine sau casa ta!”

O multime de calitati terapeutice

Pe moment, am zâmbit. Mi-am amintit ca, in copilarie, firele de marar cresteau peste tot in gradina fara sa-l fi cultivat cineva. Uneori, invazia mararului era asa de mare incât il gaseai smuls si aruncat la gunoi. Oamenii din sat il foloseau la mâncaruri, salate si muraturi, dar nu s-au gândit vreodata ca este mult mai valoros. N-am ignorat spusele vânzatoarei din piata si am vrut sa ma conving singura, pe principiul ca intelepciunea populara nu trebuie contestata. Am descoperit cu uimire ca altii mi-o luasera inainte. Ca aceasta planta atrasese atentia cercetatorilor, care au supus-o analizelor si testelor de laborator, descoperindu-i o multime de calitati terapeutice. Am gasit planta aceea, cândva dispretuita si aruncata, la loc de cinste pe rafturile farmaciilor naturiste sub toate formele, inclusiv tinctura si uleiuri. Pe un prospect al unui produs de acest fel scria ca mararul este indicat in: amenoree, anorexie, boli ale cailor urinare, boli de inima, colici de orice natura, dureri menstruale, hemoroizi, insomnii, alaptare, infrumusetare, sterilitate, iar ultimele doua indicatii mi-au amintit de discutia celor doua vânzatoare de la taraba: infrumusetare si stimulare a cresterii sânilor la femei!

Stimuleaza glandele sexuale

Iata ce mai spun specialistii in domeniul medicinei naturiste despre marar: “Este o planta

98

cu actiune de intensitate mare, mai ales la nivel endocrin. Are un efect puternic si extrem de favorabil asupra femeilor cu o vitalitate mai scazuta sau care se confrunta cu o estompare a caracterelor feminine”. Pulberea si tinctura din semintele de marar stimuleaza si regleaza circuitul hormonal. Cercetatorii adauga ca glandele care beneficiza cel mai mult de aceasta stimulare sunt gonadele (glande sexuale). Si daca intelepciunea populara este confirmata de cercetarile stiintifice, rezulta ca mararul ne scapa de complexele sânilor mici sau inestetici, dar si de bisturiul chirurgului; de frecventarea aproape zilnica a saloanelor de cosmetica, din cauza ritmului accelerat de crestere a pilozitatilor; de complexul inhibarii erotice sau al frigiditatii; de simptomele atât de neplacute ale menopauzei - bufeuri de caldura si transpiratii nocturne etc. In plus, este recomandat in regimurile pentru slabit, deoarece are calitatea de a aplatiza abdomenul. Proprietatile sale diuretice impiedica retentia de lichide din organism si actioneaza asupra depunerilor in zonele celulitice. Prin vitamina C pe care o contine, se constituie intr-un un ajutor valoros pentru intarirea sistemului imunitar. Patru linguri de suc proaspat de marar pe zi, luate timp de doua saptamâni, stimuleaza puternic activitatea rinichilor - previne si combate calculii, combate cistitele si infectiile renale. O lingurita cu seminte de marar contine mai mult calciu decat o cana cu lapte - calciul este necesar in special pentru prevenirea osteoporozei (reducerea masei osoase), care intervine in anumite conditii sau dupa menopauza. Calitatile carminative pe care le are mararul calmeaza durerile abdominale, limiteaza acumularea de gaze si scuteste nou-nascutul de colici.

Mararul accentueaza feminitatea Uleiul aromat pe care il contine actioneaza asupra sistemului digestiv si al celui nervos. Frunzele de marar sunt un adevarat elixir al frumusetii, iar forta terapeutica este incredibila. Au in compozitie mici cantitati de estrogen - hormonul feminin care ajuta la cresterea naturala a sânilor, catifeleaza pielea si incetineste procesele de imbatrânire. Traditia spune ca femeile isi regaseau puterea de seductie daca adaugau in apa de baie câteva seminte de marar. Energia calda a acestor seminte si aroma picanta au capacitatea de a echilibra circulatia sangvina, efect ce se manifesta in exterior intr-o senzatie placuta de caldura. Un tratament intern, de 18-20 de zile, cu pulbere sau tinctura din seminte de marar si masarea cu ulei din aceeasi planta timp de zece minute zilnic nu numai ca ajuta la cresterea in volum a sânilor, dar ii remodeleaza prin fermitatea pe care le-o da, prin netezimea si catifelarea pielii. Mai mult, daca dupa nastere femeile mesteca zilnic câteva firisoare proaspete de marar, secretia lactica va fi mai abundenta si de o mai buna calitate prin vitaminele si mineralele pe care le contine. Mararul mai este un puternic tonic fizic si psihic, combate depresia si readuce bucuria de a trai. Iata ca avem in gradinile noastre o adevarata comoara, un ajutor nepretuit care ne scuteste de o multime de probleme, costa foarte putin, iar efectele sunt incredibile. Calitatile terapeutice au fost apreciate din cele mai vechi timpuri de egipteni, greci, chinezi, care-l foloseau in special pentru intarirea organismului, reglarea hormonala si inlaturarea efectelor batrânetii. Si daca aceasta planta poarta in compozitia ei taina sânilor frumosi, ce femeie ar prefera implantul cu silicon sau injectiile cu hormoni?

99

Terapie *pulberea de marar se obtine prin macinarea semintelor si a inflorescentelor uscate cu ajutorul unei râsnite. Se poate lua de doua ori pe zi câte o lingurita, insa, inainte de a fi inghitita, se tine timp de 10-15 minute sub limba. Tratamentul dureaza 21 de zile. * pentru tinctura este nevoie de 100 ml de alcool de 50 de grade, in care se adauga 3-4 lingurite de pulbere de marar. Se lasa la macerat timp de 8 zile, dupa care se filtreaza. Tratamentul dureaza 21 de zile, luat de 3 ori pe zi câte o lingurita de tinctura dizolvata in 100 ml de apa - inainte de mese.

* ceaiul - se prepara o infuzie din doua lingurite de seminte de marar la 250 ml de apa. Este un elixir foarte bun pentru slabit.

* pentru astenie se prepara un amestec de 20 de linguri de marar si un litru de vin rosu. Se lasa o saptamâna la macerat, se filtreaza si se consuma câte 50 ml dupa fiecare masa.

Folosita mai ales pe post de condiment al mancarurilor, putina lume stie ca aceasta planta este una dintre cele mai folositoare pentru sanatate. Mararul contine flavonoide, substante cu actiune asemanatoare estrogenului (hormoni feminini), numite fitoestrogeni . Cercetatorii spun ca aceste substante din marar echilibreaza nivelul hormonilor feminini. De aceea , consumul regulat de marar este recomandat in sindromul premenstrual (dureri in sani si abdominale, nervozitate in perioada ciclului), stimularea lactatiei , menstre abundente. La inceputul menopauzei , mararul inlatura bufeurile de caldura si transpiratiile nocturne. Luati zilnic doua lingurite de pulbere uscata de marar pentru a scapa de neplaceri.

Nucsoara (Myristica fragans)Este o sora a scortisoarei, aceste doua condimente fiind adesea folosite impreuna. In cantitati mici, nucsoara stimuleaza digestia si este un excitant usor; in doze mai mari, nucsoara este calmanta si somnifera. Iata cateva retete cu nucsoara. - Insomnie - Se pun la macerat de dimineata pana seara 1-2 lingurite de nucsoara cu o cana de apa. Beti atat cat puteti din acest macerat (cu sau fara miere) inainte de culcare. - Nevralgii - Se bea un ceai fierbinte in care s-au pus 2-3 varfuri de cutit de nucsoara. Durerea va fi alinata considerabil si veti simti o stare agreabila de confort. - Halena (miros urat al gurii) - Inainte si dupa masa se ia un varf de cutit de nucsoara, impreuna cu un varf de cutit de cuisoare. - Ejaculare precoce - Se ia zilnic jumatate de lingurita de nucsoara pisata, cu apa, in doza unica.

Partea folositaNucsoara nu este o nuca, ci samburele unui fruct asemanator piersicii. Coaja de nucsoara (”mace” in limba engleza) este un tesut, o pielita intre pulpa fructului si sambure. Este de culoare rosie stralucitoare sau purpurie in momentul recoltarii, dar devine cafenie atunci

100

cand este uscata.Fructul de nucsoara este tare, aproape lemnos si foarte acru. In Indonezia este folosit la prepararea unui gem delicios cu aroma de nucsoara (”selei buah pala”). Descrierea plantei si cultivareArborele de nucsoara este inalt (poate atinge si 20 m inaltime), cu coaja de culoare verde-gri, cu ramuri numeroase si frunzis des. Frunzele sunt de culoare verde inchis, de forma ovala, lungi de cca. 10 cm. Arborele de nucsoara are plante atat masculine cat si feminine, ambele tipuri fiind necesare fertilizarii. Florile sunt mici, in forma de clopotele, de culoare galben deschis.Arborele de nucsoara prefera solurile vulcanice si calde si umezeala tropicelor. Plantele se inmultesc prin seminte plantate in paturi de germinare; dupa 6 luni ele sunt transplantate pe plantatii. 5 ani sunt necesari pentru ca arborele sa infloreasca. Maturizarea arborelui dureaza cca. 15 ani iar acesta continua sa infloreasca timp de 50 de ani. Un arbore matur produce pana la 2000 de nucsoare pe an. Fructul este recoltat manual (se folosesc prajini cu plasa in varf, numite ”gai gai”). Cand fructul este recoltat, i se scoate samburele si apoi de pe acesta este indepartata coaja. Coaja de nucsoara este aplatizata intre scanduri si samburele este uscat pana cand, la scuturare, scoate un zornait, si atunci este decorticat.

Pastarnacul.

Pastarnacul. Cu toate ca la prima vedere arata ca un morcov alb, pastarnacul are o aroma dulceaga si delicata. Nu contine o cantitate atat de mare de vitamina A ca si morcovii dar este o sursa foarte buna de fibre, de vitamina C, calciu si fier. Pentru a avea cea mai buna calitate, cautati la piata pastarnac neted, ferm, de marime mica sau medie. Daca sunt mai mari inseamna ca sunt prea maturi si in mijloc sunt lemnosi. In mod traditional, pastarnacul se fierbe in supa si cirobe dandu-le un gust foarte aromat. Dar poate sa fie folosit si ca garnitura fiert, copt sau la gratar. Pot sa inlocuisca foarte bine morcovii si cartofii in majoritatea retelor.

Pastarnacul calmeaza crizele reumatice

In privinta principiilor active, pastarnacul este asemanator patrunjelului. Este un calmant reumatismal, iar pe cale interna, se mai foloseste in cazurile de anorexie, pentru

eliminarea parazitilor intestinali, si ajuta in cazul intoxicatiilor cu alcool, cu tutun si cele datorate excesului de carne in alimentatie. Pastarnacul regleaza fluxul menstrual si trateaza febra si infectiile. Este indicat in guta si in cazuri de atonie a veziculei biliare. Se recomanda folosirea sa frecventa in ciorbe. Supa pe baza de pastarnac, ceapa si praz este recomandata in special persoanelor supuse ingrasarii, care pot profita de ea datorita calitatilor sale diuretice.

Patrunjelul, verdeata cu zeci de beneficii

101

Daca ai sistemul imunitar slabit, nu ai pofta de mancare esti racit sau ai probleme digestive poti incerca o cura cu patrunjel. Aceasta planta este un complex foarte puternic de vitamine, provitamine, magneziu, calciu, fosfor, potasiu, sulf, cupru, aminoacid si clorofila.

Calciul din patrunjel ne ofera oase si dinti mai puternici, magneziul ajuta la fixarea calciului, iodul ajuta glanda tiroidiana sa functoneze asa cum trebuie, iar aminoacidul impiedica dezvoltarea tumorilor .

Patrunjelul este de patru ori mai bogat in vitamina C decat o portocala, astfel ca 100 de grame de patrunjel contin aproximativ 240 mg de vitamina C. De asemenea, verdeata contine mai mult fier decat spanacul si ofera mai multe proteine decat doua oua.

Vitamina B12 continuta de patrunjel, intr-o cantitate considerabila, ajuta la dezvoltare normala a celulelor si este foarte importanta pentru sarcina, pentru fertilitate, potenta sau pentru prevenirea unor boli degenerative (cancerul, Parkinson sau alte boli cerebrale). Din pacate, actiunea vitamine B12 din alte alimente este blocata de antibiotice, pastile contraceptive, substante toxice etc, insa patrunjelul lupta cu succes impotriva acestor dezechilibrari. Planta are, de asemenea, rolul de a echilibra si stimula energia organelor datorita substantelor nutritive esentiale.

Intareste sistemul imunitarPatrunjelul are proprietati antialergice, intareste sistemul imunitar si distruge radicalii liberi. Acesta stimuleaza sistemul nervos, regleaza menstruatia si indeparteaza durerile provocate de aceasta, este un bun antiseptic al tubului digestiv, al sangelui si al cailor urinare.

Infrumuseteaza podoapa capilaraPantrunjelul poate fi utilizat cu succes in compozitia mastilor pentru par, acesta fiind de 6 ori mai puternic decat ginsengul . Este un tonic excelent si iti poate infrumuseta podoaba capilara mai mult decat orice produs scump de pe piata.

Neutralizeaza efectele viciilorFumatorii si persoanele consumatoare de alcool se pot bucura si ei de beneficiile patrunjelului. Acesta neutralizeaza efectele nocive ale tutunului si ale alcoolului.

Lupta impotriva impotentei si a sterilitatii masculineSpecialistii in medicina naturista sunt de parere ca un tratament de 40 de zile, de patru o zi pe zi, cate jumatate de lingurita de pulbere de seminte de patrunjel, poate sa ii scape pe barbati de problemele sexuale.

Combate respiratia urat mirositoareCateva frunze de patrunjel te scapa de halena si da un miros placut respiratiei tale. Mai mult decat atat, patrunjelul actioneaza ca un dezinfectant al cailor respiratorii medii si superioare. Este foarte recomandat persoanelor cu probleme respiratorii.

102

Ofera pofta de mancarePatrunjelul este un medicament excelent pentru persoanele anorexice ori pentru cele fara pofta de mancare. Cateva frunze mestecate inainte de ora mesei, vor spori foamea si pofta. De asemenea, patrunjelul alunga greata si starile de voma.

Lupta impotriva tumorilorSpecialistii au descoperit de curand ca frunzele de patrujel au proprietati antitumorale. Astfel, consumat crud in supe, salate sau ciorbe, patrunjelul ofera protectie cailor respiratorii si plamanilor, ficatului, rinichilor si impiedica aparitia tumorilor canceroase. De asemenea, s-a observat ca persoanele care sufereau de tumori cerebrale si consumau patrunjel si-au imbunatatit vizibil starea de sanatate.

Purifica trupulPatrunjelul imbunatateste digestia, elimina toxinele si intretine organismul. Tot acesta regleaza nivelul esterogenului si lupta impotriva sindromului premenstrual. Astfel, depresia, iritabilitatea, starile de nervozitate pot fi indepartate cu ajutorul consumului de patrunjel.

Are grija de siluetaMedicii naturisti sunt de parere ca o cura cu fiertura de patrunjel, poate ajuta pe oricine sa scape de kilogramele in plus. Astfel, un kilogram de patrunjel fiert in doi litri de apa poate fi secretul siluetei ideala, daca sucul este baut, cate o lingura, din ora in ora.

Trateaza conjunctivitaSucul obtinut din frunzele plantei se pot folosit pentru umezirea compreselor oculare. De asemenea, sucul de patrunjel amestecat cu sucul de morcovi ( 50 – 200 ml, dimineata si seara) se poate bea pentru indepartarea conjunctivitei.

Elimina nisipul de la rinichiRadacinile de patrunjel sunt eficiente in eliminarea nisipului din rinichi. Medicii naturisti ne recomanda sa spalam o jumatate de kilogram de radacini, sa le dam printr-o razatoare de sticla si sa le fierbem, la foc mic, in 1,5 litri de apa pana cand o treime din apa scade. Zeama se scurge si se pastreaza la frigire, iar in fiecare dimineata, timp de 40 de zile, se bea cate un paharel de lichid pe stomacul gol.

Contraindicatii

Desi patrunjelul are foarte multe beneficii, acesta nu trebuie sa fie consumat in cantitati mari de catre gravide ori femeile care alapteaza. Astfel, curele cu patrujel trebuie evitate, iar patrunjelul se consuma in cantitati moderate, doar in supe ori ciorbe.

Patrunjelul opreste sau diminueaza secretia lactata (in cazul femeilor care alapteaza) si stimuleaza contractiile uterine (in cazul celor gravide) si poate provoca avortul.

Precautii

103

In cazul in care doresti sa tii o cura de patrunjel, trebuie sa oferi foarte mare atentie cantitatii. Astfel, adultii nu trebuie sa bea mai mult de 200 ml de suc de patrunjel pe zi, iar copiii au voie sa consume cel mult 60 ml de suc pe zi. In cazurile in care se depaseste doza, riscurile de deranjamente digestive ori hiperexcitabilitate nervoasa sunt foarte mari.

Patrunjel in ghiveciul de pe pervaz

Daca nu ai incredere in comercianti sau poate doar vrei sa ai un ghiveci frumos aranjat si aromat, poti avea propria „gradina” de patrunjel. Astfel, ai nevoie de un ghiveci cu gura larga cu un pamant usor prin care apa sa se scurga cu usurinta (pamant de flori amestecat cu nisip) si seminte pe care le gasesti la florariile specialitate sau in orice supermarket la raioanele special amenajate.

Ghiveciul trebuie tinut intr-un loc luminos, cu o temperatura constanta (in jur de 23 de grade Celsius). Lipsa luminii ingreuneaza cresterea frunzelor. Este indicat ca plantele sa stea pe pervazul geamului din bucatarie, orientate catre sud.

Planta trebuie udata cu putina apa, mai ales iarna. Vei stii cand planta are nevoie de apa, deoarece pamantul de la suprafata incepe sa se usuce.

Este foarte important ca imediat dupa ce ati plantat semintele, sa le acoperiti cu o folie transparenta de plastic si sa ii faceti cateva gauri pentru a avea aer. Folia poate fi indepartata numai in momentul in care plantele incep sa se vada.

Patrunjelul este o planta care se regenereaza foarte repede, astfel ca nu trebuie sa va faceti griji daca rupeti mereu din ea.

Patrunjelul, un campion al sanatatii

Caria dentara dureroasaSe zdrobesc bine frunzele de patrunjel proaspete sau o bucata de radacina pana se obtine o pasta care se framanta cu putina sare. Cocolosul format se introduce in caria dentara sau in urechea corespunzatoare partii dureroase. Durerea va trece foarte repede

HipertensiuneSe fierbe 1 kg de radacini bine spalate in doi litri de apa pana ce aceasta scade la jumatate. Se filtreaza si se beau cate trei cesti pe zi, intre mese.

Colici si calculi renaliSe rad 250 g de radacina de patrunjel si se pun la fiert intr-un litru de apa. Cand lichidul scade la o cana, se strecoara si se imparte in trei portii care se beau pe indelete dimineata, la pranz si seara, pe nemancate. De precizat ca, in cursul intregii zile, nu se mananca nimic altceva. Pana a doua zi piatra se transforma in nisip si se constata depunerea sa in urina colectata intr-un vas. In caz de colica renala, durerile inceteaza de la prima ceasca.

104

Cura cu suc - benefica in hepatita si dismenoreeO legatura mica de patrunjel se pune in storcator si se adauga apa cat sa cuprinda planta. Se paseaza totul pana devine o pasta care se bea ca atare sau filtrata, imediat ce a fost preparata. Se consuma zilnic, inainte de masa, timp de doua saptamani, ca vitaminizant si fortifiant. Bolnavilor de hepatita A, B si C li se recomanda sa ia zilnic cate 15 linguri cu suc proaspat de frunze de patrunjel, inainte de masa, timp de o luna.Pentru ameliorarea menstrelor dureroase si pentru reglarea ciclului menstrual se beau, cu cateva zile inainte de ciclu, cate 100 ml suc de frunze pe zi.

Atentie! Sucul de patrunjel este foarte puternic, motiv pentru care se consuma in cantitati mici (in caz contrar determinand tulburari ale sistemului nervos) sau in amestec cu alte sucuri de legume (morcov, telina sau spanac).

Compozitie chimica Este bogat in vitamina C, provitamina A, fier si mangan (100 g de patrunjel proaspat contine 200-240 mg vitamina C, 60 mg provitamina A, 19 mg fier si 0,5 mg mangan). Patrunjelul este de 4 ori mai bogat in vitamina C decat portocala, iar continutul de fier este mult mai mare decat cel din spanac. Practic cu 25-30 mg patrunjel acoperim necesarul zilnic de vitamina C (60-70 mg). Patrunjelul mai contine apiol, principiu estrogen, alte vitaminwe (B, E), calciu, fosfor, magneziu, sodiu, potasiu, sulf, iod, clorofila precum si un aminoacid numit histidina care franeaza dezvoltarea tumorilor.

Proprietati ale patrunjelului - Intareste sistemul de aparare al organismului. - Stimuleaza sistemul nervos. - Este antiinfectios. - Elimina sau limiteaza procesele inflamatoare. - Regleaza ciclul menstrual. - Este diuretic (eliminand apa, ureea, acidul uric si clorurile) si depurativ curatand corpul de toxine. - Antiseptic al sangelui, al tubului digestiv si al cailor urinare. - Vasodilatator. - Antitumoral, antianemic, antirahitic si antiscorbutic. - Stimuleaza expectoratia eliminand din bronhii si plamani substantele daunatoare. - Impiedica uscarea conjunctivei si a corneei. - Favorizeaza cresterea transpiratiei contribuind si in acest fel la eliminarea toxinelor. - Este regenerator capilar. - Vermifug. - Stimulent al fibrelor musculare netede (intestinale, urinare, biliare, uterine). - Neutalizeaza efectele nocive ale tutunului si alcoolul

Pelinul

105

Denumire in latina: Artemisia absinthium Familie: Compositae Denumire populara: Pelinul-alb, Pelinul-brun, Pelin-de-Rusalii

Descriere: Planta perena, ierboasa, foarte mirositoare, cu tulpina lemnoasa la baza. Frunzele bazale sunt tripenat sectate, iar cele tulpinale se simplifica treptat spre varf fiind de culoare argintie. Florile, foarte mirositoare, sunt galbene, dispuse in mici capitule globuloase, grupate in raceme terminale. Infloreste in iulie-septembrie. Fructul este o achena. Intreaga planta are o nuanta stralucitoare argintie si un gust amar si miros puternic.

Raspandire: Creste prin locuri necultivate si uscare, livezi, campuri, dealuri, pe langa locuinte, garduri, drumuri etc.

Produs vegetal: Frunzele si varfurile tulpinale inflorite.

Recoltare: Frunzele se culeg inainte de inflorire, in mai-iunie, iar ramurile florifere, in iulie-august, cand sunt complet inflorite. Uscarea se face la umbra, in straturi subtiri, in locuri uscate si in locuri bine aerisite.

Principii active: Ulei volatil - azulen, tuiona, tuiol; principii amare, artamarina, artamarinina, artamaridinina.

Actiune farmaceutica: Tonic, aperitiv, antispastic, antidiareic, antipiretic, antihelmintic, regleaza menstruatia.

Indicatii: Anemie, covalescenta, diaree, febra, osiuraza, ascaridoza, tulburari ale menstruatiei.

Mod de utilizare: Infuzie: 1 lingurita de planta se infuzeaza 3 minute in 250 ml apa clocotita. Se strecoara. Se beau 2 cani pe zi, indulcit cu miere. Pulbere antihelmintica si febrifuga: Rp. Pelin ... 2g, Roinita ... 2g, Anason ... 0,5g. Se administreaza in 2 prize pe zi. Utilizarea pelinului in tratamentul diverselor afectiuni se face in cure scurte de 8 zile. Atentie la dozare: supradozarea provoaca migrena, ameteli, inflamatii ale mucoasei digestive. Nu se administreaza la gravide, femei care alapteaza, ulcerosi.

(Artemisia absinthium). Amareala care vindeca.

In satele de campie, pelinul creste pe mai toate marginile de drum. Verde-nisipiu la culoare, nu l-ai baga in seama daca n-ar umple lumea fierbinte a verii cu o aroma puternica, dulce-amaruie si ametitoare. Nu-i pasa de caldura si soare. Ba ai zice ca vipiile usturatoare ale verii ii priesc. Creste viguros si navalnic, in veritabile lanuri, in timp ce in jurul sau plantele se usuca sub arsita. E uimitoare vitalitatea acestei plante, ce pare sa se hraneasca direct din soare, fara a mai avea nevoie de apa si de pamant. De altfel, in medicina populara romaneasca, pelinul are un loc privilegiat, fiind considerat planta magica, de simbol solar, care alunga spiritele rele, curata fiinta umana de impuritati si ii

106

reda vigoarea si vioiciunea. Pelinul este cel mai puternic tonic amar de la noi. In industrie, planta este folosita la prepararea vinului, a vermutului si a lichiorului de absint. Ca remediu de sanatate, tocmai principiile amare ale pelinului (uleiul eteric pe care-l contine, de culoare verde-albastra) il fac sa aiba efecte vindecatoare exceptionale. Dar atentie maxima: in exces, pelinul e toxic, da agitatie, halucinatii, pierderea cunostintei, iar abuzul de bauturi de pelin duce la tulburari psihice, pierderea memoriei, greata.

Unde gasim si cum culegem pelinul

Este o planta inaltuta, cu o tulpina care poate ajunge la peste un metru inaltime. Are frunzele verzi-argintii, cu un peduncul lung, flori galbui, iar in varf, face niste bobite (fructe) mici, de asemenea albicioase. Se aseamana foarte bine cu o surata de-a sa, pelinita (Artemisia vulgaris), cele doua deosebindu-se in principal prin culoarea tulpinii: cea a pelinului are niste peri foarte fini albiciosi, in timp ce tulpina pelinitei este brun-rosiatica. De la pelin se culege prin taiere varful tulpinii, acum, la sfarsitul lui iulie - inceputul lui august. Dupa recoltare planta se foloseste proaspata, pentru aplicatii externe, pentru prepararea vinurilor si a unor siropuri terapeutice, ori se usuca in strat subtire la umbra, dupa care se depoziteaza in locuri intunecoase si uscate. Termenul sau de valabilitate este de 2 ani.

Cateva retete pe baza de pelin

Pulberea Se obtine prin macinare cat mai fina cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii de pelin se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece uleiurile sale volatile se evapora foarte rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi cate un sfert - o jumatate de lingurita rasa, pe stomacul gol.

Tinctura Se pun intr-un borcan cu filet cincisprezece linguri de pulbere de pelin, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa sa macereze vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza din acest remediu, de patru ori pe zi, cate 50 de picaturi diluate in putina apa.

Vinul de pelin Intr-un litru de vin natural alb se pun zece tulpini proaspete de pelin, zdrobite in prealabil, si se lasa sa macereze vreme de trei saptamani, dupa care se strecoara. Se iau 1-3 linguri din acest vin, inainte sau dupa masa, pentru stimularea activitatii tubului digestiv, combaterea balonarii si a indigestiei.

Siropul de pelin Era foarte mult folosit de catre calugarii benedictini, care il considerau un panaceu pentru digestie si eliminare. Iata reteta sa de preparare: un borcan de 400 ml se umple pe un sfert cu frunze fin taiate de pelin proaspat, iar restul de trei sferturi se completeaza cu

107

miere. Se pune un capac si se lasa vreme de o luna la macerat. Va rezulta un sirop vascos, amarui si aromat, cu efecte tonice digestive, carminative (reduce balonarea), laxative.

Infuzia combinata Se pun 3-4 linguri de pelin maruntit la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste extern, sub forma de comprese, spalaturi, clisme si bai.

Plasturele cu pelin Se amesteca 2 linguri de pelin maruntit cu miezul proaspat de la 4 felii de paine si cu vin sau otet, pana cand se formeaza un fel de aluat. Acest aluat se aplica pe zona afectata, dupa care se acopera cu o bucatica de nailon si se lasa vreme de patru ore. Aceasta aplicatie se foloseste contra luxatiilor, reumatismului si a nevralgiei.

Pelinul Ca Medicament Tratamente Interne

Digestie dificila, gastrita hipo-acida, senzatie de greata sau deranjamente stomacale frecvente - nici o alta planta nu se poate compara cu pelinul, atunci cand este vorba de stimularea activitatii stomacului si a digestiei. Preotul german Sebastien Kneipp spunea despre pelin ca este cel mai bun purificator si intaritor al sistemului digestiv, fiind eficient chiar si la persoanele foarte in varsta sau care sufera de afectiuni cronice. Se administreaza, cu 5-10 minute inainte de masa, cate cincizeci de picaturi de tinctura de pelin, diluate intr-un sfert de pahar de apa. Se fac cure de 3 saptamani, cu zece zile de pauza, dupa care se poate relua tratamentul.

Hepatita, ciroza - pulberea de pelin este un extraordinar tonic si protector al ficatului. Se administreaza cate un sfert - o jumatate de lingurita de 3 ori pe zi, in cure de doua saptamani, cu o saptamana de pauza. Cercetari de ultima ora facute in China au aratat ca pulberea de pelin este eficienta chiar si in cazurile persoanelor care au ficatul grav afectat dupa otraviri sau dupa consumul indelungat al unor substante toxice, cum ar fi alcoolul.

Indigestie, balonare - se iau inainte de masa 2-3 linguri de vin de pelin sau o jumatate de lingurita de tinctura. Este un tratament care activeaza puternic secretia de sucuri digestive si peristaltismul (miscarea) tubului digestiv, normalizand digestia si impiedicand aparitia balonarii si a altor tulburari digestive. Este un tratament foarte eficient si contra dispepsiei, dischineziei biliare, colecistitei si pentru profilaxia litiazei biliare.

Giardia, viermi intestinali - cel mai eficient remediu din flora noastra in aceasta categorie de afectiuni este pelinul, care pe langa faptul ca secreta substante extrem de toxice pentru viermi si alti paraziti intestinali, are si o puternica actiune de activare a peristaltismului tubului digestiv, ceea ce il face sa actioneze in profunzime. Se

108

administreaza cate 4 lingurite de tinctura, in cure de 14 zile, cu 10 zile de pauza. Poate fi administrat singur sau in combinatie cu medicamente de sinteza, a caror actiune o potenteaza foarte mult.

Lipsa a poftei de mancare la copii - se administreaza sirop de pelin, cate o lingurita, cu 15 minute inaintea meselor principale. Este recomandat sa nu se foloseasca in cure mai lungi de 21 de zile, cu 14 zile de pauza. Acest remediu este foarte eficient, atat pentru copii, cat si pentru adulti, si in tratarea constipatiei atone si a atoniei gastro-intestinale. De asemenea, are efecte benefice in tratarea bronsitei, a astmului si a pneumoniei.

Intoxicatii alimentare, otraviri - dupa acordarea ajutorului de urgenta si stabilizarea pacientului, pentru revigorarea organismului si indepartarea cat mai rapida a sechelelor, se face o cura de 2 saptamani cu pulbere de pelin, din care se iau cate doua lingurite pe zi. Pelinul este depurativ, stimuleaza si tonifiaza ficatul, stimuleaza eliminarea toxinelor ramase in organism.

Retard mental la copii, incapacitate de concentrare si de memorare - in urma cu sase ani am vazut un caz cu adevarat uimitor. O mama care avea un copil de 14 ani cu probleme grave de memorare si de concentrare l-a tratat vreme de 3 saptamani cu o combinatie de tinctura de pelin si de chimen in proportii egale. In fiecare zi, ii administra cate 4 lingurite din acest amestec de tincturi, la orele 8, 12, 16, 22. Dupa trecerea celor 3 saptamani de tratament, performantele intelectuale ale micului pacient s-au ameliorat nesperat de mult: de unde nu putea fi atent la teme sau la explicatii, nici cateva minute, ajunsese sa poata ramane concentrat si un sfert de ora sau mai mult; capacitatea de memorare, de asemenea, i s-a imbunatatit considerabil, inclusiv cea de lunga durata. Insa faptul cel mai neobisnuit a fost ca acest copil, care avea o disfunctie a glandelor lacrimare ce impiedica lacrimarea si producea probleme oculare grave, a plans - ceea ce nu i se intamplase niciodata in viata. Medicii, care considerau practic incurabile toate aceste probleme ale micului pacient, nu au putut explica altfel aceasta reabilitare spectaculoasa, decat prin actiunea acestor doua plante, care au avut efecte cu adevarat miraculoase.

Dureri de cap, vomismente, migrene - se trateaza prin administrarea de tinctura de pelin, din care se iau cate 50 de picaturi de 4-6 ori pe zi. Pelinul ajuta la normalizarea circulatiei cerebrale, combate voma, inlatura tulburarile digestive si in special biliare, care adesea sunt asociate si stau la baza migrenelor.

Flori de pelin Tratamente Externe

Limbrici si oxiuri - se face in fiecare dimineata clisma cu infuzie combinata de pelin, vreme de 7 zile. Pelinul este unul din cele mai puternice vermifuge din flora noastra, folosit atat intern, cat si extern.

Anexita, metroanexita si complicatiile lor - se fac bai de sezut fierbinti, cu infuzie combinata de pelin. Aceasta procedura are un puternic efect antiinflamator si antiinfectios, actionand totodata ca un puternic stimulent al activitatii ovarelor. In trecut, femeile care aveau anexita corelata cu amenoree (absenta ciclului menstrual) faceau

109

asemenea bai fierbinti cu pelin si luau intern pelinita (surata pelinului despre care am vorbit la inceputul acestui articol), ceea ce le redeclansa numaidecat menstruatia.

Contra reumatismului si paraliziei - se fac bai cu infuzie combinata de pelin (5 litri la o cada de apa), de doua ori pe saptamana. Extern, pelinul actioneaza ca tonic nervos, ameliorand local circulatia impulsurilor nervoase. In tratamentul reumatismului, suplimentar se pun plasturi cu pelin pe locurile afectate, remediu indicat si in tratarea luxatiilor si a entorselor.

Candidoza vaginala, adjuvant in infectia cu trichomonas - se fac, cu ajutorul irigatorului, spalaturi vaginale zilnice cu infuzie combinata de pelin, in tratamente de cate 7 zile, urmate de 7 zile de pauza (pentru refacerea florei normale la acest nivel). Pelinul este un puternic antiinfectios si antiinflamator, reduce secretiile anormale, calmeaza senzatia de mancarime sau usturime. Doua indicatii de medicina magica

Contra imbolnavirilor la copii - se pune o cununa cu frunze de pelin la capul patului in care dorm copiii. In unele sate, exista obiceiul sa se treaca, in noptile cu luna noua, pruncii printr-un cerc facut din tulpini proaspete de pelin. Se crede ca aceasta planta fereste copiii de epilepsie, de friguri, de felurite boli de plamani, precum si de posesiunile demonice.

Pentru purificarea locuintei - se matura vreme de sapte saptamani, in fiecare sambata dimineata, cu o matura simbolica din frunze de pelin, fiecare colt al casei. Astfel, se spunea, erau alungate spiritele rele, erau curatate semintele vrajbei si ale certei din casa, lasand ocupantii sa traiasca in pace si armonie. Frunzele de pelin puse sub perne si prin asternuturi alungau, de asemenea, duhurile necurate, si mai aveau si o alta utilitate de ordin practic: indepartau insectele, care nu suporta aroma acestei plante.

Precautii la tratamentul intern cu pelin

O anumita substanta din compozitia pelinului da dependenta pacientilor care il folosesc vreme de mai mult de o luna. In plus, atunci cand este supradozat (se iau peste opt grame pe zi), pelinul produce reactii adverse, traduse prin tremuraturi ale membrelor, convulsii si halucinatii. Din aceste motive, tratamentele cu pelin nu vor fi mai lungi de doua, maximum trei saptamani, urmate de 10-14 zile de pauza. De asemenea, nu se vor lua mai mult de sase grame pe zi din aceasta planta. Contraindicatii fermePelinul este contraindicat femeilor insarcinate.

Rozmarinul (Rosmarinus officialis)

110

Rozmarinul este originar din regiunile aflate in jurul Marii Mediterane, fiind un arbust de climat subtropical. Este folosit atat ca planta ornamentala, cat si in scop medicinal si condiment pentru diferite feluri de mancare.

Prezentare: Rosmarinus officinalis este o planta perena, un arbust cu frunze fusiforme si flori albastre sau liliachii, poate sa creasca si pana la 90 -150 cm inaltime in conditii de caldura si umiditate optima.

Proprietati: Se utilizeaza din antichitate datorita multiplelor beneficii, cand rozmarinul se consuma pentru usurarea durerilor in colici abdominale, atenuarea durerilor menstruale, in guta, icter, insomnie, in cefalee, pentru calmarea nervilor, la prepararea produselor cosmetice, pentru ingrijirea pielii in calitate de astringent sau toner pentru ten, pentru regenerarea firului de par.Rozmarinul are actiune de purificare, antiseptica, antianemica, antifebrila, diuretica (stimuleaza secretia renala si astfel curata corpul de deseuri). Calmeaza febra musculara, calmeaza durerile digestive in cazul indigestiilor provocate de stres. Aceasta iarba imbunatateste respiratia, stimuleaza circulatia sanguina si sistemul nervos.Cercetarile stiintifice au aratat ca rozmarinul este un stimulent de memorie – perfect pentru adultii cu munca de birou si copiii care studiaza.

Indicatii: Consumul de rozmarin este indicat pentru imbunatatirea digestiei, in nevroze, in obezitate, in afectiuni ale ficatului, gastrita, colesterolemie, pentru profilaxia aterosclerozei (pentru prevenirea ingrosarii si rigidizarii peretilor vasculari), in astm bronsic, in perioada de convalescenta – reda energia si optimismul, in edeme, in palpitatii ale inimii provocate mai ales de nervozitate, abuz de cafea sau tutun. Rozmarinul este un intaritor natural, recomandat in astenie (stare de oboseala intensa si prelungita). Fortifica intr-un mod durabil intreg organismul, vitalizand activitatea tuturor organelor si sistemelor.

111