Plante Imunomodulatoare

Download Plante Imunomodulatoare

Post on 14-Dec-2014

58 views

Category:

Documents

8 download

Embed Size (px)

DESCRIPTION

citeva plante in ajutorul sist imunitar

TRANSCRIPT

PLANTE MEDICINALE IMUNOMODULATOARE CU REFERIRE SPECIAL LA GENUL ECHINACEAINTRODUCERE

De mii de ani medicina traditionala utilizeaza remedii naturale pentru a stimula mecanismele de aparare proprii fiecrui organism. Constatarea ca o boala atinge mai usor un organism slabit decat unul sanatos, este cunoscuta de multa vreme, prima incercare de administrare a unei substante medicamentoase fiind realizata la sfarsitul secolului trecut de catre Bier. Acest concept terapeutic privind stimularea mecanismelor imunitare a fost dat uitarii pana la inceputul anilor 60 datorita succeselor rasunatoare inregistrate de primele chimioterapice ce aparusera si cucerisera terapeutica. Ca urmare a aplicarii pe scara larga a unei chimioterapii deseori nejustificate si irationale, ne gasim actualmente in situatia de a fi initiat un cerc vicioa, in care populatiile bacteriene dezvolta noi mecanisme de rezistenta, aproape cu aceeasi viteza cu care terapia curenta de descoperirea unui antibiotic. Aceasta face ca o multitudine de boli sa nu mai poata fi stapanite cu ajutorul unor chimioterapice, situatie in care se revine la conceptul terapeutic al compensarii carentelor de imunitate cu ajutorul imunomodulatoarelor, intelegand prin aceasta aplicarea fie a unor imunomodulatoare fie a unor imunosupresive. Din categoria imunomodulatoarelor naturale fac parte, pe langa cele bacteriene si de origine animala, si extractele sau principiile active vegetale. Astazi numeroase extracte din diferite plante sunt in mod curent utilizate pentru a mari rezistenta naturala a organismelor fata de infectii sau in tratamentul efectiv al acestora. Dupa 250 de ani de la anandonarea terapei bazate pe utilizarea exclusiva a plantelor ca remediu terapeutic, are loc o revenire spectaculoasa datorata schimbarii de mentalitate in ceea ce priveste sursele terapeutice, schimbare care se bazeaza pe descoperirea calitatilor acestora : usor de obtinut, cost scazut, non-toxice. Astfel in Europa si S. U. A. se aloca anual venituri importante pentru gasirea remediilor vegetale ( aproximativ o treime din veniturile alocate cumpararii de medicamente ), fiind investigate 250.000 300.000 de specii vegetale.

CAPITOLUL I 1. STRUCTURA I FUNCIONAREA SISTEMULUI IMUNITAR

Nu cu mult timp in urma se considera ca unica functie a sistemului imunitar o reprezinta asigurarea capacitatii de rezistenta a organismului fata de agentii patogeni. Dupa cum se stie astazi, functiile biologice constau in capacitatea de recunoastere si diferentiere a structurilor proprii (self) de cele straine (non-self), eliminandu-le si, uneori memorandu-le pe acestea din urma. Imunoreactivitatea este un mecanism esential al homeostazei, dependent de constructia genetica a individului in absenta caruia nu este posibila supravietuirea. Functionarea acestui sistem este necesara pentru asigurarea prevenirii oricarui atac datorat unor forte destructive externe (agenti chimici, microorganisme), dar si interne, cum ar fi celulele tumorale sau fenomenele autoimune. Deficientele sau disfunctiile ce apar in cadrul sistemului imunitar conduc cu timpul, dependent de profunzimea alterarii, la manifestari patologice mai mult sau mai putin severe, a caror gama se intinde si pana la malignizare sau imunomodelatie severa.

1.1. ORGANELE SISTEMULUI IMUNITAR

In procesele de aparare ale organismului sunt implicate diferite tesuturi si organe, care din punct de vedere functional apartin sistemului imunitar. Organele limfatice centrale, reprezentate la mamifere si om prin timus si echivalentele bursei lui Fabricius, au urmatoarele caracteristici definitorii : sunt de origine endodermica ; apar precoce in viata embrionara si dupa nastere ,,sufera,, o involutie fiziologica, fara a dispare complet ; absenta sau extirparea lor precoce determina dezordini grave ale proceselor imune ; stroma lor este formata din celule reticuloendoteliale, celule care au foarte probabil si functii endocrine ;

-

structura lor nu este antigen dependenta si in conditii normale, la nivelul lor nu se gasesc nici centrii clari, nici plasmocite ;

Structura organelor limfatice centrale este dependenta de subpopulatia de celule stem prezente in compartimentul nemieloid al maduvei, iar la nivelul lor se realizeaza diferentierea celulelor stem in limfocite T, respectiv limfocite B. a) Timusul, organ localizat in mediastin, exercita corelarea intregului sistem imunitar. Este sediul maturarii populatiilor limfocitare din care rezulta limfocite imunocompetente (limfocite T sau timocite). O parte din limfocitele ajunse la nivelul timusului sunt fagocitate, eliminandu-se in acest fel clonele reactive self antigene. In plus, timusul regleaza diferentierea limfocitelor T prin secretia unor hormoni timici (timopoietina, timozina). Absenta sau involutia timusului are ca rezultat un deficit de limfocite T cu repercusiuni grave asupra sanatatii organismului (9). b) Echivalentele bursei lui Fabricius la mamifere si om. Bursa lui Fabricius este un organ limfoid al pasarilor, specializat in dezvoltarea limfocitelor B, constituit ca un ,,buzunar,, al endoteliului cloacal, dar care lipseste la mamifere si la om. Echivalentele bursei lui Fabricius sunt reprezentate de populatiile de celule stem, localizate in compartimentul nemieloid al maduvei osoase. Organele limfoide periferice, limfoganglionii, splina si tesuturile limfatice asociate tubului digestiv, sunt dependente morfo-functional de organele limfoide centrale, ele fiind sediul major de desfasurare a proceselor imunologice. Caracterele comune si esentiale ale organelor limfoide periferice sunt urmatoarele : sunt de origine mezodermo-mezenchimatoasa, se dezvolta tardiv in viata fetala si involueaza numai tardiv ; absenta sau extirparea lor nu are consecinte grave asupra organismului ; stroma lor este de natura mezenchimatoasa si lipsita de functii endocrine ; structura lor este antigen-dependenta si se constituie numai dupa nastere consecutiv stimularilor antigenice. Ganglionii limfatici sunt organe limfatice secundare carora le revine rolul de a lupta impotriva raspandirii infectiilor in organism, fiind constituiti din limfocite B (corticola superficiala si medulara), plasmocite (medulara) si din limfocite T (corticola profunda si periferia centrilor germinativi).

Splina este formata din limfocite T (tecile limfoide periarteriale) si din limfocite B (foliculii limfatici-corpusculii lui Malpiaghi). Ea reprezinta sediul formarii si maturarii limfocitelor B. Tesuturile limfatice asociate tubului digestiv, cum sunt placile Peyer, apendicele cecal si amigdalele, prezinta aceeasi separare in areale rezervate limfocitelor T si B. Tesutul limfatic asociat tractului gastro-intestinal poate juca un rol important in diferentierea limfocitelor in celule B. 1.2. COMPONENTA CELULAR A SISTEMULUI IMUNITAR

Componenetele celulare de maxima importanta pentru calitatea raspunsului imun sunt granulocitele si macrofagele, celulele T si B, functionarea corecta a acestor componente celulare asigurand eliberarea unor mediatori, care la randul lor, pe cale umorala, influenteaza desfasurarea in continuare a raspunsului imun. Desfasurarea proceselor imunologice in organism reprezinta procese complexe care includ pe de o parte imunitatea specifica dar si imunitatea nespecifica, fenomene care se desfasoara in paralele in organism dar adesea interactioneaza in plan functional. Imunitatea specifica se dobandeste in cursul vietii in mod activ si este datorata reactiei celulare si umorale pe baza limfocitelor T si respective B. Imunitatea nespecifica reprezinta celelalte mecanisme ale reactivitatii sistemului imunitar cum ar fi fagocitoza sau reactiile legate de activarea complementului C (in reactiile alergice) (5, 7). 1.2.1. Celulele T i B reactive

Din punct de vedere functional limfocitele se impart in doua populatii majore si anume : Limfocitele T reprezinta 80% din limfocitele sanguine. Iau nastere in maduva osoasa (protimocite) dupa care trec in circulatie si migreaza in timus unde in final vor deveni timocite mature. Dupa maturare, timocitele mature sunt exportate prin circulatia sanguina in organele limfatice periferice, precum si in alte organe. Aceste organe periferice vor forma rezervorul de celule T pe tot parcursul vietii.

Pe suprafata celulelor T se gasesc receptori precum si alte molecule proteice care deosebesc timocitele intre ele (CD) (cluster of differentation). Receptorii recunosc antigenii de pe suprafata altor celule. In functie de receptori si de moleculele CD limfocitele se impart in 3 categorii : citotoxice (killer) care distrug celulele straine ; helper (T4) care secreta factori ce stimuleaza celulele B fata de antigeni; supresoare (T8) care deprima raspunsul celulelor B si T fata de antigeni.

Limfocitele B reprezinta 12-15% din limfocitele circulante. Iau nastere tot din limfocitele precursoare din maduva osoasa si dupa maturare ele migreaza si populeaza splina si ganglionii limfatici. Ele au pe suprafata lor receptori pentru imunoglobine (IgM, IgG, IgA, IgE) precum si receptori pentru antigeni. Functia lor importanta este aceea de producere a anticorpilor. Aceste limfocite reprezinta substratul imunitatii umorale. 1.2.2. Granulocitele i microfagele celulele fagocitare

Celule fagocitare reprezentate de seria granulocitara (cozinofile, neutrofile, bazofile), monocitele si macrofagele isi au originea tot in maduva osoasa, unde se matureaza, dupa care trec in circulatia sanguina, de unde apoi prin diapedeza parasesc capilarele, patrunzand in spatiile tisulare, ca urmare a unor factori chemotacticiasociati proceselor inflamatoare. Macrofagele deriva din monocite si sub aceasta forma se gasesc numai in tesuturi unde indeplinesc o serie de functii importante : fagocitare, chemotactice, antigen-procesoare, de prezentare a antigenului precum si o serie de functii secretoare (enzime, proteine, etc). Granulocitele isi au origi