persoana intai - cdn4.libris.ro intai - richard flanagan.pdf · joc - coneinea tot ce era...
TRANSCRIPT
Richard Flanagan (n. 1961, Tasmania), romancier, jurnalist qi regizorde film, este considerat unul dintre cei mai buni scriitori australieni aigeneraliei sale. Descendent al unei familii irlandeze deportate lnThsmania in secolul al XIXlea, Flanagan i;i incheie studiile cu o bursila Universitatea din Oxford. Pasionat de peisajele silbatice ale girii sale,
participi la expedigii cu canoe pe rAurile insulei natale, care vor deveni
o importanti sursi de inspiragie pentru romanele sale.
Devine cunoscut in 1994 cu primul siu roman, Moartea uneicdhuze pe rdu (Death of a Riuer Guide), iar ln 1997, cel de-al doilearoman, Sd bafi din palme cu o singurd. mdnd, (The Sound of One HandCkpping), este recompensat cu premiile Australian Boo[sellers Bookof the Year Award gi Vance Palmer Prize for Fiction. in 1998, adaptarea
pentru marele ecran a acestui roman, ale cirei scenariu ;i regie lesemneazi scriitorul lnsu;i, este nominalizati la premiul Ursul de Aurla Festivalul de la Berlin. Succesul este confirmat de critici la aparigia
celui de-al treilea roman, publicat in 2001, Cartea cu pegti a luf Gould(Gould's Booh of Fish), recompensat ln 2002 cu Commonwealth'S7'riters' Prize. Romanul publicat in 2007, Tbrorisnl necunoscat (The
Unknown Tbnorist), este la rAndul siu un succes mondial, fiind urmat,tn 2008, de volumul Vanting. in octombrie 2014,FLanagan prime;tePremiul Man Booker pentru romand O cale inguxd spre nordul indt-p,irtat (The Narrow Road to the Deep North), scris in 2013 ca unomagiu tatilui siu, supravieluitor al tragediei militarilor australieniprizonieri de rizboi ai trupelor japoneze, obligagi si participe laconstruirea clii ferate cunoscute sub denumirea ,,Burma Railway".Persoana intli (First Person,2OlT) este cel mai nou roman al siu.
Romancierul triiegte impreuni cu so;ia gi cele trei fiice in Hobart,Tasmania, si continui si scrie articole despre insula natali ln presa
australiani, nu fhrl a suscita controverse.
RICHARD TTANAGAN
Persoana intAi
Traducere din limba englezd 9i notePETRUIAMANDI
{1.,,*Bucuregti
2014
Declaragie
datd in cadrul cornisiei parlamentdrep riu ind nansp o rtu I deYinaYi lo r
Londra, 4 mai 1837
intrebare: Existi multe libririi in Sydney?
DlJames Mudie: Cam o jumitate de duzini.intrebare: Ce fel de cirgi se vind acolo? Altfel decit
cele care se vind in libririile din Londra?
DlJames Mudfu: Mai mult ca sigur de o calitate infe-
rioari; de pildi, multe romane. M-am dus gi eu cindse vindeau la preE redus - cirEi cu adevirat valoroase
vAndute la un preE mult mai scizut decit tn Anglia.O dati chiar a fost mare vinzoleall' cAnd s-a anunlatCalendarul Newgater, toati lumea striga ,,Vreau si-l cum-
pir gi eu!'q Nu-mi amintesc exact despre ce era vorba innumirul acela, dar sigur era ceva iegit din comun... Se
gtie ci englezii se dau in vint dupi tot felul de pove;ticu tAlhari la drumul mare.
Docurnente ale parlamentului britanic
1 Publicafle britanici (L774-mijlocul secolului al XIXJea) despre
delinwengi celebri lnchigi la Newgate, pqcirie din Londra
1
Prima noastri bitilie a fost nagterea. Eu voiam s-o
includ, el nici nu voia si audi. Ne-am certat toatlzivaaceea;i jumitate din ziua urmitoare. Spunea ci n-are
nici o legituri cu el. Ulterior am inceput si-l ingeleg,
dar, la momentul acela, atitudinea lui mi se pirea o
dovadi inexplicabili de incipiEinare ;i rea-voingi -de parci n-ar fi vrut ca memoriile si-i fie consem-
nate pe hirtie. Sigur, nici nu voia aga ceva, dar nu asta
era problema lui. Sau, ln general, problema. De-abia
mai tArziu, mult mai tirziu, mi-am dat seama, cindam ajuns si-mi fie teami ci inceputul acelei cilrgi era
gi sfir;itul meu.
Prea tArziu, cu alte cuvinte.
in ultimavreme mi mulpmesc cu realiry-show-urile.
Simt un go1, o singuritate care mi doare, mi d5. peste
cap. $i mi inspiiminti. $i mi face si mi ingrozesc la
gAndul ci n-am triit cu adevirat. Realiry-show-urile nu
au acest efect asupra mea.
Pe atunci insi, totul era vag. Unii se temeau ci m-a;
putea apuca din nou de literaturi. Adici de alegorie,
simbol, tropii dinguitori ai timpului; de cirEi flri un
inceput ;i un sfrrgit precis sau cel pu;in nu in aceasti
ordine. Adici impusi de editot un ins cu un nume
12 Richard Flanagan
nea;teptat, Gene Paleyl. Care, in privinEa asta, fusesefoarte clar: mebuia si spun o povesre simpli la modulsimplu ;i, acolo unde nu era simpli - cind ajungeam lacomplexitatea infractiunii spectaculoase - si simplific,si folosesc elementul anecdotic si si evit frazele maiIungi de doui rAnduri.
La edituri se soprea ci lui Gene Paley li era frici deliteraturi. $i nu frri un moriv intemeiat. in primul rAnd,fiindci nu se vinde. in al doilea rind, ftindci., pe bunidreptate, pune intrebiri la care nu poate rispunde. iidescumpineste pe cititori cu ceea ce le spune despre ei,ceea ce, in ultimi instanti., e rareori o chestie sinitoasi.Le reaminteste c5. viaga te invaEi ce este egecul gi ci a
nu inEelege acest lucru este ignorangi crasi. Poate ci intoate astea e un pic de transcendengi sau intelepciune,ins5. Gene Paley nu avea treabi cu rranscendenEa. GenePaley nu avea ochi decdt penrru ci.rgile care-fi spundoui-trei lucruri iar si iar. Dar, de preferat, unul singur.
Ca si vinzi, spunea Gene Paley, trebuie si spui o
Poveste.Am deschis din nou manuscrisul si am recitit primele
rAnduri.Pe 17 mai 1983, dm semnAt cerereA de angajare pe
postul de responsabil cu proteclia rnuncii (superuizor)(clasa 4/5) in cadrul Seruiciului de Protecyie a Munciidin Australia cu doud cuuinte, Siegfried Heidl, ;i astfela inceput noua rnea uiayd.
De-abia mult mai tirziu am descoperit ci existentalui Siegfried Heidl incepuse in ziua in care semnase
Persoana tntti 13
cererea de angajare, aga' cd'- la drept vorbind - scrisesem
adevirul. Dar trecutul este mereu imprevizibil gi, dupicum aveam si aflu, faptul ci Heidl rareori minEea era
unul dintre harurile pe care, ca escroc inveterat, le avea
cu prisosingi.in opinia luiZiggy Heidl, manuscrisul lui de doui-
sprezece mii de cuvinte - teancul subEire de hirtii de
care iqi sprijinea frecvent mina intinsi, ca pe o minge
de baschet care trebuia bituti de podea 9i repusS. injoc - conEinea tot ce era interesant despre ZigW Heidl.
Sarcina mea ca scriitor, a continuat el, era doar si stilizez
frazele;i poate si le extind ici gi colo, in numele lui.A spus asta, ca gi multe altele, atAt de increzitor, atit
de convins, incAt mi-a venit greu si-i atrag atengia, cum
am gi flcut, ci manuscrisul lui nu Pomenea nimic des-
pre copilirie, despre pS.ringi gi nici micar anul naqterii.
Rispunsul mi-l amintesc gi acum, dupi atigia ani.
Viaga nu e o ceapi pe care s-o descoje;ti, un palimp-
sest pe care si-l razi bine ca s5. dai de sensul initial, mai
adevlrat. E o invengie ce nu se sfir;egte niciodati.
$i, cind probabil am rimas uimit de felul ireagteptat
ln care se exprimase, Heidl a adiugat, de parci mi-ar
fi aritat unde e \flC-ul public: Tebbe. E unul din afo-
rismele lui.Absenga faptelor o suplinea cu o convingere voa-
lati, iar absenga convingerii o suplinea cu fapte, chiar
daci cele mai multe erau inventate, 9i cu atet mai plau-
zibile cu cit erau invocate dezinvolt dintr-o PersPectivinea;tePtati.
Marele instdagionist german, a adiugat Heidl. Tomas
Tebbe.1 in limba englezi, gene * geni; patey - $ufabronzati. bine
14 Richard Flanagan
Habar n-aveam ce esre un palimpsest. Sau cine e
Tebbe sau ce este sau cu ce se ocupi un instalationist,drept care i-am spus. Heidl a ticut. Poate, a;a cum mi-azis cu alt prilej, luim c6.te ceva din trecutul nostru gi
din trecutul altora gi ni-l insusim, ca pe ceva nou, iaracel ceva nou este gi memoria noastri. Tebbe, pe carel-am citit peste multi ani, exprima asta cel mai bine:Chiar daci sAngele altuia imbibi lutul, scria el, eu sunrlutul acela.
Am ridicat ochii.Din curiozitate, am intrebat eu, unde anume ai copi-
lirit in Germania?Germania? a repetat Ziggy Heidl privind pe fereastrl.
Acolo am ajuns de-abia cAnd aveam douizeci si gase deani. Doar ti-am spus cL am copili.rit in partea de suda Australiei.
Dar vorbesd cu accent german.Corecr, a zis Ziggy Heidl. $i, cind gi-a intors faga
bucilati din nou spre mine, am incercar si nu mi uit lamuschiul acela mic din obrazul altfel pufos, care tresi"reala fiecare zAmbet, singurul loc tare ln at6.ta moliciune,ce pirea si pulseze.
$tiu c5. e ciudat, dar asta e - am copilirit cu pirinticare vorbeau germana, fhri tovariqi de joaci. Dar eramfericit. Scrie asta.
Zdmbea.Zitmbetul lui: masca unei complicititi sinistre.Poftim? am inrrebat eu.
Asta.Poftim?Scrie: Eram fericit.
Persoana intli 15
Zimbetul acela infrico;itor. Obrazul acela care
ffesirea.Bum-bum, flcea in ticere. Bum-bum.
2
Lucram in biroul de pe colg al unui director executiY,
in sediul unei edituri din Port Melbourne. Poate fusese
biroul unui director editorial sau al unui director de
vinzLri, pensionat sau concediat de curAnd. Cine gtie?
Nu am aflat, dar biroul il flcea pe Ziggy Heidl si se
simti important, ceea ce era important, degi faptul cimi simgeam stingher acolo ii scidea din importangi.
Era anul 1992, un timp atit de apropiat, iar acum atitde indepS.rtat, cAnd directorii executivi inci mai aveau
astfel de birouri, cu dulapuri pline de biuturi; inainte
de Amazon ;i de cirgile in format electronic; inainte ca
sintagme precum analiticd granulara, satisfacerea c lien-
tului gi standardizarea lanyurilor de aprouizionare sL se
lege tot mai strins, ca inelele din funia unui spinzurat;
inainte ca valoarea proprietigilor imobiliare si creasci
neincetat, iar pribugirea industriei editoriale si duci.la
transformarea birourilor in linii de asamblare ca nigte
abatoare, unde angajatii stau inghesuiEi pe nigte bincilungi ce amintesc de o cantini a Armatei Rogii dinKabul, de prin 1979.
$i, tot ca Armata Rogie in aceeaqi perioadi, industria
editoriali stagna total, o stare pe care unii o numeau
crizi., iar algii boali in fud, terminalS.. Sub locul in care
stiteau angajagii editurilor apireau atit de multe giurili"sate de cei pugi pe liber incit, nu Peste mulgi ani,
16 Richard Fhnagan
aceste giuri s-au preflcut intr-o pilnie mare prin carecele cAteva etaje ale editurii au luar-o brusc la vale gis-au ftcut praf, comprimAndu-se intr-un singur nivel.Apoi acel nivel, la rindul lui, a inceput si se restringi pemisuri ce o mare de firme aflate la inceput de drum ;icompanii financiare invada spa$ul editurii - un ocean denestivilit, distugdtor - pnni cind spaliul s-a injumitigitsi, pe acea insuli aflatl pe cale de disparigie, ci.rgile audevenit numai continut, iar scriitorii numai furnizori deconginur, material neglijabil, membri ai unei caste tormai hulite, daci e posibil aga ceva. Toate acesrea poatesugereazi ci scriu cu oarecare nostalgie, ci biroul dinPort Melbourne avea farmec sau caracter.
Nu scriu.Nu avea.
Chiar daci in birou erau corpuri de biblioteci, la oprivire mai atenti acesre corpuri seminau cu industriaeditoriali, descurajante. Rafturile erau din lemn moale,dat cu furnir de tek, un cafeniu greros, fecal, ce aritamai mult a plastic. Doar cirtile publicate de edituri -pe atunci atotputernica Schlegel Tianspacific (sau, cumi se mai spunea, TiansPac sau STP) - umpleau rafturile.Ci.rgi despre ciocolati, gridinirit, mobili, istoria mili-tari., despre celebrititi obosite; cirgi de memorii anosresi romane de aventuri - cu o mici parte din profiturileaduse de ele se publicau cele citeva cirri care, pentrumine, erau cirgi adevirate - romane, eseuri, poezii,prozi" scurti: core nu-gi giseau locul pe acele rafturibine lustruite. Lingi ele gi lingi ci4ile de bucate, celeilustrate 9i cele de referinti., care inci se mai ci.utau,tronau operele complete ale lui Jez Dempster, pe fiecare
Persoana intii 17
tom cAt o cirimidi stAnd scris cu litere mari, autii,JEZ
DEMPSTER. Ce maculaturl! Ce priveligte dezolanti!
Atunci mi-am dat seama Pentru prima dati ci ideea
mea despre cirEi, despre scris, era o Parte neinsemnati'
aproaPe frri, succes, a ceea ce la STP trecea drept -jumitate in glumi, jumitate in serios - meseria'
Meseria explica totul. Degi cuvinte Precum ,,ara e-n
meseria asta" sau ,,meseria asta'i pe ducd" nu'gi sPuneau
nimic, se ingelegea de la sine ci trebuie si' explice totul'
$i chiar din prima zi am ingeles ci, intr-un fel, cei din
meserie considerau ci felul in care urma si rescriu poves-
tea lui Heidl avea si produci o carte mult mai reali dbcit
cartea reali pe care credeam ci o scriu, cartea reali {iind
primul meu roman neterminat.
Situafa nu mi se pirea logicS' dar, pe de alti parte,
nici meseria nu mi se pirea logici. De pildi, nu mi se
pirea logic ca memoriile lui Heidl si fie - din motive pe
"rr. ,r,, le puteam ghici - secrete. Nimeni de la edituri
nu trebuia si gtie, in afari de cei ciliva care lucram la
carte - Gene Paley, de;i ca editor lisa aproape totul in
seama redactorului de carte, Pia Carnevale, 9i inci vreo
doui persoane. Versiunea oficial5. era ci ne ocupim de
o ant;logie de poezii populare din \Testfalia medievali'
Nu mai gtiu a cui era minciuna - a lui Ziggy Heidl
sau a lui Gene Paley la inceput, sau a mea mai tirziu -dar erape cit de frapantS., Pe atat de absurdS" Motivul
pentru care editura se angajase intr-un astfel de proiect
nu stirnise, din cite gtiu, curiozitatea niminui' intr-un
domeniu plin de neprevizut era doar o alti ciudigenie -dar aga ceva frcea parte din meserie, nu?
18 Richard Flanagan
Mobilierul se incadra in acelasi stil pretios _ masade lucru laminati, ce imita stilul edwardian, din spatelecireia Ziggy Heidl vorbea tot timpul la telefon, era preamare, ln timp ce masa la care aveau loc gedingele, lacare lucram eu, era prea mici pentru tofi cei convocafi.Scaunele rubulare, pi.tate, erau imbricate ln nailonjacard, intregesut cu fire de pinzi,cenugie. La atingere,materialul pirea ci se ropesre. Nu;tiu de ce, d"r culo"-rea aceea chinuiti mi ducea cu gindul la un tablou deFrancis Baconl. Mi se pirea ci stau pe un flpit mut.
3
Gene vrea si-ti spuni. ceva, Kief, m-a anunrat otiniri din pragul qii. tebuie si. semnezi un contracr.
Nici pomeneali - semnasem deja contractul, chiar inprima zi, cu atitavreme in urmi., incit imi venea greu sIcred ci se intimplase luni, iar acum era doar miercuri.Gene Paley, eram sigur, voia si stie cum merge treaba.
in..t, am rispuns eu, in biroul lui alcituit din maimulte camere, ln timp ce se uira la colile de h6.rtie per_forath. care-i umpleau masa de lucru. Nu urea si dea...aminunte.
Despre copilirie?Chestii vagi despre cum s-a ni.scut intr-un ori.sel de
mineri de prin sudul Australiei, numit Jaggamyurra,din piringi de origine germani.
Doar atit? a zis Gene Pal.ey, fIri si ridice privirea.
I Picror irlandez (1909*1992), autor al unor tablouri dominate degrotesc
Persoana tntii 19
Mai mult sau mai Pufin.Mmm.in general mai pugin.
Escrocul... Cum igi spuneam, nu-i notoriu degeaba'
$apte sute de milioane de dolari. Cea mai mare escroche-
rie din istoria Australiei. Ji-a explicat cum a procedat?
v"g.CIA?
$i mai vag.
Mmrn, a flcut Gene Paley gi a ticut. O mare parte
din felul in care conversa era Punctati de acest murmur
u;or, in descrescendo, ca ;i cum la fiecare frazd" ar fr
constatat un e;ec. Plus ci rePeta,,Cum iti spuneam". De
fapt, intregul lui fel de a vorbi era neobignuit, propozigii
forfecate, rostite rapid, apoi lent, fapt care de multe ori
il flcea si semene cu un telex aflat pe moarte.
Chestii. .., am zis eu, ;ovlind ftri si vreau.
Pe una dintre colile de hArtie late cAt un drum de gari
Gene Paley flcea ni;te semne precise, cerneala neagtl' a
stiloului contrastend cu hArtia dungati, alb-albastri, ;icu cenugiul numerelor tipirite pe margini.
Chestii interesdnte, am sPus eu. Doar ci pugin cam...
Vagi?
Vagi? Poate.
Cum t;i spuneam, poli si scrii, a zis Gene Paley,
urmS"rind in continuare sirul de numere. Dar trebuie
sa-l facem si vorbeasci.
Ochii lui, parci mereu acoperigi de pleoape, faEa
lui mici, nasul ca un clong, mirosul vag de deodorant,
senzalia ci dintr-o clipi intr-alta m-ar Putea mugca
20 Richard Flanagan
imi aduceau aminte de papagalul indian, cu gitul ine-lat, al lui Suzy, care nu pierdea nici o ocazie ca si miciupeasci.
Tiebuie siJ fac si-mi spund. ceva. Dar pur. .. pur ;isirnplu nu-l interes eazd. caftea.
Gene Paley a ridicat ochii si m-a rinruit cu o privireneiertltoare.
Mmm, a repetat el si, cu un gest curios, a intins stiloulsupradimensionar, la fel de complicat si de absurd ca obucatS. de teavi cromate folositi la irigatii, gi l-a trintitpeste cei cAtiva kilometri de numere de pe colile de hir-tie intinse pe masi. Zeci de ani petrecuti in companiaacestor numere - num,irul de cirti tiparite, nurndrul decirgi vindure angro, nurndrul decirgi vindute en detail,numdrul de cirti returnare sau vindute cu pre! redus,nurn,irul de cirgi date gratis librarilor ca si-si acoperecheltuielile, numdrul de cimi cu care-i mingea pe alpeditori gi pe jurnalisti, nurndru/real, dureros, de cirti,numdrul visat, numdruladevi.rat, num,irul fals, numdrulpierdut in favoarea langurilor de libririi rapace, numd-rul de ci.rti luate de la autorii naivi gi agen;ii literarifanfaroni, disperarea, frumuserea si alchimia absoluti anumerelor - numerele lor, numerele noaste, numere rele,numere bune, chiar si, Dumnezeule mare!, narnere pestenumerq - toate aceste numere inumerabile, in timp, iicreaserd lui Gene Paley o sensibilitate atit de acuti,incAt aducea cu un al saselea simg fagi de posibilitateaprofitului gi teroarea pierderilor. Dar chiar si asa, acelsimt tresS"rea de grijd. sau poare de teami.
Contractul tiu nu presupune doar si scrii, a spus elcu vocea inci amabili, dar parci mai fermi. - aproape
Persoana intli 21
hotiriti. Presupune si scrii impreuni cu el pentru noi.
Misiunea ta este si-l faci si vorbeasci. Daci nu vorbegte,
n-avem caftea. Firi carte la sfir;itul celor gase sipti-mAni, nu vezi nici un ban. Zero. Nimic. Da?
Zero, am rispuns eu. Da.'Zero, a repetat Gene Paley. Nimic.Da, am rispuns eu. Zero.
in timp ce vorbea, Gene Paley aarezat colile de hir-tie una peste alta, intr-un dreptunghi perfect, s-a ridicat
in picioare gi gi-a scos cima;a fari. pic de jeni, rimA-
nind intr-o flaneli albi, largi pe corpul lui costeliv, la
fel de alb.
Se spune ci existi doar trei reguli in ceea ce privqtescrierea unei cirgi, a continuat Gene Paley cu ceea ce
pilrea a ft o glumi obositi avind in vedere de cAte orio spusese. Doar ci nimeni nu 9i le amintegte.
Pielea ugor flasci de la subsuorile bragelor uscigive
era presi.rati cu citeva alunile de un ro;u aprins, nu
mai mari decit urmele lisate de un pix cu mina topiti,atagate aproximativ de un corp care lisa impresia cinu depusese niciodati o munci fizici'. Un om ca Gene
Paley, care nu pirea deranjat ci-l cheami Gene, era,
mi-am dat eu seama, un om neatins de convengiile
indoielii de sine, caracteristice oricirui bi.rbat, aga
cum, in urma educaEiei primite, le ingelegeam eu. $i,dupi numai trei zile de lucru la memoriile lui Heidl,incepeam si ingeleg aceaste ingustime a minqii mele
ca pe doar una dintre numeroasele mele limite. Pe de
alti parte, nu mi puteam abpne si nu consider lipside pudoare expunerea unui corp cu torsul de ;oricar