GEORGETTE HEYER

Pentrudragostea lui Cressy

Traducerea [i adaptarea \n limba român` deCECILIA IONESCU

ALCRISM-94

giannijolys

Capitolul 1

Era trecut de ora dou` diminea]a când tr`sura de po[t` ajunse pe Hill

Street. Era o noapte frumoas`, dup` cum striga cu o voce monoton`

paznicul de noapte, f`cându-[i rondul \n Berkeley Square. Luna plin`,

care str`lucea pe un cer f`r` nori, f`cea s` p`leasc` luminile felinarelor

de pe strad` [i asta chiar \n Pall Mall, unde gazul \nlocuise l`mpile cu

petrol. Agita]ia tr`surilor [i lumina care se vedea printr-o u[` deschis` pe

latura de est a parcului indicau c` nu toate persoanele din \nalta societate

p`r`siser` Londra; dar, la sfâr[itul lunii iunie "sezonul" se \ncheia [i

c`l`torul nu fu deloc surprins s` g`seasc` Hill Street pustie. N-ar fi fost

mirat s` constate c` ciocanul cu care se b`tea \n u[a \n fa]a c`reia tocmai

se oprise, fusese scos. Dar o scurt` privire, \l lini[ti: re[edin]a contelui de

Denville nu fusese \nc` inchis` pentru var`. C`l`torul, un b`rbat tân`r

\nf`[urat \ntr-un pardesiu reiat, \n stil polonez, [i pe cap cu o p`l`rie din

p`r de castor, s`ri jos din vehicul, \[i lu` geanta de c`l`torie bine umflat`

[i-[i scoase portmoneul. Dup` ce pl`ti vizitiului, \[i ridic` bagajul, urc`

treptele de la intrare [i trase cu putere lan]ul clopo]elului.

giannijolys

Chiar \nainte ca acesta s` \nceteze s` bat`, tr`sura disp`ruse. Dar

nimeni nu veni s` deschid`. C`l`torul sun` din nou, f`r` mai mult succes.

Dup` mai multe minute de a[teptare, trebui s` constate c` e[uase \n

tentativa de a trezi pe vreunul dintre servitorii |n`l]imii Sale.

Se gândi. Nu era imposibil, de[i pu]in verosimil, ca toat` lumea din

cas` s` fi p`r`sit Londra, uitând s` scoat` ciocanul de la u[` [i s` \nchid`

obloanele. Pentru a se asigura, se \ntoarse pe trotuar [i examin` fa]ada.

Constat` nu numai c` obloanele nu erau \nchise, dar c` partea de sus a

unei ferestre glisante de la parter era \ntredeschis`. {tia c` aceasta d`dea

\n sufragerie. Pentru un b`rbat tân`r \ndr`zne] [i hot`rât, nu era nici o

greutate s` ajung` la ea. Sco]ându-[i pardesiul [i rugându-se ca paznicul

de noapte s` nu apar`, \ncepu s`-i demonstreze lunii, c`reia se p`rea c`

pu]in \i p`sa de asta, c` nu considera faptul de a se coco]a pe pervazul

ferestrei \n chestiune o isprav` primejdioas`, sau grea. O dat` ajuns

acolo, nu avu nici o greutate s` ridice panoul inferior [i s` intre \n

\nc`pere. Câteva clipe mai târziu, p`trundea \n holul unde, pe o consol`

de marmur`, era a[ezat` o lamp` mic` arzând al`turi de un sfe[nic de

argint, cu toart`. Privind cele dou` obiecte cu un ochi abil, domnul

Fancot trase concluzia c` nobilul proprietar le spusese servitorilor s`

nu-i a[tepte \ntoarcerea. Faptul c` u[a de la intrare nu era z`vorât`, \i

confirm` p`rerea. Deschizând-o pentru a-[i recupera bagajele, \[i spuse

râzând \n sinea sa, c` atunci când |n`l]imea Sa se va \ntoarce acas`, \[i va

g`si patul ocupat de un vizitator nea[teptat [i \[i va spune, f`r` \ndoial`,

c` era mai ame]it de b`utur` decât credea.

Zâmbind la acest gând, domnul Fancot aprinse lumânarea [i se

\ndrept` spre scar`.

Urc` f`r` zgomot, ]inând sfe[nicul \ntr-o mân`, geanta de c`l`torie \n

cealalt` [i pardesiul aruncat pe um`r. Nici o treapt` nu trosni sub

6 GEORGETTE HEYER

picioarele sale, dar când porni pe al doilea [ir de trepte, dup` palierul

sc`rii, la etajul superior se deschise o u[` [i o voce nelini[tit` strig`:

– Evelyn?

Domnul Fancot ridic` ochii [i z`ri, la lumina unei lumân`ri ]inut` de

o mân` delicat`, o siluet` feminin` acoperit` de un nor de dantele

sus]inut de funde din satin de un verde foarte deschis. O mul]ime de

cârlion]i de culoarea grâului copt sc`paser` dintr-o \ncânt`toare bonet`

de noapte. Domnul care urca scara exclam`:

– Ce bonet` adorabil`!

Apari]ia c`reia i se adres` scoase un oftat de u[urare [i r`spunse

râzând:

– Prostule! Oh! Evelyn, sunt atât de fericit` c` e[ti \n sfâr[it aici, dar

de ce ai \ntârziat atât de mult? Eram bolnav` de \ngrijorare.

– Haide, haide, mam`.

– Este foarte dr`gu] s`-mi spui: "Haide, haide, mam`!", r`spunse ea,

dar mi-ai promis s` te \ntorci \nainte....

Se \ntrerupse [i-l m`sur` cu un aer uluit.

L`sându-[i geanta [i pardesiul s` alunece, b`rbatul \[i scoase p`l`ria [i

urc` sc`rile \n mare grab`, reluând pe un ton [i mai sup`rat:

– Mam`! Cum po]i s` fii atât de aspr` cu fiul t`u?

– Kit? exclam` acea mam` lipsit` de sentimente. Oh! dragul meu, fiul

meu preferat!

Domnul Fancot \[i lu` cu afec]iune mama \n bra]e [i spuse râzând:

– Ce moft! Nu sunt fiul t`u preferat!

L`sând s` curg` ceara lumân`rii pe mâneca hainei sale, lady Denville

se ridic` pe vârfurile picioarelor pentru a-l s`ruta [i-i r`spunse cu

demnitate c` nu f`cuse niciodat` nici cea mai mic` diferen]` \ntre fiii ei

gemeni.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 7

– Cum ai fi putut, când nu e[ti \n stare s` ne deosebe[ti unul de altul?

replic` domnul Fancot, \n timp ce-i lua prudent lumânarea din mân`.

– Sunt \ntru totul \n stare s-o fac, declar` mama sa. Te-a[ fi recunoscut

imediat dac` m-a[ fi a[teptat s` te v`d. Dar te credeam la Viena.

– Ei bine nu, sunt aici, relu` domnul Fancot cu un zâmbet afectuos.

Steward mi-a acordat un concediu. E[ti mul]umit`?

– Oh! nu, deloc, deloc, f`cu ea luându-l de bra] [i tr`gându-l \n

camera sa. Las`-m` s` te privesc, pramatie. Oh! nu reu[esc s` te v`d cum

trebuie, aprinde toate lumân`rile, dragul meu [i ne vom sim]i bine. Câ]i

bani care se pot cheltui pe lumân`ri \n aceast` cas`!.... N-a[ fi crezut

vreodat` posibil, dac` Dinting nu mi-ar fi ar`tat nota fabricantului. De

altfel, \mi pare r`u c` a f`cut-o! La ce poate folosi s` cuno[ti pre]ul

lumân`rilor, nu g`se[ti, Kit? |n definitiv, nu te po]i lipsi de ele [i chiar tat`l

t`u n-a vrut vreodat` s` m` târguiesc la lumân`ri.

– F`r` \ndoial` s-ar putea arde mai pu]ine, remarc` fiul s`u, \n timp

ce le aprindea pe cele care ornamentau cele dou` sfe[nice de pe masa de

toalet`.

– Nu, nu! Nimic nu este atât de lugubru ca o \nc`pere prost luminat`!

Aprinde-le [i pe cele care sunt pe [emineu. Iat`, este mult mai bine.

Acum, vino s`-mi vorbe[ti despre tine.

|ntre timp, se \ndreptase spre o canapea elegant`, ale c`rei perne le

b`tu cu palma, dar Kit nu se supuse imediat invita]iei. Arunc` o privire \n

jur, asupra decorului pe care tocmai \l luminase.

– Ia te uit`! Ce s-a \ntâmplat, mam`? Aveai obiceiul s` tr`ie[ti \n

mijlocul trandafirilor [i acum, te-ai crede pe fundul m`rii.

Cum exact asta era impresia pe care inten]ionase s-o dea când pusese

s` i se retapiseze camera cu bani grei, \n diferite tonuri de verde, mama

fu \ncântat`:

8 GEORGETTE HEYER

– M` \ntreb cum am putut suporta atât de mult timp acei trandafiri

vulgari, mai ales când m` gândesc c` s`rmanul domn Brummel mi-a

spus, acum câ]iva ani, c` eram una dintre rarele femei c`rora verdele li se

potrive[te mai bine decât oricare alt` culoare.

– Este adev`rat, \ncuviin]` Kit.

Privind patul, remarc` perdelele mari, din material sub]ire, [i se

\ncrunt`.

– Foarte elegant! Dar nu foarte convenabil...

Mama sa izbucni \ntr-un râs fericit.

– Ce prost e[ti! G`se[ti camera mea frumoas`?

Kit veni s` se a[eze lâng` ea, \i lu` mâna [i-i s`rut` palma.

– Da. Este dup` imaginea ta: la fel de frumoas` pe cât de absurd`.

– {i de asemenea dup` imaginea ta, replic` ea.

Kit l`s` s` cad` mâna mamei sale [i-i spuse cu indignare justificat`:

– Dumnezeule! Nu, mam`!

– |n tot cazul, s` spunem absurd`, relu` ea, gândindu-se c` era

imposibil s` descopere doi b`rba]i mai frumo[i decât fiii s`i.

"Lumea bine crescut`" c`rora apar]ineau, ar fi spus mai ponderat c`

gemenii Fancot erau b`ie]i frumo[i, dar de departe mai pu]in seduc`tori

decât fusese tat`l lor. Nici unul, nici cel`lalt nu mo[tenise regularitatea

clasic` a tr`s`turilor sale; sem`nau mai mult cu mama lor. Evident,

aceasta era o frumuse]e recunoscut`, dar era considerat` mai mult

fermec`toare [i \ncânt`toare, decât frumoas`. Admiratorii s`i de o

oarecare vârst` o comparau cu prima so]ie a celui de-al cincilea duce de

Devonshire. Aveau [i alte puncte comune: amândou` \[i adorau copiii [i

erau foarte extravagante.

|n vârst` de dou`zeci [i patru de ani, Kit Fancot era de talie u[or

superioar` celei medii. Avea umeri la]i [i picioarele f`cute pentru

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 9

modelul actual de pantaloni colan]i. P`rul, mai \nchis decât al mamei,

b`tea spre [aten [i gura \i era mai ferm`. Dar ochii erau la fel:

alba[tri-cenu[ii, foarte vii [i râz`tori. Mo[tenise zâmbetul s`u fermec`tor

[i purtarea fireasc` [i simpl` care atr`geau simpatie. Fra]ii sem`nau ca

dou` pic`turi de ap` [i numai cine-i cuno[tea foarte de aproape \i

distingea. Nu se observa ce-i deosebea decât când erau unul lâng` altul.

Atunci se vedea c` tân`rul Kit era pu]in mai \nalt decât Evelyn [i c` p`rul

acestuia era pu]in mai ar`miu. Dar trebuia s` fii un foarte bun observator

pentru a le remarca adev`ratele [i foarte subtilele deosebiri. Erau doar

ni[te nuan]e: ochii lui Kit ar`tau mai mult` bun`tate, cei ai lui Evelyn

aveau mai mult` str`lucire. {i unul [i cel`lalt erau predispu[i mai mult la

râs, decât s` se \ncrunte, dar \n privirea lui Kit trecea uneori o umbr` de

seriozitate pe care Evelyn n-o putea \n]elege. La acesta, veselia [i

dezam`girea alternau \ntr-o manier` absolut ciudat` pentru Kit, al c`rui

caracter era mai egal. Copii, se certaser` pentru fleacuri, f`când front

comun \mpotriva tuturor intru[ilor care ar fi \ncercat s` se amestece \n

certurile lor. La [coal`, Evelyn fusese la originea celor mai rele pozne [i

Kit cel care f`cuse \n a[a fel \ncât s` diminueze consecin]ele. Deveni]i

adul]i, \mprejur`rile \i desp`r]iser` pentru lungi perioade, dar nici

dep`rtarea, nici modul lor diferit de a \n]elege lucrurile nu sl`bise

leg`tura care-i unea. Nu erau deloc neferici]i c` se aflau departe unul de

cel`lalt, având fiecare via]a sa, dar, când se reg`seau dup` mai multe luni,

aveau impresia c` de-abia se desp`r]iser`.

De când ie[iser` de la Oxford, se v`zuser` pu]in. |n familie, tradi]ia

voia ca mezinul s` \mbr`]i[eze o carier` politic` [i Kit intr` \n diploma]ie

sub auspiciile unchiului s`u Henri Fancot, ale c`rui servicii \n acest

domeniu tocmai fuseser` recompensate prin acordarea unui titlu de

baron.

10 GEORGETTE HEYER

Fu numit mai \ntâi ata[at al ambasadei la Constantinopol. Dar \n acea

perioad`, \n Turcia totul era foarte calm [i Kit nu \ntârzie s` regrete c` nu

\ncercase s`-[i conving` tat`l s`-i ofere un brevet de ofi]er. |n Europa se

petreceau evenimente senza]ionale [i unui b`rbat tân`r i se p`rea de

neconceput s` fie condamnat la inactivitate, când era plin de \nfl`c`rare

[i ardea de dorin]a de a-[i servi patria. Spre marea lui fericire, fusese

transferat la Saint Petersburg, \nainte ca monotonia primei sale slujbe

s`-l \ndemne la revolt`.

Tat`lui s`u \i datora a doua destina]ie. Lordul Denville se preocupare

foarte pu]in de politic` de mul]i ani, dar \[i p`strase totu[i prieteni buni

\n administra]ie. La sfâr[itul anului 1813, Kit fusese trimis pe lâng`

generalul lord Cathcart [i nu mai avu când s` doreasc` s` se plâng` de

lipsa de interes a vie]ii sale. Cathcart era nu numai ambasador pe lâng`

]ar, ci [i \nalt comisar britanic pe lâng` armata rus` [i \n umbra sa, Kit

asist` la o mare parte din str`lucita campanie din 1814.

Cathcart \l \ntâmpinase pe Kit f`r` entuziasm, dar sfâr[i prin a-l

remarca. |l considera pl`cut, inteligent [i cu bune maniere; exact tân`rul

bine crescut de care avea nevoie un ambasador de o anumit` vârst`,

surmenat [i ]inând s` primeasc` mult. Avea tact, era abil [i instinctiv

discret, \n ciuda aparen]ei de neseriozitate. Când |n`l]imea Sa se duse la

un congres la Viena, \l lu` cu el. {i el r`m`sese acolo. Lordul Castlereagh,

voise s`-i demonstreze interes \n amintirea unchiului s`u [i-l prezent`

ambasadorului care se \ntâmpla s`-i fie frate vitreg. Acesta, lordul

Steward, se ata[` de el. Kit se feri s`-[i trâmbi]eze p`rerea pe care o avea

despre Steward, pe care necuvincio[ii din congres \l porecliser` lord

Pempernickel. Dac` regreta c` se desp`r]ise de lordul Cathcart, Kit era

fericit c` nu fusese trimis \napoi \n Rusia, acum când r`zboiul se

terminase. Luase la Viena parte atât de activ` la intrigile Congresului de

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 11

pace, \ncât Saint Petersburgul i se p`ru de atunci la fel de \ndep`rtat ca [i

Constantinopolul de actualitatea politic`.

|n timpul ultimilor doi ani \l \ntâlnise de dou` ori pe Evelyn \n

str`in`tate, dar nu se \ntorsese decât o dat` \n Anglia, pentru a participa

la funeraliile tat`lui s`u.

Lordul Denville murise brusc la \nceputul prim`verii anului 1816. {i

de la acea dat`, adic` de cincisprezece luni aproximativ, lady Denville

nu-[i v`zuse mezinul. Mai \ntâi crezuse c` nu se schimbase deloc [i i-o

spuse. Apoi, se corect` [i ad`ug`:

– Nu, sunt o proast`. Ai \mb`trânit. Bine\n]eles, ai \mb`trânit. |mi

amintesc cum erai \nainte s` pleci, sau cel pu]in \ncerc. Dar \n]elegi,

Evelyn a \mb`trânit \n acela[i timp, dar cu asta m-am obi[nuit. I-ai

sem`nat \ntotdeauna leit. Dragul meu, a[ vrea s`-mi explici cum se face

c` ai sosit a[a, pe nea[teptate. Ai adus vreo coresponden]`? Aduci depe[e

cum fac ofi]erii?

– Nu, r`spunse Kit cu seriozitate. Asta este treaba mesagerilor regelui.

Sunt aici pentru... a m` ocupa de afaceri personale urgente.

– Dumnezeule, Kit! Dup` câte [tiu, n-ai avut niciodat` a[a ceva. Oare

\]i ba]i joc de mine? {i de ce?

– Dar este totu[i adev`rat: am de rezolvat ni[te afaceri personale

urgente! protest` el. Ar trebui s` [tii, mam`. Am devenit un b`rbat

\nst`rit, ai putea spune cu adev`rat burghez!

– N-a[ folosi niciodat` o expresie atât de vulgar`! De altfel, nu este

exact.

– Cum po]i s` spui asta, când na[ul a avut bun`tatea s`-mi lase averea

sa?

– Despre asta vrei s` vorbe[ti? Dar nu este o avere, Kit. De altfel, \mi

pare atât de r`u [i trebuie s`-]i m`rturisesc c` m` a[teptam la mai mult.

12 GEORGETTE HEYER

Bembridge a tr`it \ntotdeauna confortabil [i pân` la urm` nu era decât

independent financiar, pentru a folosi limbajul execrabil al lui Adlestrop.

Bietul om! Dar nu este vina lui [i nu trebuie s`-i repro[ezi.

– Dar nu-i repro[ez, [i a avut totu[i independen]` financiar` destul de

larg`, mam`!

– Nimic nu este prea larg \n acest domeniu, replic` |n`l]imea Sa cu

convingere. Vorbe[ti ca Adlestrop [i nu-mi place asta.

Kit [tia bine c` mama sa nu-i iubise niciodat` pe b`rba]ii de afaceri din

familia sa, dar aceste observa]ii cu o nuan]` de am`r`ciune \i p`reau c`

trebuie s` merite o explica]ie.

– Cu te-a jignit Adlestrop, mam`? o \ntreb`.

– Adlestrop este un.... Oh! s` nu vorbim despre asta! Zgârcitul `la

b`trân, r`u inten]ionat! Nu [tiu de ce am vorbit despre el, numai c` mi-a

spus când a murit Bembridge, c` nu este cazul s` vii, sau ceva de care

trebuie s` te ocupi tu \nsu]i. Nimic decât acele titluri detestabile, care nici

m`car nu [tiu ce sunt [i a c`ror natur` te rog s` nu \ncerci s` mi-o explici,

deoarece pentru mine ar fi chineze[te! |n]eleg foarte bine c` trebuie s`

fie considerate ca sfinte [i c` nu trebuie atinse cu nici un pre], dar \n ce

m` prive[te, nu mi-a[ investi vreodat` banii \n ceva atât de stupid.

– Desigur, \ncuviin]` Kit. N-ai putea s`-i p`strezi vreodat` destul de

mult timp pentru a-i investi \n ceva.

|n`l]imea sa se gândi \ndelung [i oft`.

– Nu. Este adev`rat. Ce constatare deprimant`! Am \ncercat deseori

s` fac economii, dar se pare c` nu sunt \nzestrat` pentru asta. Familia

Cliffe n-a fost niciodat`. {i ceea ce este teribil, Kit, este c` atunci când

\ncerc, asta duce la risip`.

Kit nu se putu st`pâni s` izbucneasc` \n râs, dar mama sa relu` foarte

serios:

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 13

– Dar `sta este adev`rul! O dat` am cump`rat o rochie pe un pre] de

nimic, pentru c` tata \i f`cuse o scen` Celestei referitor la cheltuielile

casei, dar era atât de oribil` \ncât a trebuit s` i-o dau lui Rimpton, f`r`

s-o fi \mbr`cat vreodat`. {i când comandam mese economice, tata se

ridica de la mas` [i se ducea direct la "Clarendon", care era unul dintre

cele mai scumpe restaurante din Londra. Da, po]i s` râzi, dar n-ai nici o

experien]` \n domeniu. Te asigur c` \ncepând din clipa \n care \ncepi s`

faci economii, vei observa c` asta duce pân` la urm` la cheltuieli \n plus.

– Serios? Poate ar trebui s` vând titlurile imediat [i s` \ncep s`

cheltuiesc totul.

– Prostule! {tiu foarte bine c` n-ai venit pentru asta. A[a c`, de ce

te-ai \ntors, dragul meu? Sunt sigur` c` nu pentru a te ocupa de afacerile

tale prodigioase. Nu \ncerca s`-mi spui baliverne.

– |n nici un caz, este adev`rat, recunoscu Kit.

– Ca s` spun adev`rul, mi-a venit \n minte o idee... stupid` probabil,

dar de care nu pot s` scap... M` gândeam c` Evelyn are probleme, sau c`

poate pur [i simplu avea nevoie de mine. A[a c`, am invocat pretextul

unor afaceri urgente pentru a cere un concediu. Iar acum, dac` te

gânde[ti c` am prea mult` imagina]ie, spune-mi-o, a[ fi \ncântat!

Dar dimpotriv`, mama sa r`spunse cu un aer surprins.

– A[adar, continua]i s` ave]i unul pentru cel`lalt acele reac]ii

subcon[tiente? Ca [i când nu v-ar fi suficiente propriile griji!

– |n]eleg: n-am prea mult` imagina]ie. Presentimentul nu m-a \n[elat.

Ce nu este \n regul`, mam`?

– Oh, nimic, Kit. Adic` nimic ce ai putea rezolva tu [i chiar absolut

nimic dac` Evelyn nu se va \ntoarce mâine.

– S` se \ntoarc`? Dar oare unde este?

– Nu [tiu, m`rturisi |n`l]imea Sa. Nimeni nu [tie.

14 GEORGETTE HEYER

Mai \ntâi umit [i \n acela[i timp ne\ncrez`tor, Kit \[i aminti c` atunci

când \l v`zuse pe scar`, mama sa \l luase drept Evelyn [i p`ruse ciudat de

u[urat`. Nu fusese niciodat` o mam` \ngrijorat`. Chiar când Evelyn [i cu

el erau copii, escapadele lor nu-i tulburaser` niciodat` senin`tatea. Mai

târziu, când nu dormeau acas`, prefera mai degrab` s` se fac` s` cread`

c` uitase de planurile lor, decât s`-[i imagineze c` li se \ntâmplase ceva.

Spuse, pe un ton lini[titor:

– A plecat f`r` \ndoial` s` se distreze. De ce te agi]i atât de mult,

mam`? |l cuno[ti pe Evelyn!

– Da [i \n alte \mprejur`ri nici m`car nu i-a[ fi observat absen]a. Dar

când a plecat din Londra, m-a asigurat c` se \ntoarce \ntr-o s`pt`mân` [i

acum sunt zece zile de când a plecat...

– Ei [i?

– Nu \n]elegi, Kit! Totul depinde de \ntoarcerea sa. Mâine trebuie s`

cineze pe Mount Street, pentru a fi prezentat b`trânei lady Stavely, care

a venit special din Berkshire pentru a-l cunoa[te. |]i imaginezi ce se va

\ntâmpla dac` nu va fi acolo? Vom fi \ntr-o situa]ie imposibil`. Este

\ngrozitor de rigid` [i Stavely mi-a spus ceva care m` face s` m` gândesc

c` este doar pe jum`tate mul]umit`.

– Pe jum`tate mul]umit` de ce? o \ntrerupse Kit n`ucit. Cine este

persoana [i de ce naiba vrea s`-l cunoasc` pe Evelyn?

– Oh! Dumnezeule! Evelyn nu ]i-a spus? Nu, evident, coresponden]a

n-a avut timp s` ajung`. Ceea ce se \ntâmpl`, este c` i-a cerut mâna

domni[oarei Stavely. Stavely a fost foarte mul]umit [i Cressy nu pare

ostil` acestei idei, dar totul depinde de b`trâna lady Stavely. Trebuie s`

[tii c`-l \ngroze[te pe Stavely [i c` el va renun]a la aceast` c`s`torie la

simpla \ncruntare a mamei sale. Tremur` c` ea \i va l`sa averea fratelui

s`u, dac` o ofenseaz`. S` n-am avere m` face aproape fericit`: oare cum

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 15

a[ putea suporta ideea ca fiii mei iubi]i s` tremure \n fa]a mea?

Asta \l f`cu s` zâmbeasc` pu]in.

– Nu cred c` ar fi cazul.

Dar cum se face c` Evelyn nu mi-a f`cut vreodat` o cât de mic` aluzie

la aceast` cerere \n c`s`torie? Nu-mi amintesc s` fi men]ionat \n scrisorile

sale numele domni[oarei Stavely.

Nici tu, mam`. Probabil s-a petrecut foarte nea[teptat. A[ putea s` jur

c` Evelyn nu se gândea la c`s`torie ultima dat` când mi-a scris, [i nu este

o lun` de atunci.

Oare domni[oara Stavely este foarte frumoas`? A fost o dragoste

fulger`toare?

– Nu, nu. Vreau s` spun... o cunoa[te de.... Oh!.... foarte mult timp.

De cel pu]in trei ani.

– {i nu i-a venit ideea decât acum? Nu i se potrive[te. De fiecare dat`

când s-a \ndr`gostit, a fost \ntotdeauna dragoste fulger`toare. A[a c` nu

\ncerca s`-mi spui c` i-au trebuit trei ani s` se ata[eze de aceast` tân`r`

persoan`.

N-ai s` reu[e[ti, draga mea. |l cunosc prea bine!

– Nu, bine\n]eles c` nu. Nu \n]elegi, Kit! De data aceasta nu este vorba

de o dragoste trec`toare.

|l v`zu gata s` izbucneasc` \n râs, se str`dui s` r`mân` serios, dar e[u`

lamentabil. Atunci mama sa relu` cu pref`cut` senin`tate:

– A trecut de vârsta acestor.... [treng`rii.

– Oh! Serios? spuse politicos domnul Fancot.

– Da. |n tot cazul, are inten]ia s`-[i schimbe modul de via]`. {i acum,

când este capul familiei, probabil \n]elegi c` trebuie s` se gândeasc` [i la

succesiune.

– Da bine\n]eles! exclam` domnul Fancot, luând un aer cople[it.

16 GEORGETTE HEYER

Ce neghiob sunt! Evident, dac` i s-ar \ntâmpla un accident fatal, eu i-a[ succeda! {i vrea s` fac` tot posibilul pentru a m` \mpiedica! Oare cumnu m-am gândit mai devreme?

– Oh! Kit, este groaznic. {tii foarte bine...– Desigur, mam`. {i acum, dac` mi-ai spune adev`rul?

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 17

Capitolul 2

Un timp, se l`s` t`cerea. |n`l]imea Sa ridic` ochii spre el [i oft`

profund.

– Totul este din vina unchiului t`u Henry, declar` ea. {i a tat`lui t`u.

Se \ntrerupse [i ad`ug` cu triste]e:

– {i de asemenea a mea, nu pot s` neg, Kit! Evident, m` gândeam c`,

atunci când tat`l t`u va muri, voi putea s`-mi pl`tesc o parte din datorii

[i s` tr`iesc confortabil. |n acea perioad`, nu [tiam ce \nseamn` s` fii

v`duv`. {tii oare c` este o adev`rat` \n[el`torie, dragul meu? Nu, desigur,

cum ai putea s` [tii? Dar acesta este adev`rul. {i pe deasupra, ad`ug` cu

vehemen]`, creditorii o [tiu! Ceea ce le d` posibilitatea s` pretind`, s`

\nceap` s` m` h`r]uiasc`, acum, când sunt v`duv`, cu mai mult`

\nver[unare decât când tr`ia tat`l t`u. Mi se pare o prostie.... [i \n plus,

atât de nemilos.

De când ajunsese la vârsta de b`rbat, Kit nu petrecuse decât pu]ini ani

\n casa p`rin]ilor s`i, dar aceast` m`rturisire nu-l surprinse.

Dintotdeauna, dificult`]ile materiale ale bietei lor mame fuseser` motiv

de griji pentru ei. Evitaser` perioade penibile care o descump`niser` pe

lady Denville [i o f`cuser` s` adopte o atitudine nesincer`, care alterase

[i r`ciser` rela]iile de familie.

B`rbat cu principii rigide, lordul Denville era lipsit de c`ldur` uman`,

ca [i de \n]elegere [i fantezie. Avea cu cincisprezece ani mai mult decât

so]ia sa [i apar]inea, atât prin temperament cât [i prin vârst`, unei

genera]ii mult mai rigide. Nu se l`sase \nvins de sentimente decât o

singur` dat`, când cedase farmecului \ncânt`toarei lady Anabel Cliffe,

devenit` idolul \naltei societ`]i \nc` de la ie[irea din pension. O ceruse \n

c`s`torie tat`lui s`u, contele Baverstock care, \n fruntea unui domeniu

destul de [ubrezit [i a mul]i urma[i, acceptase cu recuno[tin]`. Dar

calit`]ile care-l fascinaser` la tân`ra fat`, \i p`rur` insuportabile la o so]ie

[i \ncepu s-o remodeleze. Eforturile \i fur` zadarnice [i nu avur` ca

rezultat decât s`-i inspire ladyei Denville groaza de a-i displ`cea. R`mase

aceea[i femeie, tandr` [i aiurit`, dar \[i d`rui dragostea fiilor s`i gemeni,

f`când tot ce putea pentru a-i ascunde so]ului inconsecven]ele sale.

Gemenii o adorau. Incapabili s` discearn` afec]iunea adev`rat` pe

care o ascundea rigiditatea tat`lui lor, devenir` foarte repede alia]ii

mamei.

Ea se juca, râdea, plângea cu ei, le ierta gre[elile [i le \n]elegea

problemele – iar ei nu-i g`seau nici un defect.

A[a c`, domnul Fancot nu fu surprins, nici scandalizat s` afle c` mama

sa era din nou \ndatorat`.

O \ntreb` simplu:

– E[ti lefter`, draga mea? {i \n ce m`sur`?

– Nu [tiu. Haide, comoara mea, oare cum mi-a[ putea aminti tot ce

am \mprumutat de ani [i ani de zile?

Kit era totu[i pu]in surprins.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 19

– Ani [i ani? Dar mam`, acum trei ani, când ai fost obligat` s`-i

m`rturise[ti tatei \n ce \ncurc`tur` te aflai, nu te-a \ntrebat suma total` pe

care o datorai [i nu ]i-a promis c` va fi totul pl`tit?

– Da, este adev`rat, r`spunse ea, dar nu i-am spus. Nu [tiam. Oh! nu

caut s` m` disculp [i recunosc c` oricum nu i-a[ fi m`rturisit. Nu pot

s`-]i explic, Kit, [i nu \ncepe s`-mi spui c` am gre[it sau c` am fost la[`,

pentru c`-mi dau seama de asta [i-mi este ru[ine. Cel pu]in când

Adlestrop a \nceput s` noteze tot ce spuneam...

– Ce? exclam` Kit. Era prezent?

– Da, oh da! Dup` cum [tii, tat`l t`u avea deplin` \ncredere \n el [i

\ntotdeauna el a administrat totul, a[a c`...

– Este extraordinar pentru cineva care se mândrea atât de mult cu

corectitudinea! S`-l fac` s` participe la o asemenea discu]ie pe omul s`u

de afaceri! exclam` Kit, cu ochii str`lucind de mânie.

– Recunosc c` a[ fi preferat s` nu asiste deloc, dar presupun c` nu

putea face altfel. Adlestrop era cel care cuno[tea posibilit`]ile

domeniului.

– Nu m` \ndoiesc c` Adlestrop este un om de bine [i c` are grij` de

interesele noastre, dar este o lipitoare [i tata ar fi trebuit s`-[i dea seama

de asta. La o cheltuial` cât de mic`, ie[ind din obi[nuit, reac]iona ca [i

când am fi ajuns la sap` de lemn.

– Da, asta spune [i Evelyn, \ncuviin]` mama sa. Poate a[ fi avut curajul

s`-i spun totul tat`lui t`u, dac` nu mi-ar fi impus prezen]a lui Adlestrop.

Dar nu cred c` a[ fi fost \n stare. {tii cum era când se sup`ra pe cineva.

Dar dac` a[ fi [tiut c` problemele mele vor c`dea asupra lui Evelyn, a[ fi

fost obligat` s`-i m`rturisesc totul.

– Dac` ai fi [tiut din ce se compunea acest "totul!".... nu se putu

st`pâni Kit s-o \ntrerup`.

20 GEORGETTE HEYER

– Bine\n]eles, sau dac` a[ fi avut [iretenia s`-i \ncredin]ez treburile

mele lui Adlestrop!

– Dumnezeule, nu! Asta ar fi trebuit s` se rezolve \ntre tata [i tine, dar

nu trebuie s` te deprime ideea c` Evelyn poate s` suporte consecin]ele.

Oricum, asta s-ar fi \ntâmplat [i dac` datoriile tale ar fi fost pl`tite de tata

sau de el, este acela[i lucru.

– Dar te \n[eli \ntru totul! obiect` |n`l]imea Sa. Dimpotriv`, este o

mare diferen]`! Evelyn nu este \n m`sur` s` le pl`teasc`.

– Ce neghiobie! r`spunse Kit. N-are mai mult decât tine sim]ul

economiei, dar n-ai s` m` faci s` cred c` a putut s`-[i risipeasc` toat`

mo[tenirea \n atât de pu]in timp. Nu trebuie s` exagerezi!

– Bine\n]eles c` nu. De altfel, nu este liber s-o fac`. Noteaz` c` nu

insinuez c` [i-ar fi dorit-o, deoarece nu este atât de u[uratic cum

pretindea tat`l t`u. {i trebuie s` spun, Kit, c` tat`l t`u a fost foarte

nedrept l`sându-i mo[tenirea \n condi]ii atât de sup`r`toare. I-a spus

unchiului t`u Henry c` asta era pentru c` Evelyn nu este mai serios decât

mine! {i totu[i, n-a [tiut niciodat` cele mai grave dou` tr`sn`i ale fratelui

t`u: când v-a]i \ntors de la Oxford [i tu ai reu[it, \nc` m` \ntreb cum, s`-l

smulgi din ghearele scorpiei aceleia \ngrozitoare [i când eu i-am pl`tit

datoriile la joc dup` acea infernal` \ntâmplare din Pall Mall, \n care s-a

aflat implicat din naivitate. Mi-am vândul colierul de diamante [i tat`l t`u

n-a [tiut niciodat` nimic. |n consecin]`, cu ce drept i-a spus unchiului t`u

c`...

– Ce-ai f`cut? o \ntrerupse Kit, pentru prima dat` stupefiat de la

\nceputul conversa]iei cu mama sa iubit`. Aceasta zâmbi radioas`.

– Bine\n]eles, am pus s` fie copiat! Nu sunt chiar atât de proast` s`

nu m` gândesc la asta. Este la fel de frumos [i ce-mi pas` de diamantele

veritabile, când unul din fiii mei este \ntr-o situa]ie critic`!

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 21

– Dar era o bijuterie de familie!

– Nu fac nici un caz de bijuteriile de familie, decret` |n`l]imea Sa.

{tiu, era proprietatea lui Evelyn, dar la ce-i putea folosi, când s`rmanul

avea mai mult` nevoie de bani pentru a-[i pl`ti datoriile de joc? I-am

povestit totul mai târziu [i te asigur c` a fost \ntru totul de acord.

– |mi imaginez cu u[urin]`. {i fiul s`u? \ntreb` Kit.

– Dragul meu, e[ti chiar prost! De ce acest copil, care n-a fost nici

m`car conceput, ar protesta \n leg`tur` cu ceva despre care oricum nu va

[ti niciodat` nimic?

– Oare.... ai lichidat [i alte bijuterii de familie? o \ntreb` cu un amestec

de team` [i amuzament.

– Nu, nu cred. Dar [tii c` n-am memorie bun`. Oricum, n-are nici o

importan]`: ce s-a f`cut s-a f`cut [i am alte griji \n minte. Dragul meu, te

rog, \nceteaz` s`-mi vorbe[ti despre lucruri inutile.

– Nu cred c` este lipsit de importan]`, replic` fiul s`u cu blânde]e.

– Atunci \nceteaz` s`-mi pui \ntreb`ri stupide, sau s`-mi poveste[ti c`

ar fi la fel de u[or pentru Evelyn s`-mi pl`teasc` datoriile, cum ar fi fost

pentru tat`l t`u. Probabil ai citit acel testament \ngrozitor. Evelyn nu are

mai mult` putere asupra averii tat`lui s`u decât tine. Totul a fost

\ncredin]at unchiului t`u.

Kit se \ncrunt`.

– |mi amintesc c` tata a creat un fel de tutel`, dar c` nu se \ntindea

asupra veniturilor domeniului. Unchiul nu avea puterea nici s` i le re]in`,

nici de a comenta cheltuielile lui Evelyn. Dac` \mi amintesc bine, Evelyn

nu are dreptul s` se ating` de capital \nainte de treizeci de ani, decât cu

acordul unchiului, numai dac` acesta din urm` nu consider` c` a devenit

destul de serios, \ncât s` pun` cap`t acestei tutele. {tiu c` tata a gre[it

stabilind ca termen vârsta de treizeci de ani; dou`zeci [i cinci ar fi fost

22 GEORGETTE HEYER

mult mai normal. Evelyn a fost sup`rat. Cine n-ar fi fost? Dar asta n-a

schimbat mare lucru \n via]a sa. Tu \ns`]i ai spus c` nu avea inten]ia s`-[i

risipeasc` tot capitalul. {tii, mam`, veniturile sale sunt considerabile! |n

plus, unchiul i-a spus c` era dispus s` consimt` la vânzarea unor titluri,

pentru a pl`ti datoriile cele mai importante pe care le f`cuse, pentru c`

nu considera normal ca veniturile lui s` fie reduse la o sum` infim` \n

ace[ti ani.

– Da, \ncuviin]` |n`l]imea Sa, a spus asta [i m-a mirat mult din partea

sa. De obicei este atât de prudent.

– Nu! Pur [i simplu nu merge niciodat` pân` la cap`tul

disponibilit`]ilor [i \n tot cazul nu le dep`[e[te vreodat`. Dar adev`rul

este, mam`, c` dac` i-ai fi m`rturisit dificult`]ile tale, sunt convins c` ar fi

pl`tit totul \n acea perioad`.

– Henry? Probabil ]i-ai pierdut min]ile! Când m` gândesc la modul \n

care m-a tratat mereu [i la avertismentul cu care l-a gratificat pe Evelyn,

ale c`rui datorii nu erau nimic pe lâng` ale mele.... Oh! nu, nu, a[ fi

preferat s` mor decât s` m` supun bunului s`u plac. Mi-ar fi impus cele

mai umilitoare condi]ii, m-ar fi condamnat s` tr`iesc pân` la sfâr[itul

zilelor \n acea oribil` cas` de v`duv`, la Ravenhurst, sau [i mai r`u.

Kit r`mase o clip` t`cut. {tiind c` lordul Henry Brumby o considera

pe cumnata sa incorigibil`, nu se putea \mpiedica s` se gândeasc` la

faptul c` mama sa avea dreptate \n ce spunea. Se \ncrunt` [i mai mult.

– De ce naiba nu i-a vorbit Evelyn? Ar fi putut discuta mult mai u[or

decât tine cu unchiul.

– Crezi? Oricum, n-a f`cut-o. De altfel, nu-mi cuno[tea situa]ia, pentru

c` nu m-am gândit s`-i vorbesc vreodat` despre ea. Cum a[ fi putut b`nui

c` aproape to]i oamenii c`rora le datoram bani m` vor h`r]ui brusc [i unii

chiar \n mod grosolan? |n tot cazul, n-a[ fi vrut s`-l sup`r cu problemele

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 23

mele, [tiind c` le avea pe ale lui. |mi \nchipui c` m` cuno[ti destul de

bine pentru a [ti c` n-a[ fi fost atât de egoist`.

Kit r`spunse zâmbind, nu f`r` ironie.

– |ntr-adev`r \ncep s` te cunosc, mam`. Dar mi-ar pl`cea totu[i s`

precizezi cum socoteai s` rezolvi problema, f`r` m`car s`-i fi vorbit lui

Evelyn.

– Ei bine, \n momentul acela, nu [tiam c` voi fi obligat` s`-mi pl`tesc

datoriile, \i explic` ea. N-o f`cusem niciodat`, doar par]ial din când \n

când, când mi se cerea cu prea mult` insisten]`. A[a c`, \]i po]i imagina

ce [oc a fost pentru mine când domnul Child a refuzat politicos, dar

categoric, s`-mi \mprumute trei mii de lire, care mi-ar fi permis s` scap de

altele mai urgente [i chiar m-a rugat s` nu m`resc soldul debitelor de la

el cu nici m`car o guinee... ca [i când nu i-a[ fi pl`tit mereu dobânzile pe

care i le datoram, ceea ce jur c` am f`cut.

Din ce \n ce mai uimit, domnul Fancot o \ntrerupse.

– Dar de ce-mi vorbe[ti despre Child, mam`? Tata nu i s-a adresat

niciodat`.

– Oh! nu, dar tat`l meu o f`cea, iar unchiul t`u Baverstock continu`

totul firesc, acum, când bunicul a murit, ceea ce face s`-l cunosc

dintotdeauna. Este un b`rbat de o inteligen]` superioar`, care a fost

mereu bun cu mine. {i iat` cum am ajuns s` deschid un cont la el.

Domnul Fancot, c`ruia \ncepuse s` i se ridice p`rul \n cap, \ncerc` s`

ob]in` indica]ii mai precise referitoare la contul mamei sale la Child's

Bank. Din explica]iile sale crezu c` \n]elege c` avea drept singur motiv un

\mprumut substan]ial consim]it de domnul Child \ntr-un moment de

r`t`cire.

|n timp ce o asculta cu \ngrijorare sporit`, mama sa se \ntrerupse [i-i

puse mâna pe bra], spunându-i pe un ton rug`tor:

24 GEORGETTE HEYER

– {tii probabil ce \nseamn` s` dai – cum spune Evelyn – de bucluc!

Ce expresie vulgar`! Tu n-ai datorii?

– Nu! |mi pare r`u, dar n-am.

– Deloc? se mir` mama sa.

– |n nici un caz, nici una pe care s` nu fiu \n m`sur` s-o pl`tesc! Poate

datorez sume nesemnificative ici [i colo, dar.... Oh! nu m` privi a[a, sunt

chiar fiul t`u [i nu cred c` am fost schimbat de doic`, draga mea.

– Nu spune prostii. Dar asta mi se pare extraordinar! Presupun c`,

tr`ind \n str`in`tate cum faci tu, n-ai avut ocazia s` contractezi datorii,

spuse ea pentru a se scuza. Cu respira]ia t`iat`, avu doar for]a s` spun`:

– Ai nimerit-o, mam`!

{i luându-[i capul \n mâini, r`v`[indu-[i buclele negre, izbucni \ntr-un

nest`pânit hohot de râs.

Deloc ofensat`, mama sa \ncepu s` râd` [i ea.

– Acum, te reg`sesc. {tii, o clip` m-ai f`cut s` m` gândesc la tat`l t`u.

Nu-]i po]i imagina impresia pe care mi-a f`cut-o.

– Nu se poate! {i a fost teribil? Voi \ncerca s` nu mai fac. Dar

spune-mi! Când Child a refuzat noul credit, nu i-ai spus lui Evelyn?

– Nu. La drept vorbind, am crezut c` voi fi for]at`, pân` \n clipa \n

care, \n plin` noapte, mi-a venit ideea s`-i cer un \mprumut lui

Edgebaston. Ciudat, nu-i a[a dragul meu, cum uneori solu]ia

problemelor \]i vine \n minte noaptea.

– Te-ai adresat lordului Edgebaston? bâigui Kit.

– Da, [i a acceptat s`-mi \mprumute cinci mii de lire, dobând`

bine\n]eles, ceea ce m-a scos din \ncurc`tur`. Oh! Kit, nu te \ncrunta a[a.

Oare crezi c` a[ fi f`cut mai bine s` m` adresez lui Bonamy Ripple? Dar

nu puteam, \n]elegi, pentru c` era plecat la Paris [i problema era cam.....

urgent`.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 25

De când \[i putea aminti Kit, acest dandi de o anumit` vârst` [i extrem

de bogat le frecventase casa. Cei doi fra]i \[i b`teau joc de el, iar tat`l lor

\l trata cu indiferen]`. Fusese unul din numero[ii admiratori ai ladyei

Denville [i, dup` c`s`toria acesteia, devenise cel mai devotat curtezan al

ei. Se [optea c` r`m`sese celibatar, din dragoste pentru ea. Dar cum

silueta sa te f`cea s` te gânde[ti la o par` coapt` [i nu-l personaliza nimic

\n afar` de expresia \n acela[i timp melancolic` [i amabil` [i de petele de

tutun de prizat care-i pres`rau obrajii gra[i, cei mai r`i amatori de scandal

nu puteau s` g`seasc` altceva \n cultul s`u pentru lady Denville decât

ocazia de a-[i bate joc de el.

Obi[nui]i cu vizitele sale frecvente la Hill Street, gemenii \l suportau

cu o \ng`duin]` dispre]uitoare pe care ar fi ar`tat-o pentru un câine de

salon prea bine hr`nit, pe care l-ar fi adoptat mama lor. Kit s-ar fi strâmbat

de râs dac` ar fi auzit pe cineva insinuând c` ata[amentul lui sir Bonamy

ar fi avut ceva echivoc, dar nu g`sea mai pu]in de dorit ca mama sa s` i

se adreseze pentru a o ajuta s` ias` din dificult`]ile financiare. {i nu i-o

ascunse.

– Dumnezeule, Kit, ca [i când ar fi ceva nou! exclam` ea. Este de

departe cea mai u[oar` solu]ie. Este atât de bogat, \ncât nici m`car nu [tie

cât \i datorez [i nu-mi cere niciodat` dobând`. {i sunt sigur` c` nu i-a

venit niciodat` \n minte s` m` sâcâie s`-i pl`tesc. Poate este ridicol [i a

devenit pe zi ce trece mai gras, dar sunt ani de zile de când m-am obi[nuit

s` m` bizui pe el \n mii de feluri. Printre altele, el mi-a vândut bijuteriile

[i a pus s` fie copiate [i... Oh! \mi pare r`u c` am vorbit despre el. |mi

aminte[te c` pentru asta a plecat Evelyn.

– Ripple? \ntreb` n`ucit Kit.

– Nu, lordul Silverdale, r`spunse mama sa.

– Pentru Dumnezeu, mam`! izbucni Kit, despre ce vorbe[ti?

26 GEORGETTE HEYER

Ce naiba are de-a face Silverdale \n toate astea?

– Are o bro[` a mea, spuse mama sa, brusc melancolic`. I-am dat-o ca

miz` pentru a continua s` joc, când n-a mai vrut s` accepte recunoa[terea

datoriilor mele.

Ceva \mi spunea c` norocul se va \ntoarce [i asta s-ar fi putut \ntâmpla

dac` Silverdale n-ar fi oprit partida. Nu pentru c` regret c` mi-am pierdut

bro[a, deoarece nu mi-a pl`cut niciodat` foarte mult [i chiar m` \ntreb de

ce am cump`rat-o. Am crezut probabil c` mi-a pl`cut, dar nu-mi amintesc

de ce.

– Evelyn a plecat s-o r`scumpere? o \ntrerupse Kit. Unde este

Silverdale?

– La Brighton. Evelyn a spus c` n-avea timp de pierdut, a[a c` a plecat

conducând el \nsu[i faetonul cu noii s`i cai vân`t-rota]i [i a spus c` avea

inten]ia s` mearg` mai \ntâi la Ravenhurst, ceea ce a [i f`cut.

– O clip`, mam`! interveni Kit, \ncruntându-se din nou. De ce a

considerat Evelyn necesar s` mearg` la Brighton? Desigur, era obligat

s`-]i r`scumpere bro[a, Silverdale se a[tepta cu siguran]` la asta. Dar a[ fi

crezut c` o simpl` scrisoare cu o poli]` pentru banc` ar fi fost de-ajuns.

Lady Denville, consternat`, f`cu ochii mari.

– Da, dar nu \n]elegi cum s-a \ntâmplat, dragul meu. Nu-mi pot

imagina cum am putut fi atât de z`p`cit`, dar când am l`sat-o amanet,

uitasem c` era vorba de una dintre bijuteriile care fuseser` copiate!

Personal, consider c` a[a \i trebuia lui Silverdale care a fost atât de

nesuferit [i a refuzat s`-mi accepte angajamentul scris, dar Evelyn a

declarat c` era de cea mai mare importan]` s` recupereze bro[a, \nainte

ca Silverdale s` descopere c` nu era decât o imita]ie.

Domnul Fancot oft` profund.

– Este [i p`rerea mea.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 27

– Dar Kit, spuse |n`l]imea Sa, foarte senin`, este pur [i simplu o

risip`! I-am dat \n compensa]ie cinci sute de lire pe care le datoram, ceea

ce reprezint` valoarea bro[ei veritabile. Bine\n]eles, imita]ia nu valoreaz`

mai mult de o zecime. Ar fi o nebunie din partea lui Evelyn s` dea o

asemenea sum` pe o bro[` f`r` valoare!

Domnul Fancot se juc` o clip`, dar numai o clip`, cu ideea de a-i

explica originalei lady Denville de cel pu]in incorecte erau opiniile sale

\n materie. Era un tân`r b`rbat inteligent [i-[i d`du seama c` ar fi fost

timp pierdut. A[a c` se mul]umi s` spun`, \ndat` ce-[i reg`si calmul:

– Foarte bine, s` nu mai vorbim despre asta. Când a plecat Evelyn?

– Dragul meu, nu m-ai ascultat; acum zece zile.

– Nu i-ar fi trebuit zece zile dac`-l g`sea pe Silverdale la Brighton. A[a

c`, probabil nu era acolo. Evelyn trebuie s` fi aflat c` era \n alt` parte [i

s-a hot`rât s` se duc` acolo.

– Ah! crezi c` asta s-a \ntâmplat?

Fa]a i se lumin`.

– Aveam cele mai groaznice presim]iri. Dar dac` Silverdale s-a dus la

proprietatea sa din Yorkshire [i Evelyn s-a dus s`-l g`seasc`, este foarte

normal s` nu se fi \ntors \nc`.

Se \ntrerupse, se gândi [i scutur` din cap.

– Nu, Evelyn nu s-a dus \n Yorkshire. {i-a petrecut noaptea la

Ravenhurst, cum mi-a spus [i apoi a plecat la Brighton. Asta o [tiu de la

valetul s`u, care l-a \nso]it. Dar nu [tiu dac` l-a g`sit sau nu pe Silverdale.

Totu[i, s-a \ntors \n aceea[i zi la Ravenhurst [i [i-a petrecut noaptea acolo.

Dar a plecat din nou a doua zi diminea]` [i \n \mprejur`ri curioase.

– |n ce fel "curioase", mam`?

– {i-a luat doar geanta pentru noapte [i l-a trimis \napoi pe Challow

la Londra, cu restul bagajelor, sub pretext c` nu mai avea nevoie de el.

28 GEORGETTE HEYER

– Ah! ah! spuse Kit pe un ton gânditor. I-a spus lui Challow unde se

duce?

– Nu [i este unul din motivele pentru care m` fr`mânt.

– Nu trebuie s` te \ngrijorezi, spuse Kit, cu o lic`rire de amuzament

\n ochi. {i-a trimis [i valetul personal \napoi la Londra? |mi imaginez c`

Fimber este cu el \nc`?

– Ai pus degetul pe unul din punctele care m` nelini[tesc. N-a vrut

s`-l ia pe Fimber \n Sussex. I-a spus c` n-avea loc pentru el \n faeton, ceea

ce era de altfel \ntru totul adev`rat, de[i asta l-a \nfuriat u[or pe Fimber.

A[ fi preferat s` g`seasc` un loc mic pentru el, pentru c` [tiu c` nu i se

poate \ntâmpla nimic cu Fimber. {i Challow este foarte bun, dar nu.... la

fel de ferm! Sunt atât de lini[tit` când [tiu c` sunt amândoi cu Evelyn

când pleac` \ntr-una din escapadele sale.

– Te \n]eleg, mam`, r`spunse serios Kit.

– Dar nici unul dintre cei doi nu este cu el, Kit! {i nu-i de râs! Sunt

convins` c` i s-a \ntâmplat un accident, sau c` se afl` \n Dumnezeu [tie

ce situa]ie dificil`. Oare cum po]i s` râzi?

– N-a[ râde dac` a[ fi crezut asta. Haide, \nceteaz` s` te agi]i, mam`,

nu te-am v`zut niciodat` comportându-te atât de proste[te. Ce crezi c` i

s-ar fi putut \ntâmpla lui Evelyn?

– Nu crezi... c` l-a v`zut pe Silverdale, c` s-a certat cu el [i c` s-au b`tut

\n duel \n acea zi?

– Luându-[i cu el geanta pentru noapte \n chip de martor? Ei bine,

nu! Te agi]i degeaba, mam`. |l cunosc destul de bine pe Evelyn pentru a

te asigura c` face o mic` escapad` [i nu dore[te s` [tii despre ea. {tia

foarte bine c` ar fi aflat dac` i-ar fi luat pe Fimber sau Challow cu el. Dac`

prezen]a acestora lâng` el te lini[te[te, este natural ca Evelyn s-o

considere uneori stânjenitoare. |n ceea ce prive[te posibilitatea unui

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 29

accident, ai fi fost informat`. Crede-m`, nu s-ar fi dus s`-l vad` pe

Silverdale f`r` c`r]i de vizit` [i nu le avea.

– Nu, este adev`rat, consim]i |n`l]imea Sa. Nu m-am gândit la asta.

O clip` p`ru c`-[i recap`t` curajul, dar curând se posomor\ din nou.

Ochii s`i frumo[i se umbrir`.

– Dar suntem \ntr-un asemenea moment, Kit! Când atâtea lucruri

depind de prezen]a sa la Mount Street, mâine. Oh! nu, nu se poate s` fi

f`cut o escapad` acum.

– M` \ntreb asta. Mi-ar pl`cea s` aflu ceva mai mult despre aceast`

logodn`, mam`. Mi-ai explicat c` n-a avut timp s`-mi vorbeasc` el \nsu[i

despre ea. Este cam greu s` cred, mam` drag`. Poate n-am primit

scrisoarea care s` m` anun]e c` era pe punctul s` fac` cererea \n

c`s`torie, dar nu mi-a vorbit vreodat` despre aceast` tân`r` persoan` \n

scrisorile precedente. {i este atât de pu]in genul s`u, \ncât dac` altcineva

\n afar` de tine mi-ar fi anun]at aceast` veste, nu l-a[ fi crezut vreodat`.

Pentru mine, nu exist` decât un motiv care poate explica faptul c` Evelyn

nu mi-a vorbit deloc... Se \ntrerupse, cu privirea \n gol, ca [i când se

str`duia s` fixeze un obiect neclar...

– ... c` era prad` unor asemenea dificult`]i, \ncât s` fi fost neputincios

s`-l ajut, sau c` era obligat s` fac` ceva ce-i displ`cea.

– Oh! nu, nu, nu! exclam` lady Denville, \ngrozit`. Am discutat

\mpreun` [i mi-a spus c` deoarece s-a hot`rât s` se c`s`toreasc`, ar fi de

preferat s-o fac` la fel ca alt` dat`, f`r` pasiune excesiv` de vreo parte. {i

g`sesc c` are dreptate, pentru c` femeile de care se \ndr`goste[te nu sunt

niciodat` posibile so]ii... sunt chiar absolut imposibile. |n plus, se

\ndr`goste[te atât de des, bietul de el, \ncât cel mai important este s` ia

de so]ie o fat` rezonabil`, binecrescut`, care nu va avea inima frânt` [i nu

va face scene de fiecare dat` când va descoperi c` are o "prieten` bun`".

30 GEORGETTE HEYER

– |ntr-adev`r, este cel mai important pentru el! Dac` \n]eleg bine, este

esen]ial ca viitoarea so]ie s` fie \nzestrat` m`car cu o doz` bun` de

indiferen]` [i s` fie binecrescut`. Poate s` fie acoperit` cu pistrui; sau s`

se uite cruci[, sau....

– Dimpotriv`! F`r` \ndoial` se spune c` nimic din aspectul s`u fizic

nu trebuie s` fie de natur` s`-l \ndep`rteze pe Evelyn [i c` trebuie s` aib`

ni[te afinit`]i amândoi.

Kit o privi cu ochii str`lucind de mânie.

– Tu ai pus la cale aceast` c`s`torie, mam`? Asta \]i dore[ti pentru

Evelyn? Spune!

Ea r`mase t`cut` o clip` [i când \ncepu iar s` vorbeasc`, spuse cu o

voce gâtuit`:

– |n ce m` prive[te, am gre[it c` n-am f`cut o c`s`torie de

convenien]`. Tat`l t`u s-a \ndr`gostit de mine. Cei din familia Fancot au

spus c` era nebun, dar nimic nu l-a putut determina s`-[i schimbe

hot`rârea de a se c`s`tori cu mine. Iar eu.... nu aveam decât

[aptesprezece ani [i era atât de frumos, \ntru totul tipul de erou pe

care-l viseaz` elevele! Dar familia Fancot avea dreptate. Eram foarte

nepotrivi]i.

– Nu [tiam, r`spunse cu blânde]e Kit. Iart`-m`, mam`. N-ar fi trebuit

s`-]i vorbesc pe acest ton. Dar nu mi-ai spus adev`rul. Ascultându-te, s-ar

crede c` Evelyn s-a resemnat s` se c`s`toreasc`, de parc` ar avea treizeci

[i patru de ani [i nu dou`zeci [i patru... Nu ]ine!

– Ba da, ]i-am spus adev`rul! exclam` cu indignare mama sa.

Citi b`nuiala pe chipul lui [i ad`ug`:

– Cel pu]in par]ial.

Kit nu se putu \mpiedica s` zâmbeasc`.

– Spune-mi-l \n \ntregime.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 31

Acum o clip`, m-ai asigurat c` totul era din vina unchiului [i de

asemenea a ta. Dar cum a]i procedat pentru ca Evelyn s` accepte s` fac`

o c`s`torie de convenien]`? Nu depinde de unchiul pentru a tr`i [i nu

trebuie s`-i dea socoteal`. Singurul drept pe care-l are unchiul, este s`-i

interzic` s` se ating` de capital.

– Dar este exact ce dore[te el s` fac`, replic` mama sa. |n sfâr[it,

presupun c` nu-[i dore[te \ntr-adev`r s-o fac`, dar ar fi o mare u[urare

pentru el s` fie sc`pat de toate necazurile [i grijile pe care i le cauzeaz`

datoriile mele.

– Datoriile tale? S` fie oare domni[oara Stavely o mo[tenitoare? Iar

Evelyn este destul de nebun pentru a-[i imagina c` va putea dispune

dup` voia sa de averea so]iei? Nu este posibil!

– Nu. Oricum, nu s-ar fi gândit la asta, chiar dac` era posibil. Ceea ce

vrea, este s`-mi pl`teasc` datoriile din propria sa avere. Spune, a[a cum

ai spus-o [i tu, Kit, c` tata ar fi trebuit s-o fac` [i c` este acela[i lucru dac`

le ia asupra sa. {i adaug` chiar c` vrea s-o fac` f`r` [tirea unchiului t`u.

A[a c` s-a dus s`-l vad`, pentru a \ncerca s`-l conving` s` pun` cap`t acelei

tutele, ar`tându-i cât era de nepl`cut, la vârsta sa, s` fie tratat ca un licean.

Ceea ce este adev`rat, Kit.

– Da, [tiu. {i ce a r`spuns unchiul?

– Ei bine, nu i-a spus mare lucru, doar c` [i el ar fi foarte fericit s`

scape de aceast` tutel` [i c` o va face cu pl`cere, \ndat` ce Evelyn va

\nceta s`-[i fac` de cap. Dar apoi, a venit s` m` vad` [i, de[i a fost foarte

rigid, trebuie s` recunosc c` a discutat f`r` acea arogan]` care m`

intimideaz` atât de tare. A vorbit despre Evelyn cu mult` bun`voin]`,

spunând c` are mari calit`]i [i c` de[i este mult prea nep`s`tor [i

afemeiat, nu se ded` la excese detestabile [i nu frecventeaz` oameni din

clasa de jos cum, dup` el, este moda la unii oameni tineri. Apoi, a ad`ugat

32 GEORGETTE HEYER

c` i-ar pl`cea s`-l vad` c`s`torit cu o tân`r` fat` de valoare, deoarece

crede c` aceast` c`s`torie \i va des`vâr[i formarea, \l va face mai serios [i

mai con[tient de responsabilit`]ile sale. De[i se teme c` nu te va egala

niciodat`.

– Sunt foarte impresionat! Oare ce l-a apucat s` spun` un lucru atât

de ridicol? I-ai dat s` prizeze pudr`?

|n`l]imea Sa râse.

– Nu, doream mai degrab` s`-l s`rut pentru a-i mul]umi c` are o

p`rere atât de bun` despre tineri. De altfel, [tiu c` acesta este adev`rul.

Oh! nu vreau s` spun c` e[ti un model de virtute [i nu te osteni s` iei un

aer atât, atât de....

– Mul]umit? propuse acest fiu indignat.

– E[ti \ngrozitor. Tot ce voiam s` spun, ca [i unchiul t`u, era c` se

poate conta mai mult pe tine decât pe Evelyn. |ntotdeauna a fost a[a. {i

a[ vrea s` \ncetezi s` glume[ti! Subiectul este foarte serios.

Ridic` ochii spre el [i spuse cu triste]e:

– {tiu c` sunt pu]in cu capul \n nori, Kit, dar nu când este vorba

despre interesele fiilor mei, te asigur. Pentru ei, a[ fi \n stare de orice

sacrificiu. De fapt, m-am \ntrebat dac` n-ar trebui s` schimb din nou

tapetul din aceast` camer` [i s` aleg albastru, roz sau un ton pai, chiar

dac` sunt culori cam comune. {tii c` se spune c` verdele aduce ghinion.

Ori, nu exist` \ndoial` c` am avut ghinion la joc \n ultimele luni, ceea ce

nu l-a ajutat cu nimic pe s`rmanul Evelyn. |mi spuneam c` dac` puteam

s` câ[tig o sum` mare de bani, n-ar mai avea necazuri. Dar vai! norocul

nu mi-a surâs aproape niciodat`. Asta m` face s` m` gândesc la ceva care

m-a intrigat \ntotdeauna. Se aude mereu vorbindu-se despre oameni care

au pierdut o avere la joc, dar niciodat` despre cei care au câ[tigat una. Mi

se pare foarte ciudat. Oare unde se duc toate aceste averi pierdute?

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 33

– |n orice caz, niciodat` \n buzunarul t`u, mam` drag`, asta este tot

ce [tiu. A[a c`, te rog, nu schimba culoarea camerei tale. Te-ar costa o

avere.

– Da, dar a[ da-o cu drag` inim`, spuse ea foarte serios.

Ad`ug`, pe un ton \n]epat:

– {i nu v`d ce te face s` râzi astfel.

– S` nu mai vorbim despre asta, mam`. Dar crede-m`, nu mai face

sacrificii pentru Evelyn, sunt convins c` nu le va aprecia la justa lor

valoare.

– Asta \mi este egal. N-are importan]`. Nu la averi [i la datorii m`

gândeam când ]i-am spus c` afacerea este foarte serioas`. M` \ntreb cum

am ajuns s` vorbim despre lucruri atât de prozaice! Kit, nu-i voi spune

niciodat` unchiului t`u, dar ]ie \]i pot spune. Crezi c` vreau s` aranjez din

interes aceast` c`s`torie pentru Evelyn. Dar nu este adev`rat. Nu sunt

interesat` decât s`-l v`d c` se simte bine. {i asta va fi situa]ia, pentru c`

Henry spune c` tutela va fi ridicat` \ndat` ce Evelyn se va c`s`tori.

Ezit`, se \ncrunt`, [i relu`:

– Nimeni nu-l \n]elege pe Evelyn mai bine decât tine, Kit, dar ai lipsit

atât de mult \ncât nu [tii.... nu-]i dai seama.... Oh! Dumnezeule, este atât

de greu s`-]i explic.

Orice urm` de veselie disp`ruse din privirea lui Kit, care scruta cu

intensitate chipul mamei sale. Se a[ez` din nou lâng` ea [i-i lu` mâna, ca

pentru a o lini[ti.

– {tiu. {i eu m` simt incapabil s`-]i explic acel sentiment pe care-l am

deja de mult timp, c` ceva nu este \n ordine. N-am descoperit nici un

motiv, ceea ce m-a f`cut s` m` gândesc c` ar putea fi vorba de ceva grav.

– Oh! nu, r`spunse prompt mama sa. Dar este atât de nervos, Kit, atât

de singuratic! Nu, nu este corect. |mi spune mereu c` dore[te s` ias`, dar

34 GEORGETTE HEYER

am impresia c` o face pentru c` se plictise[te [i este inactiv. {i când Henry

mi-a spus c` este timpul s` se a[eze [i s` devin` con[tient de

responsabilit`]ile sale, am \n]eles imediat c` avea dreptate. Vreau s` spun

c` dac` se va c`s`tori, va avea de administrat domeniul, dac` va avea copii

– [i de[i ideea de a deveni bunic` \mi este foarte nesuferit`, am hot`rât

s-o accept – va fi mai.... mul]umit. Va avea de ce s` se ocupe [i-l cuno[ti

pe Kit, nu poate fi fericit dac` este inactiv. Acum, nu face decât prostii,

ceea ce mi-ar fi egal, dac` cel pu]in l-ar amuza. Dar cred c` nu este cazul,

cu excep]ia unor rare momente. Nu este [i p`rerea ta?

– Ba da. Adic` nu [tiu, dar \n]eleg ce vrei s` spui.

Mama sa \i strânse mâna cu recuno[tin]`.

– Eram sigur`. {i vei \n]elege de asemenea, de ce când Henry mi-a

vorbit de necesitatea de a-l c`s`tori, m-am gândit \n mod firesc la Cressy.

– Cressy?

– Cressida.... Domni[oara Stavely. Din toate punctele de vedere, tot

ce-]i po]i dori mai bun. O tân`r` persoan` de prim rang. Nu o pu[toaic`

plin` de idei romantice. Dup` cum spune Henry, este foarte inteligent`,

dar pentru asta, nu \nseamn` c` este o feminist`. Nu este o frumuse]e,

dar o consider totu[i foarte dr`gu]` [i bine f`cut`. Are mult` distinc]ie [i

un gust fin. |[i va p`stra rangul perfect, mult mai bine decât am f`cut-o

eu. Se comport` mereu cum trebuie [i nu i-a dat niciodat` lui Evelyn

motive s` ro[easc` din cauza ei.

– {i cum se face c` aceast` minune a naturii nu este dorit` de nimeni?

\ntreb` Kit cu un aer sceptic.

– Nu este o persoan` nedorit`. Este adev`rat c` are dou`zeci de ani,

ceea ce te-ar putea face s` crezi c` n-a fost niciodat` cerut` \n c`s`torie,

dar nu este cazul. Dimpotriv`, a fost cerut` de mai multe ori de când

bunica sa a prezentat-o \n lume, dar a refuzat \ntotdeauna deoarece con-

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 35

sidera c` avea datoria s` r`mân` lâng` tat`l s`u. Spunea c` nu va putea

iubi pe nimeni la fel de mult ca pe Stavely. Este singura lui fiic`. A ]inut

casa de la vârsta de [aisprezece ani. De altfel, era nes`buit.

– {i de ce nu mai este nes`buit?

– Oh, cred c` \nc` este, dar nu mai \ndr`zne[te s-o arate. |]i po]i

imagina c` la vârsta la care s-ar fi crezut a fi la ad`post de acest gen de

nebunie s-a ata[at de o fat` cu pu]in mai mare decât Cressy [i s-a c`s`torit

cu ea. Bine\n]eles, n-am avut niciodat` o p`rere foarte bun` despre

capacit`]ile sale intelectuale.... {tii c` era \ndr`gostit nebune[te de mine

când am \nceput s` ies \n lume [i c` s-a comportat ca un veritabil

neghiob.... dar credeam c` a devenit pu]in mai rezonabil. S` se lase sedus

de Albinia Gillifoot! Probabil [i-a pierdut min]ile. |l joac` pe degete [i-[i

va regreta curând impruden]a. |n plus, este geloas` ca o tigroaic` [i \n

mod special pe s`rmana Cressy.

– Ah! de aceea s`rmana Cressy este gata s`-l accepte pe Evelyn?

– Desigur! Nimic nu putea fi mai providen]ial.

– Sper c` asta este [i p`rerea lui Evelyn!

– Nu, dar este a mea [i a unchiului t`u. Când i-am vorbit despre ea,

aproape m-a felicitat.

Ochii \i str`luceau.

– Mi-a spus c` nu s-ar fi a[teptat vreodat` la atâta bun-sim] din partea

mea. A recunoscut c` este excep]ional` [i c` are mult` personalitate.

– {i Evelyn? Care este p`rerea sa? \ntreb` Kit, cu o polite]e afectat`.

– Cred c` ar putea fi genul de femeie care s` i se potriveasc`. S` nu

crezi c` l-am influen]at, Kit! Dimpotriv`, l-am implorat s` n-o cear` dac`

nu-i pl`cea, dar m-a lini[tit. N-o cunoa[te prea bine, de[i ea a venit

deseori s` m` vad` [i i-am fost \nso]itoare la ni[te baluri, \n calitate de

na[`, dar el n-a fost foarte atent la ea.

36 GEORGETTE HEYER

– Dac` \n]eleg bine, nu este genul s`u!

– Dac` prin asta vrei s` spui c` nu este de genul fetelor de care se

\ndr`goste[te cu regularitate, nu, [i cu atât mai bine. Evelyn crede, ca [i

mine, c` se vor putea \n]elege foarte bine. El nu se va sim]i \mpiedicat,

iar ea nu va face drame \n leg`tur` cu "capriciile" sale. Probabil este

obi[nuit` cu acest gen de lucruri. A[ putea s` men]ionez numele a cel

pu]in trei amante ale lui Stavely [i po]i fi sigur c` [i Cressy [tie c` lui

Evelyn \i place s` ias`. {tiu c` nu-]i place asta, dar trebuie s`-]i spun c`

decizia lui Evelyn este luat`. S-a hot`rât s` se c`s`toreasc`. Nu trebuie s`-

]i spun c` atunci când ia aerul s`u \nc`p`]ânat, nu mai este posibil s`-l

faci s`-[i schimbe p`rerea. Nu [tiu ce s-a petrecut \ntre Cressy [i el, când

i-a f`cut propunerea, dar apoi mi-a spus c` are [anse [i sunt sigur` c`

nimic nu este mai departe de inten]iile sale ca renun]area! Mi-a spus chiar

c` avea inten]ia s` se \ntoarc` de la Ravenhurst la timp, pentru a se

prezenta \n cea mai bun` dispozi]ie b`trânei lady Stavely. Dar dac` nu se

\ntoarce mâine, totul este pierdut; lady Stavely va fi furioas` [i n-o voi

putea condamna pentru asta. Imagineaz`-]i cât de nepoliticos ar fi din

partea lui! {i atunci, va cere mâna Dumnezeu [tie c`rei fete tinere, care-l

va face nefericit! Oh! Kit! Ce trebuie s` fac? Dac` n-a avut un accident, m`

tem ca un eveniment oarecare s` nu-l fi f`cut s` uite aceast` invita]ie la

Mount Street. Nu po]i s` negi c` uit` uneori anumite lucruri.

Cum aceea[i idee \i venise \n minte, domnul Fancot nu \ncerc` deloc

s-o fac` s`-[i schimbe p`rerea [i se mul]umi s` spun` pe un ton lini[titor:

– Ei bine, dac` nu se \ntoarce la timp pentru a merge la recep]ie,

nu-]i r`mâne decât s`-l informezi pe Stavely c` s-a \mboln`vit subit.

– M-am gândit la asta, dar nu va merge, Kit. Dac` Evelyn este \n stare

s`-mi trimit` un mesaj, poate la fel de bine s` expedieze el \nsu[i unul la

Mount Street.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 37

– Este prea bolnav pentru a scrie! ripost` Kit. Vestea ]i-a fost adus` deunul dintre servitori.

– Ce sugestie absurd`! Asta ar presupune s` m` reped la Ravenhurst[i n-am nici cea mai mic` inten]ie. |n plus, dac` spun aceast` poveste,po]i s` fi sigur c`, imediat a doua zi, va debarca la Londra, proasp`t ca untrandafir, salutând \n dreapta [i \n stânga cel pu]in o jum`tate de duzin`de persoane, dac` nu mai mult.

Kit zâmbi.– Da, este foarte adev`rat. Un adev`rat talme[-balme[ \n perspectiv`...– Oh! Kit! nu-]i bate joc de mine. |mi pierd min]ile!Domnul Fancot \[i trecu bra]ul \n jurul umerilor s`i:– Nu, nu, nu-]i pierde min]ile, mam`. Dac` lucrurile ajung mai r`u,

voi putea totu[i s`-i iau locul, nu-i a[a?

38 GEORGETTE HEYER

Capitolul 3

Aceste cuvinte rostite cu u[urin]` [i f`r` alt scop decât de a o \ncuraja

pe nec`jita lady Denville, avur` un rezultat nea[teptat. Ea st`tea pr`bu[it`

\n bra]ele fiului s`u, cu capul pe um`rul lui. Aceste cuvinte imprudente

parc` o \nsufle]ir`; se \ndrept`, f`cu ochii mari [i spuse cu o voce

vibrant`:

– Kit! asta este solu]ia!

Speriat, fiul s`u r`spunse:

– Dar glumeam, mam`!

F`r` s`-l asculte, lady Denville \l s`rut` cu c`ldur`, ad`ugând:

– {tiam c`-mi vei veni \n ajutor. Ce proast` am fost c` nu m-am gândit

la asta mai devreme. Dragul meu Kit!

Dându-[i seama, dar cam târziu, de grava gre[eal` tactic` pe care o

comisese, domnul Fancot se gr`bi s` bat` \n retragere.

– Nu te-ai gândit la asta pentru c` este o absurditate. }i-am spus-o

pentru a te amuza [i atât. Cum a[ putea lua locul lui Evelyn?

– Vei putea foarte bine, Kit, ai f`cut-o deja de mai multe ori!

– Da, când eram copii [i f`ceam o mul]ime de tr`sn`i! Probabil \]i dai

seama c` aici este vorba de ceva cu totul diferit. L`sând la o parte orice

considerent, cum a[ putea trece drept Evelyn \ntr-o asemenea adunare?

– Dar nimic nu va fi mai u[or, r`spunse mama sa.

– Haide mam`, s` ne gândim. Invita]ii vor fi to]i membrii familiei.

Evident, pe Stavely \l cunosc, dar \n afar` de el n-a[ putea recunoa[te pe

nimeni, nici m`car logodnica...

Lady Denville \i respinse f`r` s` ezite obiec]ia.

– O vei recunoa[te pe Cressy, pentru c` ea te va primi al`turi de

Stavely [i de tân`ra sa so]ie. Cât despre ceilal]i, nici Evelyn nu-i cunoa[te

mai mult.

– {i domni[oara Stavely? \ntreb` Kit. Crezi c` ar putea descoperi

\n[el`toria?

– Oh! sunt convins` c` nu, r`spunse |n`l]imea Sa, cu senin`tate.

Aminte[te-]i c` de-abia \l cunoa[te pe Evelyn. Nu s-au v`zut \ntre patru

ochi decât o singur` dat`, când el i-a cerut mâna. {i apoi, nu se a[teapt`

s` te vad` \n locul lui...

Asta este important!

– Desigur, nu se a[teapt` la a[a ceva! Dar...

– Nu, nu, nu \n]elegi ce vreau s` spun, dragul meu. Nimeni n-ar putea

presupune c` nu e[ti Evelyn, pentru c` nimeni nu [tie c` te-ai \ntors la

Londra. Ar fi altceva dac` locuiai aici [i dac` oamenii erau obi[nui]i s` v`

confunde. Nu se poate s` fi uitat cum se \ntâmpla asta \nainte de plecarea

ta \n str`in`tate. Chiar [i cei care v` [tiau din leag`n se \ntrebau când unul

din voi intra \ntr-o \nc`pere: "Ei bine, care este?" Atunci v` priveau cu

aten]ie, \ncercând s` nu se \n[ele. Dar sunt trei ani de când e[ti \n

str`in`tate [i nimeni nu se mai gânde[te s`-[i pun` \ntrebarea. Nu pot

gre[i, pentru c` tu e[ti la Viena! Dragul meu, cu siguran]` Providen]a a

40 GEORGETTE HEYER

vrut s` sose[ti la aceast` or` ridicol` [i f`r` s` anun]i. Nimeni nu poate

b`nui c` nu e[ti la Viena.

Domnul Fancot avea mai degrab` tendin]a s` cread` c` geniul s`u r`u

\l antrenase \n aceast` afacere, dar se feri s-o spun` [i se str`dui s`

sublinieze diferitele motive care f`ceau proiectul mamei sale irealizabil.

E[u` lamentabil. Cu cât lady Denville se gândea mai mult, cu atât g`sea

ideea mai minunat` [i când Kit \i spuse c` toate astea dovedeau cea mai

bogat` fantezie, mama sa \i r`spunse cu entuziasm:

– Da, nu-i a[a? De aceea, ideea este genial`! Nimeni n-ar putea s`-[i

imagineze c` am \ndr`zni s` facem ceva atât de extraordinar!

– Nu "extraordinar!".... mai degrab` "scandalos!"

|n`l]imea Sa \l privi cu \ngrijorare [i remarc`:

– {tii, Kit, n-am fost \ncântat` s` te v`d intrând \n diploma]ie. |mi era

team` s` nu devii ca Henry [i asta s-a \ntâmplat. Dragul meu, n-a[ vrea s`

fiu nesuferit`, dar a[ detesta dac` ]i-ai da aere.

– Oh! Dumnezeule! |mi dau aere? Nu mi-am dat seama!

– Nu, dragul meu, replic` lady Denville b`tându-l u[or pe mân`, \nc`

n-o faci. Dar am crezut de datoria mea s`-]i atrag aten]ia, pentru a putea

s` reac]ionezi la timp. |nc` nu e[ti ca Henry, dar când ai spus "scandalos",

cu acel aer de judec`tor, m-ai f`cut s` m` gândesc la el. Nu te sinchiseai

s` faci lucruri scandaloase \nainte s` te \ndrume s` intri \n diploma]ie [i

n-ai fi ridicat niciodat` obiec]ii atât de ridicole.

– Aveam cu trei ani mai pu]in, mam`.

– Evelyn de asemenea, dar el nu s-a schimbat. |n locul t`u n-ar fi ezitat

o clip`. Nu s-ar fi preocupat de convenien]e [i nu s-ar fi temut s`-[i asume

riscuri. Cât te-ai schimbat, Kit!

– Asta este consecin]a meseriei diplomatice [i a lipsei de \ndr`zneal`.

Vai! mam`, ai z`mislit un la[!

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 41

– N-am crezut asta niciodat`, afirm` ea.

– Mul]umesc, draga mea. |mi pare r`u c` te dezam`gesc din nou, dar

ideea de a p`trunde la familia Stavely [i a m` da drept Evelyn, m` face s`

tremur ca o frunz`.

Lady Denville nu se putu st`pâni s` nu râd`.

– Oh! nu, Kit! Exagerezi! N-ai tremurat niciodat` \n via]a ta. {tiu bine

c` nu ]i-e team`, dar te g`sesc trist de prudent

Se str`dui s`-l priveasc` drept \n fa]`.

– Nu-]i bate joc de mine [i spune-mi adev`rul, b`iat r`u. Crezi c` n-ai

fi capabil de a[a ceva?

Kit ezit`, apoi m`rturisi:

– Nu. Pentru o sear`, \n mijlocul unor oameni care nu-l cunosc destul

de bine pe Evelyn pentru a fi familiariza]i cu manierele sale, sunt aproape

sigur c` o pot face. {i, \ntr-o oarecare m`sur`, chiar nu-mi dau aere,

pentru a nu g`si asta amuzant.

– Iat`! triumf` mama sa. {tiam c` nu te puteai schimba atât de mult!

– Nu, mam`, dar asta nu este o fars` destinat` s` fac` oamenii s` râd`.

S` joci o asemenea comedie pentru a ie[i dintr-o \ncurc`tur` este cu totul

altceva. {i gânde[te-te, mam`, cât va fi de jignitor pentru domni[oara

Stavely.

– Nu mi se pare. Mai \ntâi, nu va [ti [i apoi, ar fi mai \ndurerar` dac`

n-ai lua locul lui Evelyn. Gânde[te-te! |]i po]i imagina ceva mai umilitor

decât s` fie obligat` s` le spun` tuturor celor pe care i-a invitat s` le

prezinte logodnicul, c` acesta a anulat \ntâlnirea?

|i lu` mâna [i i-o strânse.

– Kit.... pentru Evelyn! El ar face-o pentru tine!

Era evident. Nu numai c` Evelyn ar fi f`cut-o, dar l-ar fi amuzat, \[i

spuse Kit.

42 GEORGETTE HEYER

– Doar pentru o zi, insist` lady Denville.

– Mi-ar pl`cea s` fiu sigur de asta. {i dac` va trebui s` dureze? N-a[

putea s` induc \n eroare la nesfâr[it, voi da cu siguran]` peste prieteni

de-ai s`i, pe care s-ar putea s` nu-i recunosc.

– Oh! dac` Evelyn nu se \ntoarce \ntr-o zi sau dou`, vom spune c` e[ti

suferind sau c` ai fost obligat s` pleci din Londra pentru afaceri. Dar va fi

aici mâine, Kit, am aceast` presim]ire.

– S` te aud` Dumnezeu! r`spunse Kit cu \nfl`c`rare.

– Da, dar trebuie s` fim prev`z`tori, dragule [i s` putem

pre\ntâmpina orice eventualitate. De fapt, s` [tii c` poate va fi un lucru

bun s` fii obligat s` mergi la aceast` recep]ie \n locul lui Evelyn. |mi este

foarte team` c` b`trâna lady Stavely s` nu fi auzit bârfele care circul` pe

seama lui [i s` nu-l b`nuiasc` a fi pu]in destr`b`lat – dac` nu complet

boem – ceea ce bine\n]eles nu este adev`rat, sau \n tot cazul exagerat. {i,

de[i sunt convins c` se va comporta corect, nu m` pot \mpiedica s` m`

gândesc c` te vei comporta mult mai bine fa]` de ea, deoarece e[ti

diplomat [i obi[nuit cu recep]iile oficiale unde trebuie s` ai un aer calm

[i serios, lucru de care Evelyn este incapabil.

– Dac` Evelyn nu se \ntoarce mâine, spuse Kit accentuând cuvintele,

\i voi suci gâtul chiar \n clipa \n care-l voi revedea. Dar, dac` se \ntoarce

la timp, nici el, nici tu, scump` mam` nu m` ve]i convinge s`-i iau locul

la aceast` recep]ie. Voi consim]i doar \n caz de pericol extrem.

– Bine\n]eles, dragul meu [i trebuie s` sper`m c` nu va fi necesar,

relu` lady Denville cu un aer vesel. Dar pân` la urm`, dac` trebuie

neap`rat, nu vei avea obiec]iuni s`-l \nlocuie[ti câteva zile, nu-i a[a? S`

spunem, pân` se \ntoarce, ceea ce va fi curând, deoarece este

inimaginabil s` fi putut uita tot. Dar dac` nu se \ntoarce, este foarte pu]in

de dorit ca servitorii s` [tie adev`rul.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 43

– Oare \]i imaginezi c` nu m` vor recunoa[te?

– Cameristele cu siguran]` nu te vor recunoa[te [i nici lacheii. Brigg

nici atât, a devenit atât de miop [i atât de surd.

– {i Fimber? |]i \nchipui c` nu m` va recunoa[te nici el? Mam`, te rog,

revino pe p`mânt. Ne serve[te deja de când eram adolescen]i!

– Nu sunt cu capul \n nori, r`spunse indignat` lady Denville. Eram

gata s`-]i spun când m-ai \ntrerupt, c` trebuie s`-l punem la curent.

– {i de asemenea pe Challow, pe vizitiul t`u, pe al doilea lacheu [i pe

to]i rânda[ii de la grajd...

– Haide, Kit! Pe Challow poate, dar de ce Dumnezeu ar trebui s` le

vorbim despre asta celorlal]i?

– Pentru c` va trebui s` se explice dispari]ia unui faeton [i a patru cai.

Lady Denville se gândi o clip`.

– Este adev`rat. Oh! |l vom \ns`rcina pe Challow. Aminte[te-]i

convingerea cu care-l min]ea pe tata, când disp`rea]i f`r` s` spune]i unde

v` duce]i.

– Mam`, \ncheie Kit, m` duc s` m` culc. S` nu crezi c` m-ai convins,

dar datorit` discu]iei, mi se \nvârte capul.

– Oh, bietul meu Kit! Cu siguran]`, trebuie s` fii mort de oboseal`,

r`spunse mama sa cu tandre]e. Nimic nu este mai epuizant decât o

c`l`torie lung`. De asta nu e[ti \n stare s` discu]i. Du-te s` te culci, drag-

ul meu, când te vei trezi, vei fi din nou tu \nsu]i.

– Plin de \ndr`zneal` [i chiar plin de nes`buin]`, a[a este? spuse Kit

râzând.

O s`rut` [i se ridic`.

– {tii, cred c` e[ti pu]in nebun`. Dar s` nu-]i imaginezi c` nu te

iubesc.

Mama sa \i zâmbi tandru.

44 GEORGETTE HEYER

***

Kit se duse s`-[i ia lucrurile pe care le l`sase pe palier [i le duse \n

camera lui Evelyn.

Era atât de obosit, \ncât f`r` s` se gândeasc` m`car la problemele

care-l cople[eau, adormi de cum sufl` \n lumânare. Câteva ore mai târziu,

se trezi la zgomotul obloanelor care se deschideau. Se ridic` [i se rezem`

pe un cot, ne[tiind unde se afla. Apoi, memoria \i reveni [i a[tept` cu

curiozitate amuzat` urmarea evenimentelor.

Perdelele care \nconjurau patul cu coloane r`sucite fur` trase cu o

brusche]e care te f`cea s` te gânde[ti c` presupusul s`u ocupant nu era

\n gra]iile fidelului valet personal. Kit c`sc` [i murmur`:

– Bun` ziua, Fimber. Cât este ceasul?

– Bun` ziua, domnule conte, r`spunse Fimber pe un ton de ghea]`.

Este trecut de ora zece, dar cum presupun c` |n`l]imea Voastr` s-a \ntors

la ore mici, m-am gândit c` era de preferat s` nu v` trezesc.

– Este adev`rat, m-am \ntors foarte târziu, recunoscu Kit.

– Sunt con[tient de asta, domnule conte, deoarece am a[teptat pân`

la miezul nop]ii, pentru cazul \n care a]i fi avut nevoie de serviciile mele.

– Neghiobule! N-ar fi trebuit s`-]i dai aceast` osteneal`, relu` Kit,

observându-l printre pleoapele pe jum`tate \nchise.

Fa]a lui Fimber deveni [i mai sever`.

– Poate |n`l]imea Voastr` nu s-a gândit c` absen]a sa ar putea

produce \ngrijorare, spuse cu r`ceal`.

– Dumnezeule, nu. De ce?

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 45

Acest r`spuns indiferent \l f`cu s` izbucneasc`.

– Domnule conte, unde a]i fost? \ntreb` Fimber, renun]ând la orice

polite]e.

– }i-ar pl`cea s` [tii?

– Nu, domnule conte, nu este necesar s` [tiu. Dar de ce sunt sigur,

este c` nu v-a]i fi gândit s` m` \ndep`rta]i, dac` inten]iile dumneavoastr`

ar fi fost atât de curate cum vre]i s` m` face]i s` cred [i nu l-a]i fi trimis

nici pe Challow \napoi. Ar trebui s` v` fie ru[ine c` a]i lipsit atât de mult,

f`r` m`car s`-i trimite]i un bilet |n`l]imii Sale, care \[i face sânge r`u. A]i

fi putut la fel de bine s` fi]i mort. Acum, spune]i-mi simplu, domnule

conte, f`r` s` \ncerca]i s`-mi \n[ira]i basme: ave]i probleme?

– Nu [tiu, r`spunse cu sinceritate Kit. Sper c` nu.

– {i eu sper, domnule conte. |ntr-un asemenea monment! Dac` este

ceva serios, spune]i-mi [i vom vedea ce putem face.

– Nu-]i pot spune ce nu [tiu, Fimber.

– Serios, domnule conte? spuse Fimber pe un ton amenin]`tor. Am

crezut c` |n`l]imea Voastr` [tie c` poate avea \ncredere \n mine, dar se

pare c` m-am \n[elat.

F`cu stânga-mprejur, extrem de ofensat, [i se \ndrept` spre valiza lui

Kit. Acesta se mul]umise s`-[i scoat` de acolo \mbr`c`mintea de noapte,

l`sând restul con]inutului \n dezordine. Bomb`nind ar]`gos, Fimber se

aplec` pentru a o goli. Scoase o revist`, \i arunc` o privire [i se \ntoarse

brusc. Kit \l observa cu un aer zeflemitor. El \l privi suspicios.

– Domnul Christopher!

Kit izbucni \n râs [i se a[ez` sco]ându-[i boneta de noapte.

– {tiam c` nu vom reu[i s` te \n[el`m. Ce faci, Fimber?

– Foarte bine, mul]umesc, domnule. Nu m-a]i fi \n[elat mult timp, dar

ce surpriz`! |n`l]imea Sa [tie?

46 GEORGETTE HEYER

– Da, m-a auzit intrând [i s-a trezit, sperând c` este fratele meu.

– Sunt sigur! Dar f`r` \ndoial`, a fost fericit` s` v` vad`, domnule. {i

eu sunt la fel, dac`-mi pot permite.

Arunc` o privire critic` asupra vestei pe care o ]inea [i morm`i:

– Asta n-a fost f`cut` la Londra, domnule Christopher. Evident, n-o

ve]i purta aici. Valetul dumneavoastr` str`in v` va aduce restul bagajelor?

– Nu, vor sosi prin po[t`. Nu i-am cerut lui Franz s` m` \nso]easc`.

{tiam c` m` puteam baza pe tine pentru a te ocupa de mine.

Neprimind nici un r`spuns, spuse cu un aer surprins:

– S` nu-mi spui c` nu vrei, Fimber!

Valetul tres`ri, ca [i când ie[ea dintr-o profund` visare.

– Ierta]i-m`, domnule. M` gândeam. S` m` ocup de dumneavoastr`?

Bine\n]eles. Puse deoparte vesta condamnat` [i lu` pardesiul pe care Kit

\l aruncase pe un scaun.

– De altfel, este timpul s-o fac, domnule Christopher. Aceste

pardesiuri de croial` polonez` sunt complet demodate. {i aceste p`l`rii

plate nu se mai poart` la Londra. Au fost detronate de jobene.

– N-are importan]` \mbr`c`mintea mea ciudat`, \l \ntrerupse Kit. Ce

naiba face fratele meu?

– Nu [tiu mai mult decât dumneavoastr`, domnule [i asta m` scoate

din s`rite. Poate a plecat \ntr-una din escapadele sale nes`buite [i totu[i,

nu cred. Lady Denville v-a spus oare c` era pe punctul de a se c`s`tori?

– Mi-a spus, dar el nu mi-a suflat vreodat` nici o vorb` despre asta,

r`spunse Kit cu seriozitate. Este ceva ciudat \n aceast` poveste. Dar dac`

cineva cunoa[te adev`rul, acela e[ti tu. A[a c`, spune-mi totul, f`r` s`-mi

ascunzi nimic. Oare fratele meu s-a hot`rât brusc s` se cumin]easc`?

– Nu, a[ fi gata s` jur, replic` Fimber. Nimeni nu [tie mai bine decât

mine de ce este capabil când este dezl`n]uit. Dar nu [i-ar lua t`lp`[i]a \n

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 47

acest moment, când tocmai a f`cut cererea \n c`s`torie! |n plus, nu tri[a

când mi-a spus, ca [i |n`l]imii Sale, c` se va \ntoarce \ntr-o s`pt`mân`,

pentru c` insistase ca frizerul s` vin` ast`zi s`-l tund`. Acesta va fi aici la

prânz, domnule.

– {i ce m` prive[te asta, te rog? \ntreb` Kit privindu-l cu un aer

b`nuitor.

– Am observat, domnule, c` p`rul dumneavoastr` este prea lung.

|n`l]imea Sa prefer` tunsoarea \n stil corintian.

– Ah! adev`rat? {i acum, \nceteaz` s`-mi \n[iri baliverne [i spune-mi:

crezi c` a[ putea s`-i iau locul disear`, fratelui meu?

– Ei bine, domnule, r`spunse Fimber, voi m`rturisi c` mi-a trecut prin

minte ideea. S-ar crede c` totul s-a combinat, \ntoarcerea dumneavoastr`

pe care n-o b`nuie[te nimeni [i faptul c` nu sunte]i \nso]it de servitorul

dumneavoastr` str`in. Nu v` preocupa]i de bagaje, când vor sosi, voi avea

grij` s` fie puse \n siguran]`. Pe viitor n-ave]i de ce s` v` face]i griji pentru

hainele dumneavoastr`. |n`l]imea Sa are destule pentru amândoi [i nu va

fi prima dat` când le \mprumuta]i.

– Da, dar \mprejur`rile sunt complet diferite. I-am spus-o deja

mamei. Fimber se \ntoarse spre el, cu un aer scandalizat.

– S`-i fi spus oare ladyei Denville c` nu sunte]i dispus s`-l scoate]i pe

|n`l]imea Sa din \ncurc`tur`? Ei bine! N-a[ fi crezut niciodat` c` voi

ajunge ziua \n care s` nu fi]i gata s` face]i orice pentru a v` ajuta fratele,

domnule Christopher. La fel cum ar face [i el pentru dumneavoastr`, \n

orice ocazie.

– O [tiu. {i n-a[ ezita nici o secund`, indiferent cât` aversiune a[ avea,

dac` a[ fi sigur c`-[i dore[te asta. Dar fiecare o [tie pe-a lui, Fimber: am

convingerea c` nu-[i dore[te deloc c`s`toria cu domni[oara Stavely [i,

dac` asta este situa]ia, ar fi mai bine s` \ncerc s`-l scap.

48 GEORGETTE HEYER

– Nici s` nu v` gândi]i, domnule! Nu uita]i c` a f`cut cererea \n

c`s`torie. Totu[i, n-a]i vrea s` nu se ]in` de cuvânt [i s`-i aduc` un

prejudiciu acelei tinere persoane. Nu, de altfel, el n-ar face vreodat` un

asemenea lucru. Desigur, \i cunosc escapadele, dar nu l-am v`zut

vreodat` comportându-se incorect, de când v` cunosc pe amândoi.

– De fapt, m` \ntrebam dac` n-a[ putea s-o fac pe domni[oara Stavely

s` rup` logodna. A[a c`, fii sincer cu mine. Nu \ncerca s` m` convingi c`

este fericit... [tiu c` nu este!

– Ei bine, domnule, pentru c`-mi cere]i p`rerea, ultima dat` când

l-am v`zut, era mai pu]in deprimat decât fusese permanent de când...

Fimber se \ntrerupse, cu un aer stânjenit.

– De când, ce? Continu`, b`trâne! relu` Kit cu ner`bdare.

Fimber se str`duia s` \mp`tureasc` faimoasa vest` cu extrem` grij` [i

r`spunse evaziv:

– Nu eu, domnule Christopher, trebuie s` vorbesc despre

\mprejur`rile care-l pot face pe |n`l]imea Sa s` cear` mâna domni[oarei

Stavely, dar se poate spune c` nu s-a hot`rât \n prip`. De asemenea, nu

trebuie s` v` imagina]i c` a cedat unui capriciu. Nu spun c` era cea mai

drag` dorin]` a sa, pentru c` mi-a repetat de multe ori c` nu-[i dorea

deloc s` se c`s`toreasc`, dar n-am dat aten]ie, spunându-mi c` va deveni

mai rezonabil \mb`trânind, cum a fost \n cazul dumneavoastr`, domnule.

Se \ntrerupse, privindu-l pe Kit cu un aer nehot`rât. Apoi, relu` parc`

\mpotriva voin]ei lui:

– Domnule Christopher, nu v` pot spune asta decât dumneavoastr`,

dar \n realitate a fost o vreme când mi-am f`cut griji \n leg`tur` cu el. Nu

numai c` era foarte risipitor, dar era mai agitat ca niciodat` [i a \nceput

s` alerge dup` fuste.... ceea ce m-a nelini[tit foarte mult!

Kit d`du din cap [i se \ncrunt`:

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 49

– Dup` p`rerea mea, asta \nseamn` c` se plictisea, sau c` era trist,

ceea ce l-a f`cut mereu s`-[i piard` calmul. Dar din ce motiv?

– N-a[ putea s` v` spun, domnule. Doar dac` nu se sim]ea singur.

– Singur?

Dar are o mul]ime de prieteni.

– Dac` se poate spune asta, domnule. Dar nu cred c` are prieteni

intimi, dintre cei c`rora li se poate dest`inui ca dumneavoastr`. De când

a]i plecat, n-a mai fost acela[i. Este greu s` v` explic ce vreau s` spun [i

trebuie s` fie cunoscut la fel de bine cum \l cunosc eu pentru a sim]i

nuan]ele. Presupun c` asta ]ine de faptul c` sunte]i gemeni. |n`l]imea Sa

nu s-a dest`inuit niciodat` nim`nui altcuiva decât dumneavoastr`, [i

dup` p`rerea mea n-o va face vreodat`, decât poate so]iei sale. Poate

pentru dumneavoastr` nu este acela[i lucru, dar....

– Nu, murmur` Kit. Nu m-am gândit la asta, dar [i pentru mine este

la fel. Numai c` eu am multe ocupa]ii [i el nu.

– Foarte exact, domnule Christopher [i acolo este buba. Lady

Denville ar putea s` v-o confirme, sunt sigur.

– |ntr-adev`r, mi-a spus-o. Dar m` \ndoiesc c` remediul ar consta \n

a-l face s` ia de so]ie o fat` de care nu-i pas` nici cât negru sub unghie.

– Poate nu este solu]ia ideal`, domnule, dar dac` va continua s` se

comporte cum o face, nu se va mai c`s`tori niciodat`. Mai mult, dac`

lordul Brumby va descoperi genul de persoane pe care-l frecventeaz`

acum nu se va mai gr`bi deloc s` ridice tutela. Dac` \mi pot permite,

domnule Kit, tat`l dumneavoastr` a avut cu siguran]` cele mai bune

inten]ii, dar i-a f`cut un deserviciu fratelui dumneavoastr` aducându-i un

asemenea afront.

– A fost jignit, nu-i a[a? Mi-am dat seama. Pentru prima dat` s-a \nchis

fa]` de mine, nevorbind decât cu greu, [i am sim]it c` era \ndurerat.

50 GEORGETTE HEYER

– Da, domnule, a[a este. A fost complet inutil` \ncercarea de a-lconvinge pe fratele dumneavoastr` c` singura solu]ie const` \n a-i dovedilordului Brumby c` era \n stare s`-[i administreze propriile bunuri. {ti]icum devine când este realmente r`nit, domnule Christopher. Nu arat`nici cel mai mic interes pentru domeniile sale, nu le viziteaz` vreodat`,ceea ce nu este de mirare, dat fiind c` nu poate decide nimic f`r` acordulunchiului s`u, [i asta \l umile[te.

– Este atât de grav? Cât regret c` am plecat! Poate a[ fi putut s`-l \mpaccu unchiul. Nu s-au iubit niciodat`, dar cu siguran]`, acesta din urm` i-arfi l`sat o mare parte din administrarea domeniului, dac` fratele meu i-arfi cerut-o.

– |n`l]imea Sa n-ar fi acceptat asta, domnule. Cu el, este totul saunimic.

Kit r`mase o clip` t`cut.– A[adar, pentru a-i permite s` intre \n posesia mo[tenirii, \l vom ajuta

s` \ncheie aceast` c`s`torie lipsit` de dragoste? A[a este?– Pute]i s-o lua]i cum vre]i, domnule, dar multe c`s`torii de acest gen

func]ioneaz` bine. Dup` câte am auzit spunându-se, domni[oara Stavelyeste o tân`r` persoan` foarte pl`cut` [i plin` de bun-sim]. Nu m-ar miraca |n`l]imea Sa s` ajung` s` se ata[eze de ea.

– Evident, ar fi un rezultat.– Asta este sigur, domnule. Acum, m` voi duce s` v` aduc micul

dejun. Nu trebuie s` ne asum`m nici un risc, [i dac` sunte]i \ntâlnit\nainte ca domnul Clent s` v` tund`, vor fi mira]i. Din fericire, nu estenecesar s` ajust`m costumele |n`l]imii Sale pe talia dumneavoastr`. Ar fifost cam dificil, dat fiind pu]inul timp de care dispunem.

– Sunt fericit pentru fratele meu, r`spunse Kit, dar acest gând este oslab` consolare.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 51

Capitolul 4

|n acea sear`, pu]in \nainte de ora opt, cupeul lordului Denville, un

vehicul impozant cu portierele \mpodobite cu blazonul nobilului s`u

proprietar, se opri \n Mount Street, pentru a l`sa un singur ocupant.

V`zând aceast` persoan`, cine ar fi putut b`nui c` fusese nevoie de

eforturile unite ale mamei sale [i ale valetului personal al fratelui s`u

pentru a-l convinge s` se preteze la ceea ce el continua s` numeasc`

"o mascarad` scandaloas`?"

Fimber [i domnul Clent f`cuser` treab` bun`. Domnul Clent, ca un

artist des`vâr[it, \l tunsese pe domnul Fancot \n stil "corintian", tunsoarea

la mod`. Acceptase f`r` discu]ie explica]ia dup` care lungimea

neobi[nuit` a buclelor pretinsului lord se datora absen]ei sale prelungite.

La rândul s`u, Fimber petrecuse o or` \ntreag` explicându-i lui Kit modul

complicat \n care |n`l]imea Sa avea obiceiul s`-[i \nnoade cravata.

Precizase chiar c` nodul era cunoscut sub numele de "Tronul dragostei",

la care domnul Fancot, exasperat, \i r`spunsese pe un ton caustic c`

numele i se p`rea deosebit de prost adaptat la \mprejur`ri. Domnul

Fancot se r`zvr`ti de asemenea \mpotriva vârfurilor ascu]ite ale gulerului

s`u fals, de o \n`l]ime rezonabil`, nefiind mai pu]in apretat. Declar` c`

fratele s`u p`rea s` fi devenit un dandi blestemat. Dar Fimber, ferm [i

r`bd`tor, \i descrisese cu lux de am`nunte atât de resping`toare

\n`l]imea [i rigiditatea gulerelor false la ultima mod`, \ncât sfâr[i prin a

ceda, foarte fericit c` nu era obligat s` poarte acele "ap`r`toare de ochi".

Ad`ugase c` dac` ar fi [tiut c` va fi obligat s` se costumeze astfel, nu s-ar

fi l`sat convins. Lady Denville \l agas` [i mai mult ]inând s`-i explice c`

trebuia s` trateze cu cea mai mare considera]ie o b`trân` doamn` care

risca s` nu aib` la inim` un gentleman care se prezenta la o serat` \n

pantaloni. Pân` la urm`, Fimber fu cel care puse cap`t tuturor protestelor

declarându-i sever, ca pe vremea când era [colar, c` era de-ajuns [i c` era

rugat s` fac` ce i se cerea. |n plus, nici |n`l]imea Sa, nici el nu mai voiser`

s` aud` c` dorea s` mearg` la Mount Street pe jos! Domnul Christopher

va merge cu tr`sura, cum era potrivit rangului s`u.

{i astfel, Kit, condus cu mare pomp` la Mount Street, p`trunse \n

locuin]a lordului Stavely. |mbr`cat impecabil, purta o c`ma[` cu jabou,

frac [i ciorapi de m`tase ca un om de lume [i \n buzunar, una din

tabacherele fratelui s`u. Fimber \l obligase s-o ia \n ultimul minut,

amintindu-i c` lordul Denville se [tia c` priza.

Dup` ce-[i \ncredin]` p`l`ria unui valet, domnul Fancot urc` sc`rile

\n spatele unui majordom [i p`trunse \n salon, dup` ce fusese anun]at cu

o voce sonor` de acest individ impresionant.

Avu deodat` impresia c` este m`surat de aproximativ cincizeci de

persoane, dar foarte repede \[i d`du seama c` nu erau atât de multe.

Gazda sa, singura persoan` pe care o remarcase, st`tea de vorb` \n

mijlocul unui mic grup. Urmat de dou` femei tinere, f`cu un pas \nainte,

pentru a-[i \ntâmpina invitatul. Fancot \[i d`du seama c` fusese informat

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 53

incomplet. Dintre cele dou`, care putea fi oare logodnica? N-avea nici

cea mai mic` idee. O clip` \ngrozitoare, se crezu pierdut; apoi \[i d`du

seama c` cea mai \nalt` dintre cele dou`, elegant`, bine coafat` [i

incontestabil frumoas`, \n ciuda tr`s`turilor col]uroase, era \ns`rcinat`.

St`pânindu-[i un oftat de u[urare, se \nclin` \n fa]a ei, \i strânse mâna

[i-i adres` câteva cuvinte cu o siguran]` lini[tit`, care ascundea bine

adev`rata sa stare de spirit. Se \ntoarse apoi spre cealalt` tân`r` femeie,

\i zâmbi [i duse la buze mâna pe care i-o \ntinse. |[i spuse c` a[a ar fi f`cut

Evelyn, acel seduc`tor incorigibil. Dar, \n chiar clipa \n care \i s`ruta

mâna, \[i puse o alt` problem`. Cum naiba trebuia s` i se adreseze? Oare

Evelyn \i spunea Cressy, sau nu ajunsese \nc` la acel grad de intimitate?

Pân` acum, nu putuse decât s` arunce o scurt` privire asupra ei [i

avusese impresia c` era pu]in rigid`: poate era timiditatea sau reticen]a.

Nu era o frumuse]e, dar era pl`cut` la privit, cu ochii cenu[ii, p`rul [aten

[i o siluet` frumoas`.

Pe scurt, o persoan` bine, f`r` nimic extraordinar, dar deloc genul lui

Evelyn.

Exact \n clipa \n care l`sa mâna domni[oarei Stavely, o fat` b`trân`,

care nu \nceta s`-l priveasc` debordând de curiozitate, \i m`rturisi vecinei

sale pe un ton strident, de genul celor tari de ureche:

– Foarte frumos tân`r, trebuie s` m`rturisesc!

Surprins, dar deloc \ncântat de aceast` observa]ie, Kit ridic` ochii [i-i

\ntâlni pe cei ai domni[oarei Stavely. Schimbar` o privire amuzat`, care-l

f`cu s` se gândeasc` la faptul c` era mai spontan` decât presupusese. Kit

zâmbi, dar \nainte de a fi putut spune un cuvânt, lordul Stavely interveni:

– Vino, Denville. Mama este foarte dornic` s` te cunoasc`.

|l conduse prin salon pân` la un fotoliu mare, \n care trona b`trâna

femeie, care le observa apropierea cu o privire sever`.

54 GEORGETTE HEYER

Dup` descrierea impresionant` pe care i-o f`cuse mama sa, Kit se

a[teptase s` vad` o femeie autoritar`, cu nasul coroiat [i pieptul generos.

|[i d`du seama c` imagina]ia sa o luase razna. B`trâna doamn` era

scund` [i slab`, avea nasul drept [i pieptul plat. Avea un fals aer de

fragilitate. Degetele \i erau deformate de reumatism. Dup` expresia sa,

nu p`rea s` fi fost atât de gr`bit` s`-l cunoasc` pe lordul Denville. Când

fiul s`u, vizibil sfios, i-l prezent` pe Kit, b`trâna doamn` se mul]umi s`

spun`: "Hm!" pe un ton pu]in \ncurajator, m`surându-l din cap pân`-n

picioare, \nainte de a-i \ntinde mâna. Cu o lic`rire de amuzament \n ochi,

Kit murmur` pe un ton rezervat, \nclinându-se politicos:

– Sunt foarte onorat, doamn`.

– A[adar, e[ti fiul lui William Denville? spuse ea pe un ton aspru. Nu

e[ti un tân`r la fel de frumos ca tat`l dumitale!

Dezaprobator, lordul Stavely \[i drese glasul. O doamn` ofilit`, de

vârst` incert` [i cu o expresie extenuat`, care st`tea lâng` fotoliul

b`trânei doamne, \i arunc` lui Kit o privire rug`toare [i scoase un piuit

u[or. Tân`rul b`rbat sim]i tensiunea crescând \n reuniunea de familie,

ceea ce-l amuz` foarte mult. Replic`:

– Este adev`rat! Dar recunoa[te]i c` tata a fost de o frumuse]e

extraordinar`!

Ea \l fulger` cu privirea [i \ncerc` s`-l \ncurce:

– {i, dup` cum constat, nu e[ti nici la fel de binecrescut ca el.

– Dar trebuie s` recunoa[te]i de asemenea c` era excep]ional de

binecrescut! relu` Kit.

|n spatele lui Kit, cineva pufni \n râs. Doamna ofilit` p`li [i spuse cu

vocea cuiva care se a[teapt` s` i se trag` o s`puneal`.

– Oh! te rog, mam`.

– M` rogi s` fac ce? se \nfurie b`trâna doamn`.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 55

Lordul Stavely, pe care o lovitur` de cot a so]iei sale tocmai \l f`cuse

s` se trezeasc` din amor]eal`, porni la asalt spunând:

– Trebuie s` ]i-o prezint pe sora mea Clara, Denville. Cred c` nu v-a]i

mai \ntâlnit, de[i cred c` o cuno[ti pe cea mai mare dintre surorile mele,

lady Ebchester?

Aruncând o privire rapid` \n jur, Kit v`zu c` o doamn` \ntre dou`

vârste \i adres` un zâmbet u[or \nclinând capul. Se gr`bi s` r`spund`:

– Da, bine\n]eles. Dar ad`ug`, asumându-[i cu \ndr`zneal` riscul de

a se \nclina \n fa]a doamnei ofilite, n-am avut \nc` pl`cerea de a face

cuno[tin]` cu domni[oara Clara Stavely. Servitorul dumneavoastr`,

doamn`.

– {i fratele meu! continu` Stavely \ndep`rtându-l din vecin`tatea

b`trânei doamne. Denville, permite-mi s` ]i-l prezint pe domnul Charles

Stavely.

– E[ti prea atent, George, spuse domnul Stavely pe un ton caustic. |l

cunosc pe Denville de când a \nceput s` ias` \n lume.

|i \ntinse dou` degete lui Kit [i f`cu observa]ia c` nu-l mai v`zuse la

club \n ultimul timp.

Kit \[i d`du seama c` gre[ise \ncrezându-se \n mama sa când \l

asigurase c` Evelyn nu cuno[tea pe nimeni din familia logodnicei sale, \n

afar` de tat`. |[i spuse c` ar trebui s` se poarte cu mai mult` pruden]` [i

r`spunse \n treac`t c` lipsise din Londra. Interven]ia ladyei Ebchester \i

permise de altfel s` scape de orice nou` prezentare. Ea \i strânse mâna

cu putere [i-[i rug` f`r` menajamente fratele s` \nceteze s`-l z`p`ceasc`

pe bietul tân`r, prezentându-i to]i membrii familiei:

– {tiu to]i cine este, spuse pe un ton categoric, iar dac` el nu [tie cine

suntem, cu atât mai bine pentru el. Dac` [tiam c` aveai inten]ia s` invi]i

toat` familia, n-a[ fi venit \n seara asta [i probabil nici el. Trebuie s` fii

56 GEORGETTE HEYER

incon[tient pentru a nu \n]elege c` asta nu putea decât s-o scoat` din

s`rite pe mama.

|ndep`rtându-l cu un gest, i se adres` lui Kit:

– Nu te nelini[ti. Nu [tiu ce l-a apucat pe fratele meu s` invite toate

aceste b`trâne capete p`trate, dar dup` toate probabilit`]ile, nu-i vei mai

vedea niciodat`. Ce face mama dumitale?

– Foarte bine, doamn` [i m-a rugat s` v` transmit complimente.

– Foarte amabil din partea sa, sau a dumitale. Pân` acum ne-am

mul]umit doar s` ne salut`m. {i te vei c`s`tori cu nepoata mea? |]i doresc

s` fi]i ferici]i, iar dac` nu ve]i fi, nu se va \ntâmpla din vina ei.

– Ei bine, vom fi, doamn`, deoarece sunt foarte hot`rât s` nu fie nici

din vina mea.

– E[ti un bun vorbitor, relu` ea. Dar \l v`d pe tân`rul Lucton care pare

s` doreasc` s`-]i spun` o vorb`. Dumnezeu [tie ce face aici! Este rud`

\ndep`rtat`! Dar probabil \]i face pl`cere s` vezi o fa]` cunoscut`.

|i d`du liber cu un semn din cap [i Kit se afl` \n fa]a unui tân`r dandi

care, atr`gându-l pu]in mai \ntr-o parte, spuse cu un zâmbet larg:

– Te-am prevenit, Den! Infernal, nu-i a[a? Aproape am dorit s-o [terg

la Brighton, \n aceast` diminea]`. M` \ntreb chiar de ce nu m-am dus.

– Lips` de curaj, f`r` \ndoial`...

– Nu, nu b`trânei pu]in \i pas` dac` sunt sau nu aici. |n realitate,

voiam s`-]i vorbesc. N-ai uitat mica \ntrebare pe care ]i-am pus-o, nu-i a[a?

– Nu, dar s` fiu sincer, n-am avut timp s` m` gândesc la ea.

– Ce b`rbat ciudat devii! spuse domnul Lucton. N-a[ vrea s` te zoresc,

dar mi-ai promis c` pot conta pe un r`spuns a doua zi.

– Oh! Dumnezeule, este adev`rat? r`spunse Kit, \ncântat pentru

prima dat` \n via]` de reputa]ia bine stabilit` de aiurit a fratelui s`u. Am

fost obligat s` plec complet pe nea[teptate [i mi-a ie[it din minte.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 57

– Da, asta mi-am spus [i eu. De aceea, n-am f`cut nimic. N-a[ vrea s`

te gr`besc, Den, dar mi-ar pl`cea s` m` l`mure[ti \ntr-un mod sau altul.

– De acord, dar nu acum, protest` Kit. Nu este nici locul, nici

momentul.

– Oh! foarte bine, relu` domnul Lucton vizibil nemul]umit. Voi trece

s` te v`d mâine. De[i, sincer...

Gongul cinei \l \ntrerupse [i, cum lady Stavely sosi pentru a-l lua pe

Kit, restul frazei r`mase nerostit.

La mas`, Kit se afla a[ezat \ntre st`pâna casei [i domni[oara Cressida

Stavely. Fu u[urat s` constate c` era desp`r]it de b`trâna doamn` de toat`

lungimea mesei; dac` s-ar fi g`sit la aceea[i distan]` de Cressida, ar fi fost

[i mai fericit.

|n primele zece minute, aten]ia \i fu acaparat` \n \ntregime de

sporov`iala ladyei Stavely. Aceasta nu-i punea nici o problem`: nu-i l`sa

decât pu]ine ocazii s` spun` un cuvânt [i \ntreb`rile \i erau atât de banale,

\ncât oricine i-ar fi putut r`spunde. Slav` Domnului, era mai preocupat`

s`-[i dea importan]`, decât s`-[i fac` remarca]i invita]ii; totu[i, Kit g`si

enervant râsul s`u u[or ne\ncetat [i fu u[urat când se \ntoarse pentru a

\ncepe o conversa]ie cu Charles Stavely. Mai devreme sau mai târziu, va

fi obligat s`-i vorbeasc` [i Cressidei; \[i spuse c` dac` o va face \n timpul

cinei, \i va permite s` evite o discu]ie \ntre patru ochi. |i arunc` o scurt`

privire. Ea aplecase capul spre cel`lalt vecin, ascultându-l. Kit avu

impresia c` avea acea siguran]` natural` [i lini[tit` care-i lipsea mamei

sale vitrege. Lady Stavely for]a rolul de st`pân` a casei. Fusese prea mult

timp \n c`utarea unui so] pentru a se sim]i cu totul \n largul s`u \n noua

sa stare. Nu era greu de \n]eles de ce era geloas` pe Cressida, atât de

calm`, atât de obi[nuit` s` se ocupe de casa tat`lui s`u [i ca invita]ii s`i s`

se simt` bine. Cressida p`rea absorbit` de dialogul cu vecinul s`u, dar

58 GEORGETTE HEYER

observase c` lady Stavely \[i \ndreptase aten]ia spre cumnatul s`u, a[a c`

puse foarte firesc cap`t conversa]iei [i se \ntoarse spre Kit, spunându-i cu

un zâmbet [ters:

– |mi pare r`u c` aceast` recep]ie este atât de posomorât`. Probabil

te plictise[ti \ngrozitor.

– Câtu[i de pu]in, replic` el.

Cressy \l privi cu un aer ironic.

– Atunci, te distrezi bine?

– Nu, recunoscu Kit, dar recep]iile cu adev`rat plictisitoare sunt

\ngr`m`dirile oficiale, unde e[ti obligat s` fii politicos cu tot felul de

oameni c`rora nu dore[ti deloc s` le vorbe[ti.

Tân`ra fat` \l privi surprins`.

– Credeam c` nu mergi niciodat` la acest gen de recep]ii!

– Doar când nu le pot evita, spuse Kit pentru a-[i repara gafa.

– Ceea ce ]i se \ntâmpl` rareori. {i când nu po]i s` scapi, faci \n a[a

fel \ncât s` ajungi târziu [i s` pleci devreme, nu-i a[a?

– Ce imagine \]i faci despre mine!

Cressy râse.

– Crezi c`, pentru c` nu ies mult, nu-]i cunosc reputa]ia? E[ti

disperarea gazdelor.

– Sunt ni[te calomnii \ngrozitoare!

Tân`ra fat` zâmbi, scuturând din cap.

– Oricum, vei putea pleca \n curând. Bunica se culc` devreme. Dar

m` tem s` nu mai vrea s` discute cu dumneata. Ai putea s` supor]i asta?

– Cu u[urin]`. Consider c` este prea aspru judecat`. Recunosc c` este

stânjenitoare, dar nu are nimic din gorgona care te \mpietre[te, pe care

m` a[teptam s-o \ntâlnesc.

– Nu eu am f`cut s` circule un asemenea zvon, spuse ea \n grab`.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 59

N-am spus niciodat` asta despre bunica!

Domnul Fancot, c`ruia vinul [i mâncarea bun` \i \nzeciser` curajul,

replic` rece:

– Oh! ba da. Poate nu exact, dar prin aluzii. Nu negi?

– Ce fiin]` curioas` [i imprevizibil` e[ti, lord Denville! {i dumneata,

vei nega c` ai venit la aceast` recep]ie cu cea mai mare team`? Mi-ai spus

c` numai ideea de a-mi \nfrunta familia te f`cea s` tremuri.

– Asta pentru c` fusesem \n[elat, r`spunse Kit, imperturbabil.

Cressida \l privi cu un aer amuzat [i intrigat \n acela[i timp.

– Dar n-o [tiai când ai intrat [i totu[i nu tremurai deloc. Recunosc c`

m` a[teptam ca bunica s` te fac` s`-]i pierzi cump`tul, dar n-a reu[it.

– Pentru a fi pe deplin sincer, totu[i a reu[it. Dar m-am gândit c` dac`

o l`sam s`-mi vad` \ncurc`tura, va fi ireparabil.

– Da, este foarte adev`rat. Dispre]uie[te oamenii care se las` brusca]i

de ea. Ai pus-o la locul ei [i este foarte probabil s`-i fi pl`cut.

– Pe dumneata te bruscheaz`? o \ntreb`.

– Oh! nu [i la drept vorbind, nu i-a[ permite asta, dar n-a fost

niciodat` cazul. Este \ntotdeauna foarte bun` cu mine.

R`mase t`cut` o clip`. {i, când vorbi din nou, o f`cu pe un ton mai

distant, alegându-[i cuvintele.

– Lord Denville, când mi-a]i f`cut onoarea de a-mi cere mâna, am

discutat problema... sau cel pu]in am \nceput s` discut`m problema

foarte sincer. Dar cum f`r` \ndoial` \]i aminte[ti, am fost \ntrerup]i [i

n-am avut ocazia s` termin`m.... {i, mi-ar pl`cea s-o putem face \nainte

de a lua o hot`râre definitiv`.

Pân` atunci, Kit o privise peste marginea paharului, dar \l l`s` brusc

[i spuse cu entuziasm:

– Dar credeam c` hot`rârea dumitale era luat`! Cum se face?

60 GEORGETTE HEYER

Tân`ra fat` r`spunse, p`rând c` se scuz`:

– Este adev`rat c` te-am putut face s` crezi c` era luat`. De fapt, \n

acea clip` o credeam cu adev`rat. {i nu-mi este u[or s`-]i vorbesc \n

aceast` sear`. Am sperat s` te v`d \naintea recep]iei, dar ai plecat la ]ar`

[i Albinia, lady Stavely, a trimis invita]iile f`r` s`-mi spun`.

Kit arunc` o scurt` privire spre st`pâna casei, pentru a se asigura c`

aten]ia \i era \nc` acaparat` de cumnatul s`u, [i \ntreb` f`r`

menajamente:

– Oare dore[ti s` rupi logodna, domni[oar` Stavely?

Ea se gândi o clip` [i se \ncrunt`.

– M` vei considera o proast`, lord Denville, dar adev`rul este c` nu

mai [tiu. Dac` Albinia nu intra \n \nc`pere exact \n acea clip`...

– A fost sup`r`tor, recunoscu Kit.

– Da [i atât de prostesc! Dac` [tia, s`rmana! Evident, discu]ia noastr`

n-a fost u[oar`, dar eram foarte aproape s` ne \n]elegem... cel pu]in a[a

am crezut. De atunci, am avut mereu sentimentul c` multe lucruri n-au

fost spuse. Presupun c` [i dumneata. Când a intrat Albinia, tocmai

spuneai c` aveai o condi]ie la care ]ineai \ntru totul... dar n-ai avut timp

s`-mi spui mai mult.

– Dumnezeule, am spus ceva atât de pu]in politicos?

– Nu, nu, n-ai fost nepoliticos. Aminte[te-]i c` ]i-am cerut s` fii sincer

cu mine, s` nu mergi pe c`i ocolite.

– Mi se pare c` te-am jignit, dac` am folosit cuvântul "condi]ie".

– Am crezut c` acesta era cuvântul, dar poate m-am \n[elat. Totu[i...

– Cu siguran]`, deoarece nu-mi amintesc câtu[i de pu]in.

– Dar nu puteai s` ui]i cuvintele cu care mi-ai ]inut piept, replic` ea

vizibil surprins`.

Kit \ncepu s` râd`.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 61

– Dar totu[i le-am uitat, ceea ce \nseamn` c` nu erau de mare

importan]`. Dac` m`car n-am fi fost \ntrerup]i!

– Foarte exact! Probabil crezi la fel ca mine c` asta ne-a plasat \ntr-o

situa]ie pu]in inexact`. Ar fi posibil s`-mi faci o vizit` mâine, pu]in dup`

ora unsprezece? Nu risc`m s` fim deranja]i din nou, deoarece Albinia are

inten]ia s` se duc` la cump`r`turi cu mama sa, dup` micul dejun. Iar

bunica nu-[i p`r`se[te niciodat` camera \nainte de prânz.

I se p`ru c` el ezit`, [i ad`ug` ro[ind:

– Poate n-ar trebui s`-]i fac aceast` propunere, dar sunt \ntr-o situa]ie

pu]in dificil`. Nu-mi \nchipui c` s-ar putea considera incorect la vârsta

mea [i, ]inând cont de \mprejur`ri, s` v` primesc singur`.

– Incorect? Evident nu! r`spunse f`r` s` ezite Kit. A[a c` m` voi

prezenta la dumneata la ora unsprezece [i un sfert. Iar dac` voi vedea

tr`sura ladyei Stavely \n fa]a u[ii m` voi ascunde \n spatele unui felinar

pân` la plecarea sa.

– Transformând astfel o simpl` vizit` de diminea]` \ntr-o intrig`,

spuse ea râzând.

|n acea clip`, cel`lalt vecin al s`u \i vorbi. {i imediat, Kit se afl` din

nou angajat \ntr-o conversa]ie cu st`pâna casei.

Când doamnele se retraser` [i fa]a de mas` fu ridicat`, lordul Stavely

veni s` se a[eze lâng` Kit, ferindu-l f`r` s`-[i dea seama de prezen]a

domnului Lucton, care avusese aceea[i inten]ie. Conversa]ia deveni

general`. Cum Lucton era prea timid pentru a vorbi \n mijlocul atâtor

oameni mai \n vârst` [i domnul Charles Stavely nu era un apropiat al

lordului Denville, Kit nu era \n pericol. Ar fi fost bine s` r`mân` o or` \n

sufragerie, dar lordul Stavely primise instruc]iuni s` nu-i lase pe domni

s` \ntârzie \n fa]a paharului de vin, a[a c` declar` foarte repede c` era

timpul s` se al`ture doamnelor.

62 GEORGETTE HEYER

|n salon, pretinsul lord Denville f`cuse desigur obiectul unor discu]ii

\nsufle]ite. Opiniile erau diferite. Unele, conduse de lady Stavely, \i

l`udau \nf`]i[area [i dezinvoltura. Altele \i atr`geau aten]ia lui Cressy

asupra primejdiei de a se c`s`tori cu un b`rbat atât de nestatornic. Un al

treilea grup, condus de lady Ebchester, afirma c` Denville era o partid`

foarte bun`, iar Cressy, la vârsta de dou`zeci de ani, [i cu o zestre de doar

dou`zeci [i cinci de mii de lire, ar fi proast` s` nu-l accepte.

Aceasta \i atrase mânia b`trânei doamne care, din fotoliul s`u,

aplecat` \n fa]` [i sprijinit` \n bastonul de abanos, p`rea o vr`jitoare. Cu

fulgere \n privire, \[i m`sur` fiica [i spuse:

– Ui]i ce-i voi l`sa eu!

Lady Ebchester fu pu]in descump`nit`, dar replic`:

– Evident, mam`, [i asta te prive[te. Dar cu ni[te fii care au drepturi

asupra bunurilor dumitale, nu-i vei putea l`sa lui Cressy o sum`

considerabil`. F`r` s` vorbim de fetele dumitale. Din partea mea, nu

a[tept nimic [i-mi \nchipui c` nici Eliza. Dar \n schimb Caroline, ca [i

s`rmana Clara...

– Oh! te rog, Augusta, implor` domni[oara Clara Stavely, cu lacrimi

\n ochi. Este atât de deplasat [i atât de jenant pentru draga de Cressy.

– Nu plânge, m`tu[`, spuse vesel` Cressy. Dac` bunica \mi las`

mo[tenire averea sa, m` angajez s-o restitui imediat familiei.

B`trâna doamn` râse vesel`, pe \nfundate.

– Oare vrei s` declan[ezi un r`zboi civil, micu]o?

– |n nici un caz, [i m`tu[a Augusta trebuie s` fie foarte convins` de

asta, r`spunse ea f`cându-i cu ochiul.

|n acea clip`, veri[oara surd`, care-[i f`cuse o idee gre[it` despre

conversa]ie, \ncuviin]` dând din cap [i declar` pe tonul cuiva gata s` urce

pe rug pentru a-[i ap`ra credin]a:

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 63

– Am spus-o deja, draga mea [i o repet. Este foarte frumos!

Cum aceast` declara]ie coincisese cu intrarea domnilor \n salon, Kit

putu s-o aud` \nc` o dat`. Reu[i s`-[i p`streze seriozitatea, dar ochii s`i \i

\ntâlnir` pe cei ai lui Cressy [i trebui s`-[i mu[te buzele pentru a nu pufni

\n râs. Cressy b`tu \n retragere pân` \n spatele \nc`perii, cu umerii

scutura]i de râs. {i b`trâna doamn`, dup` ce o f`cu pe veri[oara sa s` afle

c` nu este decât o proast`, \i ordon` lui Kit s` vin` s` se a[eze lâng` ea.

Acesta se supuse [i-[i lu` un scaun. B`trâna doamn` \i comand` Clarei

s` nu mai stea lipit` de ea [i anun]` adunarea c` va avea toat` libertatea

s` se \ntoarc` la sporov`iala sa obi[nuit`. Familia, \n]elegând c` asta

echivala cu o interdic]ie categoric` de a lua parte la conversa]ia sa cu

invitatul de onoare, b`tu cuminte \n retragere, formând mici grupuri \n

cele patru col]uri ale salonului.

– Ni[te palavragii! se strâmb` b`trâna doamn` observând eforturile

pe care le f`ceau pentru a continua s` vorbeasc` \ntre ei.

|[i \ndrept` privirea p`trunz`toare asupra chipului lui Kit.

– Ei bine, tinere, ce ai s`-mi spui?

– Nu mare lucru, doamn`. Mi-ar fi prea team` s` nu fiu clasat printre

palavragii, replic` el.

– Prostii! |n tot cazul, e[ti bun de gur`, domnule! Kit \i zâmbi.

– Ce-a]i dori s` v` spun, doamn`? Nu pute]i s`-mi cere]i s` \ntocmesc

o list` a tuturor viciilor mele, cât despre virtu]i, a]i avea cu adev`rat o mai

bun` p`rere despre mine dac` a[ \ncepe s` le enum`r?

– Ai virtu]i? \ntreb` b`trâna doamn`.

– Da, câteva [i mai ales bune inten]ii!

– |ntr-adev`r, cred c` asta i-a spus unchiul dumitale, Brumby, fiului

meu. Dar am o memorie foarte bun` [i-mi amintesc c` mi s-a spus \ntr-o

zi c` fratele dumitale valoreaz` de zece ori mai mult.

64 GEORGETTE HEYER

Dac` i-ar fi ]inut un asemenea discurs \nainte de cin`, Kit poate ar fi

fost tulburat. Dar acum, era suficient antrenat pentru a r`spunde

zâmbind cu dezinvoltur`:

– Da, unchiul este foarte bun cu fratele meu. S` [ti]i c` este favoritul

s`u, doamn`.

Acest r`spuns p`ru s-o mul]umeasc`. Abandon` subiectul [i spuse,

dup` ce-l privi atent o clip`:

– Am obiceiul s` vorbesc foarte deschis [i-]i pot spune c` aceast`

c`s`torie nu m` entuziasmeaz` deloc. Noteaz` c` nu-mi displaci. De fapt,

e[ti mai bun decât credeam. Dar de unde s` [tiu dac` e[ti b`rbatul

care-i trebuie nepoatei mele?

Cunoscându-l pe Evelyn atât de bine, Kit nu putea decât s` fie de

acord cu ea [i ar fi putut ad`uga c` domni[oara Stavely nu era deloc

genul lui Evelyn. Se mul]umi s` spun`:

– Sper, doamn`, c` voi putea s` v` dovedesc c` v` \n[ela]i. Promit c`

m` voi str`dui.

– Trebuie s` m`rturisesc, remarc` t`ios b`trâna doamn`, c` ai

maniere excelente, ceea ce este \n favoarea dumitale... cel pu]in pentru

persoanele din genera]ia mea. Am oroare de modul lipsit de jen` pe

care-l afi[eaz` unii dintre contemporanii dumitale. Brumby i-a spus fiului

meu c` n-ai defecte care s` nu poat` fi corectate de o c`s`torie bun`, dar

din tot ce am auzit, Denville, e[ti foarte nestatornic! N-a[ spune mai mult,

de[i ca s` nu-]i ascund nimic, voi m`rturisi c` sunt oameni care nu ezit`

s` te califice libertin!

– Adev`rat? relu` Kit, \ncruntându-se. Nu [tiam, doamn`. {i este

neadev`rat.

– N-are rost s` te \nfurii, replic` b`trâna doamn`. Nu pun pre] pe

acest gen de cancanuri. Ce vârst` ai? Dou`zeci [i patru de ani?

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 65

Dumnezeule, unde ajungem dac` pu[ti de vârsta dumitale nu-[i mai pot

permite s` alerge dup` fuste f`r` ca o band` de flecari s` nu anun]e cu

voce tare un scandal. Nu pot s` suport afi[area acestei pudori excesive.

Kit \ncepu s` râd`.

– Mul]umesc mult, doamn`.

Aceasta \i arunc` din nou o privire p`trunz`toare.

– Toate astea sunt foarte bine, tinere, dar dac` te c`s`tore[ti cu

nepoata mea, va trebui s` pui cap`t aventurilor. Ei nu i-ar pl`cea, iar eu

nu voi accepta s` fie nefericit`, asta ]i-o pot garanta.

– {i nici eu, doamn`, v` pot de asemenea garanta, r`spunse Kit

]âfnos.

Poate fratele s`u dusese o via]` mai desfrânat`. Putuse fi nep`s`tor [i

chiar u[uratic, juca neatent, dar nu era lipsit de inim` [i Kit era gata s`

jure c` dac` o lua de so]ie pe domni[oara Stavely, o va trata bine [i nu-i

va aduce jignirea de a alerga \n mod deschis dup` alte femei. Oare \i va

r`mâne fidel? Era foarte nesigur! Dar \n orice caz, \[i va aranja aventurile

cu discre]ie. Se putea presupune c` domni[oara Stavely, care nu mai era

o [col`ri]`, ci o femeie echilibrat`, f`când o c`s`torie de convenien]`, va

\nchide ochii la capriciile sale [i nu va pretinde de la Evelyn decât o

fidelitate aparent`.

B`trâna doamn` observ` fulgerul de mânie care trecu prin ochii lui

Kit [i asta \i pl`cu. Se mul]umi s` remarce:

– U[or de spus, Denville.

Se adânci din nou \n t`cere [i privi drept \n fa]a ei. Dup` un timp,

spuse brusc:

– Când eram tân`r`, p`rin]ii no[tri aranjau c`s`toriile. A[ putea s`-]i

men]ionez numele unei duzine de tinere fete care de-abia \[i cuno[teau

logodnicul. Nu cred c` era un lucru bun.

66 GEORGETTE HEYER

|[i a]inti din nou privirea asupra lui Kit.– Dac` te a[tep]i s` prime[ti binecuvântarea mea pentru simplul

motiv c` [tii s` dai cu gura [i ai bune maniere, \]i faci iluzii. Vreau mai \ntâica eu [i Cressy s` te cunoa[tem mai bine. Acum, sunt obosit`. Spune-ifiicei mele Clara, c` a[ vrea s` merg s` m` culc. {i-i po]i cere mameidumitale s` vin` s`-mi fac` o vizit` \n una din aceste dimine]i. Bun` seara.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 67

Capitolul 5

Pu]in \nainte de miezul nop]ii, domnul Fancot se \ntoarse pe jos la

Hill Street, exact la timp pentru a asista la sosirea mamei sale. Era

escortat` de trei crai maturi [i un b`rbat mult mai tân`r, ale c`rui

sentimente p`reau c` oscileaz` \n mod vizibil \ntre admira]ie [i gelozie.

Domnul Fancot, care contempla cortegiul de sus de pe peron, admira

spectacolul. |n`l]imea Sa era purtat` de doi servitori robu[ti, \n livrea.

Lectica, atât cât putu s` vad` când fu luminat`, p`rea de un stil extrem de

elegant. Era c`ptu[it` \n \ntregime cu catifea verde deschis. Craii erau

evident b`rba]i de lume. Când lectica fu a[ezat`, unul dintre ei deschise

portiera, al doilea o ajut` cu tandre]e pe lady Denville s` coboare [i al

treilea \i oferi bra]ul pentru a urca cele câteva trepte, la drept vorbind

pu]in cam \nalte, ale peronului. Tân`rul adorator, care fusese discret

\nl`turat, r`mase trist \n urm`, devorându-[i idolul din ochi. Dar \nainte

de a ajunge la peron, lady Denville se opri, privi \n spate [i exclam` cu o

voce dulce:

– Oh! evantaiul! Probabil l-am uitat \n lectic`.

Domnule Horning, a]i putea fi atât de amabil s` arunca]i o privire?

Domnul Horning nu se l`s` rugat de dou` ori. Se arunc` \n lectic`,

g`si evantaiul [i i-l prezent` |n`l]imii Sale cu o reveren]` adânc` [i un

zâmbet pe care Kit \l consider` complet ridicol. Ea \i mul]umi politicos, \i

d`du mâna s` i-o s`rute [i spuse:

– {i acum, v` ve]i \ntoarce la casele voastre, pentru c` m` a[teapt`

Denville [i avem multe lucruri s` ne spunem. {ti]i c` a lipsit zilele acestea.

|ntre timp, Kit recunoscu doi din craii mamei sale [i-i salutase. Lady

Denville \i anun]` numele celui de-al treilea, spunând:

– Iat`-l pe lordul Chacely, care ar vrea s` [tie de ce n-ai fost la Ascot.

B`iat r`u, trebuia s` te al`turi grupului s`u!

Kit se lovi peste frunte:

– Dumnezeule! Am uitat s` v` scriu de ce am fost obligat s` nu m` ]in

de cuvânt. |mi cer scuze, domnule.

– Fugi de aici, om f`r` scrupule, r`spunse Chacely. Ai uitat invita]ia

mea, punct.

– Nu, nu! protest` Kit.

– Dar, Chacely, cum ]i-ai putut imagina c` ar putea s` fie altfel?

interveni unul din ceilal]i domni.

Al treilea ad`ug` \nc` un comentariu la acest schimb de cuvinte. Era

limpede c` nici unul dintre ei nu b`nuia c` tocmai \l tachinau pe Kit [i nu

pe Evelyn, ceea ce o f`cu pe lady Denville s` spun` când u[a se \nchise

dup` ei:

– Vezi, Kit. Eram sigur`! Newlyn [i sir John Stratley v` cunosc de când

era]i foarte mici [i n-au observat nimic, po]i s` fii lini[tit.

– Nu sunt deloc lini[tit, replic` el. Iar \n ce te prive[te, mam` drag`,

m` \ntreb cum \ndr`zne[ti s` m` consideri "b`iat r`u". De fapt, e[ti

incorigibil`. Cine naiba este acel miel beh`itor care umbl` \n suita ta?

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 69

Lady Denville izbucni \n râs.

– Este ridicol, bietul b`iat, nu-i a[a? Dar trebuie s` fiu amabil` cu el.

|n]elege, este poet.

– Ah! da, desigur, asta explic` tot, relu` Kit, cu seriozitate. {i

presupun c` e[ti muza sa?

– Da, deocamdat`. Nu va dura. De fapt, cred c` dintr-o clip` \n alta se

va \ndr`gosti cu disperare de o pu[toaic` oarecare... probabil prost

crescut`... [i m` va uita complet. Ceea ce, m`rturisesc, ar fi pân` la un

anumit punct o mare u[urare, pentru c` te plictise[te de moarte s` fii

obligat s` ascul]i poeme, chiar când au fost scrise pentru tine. Dar, pe de

alt` parte.... oh! Kit! nu po]i s` \n]elegi.... este atât de reconfortant s` fii

\nc` \n stare s` placi oamenilor tineri la patruzeci [i trei de ani.

– Mam`, s` nu spui vreodat` asta \n public. Nimeni nu ]i-ar da mai

mult de treizeci [i trei de ani!...

Era adev`rul, dar lady Denville, dup` ce se gândi o clip`, relu`:

– Poate, totu[i trebuie s` fiu rezonabil`, Kit, [i oamenii \n]eleg

probabil bine c` nu pot avea mai pu]in de patruzeci [i trei de ani, pentru

c` toat` lumea [tie c` tu [i Evelyn ave]i dou`zeci [i patru. M` deprim`

când m` gândesc la asta. Dar n-are importan]`! Ce s-a \ntâmplat \n seara

aceasta la Mount Street? Toat` seara m-am gândit la asta [i eram atât de

\ngrijorat`, \ncât mi-am p`r`sit gazdele devreme.

– Ah! a[adar, asta era? Trebuie s` m`rturisesc c` era gata s` r`mân cu

gura c`scat` când mi-am dat seama c` lectica luxoax` care cobora strada

\nainte de miezul nop]ii era a ta.

– Da, nu cred c` am plecat vreodat` de la o serat` atât de devreme,

spuse cu naivitate lady Denville. Cu atât mai mult cu cât câ[tigam!

– Ah! serios? Trebuie s` recunosc c` m-a [ocat un lucru, mam`. Oare

ce s-a \ntâmplat cu cel mai frumos "admirator" al t`u? Cum se face c` a

70 GEORGETTE HEYER

permis altuia, ce spun, altor patru, s` te conduc` \n seara aceasta acas`?

S` nu-mi spui c` pasiunea sa pentru tine s-a diminuat?

Ea izbucni din nou \n râs.

– Oh, bietul Bonamy. Cum ]i-l po]i imagina venind pe jos din

Albemarle Street? Ar fi f`cut un atac! Cât despre pasiunea sa, am

nepl`cuta impresie c-o \mpart cu buc`t`reasa! Ne-a plictisit de moarte \n

seara aceasta sus]inând o diserta]ie despre modul de a prepara ra]a cu sos

de piper. Dar \nceteaz` cu gluma [i poveste[te-mi cum s-a desf`[urat cina

ta.

– Oh! o cin` satisf`c`toare [i comeseni, hm, foarte distin[i. Poate nu

\ntru totul genul meu, dar dintre cei mai respectabili.

– Erau chiar atât de demoda]i? Te-am prevenit, spuse mama sa cu

compasiune.

– Da, dar mam` drag`, nu m-ai prevenit c` doi dintre ei \l cuno[teau

pe Evelyn.

– Nu se poate! Cine, Kit?

– Domnul Charles Stavely, care se pare c` este...

– Ah! el! \l \ntrerupse lady Denville. Evident, el, dar n-are importan]`.

– Este adev`rat, dar dac` Evelyn nu se \ntoarce la timp pentru a m`

salva din ghearele lui Lucton, sunt pierdut. Este oare un prieten apropiat

al lui Evelyn?

– Tân`rul Lucton? Dumnezeule, nu! Doar n-ai s`-mi spui c` a fost [i

el invitat?

– {i totu[i a fost, mam`. |n plus, am \n]eles c` Evelyn avea un fel de

angajament fa]` de el. N-am nici o idee despre ce este vorba [i am

impresia c` nici tu nu [tii mai mult.

Mama sa scutur` din cap.

– Evident c` nu. Cât de contrariat trebuie s` fii!

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 71

– Da, nu-i a[a? \ncuviin]` Kit. Mai ales când [tiu c` va veni s`-mi fac`

o vizit` mâine, pentru a [ti ce am hot`rât.

– Ce plictisitor este! relu` lady Denville cu vioiciune. Dar nu trebuie

s` te fr`mân]i, dragul meu.

Poate c` Evelyn se va \ntoarce sau c` Fimber [tie ce dore[te acest

imbecil. {i dac` nu [tie, Brigg nu va avea decât s`-i spun` c` nu e[ti aici.

Nu cred c` este greu s` scapi de Lucton.

– Nu, mam` drag`, asta este sigur. Dar insuportabilul meu frate

geam`n n-ar fi mers pân` la a-i da o \ntâlnire de afaceri cuiva, pentru a

pune s` i se spun` apoi c` a ie[it.

– Ce prost e[ti! spuse mama sa pe un ton de repro[. Ar fi trebuit s`

scapi de el.

– Asta a[ fi f`cut dac` nu m-ar fi l`sat s` \n]eleg c` era foarte

nemul]umit c` fusese deja amânat de mai mult de zece zile. Nici vorb`!

m` voi descurca. Ce m` contrariaz` mai mult, este c` domni[oara Stavely

mi-a cerut s`-i fac mâine o vizit`, pentru a relua o conversa]ie \ntrerupt`

\n ziua \n care Evelyn i-a cerut mâna.

– Ah! asta este sup`r`tor, r`spunse mama sa, descump`nit`.

– Mai mult decât sup`r`tor, mam`. Una este s` trec drept Evelyn la o

recep]ie, dar este cu totul altceva s` primesc ni[te confiden]e care nu-mi

sunt destinate.

– |n]eleg, admise lady Denville \ncruntându-se. A[! \]i faci griji

degeaba. A[ fi uimit` s` aib` ceva cu adev`rat confiden]ial s`-i spun` lui

Evelyn: de-abia se cunosc [i ea este foarte rezervat`. Fii sigur, nu va fi

vorba de nimic care s` te poat` pune \n \ncurc`tur`. De altfel, cu cât m`

gândesc mai bine, cu atât mai mult \mi spun c` dac` s-ar fi gândit c`

logodnica sa avea ceva important s`-i spun`, Evelyn n-ar fi p`r`sit Londra

f`r` s-o vad`.

72 GEORGETTE HEYER

– Cressy p`rea s` cread` c` el era cel care avea ceva important de

spus. Se pare c` avea de pus o condi]ie.

– O condi]ie? Oare la ce s-a putut gândi? Probabil [i-a pierdut min]ile!

Doar dac`... Oh! {tiu ce era pe cale s`-i spun` [i sunt foarte fericit` c` a

fost \ntrerupt, deoarece \l rugasem s` n-o fac`. }ine s` locuim to]i

\mpreun`, ceea ce eu refuz. |n cazul \n care Cressy revine asupra

subiectului, spune-i c` ]i-ai schimbat p`rerea, sau c` ai uitat, sau c` te-a

\n]eles gre[it.

– Nu pot face asta, mam`! Nu este sigur c` asta ar fi spus Evelyn!

– Da, dar este ce spun eu, replic` prompt mama sa. De altfel

inten]ionez s`-l cert cu severitate... [i pe tine de asemenea, dac` vei

continua s` m` prive[ti cu aerul `sta ironic. Dar vorbe[te-mi despre

b`trâna lady Stavely. Te-a speriat?

– Ar fi vrut ea, dar am pus-o la locul s`u politicos, [i asta a reu[it.

Lady Denville fu uluit`.

– Ce curajos e[ti!

– Nu-i a[a? Dar m` cuno[ti! Nimic nu m` sperie!

Mama sa \ncepu s` râd`.

– Eu, n-a[ fi \ndr`znit niciodat`.

– Trebuie s` \ncerci, altfel te va ]ine \n [ah.

– Oh! am inten]ia s` nu-i stau \n drum. A venit la Londra s` te

cunoasc`, [i acum \mi \nchipui c` se va \ntoarce \n Berkshire \n câteva

zile.

– Gre[eal`, mam` drag`! declar` Kit cu un zâmbet r`ut`cios. Va

r`mâne la Londra pân` luna viitoare. Din spusele ladyei Ebchester,

atunci se va duce cu Cressy la Worthing, pe timpul verii. M-a \ns`rcinat

cu un mesaj pentru tine: e[ti invitat` s` te duci s`-i faci o vizit` \ntr-una

din aceste zile.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 73

– Oh, nu! exclam` lady Denville speriat`. Glume[ti, Kit?

– Câtu[i de pu]in. Consider` asta absolut necesar!

– Mizerabilule! De ce nu i-ai spus c` eram bolnav`, sau plecat` la ]ar`,

oriunde? Nu m-a pl`cut niciodat`. {i când Stavely \mi f`cea curte a f`cut

totul pentru a-l face s`-[i schimbe hot`rârea de a-mi cere mâna. De altfel,

nu era necesar, pentru c` bunicul t`u n-ar fi vrut s` se gândeasc` la o

asemenea c`s`torie. Oh! Kit! Cum po]i s`-mi impui un asemenea

supliciu?

M` va nimici!

– |n nici un caz. N-ai decât s` te gânde[ti c` Evelyn este o partid`

excep]ional` [i asta \]i va da un sentiment de superioritate.

Dar lady Denville, recunoscând c` Evelyn putea pretinde partide mai

bune, refuz` s` se lase consolat` [i-i spuse lui Kit c` asemenea ra]iuni

n-au nici o greutate pe lâng` o atât de temut` b`trân` doamn`, care o

cunoscuse din leag`n. Adunându-[i cutele mantoului, urc` scara,

proclamând pe un ton tragic:

– Am aflat din cea mai bun` surs` c` \ntr-o zi m-a f`cut "gâsc`

frumoas`". {i când m` prive[te cu ochii ei p`trunz`tori, chiar am impresia

c` sunt o gâsc`!

– Dar foarte frumoas`, \i aminti fiul s`u.

– Da, dar n-are importan]`, replic` |n`l]imea Sa.

Se opri pe palier [i ad`ug`:

– {i nu-]i da osteneala s`-mi aminte[ti c` sunt de familie mai bun`

decât ea, pentru c` asta \i este perfect egal.

Cu aceste cuvinte triste, \ncepu s` urce scara. Kit o ajunse din urm`

\nainte de a ajunge la etajul al doilea [i o asigur`, pe cel mai scandalizat

ton, c` dac` \[i imagina c` se va duce la culcare f`r` s`-l s`rute, el nu va

\nchide ochii. Asta o f`cu s` râd` din nou. {i când o asigur` c` \ncercarea

74 GEORGETTE HEYER

care o a[tepta nu era nimic pe lâng` ce suferise el \n aceast` sear`, se

\nduio[` [i exclam`:

– Este adev`rat. Bietul de tine, po]i conta pe mine pentru a te ajuta

atât cât voi fi \n stare. Nu exist` nimic ce n-a[ face pentru fiii mei adora]i.

Kit o s`rut` din toat` inima, st`pânindu-[i o teribil` dorin]` de a râde,

\i mul]umi cu seriozitate [i o p`r`si cu cea mai mare afec]iune.

Fimber \l a[tepta \n camer`. |n timp ce-l ajuta s` dezbrace costumul

lui Evelyn, \l \ntreb` cu tonul cuiva care cuno[tea dinainte r`spunsul,

dac` fusese recunoscut. Când Kit \l lini[ti, relu`:

– M` a[teptam la asta, domnule. Când a]i ie[it \n seara aceasta din

mâinile mele, mi-am spus c` nici eu nu v-a[ fi putut deosebi de |n`l]imea

Sa. Sem`na]i perfect, domnule Christopher.

Kit \l \ntreb` ce credea despre Lucton, [i el r`spunse:

– Un tân`r b`rbat foarte frivol, domnule. F`r` mai mult` t`rie decât

un pai.

– Poate, r`spunse Kit desf`cându-[i nodul de la cravat`, dar oare [tii

despre propunerea pe care i-a f`cut-o fratelui meu, la care sperase un

r`spuns a doua zi?

Dup` ce se gândi o clip` \n timp ce desf`cea vesta lui Kit, Fimber

declar` \ncruntându-se:

– Nu, domnule. |n`l]imea Sa nu mi-a vorbit despre asta. Dar,

cunoscându-l pe domnul Lucton, m` \ncumet s` pun pariu c` [i-ar dori

s`-i vând` unul din caii s`i de vân`toare |n`l]imii Sale.

– Cine ar vrea s` cumpere un cal pentru vân`toare \n acest sezon?

\ntreb` Kit cu scepticism. Cu siguran]`, fratele meu, nu!

– Nu, domnule, este foarte adev`rat. Dar |n`l]imea Sa are reputa]ia

unei firi binevoitoare [i de a nu [ti s` spun` nu; iar domnul Lucton are

deseori datorii. Vom vedea ce [tie Challow despre acest subiect, când va

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 75

veni la ordine mâine diminea]`. Trebuie s` v` spun, domnule

Christopher, c` am luat asupra mea s`-l informez pe Challow despre ce

se \ntâmpl`. Sper s` m` aproba]i.

– {i dac` nu asta este situa]ia, n-are nici o importan]`, nu-i a[a? S`

sper`m c` el [tie ce a[teapt` Lucton de la fratele meu. Altfel, voi fi foarte

\ncurcat.

***

{i Challow, când se prezent` a doua zi diminea]`, nu-[i dezam`gi

tân`rul st`pân. Era un ins bondoc, cu p`rul care \ncepea s`

\nc`run]easc`. Avea picioarele arcuite, ca oamenii obi[nui]i s` c`l`reasc`

de la o vârst` fraged`.

El \i pusese \n [a pe gemeni. |i scosese de nenum`rate ori din

\ncurc`tur`, \mpiedicându-i s`-[i asume riscuri serioase. |n public,

atitudinea fa]` de ei era respectuoas`, dar \n particular continua s`-i

trateze ca pe ni[te [colari. |l \ntâmpin` pe Kit cu un zâmbet larg [i lu`

mâna pe care acesta i-o \ntinse, invitându-l s` "bat` palma". Totu[i

protest`:

– Ajunge cu asta, domnule Kit. De câte ori v-am spus s` v`

supraveghea]i limbajul? Ce vom face dac` |n`l]imea Sa v` aude folosind

expresii atât de vulgare? {i a cui va fi vina? V` \ntreb.

– Ar fi a ta, cel pu]in din câte mi-ai spus mereu, de[i nu i-am auzit

vreodat` nici pe mama, nici pe tata f`cându-[i repro[uri asupra modului

\n care vorbim. Challow, sunt \ntr-adev`r \n \ncurc`tur`.

– Totul se va aranja, domnule. Nu v` nelini[ti]i, replic` vesel Challow.

76 GEORGETTE HEYER

Lucrurile sunt pu]in complicate, nu neg. Dar nu v` l`sa]i doborât. |mi

pun capul c` v` ve]i descurca. Nu exist` nici un motiv s` nu mearg`. De

altfel, \ntotdeauna s-a putut conta pe dumneavoastr`. Dac` Fimber nu

mi-ar fi povestit totul, n-a[ fi b`nuit c` nu sunte]i |n`l]imea Sa.... oricum,

nu imediat.

– A[ vrea atât de mult s` [tiu ce s-a \ntâmplat cu fratele meu.

– Ca [i mine, domnule Kit. Pe moment, \mi fac un teribil sânge r`u,

imaginându-mi tot felul de lucruri. Apoi, \mi spun c` |n`l]imea Sa este ca

pisicile. Le po]i arunca \n toate direc]iile, [i cad mereu \n picioare. {i

acum, când v` v`d \ntr-o dispozi]ie convenabil`, pariez c` este bine [i

s`n`tos.

|[i a]inti asupra lui Kit privirea inteligent` [i \ncepu s` râd`.

– |n sfâr[it, domnule, drept cine m` lua]i? V` cunosc de când a]i

\nv`]at s` merge]i. Dac` |n`l]imea Sa era \ntr-o situa]ie delicat`.... sau [i

mai r`u – la drept vorbind m-am gândit la asta – a]i fi sim]it. Nu-i a[a?

– Da.... cred. Nu i-am spus mamei, dar acum aproximativ o

s`pt`mân`, a[ fi jurat c` a avut un accident. De data asta m-am \ntors atât

de nea[teptat. Oricum voiam s` vin, pentru c` n-am.... N-are importan]`!

Am avut impresia c` i s-a \ntâmplat ceva, dar c` tr`ia. De asta sunt sigur.

Dac` era mort, sau \ntr-o situa]ie limit`, a[ fi [tiut.

– Este exact ce credeam, r`spunse Challow. Nu este mort, ci probabil

\ntr-o situa]ie delicat`. N-ar fi trebuit s`-l las niciodat` s` plece astfel, dar

m-a p`c`lit, domnule Kit. {i n-am crezut vreodat` c` va face o escapad`

când se preg`tea s` se stabileasc`. Cred c` n-avem altceva de f`cut decât

s` a[tept`m s` se \ntoarc`, punct. Iar dac` dori]i s` c`l`ri]i ast`zi, avem o

frumoas` iap` brun`, care v-ar conveni perfect. Sau cabrioleta cu o

pereche minunat` de tr`pa[i. Exact ce trebuie pentru a face parad` \n

Hyde Park.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 77

Dar Kit \l inform` \n termeni conci[i c` nimic nu era mai departe de

inten]iile sale decât s` se afi[eze \n Hyde Park sau \n alt` parte, [i-l rug`

\n schimb s`-i spun` ce [tie despre afacerea misterioas` a domnului

Lucton.

– El? spuse Challow pe un ton dispre]uitor. |ncearc` s`-i vând`

|n`l]imii Sale un cal pe care nu-l vrem. Nu vom accepta asemenea cai \n

grajdurile noastre.

– Dar dac` |n`l]imea Sa nu vrea acest animal, de ce nu i-a spus

domnului Lucton?

– |l cunoa[te]i pe |n`l]imea Sa, domnule. |ntotdeauna mult prea

amabil. |n plus, domnul Lucton este teribil de insistent. Un pis`log de

plin` clas`. Ne-a f`cut semn \ntr-o zi \n Park, |n`l]imea Sa s-a oprit [i el a

\nceput s` ne laude meritele unui murg costeliv, cu care a vânat sezonul

trecut. A vrut s` ne fac` s` credem c` era exact ce ne trebuia. Oricum,

nimeni n-ar vrea un cal pe care a vânat domnul Lucton. |n plus, acest roib

nu valoreaz` nici jum`tate din pre]ul cerut. "Un s`ritor de garduri

extraordinar, afirma domnul Lucton, care zboar` pur [i simplu". Atunci,

i-am dat un cot |n`l]imii Sale, care i-a spus domnului Lucton c` se va mai

gândi [i-i va aduce la cuno[tin]` hot`rârea sa \n dou`zeci [i patru de ore.

Din câte mi-a spus, inten]iona s`-i trimit` un bilet amabil. |mi \nchipui c`

asta i-a ie[it din minte, pentru c` a doua zi am plecat la Rovenhurst.

N-ave]i motive s` v` \ngrijora]i, domnule Kit.

– Ah! serios? Domnul Lucton vine chiar ast`zi s`-mi afle decizia. |mi

imaginez c` voi fi obligat s` cump`r animalul.

– Domnule Kit! S` nu face]i asta! A cerut o sut` [aizeci de lire, dar [i

optzeci ar fi deja prea mult.

– |i voi oferi o sut` de lire [i dac` refuz`, cu atât mai bine. Nu-i pot

spune pur [i simplu c` nu vreau calul, dup` ce a fost f`cut s` a[tepte

78 GEORGETTE HEYER

cincisprezece zile. |i voi da un cec pentru banca mea. Oh! la naiba,

evident nu se poate. Va trebui s` te duci \n locul meu la banc`, Challow,

[i s`-mi aduci bani lichizi. |]i voi da un cec. |l voi face pentru suma de

dou` sute de lire, deoarece voi avea nevoie de ceva fonduri. S` nu te la[i

furat.

– Dumneavoastr` v` ve]i l`sa furat, spuse Challow pe un ton

dezaprobator.

– Eu, nu. Cump`r calul \n contul fratelui meu. Cu atât mai r`u pentru

el, r`spunse Kit.

Pu]in mai târziu, \mbr`cat cochet dup` moda zilei, cu guler apretat de

o \n`l]ime rezonabil`, nodul de la cravat` "matematic", lan]ul elegant la

ceas, m`nu[i din piele [i o nuia de bambus des`vâr[indu-i echipamentul

pe care mama sa \l declar` impecabil, domnul Fancot porni senin la

drum, pentru a merge la \ntâlnirea cu domni[oara Stavely.

Dar pe John Street, la mijloc, senin`tatea \i fu tulburat`. Un complet

necunoscut \l abord` [i-l \ntreb` cu indignare de ce-l trateaz` cu r`ceal`.

Kit se descurc` invocând distrac]ia. Dar cum nu avea nici o idee despre

identitatea persoanei [i nu cuno[tea nimic din ultimele bârfe la care acest

b`rbat de lume f`cea aluzie, conversa]ia care urm` fu destul de penibil`.

Se \ncheie printr-o invita]ie insistent`, pentru aceea[i sear`, la o reuniune

la hotelul Limmer. Kit refuz`, sub pretextul c`-i promisese mamei sale

s-o \nso]easc` la o recep]ie. Dar \l p`r`si pe necunoscut foarte hot`rât

s`-[i caute refugiul ne\ntârziat la Ravenhurst. Era evident c` un sejur

prelungit \n capital` ar fi nu numai obositor, dar s-ar putea termina cu o

catastrof`.

Fu introdus \n locuin]a lordului Stavely de un majordom care nu fu

departe s`-i fac` \n mod complice cu ochiul \nainte de a-l conduce

\ntr-un salon mic din spatele casei. Domni[oara Stavely \l a[tepta. |n timp

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 79

ce Kit se apleca ceremonios s`-i s`rute mâna, \l auzi pe majordom, care

privea scena cu un ochi p`rintesc [i \n acela[i timp sentimental, oftând

emo]ionat \nainte de a se retrage \ncet, \nchizând u[a dup` el.

Atitudinea domni[oarei Stavely era pu]in rigid`, dar oftatul

majordomului o f`cu s` zâmbeasc`. Nu se putu \mpiedica s` spun`:

– Oh! Dumnezeule, bietul Dursley este convins c`-[i d` concursul la

o poveste de dragoste! Nu te \ngrijora. |n realitate, el [i to]i servitorii

vechi au hot`rât din nefericire s`-mi \mbr`]i[eze cauza.

– De ce din nefericire? \ntreb` Kit.

– A[ fi un monstru dac` n-a[ fi impresionat` de fidelitatea lor. Dar a[

vrea din toat` inima s` poat` fi convin[i s` accepte ca Albinia s`-mi ia

locul. Nu-]i po]i imagina cât de jenant este pentru ea [i pentru mine. |n

zadar fac tot posibilul, nu reu[esc s`-i \mpiedic s` vin` s`-mi cear` ordine

[i chiar s` mi le spun` pe ale sale. |n]eleg foarte bine c` Albinia g`se[te

situa]ia insuportabil`.

– Dar situa]ia dumitale nu este de asemenea insuportabil`?

– Ba da, recunoscu ea zâmbind slab. O [tii bine. Este... motivul

pentru care am hot`rât s` m` c`s`toresc.

– |n tot cazul, iat` cine este sincer, observ` Kit.

Zâmbir` amândoi.

– Am fost de acord, nu-i a[a, c` doar o sinceritate deplin` ar putea

face c`s`toria noastr` acceptabil`. Motivul pentru care dumneata vrei s`

te c`s`tore[ti este foarte de \n]eles. Dore[ti s` te eliberezi de tutela

unchiului. Motivul meu este mai ne\nsemnat: este dorin]a arz`toare de a

p`r`si aceast` cas`.... oricare dintre casele tat`lui meu.

– Cunoscându-]i mama vitreg`... Vreau s` spun, cunoscând-o mai

bine, relu` Kit corectându-se cu abilitate, te \n]eleg perfect [i ai toat`

simpatia mea.

80 GEORGETTE HEYER

– Nu, nu, m-ai \n]eles gre[it, spuse Cressy foarte repede. Mai degrab`

Albiniei ar trebui s`-i acorzi simpatia dumitale. Probabil este foarte dificil

s` p`trunzi \ntr-un c`min care ani de zile a fost condus de fiica vitreg`,

care are practic vârsta ta. {i, \n plus, de la moartea mamei, \ntr-un anumit

fel, eu i-am ]inut permanent companie tat`lui meu [i.... este cam greu s`

rupi asemenea leg`turi. |n mod sigur, Albinia nu poate s` nu aib`

impresia c`, f`r` mine, ar fi mult mai u[or.

– {i dumneata?

– Este adev`rat, r`spunse Cressy cu sinceritate, cred la fel... poate cu

mai mult` triste]e..... ceea ce.... m` surprinde, deoarece nu m-am gândit

vreodat` c` a[ putea nutri asemenea sentimente nepl`cute. |mp`r]it \ntre

noi dou`, bietul tata este teribil de stânjenit. O detest pe Albinia la fel de

mult cât m` detest` ea [i..... pentru a m`rturisi totul..... m` simt

incapabil` s` fiu pe locul doi \ntr-un interior \n care am \ndeplinit rolul

de st`pân` a casei.

Ad`ug`, str`duindu-se s` ia un aer vesel:

– Ar trebui s` fii atent, lord Denville! Recent, am \nv`]at s` m` cunosc

mai bine [i am ajuns la concluzia penibil` c` sunt o femeie autoritar`,

hot`rât` s` fac` legea \n casa ei.

Kit \i zâmbi.

– Nu m` sperii! Dar spune-mi, dac` ]i-a[ cere, ai g`si nepl`cut s`

tr`ie[ti sub acela[i acoperi[ cu mama mea?

Ea \l privi n`ucit`.

– A[adar, asta este acea faimoas` condi]ie de care mi-ai vorbit?

Dumnezeule! Cum po]i fi atât de prost? }i-ai imaginat c`-]i voi cere s-o dai

afar` din cas`? Oare ce p`rere ai despre mine? Draga [i adorabila mea

na[`! Las`-m` s`-]i spun, lord Denville, c` sper doar c` m` va primi \n

c`minul votru cu bun`tatea pe care mi-a demonstrat-o \ntotdeauna.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 81

– Mul]umesc, r`spunse Kit cu c`ldur`. Dar trebuie s`-]i spun c` ea

mi-a interzis categoric s` fac cea mai mic` aluzie la o asemenea

eventualitate. Pretinde c` asta n-ar reu[i niciodat`. A ad`ugat chiar c` a

considerat \ntotdeauna c` a avut mult noroc c` cei care ar fi trebuit s`-i

fie socri muriser` \nainte de c`s`toria ei.

Cressy zâmbi.

– A[ jura c` o aud spunând asta cu cea mai mare seriozitate din lume.

Dar vrei, te rog, s-o asiguri c` nu m` voi gândi deloc la moartea sa cu

aceea[i ardoare?

– Nu voi \ndr`zni nici m`car s`-i m`rturisesc c` am abordat subiectul.

Mi-a promis c` m` va certa aspru dac` o fac.

– |n]eleg c` aceast` perspectiv` te \ngroze[te, relu` tân`ra fat`

glumind. Te temi \ntotdeauna de \ncerc`rile la care n-ai fost niciodat`

supus.

Kit \ncepu s` râd`.

– {i de unde [tii c` n-am fost supus niciodat` la a[a ceva, domni[oar`

Stavely?

– Nu m` cred mai inteligent` decât altcineva, replic` ea, dar am totu[i

vârsta cumin]eniei. |l privi cu curiozitate.

– A[ putea s` [tiu de ce am devenit iar "domni[oara Stavely? Când

m-ai cerut, mi-ai spus imediat Cressy. Dar poate ai uitat deja.

– |n nici un caz, r`spunse Kit prompt. Dar insisten]a dumitale de

a-mi spune lord Denville, m-a f`cut s` cred c` mersesem prea departe.

– Ce scuz` iscusit`! Bunica avea dreptate s`-mi spun` asear` c` ai

prezen]` de spirit.

– Mi-ar pl`cea s-o pot lua ca un compliment.

– Cu bunica, nu po]i niciodat` s` fii pe deplin sigur, dar a spus totu[i

c` a fost pl`cut surprins` cunoscându-te.

82 GEORGETTE HEYER

– Ei bine, este \ncurajator. Oare pot s` sper c` \[i va da

consim]`mântul la c`s`toria noastr`?

– Nu [tiu. N-am \ntrebat-o. Tot ce mi-a spus, este c` vrea s` te

cunoasc` mai bine.

– Mi-ar pl`cea s` [tiu, Cressy, dac` inten]ionezi s` te supui la ce va

decide.

Ea scutur` din cap.

– Nu, eu sunt cea care decide.

Se gândi o clip` [i ad`ug` cu o lic`rire [treng`reasc` \n ochi:

– Dac` a[ putea s` invoc decizia sa ca pretext pentru a ne desp`r]i!

– Oh! nu, nu cred, r`spunse cu calm Kit. Nu e[ti femeia care s` umble

cu ocoli[uri.

– Ce [tii dumneata? relu` ea mirat`.

B`rbatul zâmbi.

– Nu este greu de [tiut. Nu este necesar s` fii foarte inteligent pentru

a \n]elege c` e[ti sincer`. Nu te la[i \n[elat` de complimente [i mergi

drept la ]int`... Acestea fiind spuse, explic`-mi ce aveai s`-mi spui. Nu

m-ai rugat s` vin s` te v`d doar cu scopul de a afla care era "condi]ia"

mea.

– Nu, recunoscu Cressy ro[ind. Nici eu nu [tiu foarte bine de ce ]i-am

cerut s` vii. Vei spune c` nu sunt atât de sincer` cum credeai. |n]elegi,

când m-ai cerut \n c`s`torie, tocmai m` certasem cu Albinia... o ceart`

vulgar` \ntre femei, aproape o p`ruial`. Doream mai presus de orice s`

p`r`sesc casa, nu numai pentru c` eram r`nit` [i furioas`, ci [i pentru c`

sim]eam c` locul meu nu mai era aici. Albinia de-abia a[teapt` s` scape

de mine [i o \n]eleg, pentru c`-mi dau seama c` devin una dintre acele

persoane odioase care nu \nceteaz` s` se lamenteze [i s` se \nfurie

degeaba. {i când am observat cu groaz` c`, doar pentru dezam`girea sa,

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 83

doream ca bebelu[ul pe care-l a[teapt` s` fie fat` [i nu b`iatul pe care este

sigur` c`-l va avea, am \n]eles c` trebuia s` plec. Era atât de meschin din

partea mea, ad`ug` \n [oapt`, ascunzându-[i \n mâini obrajii \mbujora]i.

– Este un sentiment foarte firesc, spuse Kit. Ea vrea un fiu, pentru a

te elimina definitiv.

– Da, asta mi-am spus [i eu. Dar când m` gândesc c` o simpl` fraz`

spus` \ntr-o proast` dispozi]ie a fost suficient` s` m` scoat` din s`rite!

– Ei bine, g`sesc c` faptul c` ]i-ai exprimat deschis gândul meschin,

te onoreaz`.

Cressy se str`dui s` zâmbeasc`.

– Sinceritatea mea nu merge totu[i pân` aici.

– Po]i s` te exprimi \n acest mod, dac` vrei. |n ce m` prive[te, a[

spune mai degrab` c` e[ti bine crescut`.

– Mul]umesc. E[ti prea amabil.

– Ba nu, pur [i simplu sincer. Erai \nc` mânioas` pe mama dumitale

vitreg` când te-am cerut \n c`s`torie? N-am observat....

– Oh! \n acea clip` nu mai eram. Dar eram hot`rât` s` pun cap`t unei

situa]ii imposibile, fiind \ntru totul incapabil` s` g`sesc mijlocul. N-am...

avut niciodat` inten]ia s` r`mân aici dup` ce s-a rec`s`torit tata.

Crezusem... sperasem... c` bunica \mi va cere s` merg s` locuiesc cu ea.

Dar n-a f`cut-o [i-mi \nchipui c` \n]elegi de ce n-am dorit s` i-o cer.

– F`r` nici o greutate. A[adar, bunica dumitale nefiind prezent` \n

momentul potrivit, intrarea mea \n scen` era providen]ial`!

– Da, este adev`rat. Nu vreau s` spun c` a[ fi acceptat orice partid`.

Dar, de[i te cuno[team foarte pu]in, \mi p`reai foarte simpatic [i [tiam de

la lady Denville c` e[ti bun, cu o fire pl`cut` [i...

– Ajunge! o \ntrerupse Kit. Biata mea copil`, oare cum te-ai putut l`sa

\n[elat` \n asemenea m`sur`? Dac` e[ti dispus` s` m` judeci dup` ce

84 GEORGETTE HEYER

crede mama despre mine, preg`te[te-te s` fii crunt dezam`git`. Nu exist`

mam` pe care tandre]ea s-o fac` mai oarb` [i este incapabil` s` ne

g`seasc` cel mai mic defect, fratelui meu [i mie.

Cressy nu se putu \mpiedica s` nu râd`.

– Oh! o [tiu bine! Dar dumneata \nsu]i o iube[ti atât de mult [i o

\nconjori cu atâta aten]ie, \ncât nu v`d cum ar putea s`-[i dea seama de

defectele dumitale. Este de asemenea un lucru care mi-a pl`cut la

dumneata. Nu m-a[ fi gândit niciodat` s` m` c`s`toresc dac` bunica

mi-ar fi cerut s` locuiesc la ea, dar [tiam totu[i c` n-ar fi fost u[or pentru

c`, \ntre timp, mi-am dat seama c`, atunci când ai ]inut frâiele unei case

cum am f`cut-o eu timp de patru ani atât de bine ca o Stavely, va fi greu

s` redevin o simpl` fat` tân`r`, supus` ordinelor celor mai \n vârst`.

|n]elegi, n-am cunoscut niciodat` a[a ceva. {i, când m-ai cerut \n

c`s`torie, mi-am spus c` a[ fi proast` s` refuz, pentru simplul motiv c` nu

eram \ndragosti]i unul de cel`lalt. Nu-mi erai antipatic, \]i iubesc cu

duio[ie mama [i-mi oferi nu numai mâna dumitale, ci [i pozi]ia social` cu

care sunt obi[nuit`.

Se \ntrerupse [i ad`ug`, dup` ce se gândi o clip`:

– {i, pentru a fi pe deplin cinstit`, voi ad`uga c` vârsta mea \naintat`

mi-a adus mai multe aluzii nepl`cute [i d`deam din col] \n col]. De aceea,

ideea de a pune mâna pe una dintre cele mai bune partide care s-ar fi

oferit, m-a tentat mult!

Kit scutur` din cap.

– Ce meschin`rie!

– Da, nu-i a[a? r`spunse ea râzând ca [i el. Dar este de \n]eles. Nu este

[i p`rerea dumitale?

– La drept vorbind, cum nu m-am privit vreodat` din acest unghi

m`gulitor...

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 85

– Nu se poate! \l \ntrerupse ea. O [tii foarte bine. Dar toate astea n-au

importan]`! Mi-am dat seama când ai plecat \n acea zi [i când am avut

timp s` m` gândesc mai bine.

|i cercet` chipul, \ncruntat`.

– Nu [tiu cum se face, dar când ai venit asear`... eram aproape

hot`rât` s`-]i spun c` nu va merge. Gândindu-m`, [i f`r` s` te mai v`d

dup` aceast` conversa]ie \ntrerupt` [i pu]in ciudat`, am avut \ndoieli.

Mi-am spus c` nu ne potrivim... c` ]i-am acceptat cererea \n c`s`torie

pu]in prea u[or. {i apoi, asear`, te-am rev`zut [i...

Se \ntrerupse, \ncruntându-se din nou. Kit a[tept` \n t`cere [i ea

ad`ug`, privindu-l \n ochi.

– Te-am g`sit mult mai simpatic.

B`rbatul continu` s` tac`, neg`sind nimic de r`spuns. Prin minte \i

treceau tot felul de gânduri: c` Evelyn nu-[i d`dea seama de norocul pe

care-l avea; c` rolul pe care el \l juca era [i mai odios decât prev`zuse; c`

trebuia s` dispar` cât mai repede; c` atunci când \l va vedea pe Evelyn, ea

va avea ocazia s` constate cât \i era de superior.

– {i acum, nu mai [tiu, m`rturisi Cressy. |n via]a mea n-am fost atât

de confuz`. Oare cum pot fi atât de stupid` \ncât s` nu [tiu ce vreau? |]i

garantez c` de obicei [tiu foarte bine.

– Sunt convins, replic` el. }i se cite[te \n ochi. |mi \nchipui c`, atunci

când ai hot`rât ceva, nimeni nu te poate face s`-]i schimbi p`rerea.

– Da, m` tem s` nu fie adev`rat, r`spunse Cressy cu seriozitate. Sper

c` totu[i nu sunt arogant`. N-a[ vrea s` devin una dintre acele femei

autoritare, ca biata mea bunic`.

– Nu cred c` ai de ce te teme, r`spunse Kit, amuzat.

– S` sper`m c` ai dreptate. |n tot cazul, \n]eleg c` m` iei drept

z`p`cit`. Dar este vina dumitale, spuse pe un ton mai prietenos. Probabil

86 GEORGETTE HEYER

c` ai o dispozi]ie schimb`toare. |ntr-o zi am impresia c` te cunosc, [i adoua zi \mi spun c` nu [tiu nimic despre dumneata. Te asigur c` estefoarte derutant.

– |mi cer scuze. Ei [i?– {i, cred c` bunica are dreptate s` spun` c` trebuie s` te cunosc mai

bine \nainte de a lua o decizie.Plecase privirea, foarte ocupat` s` \nvârteasc` un inel pe deget. Dar

ridic` brusc ochii, pentru a-l privi drept \n fa]`.– Vrei s`-mi acorzi \nc` pu]in timp de gândire? Pentru ca s` ne

cunoa[tem mai bine? |mi \nchipui c` ai inten]ia s` mergi la Brighton,acum când r`mâne atât de pu]in` lume la Londra? Cred c` este obiceiuldumitale?

– Este adev`rat. Am obiceiul s-o \nso]esc pe mama. Dar \n acest an voifi obligat s` merg la Ravenhurst... nu [tiu cât timp, [i nu [tiu dac` mamaare inten]ia s` vin` cu mine acolo, replic` el.

– Ei bine, Ravenhurst nu este atât de departe de Worthing. De fapt,m` duc la Worthing s`pt`mâna viitoare, cu bunica, pentru toat` vara [im-am gândit c` ai putea veni s` ne vizitezi din când \n când.

– Pentru a ne cunoa[te mai bine? Po]i conta pe asta. Sper c` te veiplictisi foarte tare la Worthing, \n mijlocul tuturor acelor b`trâne doamnev`duve [i c` asta va \nclina balan]a \n favoarea mea.

– Este foarte posibil, r`spunse tân`ra fat` cu pref`c`torie. Dar trebuies` te previn c` sunt obi[nuit` cu acest gen de plictiseal`. Merg acolo \nfiecare an.

– |]i pot promite c`, dac` ne vom c`s`tori, nu vei mai pune piciorulacolo, \ncheie Kit.

Râse \n sinea sa \ncercând s` [i-l imagineze pe fratele s`u petrecândvara \n acea sta]iune balnear` posomorât`.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 87

Capitolul 6

|n clipa \n care domnul Fancot intra \n cas`, Brigg \l conducea pe

tân`rul admirator al ladyei Denville. Domnul Horning era \mbr`cat cu o

neglijen]` studiat` [i purta \n jurul gâtului o batist` \nnodat` cu

non[alan]` peste un guler fals, neapretat. Se opri [i spuse pe un ton

dramatic:

– Lord Denville!

– Ce mai face]i? r`spunse Kit politicos.

Dintr-o privire, cercet` am`nun]it \mbr`c`mintea ciudat` a poetului.

Not` de asemenea cu amuzament c` domnul Horning avea un aer

oarecum agresiv. Asta \l f`cu s` se gândeasc` la faptul c` Evelyn nu

\ncurajase pasiunea tân`rului b`rbat. A[a c`-i spuse cu cea mai mare

amabilitate:

– S` fi venit oare s`-mi faci o vizit`? Cu ce-]i pot fi de folos? Destul de

descump`nit, domnul Horning r`spunse cu un aer provocator:

– I-am f`cut o vizit` doamnei mama dumneavoastr`, |n`l]imea

Voastr`.

– Nu se poate! relu` Kit. Dar ce amabil din partea dumneavoastr`!

– Amabil? replic` domnul Horning, destul de n`ucit.

– |n m`sura \n care vizita dumneavoastr` n-a obosit-o prea mult. {ti]i,

la vârsta [i cu guta sa...

– Mi se pare c` \n]eleg, lord Denville, c` vizitele mele nu v` plac decât

pe jum`tate, \l \ntrerupse domnul Horning, aruncându-i o privire

\nfuriat`.

– Dar câtu[i de pu]in! |mi place s` cred c` i-ai f`cut lectur` [i ai distrat-

o \ndatoritor, ceea ce este perfect. Nu poate fi convins` s` se odihneasc`

la vârsta sa....

– Lord Denville, o consider pe mama dumneavoastr` un \nger, spuse

domnul Horning cu \nfl`c`rare.

– Oh! nu, nu, n-a ajuns \nc` acolo, \l asigur` Kit. S` sper`m c`, bine

\ngrijit`, o vom p`stra \nc` mul]i ani [i relativ s`n`toas`...

Cu aceste cuvinte optimiste, \i adres` cel mai gra]ios zâmbet poetului

uluit [i trecu de u[`.

Zâmbind dinainte la ideea de a-i povesti incidentul mamei sale,

arunc` \n trecere o privire \n salon. Avu pl`cuta surpriz` de a o vedea

acolo \mbr`cat` fermec`tor cu o rochie din m`tase ro[cat`, \mpodobit`

cu trei volane de dantel`. Era la fel de gra]ioas` pe cât de elegant` [i p`rea

incredibil de tân`r`. Kit \i spuse, râzând:

– Tocmai ]i-am \ntâlnit adoratorul, mam`. Data viitoare când va veni

\n vizit`, nu-]i va mai aduce un poem, ci un plasture.

– |mi va aduce un plasture? repet` lady Denville, stupefiat`.

– Da, mam` drag`, pentru gura ta, continu` Kit cu mali]iozitate. I-am

spus c` sper`m s` te mai p`str`m câ]iva ani \nc`, atunci când a pretins c`

e[ti un \nger, ca [i când erai deja moart`. S` te considere "\nger", este

totu[i exagerat.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 89

Lady Denville izbucni \n râs.

– E[ti o fiin]` \ngrozitoare. Dar intr`, "Evelyn". Bonamy [i cu mine

tocmai vorbeam despre tine.

Intrând \n salon, Kit observase imediat c` mama sa nu era singur`.

Corpul enorm al lui sir Bonamy Ripple ocupa aproape canapeaua pe care

o avea \n fa]`. |i adres` o privire mirat` [i nelini[tit` mamei sale. De[i nu

avea nici o considera]ie pentru inteligen]a lui sir Bonamy, \i venea greu

s` cread` c` acesta, cunoscându-i pe Evelyn [i pe el din leag`n, nu va

observa nimic. dar lady Denville nu p`rea deloc tulburat`. |i adres` lui Kit

un zâmbet angelic.

– Dragul meu, Bonamy \mi spune c` nu se vorbe[te decât de rela]iile

tale cu Cressida Stavely.

– Ah! Se pun deja \ntreb`ri? r`spunse Kit, schimbând o strângere de

mân` cu vizitatorul.

– Era inevitabil, spuse sir Bonamy cu o voce bine timbrat` care se

potrivea cu statura sa masiv`. Ce faci? Se pare c` ai lipsit din Londra? Nu

te-am v`zut la cursele de la Ascot.

Scrut` fa]a lui Kit [i ad`ug`:

– Ar`]i mai bine decât la ultima noastr` \ntâlnire. }i-am spus c` era

timpul s` te odihne[ti la ]ar`. {i acum, iat`, se pare c` te preg`te[ti s` te

c`s`tore[ti. |]i doresc mult` fericire, tinere.

– Mul]umesc, domnule, dar sunte]i pu]in \nainte cu evenimentele.

Nimic nu este \nc` hot`rât. M` \ntreb cine oare o fi f`cut s` circule zvonul.

– Lady Stavely, bine\n]eles, declar` mama sa. |ncearc` s` v` direjeze

pe amândoi, aceast` b`g`cioas`.

}inând cont de \n`l]imea [i rigiditatea vârfurilor gulerului s`u fals, cât

[i de l`rgimea cravatei orientale, sir Bonamy nu putea nici s` \ntoarc`,

nici s` lase capul \n jos. Când dorea s`-[i dea acordul, era obligat s`

90 GEORGETTE HEYER

\ncline tot bustul cu o demnitate care descump`nea deseori pe cei care

nu-l cuno[teau [i erau deja impresiona]i de corpolen]a [i de aerul s`u

maiestuos. Asta f`cu [i atunci, dar gazdele erau atât de obi[nuite cu

manierele sale, \ncât nici Kit, nici mama sa nu fur` tulbura]i. Dimpotriv`,

lady Denville exclam`:

– Bonamy! Tu ai trosnit astfel? S-ar fi crezut c`-l aud pe regent.

Bonamy p`ru atât de ofensat, \ncât Kit interveni [i-l \ntreb` dac` nu

câ[tigase la Ascot. {i, de[i jignit de interpelarea brutal`, \i r`spunse:

– Oh! Mai mult sau mai pu]in.

Apoi \i preciz` ladyei Denville c` \ntr-adev`r noul s`u corset era o

replic` exact` a celui pe care-l purta regentul, dar mai mare.

– Deoarece trebuie s` m`rturisesc, Anabel, c` \ncep s` m` cam \ngra[,

ad`ug` foarte serios.

Lady Denville zâmbi.

– Nu se poate! |]i voi spune ce trebuie s` faci. Trebuie s` te hr`ne[ti

cu biscui]i [i cu ap` de Seltz, cum se pretinde c` are obiceiul s` fac` lord

Byron.

Bonamy p`li vizibil, dar r`spunse galant.

– Ah! frumoasa mea, pentru a te câ[tiga \n sfâr[it, m-a[ hot`r\ chiar [i

la asta.

– Dac` este o cerere \n c`s`torie, ar fi de preferat s` m` retrag,

interveni Kit.

– Ea nu m` vrea, r`spunse trist Bonamy.

Se \ntoarse \n a[a fel \ncât s`-l poat` privi pe Kit, care se a[ezase \n

afara câmpului s`u vizual.

– Dar \]i voi spune ceva, Evelyn. Ar fi un noroc s` te c`s`tore[ti cu fiica

lui Stavely. Se pare c` este fermec`toare. Nu poate suferi compara]ie cu

mama ta, bine\n]eles, dar n-am \ntâlnit niciodat` o femeie care s` fie \n

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 91

stare de a[a ceva. De altfel, acesta este motivul pentru care am r`mas

celibatar.

Cum prezenta toate aparen]ele unui perfect adept al pl`cerii [i

desf`t`rii, Kit nu [tiu ce s` r`spund`. Dar lady Denville era mai pu]in

rezervat`. Cu o promptitudine pe care fiul s`u i-o repro[` apoi, exclam`:

– Ei bine, nu e[ti lipsit de tupeu! Ca [i când n-a[ [ti toate.... p`s`rile

paradisului pe care le-ai luat sub protec]ia ta de dou`zeci [i cinci de ani.

{i-mi amintesc c` unele dintre ele erau senza]ionale... mult mai frumoase

decât am fost eu vreodat`.

– Nimeni n-a fost vreodat` mai frumoas` decât tine, fermec`toarea

mea, se mul]umi s`-i r`spund` sir Bonamy. Scoase un oftat profund, care

fu de temut pentru soliditatea corsetului. Dar \[i reg`si aproape imediat

buna dispozi]ie, explicându-i lui Kit c` scopul vizitei sale era de a-i cere

s-o \nso]easc` pe mama sa la o mic` cin` pe care inten]iona s-o dea la

hotelul "Clarendon" \nainte de a pleca la Brighton pentru lunile de var`.

– Nimic nu mi-ar face mai mult` pl`cere decât s-o \nso]esc pe mama

la cina dumneavoastr`, dar din p`cate! sunt obligat s` m` \ntorc la

Ravenhurst \n cel mai scurt timp.

– Cum? Dar ce vei putea face acolo? \ntreb` sir Bonamy deschizând

mari ochii s`i mici [i rotunzi.

– Multe lucruri, v` asigur, r`spunse Kit foarte firesc. Dac` domni[oara

Stavely \mi face onoarea s` m` accepte de so], unchiul are inten]ia s`

ridice tutela, cum probabil v-a spus mama. Sunt de luat m`suri, o

mul]ime de lucruri de f`cut \nainte de a m` putea gândi s`-mi duc so]ia

acolo.

– Dar n-ave]i inten]ia s` merge]i la Brighton \n aceast` var`? \ntreb`

sir Bonamy, \n culmea mir`rii. Credeam c` a]i cump`rat casa pe care a]i

\nchiriat-o anul trecut pe Streyne.

92 GEORGETTE HEYER

– Da, desigur [i evident ea se afl` la dispozi]ia mamei. Cred c` voi veni

[i eu \ntr-o zi. Nu [tiu care sunt proiectele sale, dar cred c` n-are nevoie

de mine pentru a o \nso]i la cina dumneavoastr`! Poetul s`u va fi foarte

fericit s` m` \nlocuiasc`.

– Dac` vrei s` vorbe[ti despre acel tân`r n`t`fle] pe care l-am f`cut s`

plece cu zece minute \nainte de sosirea ta, Evelyn, nu-l vreau la cina mea!

exclam` sir Bonamy cu violen]`. Un individ care vine s`-i fac` o vizit` unei

doamne, \mbr`cat oricum, cu o batist` \nnodat` \n jurul gâtului! |n plus,

ce crezi c` f`cea când am intrat? |i citea un poem. Absurditate!

Permite-mi s`-]i spun, b`iete, c` pe vremea mea aveam lucruri mai bune

de f`cut decât s` plictisim o femeie frumoas` pân` când era gata s`

adoarm`.

– Nu dormeam, protest` |n`l]imea Sa. Nici o femeie de vârsta mea nu

poate g`si plictisitoare ni[te poeme scrise \n onoarea sa! Mai ales când

poetul a avut amabilitatea s-o compare cu o narcis` galben`!

Observ` \ncântat` strâmb`tura de dezgust a celor doi [i declam` cu

emfaz`: "Leg`nat` de briz` ca o nimf`...." Izbucni \n râs, \n timp ce cei doi

domni schimbar` o privire \nc`rcat` de sub\n]elesuri.

– Recunoa[te, Bonamy, c` nu mi-ai spus niciodat` ceva atât de

frumos.

– "Narcis` galben`!" izbucni sir Bonamy, ai c`rui ochi str`luceau. "O

narcis` galben`!" S` pretind asta! N-am scris niciodat` un poem \n via]a

mea. Nu este genul meu. Dar dac` a[ fi scris ceva despre tine, nu te-a[ fi

comparat cu o mizerabil` narcis` galben`, ci mai curând cu un trandafir,

unul dintre acei trandafiri galbeni cu mijlocul auriu [i parfum \mbietor.

– |n nici un caz, r`spunse ea repede. Probabil m-ai fi comparat cu o

potârniche gras` sau cu o cl`tit` crocant`. Iar \n ceea ce prive[te dineul

t`u, mi-ar pl`cea enorm s` vin [i este foarte sup`r`tor c` Evelyn trebuie

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 93

s` plece din nou la ]ar`. Desigur, trebuie s`-l \nso]esc acolo. Ravenhurst

este atât de trist când e[ti singur. Nu c` a[ fi fost vreodat` singur` acolo,

dar \mi imaginez f`r` greutate. A[a c`, dac` binevoie[ti, vino mai degrab`

s` cinezi cu noi când vei fi la Brighton. Cred c`-]i vom putea oferi ni[te

boboci de ra]` \n lips` de prepeli]e. {i \n orice caz, homari [i sparanghel.

Elanul cu care mama sa \i acceptase proiectul de a merge la

Ravenhurst \l surprinse pe Kit. Dar numai dup` plecarea lui sir Bonamy

afl` motivul.

– Ei bine, dragul meu, [tiai? \l \ntreb` mama sa când el se \ntoarse

dup` ce-l ajutase pe admiratorul s`u s` se urce \n tr`sur`.

– Ce s` [tiu, mam`?

– C` unchiul t`u Henry va veni la Londra pentru afaceri! Bonamy

mi-a m`rturisit c` a auzit vorbindu-se [i a ad`ug`t c` vrea s`-l invite la cina

sa! Ca de obicei, Bonamy nu-[i mai amintea cine-i spusese, dar sunt

sigur` c` trebuie s` fie adev`rat. Este \ntru totul genul lui Henry. Dragul

meu, [tiu c`-l iube[ti mult, dar trebuie s` admi]i c` nimic nu putea fi mai

sup`r`tor decât aceast` sosire... m` tem c` nu-l vom putea \n[ela!

– {i eu m` tem, afirm` Kit. Nu va avea nevoie de cinci minute s` m`

recunoasc`! Când va sosi la Londra?

– Oh! nu \nainte de s`pt`mâna viitoare, \l asigur` mama sa. N-ai de ce

s` te nelini[te[ti, Kit.

– Nu, nu trebuie s` plec din Londra, r`spunse domnul Fancot,

\mp`r]it \ntre amuzament [i exasperare. Mam`, am impresia c` n-ai nici

cea mai mic` idee despre pericolele pe care ni le asum`m cu aceast`

situa]ie incredibil`. Ducându-m` la Mount Street, am \ntâlnit f`r` s` [tiu

un prieten al lui Evelyn, care a crezut c`-l tratam cu r`ceal`. Dumnezeu

[tie cine era! M-am descurcat.... i-am spus c` eram cu capul \n nori [i a

binevoit s` m` cread`. Dar presupun c` a ghicit c` nu eram Evelyn.

94 GEORGETTE HEYER

Am b`gat-o pe mânec`!

Lady Denville \l privi cu aten]ie, \ncercând s`-i citeasc` gândurile. |i

\ntinse mâna [i el o lu` cu un zâmbet silit, iar mama sa spuse pe un ton

dezmierd`tor:

– Scumpule, ce nu este \n ordine? Nu te amuz` asta? Deloc?

– Nu, mam`, nu m` amuz`, r`spunse Kit cu o modera]ie demn` de

laud`.

– Oh! Ce p`cat! oft` lady Denville, a[ fi crezut contrariul. Odinioar`

\]i pl`cea atât de mult s` faci farse. La fel ca [i lui Evelyn. Iar când din

\ntâmplare era]i descoperi]i, era \ntotdeauna vina lui Evelyn, niciodat` a

ta. Kit \i lu` mâna.

– Gânde[te-te pu]in, o rug`. Odinioar` f`ceam farse, dar numai

pentru a ne amuza. Gânde[te-te, mam` drag`! Dac` acest b`rbat pe care

l-am \ntâlnit ast`zi m` recuno[tea? Cum s`-i spun adev`rul [i s` am

\ncredere \ntr-un str`in care nu-i este lui Evelyn decât o cuno[tin]`? Tot

ora[ul ar fi deja la curent [i ce ar gândi domni[oara Stavely când ar afla?

– Ai dreptate! N-ar fi bine deloc! Ar fi imposibil s` dai o explica]ie

acceptabil`. Crezi c` domni[oara Stavely b`nuie[te ceva?

Kit scutur` din cap.

– Nu, pentru c`-l cunoa[te foarte pu]in pe Evelyn. Dar nu este

proast`, mam`, [i dac` m` va cunoa[te mai bine, va observa \n[el`toria

imediat ce se va \ntoarce Evelyn

– Da, dar nu va avea timp s` te cunoasc` destul. Vei pleca la

Ravenshurt [i, dac` Evelyn nu se va \ntoarce s`pt`mâna viitoare, voi veni

[i eu, dar sunt sigur` c` se va \ntoarce! De altfel, n-ar p`rea firesc s`

p`r`sesc brusc Londra.

– Evident, [i \]i cer s` n-o faci. Nu este necesar s` vii la Ravenshurt,

mam` drag`, te-ai plictisi de moarte.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 95

– Oare cum po]i s` ai o p`rere atât de gre[it` despre mine? r`spunselady Denville cu indignare. Dac` e[ti obligat s` mergi s` iei aer la ]ar` estevina mea [i cel mai mic lucru pe care-l pot face este s`-]i ]in companie.Nu este ca [i când ai avea o iubit` \n Anglia, ceea ce ar fi desigur mult maiamuzant pentru tine... de[i nu v`d cum ai fi putut-o duce la Ravenshurt.

– Nu, r`spunse Kit, str`duindu-se s` r`mân` serios, nu cred c` ar fiposibil.

Nu-[i putu st`pâni dorin]a de a râde.– Oh! mam`, ce vei mai inventa? Mai \ntâi, corsetul lui Ripple [i apoi

"iubita mea"! Dar nu mai ai nici o delicate]e, mam` drag`!– Prostii, Kit. Totu[i, nu sunt chiar atât de gâsc` \ncât s` cred c` nu

[tii nimic despre femei, de[i mul]umesc lui Dumnezeu, cred c` fratele t`u[tie mai mult decât tine. Oh! Kit, oare ce i s-a \ntâmplat lui Evelyn? Undepoate s` fie?

Fiul s`u \ncet` s` râd` [i o strânse \n bra]e.– Nu-]i face griji, mam`. Nu [tiu mai mult decât tine ce i s-a \ntâmplat,

dar sunt absolut convins c` este undeva \n siguran]`. Unde, nu [tiu, darcum a fost v`zut ultima dat` la Ravenshurt, mi se pare c` i-a[ putea da deurm` sigur de acolo. A[a c`, te rog, nu ceda panicii. Promi]i?

Lady Denville \i mângâie obrazul [i-i zâmbi printre lacrimi.– Cât de reconfortant e[ti, dragul meu. Voi \ncerca s`-mi men]in

moralul, dar va fi greu când vei fi plecat. Iar când \mi amintesc c` trebuies`-i fac o vizit` b`trânei lady Stavely, am impresia c` sunt pe punctul s`m` \nec.

96 GEORGETTE HEYER

Capitolul 7

L`sându-i lui Fimber grija de a-l urma cu hainele din garderoba

fratelui s`u pe care considera necesar s` le ia cu sine, Kit plec` \n Sussex

\n cabrioleta lui Evelyn, \nso]it de Challow. Acesta din urm` \ncepu

imediat s` critice pe toate planurile pe care domnul Fancot [i le

imaginase pentru a da de urma lordului Denville. Cu modul liber de a

vorbi al unui b`trân [i credincios servitor, le calific` drept baliverne,

ad`ugând c` \n afar` de |n`l]imea Sa, nu \ntâlnise niciodat` pe nimeni

atât de aiurit ca domnul Kit.

– Pentru c` v` prezenta]i ca fiind |n`l]imea Sa, domnule, nu este

nimic de f`cut pentru a-l g`si. Cum a]i ap`rea, dac` a]i \ncepe s` v` c`uta]i

singur! Obi[nuit cu limbajul aspru al credinciosului servitor, Kit \i

r`spunse cu blânde]e:

– Totu[i, n-am mintea atât de [ubred` cum crezi, ceea ce nu

\nseamn` de altfel c` am o p`rere foarte bun` despre capacit`]ile mele.

|n]eleg foarte bine c` \mi este imposibil s` cer ve[ti despre fratele meu

dar...

– Dar dac` v-a]i pus \n gând c-o pot face eu \n locul dumneavoastr`,

n-ave]i bun-sim]. V` imagina]i c` nu se vor pune \ntreb`ri dac` a[ \ncepe

s` cer ve[ti despre |n`l]imea Sa? {i s` nu v` face]i iluzii, la Ravenshurt se

afl` totul. De altfel, ar trebui s` v` ar`ta]i din când \n când, pentru a nu

p`rea c` v` ascunde]i. Oamenii n-au \ncredere.

– Da, [tiu toate astea, r`spunse Kit. M` gândeam la barierele de

trecere.

– M`rturisesc c` m-am gândit [i eu, recunoscu Challow. Dar dup`

p`rerea mea, n-ar folosi la nimic. {tiu c` |n`l]imea Sa a trecut prin

portalul principal, dar nu [tiu dac` a luat-o la dreapta sau la stânga. Dac`

a luat-o la stânga, ar putea \nsemna c` a plecat \n direc]ia Londrei, dar nu

cred, pentru c` eu \nsumi am luat-o pe acest drum câteva ore mai târziu,

iar gardienii de la bariera de trecere ne cunosc pe amândoi, atât pe

|n`l]imea Sa, cât [i pe mine. {i când am trecut, nu mi-au spus c` l-ar fi

v`zut. Cred mai degrab` c` atunci când a ajuns \n drumul mare, a luat-o

la stânga, dar asta nu ne ajut` prea mult. {ti]i ca [i mine, domnule Kit, c`

nu sunt mai mult de opt kilometri [i jum`tate pân` la drum [i c` satul

este al`turi de locul de trecere. Dac` \ncepem s` \ntreb`m gardianul, va

face din asta o t`r`[enie [i |n`l]imea Sa va fi furios când va afla.

– Exist` [i alte treceri pe drum, spuse dur Kit.

– Desigur, [i este mult` circula]ie. Dar dac` v-a venit ideea s`-mi cere]i

s` le vizitez pe toate, nici s` nu v` gândi]i, domnule Kit. Sunt prea

\ndep`rtate pentru a-l cunoa[te pe fratele dumneavoastr` [i cine [i-ar

putea aminti de un faeton, dup` cincisprezece zile? {i chiar dac` a[ primi

vreo indica]ie, de unde a[ putea s` [tiu c` n-a p`r`sit drumul undeva? V`

spun domnule, nu folose[te la nimic. Ar putea fi oriunde!

– |mi dau bine seama de asta, r`spunse Kit, care ]inea ochii a]inti]i

asupra drumului.

98 GEORGETTE HEYER

|n tot cazul, n-a[ [ti unde s`-l caut, pentru c` nu-i cunosc nici

obiceiurile, nici rela]iile. Dar tu, Challow, nu le cuno[ti?

Servitorul nu r`spunse. Dup` o clip`, Kit \i arunc` o privire [i v`zu c`

se \ncruntase.

– Haide, b`iete, m`rturise[te, \i ordon`. Doar nu-]i \nchipui c` fratele

meu ar vrea s`-mi ascunzi ceva?

– Nu este asta, domnule Kit, spuse Challow scuturând din cap.

Necazul este c` nu [tiu.... deloc. Asta nu \nseamn` c` n-am b`nuit, ca [i

Fimber, dar când |n`l]imea Sa pleac` s` se distreze, nu ne ia cu el [i nu

ne spune unde merge. De altfel, m` \ntreb de ce ne ascunde, deoarece

n-am putea face nimic s`-l \mpiedic`m.

Kit nu sus]inu aceast` remarc`. Nu g`sea nimic extraordinar \n

dorin]a lui Evelyn de a sc`pa de paznicii s`i, a c`ror afec]iune nu era

egalat` decât de lipsa de indulgen]` fa]` de tr`sn`ile sale. Dar cum ar fi

fost inutil s` se lanseze \ntr-o discu]ie pe acest subiect, se mul]umi s`

r`spund`:

– Este posibil s` nu-]i fi spus unde se ducea, dar pariez pe zece la unu

c` [tiai.

– Nu chiar, domnule. Am motive s` cred c` vizita o tân`r` persoan`

la Brighton [i o alta la Tunbridge Wells. Când a plecat singur de la

Ravenhurst, mi-a venit \n minte ideea c` acolo se ducea. {i nu m` tem s`

v` m`rturisesc, domnule, c` atunci când am constatat c` nu se \ntorsese

la Londra, unde era a[teptat [i am \n]eles agita]ia lui lady Denville la ideea

c` ar putea rata cina de la lordul Stavely, am pornit din proprie ini]iativ`

s` v`d dac` n-a[ putea culege ni[te informa]ii la Tunbridge Wells. Nu

i-am spus nici mamei dumneavoastr`, nici dumneavoastr` domnule Kit,

pentru c` a[ fi putut s` jur c` nu era [i nici nu trecuse pe acolo. N-a fost

v`zut nici \n Sussex, nici la Kentish, nici chiar la "Hanul Nou". Am vorbit

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 99

cu hangiul [i dac` |n`l]imea Sa ne-ar fi \ncredin]at cei patru vân`t-rota]i

ai s`i [i-ar fi amintit. N-a]i v`zut vreodat` ceva atât de frumos.

– {i \n grajdurile de \nchiriat? \ntreb` Kit.

– |n nici unul dintre acestea fratele dumneavoastr` n-ar fi riscat s`-[i

\ncredin]eze atelajul, domnule. Bine\n]eles, m-am gândit la asta când

mi-am spus c`, poate, |n`l]imea Sa \[i instalase cuno[tin]a \ntr-o cas`

particular` [i nu \ntr-un han.

Tu[i [i ad`ug`, p`rând c` vrea s` se scuze:

– Dac` totu[i nu m` exprim prea liber, domnule Kit.

Kit nu d`du aten]ie acestei ultime remarce, dar spuse \ncruntându-se:

– |ntr-un asemenea moment, fratele meu n-ar fi fost cazat la

"cuno[tin]a" sa, cum spui tu.

– Este \ntru totul [i p`rerea mea, domnule, relu` Challow. Nu acum,

când s-a hot`rât s` mearg` \n fa]a pastorului. Nu este genul s`u... pentru

a nu vorbi de pericolul de a se comporta astfel! La Tunbridge Wells am

\ntâlnit mai mult de o duzin` de oameni care-l cunosc.

Kit aprob` din cap [i redeveni t`cut. |i p`rea imposibil s` dea de urma

fratelui s`u geam`n. Singura explica]ie care-i venea \n minte era c`

Evelyn, plecat pentru a r`scump`ra bro[a mamei sale, constatase

probabil c` lordul Silverdale nu mai era la Brighton [i c` se hot`râse s`

mearg` s`-l g`seasc` la proprietatea sa din Yorkshire. Dar \[i d`du seama

c` nu era posibil: Evelyn, care nu avea mult timp \n fa]a lui, n-ar fi plecat

\n faetonul s`u pentru o asemenea c`l`torie. Nici n-avea motiv s` refuze

s` fie \nso]it de valetul s`u. |n plus, era pu]in probabil s` nu fi avut grij`

s`-[i informeze mama despre inten]iile sale. S-ar fi putut \ntoarce la

Londra [i de acolo s` ia o tr`sur` de po[t`. Dar de ce-l l`sase pe Challow

\n urma lui [i ce se \ntâmplase cu faetonul [i cu cei patru cai?

Challow \l scoase pe Kit din gânduri punându-i o nou` problem`:

100 GEORGETTE HEYER

– Ierta]i-m`, domnule Kit, dar ce inten]iona]i s` face]i la Ravenhurst?

– S` fac? repet` Kit, care pân` atunci nu se gândise decât s` fug` de

pericolele Londrei. Nu [tiu... Oare ce a[ putea face? Poate s` \mpu[c ni[te

porumbei [i ni[te iepuri, sau s` pescuiesc?

– Ah! relu` Challow, pe tonul cuiva care se a[tepta la acest r`spuns.

A[ vrea s` nu v` contrariez, domnule, dar dac` vre]i s` convinge]i toat`

lumea c` sunte]i chiar |n`l]imea Sa, va trebui s` v` ab]ine]i s` merge]i la

pescuit. Nu era deloc genul s`u.

Kit, care uitase o clip` acest am`nunt, \[i blestem` \n sinea sa fratele.

St`pânindu-[i exasperarea, continu`:

– D`-i drumul, adaug` c`, deoarece nu sunt nici un bun tr`g`tor ca

fratele meu, nu trebuie nici s` vânez. N-are rost s` insi[ti. Mul]ume[te-te

s`-mi spui ce va fi posibil s` fac.

– Haide]i, haide]i, r`spunse Challow pe un ton lini[titor. Nu trebuie

s` v` enerva]i, domnule Kit. Tot ce voiam s` v` spun este c`, dac` vre]i s`

vâna]i, nu trebuie s` lua]i pe nimeni cu dumneavoastr`. Nici hamal, nici

pe domnul Wilely, noul paznic de vân`toare. Nu-l cunoa[te]i \nc` [i nu

va b`nui nimic dac` nu v` vede tr`gând.

– Mul]umesc, spuse Kit care nu se putu st`pâni s` zâmbeasc`.

|nceteaz` s` m` demoralizezi [i spune-mi mai degrab` cine m-ar putea

recunoa[te la Ravenhurst.

– M-am gândit deja la asta, domnule [i nu v`d pe nimeni, cu excep]ia

doamnei Pinner. {i cum ea locuie[te \n pavilionul de lâng` bariera de

vest, poate ve]i putea s-o evita]i.

Nu p`rea convins. Dar Kit exclam`:

– S-o evit pe b`trâna mea doic`! Nu se pune problema! Dac` nu pot

avea \ncredere \n ea, nu pot avea \ncredere \n nimeni, nici chiar \n mama.

– Este adev`rat, recunoscu Challow.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 101

{i cred c` nimeni altcineva nu va avea b`nuieli. Noul majordom

angajat de |n`l]imea Sa acum un an nu v` cunoa[te [i-l cunoa[te foarte

pu]in pe fratele dumneavoastr` care, de la sosirea sa, n-a venit aici decât

de dou` ori, \n noiembrie pentru vân`toare [i acum cincisprezece zile. {i

dac`, din \ntâmplare, este mai viclean decât cred, \ndoielile sale ar fi

repede risipite v`zând c` Fimber, doamna Pinner [i cu mine ne

comport`m ca de obicei. De altfel, trebuie s` v` cunoasc` a[a cum v`

cunoa[tem noi pentru a [ti c` sunte]i \n stare s` v` lansa]i \ntr-o asemenea

aventur`.

Kit vru s` r`spund` c` nu avusese niciodat` o asemenea idee, dar t`cu

amintindu-[i c` \n mod imprudent i-o sugerase mamei sale.

V`zând ridurile care se s`pau tot mai mult pe fruntea tân`rului s`u

st`pân, Challow \i spuse cu o voce \ncurajatoare:

– Nu trebuie s` v` demoraliza]i pentru c` v-am pus \n gard`,

domnule. S` fi]i atent [i totul va merge bine.

Asta p`ru s` fie \ntr-adev`r situa]ia când ajunser` la Ravenshurt. Cum

nu era a[teptat, grilajul mare era \nchis. Challow sun` energic [i Tugby,

care-i cuno[tea pe cei doi fra]i dintotdeauna, ie[i din cabin` cu un aer

mirat. Dar \ndat` ce-l v`zu pe Kit, se gr`bi s` deschid`.

– |n`l]imea Voastr`, ce surpriz`!

– Nu te a[teptai s` m` revezi atât de curând, nu-i a[a?

– De ce nu, |n`l]imea Voastr`. Dar sunt foarte fericit. |n ultimul timp

n-a]i fost v`zut destul de des.

Deschise un batant [i, \ntorcându-se spre al doilea, ad`ug`:

– {i ave]i ve[ti de la domnul Christopher? Sper c` este bine.

– Da, foarte bine [i v` p`streaz` tuturor o bun` amintire.

– Ah! ar trebui s` se \ntoarc`, oft` Tugby. Pare ciudat s` v` v`d aici f`r`

el.

102 GEORGETTE HEYER

Rulând prin parc, de-a lungul aleilor bine \ntre]inute, Kit gândea

aproape acela[i lucru. Ravenhurst era casa copil`riei sale [i o adora. Dar

toate amintirile erau atât de legate de prezen]a fratelui s`u \ncât, f`r` el,

locul p`rea gol [i chiar pu]in straniu.

Sosirea sa nea[teptat` stârni o oarecare tulburare printre personalul

redus, dar nici noul majordom, nici so]ia sa nu ar`tar` cea mai mic`

\ndoial` asupra adev`ratei sale identit`]i. Kit le spuse, luând tonul

dezinvolt al lui Evelyn, c` probabil uitase s`-i previn` c` inten]iona s`

revin` \n zilele urm`toare. Ad`ug` neglijent c` lady Denville va sosi

s`pt`mâna urm`toare. Aceast` veste p`ru s`-l uluiasc` pe majordom. Dar

doamna Norton, cu ochii str`lucind de râvn` de gospodin`, \ncepu

imediat s` \ntocmeasc` planuri pentru recep]iile |n`l]imii Sale [i s`-i

pun` atâtea \ntreb`ri, \ncât Kit se gr`bi s` plece pentru a merge s`-[i

viziteze b`trâna doic`.

Cum se gândise, aceasta \l recunoscu, dac` nu imediat, cel pu]in

\ndat` ce-i vorbi. |l \ntâmpin` cu c`ldur`, \l supuse unui interogatoriu

am`nun]it \n leg`tur` cu s`n`tatea sa [i-i aminti mai multe n`zbâtii

copil`re[ti pe care le uitase de mult timp. Se mul]umi s` dea din cap cu

un pocnet dezaprobator din limb` când Kit o inform` c` se da drept

Evelyn. Dar când, presat de \ntreb`ri, Kit \i explic` faptul c` fusese obligat

s` se preteze la un asemenea subterfugiu din cauza dispari]iei misterioase

a fratelui s`u, g`si \n ea un adev`rat aliat.

– Oh! r`ul, b`iat r`u! exclam` doica. Nu v` teme]i, domnule Kit, \l voi

trage de urechi când \l voi vedea. Când m` gândesc c` mai continu` s`-[i

fac` de cap la vârsta sa [i \n plus chiar când se va c`s`tori! Dar nu v`

nelini[ti]i, dragul meu, nimeni nu v` va recunoa[te. |n ce-l prive[te pe el,

gre[i]i s` v` face]i griji. Dac` se afl` \ntr-o situa]ie proast`, sunt sigur` c`

se va descurca.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 103

Kit nu fu mirat c` doica sa era informat` despre planurile

matrimoniale ale lui Evelyn. Dar când afl` de la Fimber, care despacheta

bagajele \n camera lui Evelyn, c` tot personalul era de asemenea la

curent, se \ntreb` dac`-[i va putea p`stra aventurosul secret. Fimber nu

p`rea s` se nelini[teasc` dar, \n timp ce aranja periile lui Kit pe m`su]a

de toalet`, \i spuse c` se gândise la problem` [i ajunsese la anumite

concluzii.

Privindu-l cu ne\ncredere, Kit \l \ntreb`:

– Ce concluzii?

– Ei bine! domnule, r`spunse Fimber, nu trebuie s` uita]i c`

|n`l]imea Sa n-a venit decât rareori la Ravenhurst, ceea ce face ca sosirea

dumneavoastr` s` trezeasc` o curiozitate general`. |n alte \mprejur`ri,

cred c` nu v` \nduio[a]i de asta, l-a[ fi pus la locul lor f`r` menajamente,

pe cei doi Norton, dar ]inând seama de situa]ie, am considerat de

preferat s` fac câteva preciz`ri.

– |n leg`tur` cu ce? \ntreb` Kit tot mai suspicios.

– |n leg`tur` cu viitoarea dumneavoastr` c`s`torie domnule, sau mai

degrab` cea a |n`l]imii Sale, r`spunse Fimber, aranjând cu grij` un teanc

de c`m`[i \n dulap. Desigur, zvonul ajunsese deja de câtva timp la

Ravenshurt, dar n-am avut \nc` ocazia s`-l confirm.

– Adev`rat?

– Nu, domnule, replic` Fimber f`r` s` clipeasc`. N-am obiceiul s`

dep`[esc limitele unei stricte polite]i când stau de vorb` cu familia

Norton. Sunt ni[te oameni foarte respectabili, recunosc, dar sunt

nou-veni]i. M` a[teptam s` \ncerce s` afle ce v-a readus atât de urgent la

Ravenshurt [i s`-[i manifeste mirarea sau chiar suspiciunea, domnule

Christopher.

– Ce naiba le-ai spus?

104 GEORGETTE HEYER

– C` vre]i s` inspecta]i totul \n am`nunt, domnule, cum am convenit

\nainte de a pleca din Londra. Toat` lumea [tie c` cel care ]ine frâiele este

unchiul dumneavoastr` [i c` |n`l]imea Sa nu vrea s` se ocupe de nimic

atâta timp cât va fi astfel. De aceea, domnule Christopher, i-am l`sat s`

\n]eleag` c` \n curând vor fi mari schimb`ri la Ravenshurt.

– {i Nortonii au crezut?

– Oh! da, domnule! Sunt foarte agita]i [i sper` c` Ravenshurt \i va

pl`cea tinerei doamne [i c`-l vor putea convinge pe lordul Denville s`

deschid` toate aripile castelului, cum era când tr`ia tat`l dumneavoastr`,

ceea ce ei nu [tiu decât din auzite. Dac`-mi permite]i s` v` fac o sugestie,

ar trebui s`-i cere]i doamnei Norton s` preg`teasc` apartamentele

doamnei, ca s` le pute]i vizita. Ca [i când a]i avea inten]ia s` le mobila]i

din nou.

Kit nu avu nici o obiec]ie. Dar \l privi pe Fimber cu un aer suspicios.

– Pot s-o fac. Dar mi-ar pl`cea atât de mult s`-mi spui imediat ce ai \n

minte.

– V` cer iertare domnule?

– |nceteaz` s` te prefaci c` nu \n]elegi! Nu vei reu[i s` m` \n[eli. Ce

mai este?

– Nu \n]eleg ce vre]i s` spune]i, domnule. M` gândeam doar c` ar fi

un lucru bun dac` l-a]i convoca pe intendentul dumneavoastr` pentru a

vorbi cu el despre treburile domeniului. Dar cu siguran]` v-a]i gândit

deja.

– |n nici un caz! S`-l convoc pe Goodleigh? Nu este intendentul meu!

{i s` discut cu el despre treburile fratelui meu? Mul]umesc mult! Asta ar

fi culmea.

– Atunci, mai bine pleca]i imediat \napoi, domnule Christopher,

deoarece nimeni nu va crede c` a]i venit s` inspecta]i domeniul, dac`

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 105

nu-l ve]i inspecta, replic` Fimber, pe tonul s`u moroc`nos. Nimic mai

potrivit pentru a intriga oamenii. Oare de ce s` nu vorbi]i despre

domeniu cu domnul Goodleigh [i s` nu face]i un tur cu el? S` nu-mi

spune]i c` |n`l]imea Sa ar fi jignit: n-am s` v` cred. {ti]i la fel de bine ca

mine c` fratele dumneavoastr` este mereu de acord cu ce face]i.

– Da, este adev`rat, dar...

– V` sim]i]i deprimat, domnule Christopher, iat` adev`rul, \l

\ntrerupse Fimber. Deloc de mirare \n aceast` cas` trist` ca un mormânt.

|n plus, sunt sigur c` v` lipse[te fratele dumneavoastr`. V` ve]i sim]i mai

bine când ve]i cina. Se pare c` |n`l]imea Sa n-a folosit decât \nc`perile din

aceast` arip` când a venit aici. A[a c` i-am spus lui Norton ce ve]i face. A

fost deschis` biblioteca [i cina va fi servit` \n salonul verde. Acum pute]i

s` coborâ]i, domnule.

V` ve]i sim]i mai bine dup` aceea.

Cina, u[oar` dar excelent`, \i readuse \ntr-adev`r curajul lui Kit, dar

nu reu[i s`-i alunge dezgustul de a cere registrele de socoteli ale

intendentului s`u.

Acest onorabil personaj se prezent` \ndat` a doua zi, \nainte s`-[i fi

terminat Kit micul dejun. {i când presupusul s`u st`pân veni s` i se

al`ture \n bibliotec`, \l \ntâmpin` cu un zâmbet larg [i-i ceru scuze c` nu

venise s`-l vad` \n timpul ultimei sale treceri pe aici, cu cincisprezece zile

mai \nainte. |l inform` c` atunci când \i prezentase socotelile trimestriale

lordului Brumby, acesta \l anun]ase – cu o oarecare considera]ie – c` va

fi foarte curând \n m`sur` s` pun` cap`t tutelei [i-l rugase s` fac` tot ce-i

st`tea \n putere pentru a-i comunica lordului Denville am`nuntele

referitoare la administrarea domeniului s`u din Sussex. Ad`ug` cu un aer

radios, c` dac` ar fi fost informat de precedenta sa trecere pe aici, cu

siguran]` ar fi venit s`-l vad`

106 GEORGETTE HEYER

– Deoarece, dac`-mi pot permite, |n`l]imea Voastr`, am a[teptat cu

ner`bdare, ca to]i cei care sunt angaja]i la Ravenshurt, cred, ziua \n care

ve]i intra \n posesia mo[tenirii. Nu pentru c` eu, sau cineva ar avea ceva

s`-i repro[eze lordului Brumby, dar nu este acela[i lucru, domnule. Nu

pentru noi care v-am cunoscut pe amândoi din leag`n. {i ce face domnul

Kit?

Resemnat \n fa]a inevitabilului, Kit r`spunse c` se sim]ea foarte bine

[i accept` cu bun`voin]` felicit`rile cu ocazia viitoarei c`s`torii a fratelui

s`u. Binevoi s` accepte s`-[i petreac` restul acestei dimine]i minunate de

var` examinând cu aten]ie redutabilele registre pe care le adusese

Goodleigh. Din fericire, acesta din urm` nu observ` c` nobilul s`u st`pân

se interesa de ce-i l`sase r`posatul conte fiului mai tân`r mai mult decât

de propria sa mo[tenire.

|n timpul urm`toarelor dou` zile, Kit \[i omor\ plictiseala str`b`tând

domeniul \nso]it de Goodleigh. Pastorul \i f`cu o vizit` de polite]e. A treia

zi, toat` casa fusese tulburat` de sosirea a dou` tr`suri aducând de la

Londra, \n afar` de câ]iva servitori de mai mic` importan]`, pe

majordomul, servitorii personali ai |n`l]imilor Lor, cât [i un personaj

impozant care conducea destinele buc`t`riilor din Hill Street. Fur`

urmate de un furgon imens care desc`rc`, \n afar` de un munte de valize,

numeroase cameriste, dou` ajutoare de buc`t`rese, doi vale]i \n livrea [i

diferite mobile pe care |n`l]imea Sa le considera indispensabile

confortului s`u. {i mai târziu, o elegant` tr`sur` de po[t` trecu de grilajul

principal. Când treapta fu coborât`, o doamn` impozant`, cu \nf`]i[are

de b`trân` v`duv` de rang \nalt, cobor\ din ea. Nu era altcineva decât

domni[oara Rimpton, prima camerist` a |n`l]imii Sale, urmat` de \ns`[i

|n`l]imea Sa, ceva mai pu]in maiestuoas`, dar \ncânt`toare \ntr-un

mantou de culoare verde ca m`rul, care-i punea \n eviden]` gra]ia

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 107

giannijollys

siluetei. Ajungând la fa]a locului exact la timp pentru a o ajuta pe aceast`uimitoare apari]ie s` coboare din tr`sur`, domnul Fancot fu imediat pusla curent cu o veste consternant` care-i fu anun]at` \n [oapt`:

– Dragul meu, ce catastrof`! N-aveam nimic altceva de f`cut decât s`vin s` te ajut. {i te rog, Kit, s` nu spui c` este vina mea, pentru c` era deneprev`zut [i sunt deja destul de tulburat`.

108 GEORGETTE HEYER

Capitolul 8

|i trebui un anumit timp lui Kit s-o elibereze pe mama sa, asaltat` de

membrii personalului care cereau instruc]iuni. |n sfâr[it, reu[i s` se

retrag` cu ea \n bibliotec`. |nchizând u[a \n nasul redutabilei domni[oare

Rimpton, \i spuse, \mp`r]it \ntre dorin]a de a râde [i \ngrijorare.

– Haide mam`, m`rturise[te totul. Nu mai pot s` a[tept. Care este

evenimentul \nsp`imânt`tor care te-a obligat s` sose[ti cu cinci zile mai

devreme decât era prev`zut?

– Oh! dragul meu, las`-m` s` scap de aceast` p`l`rie \nainte de a m`

bombarda cu \ntreb`ri, oft` ea. |mi d` dureri de cap, ceea ce m` irit`

foarte mult pentru c` este nou` [i scandalos de scump`. De fapt, dac` nu

mi-ar fi stat atât de bine, n-a[ fi cump`rat-o niciodat`. De[i, când d` atâ]ia

bani modistei, singurul lucru pe care l-ar fi f`cut desigur oricine este s`-i

comande mai multe p`l`rii noi. Am cump`rat-o o dat` cu adorabila

bonet` de dantel`. O vei vedea disear` [i-mi vei spune cum ]i se pare.

|[i scoase p`l`ria [i oft` cu o privire critic`.

– Sunt \ntr-adev`r cople[it` de griji. Se succed una dup` alta.

{i toate se adun`, ceea ce m` demoralizeaz` complet.

Resemnându-se cu situa]ia a[a cum se prezenta, Kit spuse cu

compasiune:

– {tiu, mam` drag`. Un necaz nu vine niciodat` singur, nu-i a[a?

– S` nu-mi spui c` este un citat, replic` |n`l]imea Sa pe un ton

circumspect. Este de preferat s` te previn imediat c` dac`, dup` tot ce am

suportat, ai inten]ia s`-mi reci]i versuri, ceea ce m` plictise[te

extraordinar chiar când totul este \n ordine, voi avea convulsii – de[i nu

[tiu exact \n ce const` asta. De fapt, este curios, ad`ug` lady Denville \n

timp ce mintea sa o lua cu elan \ntr-o nou` direc]ie, se aude mereu

vorbindu-se de convulsii, dar nu se vede nimeni care s` le fi avut.

– Nu, este adev`rat, slav` Domnului!

– Personal, eu n-am v`zut vreodat`. Am crezut \ntotdeauna c` este

ceva ce au bebelu[ii. Dar ai mei n-au avut niciodat`. Cel pu]in nu cred. Ar

trebui s-o \ntreb pe Pinner.

– Da, mam`, r`spunse Kit luându-i p`l`ria din mân` [i punând-o cu

grij` pe o mas`. Dar e[ti sigur` c` aceast` p`l`rie superb` este

responsabil` de durerea ta de cap? N-o fi mai degrab` oboseala c`l`toriei?

Nu ]i-a pl`cut niciodat` s` fii \nchis` \ntr-o tr`sur` de po[t`, nu-i a[a?

– Este adev`rat! exclam` mama sa, foarte mirat` de aceast` remarc`.

Poate ai dreptate. Este frumoas`, nu-i a[a?

– Minunat`, o asigur` Kit. Oare ai cump`rat-o pentru a te consola de

toate necazurile care te-au n`p`dit? Apropo, care este cel care te-a f`cut

s` vii aici cu o asemenea grab`?

– Kit! se lament` |n`l]imea Sa. Femeia aia b`trân` [i groaznic`, vine

s`pt`mâna viitoare [i o aduce pe Cressy cu ea.

|i a[tept` r`spunsul, dar Kit p`rea stupefiat [i o privea f`r` s` spun`

nimic. |n`l]imea Sa se pr`bu[i pe un fotoliu [i ad`ug`:

110 GEORGETTE HEYER

– {tiam ce se va \ntâmpla dac` m` duceam s`-i fac o vizit`! |n tot

cazul, [tiam c` nu va ie[i nimic bun, de[i la drept vorbind, nu prev`zusem

asemenea \ncercare. Dac` mi-a[ fi dat seama, a[ fi spus c` eram invitat` la

Baverstok.... [i chiar m-a[ fi dus acolo, de[i o detest pe m`tu[a ta. Dar o

anun]asem deja c` inten]ionam s` vin aici, a[a c` nu mai era nimic de

f`cut! Cum a[ fi putut explica o atât de brusc` schimbare? Trebuie s`

\n]elegi c` era imposibil.

– Mam`, o \ntrerupse Kit reg`sindu-[i glasul, vrei s` spui c` lady

Stavely va trece s` ne vad` mergând la Worthing?

– Nu, nu, ce importan]` ar fi avut asta? Vine s` petreac` o s`pt`mân`

sau dou` aici, cu Cressy.

– O s`pt`mân` sau dou`? Dar nu se poate! Nu trebuia s` cedezi! Cum

oare ai putut fi de acord cu un asemenea plan? Oricum, nu le-ai invitat?

– Bine\n]eles c` nu, replic` ea. Lady Stavely s-a invitat singur`.

– Dar \n sfâr[it, mam`, cum a putut?

– Haide, Kit, a[ fi crezut c` dup` ce ai petrecut cinci minute lâng` ea,

vei \n]elege c` este \n stare de orice. De altfel, mi-a \ntins o curs`. Este o

b`trân` vr`jitoare odioas`! De-abia a aruncat o privire asupra mea, c`

mi-a spus c`-mi vopsesc p`rul. Am r`mas stupefiat`, deoarece nu era

adev`rat. Nu \nseamn` c`-]i vopse[ti p`rul dac`-i dai pu]in` str`lucire

când [i-a pierdut-o. Am negat, desigur, dar s-a mul]umit s` se strâmbe

\ngrozitor.

– {i ce s-a \ntâmplat?

Cu un zâmbet dezarmant, lady Denville continu`:

– Ei bine! dup` ce m-a f`cut s` \n]eleg c` nu eram decât o

proast` – ceea ce [tii bine c` n-am fost niciodat` – a devenit brusc foarte

amabil` [i mi-a vorbit despre tine cu extrem` bun`voin]`. Ceea ce

dovede[te cât este de viclean`. Pentru c`, de[i a \nceput prin a m` pune

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 111

\n \ncurc`tur`, n-a[ fi tolerat s` spun` nici cel mai mic lucru nepl`cut

despre unul din fiii mei. A[ fi... a[ fi masacrat-o [i a[ fi ie[it imediat din

\nc`pere.

– Bravo! exclam` Kit cu un zâmbet larg.

Lady Denville accept` acest omagiu cu modestia necesar`.

– Ce vrei, dragul meu, asta m-ar fi \nfuriat, pentru c` nu suport

nedreptatea. Poate sunt o gâsc`, dar totu[i nu sunt atât de z`p`cit` s` nu

[tiu c` nimeni n-a avut vreodat` doi fii ca ai mei. Oricum, lady Stavely

n-a spus despre tine nimic care s`-mi displac`. Apoi a ad`ugat c` de[i [tia

perfect c` Evelyn este o partid` excep]ional`, [i-a dat seama c` acele

c`s`torii \ntre oameni care nu se cunosc foarte bine nu sunt \ntotdeauna

fericite. A ad`ugat – politicos, f`r` nici o ironie – c` era sigur` c` sunt de

p`rerea sa. Ceea ce este adev`rat, Kit! Apoi mi-a spus \n tain` c` i-ar fi

pl`cut s` vin` Cressy s` locuiasc` la ea, când Stavely s-a c`s`torit cu

Albinia Gillifoot – oh! Kit, o detest` pe Albinia mai mult decât mine, am

f`cut-o buc`]i amândou`, [i a fost \ncânt`tor! – dar n-a vrut pentru c` este

prea \n vârst` pentru a o \nso]i pe Cressy \n lume. {i dac` ar fi f`cut-o, ce

s-ar fi \ntâmplat cu biata micu]` dup` moartea sa? Ar fi obligat` s` tr`iasc`

al`turi de Clara Stavely [i s` r`mân` fat` b`trân`. De aceea, a vrut s-o vad`

c`s`torit` cum trebuie. {i mi-a spus c` era convins` c`, \n ciuda defectelor

mele, eram o mam` foarte bun` [i c`, la fel ca ea, m` gândeam ca \nainte

de a se decide, Evelyn [i Cressy ar trebui s` se cunoasc` mai bine. Oare

puteam s` neg asta, dragul meu?

A ad`ugat, n-am f`cut-o eu, c` ar trebui s` doresc mai mult decât

oricine ca fiul meu s` fie fericit \n c`snicie. Trebuie s` m`rturisesc, Kit, c`

asta m-a impresionat foarte mult.

Acesta \[i a]inti asupra ei o privire amuzat`.

– Spune-mi, mam`, ai fost chiar atât de nefericit`?

112 GEORGETTE HEYER

– Deseori, replic` ea. Am avut crize \nsp`imânt`toare de depresie [i

dac` a[ fi avut un caracter pesimist, a[ fi c`zut pân` la urm` \n melancolie.

Dar din fericire, triste]ea m` p`r`se[te destul de repede, ajunge

\ntotdeauna s` se \ntâmple un lucru bun, pentru a m` face s` râd. S-a

\ntâmplat c` de-abia i-am spus ladyei Stavely c` [i eu consideram c`

Evelyn [i Cressy ar trebui s` se cunoasc` mai bine, c` m-a l`sat f`r` replic`

spunând c` pentru c` aveam inten]ia s` vin la Ravenshurt, ar fi pentru ea

ocazia s` ne fac` o vizit`, cu Cressy. Sper c` n-am avut un aer prea uluit,

dar m` tem de asta, pentru c` m-a \ntrebat pe un ton \n]epat dac` aveam

vreo obiec]ie. Dragul meu, ce i-a[ fi putut r`spunde, dac` nu c` era o idee

extraordinar` [i c` m` \ntrebam cum nu mi-a venit mie mai curând?

– N-ai fi putut s` g`se[ti o scuz` plauzibil`? Nu era foarte greu, mam`.

– M-am gândit la mai multe lucruri, dar nici unul n-ar fi fost potrivit.

Eram gata s`-i spun c` unul dintre servitori avea variol`, dar \n acest caz

n-ai fi venit tu. M-am gândit s`-i spun c` tocmai o contactasei tu, dar ai fi

fost pus \n carantin`.... ce plictiseal` pentru tine. F`r` a mai pune la

socoteal` c` nu trebuie uitat c` Evelyn ar putea reap`ra dintr-o clip` \n

alta. |l cuno[ti. N-am reu[i s`-l convingem vreodat` s` fac` pe bolnavul \n

locul t`u.

– Pentru Dumnezeu, de ce variol`? Dac` trebuia \ntr-adev`r s`

invoc`m o boal` ca scuz`, ar fi fost de preferat s` spui c` era scarlatin` \n

sat.

– Este adev`rat, dar eram atât de tulburat` \ncât nu mi-a venit alt`

boal` \n minte, \n afar` de oreion, pe care lady Stavely [i Cressy probabil

l-au avut deja.

Kit se plimba ca un leu \n cu[c`, posomorât. Dup` o clip`, relu`:

– Curând va trebui s` m` \ntorc la Viena.

– Cum? exclam` \ngrozit` mama sa.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 113

Nu po]i s` dispari chiar \n clipa \n care cele dou` Stavely vor sosi cu

singurul scop de a te revedea! Asta ar fi culmea!

– S-ar putea g`si o explica]ie. De exemplu c` eu m-am \mboln`vit la

Viena, sau c` am avut un accident grav, ceva foarte serios. Nimeni nu se

va mira c` Evelyn va veni imediat la c`p`tâiul meu.

– Ce idee extravagant`! |nc` pu]in [i a[ fi ad`ugat c` ar p`rea firesc

pentru toat` lumea ca, \n acest caz, eu s` r`mân \n Anglia.

– Vino cu mine, \i propuse Kit glumind.

– Oh! ce amuzant ar fi, nu se putu st`pâni s` r`spund` lady Denville.

Dar nu, nu se poate, Kit. |n ce situa]ie am fi dac` Evelyn s-ar \ntoarce \n

lipsa noastr`? M-ar c`uta peste tot. Asta ar pune gaz peste foc. Dragul

meu, nu avem decât s` ne resemn`m. De altfel, eu m-am resemnat deja.

– Asta nu se poate, mam`. Cressy [i cu mine vom fi obliga]i s` tr`im

\ntr-o atmosfer` de intimitate care trebuie evitat` cu orice pre]. Ei haide,

este exact motivul pentru care am plecat din Londra, pentru ca s` nu m`

cunoasc` mai bine.

– Da, [tiu [i te \n]eleg c`-]i va fi foarte nepl`cut s` fii permanent atent.

Dar nu va fi atât de greu pe cât te temi! |ntorcându-m` de la lady Stavely,

am avut [ansa extraordinar` s` dau peste Cosmo care m` a[tepta acas`.

– Cosmo? repet` Kit cu un aer n`ucit.

– Da Kit, Cosmo, relu` |n`l]imea Sa pe tonul cuiva hot`rât s` dea

dovad` de nesfâr[it` r`bdare. Fratele meu, Cosmo... unchiul t`u, Cosmo.

Dragul meu, chiar trebuie s` r`mâi nemi[cat ca un bu[tean? Nu se poate

s`-l fi uitat....

– Nu, bine\n]eles c` nu l-am uitat. Dar nu \n]eleg deloc de ce

consideri c` este o [ans` extraordinar` s` fi dat peste el.

– Ei bine! relu` triumf`toare mama sa, asta este dovada c` e[ti [i mai

z`p`cit decât mine. Deoarece Cosmo este exact cel de care avem nevoie.

114 GEORGETTE HEYER

{i Emma de asemenea, desigur. Dragul meu, Providen]a ni l-a trimis, cum

se \ntâmpl` deseori când e[ti disperat. Când m` credeam complet

distrus` [i mi-a dat ideea s`-i cer lui Edgbaston s` m` ajute. |]i dai seama

c`, \n tr`sura care m` aducea de la lady Stavely, mi-am fr`mântat mintea

pentru a [ti pe cine a[ putea invita la Ravenshurt. Eram convins` c` eram

indispensabil pentru a evita s` fii permanent singur cu Cressy. Nu aveam

mare lucru de ales, \n afar`, desigur, de bietul Bonamy.

– Trebuie s` \n]eleg, spuse Kit cu o voce gâtuit`, c` i-ai invitat pe

Cosmo [i pe m`tu[a Emma s` vin` s` stea la Ravenshurt?

– Bine\n]eles! explic` ea cu un zâmbet radios. {i este tot ce speram.

De fapt, presupun c` inten]ia sa era s` m` conving` s`-l invit la Brighton,

dar [tii cât este de econom. |ndat` ce poate tr`i pe spatele cuiva, este

mul]umit. |n general, merge la Baverstock vara, dar se pare c` m`tu[a ta

n-a dorit s`-l invite. Ori, \n \mprejur`rile actuale, sunt exact oamenii care

ne trebuie. Gânde[te-te, dragul meu: nu-i vedem aproape deloc, ceea ce

face evident, s` nu te recunoasc`; \n plus, joac` [i c`r]i pe sume mici, ceea

ce-i va pl`cea ladyei Stavely.

{i i-am spus lui Cosmo c` putea s` vin`. Sau mai precis, l-am invitat [i

cu Emma [i i-am spus c` vom fi \ncânta]i ca Ambrose s`-i \nso]easc`.

Poate ne va ajuta s-o distr`m pe Cressy.

– N-am nici o obiec]ie ca unchiul [i m`tu[a s` vin` aici. De fapt, este

chiar o idee bun`, draga mea. Dar ultima dat` când l-am v`zut pe v`rul

Ambrose, l-am g`sit \ngrozitor.

– {i eu! recunoscu |n`l]imea Sa, dar nu era decât un [colar \n acea

perioad`. S` sper`m c` s-a lini[tit. Oricum, eram obligat s`-l invit [i

pentru c` p`rin]ii lui vor s`-l aib` sub ochi \n tot timpul vacan]elor mari.

A fost dat afar` de la Oxford. Cosmo a luat un aer \n]epat când l-am

\ntrebat de ce [i am dedus c` era vorba de o poveste cu femei.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 115

Aminte[te-]i c` [i voi a]i fost elimina]i pentru câteva zile, \nainte de

sfâr[itul unui trimestru [i chiar tat`l vostru s-a amuzat.

Domnul Fancot o privi cu un aer ne\ncrez`tor [i oft` adânc.

– N-am impresia c` se poate trage concluzia c` s-a lini[tit. Dimpotriv`,

m` tem s` nu fie mai r`u ca \nainte. {i te-a[ fi obligat s` notezi, mam`

drag`, c` atunci când Evelyn [i cu mine am fost elimina]i, nu avea nimic

de-a face cu o poveste cu femei. A fost din cauza uneia din farsele noastre,

\n realitate cea mai bun` pe care am f`cut-o.

– Desigur, dragul meu, spuse ea pe un ton lini[titor. Cu siguran]`, ai

dreptate. Voiam doar s` spun c` dac` f`cea datorii era mai mult Cliff

decât Cosmo. Unchiul t`u este atât de avar, \ncât te po]i \ntreba dac` n-a

fost schimbat de doic`! Dar n-are importan]`. S` ne dorim doar ca

Ambrose s` nu fie prea lini[tit, deoarece Cressy nu trebuie ca s` se

\ndr`gosteasc` de el. S` crezi c`, pân` la urm`, lucrurile nu vor fi atât de

rele.

– Ei bine, gata! r`spunse Kit pu]in prea repede. Ai aranjat totul

admirabil, mam` [i singurul lucru care ne r`mâne de f`cut este s` sper`m

c` lady Stavely \i va g`si pe unchiul [i m`tu[a atât de plictisitori, \ncât va

pleca foarte repede.

Lady Denville se ridic` [i-[i lu` p`l`ria a c`rei pan` o trecu pe sub

b`rbia lui Kit, replicând:

– |n nici un caz. Dimpotriv`, sunt multe de f`cut. Deoarece sunt

sigur` c` n-ai vrea s` te ocupi de preg`tiri. Pe de alt` parte, cred ca [i tine

c` lady Stavely \l va g`si pe Cosmo [i Emma plictisitori de moarte. |n

schimb, va fi \ncântat` s`-l vad` pe Bonamy, nu crezi? |l cunoa[te

dintotdeauna [i el joac` foarte bine c`r]i.

– Dumnezeule! \[i pierdu Kit r`suflarea. Credeam c` nu era decât o

vorb` \n vânt! Chiar ai reu[it s`-l convingi pe Ripple s` renun]e la

116 GEORGETTE HEYER

Brighton, doar ca s` joace c`r]i cu o b`trân` vr`jitoare ca lady Stavely,

când el detest` atât de mult ca [i tine via]a la ]ar`.

Lady Denville se pref`cu jignit`.

– Oare ce-]i permite s` crezi c` am fost "obligat`" s`-l conving,

persoan` obraznic`?

– Oh! \]i cer iertare, mam`. Ei bine! iat` ce se nume[te adora]ie!

Mama sa nu se putu st`pâni s` nu râd`.

– Este adev`rat! Dar are un caracter pl`cut [i sunt ani de zile de când

este convins c` m` iube[te mai mult chiar decât mesele sale bune....

Desigur, nu-i adev`rat, dar nu [tie c` eu sunt con[tient` de asta, ceea ce

m` face s` m` gândesc c` trebuie s` am grij` s` i se serveasc` mânc`rurile

preferate. Cerule! Ce de probleme! Nu m-ar mira s` fiu distrus` când vor

sosi invita]ii.

|ntr-adev`r, \n timpul zilelor care urmar`, casa fu adâncit` \ntr-un

tumult de activit`]i. Lady Denville nu lua parte la ele decât pentru a da

ordine contradictorii, dar nimeni nu-i purta pic` |n`l]imii Sale, care o

f`cea \n mod atât de fermec`tor [i mul]umea atât de frumos tuturor celor

care-i f`ceau un serviciu. |n schimb, servitorii din Londra [i cei din

Ravenhurst \ncepuser` s` se ciorov`iasc` pân` când Kit interveni pentru

a le spune c` nu mai voia s` aud` nimic. Singurii care se aflau \n afara

conflictelor erau domni[oara Rimpton, care ignora cu m`re]ie tot ce nu

avea leg`tur` cu garderoba |n`l]imii Sale [i buc`tarul [ef, care asculta cu

respect ordinele st`pânei, pentru a face apoi dup` mintea lui.

|nainte de a pleca din Hill Street, lady Denville fusese cuprins` de una

din crizele de ardoare menajer`, din fericire foarte rare. Atât doamna

Norton cât [i domnul Dawlish, foarte competentul buc`tar al |n`l]imii

Sale, fuseser` stupefia]i [i destul de jigni]i s` vad` sosind un furgon greu,

plin cu l`zi din care unele con]ineau printre altele treizeci [i [ase de

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 117

kilograme de lumân`ri, trei sute optsprezece litri de ulei de balen`

veritabil de la Barret [i Haymarket, dou` jamboane de Westphalia, mai

multe kilograme de ceai de Hyson, vanilie extrafin` [i zah`r triplu rafinat

de la firma Urciorul verde, din King Street; o mare cantitate de biscui]i de

la Gunther, mai mult de o jum`tate de duzin` de obiecte ciudate, dar

vizibil scumpe, pe care |n`l]imea Sa declar` c` sunt jardiniere. Avusese

norocul s` le observe f`când cump`r`turi [i considerase c` erau "exact

ce-i trebuia pentru Ravenshurt".

|i explic` lui Kit de ce cump`rase toate acele provizii. Cum putea s`

fie sigur` c` doamna Norton, care era menajer` de atât de pu]in timp,

f`cuse provizii suficiente? Cel mai elementar bun-sim] \i dictase s`

pre\ntâmpine orice eventuale deficien]e ale dul`pioarelor [i dulapurilor

doamnei Norton.

Aceasta se l`uda c` este pe cât de competent`, pe atât de prev`z`toare

[i fu grav ofensat`, dar lady Denville \i explic`, folosind cel mai

fermec`tor zâmbet, c` nu comandase toate aceste provizii decât pentru

c` [tia cât era de sup`r`tor s` trebuiasc` alc`tuit` o mas` pe nea[teptate.

Voise, pe cât posibil, s` evite s`-i dea griji inutile menajerei.

Domnul Dawlish, care-[i cuno[tea st`pâna mult mai bine, \i primi

explica]iile politicos, dar spuse c` prefera s` fac` el \nsu[i biscui]i

francezi. To]i ceilal]i de la Gunther ar putea fi servi]i \n zilele de primire.

Dac` |n`l]imea Sa binevoia s`-i dea numele [i adresa casei la care

comandase o broasc` ]estoas`, el le va scrie imediat, dat fiind c` aranjase

deja s`-i fie livrat` una foarte frumoas` la Ravenshurt. Pe de alt` parte,

alesese personal [i adusese de la Londra un jambon de York [i unul de

Westphalia, care ar fi trebuit s` fie de-ajuns.

|n tot cazul, observ` domnul Dawling cu indulgen]`, doamna Norton

n-avea de ce s` se agite: el o cuno[tea destul de bine pe |n`l]imea Sa

118 GEORGETTE HEYER

pentru a o putea asigura c` accesele sale de zel nu durau niciodat` mai

mult de o zi sau dou`.

{i a[a se \ntâmpl`. |nainte ca primii invita]i s` soseasc`, lady Denville,

redevenit` ea \ns`[i, se mul]umi s` umble de colo-colo printre straturile

de flori, ad`postindu-se sub o umbrel` de soare [i indicându-i

gr`dinarului [ef ce voia s` vad` plantat \n noile jardiniere. |l privea

muncind [i-i d`dea din când \n când câte o sugestie – ceea ce o

determina s` cread` la sfâr[itul dimine]ii c` ea f`cuse totul. Dar cum

gr`dinarul era foarte priceput, rezultatul final corespundea dorin]elor

sale. Onorabilul Cosmo, doamna Cliffe [i tân`rul Ambrose Cliffe ajunser`

primii \ntr-un vehicul destul de demodat, tras doar de doi cai, ceea ce o

f`cu pe lady Denville s` exclam`:

– Dumnezeule, Cosmo, de unde ai \nchiriat tr`sura asta oribil`? Doar

dac` nu-]i apar]ine? |n acest echipaj, te vei face remarcat!

Domnul Cliffe, b`rbat \nalt [i sub]ire, cu câ]iva ani mai mare,

r`spunse, s`rutând-o cum era firesc, c` pre]ul tr`surilor de po[t` era prea

ridicat pentru mijloacele sale modeste.

– Nu suntem to]i la fel de boga]i ca tine, draga mea Anabel, \i spuse.

– Este ridicol! replic` |nal]imea Sa. Sunt sigur` c` punga ta este mai

umflat` decât a mea, pentru c` e[ti atent s` nu cheltuie[it nici un ban.

Este ru[inos din partea ta c` ai f`cut-o pe biata Emma s` c`l`toreasc`

\ntr-o tr`sur` atât de \ngrozitoare, care \mi aminte[te \ntru totul de cea a

bunicului, \n care bunica era mereu bolnav`! S`rmana Emma, cât te

plâng [i ce \ncântat` sunt c` te v`d! Dar ce p`cat c` nu ar`]i mai bine. Te

voi conduce \n camera voastr`, pentru a te putea odihni \nainte de cin`.

Doamna Cliffe, o fiin]` moale, cu ochii de un albastru sp`l`cit [i o

tent` boln`vicioas`, r`spunse cu o voce f`r` inflexiuni, cu un zâmbet silit,

c` se sim]ea relativ bine, de[i o durea pu]in capul.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 119

– Ce m` mir`, este c` nu te doare peste tot! replic` lady Denville,

conducând-o \n cas`.

– Nu, nu! Numai s` nu fi r`cit Ambrose...

– Drag` Emma, cum ar fi putut s` r`ceasc` pe o asemenea zi?

– Este atât de sensibil! oft` doamna Cliffe. {i apoi, era a[ezat \n fa]` [i

sunt sigur` acolo era un curent \ngrozitor. Poate ar trebui s`-l fac s`

\nghit` câteva pic`turi de camfor... \l am \n valiz`.

– |n locul t`u, nu l-a[ \ncuraja s` se drogheze, r`spunse cu sinceritate

lady Denville.

– Nu, draga mea, dar evident, fiii t`i au fost extraordinar de

s`n`to[i.... relu` doamna Cliffe cu un aer de u[oar` compasiune.

Cum |n`l]imea Sa nu era una dintre mamele care considerau c`

fragila constitu]ie a copiilor lor era semn de clas`, r`mase indiferent` la

mila cumnatei sale.

– Da, ei nu sunt niciodat` bolnavi, se mul]umi ea s` r`spund`.

Desigur, au avut rujeol` [i tuse convulsiv` când au fost copii, dar nu-mi

mai amintesc.

Doamna Cliffe \[i admira frumoasa cumnat`, dar nu se putea

\mpiedica s` gândeasc` totu[i c` trebuia s` fie o mam` foarte insensibil`

pentru a uita un asemenea eveniment. La urma urmei, poate Cosmo avea

dreptate când spunea c` Anabel nu se preocupa de nimic \n afar` de

elegan]a sa [i de nimicuri. Dar când, dup` ce l`sase obloanele, lady

Denville o p`r`sise, l`sând-o instalat` confortabil pe o canapea, cu un [al

u[or pe genunchi [i o batist` muiat` \n ap` de colonie \n mân`, \[i spuse

c` o persoan` atât de amabil` [i atent` nu putea s` fie lipsit` de inim`,

oricât de elegant` era.

|ntre timp, Kit \[i condusese unchiul [i v`rul \ntr-unul din saloanele

de la parter, unde \[i a[teptau r`coritoare diferite [i \nt`ritoare. De[i

120 GEORGETTE HEYER

\nclina]ia sa natural` spre zgârcenie \l incita s` nu-[i umple pivni]a decât

cu vinuri ordinare, gusturile lui Cosmo nu erau indiferente la calitatea

unui vin bun. Dup` ce-l mirosi [i-l gust`, fa]a sa lu` o expresie aproape

binevoitoare [i-i spuse lui Kit, f`cându-i un semn din cap: "Ah!"

– Un vin de Xeres foarte suportabil, vere, ad`ug` Ambrose care nu

voia s` r`mân` mai prejos.

– Nu [tii nimic despre asta! \i r`spunse tat`l s`u pe un ton

dispre]uitor. Vin de Xeres? Este un vin de Malaga, pe care unchiul t`u l-a

pus la ad`post acum.... s` vedem.... treisprezece sau paisprezece ani! Ar

trebui s` mai a[tepte \nc` un an sau doi, Denville, pentru a ajunge la

apogeu. Vinurile astea spaniole de munte cu cât se \nvechesc, cu atât sunt

mai bune. Dar este foarte b`ubil. Din p`cate, ce se vinde la Malaga acum,

nu este decât o imita]ie a vinurilor pe care le-am b`ut \n tinere]ea mea.

Mai b`u o \nghi]itur` [i-i acord` nepotului s`u un zâmbet.

– Dac` \n]eleg bine, dragul meu b`iat, voi avea curând ocazia s` te

felicit. Este foarte bine! Este perfect! Acum, eu tr`iesc \n afara societ`]ii,

dar cred c` am aflat c` domni[oara Stavely este o femeie f`r` repro[. M`

bucur s-o cunosc. Scumpa ta mam` mi-a spus c` Brumby a aprobat acest

proiect. Am dedus c` zestrea domni[oarei Stovely este confortabil`.

– |mi pare r`u c` nu te pot informa \n leg`tur` cu acest subiect. N-am

nici o idee despre importan]a zestrei sale, r`spunse Kit, privindu-l cu

dispre].

Cosmo p`ru [ocat, dar ad`ug` dup` ce se gândi o clip`:

– Se poate crede c` unchiul t`u Brumby n-ar fi \ncurajat aceast`

c`s`torie dac` nu era cazul. Bine\n]eles, Denville, tu dispui de o avere

frumoas`. Dar probabil cost` mul]i bani... foarte, foarte mul]i bani s` duci

acest mod de via]` \n casa din Londra, f`r` s` mai vorbim de mica

proprietate din Leicestershire. {i \n plus, \mi \nchipui c` tat`l t`u a luat

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 121

m`suri convenabile \n favoarea lui Kit, ceea ce a avut probabil drept

consecin]` o diminuare considerabil` a veniturilor tale.

– Ca [i când Denville nu era putred de bogat! murmur` tân`rul Cliffe,

cu nasul \n pahar.

Din fericire, Cosmo nu-l auzi. P`rea s` acorde mai mult interes

situa]iei financiare a nepotului s`u decât celei a sa. |n timpul care-i trebui

pentru a bea trei pahare de Malaga, nu vorbi decât despre veniturile

probabile ale domeniului, despre num`rul de servitori necesari pentru a

\ntre]ine o locuin]` atât de vast`, de pre]ul gr`dinilor [i de chiriile abuzive

pe care le cereau hotelurile particulare la Mayfair. Trebuia totu[i s` i se

fac` dreptate, deoarece interesul pe care-l ar`ta [i sfaturile de economie

pe care le d`dea cu generozitate nepotului s`u erau complet

dezinteresate. Nu avea nimic de câ[tigat. Dar \i f`cea atât de mult` pl`cere

s` \ntocmeasc` planuri pentru a le permite celorlal]i s` fac` economii, de

parc` le f`cea pentru el \nsu[i. Nepotul \l ascult` politicos, fiul s`u cu un

amestec de jen` [i du[m`nie. |ndat` ce Cosmo p`r`si \nc`perea, tân`rul

b`rbat avu ideea nefericit` de a-l ruga pe Kit s` nu dea aten]ie cuvintelor

tat`lui s`u.

– Vorbe[te \ntotdeauna ca [i când n-ar avea un ban, este de prost

gust. Este sup`r`tor când o face acas`, dar, \n societate, este extrem de

jenant!

Kit \l putea \n]elege \ntr-o oarecare m`sur` pe acest tân`r de

nou`sprezece ani, nu prea sigur de el, dar dornic s`-[i fac` iluzii. Uneori,

tat`l s`u i se p`rea probabil insuportabil. Totu[i, nu aprecie deloc crticile

v`rului s`u [i se str`dui cu perseveren]` s` \ndrepte conversa]ia spre alte

subiecte. |n zadar. Ambrose continu` s`-[i denigreze tat`l \ndelung, pân`

când Kit, pierzându-[i r`bdarea, \i spuse dur:

– |n]eleg c` unchiul n-a apreciat modul t`u de a te comporta.

122 GEORGETTE HEYER

La naiba! N-ai g`sit nimic mai bun de f`cut la Oxford decât s` vizitezibordelurile? |n ce prive[te eliminarea ta, permite-mi s`-]i spun c` nicichiar Evel...

Se corect` [i relu`:– Nici chiar Kit [i cu mine n-am fost da]i vreodat` afar` pentru pove[ti

cu fete. Pe vremea noastr`, le l`sam la vestiar. Iar \n ceea ce prive[te fatape care te-ai l`udat c` ai p`r`sit-o...

– Nu m-am l`udat cu asta, bâigui tân`rul Cliffe ro[ind, doar am...– Ba da, ripost` Kit, sever. {i \n locul t`u n-a[ mai vorbi despre ea,

neghiobule!Foarte descump`nit, Ambrose continu`:– Dar pân` la urm`, nici tu nu e[ti un sfânt, Denville. Toat` lumea o

[tie.– Nu, dar nu sunt nici un desfrânat, ceea ce vei ajunge \n cele din

urm`, dac` vei continua, replic` v`rul Kit cu o asprime afectuoas`.|ncepu s` râd`:– Haide, nu fi atât de n`t`fle], Ambrose! Pân` la urm`, voi uita legile

ospitalit`]ii!– Da, dar când m` gândesc c` \nc` se mai vorbe[te despre toate

prostiile pe care le-a]i f`cut Kit [i cu tine, când era]i la Oxford, g`sesc c`este cam mult s`-mi faci repro[uri, replic` Ambrose ofensat.

– Serios? Se mai vorbe[te \nc`? \ncheie Kit, \ncântat. |n orice caz,nimeni nu poate spune c` ne pierdeam timpul alergând dup` slujnice.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 123

Capitolul 9

A doua zi, la sfâr[itul dup`-amiezii, respectabila lady Stavely ajunse la

Ravenshurt \ntr-o hodoroag` mai greoaie [i mai demodat` decât cea a

domnului Cliffe. Era \nso]it` de nepoat`, de camerist` [i de valetul

personal. Domnul Fancot, care se temuse totu[i de sosirea lor, le

\ntâmpin` cu o anumit` pl`cere. Cele dou`zeci [i patru de ore pe care

tocmai le petrecuse cu familia Cliffe erau cauza. Ceea ce lady Denville

descrisese nu f`r` mali]ie ca o sear` pl`cut` petrecut` \n intimitate, nu

fusese decât preludiul unei zile extrem de plicticoase [i mai ales plin` de

pericole. Cosmo, care nu era decât proprietarul unui domeniu modest,

\i spuse nepotului c` i-ar pl`cea s`-l viziteze pe al s`u. |n timpul acestei

lungi plimb`ri, pusese numeroase \ntreb`ri c`rora Kit fusese incapabil s`

le r`spund`; \n calitatea sa de mezin, nu se preocupase niciodat` de

administrarea domeniului. A[a c` trebui s` suporte repro[uri severe din

partea unchiului, dezam`git s` constate c` zvonurile care circulau despre

neseriozitatea [i nechibzuin]a celui de-al [aselea lord Denville erau din

p`cate fondate.

Din fericire pentru reputa]ia lui Evelyn, domnul Cliffe, dup` ce

prânzise copios, se retrase \n bibliotec`, \[i \ntinse o batist` pe fa]` [i c`zu

\ntr-un somn pe cât de profund, pe atât de zgomotos.

Kit nu mai avea decât s`-i ]in` companie v`rului s`u – sarcin`

anevoioas`, deoarece acesta nu avea decât o dorin]`: s` mearg` la

Brighton. Când Kit \l \ntreb` ce voia s` fac` acolo, \i r`spunse vag c` s-ar

putea plimba sau poate s` petreac` un timp \ntr-o sal` de biliard. Dar

cum Kit, ]inând cont de \mprejur`ri, era foarte hot`rât s` r`mân` cât mai

departe posibil de acel loc foarte monden, proiectul fu respins cu

energie. Deloc obosit, Kit \i suger` s`-l \nso]easc` la o vân`toare de

iepuri. La \nceput, Ambrose se ar`t` foarte reticent [i bolborosi râzând

u[or nervos c` nu era un tr`g`tor atât de bun ca v`rul s`u; dar dup` ce

Kit \l obligase s` nu mai fluture periculos ]eava armei [i-i ar`t` cum

trebuia s` \ncarce [i s` trag`, \[i uit` temerile [i \ncepu s` se amuze. Era

foarte u[urat s`-[i g`seasc` v`rul \ntr-o dispozi]ie atât de amabil`.

|nconjurat de r`bdarea pe care i-o ar`ta acesta, m`rturisi \n cele din urm`

c` i-ar pl`cea mult s` devin` un bun tr`g`tor.

– Numai c`, desigur, n-am avut niciodat` ocazia s` \nv`], pentru c`

tata nu este genul sportiv.

Dându-[i prima dat` seama c` Ambrose avusese mai pu]in noroc

decât el \n via]`, Kit avu ideea s`-i propun` ca pe timpul sejurului la

Ravenshurt s`-l dea \n grija paznicului de vân`toare, care va fi \ncântat s`

aib` un elev de format. Propunerea fu bine primit` [i cum fu urmat` de

o \mpu[c`tur` norocoas`, care f`cu o victim` \ntr-un grup de iepuri

nep`s`tori.

Ambrose se \ntoarse mai mul]umit ca niciodat` de el, convins \n

acela[i timp c` iepurele era al celui care-l \mpu[case [i c` peste pu]in, va

fi considerat de to]i un tr`g`tor de elit`.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 125

Kit avu doar timp s`-[i schimbe costumul de vân`toare cu o ]inut` mai

oficial` \naintea sosirii impozantului vehicul al b`trânei doamne. Norton,

asistat de valetul personal al |n`l]imii Sale [i de al]i doi servitori mai pu]in

importan]i o ajutase s` coboare când Kit ajunse la fa]a locului, la timp

pentru a o auzi cople[indu-i cu repro[uri. Trase concluzia c` nu era

\ntr-o excelent` dispozi]ie [i nu fu surprins s` fie \ntâmpinat cu o critic`

vie asupra st`rii aleii principale.

– Totu[i, recunoscu ea cu m`rinimie, locul mi se pare destul de

pl`cut! N-am fost niciodat` aici, dar sunt mul]umit` c` am venit.

Ochii p`trunz`tori privir` fa]ada \n c`r`mizi de dou` tonuri.

– Hm!... Da. Locuin]a nu este splendid`, dar este foarte convenabil`.

Ar trebui smul[i to]i rododendronii din lungul aleii. Nu pot s`-i suf`r.

– Dar gânde[te-te cât trebuie s` fie de frumo[i când sunt \n floare!

spuse Cressy, care tocmai cobora din tr`sur`.

– Cum atunci toat` lumea este la Londra, cu excep]ia celor lefteri,

n-are importan]`! r`spunse lady Stavely pe un ton f`r` replic`.

O z`ri pe lady Denville care cobora \n \ntâmpinarea sa.

– Ce faci? Tocmai \i spuneam lui Denville c` ar trebui suprima]i

rododendronii de pe alee.

Chiar \ntunec` prea mult!

– Da, nu-i a[a? recunoscu lady Denville. S-ar crede c` se coboar` \n

infern. Dar sosirea, apoi, \n teren descoperit, este [i mai pl`cut`.

Permite]i-mi s` v` conduc \n`untru, doamn`. Este un soare arz`tor.

B`trâna doamn` râse batjocoritor, amuzat`:

– F`r` \ndoial`, te temi pentru tenul dumitale? Când vei avea vârsta

mea, nu te vei mai preocupa de asta. Ne zdrobim c`p[uni pe fe]e pentru

a ne vindeca de insola]ie [i ne punem felii de carne de vit` crud`,

\mpotriva ridurilor! Personal, n-am f`cut-o niciodat`. G`sesc c` este

126 GEORGETTE HEYER

dezgust`tor! |mi \nchipui c` folose[ti tot felul de lo]iuni noi, dar nu sunt

mai eficiente decât remediile noastre vechi!

Lady Denville, care-[i sp`la \n fiecare sear` fa]a \ncânt`toare cu un

extract de ananas verde [i [i-o proteja \n timpul zilei cu "roz olimpian",

r`spunse c` era adev`rat [i-[i conduse invitata spre scar` oferindu-i

bra]ul. Acesta \i fu rezuzat, b`trâna doamn` declarând c` prefera ajutorul

valetului s`u \n livrea. Când i se propuse s` fie condus` imediat \n camera

sa, ad`ug` c` era o femeie b`trân` [i c` n-ar putea s` urce scara \nainte

de a-[i rec`p`ta respira]ia [i pu]ina energie care-i mai r`m`sese.

– S` mergem \n salonul albastru unde este o r`coare extrem de

pl`cut`, doamn`! replic` lady Denville cu o bun`voin]` de neclintit. Voi

cere ceaiul [i v` va remonta.

– Cu siguran]` nu, deoarece nu-l voi bea, spuse b`trâna doamn`. Voi

bea o cea[c` dup` cin`, dar nu-mi voi \nc`rca stomacul la ora asta. Ce a[

bea cu pl`cere.... dar dac` nu ave]i n-are importan]`, este un pahar de

cocteil african.

– Bine\n]eles! Cum nu m-am gândit? exclam` lady Denville

aruncându-i o privire \nnebunit` majordomului.

– Imediat, doamn`, r`spunse acesta, ar`tându-se de minune la

\n`l]imea \mprejur`rilor.

Cressy, care r`m`sese la piciorul sc`rii, ridica ochii spre Kit zâmbindu-

i ca pentru a se scuza [i murmur`:

– Este obosit`, \n]elege]i [i asta o indispune \ntotdeauna. |mi pare

r`u, curând totul va fi mai bine.

Kit \i zâmbi [i el.

– Am impresia c` \ntr-unul din poduri exist` un scaun rulant de care

se folosea bunicul când avea gut`. Crezi c`?....

– Nu cred, r`spunse ea râzând.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 127

Dup` toate probabilit`]ile, va interpreta foarte r`u propunerea

dumitale. Mai bine las-o pe mama dumitale, care sunt sigur` c` va [ti

s`-i alunge proasta dispozi]ie. Cred c` ar reu[i s` farmece persoana cea

mai nesuferit`. {i te asigur, nu este cazul bunicii.

– Sunt convins. Este o b`trân` doamn` redutabil`, dar pentru care

am mult respect. {i acum, ce ]i-ar pl`cea s` faci? Vrei s`-i cer doamnei

Norton s` te conduc` \n camera dumitale sau preferi s` facem o plimbare

pe teras`?

– Mul]umesc, asta mi-ar face pl`cere. Venind, mi s-a p`rut c` z`resc

un lac [i a[ fi fericit` s`-l v`d mai bine.

– |ntr-adev`r, \l vei vedea de pe teras`, spuse Kit, oferindu-i bra]ul. Ce

p`cat c` rododendronii nu mai sunt \n floare. |ns`[i bunica dumitale ar

fi recunoscut c` reflectarea lor \n ap` \ntr-o zi \nsorit`, recupereaz`

austeritatea lor de acum.

– O judeci gre[it, lord Denville. Nimic n-o poate face s`-[i schimbe

p`rerea!

|ntoarse capul spre el [i-i arunc` o privire timid` [i sincer` \n acela[i

timp.

– Mi-ar pl`cea s`-mi spui dac` sejurul nostru aici este... totu[i ce-]i

doreai.

– Cum ar putea fi altfel? replic` el imediat.

– Oh! ar putea foarte bine. Dar \ntrebarea a fost prosteasc`, deoarece

erai obligat s` r`spunzi politicos. Se \ntâmpl` c` o b`nuiesc foarte tare pe

bunica mea c` i s-a impus ladyei Denville.

– |ntr-adev`r, ea a abordat prima subiectul, dar te pot asigura c`

mama a fost \ncântat`. Te po]i \ndoi oare c` [i eu sunt?

– Da, m` \ndoiesc, r`spunse Cressy \n mod nea[teptat. M` fr`mânt`

un gând. }i-am spus c` nu eram complet hot`rât`, dar nu te-am \ntrebat

128 GEORGETTE HEYER

ce era cu dumneata. Când ai p`r`sit Londra mi s-a p`rut... nu m-am putut

\mpiedica s` m` \ntreb dac`... Oh! Dumnezeule! m` \ncurc. Vezi, \n]eleg

cât de jenant ar fi pentru dumneata dac` ai regreta c` mi-ai cerut mâna.

A[a c`, fii cinstit [i spune-mi dac` \ntr-adev`r crezi c` suntem f`cu]i unul

pentru altul. Ai \ncredere \n mine pentru a aranja lucrurile f`r` nici cel

mai mic incident.

Kit \[i puse mâna peste ale sale.

– Este \ntr-adev`r foarte amabil [i foarte delicat din partea dumitale,

spuse grav.

– {tiu cât de greu este pentru domni s` rup` o logodn`, explic`

tân`ra fat` [i asta mi s-a p`rut \ntotdeauna \ngrozitor de nedrept, pentru

c` [i voi v` pute]i \n[ela la fel de u[or ca noi.

– Este adev`rat! Vreau s` spun, de[i n-am avut \nc` experien]a asta,

c` sunt sigur c` ai dreptate. Cressy zâmbi.

– Ai spus-o \ntr-un mod fermec`tor, dar e[ti \nc` nehot`rât? F`r`

pref`c`torii \ntre noi, te rog. {i s` nu-]i fie team` c` m` jigne[ti.

Spune-mi adev`rul.

– Adev`rul, domni[oar` Stavely, f`r` pref`c`torie, este c` pe m`sur`

ce te cunosc mai bine, cred c` meri]i un so] mai bun decât mine.

Tân`ra fat` se \ncrunt`.

– Este oare o manier` politicoas` de a-mi spune c` dore[ti s` rupem

logodna?

– Nu, este un mod de a-]i spune c` e[ti un \nger, spuse Kit, luându-i

mâna [i s`rutându-i-o u[or.

Cuvintele \i ]â[nir` de pe buze \nainte de a le fi putut opri [i cu o

sinceritate care o f`cu pe Cressy s` ro[easc`. |i l`s` mâna, spunându-[i:

"Trebuie s` fiu atent.... n-am \ntâlnit niciodat` o asemenea fat`..." Ad`ug`

cu voce tare:

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 129

– Nu te temi s` mergi prin iarb` cu sandalele astea u[oare? Sau vrei

mai degrab` s` te duc s` vizitezi gr`dina de trandafiri? Sunt \n plin`

floare.... [i-l z`resc pe tân`rul meu v`r care se apropie. Dac` r`mânem

aici, va veni s` ni se al`ture [i este o \ncercare la care pentru nimic \n lume

n-a[ vrea s` te supun dup` oboseala unei c`l`torii.

Calmat`, Cressy râse [i \ncepu s` mearg` al`turi de el.

– Este adev`rat. Am str`b`tut cel pu]in patruzeci [i opt de kilometri.

V`rul dumitale este chiar atât de \ngrozitor?

– Da! jum`tate fanfaron, jum`tate z`p`cit, \i spuse Kit, ajutând-o s`

coboare dalele neregulate care duceau spre peluz`. Fratele meu [i cu

mine \l consideram ca fiind un caz disperat [i-l supuneam celor mai rele

tratamente de fiecare dat` când aveam ocazia s`-l \ntâlnim, ceea din

fericire era rar!

– Am impresia c` \nc` este la fel!

– |n nici un caz! Punându-mi via]a \n primejdie, l-am dus \n aceast`

dup`-amiaz` s` \mpu[te iepuri, \mi ajunge pentru ast`zi. Te asigur c` este

un tân`r plictisitor la culme [i, dac` nu dumneata ai fi cea c`reia m`

adresez, l-a[ califica drept un "mucos indecent".

– Da, da, desigur, r`spunse Cressy. {i dac`-mi vorbe[ti mie, cum ai

spune?

– Un descreierat orgolios! Dar \ncep s` m` \ntreb dac` este \ntru totul

responsabil de asta. |l cuno[ti oare pe tat`l s`u? Pe unchiul Cosmo?

Cressy scutur` din cap.

– Ei bine, te a[teapt` aceast` pl`cere! Este unul din fra]ii mamei, cel

care ea crede c` a fost schimbat de doic`. S` nu te miri dac` te va \ntreba

cât a costat rochia dumitale [i-]i va explica apoi unde ai fi putut-o g`si

mult mai ieftin.

Asta o amuz`.

130 GEORGETTE HEYER

– Nu po]i s` [tii cât sunt de u[urat` s` aflu c` [i \n familia dumitale ai

oameni care te fac s` ro[e[ti. Mor de ru[ine când m` gândesc la acea cin`

din Mount Street, unde biata veri[oar` Maria te-a pus \n \ncurc`tur`

proclamând cu voce de stentor c` te g`se[te un tân`r foarte frumos. {i de

grosolanul Austin care a \ncercat s` te acapareze! Când a aflat c` pân` la

urm` i-ai cump`rat calul, tata s-a \nfuriat! Animalul acesta este chiar atât

de oribil? Tata pretinde c` Austin este incapabil s` judece asta.

– Oh! nu este o mâr]oag`, r`spunse Kit. Este cam fragil, atâta tot. De

altfel, vei judeca singur`. Am pus s` fie adus aici, pentru a fi c`l`rit la

plimbare.

– Nu-l consideri demn s` fie dus \n Leicestershire, pentru vân`toare

de vulpi? Oare ce te-a putut face s`-l cumperi? Asta ]i-ar putea distruge

reputa]ia!

– Ah! serios? Este perfect!

Citi surpriza \n ochii ei [i ad`ug`:

– Nu, nu asta voiam s` spun. Adev`rul este c` am fost obligat s`-l

cump`r, deoarece \l l`sasem prea mult timp pe v`rul dumitale f`r`

r`spuns. Vânezi cu gonaci, Cressy?

– Nu. L-am \nso]it o dat` sau de dou` ori pe tata, dar niciodat` la

vân`tori importante, \n timp ce dumneata [tiu c` e[ti un pasionat al

acestui gen de sport. Sper c` nu-mi vei cere s` \ncerc s` rivalizez cu

dumneata, deoarece sunt sigur` c` nu voi reu[i. |mi place s` c`l`toresc,

dar nu sunt o bun` s`ritoare. La drept vorbind, nu sunt genul de a m`

n`pusti peste un gard viu [i detest barierele.

– Cu atât mai bine, r`spunse vesel Kit. |n ce m` prive[te, nu-mi plac

femeile care c`l`resc asemenea b`rba]ilor. |n ultimii ani, am avut rareori

ocazia...

Se corect` la timp [i continu` firesc:

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 131

– .... s` observ performan]ele acestor doamne pe terenurile de

vân`toare.

Se d`du \ntr-o parte pentru a o l`sa s` treac` pe sub o arcad`

\mpodobit` cu trandafiri ag`]`tori.

– Iat`, doamn`, celebra noastr` gr`din` de trandafiri. |]i place?

– Oh! este minunat`! exclam` Cressy \nainte de a \nainta gr`bit` spre

un nou specimen, \n plin` floare.

– Spune-i asta lui Newbiggin, gr`dinarul [ef, va fi scavul dumitale pe

via]`. Dar trebuie s` te previn totu[i c` mama mea drag` este convins` c`

gr`dina este opera sa personal`! {i de altfel, este exact, pentru c` ea a

avut ideea. Ea s-a adâncit \n planuri când am plecat la Constantinopol,

dar....

– Când ai plecat la Constantinopol? relu` Cressy ridicând ochii spre

el.

– Când m-am dus la fratele meu, ad`ug` Kit imediat.

– Ai fost acolo? Cât te invidiez.

– |]i place s` c`l`tore[ti \n str`in`tate?

– N-am f`cut-o niciodat`, decât \n c`r]i, r`spunse Cressy. Odinioar`,

visul meu era s` v`d pu]in lumea, dar tatei nu-i plac str`inii [i n-am putut

s`-l conving s` mearg` nici m`car pân` la Paris. Ai fost la Viena, la fratele

dumitale, nu-i a[a? Mi-ar pl`cea s`-mi vorbe[ti despre asta.

Nu era nici o greutate. |n timp ce se plimbar` de-a lungul c`r`rilor din

gr`dina de trandafiri, Kit \[i d`du repede seama c`, prin lecturile sale,

Cressy \nv`]ase multe lucruri. |l asculta cu aten]ie [i punea \ntreb`ri din

când \n când. Ici [i colo, Kit se oprea pentru a culege o floare extrem de

frumoas` [i a i-o oferi.

Când \[i terminar` plimbarea, tân`ra fat` avea un buchet [i, cuprins`

de remu[c`ri, \i spuse:

132 GEORGETTE HEYER

– Dac` ne \ntâlnim acum cu gr`dinarul dumitale, cu siguran]` nu va

deveni sclavul meu, ci mai degrab` du[man. Spune-mi, lord Denville,

tat`l dumitale a c`l`torit \n tinere]e, cum se f`cea \nainte de r`zboi? Oare

nu ]i-ar fi pl`cut [i dumitale s` cre[ti \ntr-o perioad` \n care se considera

necesar, pentru a face educa]ie unui tân`r b`rbat, s` fie trimis \n

str`in`tate unde s` \nve]e limbi str`ine [i obiceiurile altor ]`ri?

– Da, \n afar` c`, dac` m` \ncred \n experien]a tat`lui meu, erau

trimi[i acolo foarte tineri [i sub tutela unui perceptor. Din povestirile

tat`lui meu, se mergea dintr-un ora[ mare \n altul, \narma]i cu

recomand`ri pentru oamenii din \nalta societate [i \[i petrecea timpul

studiind cu perceptorul [i mergând la baluri [i recep]ii mondene. La fel

cum ar fi putut face [i la Londra!

– Da, r`spunse Cressy gânditoare, dar am impresia c` ta]ii no[tri.... [i

\nc` mai mult bunicii se interesau foarte pu]in de frumuse]ile naturii [i

mai pu]in \nc` de ]`rile pe care le vizitau. Bunicul a ]inut un jurnal când

a f`cut turul Europei, care con]inea numai sau aproape, nume mari pe

care le-a \ntâlnit [i recep]iile la care a participat. N-am fost niciodat` atât

de decep]ionat` ca atunci când tata mi l-a dat s`-l citesc. {i când te

gânde[ti c` a avut norocul s` str`bat` cele mai minunate ]`ri!

– Oare a notat c` a avut grij` s`-[i pun` un brâu de flanel` pentru a

traversa Alpii?

Cressy izbucni \n râs.

– Evident. Oh! ce p`cat c` str`mo[ilor no[tri li s-au oferit atâtea

posibilit`]i [i n-au profitat de ele!

|ntre timp, ajunseser` lâng` scara terasei. Kit \ntreb`:

– Oare o \nlocuie[ti pe m`tu[a dumitale, domni[oara Clara Stavely,

pe lâng` bunica? Mama nu [tie exact dac` va veni [i ea.

– Cât de r`u \mi pare! Ar fi trebuit s`-i precizez asta.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 133

Da, o \nso]esc mereu pe bunica la Worthing, la \nceputul verii, pentru

ca s` poat` profita Clara de ceea ce \n familie se nume[te "vacan]a sa". De

fapt, a plecat pentru a-[i oferi serviciile m`tu[ii Caroline [i probabil, dup`

câte o cunosc, s` se ocupe de asemenea de copiii ei.

Zâmbi.

– S` nu pari atât de scandalizat. Imagineaz`-]i c` m`tu[a Elizabeth,

care este cea mai minunat` persoan` pe care o cunosc, consider` de

asemenea c` este odios s-o trateze pe m`tu[a Clara \n acest mod.

|ntr-unul din anii trecu]i, a invitat-o \n Hertfordshire, hot`rât` s`-i ofere o

vacan]` confortabil` [i pl`cut`. Clara n-avea altceva de f`cut decât s` se

lase r`sf`]at` [i distrat`. Mi-a m`rturisit mai târziu c` nu \ncetase s` se

consume pân` când m`tu[a Caroline a chemat-o de urgen]`; unul dintre

copii avea o erup]ie, cel`lalt, v`rul Henry, \[i rupsese bra]ul, iar

guvernanta a trebuit s` se duc` de urgen]` la c`p`tâiul mamei sale care

avusese o criz` de inim`. M`tu[a Eliza mi-a povestit cum Clara [i-a f`cut

numaidecât bagajele [i a plecat la Lincoln, chiar \nainte ca ea s` fi avut

timp s` \ncerce s-o conving` s` r`mân` la Stoborough Hall. |mi \nchipui

tot ce era de f`cut la Lincoln [i [tiu cât de exigent` este m`tu[a Caroline.

Dar când Clara s-a \ntors s`-[i ia locul lâng` bunica, era proasp`t` ca un

trandafir.

Kit nu se putu st`pâni s` nu râd` ascultând povestea aceasta animat`.

– {i eu am o m`tu[` care, din spusele mamei, ador` s` se sacrifice pe

altarul familiei. Dar s` nu-mi spui c` faci parte din acela[i soi.

– |n nici un caz, replic` tân`ra fat`. Nu doresc deloc s` m` sacrific.

Cea mai rea \ncercare pe care am suferit-o \n timpul sejururilor la

Worthing este o oarecare plictiseal`, dar chiar [i asta s-a atenuat prin

verva bunicii. Kit deschise u[a care permitea accesul pe teras`, dar \nainte

de a-i trece pragul, Cressy \i spuse:

134 GEORGETTE HEYER

– Mul]umesc pentru trandafiri! Respecta]i un program special la

Ravenshurt? Nu trebuie s` fiu condus` \n camera mea de unul din

servitori, deoarece este probabil timpul s` m` \mbrac pentru cin`?

– |n acest caz, mergem la mama, replic` el, c`ci sunt sigur c`-i va face

pl`cere s` te conduc` ea \ns`[i.

Nu le fu greu s-o g`seasc` pe lady Denville, care cobora gr`bit`. P`rea

pu]in obosit`, dar când o v`zu pe Cressy, fa]a i se lumin` [i trecu rapid

de ultimele trepte care o desp`r]eau de ea, pentru a o \mbr`]i[a cu

tandre]e \ntr-un efluviu de parfum.

– Draga mea copil`! M` \ntrebam unde e[ti? N-am schimbat nici dou`

vorbe.

– {i mie \mi pare r`u, na[`! Lordul Denville m-a dus s`-]i v`d gr`dina

de trandafiri [i mi-a oferit cu amabilitate acest buchet. Ce frumos este,

nu-i a[a? Iar gr`dina dumitale este splendid`. N-avem nimic asem`n`tor

la Stavely.

– Este adev`rat c` este frumos, recunoscu lady Denville. Dac` ai [ti

cât` osteneal` mi-am dat! Osteneal`, pe care, de altfel, n-o regret. Cressy,

trebuie s`-]i spun... mi-e team` s` nu te plictise[ti teribil aici. |mi repro[ez

c` te-am invitat cu ace[ti oameni agasan]i. Fratele meu nu \nceteaz` s`

peroreze [i s` moralizeze, Emma se usuc` v`zând cu ochii [i bomb`ne

f`r` \ncetare. F`r` a mai vorbi de Ambrose care nu este decât o paia]`.

– Dar nu dumneata m-ai invitat, na[`, o \ntrerupse Cressy râzând. {tiu

foarte bine c` ]i-am fost impus` [i, de altfel, cu dumneata este imposibil

s` te plictise[ti!

– Da, dar m` simt atât de deprimat`! relu` lady Denville. Deja am fost

obligat` s`-i spun lui Norton s` devanseze cina, pentru c` bunica ta mi-a

precizat c` vrea neap`rat s` se culce devreme. A[a c`, micu]a mea drag`,

vom cina la ora [ase! De altfel, n-am \n]eles niciodat` de ce te-ai sim]i

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 135

obligat s` cinezi \n plin` zi, pentru simplul motiv c` e[ti la ]ar`. Dar \n

sfâr[it, nu va fi foarte grav, pentru c` am comandat supeul pentru ora

unsprezece. Sper ca la ora aceea, lady Stavely s` se fi retras.

– Vezi, Cressy, c` nu min]eam când \]i spuneam c` [i \n familia mea

sunt oameni care m` pot face s` ro[esc, interveni Kit.

– Oh, Dumnezeule! exclam` lady Denville, foarte confuz`. Vede]i cât

sunt de tulburat`. Dar, Cressy, [tii bine c` bunica ta m` face \ntotdeauna

s` tremur.

– Bine\n]eles, relu` Cressy, cu ochii râzând. A fost foarte capricioas`

cu dumneata? Te-ai sup`rat c` ]i-am l`sat-o? Iart`-m`, dar m-am gândit c`,

singur`, \]i va fi mai u[or s`-i temperezi dispozi]ia. Oare ai reu[it?

– Nu sunt \ntru totul sigur`, dar trebuie s` recunosc c`, atunci când

am \nso]it-o \n camer`, nu mai era la fel de prost dispus`. Nu voi merge

pân` la a pretinde c` era zâmbitoare, dar din fericire, a observat c`

draperiile de brocart din salonul albastru erau sp`l`cite. N-am crezut

vreodat` c` m` voi felicita pentru asta \ntr-o zi! Când le-am comandat la

Lyon, pre]ul lor l-a sup`rat foarte tare pe tat`l t`u, Ki... vreau s` spun

Evelyn [i m`rturisesc c` atunci când am constatat c` erau sp`l`cite, am

fost eu \ns`mi consternat`. Dar dintr-un r`u, poate ie[i ceva bun.

Dispozi]ia ladyei Stavely s-a \mbun`t`]it foarte mult \ncepând din clipa \n

care a putut s`-mi spun` c` nu eram decât o gâsc`. Cressy drag`, te voi

conduce \n camera ta, pentru c` nu trebuie s`-]i facem bunica s` a[tepte.

Mi s-a spus c` nu ]i-ai adus camerista. }i-o voi trimite pe Rimpton. Dar te

implor, micu]` drag`, n-o l`sa s` se impun`. M` \ntreb uneori cum pot

s-o suport. Dar este o camerist` excep]ional`.

***

136 GEORGETTE HEYER

F`r` s` pun` la \ndoial` talentele domni[oarei Rimpton, domni[oara

Stavely refuzase ajutorul s`u amabil, Jane, camerista bunicii putând face

ce-i era necesar. |i fu suficient doar s`-i \ncheie corsajul unei rochii din

crep portocaliu, care-i venea foarte bine.

– Po]i s` pleci acum, Jane, declar` b`trâna doamn`. Nu, d`-mi mai

\ntâi bastonul.... cel de abanos. Da, acesta. {i cere-i lui William s` vin`

imediat s` m` ajute s` cobor sc`rile acelea atât de alunecoase.

Se \ntoarse pentru a o m`sura pe Cressy din cap pân`-n picioare, \n

timp ce camerista se retr`gea.

– {i unde ai fost, domni[oar`? o \ntreb`.

– S` m` plimb \n gr`dina de trandafiri, cu lordul Denville, r`spunse

Cressy, deloc descump`nit` de acel ton t`ios.

– Hm!

|n`l]imea Sa scrut` oglinda, lu` cu degetele deformate un p`m`tuf

[i-[i pudr` obrajii.

– {i nu te-ai gândit c` a[ putea avea nevoie de tine?

– {tiam c` nu, bunico, r`spunse Cressy, f`r` s` se emo]ioneze. Mi-ai

cerut s` nu te agasez stând dup` tine. |n plus, nu-mi puteam imagina c`

vei avea nevoie de ceva \n timp ce lady Denville se ocupa de tine.

– Anabel Denville nu este decât o gâsc` frumoas`, declar` b`trâna

doamn` pe un ton f`r` replic`. A[a a fost \ntotdeauna [i a[a va r`mâne.

Se privi din nou cu aten]ie \n oglind`.

– |ntr-o zi, va fi ca mine! O b`trân` ruin`! Dar \]i voi spune asta,

micu]o: dac` una din fetele mele ar fi avut o zecime din farmecul s`u,

i-a[ fi mul]umit lui Dumnezeu. Ajut`-m` s` m` ridic. Ar trebui s` fiu \n pat

cu o cea[c` de sup`, dar voi cobor\ totu[i la cin` [i, dac` m` voi sim]i

capabil`, voi face o partid` de table cu Cosmo Cliffe. Dar nu cred. Sunt

prea \n vârst` pentru asta.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 137

Sper doar c`, dac` voi muri, \]i vei aminti c` pentru tine am venit aici.

Acest discurs pesimist era r`u prevestitor [i dispozi]ia b`trânei

doamne nu se \mbun`t`]i pân` când se trecu la mas`. De atunci, datorit`

domnului Dawlish, se calm`. Nu degeaba acest geniu culinar cerea un

salariu extravagant: [tia s` prepare la fel de bine ce-i convenea unei

doamne b`trâne, cât [i s` organizeze o mare cin` compus` dintr-o

jum`tate de duzin` de feluri principale [i vreo treizeci de feluri

secundare. B`trâna doamn`, revigorat` de o sup` de maz`re, se l`s`

tentat` de o bucat` de calcan [i, apoi, de o bucat` de c`prioar` fraged`,

cu sos picant. |[i termin` masa cu sparanghel proasp`t cules. Toate

acestea fuseser` atât de suculente, \ncât nu se putu \mpiedica s`-l laude

pe Kit. |i declar` r`spicat c` mâncase prea mult [i cu siguran]` nu va

putea \nchide ochii toat` noaptea. Dar lumea putu totu[i s` constate c`

p`r`si sufrageria f`r` ajutor [i p`rea mult mai vioaie decât \nainte de

mas`.

Kit se gândise c` b`trâna doamn` va accepta s` joace c`r]i cu Cosmo,

dar nu-[i imaginase niciodat` c` va suporta, fie [i o clip`, conversa]ia

anost` a m`tu[ii sale. Mare-i fu mirarea când, o clip` mai târziu,

ducându-se \n salon cu unchiul [i v`rul s`u, le g`si a[ezate al`turi,

discutând cu \nsufle]ire. Lady Denville aranjase o mas` de joc \n cealalt`

extremitate a galeriei [i-i atrase acolo pe cei trei tineri. {i doar când Kit se

duse s`-i spun` noapte bun` mamei sale, afl` motivul acestei bru[te [i

extraordinare prietenii. Fusese un noroc nesperat, declarase |n`l]imea

Sa. Povestind o \ntâmplare extrem de plictisitoare, Emma citase un

nume. Lady Stavely ciulise imediat urechile. Dup` o lung` conversa]ie

purtat`, se pare, asupra genealogiei familiilor nobile [i din \nalta

burghezie \nvecinat`, spre marea lor satisfac]ie, tr`seser` concluzia c`

dup` toate probabilit`]ile erau rude.

138 GEORGETTE HEYER

– Dar, te rog, dragul meu, nu-mi cere s` \ncerc s`-]i explic cum! \lrug` lady Denville. Nu [tiu câ]i veri, c`s`torii [i simple rela]ii au fostamintite. Nu po]i [ti cât de plictisitor a fost. Dar rezultatul este c` aceast`b`trân` doamn` de temut s-a \mprietenit cu Emma [i sper c` ne va sc`pade ea.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 139

Capitolul 10

Speran]a ladyei Denville se realiz` \n parte. Fie din cauza vagilor lor

leg`turi de rudenie, fie pentru c` b`trâna doamn` g`sea \n aceast`

persoan` blând` o excelent` \nlocuitoare a fiicei sale Clara, o promov` la

rangul de doamn` de companie. Spre marea surprindere a ladyei

Denville, biata Emma ced` f`r` nici o rezisten]`. De altfel, \ndatoririle sale

nu erau atât de cople[itoare cât s-ar fi putut presupune. B`trâna doamn`

nu-[i p`r`sea niciodat` camera \nainte de prânz [i nu admitea acolo pe

nimeni altcineva decât pe camerista sa. Se retr`gea dou` ore \nainte de

cin` [i-[i petrecea serile jucând c`r]i sau table cu acei membri ai societ`]ii

pe care-i considera demni s`-i fie adversari sau parteneri. Doamna Cliffe

nu era printre ei [i pân` la sosirea lui sir Bonamy Ripple, trei zile mai

târziu, Kit fu al patrulea la masa de joc. Era un juc`tor serios, dac` nu

str`lucit [i o dat` ce \n]elese diferen]a dintre modul \n care prefera s`

joace b`trâna doamn` [i cel cu care era obi[nuit printre contemporanii

s`i, ea nu mai avu mare lucru s`-i repro[eze. Dar cum modul de a juca al

ladyei Denville consta \ntr-o succesiune de pase excelente [i de gre[eli

ciudate, pe care \ncerca s` i le explice ladyei Stavely prin faptul c` se

gândea la altceva, se accept` curând ca ea [i fiul s`u s` joace \mpreun`

\mpotriva b`trânei doamne [i a lui Cosmo Cliffe.

|n aceste condi]ii, \ndatoririle Emmei constau numai \n a-i ]ine

companie ladyei Stavely când era lipsit` de ocupa]ie [i, când era timp

frumos, s` fac` o plimbare cu tr`sura \n \mprejurimi. Acest ritm de via]`

\i convenea de minune [i nimeni nu se gândea s` se plâng`.

Ambroase, chinuit \nc` de speran]a de a deveni un bun tr`g`tor, \[i

petrecea diminea]a cu paznicul de vân`toare. Acest martor \i m`rturisi lui

Kit c` dac` reu[ea s`-l \nve]e pe domnul Ambrose s` nimereasc` o u[` de

hambar de la o distan]` de doisprezece metri, va fi un succes nesperat.

La rândul s`u, Cosmo \[i petrecea timpul citind ziarele \n bibliotec`,

sau plimbându-se pe domeniu, punând \ntreb`ri femeilor [i

intenden]ilor, pentru a-i indica apoi gre[elile lor lui Kit, care se putea

consacra lui Cressy. Când era timp frumos, c`l`reau sau se jucau cu

mingea; când ploua, f`ceau o partid` de biliard, sau st`teau de vorb`.

|ntr-o zi, la cererea ei, o duse s` viziteze galeria str`mo[ilor a c`ror

poveste i-o spuse pe un ton foarte ireveren]ios. R`spunzându-i cu aceea[i

moned` dup` ce Kit spusese cu un aer \nfumurat o \ntâmplare cu un

preot r`spopit, Cressy \i povesti despre un Stavely care p`tase onoarea

familiei \ndatorându-se atât de mult, \ncât nu s-a putut descurca decât

devenind bandit de drumul mare!

Recunoscându-se \nvins, Kit vru s` afle dac` acest personaj

\ntreprinz`tor sfâr[ise prin a face avere. Dar Cressy \i r`spunse cu un aer

superior c` totul te \ndemna s` crezi c` str`mo[ul s`u \nsemnat murise

pe e[afod sub pseudonimul de "Gentleman Dick".

– Nu-i r`u! recunoscu Kit. Dar prive[te [i aceast` b`trân`

barb`-ro[cat`.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 141

Este unul dintre str`-str`-unchi din partea tat`lui [i se presupune c`

[i-a asasinat prima so]ie, al c`rui portret iat`-l.

– Nu m` mir` deloc, declar` Cressy dup` ce examin` cu aten]ie

tabloul respectiv, reprezentând o femeie f`r` vlag`. Se vede imediat c`

este vorba de una din acele persoane care se vait`, predispuse la toane [i

crize de lacrimi. Sunt sigur` c` p`rul ro[cat al so]ului s`u era semnul unui

caracter nestatornic.

Dar portretul care re]inu mai ales aten]ia domni[oarei Stavely fu cel

al celor doi gemeni Fancot, pictat de Hoppner, când erau copii \nc`.

– Cât de mult sem`na]i! exclam` ea studiind pânza de aproape, cu

mai mult interes decât [i-ar fi dorit Kit. Evident, exist` totu[i o diferen]`

când se prive[te cu aten]ie. P`rul dumitale este mai deschis la culoare, iar

fratele este pu]in mai \nalt. Exist` [i ceva \n expresie...

– Crezi? Dup` p`rerea mea, diferen]a de \n`l]ime ]ine pur [i simplu

de modul \n care am pozat. Cât despre expresie, pânza aceasta n-a trecut

niciodat` drept una dintre cele mai bune ale lui Hoppner, spuse Kit, f`r`

a ]ine seama de reputa]ia pictorului. Vino s` vezi portretul mamei, f`cut

de Lawrence.

Ea se l`s` condus` dar, \nainte de a ie[i din galerie, arunc` o ultim`

privire asupra tabloului lui Hoppner [i apoi o privire rapid`, dar

p`trunz`toare asupra profilului lui Kit. Totu[i, nu spuse nimic, nici \n

acea clip`, nici mai târziu, când b`trâna doamn` exprim` \n fa]a ei

p`rerea c` lordul Brumby \l nedrept`]ise tare pe cel mai mare dintre

nepo]ii s`i.

Lady Stavely avea tendin]a s`-l judece aspru pe tutore.

– Crede-m`, Cressy, spuse ea, devine r`uvoitor, ceea ce se \ntâmpl`

deseori b`trânilor celibatari, semn foarte r`u. |l ador` pe Christopher [i

asta \l face p`rtinitor fa]` de Denville.

142 GEORGETTE HEYER

– |n tot cazul, nu i-a spus tatei nimic nepl`cut despre Evelyn, \ndr`zni

Cressy. S-a mul]umit s`-i m`rturiseasc` p`rerea sa, [i anume c` dac`

lordul Denville dusese o via]` desfrânat`, o c`s`torie potrivit` ar aranja

totul.

– Ce prostie! exclam` b`trâna doamn`, cu ochii str`lucind. Henry

Brumby nu este decât un b`trân neghiob [i nu m` voi da \n l`turi s` i-o

spun. B`iatul `sta n-are nimic dintr-un desfrânat. A avut aventuri, se

poate! {i de ce nu? Dar am ajuns la vârsta \n]elepciunii \naintea lui

Brumby [i dac`-[i imagineaz` c` nu sunt \n stare s` recunosc derbedeii,

se \n[al` amarnic. Denville nu este unul dintre ei, po]i s` m` crezi pe

cuvânt, fata mea. |mi place mult. Dar ]ie?

Descump`nit` de aceast` \ntrebare nea[teptat`, Cressy r`spunse

ro[ind:

– Da, [i mie. Mult mai mult decât la \nceput. Dar...

– Dar ce? \ntreb` b`trâna doamn`, remarcând ezitarea lui Cressy.

Aceasta scutur` din cap.

– Nimic, bunico. Adic`..... nu, nimic!

B`trâna doamn` o privi cu aten]ie [i spuse dup` o clip`:

– Este \nc` prea curând! Nu vreau s` fac presiuni asupra ta, a[a c` nu

voi spune mai mult. Nu e[ti proast`, \n consecin]` nu subestimezi

avantajele acestei c`s`torii. {tii la fel de bine ca mine c` Denville este o

partid` foarte, foarte bun`. A fost o vreme când i-a[ fi dat mai mult`

importan]` decât acum. {i tat`l s`u a fost la fel [i proasta aceasta mic` de

Anabel Cliffe a avut mult noroc c`s`torindu-se cu el.

Se gândi o clip` [i schimb` subiectul.

– Se pare c` Bonamy Ripple sose[te mâine. M`t`h`losul acela....

Totu[i, voi fi mul]umit` s`-l v`d. Este un bun juc`tor de c`r]i [i [tie

ultimele bârfe.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 143

Se \ntrerupse din nou, \nainte de a continua nu f`r` reticen]`:

– O admir pe Anabel. S` reu[easc` s`-l aduc` pe Ripple de la Brighton

\n acest sezon, ce performan]`!

Dar când sir Bonamy cobor\ a doua zi din tr`sur` cu ajutorul a doi

lachei voinici, nimeni n-ar fi putut crede c` fusese greu de convins s`

renun]e la Pavilionul din Brighton pentru izolarea de la Ravenhurst.

Radiind de bun` dispozi]ie, strânse mâna lui Kit declarând c` acesta era

"un eveniment". De-abia respirând dup` efortul pe care tocmai \l f`cuse,

privi \n jurul s`u. |n acela[i timp impozant [i ridicol, era \mbr`cat \ntr-un

costum de ]ar` \ndr`zne], cu un mantou larg de c`l`torie aruncat

neglijent pe umeri [i cu o p`l`rie de castor a[ezat` cu \ndr`zneal` peste

p`rul buclat [i pom`dat.

– Foarte pl`cut, declar` el. Ce vedere frumoas`. |]i dai seama b`iete,

c` n-am venit niciodat` aici vara? Este exact ce trebuie pentru a fi din nou

\n form`. M` simt deja mult mai bine, ca un trandafir posomorât.

Kit zâmbi.

– Sunt fericit s` v` primesc aici, domnule.

Sir Bonamy \l privi o clip` f`r` s` clipeasc`.

– Mul]umesc mult. Este foarte amabil din partea ta.

Amintindu-[i cam târziu c` fratele s`u nu suporta decât cu greu

prezen]a celui mai fidel admirator al mamei lor, Kit se gr`bi s` adauge:

– Totu[i, trebuie s` v` previn c` obiceiurile vie]ii la ]ar` poate v` vor

deranja. Cin`m la ora [ase, domnule.

– N-are rost s` m` aten]ionezi, spuse Bonamy, urcând \nc` treptele

de la intrare. Cunosc obiceiurile de la ]ar`. Dar ave]i un buc`tar foarte

bun [i dac` te mul]ume[ti cu o buc`]ic` la prânz, se poate cina foarte bine

la ora [ase... [i lua doar o gustare la supeu.

– Oh! v` vom oferi mai mult decât o gustare, \i promise Kit.

144 GEORGETTE HEYER

Cu siguran]` v` va trebui o mas` substan]ial` când v` ve]i petrece

seara jucând c`r]i cu b`trâna doamn` lady Stavely.

– Ah! asta era! exclam` sir Bonamy, oprindu-se pe peron pentru a-[i

rec`p`ta r`suflarea, \n timp ce spatele lui lat se scutura de râs. Acum [tiu

de ce e[ti fericit s` m` prime[ti. Perfect! M` voi ocupa de b`trâna

doamn`. Aaah!

Aceast` exclama]ie salut` apari]ia gazdei, care-i \ntinse amândou`

mâinile [i-i spuse cu un zâmbet fermec`tor:

– Drag` Bonamy! {tiam c` pot conta pe tine. Mi-e ru[ine c` te-am

invitat \ntr-o companie atât de trist`, dar aveam \ntr-adev`r nevoie de

tine.

S`rutându-i mâinile [i p`strându-le \n ale sale, Bonamy r`spunse cu

afec]iune:

– Ei bine, frumoasa mea! Cât de fericit sunt s` te aud spunându-mi

asta, dar ar trebui s` [tii c` nu m` pot plictisi \n compania ta. Voi face cu

pl`cere tot ce pot pentru a-]i face un serviciu. Tocmai \i spuneam lui

Evelyn c` m` voi ocupa de Camelia Stavely

– Da, dar este [i mai r`u, m`rturisi lady Denville. {tiu c` ar fi trebuit

s` te previn, dar mi-a fost team` ca asta s` nu te descurajeze s` vii.

– Nu, nu, replic` Bonomy, l`sându-i o mân`, pentru a o putea

mângâia pe cealalt`. Nimic nu m-ar fi putut \mpiedica s` vin. Chiar dac`

ai fi invitat cei mai plictisitori oameni din regiune.

– Ei bine, exact asta am f`cut, spuse ea cu candoare. Pe Cosmo...

– Fratele t`u, Cosmo?

– Ca [i pe so]ia [i fiul s`u, ad`ug` lady Denville preferând s`

m`rturiseasc` totul deodat`.

– Ei bine, cu atât mai r`u, spuse Bonamy cu indulgen]`. Nu-i cunosc

[i nu cred c` m` poate deranja prea mult Cliffe.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 145

{tiu c` nu este nostim, dar la urma urmei, nu trebuie s` m` ocup de

el!

– {tiam c` pot conta pe tine, spuse lady Denville trecându-[i mâna

sub bra]ul s`u. Vino \n budoarul meu, vom bea un pahar de vin \n timp

ce ]i se despacheteaz` bagajele [i-mi vei povesti ultimele scandaluri.

Dându-[i seama c` prezen]a sa nu era dorit`, Kit plec` \n c`utarea

domni[oarei Stavely.

O descoperi, nu f`r` greutate, \n salonul mare, ocupat` s` orneze

dou` din jardinierele noi ale mamei sale. Vru s` [tie imediat cine \i

\ncredin]ase aceast` sarcin`.

– Nimeni, r`spunse Cressy, ad`ugând un crin unui buchet. I-am cerut

permisiunea ladyei Denville [i mi-a dat-o. A[a c` vezi, nu sunt nici

indiscret`, nici \ndr`znea]`.

– {tii bine c` nu asta am vrut s` spun. Dar n-ar fi trebuit s` te ocupi

de a[a ceva. Mama spune mereu c` nu este nimic mai epuizant.

Cressy râse.

– Da, a[a mi-a zis. Personal, g`sesc c` este foarte pl`cut. Mai ales aici,

unde exist` o asemenea abunden]` de flori. M-am distrat de minune \n

aceast` diminea]` alegându-le [i culegându-le.

– Cu atât mai bine, dar mi-ar pl`cea s` le la[i servitorilor grija s`-]i

termine treaba.

– |n nici un caz! De ce?

– Pentru a face o plimbare c`lare, spuse Kit pe un ton vesel. Nu este

foarte cald ast`zi [i iapa mamei are nevoie de mi[care.

– Oh! Dumnezeule, oft` Cressy. Este tentant, dar... Nu, nu pot. Au

sosit invita]iile de la Brighton [i trebuie s-o ajut pe lady Denville s` le

trimit` pentru recep]ia sa. A hot`rât s` aib` loc s`pt`mâna viitoare, a[a c`

nu este timp de pierdut.

146 GEORGETTE HEYER

Kit era pe punctul s`-[i ofere serviciile, când \[i aminti c` scrisul s`u

era foarte deosebit de cel al lui Evelyn. T`cu, dându-[i seama c` ap`rea

un nou pericol.

Cressy se d`du \napoi pentru a-[i contempla buchetul.

– Sper c`-i va pl`cea ladyei Denville, spuse ea. Mi se pare frumos, nu

g`se[ti?

– Este acceptabil, r`spunse Kit serios.

Cressy râse.

– Permite-mi s`-]i spun, domnule, c` am anumite preten]ii \n ceea ce

prive[te aranjamentul florilor.

– |mi dau seama. Dac` nu dore[ti s` c`l`re[ti, vrei s` facem un mic

tur prin gr`din`?

Tân`ra fat` arunc` o privire spre pendul` [i-[i lu` p`l`ria de paie.

– Da, va fi foarte pl`cut... Dar nu mai mult de o jum`tate de or`.

Coborâr` treptele peronului. Cressy oft`:

– Ce p`cat c` bunicii nu-i place la ]ar`! Locul acesta este minunat.

– Nu este [i p`rerea mamei, care-l g`se[te cumplit de plictisitor când

nu este plin de invita]i distractivi. Hm... |]i place la ]ar`, Cressy?

Aceasta se gândi [i se \ncrunt` \ntr-o manier` special`, pe care Kit o

g`si fermec`toare. Apoi spuse cu un zâmbet u[or:

– Depinde. Când sunt aici, pe aceast` vreme splendid`, m` \ntreb

cum pot suporta Londra. Dar m` tem foarte tare c` nu sunt de fapt decât

o femeie de ora[.

Ridic` ochii spre el, cu un aer ironic.

– Te contrariaz` asta? |mi amintesc c` mi-ai spus prima dat` când

ne-am v`zut, c` dac` ai putea face ce ai vrea, ]i-ai petrece aproape tot anul

aici sau \n Leicestershire. Dar nu te \ngrijora, \]i promit s` nu m` plâng

niciodat`.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 147

Kit t`cu o clip`. Cressy, care-l observa, \l \ntreb` amabil:

– Te-am sup`rat?

Kit \[i a]inti privirea asupra ei [i zâmbi:

– Nu, dimpotriv`!

– Atunci, e[ti preocupat?

– Pu]in, recunoscu tân`rul b`rbat. Pentru motive pe care nu ]i le pot

explica acum. Ai r`bdare.

– Desigur.

F`cur` câ]iva pa[i al`turi.

– Aveai ceva special s`-mi spui când mi-ai propus aceast` plimbare?

– Nu.... adic`, am multe lucruri s`-]i explic, dar nu este momentul.

Se \ntrerupse, din ce \n ce mai con[tient de dificultatea situa]iei \n

care se afla. Avea impresia c` este \ntr-un impas: totul \n el \ndemna s`-i

dezv`luie adev`rul lui Cressy, dar, dac` o f`cea \n \mprejur`rile actuale,

când nu era deloc sigur de sentimentele sale, putea s` fie dezastruos nu

numai pentru el, ci [i pentru Evelyn.

|n]elesese c` tân`ra fat`, din motive doar de ea [tiute, \l prefera

fratelui s`u. Dar nu era prost. Considera c` Evelyn [tia mai bine s` seduc`

femeile. {i [tia de asemenea c`, prin pozi]ia social` [i prin averea sa,

acesta din urm` \l eclipsa complet. Dac` n-ar fi fost con[tient c`

domni[oara Stavely nu era \ndr`gostit` de fratele s`u, n-ar fi acceptat

niciodat` s`-i ia locul mai mult timp. Dar acum, situa]ia se complica.

Resemnat` s` fac` o c`s`torie de convenien]`, Cressy se ar`tase gata s`

accepte o propunere m`gulitoare. |n ochii lui Kit, lua o decizie

rezonabil`.

Nu po]i avea totul \n aceast` lume imperfect` [i ar fi fost nes`buit din

partea tinerei fete s` nu accepte o c`s`torie care i-ar fi adus bel[ug [i o

pozi]ie social` nesperat`.

148 GEORGETTE HEYER

Oricare erau propriile sale sentimente, lui Kit i se p`rea inimaginabil

ca, insensibil` la farmecul lui Evelyn, Cressy s` se fi \ndr`gostit de el. Era

limpede c`-i pl`cea mult, dar cu siguran]` nu suficient pentru a \nvinge

sentimentul de revolt` pe care-l va sim]i când va afla \n ce m`sur` fusese

\n[elat`.

Ideea c` ar putea s` nu-i spun` niciodat` nimic nu-i trecu prin minte:

\i va explica totul imediat ce va putea, cu asentimentul lui Evelyn, [i când

Cressy nu va mai fi oaspete la Ravenhurst. |n[el`toria care-i repugnase

mereu, devenea o impostur` de neuitat. N-ar fi g`sit surprinz`tor dac`,

aflând adev`rul, Cressy [i-ar scutura de pe sandale praful de la

Ravenhurst [i ar pleca, luându-[i doar timpul de a-[i informa bunica.

F`când abstrac]ie de propriile sentimente, Kit \[i spuse c` ar fi fost

greu s`-i poat` face un prost serviciu lui Evelyn. O atât de brusc` plecare

ar dezlega cu siguran]` limbile [i ar agita min]ile. Era pu]in probabil c`

cei din familia Stavely ar vorbi, dar nu acela[i lucru s-ar putea spune [i

despre servitori. Dac` unul din ei ghicea adev`rul, scandalul, deformat [i

amplificat peste a[tept`ri, se va r`spândi cu repeziciune. Ar fi fost de

preferat s`-l lase pe Evelyn s`-[i explice de bine de r`u absen]a decât s`-i

sar` \n ajutor pentru a fi apoi obligat s` abandoneze aventura, l`sându-l

\ntr-o situa]ie [i mai grea.

Nu se mai punea problema s` sprijine inten]iile fratelui s`u fa]` de

Cressy. Loialitatea fa]` de Evelyn nu va merge pân` la a-l ajuta s` se

c`s`toreasc`, din motive materiale, cu tân`ra fat` pe care el \nsu[i o

iubea. Evelyn nu va pretinde vreodat` de la el, de[i \n orice alt`

\mprejurare [tia c` putea conta \n \ntregime pe ajutorul fratelui s`u

geam`n.

Fu scos din gândurile sale de vocea lui Cressy care-l anun]a c` sosirea

ziarelor de la Londra stârnise furia unuia dintre invita]i.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 149

I-o spuse pe un ton foarte serios, dar Kit nu se l`s` \n[elat [i r`spunse

prompt:

– M` \nsp`imân]i. Spune-mi totul.

Buzele lui Cressy tremurau.

– Te previn, este \ntr-adev`r extrem de grav. Unchiul dumitale a citit

"Gazette" [i "Morning Post" [i a v`zut c` anun]au plecarea mamei

dumitale la Ravenhurst, ceea ce l-a scos din s`rite!

Kit [tia c` mama sa trimisese un anun] la cele dou` ziare pe care

Evelyn avea obiceiul s` le citeasc`. Dar nu vedea de ce-l putea privi asta

pe Cosmo. Ghicindu-i uluirea, Cressy \i explic` zâmbind:

– S-ar fi putut presupune c` draga mea na[` va considera oportun s`

anun]e \n acela[i timp c` invitase anumite persoane printre care...

– .... onorabilul Cosmo, doamna Cliffe [i de asemenea Ambrose Cliffe

pe care gazda sa i-ar fi pl`cut s`-l trimit` la naiba!

– Nu cred ca asta s` fie exact ce i-ar fi pl`cut s` vad` \n noti]a din ziar.

Kit \ncepu s` râd`.

– B`nuiesc. Poate se simte umilit? Ce naiba i-a putut face asta? Este

ridicol!

– Cred c` sufer` c` este cel mai mic.

– Nu, nu este asta! exclam` Kit.

Cressy \l privi gânditoare [i relu`:

– Un mezin gelos pe fratele mai mare [i care, \n plus, n-a f`cut nimic

folositor.

|ntre timp, Kit \[i rec`p`tase sângele-rece [i se mul]umi s` adauge:

– Nu, asta se \ntâmpl` dac` micul z`p`cit râvne[te [i se ia mult prea

\n serios.

Cressy \i spuse c` era prea sever [i, f`r` s` insiste, schimb` subiectul.

Continuar` s` vorbeasc` prietene[te despre tot felul de lucruri, pân` \n

150 GEORGETTE HEYER

clipa \n care Cressy, auzind orologiul de la grajduri b`tând miezul zilei,

\[i aminti de promisiunea f`cut` na[ei sale [i se sim]i vinovat` la ideea c`

o f`cuse s-o a[tepte cel pu]in dou`zeci de minute. Era \ntr-adev`r culmea

educa]iei proaste! |n zadar \i explicase cu amuzament Kit c` era mai mult

decât probabil c` mama sa uitase complet de planul de a-[i petrece

diminea]a trimi]ând c`r]i de vizit`, Cressy ]inu totu[i s` se \ntoarc` foarte

repede. |nso]ind-o, Kit f`cu pariu c` mama sa va fi oriunde \n afar` de

salonul unde presupunea ea c` o a[teapt`. Spre marea sa uimire, era

totu[i acolo, dar se gândea la cu totul altceva decât la invita]ii. |n picioare

\n fa]a oglinzii aurite care se afla deasupra [emineului, \[i privea atent,

f`r` indulgen]` silueta \ncânt`toare. Numeroase hârtii mototolite,

aruncate pe jos, o cutie deschis` pe mas`, al`turi de un colier fin din

topaze, ar`tau c` primise de la Londra un colet de valoare, trimis prin

po[t`, sau mai probabil, cu mare cheltuial` prin mesager special.

Era greu de \n]eles de ce lady Denville nu era mul]umit` de \nf`]i[area

sa; purta o rochie din lame auriu, \n acela[i ton cu p`rul, acoperit` de o

tunic` din muselin`. Efectul era impresionant, dar se gr`bi s`-[i explice

preocuparea.

– Este exasperant! Am cump`rat perlele acestea oribile, pentru c` am

avut impresia c` erau exact ceea ce se potrivea pentru a \mpodobi rochia

aceasta. Am pus chiar s` fie din nou \n[irate la lungimea potrivit` [i iat`

c` nu-mi mai plac deloc. Mi se par chiar \ngrozitoare.

– Oh! nu, nu, exclam` Cressy. Sunt atât de frumoase [i de

str`lucitoare! Oare cum le po]i g`si \ngrozitoare? E[ti \ncânt`toare!

– Nu, Cressy, nu sunt \ncânt`toare, r`spunse cu hot`râre |n`l]imea

Sa. Nu [tiu de ce, dar indiferent de pre]ul lor, aceste perle au ceva vulgar.

Dac` le-a[ purta, chiar [i Emma ar crede c` m` \mbrac cu confec]ii de

gata.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 151

Asta p`rea destul de pu]in probabil, dar nici Kit, nici Cressy nu

\ndr`znir` s-o spun`. Punând mâna pe colierul din topaze, Kit o \ntreb`

cu \ngrijorare dac` \l cump`rase \n acela[i timp cu perlele.

– Oh! nu, dragul meu, l-am cump`rat mult \nainte, replic` lady

Denville, reg`sindu-[i o clip` curajul. Acum câteva s`pt`mâni, atunci

când am ales m`tasea pentru aceast` rochie! Dar \]i po]i da singur seama

c`, purtate cu un galben de aceast` nuan]`, pietrele par banale. De asta

m` temeam, dar colierul este atât de frumos, \ncât nu regret c` l-am

cump`rat. Dac` aveam ni[te cercei asorta]i, l-a[ fi putut purta cu o rochie

galben deschis, cred. Dar nu voi purta acest colier de ambr`.

– Ai dreptate, spuse Kit. |napoiaz`-l bijutierului.

Lady Denville se gândi o clip` [i respinse sugestia.

– Nu, am o idee mai bun`. |l voi oferi veri[oarei tale Kate. Nu-]i

aminte[ti de ea, dar este a doua fiic` a lui Baverstock [i n-a avut niciodat`

nimic frumos de purtat, pentru c` insuportabila ta m`tu[` Amelia nu vrea

s`-i cumpere nimic pân` nu va g`si un so] pentru Maria, ceea ce probabil

nu se va \ntâmpla niciodat` pentru c` este foarte urât` [i a ie[it deja \n

lume trei ierni, f`r` succes.

|[i desf`cu colierul de ambr`, \l puse pe mas` [i spuse cu un zâmbet

radios:

– Astfel, pân` la urm`, totul este excelent [i va trebui s`-mi port

perlele pân` g`sesc exact ce vreau. Voia]i ceva copii?

– Ce ]i-am spus? glumi Kit. Nu, mam`, Cressy pretindea c` o a[teptai

pentru a scrie ni[te adrese.

– {tiam eu c` aveam ceva de f`cut \n aceast` diminea]`, declar`

|n`l]imea Sa, foarte mândr` c` are o memorie atât de bun`. Oh!

Dumnezeule! ce plictiseal`! M` \ntreb de ce n-am luat-o cu mine pe

doamna Woodbury. De[i nu [tiu ce m-a[ fi f`cut cu ea. N-a[ fi putut s-o

152 GEORGETTE HEYER

fac s` m`nânce cu intendenta [i totu[i.... Dar este o persoan`extraordinar`. Trimite toate invita]iile, r`spunde la toate scrisorile mele [inu uit` niciodat` s`-mi aminteasc` ce am hot`rât s` fac.

Cu zâmbetul pe buze, Cressy spuse:– Nu te nelini[ti. D`-mi instruc]iuni [i promit s` fiu o secretar` la fel

de bun` ca ea. Cred c` ai f`cut o list` cu persoanele pe care vrei s` leinvi]i.

– Da. Cu toate c` nu doresc deloc s` le invit. Aceste zile de primiresunt incredibil de plictisitoare. Dar nu-i nimic de f`cut [i trebuie s`suport`m r`ul cu r`bdare. Drag` Cressy, ce fericire c` mi-ai amintit c` am\ntocmit aceast` list`! Dac` reu[im s` punem mâna pe ea, totul va mergebine... de[i sper c` nu-]i imaginezi c` vreau s`-]i cer altceva decât s` m`aju]i. Oare unde a[ fi putut pune lista aceea? Oricum, nu \ntr-un locsigur... ar fi definitiv pierdut`. Drag` Ki... Drag` Evelyn, ad`ug` ea,corectându-se la timp, dac` n-ai nimic altceva de f`cut, poate ai putea s`scrii [i tu câteva adrese?

– Nimic nu mi-ar face mai mult` pl`cere, mam`, r`spunse Kit,\ntrebându-se de câte ori \l va mai compromite aiurita sa mam`. Dar amaltceva de f`cut [i [tii bine c`, \n afar` de Kit [i de tine, nimeni nu este \nstare s`-mi descifreze scrisul.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 153

Capitolul 11

Restul zilei trecu f`r` incidente importante. Cressy, ajutat` la intervale

neregulate de lady Denville, scrise adresele pe plicurile invita]ilor. Sir

Bonamy [i Cosmo, dup` un pânz copios, \[i petrecur` dup`-amiaza

sfor`ind \n bibliotec`, pe fa]` cu câte o batist` desp`turit`. B`trâna

doamn` \[i f`cu plimbarea obi[nuit` cu doamna Cliffe. Kit, g`sindu-[i

tân`rul v`r plimbându-se f`r` rost \ntr-unul din saloane, \l duse cu for]a

s` viziteze mai \ntâi grajdurile, apoi cresc`toria de cai, unde una dintre

iepe tocmai f`tase un mânz promi]`tor.

Seara fu animat` de vizita castelanului din sat, sir John Thatcham,

\nso]it de so]ia sa [i de cei doi copii mai mari: domnul Edward Thatcham,

proasp`t absolvent al celui de-al doilea an la Cambridge [i domni[oara

Anne, o tân`r` fat` vioaie, care f`cuse pl`cere tuturor, considerat` fiind o

partid` convenabil` \nc` de la primele ie[iri \n lume.

S-ar fi putut crede c` o societate compus` din oameni atât de

nepotrivi]i ca b`trâna doamn`, familia Thatcham [i sir Bonamy Ripple era

sortit` unui dezastru. Te puteai a[tepta ca b`trâna doamn`, \n calitatea sa

de femeia cea mai \n vârst`, s`-[i aroge privilegiul de a fi cât mai nesuferit`

cu putin]` cu oamenii care o plictiseau, snobii din familia Thatcham. Iar

b`rbatul lene[ de lume, care era sir Bonamy ar fi trebuit s`-i displac` lui

sir John. Dar, datorit` incomparabilelor calit`]i de gazd` ale ladyei

Denville, seara fu foarte reu[it`. Doar Cosmo fu nemul]umit, ofensat c`

fusese eliminat de la masa de unde se jucau c`r]i, care fusese aranjat`

\ntr-un mic salon. |ntr-adev`r, aflând c` familia Thatcham era pasionat`

de joc, dar prefera s` joace \mpreun`, lady Denville \i instal` \n micul

salon la masa b`trânei doamne, cu sir Bonamy. V`zând aerul mul]umit al

acestuia din urm`, nimeni n-ar fi b`nuit c` era obi[nuit s` joace c`r]i cu

ducele de York, pe cinci lire punctul [i pentru a face seara mai

interesant`, pe dou`zeci [i cinci de lire la sfâr[itul partidei.

Restul societ`]ii, cu excep]ia lui Cosmo care se declar` prea b`trân

pentru asemenea mod de a-[i petrece timpul, se reuni \ntr-un alt salon,

\n jurul unei mese mari, pentru a se dedica unor jocuri pe care cei trei

tineri le-ar fi calificat, \n vremuri normale, infantile, dac` lady Denville,

care avea geniul de a da musafirilor s`i impresia c` era fericit` s` fie \n

compania lor, nu le-ar fi transmis rapid antrenul s`u. Jucar` jocuri

nevinovate ca ghicitori sau maroco. Erau veseli [i destin[i [i când

terminar`, Ambrose surprinse pe toat` lumea prin dispozi]ia sa

nea[teptat`. Uitase s` afi[eze aerul suferind pe care-l considera potrivit

unui tân`r dandi. Iar Cosmo, incapabil s` suporte mai mult timp modul

fantezist de a juca al so]iei sale, se a[ez` pân` la urm` la mas` pentru a o

sf`tui.

La ora zece, b`trâna doamn`, care pân` atunci d`duse dovad` de cea

mai mare vitalitate [i de un antreu remarcabil câ[tigând mai mul]i [ilingi

[i mustrându-l cu asprime pe sir Bonamy când considera c` jucase gre[it,

se schinb` brusc la fa]`, \ntrerupse partida [i spuse c` era obosit` [i c`

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 155

voia s` mearg` s` se culce. De-abia ie[ise din micul salon rezemat` de

bra]ul lui sir Bonamy, c` lady Denville se ridic` [i veni s` i se al`ture

spunându-i cu vocea sa pref`cut`, afectuoas`:

– Dori]i s` v` retrage]i, doamn`? Sper c` nu zgomotul pe care-l facem

v` alung`?

– Nu, am petrecut o sear` foarte pl`cut`, r`spunse cu amabilitate

b`trâna doamn`. Nu v` \ntrerupe]i jocurile pentru mine.

|i f`cu un semn din cap lui Cressy.

– R`mâi acolo, copila mea. V`d c` te distrezi bine [i n-am nevoie de

tine.

– S` m` distrez? Nu se pune problema, bunico. Am nimerit \n

mijlocul unei bande de rechini [i mi-am pierdut toat` averea. Ce nu

mi-a luat domnul Cliffe, a trecut la lordul Denville. M` mir c` m` la[i pe

astfel de mâini, r`spunse vesel` Cressy.

– Vei [ti s` te descurci bine, spuse b`trâna doamn`. |i permise ladyei

Denville s`-i ia locul lui sir Bonamy [i se adres` \ntregii adun`ri:

– V` doresc noapte bun` tuturor. Sunt \ncântat` c` v-am cunoscut,

lady Thatcham. Juca]i foarte corect... chiar foarte corect.

{i se retrase, strângând \n mâna deformat` bastonul de abanos [i

rezemându-[i bra]ul de lady Denville. Binevoi s` glumeasc` [i cu Kit,

care-i deschise u[a [i-l rug` s` n-o duc` pe Cressy la sap` de lemn, dar nu

se putu st`pâni s`-i spun` cu r`utate ladyei Denville, \n timp ce \naintau

de-a lungul coridorului, c` nu \n]elegea de ce-[i d`dea osteneala s-o

\nso]easc` pân` \n dormitor.

– Oh! nu face nimic, spuse lady Denville. Prefer s` v` \nso]esc pentru

a fi sigur` c` nu v` lipse[te nimic. Nu se [tie niciodat`. Poate laptele

dumneavoastr` cald are o coaj` nepl`cut`, sau patul a fost \nc`lzit prea

tare.

156 GEORGETTE HEYER

– Haide, Anabel, camerista mea are grij` de toate astea, replic`

b`trâna doamn` pe un ton dispre]uitor.

Ad`ug`, cu regret parc`:

– Nu vreau s` spun c` nu e[ti amabil`. De altfel, n-am negat asta

niciodat`.

Mai f`cu câ]iva pa[i \n t`cere, dar când ajunser` la etajul superior,

ad`ug` brusc:

– Ai avut o idee bun` s`-i faci pe tineri s` joace acele jocuri copil`re[ti.

N-am v`zut-o niciodat` pe nepoata mea atât de bucuroas`. La ea acas`

n-are deloc ocazia s` se distreze.

– Draga de Cressy! Ar fi trebuit s` auzi]i câteva din glumele ei! Ne-a

f`cut s` râdem cu lacrimi [i chiar a reu[it s`-l captiveze pe posacul meu

nepot.

B`trâna doamn` râse vesel`, pe \nfundate.

– Ah! ~la! Nu i-am suportat niciodat` pe neghiobii care-[i dau aere de

superioritate.

Se opri \n fa]a u[ii sale.

– Dar ]in s`-]i spun asta, Anabel: \mi place fiul dumitale.

– Mul]umesc, spuse lady Denville.

|n ochi \i veniser` lacrimi.

– Nimeni, nu, nimeni n-a avut vreodat` fericirea s` aib` fii ca ai mei.

– Haide, nu fi proast`, relu` prompt b`trâna doamn`. N-ai de ce s`

plângi. A[ fi foarte mul]umit` dac` pân` la urm` Cressy l-ar iubi suficient

pentru a se c`s`tori cu el. Este genul de so] pe care l-ar fi dorit cea mai

mare parte dintre noi, dar pe care foarte pu]ine au avut norocul s`-l

cucereasc`. Acum, pleac`. Nu [tiu ce doresc ceilal]i, dar po]i s` fii sigur`

c` Ripple nu se gânde[te decât la cin`. Sir Bonamy poate avusese

\ntr-adev`r asemenea gânduri, dar era mult prea binecrescut pentru a le

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 157

exprima. Lady Denville \l g`si \ntr-o conversa]ie animat` cu lady

Thatcham, care, sedus` de polite]ea sa, \ncepuse s` cread` c` dispre]ul

so]ului s`u fa]` de el – ca fa]` de to]i prietenii Regentului – era nedrept.

Jocurile de societate se terminaser` [i Cressy \[i recuperase o parte din

pierderi. Ceea ce se datorase interven]iei lui Cosmo, care venise s` i se

a[eze al`turi. Mizele erau foarte mici, dar Cosmo nu putea suporta s-o

vad` risipindu-[i jetoanele din lips` de judecat`, sau mai degrab`, dup`

impertinentul s`u nepot, din lips` de spirit negustoresc.

Aceea[i atmosfer` domni [i \n timpul supeului, la care familia

Thatcham fusese invitat`, \n ciuda distan]ei care-i desp`r]ea de sat.

Domnul Dawlish preparase un bufet suculent pe care tinerii comeseni \l

onorar` cu mare l`comie. Familia Thatcham \[i lu` r`mas-bun.

Devorându-[i gazda din ochi cu o \nfl`c`rare tipic tinereasc`, domnul

Edward Thatcham o inform` c` \ntr-adev`r se "distrase bine" [i-i s`rut`

cu respect mâna. Lady Denville o duse pe cumnata sa [i pe Cressy la

culcare [i Kit se \ntoarse \n sufragerie, pentru a-i g`si pe cei trei b`rba]i

a[eza]i la mas`, \n fa]a resturilor bufetului. Ambrose f`cea mutre pentru

c` tat`l s`u \i repro[ase c` acceptase un pahar de coniac. Cosmo se

lansase \ntr-un monolog adresat lui sir Bonamy [i acesta savura

con]inutul paharului s`u cu lichior, \ncuviin]ând din când \n când din

cap, pentru a-[i face interlocutorul s` cread` c`-l ascult`. |[i \ntoarse ochii

mici [i rotunzi spre Kit [i spuse:

– Excelent supeu! Foarte pl`cut` sear`.

– Mul]umesc, domnule. Dar tot meritul \i revine mamei, r`spunse Kit.

– Este adev`rat! Este foarte adev`rat! Ce femeie minunat`! Este

incomparabil`, b`iete, spuse sir Bonamy, oftând cu zgomot.

Se roti cu greu pe scaun, c`utându-[i tabacherea de tutun \n

buzunare.

158 GEORGETTE HEYER

– {i este atât de frumoas`! Pare la fel de tân`r` ca atunci când am

v`zut-o pentru prima dat`. Era \nainte de na[terea voastr`.

Amintindu-[i sfaturile repetate ale lui Fimber, Kit scoase din buzunar

tabacherea fratelui s`u [i i-o oferi.

– Vre]i s`-l \ncerca]i pe al meu, domnule?

|[i d`du imediat seama c` f`cuse o gre[eal`. Privirea \ntotdeauna f`r`

expresie a lui sir Bonamy, r`mase a]intit` asupra tabacherei mai multe

secunde, \nainte de a se \ndrepta din nou spre fa]a lui. Kit r`mase de

asemenea calm un timp, dar sir Bonamy se mul]umi s` spun`:

– O tabacher` pentru tutun foarte frumoas`. N-ai cump`rat-o de la

Paris, când ai fost s`-]i vezi fratele?

– Cred c` da, r`spunse Kit, impasibil.

Sir Bonamy se servi.

– Provine de la Bernier, spuse el. Mi-ai ar`tat-o la \ntoarcerea ta.

P`rea s` nu mai aib` de ad`ugat nimic \n plus, dar când, mult mai

târziu, \i f`cu o vizit` lui Kit \n dormitorul imens al con]ilor de Denville,

acesta \n]elese c` trebuia s` se a[tepte la ce era mai r`u. Fimber tocmai \i

scosese costumul. Dar sir Bonamy se eliberase deja de diversele

constrângeri [i era \mbr`cat \ntr-un halat din brocart atât de viu colorat [i

atât de voluminos \ncât aspectul s`u impozant era [i mai impozant.

– Pot s`-]i spun o vorb`? \l \ntreb`.

Famber, impenetrabil, se retrase \n camera vecin` [i Kit, care avea

impresia c`-[i pierduse colacul de salvare, r`spunse:

– Dar bine\n]eles, domnule. Oare v` lipse[te ceva?

– Tutunul t`u de prizat este uscat, declar` sir Bonamy, privindu-l cu

aten]ie.

– Dumnezeule! este adev`rat, domnule? V` cer iertare.

– }in s` te previn, b`iete, relu` sir Bonamy, ca [i când nu-l auzise.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 159

Nu [tiu ce unelte[ti [i nu-]i cer s`-mi spui pentru c` nu m` prive[te,

dar dac` vrei s` treci drept lord Denville, nu oferi oamenilor tutun de

prizat uscat [i nu-]i deschide tabacherea cu amândou` mâinile.

– A[adar, asta este! f`cu Kit. Sim]eam c` m-am tr`dat, dar nu [tiam

cum.

– Dar bine, Kit, toat` lumea [tie c` Evelyn s-a amuzat s` copieze

manierele lui Brummel de a deschide tabacherea. Cu o singur` mân` [i

cu o singur` lovitur` a unghiei. Ai s`-]i aminte[ti asta?

– |mi voi aminti, domnule, promise Kit. Mul]umesc. Dar v` gândi]i

probabil c` v` datorez o explica]ie...

Sir Bonamy \l \ntrerupse, ridicând mâna.

– Câtu[i de pu]in, spuse el precipitat. }i-am spus deja c` nu m`

prive[te [i sunt foarte fericit din acest motiv, pentru c` toat` aceast`

afacere mi se pare cu adev`rat ciudat`.

– Nu atât de ciudat` pe cât pare, r`spunse Kit.

– Chiar dac` nu este decât pe jum`tate atât de ciudat` pe cât pare, nu

vreau s` [tiu nimic, relu` sir Bonamy, spunându-i verde \n fa]`. V` cunosc

foarte bine pe Evelyn [i pe tine. De altfel, s` nu crezi c` am venit s`-]i fac

repro[uri. Dar s` nu contezi pe mine pentru a m` amesteca \n toate

acestea. Dac` Evelyn n-a reu[it niciodat` \n atâ]ia ani s` m` \nfurie, este

limpede c` nici tu nu vei reu[i mai mult.

– Dar n-am deloc aceast` inten]ie, domnule, protest` \ncet Kit.

– Acum, când m` gândesc, recunoscu Bonamy, tu ai fost \ntotdeauna

mai amabil cu mine decât fratele t`u [i pot s` te cred. De fapt, asta mi-a

trezit b`nuielile. N-ar fi trebuit s` pari atât de mul]umit c` m` vezi. Ar fi

trebuit s` te gânde[ti la asta. Tân`rul Denville este mereu foarte politicos,

dar pu]in arogant.

– Adev`rat? |l voi trage de urechi, spuse Kit zâmbind.

160 GEORGETTE HEYER

|n tot cazul, n-a[ fi vrut s` v` \ntâmpin cu r`ceal`. V` sunt foarte

recunosc`tor c` a]i venit s` ne ajuta]i. |n plus, [tiam c` n-aveam de ce s`

m` tem dac` m-a]i recunoa[te.

– Nu, nu, \n nici un caz, \l asigur` sir Bonamy. Dar Kit, nu mai sunt

tân`r [i nu trebuie s` crezi c` voi fi gata s`-]i acord ajutor [i asisten]` dac`

totul iese prost. De aceea, prefer s` nu-mi spui nimic. Se va ocupa curând

mama ta de asta.

Ad`ug`, cu un aer jenat:

– N-are rost s-o \ncurajezi!

Kit \l lini[ti \n leg`tur` cu acest subiect [i sir Bonamy plec`, fiind

convins c` f`cuse pentru tân`rul s`u prieten tot ce trebuia din partea

unui b`rbat de vârsta [i rangul s`u.

A doua zi, când lady Denville fu \n[tiin]at` de aceast` \ntrevedere, nu

se mul]umi s` izbucneasc` \n râs, ci \[i exprim` inten]ia de a-[i implica

admiratorul cuprins de team` \n \ncurc`tura al c`rui autor se proclama a

fi.

– Nu, mam`, hot`r\ Kit. Nu se pune problema. Acest b`trân curtezan

ne face un serviciu extraordinar [i nu vreau s` fie compromis. Este foarte

firesc s` vrea s` r`mân` \n afara acestei afaceri; dac` noi \n[ine sc`p`m

f`r` un scandal, vom avea mare noroc.

– Nu voi face nimic care ]i-ar putea displ`cea, dragul meu, promise

ea. Dar nu te descuraja a[a.

– Nu sunt descurajat, sunt \ngrozit.

– Nu, protest` lady Denville. Nu vorbi astfel! De altfel, nu este

momentul s` fii \ngrozit. Recunosc c` poate vor mai fi greut`]i de trecut,

dar ne vom descurca.

– Ce oare \]i permite s` crezi asta, mam`? o \ntreb` Kit, \mp`r]it \ntre

exasperare [i \nduio[are.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 161

– Pentru c` pân` la urm` te descurci \ntotdeauna. Mai ales când e[ti

la cap`tul puterilor. }ine seama de câte ori mi s-a \ntâmplat! |n cele din

urm` am g`sit mereu o solu]ie, chiar când situa]ia p`rea disperat`. Dar

de ce râzi? B`iat r`u!.... Consider c` n-are rost s`-]i faci griji \n leg`tur` cu

ce nu se poate schimba. Crede-m`, se va \ntâmpla ceva, sau voi avea pe

nea[teptate o idee care ne va scoate din \ncurc`tur`. {tii, am deseori, [i

uneori chiar foarte bune!

– {tiu, r`spunse Kit. Tot ce-]i cer, este ca, dac` ai una, s` mi-o spui.

– Dragul meu, cum po]i fi atât de prost? Voi fi obligat` s` ]i-o spun,

pentru c` dac` \mi imaginez ceva ingenios, vei avea rolul t`u de jucat.

– Exact de asta \mi era team`, replic` el foarte sincer.

– N-ai un moral bun, dar [tii de ce, relu` lady Denville Homarul este.

Eu \ns`mi m-am sim]it pu]in r`u \n timpul nop]ii, dar doctorul Ainslie

mi-a prescris un praf foarte bun. Am \nghi]it un plicule] [i m-am sim]it

u[urat`. Vino la mine \n baie, copilul meu [i-]i voi da unul.

– Nu, mam`, nu este homarul.

– Foarte bine, foarte bine, nu vreau s` te contrariez.... de[i te asigur

c` praful n-are gust r`u. Dar nu te fr`mânta, te rog. Când se va \ntoarce

Evelyn, totul va intra \n normal.

– Asta ne repet`m \nc` de la \nceputul acestei mascarade, mam`.

Dumnezeu [tie cât mi-ar pl`cea s`-l v`d \ntorcându-se. Dar \]i dai seama

c` dac` se \ntoarce, ne vom afla \ntr-o situa]ie [i mai complicat`?

– Homarul este, cu siguran]`! exclam` |n`l]imea Sa.

Asta \l f`cu pe Kit s` râd`, dar relu`:

– Nu, dar gânde[te-te, mam` drag`. dac` Evelyn ar ap`rea chiar ast`zi,

oare ce am face? Eu a[ putea disp`rea, dar nimeni, nici chiar Ambrose nu

s-ar \n[ela mai mult de o jum`tate de or`, dar mai ales lady Stavely! |n

acest caz, oamenii pot fi \n[ela]i o sear`, dar nu mai mult. La \nceput,

162 GEORGETTE HEYER

nimeni nu m` cuno[tea bine, iar lady Stavely chiar nu m` v`zuse

niciodat`. Dar acum, m` cunosc to]i. Dac` m` v`d pe mine la micul dejun

[i pe Evelyn la cin`, nu se vor \n[ela!

– Este adev`rat, spuse lady Denville surprins`. Este foarte incomod.

M` \ntreb chiar cum de nu m-am gândit mai devreme la asta. Trebuie,

f`r` s` pierdem timpul, s` g`sim... Oh! dar [tiu cum s` evit`m dificultatea!

Evelyn va trebui s` par` c` e[ti tu!

Domnul Fancot o p`r`si descurajat, \ntrebându-se cum \[i va putea

distra oaspe]ii masculini. Slav` Domnului, ca [i b`trâna doamn`, sir

Bonamy, \n afar` de cazuri excep]ionale, nu ie[ea din camer` niciodat`

\nainte de prânz. {i când Norton \i spuse c` domnul Cliffe ie[ise cu

domnul Ambrose pentru a constata progresele pe care acesta din urm`

le f`cuse la tir, gândurile sale se \ntoarser` \n mod firesc spre doamne;

dar trebuie m`rturisit c` nu porni decât alene \n c`utarea m`tu[ii sale. |n

clipa \n care se \ntreba unde putea fi domni[oara Stavely, avu pl`cuta

surpriz` s-o vad` coborând scara. Era \mbr`cat` cu o rochie simpl` din

muselin`, cu guler \nalt. Era gata s`-i fac` un compliment, când observ`

c` avea un aer preocupat.

– Ce ai, Cressy? o \ntreb` repede. }i s-a \ntâmplat ceva nepl`cut?

Tân`ra fat` se opri, \l privi, ezit` o clip` \nainte de a r`spunde. Apoi

fa]a i se lumin` [i cobor\ ultimele trepte zâmbind.

– Ei bine, da! Adic` am fost contrariat`, dar nu la fel de mult ca

bunica! Este furioas`, dar am reu[it s-o conving c` era absurd s-o fac`

r`spunz`toare pe biata mea na[`! Sau pe tata! Evident, este o nou`

stratagem` a Albiniei, care \ncearc` s` ne pun` \n fa]a unui fapt \mplinit.

Presupun c` n-ai v`zut \nc` ziarele din Londra?

Kit scutur` din cap [i tân`ra fat` \i \ntinse ziarul pe care-l avea \n

mân`. Era deschis la pagina consacrat` evenimentelor mondene [i

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 163

scandalurilor. Tân`rul b`rbat ridic` ochii spre ea, cu un aer \ntreb`tor.

Cu o expresie de dezgust, Cressy \i ar`t` un paragraf. Dup` ce enumera

diferitele persoane importante care tocmai se odihneau la Worthing,

acesta ar`ta c` lady Stavely, b`trâna doamn` – client` fidel` a acestei

sta]iuni elegante – lipsea \n acest an, conducându-[i nepoata, onorabila

Cressida Stavely, la Ravenhurst Park, re[edin]a principal` a contelui de

Denville, unde fuseser` invitate de nobilul proprietar, cât [i de mama sa,

b`trâna doamn` contes`. Autorul articolului picant termina l`sând s` se

\n]eleag` c` putea fi a[teptat un anun] interesant din aceast` parte.

– Nu mama este cea care a trimis a[a ceva ziarului, exclam` Kit, ro[u

de mânie, nici nimic altceva ce ar putea da loc la ceva atât de insolent.

– Sunt foarte convins` de asta. Este Albinia, care \ncearc` s`-mi

for]eze mâna. {i a[ fi foarte mirat`, ad`ug` posomorât`, dac` n-a[

descoperi c` a f`cut tot posibilul pentru a-l \ndemna pe tata s` insereze

un anun] \n leg`tur` cu logodna mea cu lordul Denville. Ce proast`!

Nu-l cunoa[te bine! |]i po]i imagina cât a \nfuriat-o pe bunica.

|ncepu s` râd`.

– Nu [tiu ce a \nfuriat-o mai mult: aluzia perfid`, sau faptul c` Albinia

a f`cut impruden]a de a lua asupra ei s` dea presei indica]ii despre

deplas`rile sale. Ochii lui Kit aruncau fl`c`ri.

– {i a crezut c` mama.... ar putea s` se coboare...

Cressy \l \ntrerupse [i-i puse mâna pe bra], spunând:

– Oh! te rog, nu te mânia [i dumneata. I-a f`cut totu[i dreptate na[ei:

\n culmea mâniei, a spus c` n-o crede cu adev`rat capabil` de asta, \n

timp ce era genul tat`lui meu [i el este cu siguran]` vinovat. |]i garantez

totu[i c` n-are nimic de-a face cu asta.

Kit p`rea ceva mai pu]in sup`rat, dar dup` ce aruncase din nou o

privire asupra paragrafului din ziar, exclam` cu dispre].

164 GEORGETTE HEYER

– Inadmisibil! Mama dumitale vitreg` ar merita s` i se suceasc` gâtul.

Cât despre mizerabilul mic bârfitor care a compus aceast` capodoper`,

constata c` a avut grij` s` nu scrie nimic ce poate fi dezmin]it, sau pentru

care a[ putea s` pretind scuze.

Expresia fe]ei i se \mblânzi.

– M` \ntreb de ce-mi ies din s`rite dac` nu pentru c` dumneata e[ti

victima, s`rmana mea micu]`! |n]eleg \n ce \ncurc`tur` te pune. Nu pune

la inim` [i mai ales asta s` nu-]i influen]eze decizia.

Cressy avu un ciudat zâmbet u[or.

– Oh! cu siguran]` nu. Iar \n ce o prive[te pe Albinia, bunica tocmai

\i scrie. Po]i s` fii sigur c` va fi o scrisoare \n care tun` [i fulger`.

Cunoscând-o, sunt convins` c` Albinia ar prefera mai degrab` s` i se

suceasc` gâtul, decât s` primeasc` ceva asem`n`tor. Aproape mi-e mil`

de biata fat`. Tata va fi furios [i de[i \n general nep`s`tor, poate fi mai

violent decât bunica dac` reu[e[ti s`-l \nfurii. Va fi scandalizat de

incorectitudinea procedeului.

Sper c` asta nu va degenera \ntr-o ceart` prea puternic` \ntre Albinia

[i el.

– Serios? Eu nu sunt atât de milos ca dumneata.

– Este atât de proast`, explic` tân`ra fat`. Nu i se poate repro[a c`

este atât de proast`, sau atât de geloas`. Mai degrab` ar trebui s`-]i fie

mil` de ea, sau \n tot cazul s` \ncerci asta, pentru c` mai devreme sau mai

târziu, va suferi.

Lady Denville fu departe de a \mp`rt`[i acest punct de vedere. Când

citi paragraful din ziar, lu` foc. Mânia \i color` fa]a [i ochii superbi

aruncau fulgere. |i a]inti asupra lui Kit [i-l \ntreb` cu o voce tremur`toare:

– Cum au \ndr`znit? Oare cine este r`spunz`tor de acest monument

de vulgaritate?

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 165

– Cressy crede c` este mama ei vitreg`. |i \mp`rt`[esc indignarea,

mam`, dar cel mai bun lucru pe care-l putem face este s` ignor`m toate

astea.

– Femeia asta! exclam` |n`l]imea Sa. Nu m` mir` din partea ei. Ai

v`zut cum a avut obr`znicia s` m` numeasc`? B`trâna doamn` contes`!

B`trâna doamn`!

Kit r`mase stupefiat.

– Da, desigur, dar...

– {i [tiu de ce, se dezl`n]ui mama sa. Este o viper`, este geloas`. {tie

c` Stavely mi-a cerut odinioar` mâna [i c` are \nc` o sl`biciune pentru

mine. |mi va face mare pl`cere s-o lini[tesc. Foarte mare pl`cere! O voi

face s` afle c` dac` Stavely nu mi-a pl`cut când era tân`r [i b`iat frumos,

acum \mi place [i mai pu]in. |i doresc mult noroc cu un so] care va

\ntre]ine pe prima venit`, \ndat` ce se va s`tura de ea.

Pu]in speriat de aceast` izbucnire neobi[nuit` de venin, Kit \ncerc`,

dar \n zadar, s-o calmeze. Lady Denville \l \ntrerupse rugându-l s` nu-i

pun` r`bdarea la \ncercare [i plec`, ]inând \n mân` ziarul incriminat, s`

bat` insistent la u[a camerei ladyei Stavely. Cum [tia c` nimic n-o sup`ra

mai mult pe b`trâna doamn` decât s` primeasc` vizitatori \nainte de clipa

\n care se hot`ra s` ias` din izolare, Kit se a[tepta la un dezastru. Dar

acesta nu se produse. Cele dou` doamne r`maser` \nchise timp de o or`

\ntreag`, pe care o consacrar`, nu f`r` \ncântare, unui schimb de p`reri

despre caracterul Albiniei Stavely. Singura not` discordant` fu dat` de

lady Stavely, care o inform` cu cruzime pe \ncânt`toarea sa gazd` c`, fie

c`-i pl`cea sau nu, era b`trâna doamn` contes` [i c` ar face mai bine s`

se obi[nuiasc` deja cu acest titlu.

– Ceea ce-mi este absolut imposibil, Kit! povesti mai târziu lady

Denville pe un ton tragic.

166 GEORGETTE HEYER

Dumnezeu [tie c` am suportat \ncerc`ri \n via]a mea, dar aceasta estepeste puterile mele.

Kit lu` imediat m`surile care se impuneau. |i spuse m`tu[ii sale, carepretindea c` v`zuse limpede \nc` de la \nceput, c` dac` mama sa [i-ar fiputut imagina c` se trag concluzii atât de absurde din cauza vizitei fiiceisale preferate, n-ar fi invitat-o niciodat` la Ravenhurst. Iar când unchiuls`u \ncepu s`-i ]in` o predic` despre incorectitudinea de a-[i informafamilia despre c`s`torie pe calea presei, puse cap`t protestelor salereplicând pe un ton de o polite]e glacial`:

– Po]i s` fii sigur, domnule, c` atunci când m` voi gândi s` m`c`s`toresc, va fi o pl`cere [i o onoare pentru mine s` v-o comunicpersonal.

Sc`p` f`r` menajamente de Ambrose pe care genul s`u r`u \l\ndemn` s`-[i sfideze v`rul [i când avu ocazia s`-i spun` o vorb` luiCressy, o sf`tui s` nu se mai gândeasc` la acest incident nepl`cut, dar f`r`importan]`.

– Cred c` nu vom mai auzi vorbindu-se despre el, \ncheie Kit.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 167

Capitolul 12

Aceast` pl`cut` iluzie nu dur`. Chiar a doua zi dup`-amiaz`, când

ploua [i Kit juca biliard cu Cressy, Norton intr` [i-l \ntreb` cu o voce

[optit` dac` poate s`-i vorbeasc`.

– Da, despre ce este vorba? \ntreb` Kit.

Norton tu[i [i-i arunc` o privire \nc`rcat` de semnifica]ii, care din

nefericire \i sc`p` tân`rului b`rbat. Kit o privea pe Cressy care-[i studia

viitoarea lovitur`, bilele nefiind bine plasate.

– Nu va fi u[or, se lament` ea. Chiar nu v`d ce a[ putea face.

– |ncearc` o lovitur` perpendicular`, o sf`tui Kit.

O nou` tuse slab` a lui Norton \l f`cu s` spun` pe un ton iritat:

– Ei bine, Norton, ce vrei?

– A[ putea s`-i spun o vorb` |n`l]imii Sale? repet` Norton.

Kit \l privi \ncruntându-se.

– Imediat. Ne deranjezi.

– |i cer iertare |n`l]imii Sale, relu` Norton a c`rei privire complice

deveni aproape mânioas`. O persoan` dore[te s` v` vad`.

– Foarte bine. Spune-i c` sunt ocupat [i \ntreab-o ce vrea.

Cressy, care ridicase ochii asupra majordomului, interveni:

– Du-te, lord Denville, m` recunosc \nvins` \nc` o dat`, de bun`voie.

Tân`ra fat` \i zâmbi lui Norton.

– Dac` \n]eleg bine, este urgent?

– Este adev`rat, domni[oar`, replic` Norton cu recuno[tin]`.

|ntre timp, Kit \[i d`du pân` la urm` seama c` Norton \ncerca s`-l fac`

s` \n]eleag` ceva. {i cum [tia de la Fimber c` majordomul n-avea nici o

b`nuial` asupra adev`ratei sale identit`]i, era destul de intrigat. Puse

tocul de biliard \n rastel, se scuz` fa]` de Cressy [i ie[i din \nc`pere, urmat

de Norton.

– Ei bine, cine este? \l \ntreb` dup` ce \nchise u[a. {i ce dore[te?

– Ah! n-a[ putea s` spun, |n`l]imea Voastr`, persoana refuzând s` m`

informeze.

Prezent`, fa]` de aerul intrigat al lui Kit, o fa]` impasibil` [i ad`ug` pe

un ton amenin]`tor:

– Poate ar trebui s` precizez, |n`l]imea Voastr`, c` persoana \n

chestiune nu apar]ine sexului masculin.

Fa]a lui Kit r`mase impasibil`. |ntreb` scurt:

– Numele s`u?

– Se nume[te Alperton, r`spunse Norton, f`r` respect, nici

convingere [i l`sând s` se \n]eleag` c` avea p`rerea sa asupra rangului

social al vizitatoarei, "doamna" Alperton... Nu este o persoan` tân`r`,

|n`l]imea Voastr`.

Privirea \i ezit` \n gol peste um`rul lui Kit, c`ruia \i spuse c`utându-[i

cuvintele:

– Am considerat de preferat s-o conduc \n salonul albastru, |n`l]imea

Voastr`. Deoarece, la aceast` or`, sir Bonamy [i domnul Cliffe \[i fac ca

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 169

de obicei siesta \n bibliotec`. {i când i-am spus c` nu primi]i vizite ast`zi,

mi-a declarat c` va r`mâne aici pân` \n clipa \n care va fi posibil s-o

primi]i.

Acum, Kit \n]elese c` atunci când va intra \n salonul albastru, va avea

de-a face cu un adversar puternic. Mai \ntâi presupusese c` era vorba de

o femeie u[uratic`, prieten` de-a lui Evelyn, care avusese impertinen]a s`

apar` la Ravenhurst. Dar Norton \l lini[tise precizând c` nu era o

persoan` tân`r`. A[a c`, spuse calm:

– De acord, m` voi duce s-o v`d.

Norton se \nclin`.

– Foarte bine, |n`l]imea Voastr`. Trebuie s`-i spun vizitiului s`

a[tepte?

– Un vizitiu?

– O tr`sur` cu doi cai, \nchiriat`.

– Ah! Trimite-l la grajd. O s` se ocupe de el.

Norton se \nclin` din nou [i, precedeându-l, str`b`tu holul, apoi un

coridor lung care ducea \n salonul albastru. Deschise u[a [i Kit p`trunse

\n \nc`pere, afi[ând o dezinvoltur` pe care era departe s-o simt`.

Vizitatoarea era a[ezat` pe o canapea mic`. |i arunc` o privire de

viper` [i spuse cu o ironie amenin]`toare.

– Ia te uit`! Ia te uit`! A[adar, era]i totu[i acas`, |n`l]imea Voastr`.

Kit \naint` \ncet. Primul s`u gest fu: "Doamne! Nu este genul lui

Evelyn!" Apoi, avu impresia c` doamna Alperton, oricât de incredibil

putea s` fie, apar]inea acelei categorii de femei de o anumit` vârst`,

cunoscute sub numele foarte surprinz`tor de "patroane de bordel". Asta

]inea mai ales de \mbr`c`mintea ridicol`. Kit nu se interesa deloc de

moda feminin`; ar fi fost incapabil s` descrie rochia pe care o purta mama

sa \n acea zi.

170 GEORGETTE HEYER

Dar sim]ea totu[i c` toaleta b`t`toare la ochi [i chiar revolt`toare a

doamnei Alperton, nu era cea a unei persoane de calitate.

Avea categoric vreo cincizeci de ani. De fapt, nu avea decât cu câteva

luni mai mult decât lady Denville. Probabil fusese foarte frumoas` \n

tinere]e, dar abuzul de farduri [i de lichioruri tari \i marcaser` fa]a.

L`comia de bani i se citea \n ochi, umbrindu-le str`lucirea; \n schimb,

amatorii de femei solide n-ar fi putut repro[a nimic siluetei sale cu forme

pline, \ncorsetat` cum se cuvine.

Oricum, trebuia s` recunoasc` faptul c` doamna Alperton se

\mbr`case cu cea mai mare grij`. G`sise potrivit s` \mbrace cu aceast`

ocazie cea mai elegant` rochie a sa, ca [i haina dublat` cu blan`.

Kit spera din toat` inima c` va reu[i s` scape de ea \nainte ca oaspe]ii

s-o poat` vedea, deoarece acea blan` liliachie \mpodobit` cu epole]i [i

cordon, purtat` peste o rochie decoltat` din satin roz, \i p`rea culmea

ororii.

Se opri lâng` masa din centrul salonului [i o privi.

– Ei bine, doamn`, pot s` [tiu ce v` aduce la mine?

Pieptul s`u mare se ridic`.

– Dac` pute]i s` [ti]i? Desigur, n-ave]i nici o idee? Oh! Nici cea mai

mic`! Sta]i plantat acolo, mândru ca un p`un, dându-v` aere \n fa]a cuiva

care a frecventat domni de rang mai \nalt! {i am avut servitori de alt` clas`

decât ridicolul majordom care mi-ar fi servit de sclav, lord Denville. Am

venit s` v` spun c` nu v` pute]i permite s` frânge]i inima unei s`rmane

fete nevinovate. Nu f`r` s` pl`ti]i pre]ul! Oh! Dumnezeule, nu!

– A cui inim` am frânt-o? \ntreb` Kit. S` fie a dumneavoastr`,

doamn`?

– A mea este destul de puternic`! exclam` ea. Nici marchizul n-a

reu[it asta, care m` trata ca pe o prin]es`, nu-mi refuza nimic [i care

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 171

mi-a f`cut un minunat cadou când ne-am desp`r]it, f`r` s` ne fi certat

vreodat`, deoarece [tia ce i se datoreaz` unei doamne...

Se opri, pierzându-[i firul discursului [i \ntreb`:

– Unde r`m`sesem?

Kit \i veni \n ajutor.

– Spunea]i c` marchizul n-a reu[it s` v` frâng` inima...

– Exact. A[a c` un pu[ti care este de-abia la primii s`i n`dragi, va reu[i

asta, chiar dac` a[ avea cu zece ani mai pu]in, relu` doamna Alperton. Nu

inima mea a]i frânt-o, ci pe cea a Clarei... ceea ce, de altfel, nu-mi

\mpiedic` inima s` sângereze pentru ea. {i de aceea sunt aici, lord

Denville [i f`r` pl`cere, v` asigur. Zdruncinat` cum am fost \n acea

tr`sur` veche galben`, eu, care eram obi[nuit` s` c`l`toresc \n calea[ca

mea cu patru cai. Doar dragostea de mam` m` putea obliga la asta.

Aceste ultime cuvinte \l f`cur` pe Kit s` uite dorin]a de a descoperi

identitatea marchizului care o \ntre]inuse pe doamna Alperton pe picior

atât de mare. |ncepuse, \n tot cazul, s`-[i spun` c` problema nu putea s`

fie foarte grav`. Dar termin` prin a se \ntreba dac` nu fusese prea

optimist. Când doamna Alperton, dup` ce scotocise \n buzunarul hainei

de blan`, \i flutur` prin fa]a ochilor o t`ietur` dintr-un ziar pe care-l

recunoscu f`r` greutate, Kit se \ntreb` cu groaz` dac` Evelyn, \ntr-o clip`

de r`t`cire, nu-i promisese c`s`toria acestei necunoscute Clara [i dac` nu

era pe cale de a fi urm`rit pentru ruperea logodnei. Ce ad`ug` doamna

Alperton nu f`cu decât s`-l sperie mai mult.

– Sunte]i un [arpe, \i spuse ea, un seduc`tor josnic, care a vrut s-o

\n[ele pe aceast` s`rman` nevinovat`, cu promisiuni!

– Ridicol, r`spunse Kit, \nc` st`pân pe el.

– Ah! serios, este ridicol? |mi \nchipui c` acum ve]i pretinde c` n-a]i

p`r`sit-o?

172 GEORGETTE HEYER

Orice prostie ar fi putut face Evelyn, Kit era sigur c` nu sedusese o

copil` nevinovat`, presupunând c` fiica doamnei Alperton ar putea fi

altfel. A[a c` r`spunse foarte ferm:

– Evident.

– Când a]i luat-o pe Clara mea sub protec]ia dumneavoastr`, a]i

promis c` v` ve]i ocupa de ea.

– Ei [i?

Fa]a femeii se color`, ajungând aproape \n tonul hainei de blan`, \n

timp ce \njura cu buzele ro[ii. Pleoapele i se \ncre]ir` [i spuse pe un ton

amenin]`tor:

– |ncerca]i s` m` manipula]i? Dar nu ve]i reu[i, frumosule domn. A]i

putut s-o \n[ela]i pe s`rmana mielu[ic`, dar v` previn c` eu am o vârst`

\naintat` [i c` nu vinde]i castrave]i la gr`dinari.

– Sunt foarte sigur de asta, r`spunse Kit, zâmbind.

Doamna Alperton deveni stacojie. Dar dup` ce-l fulger` cu privirea o

clip`, sfâr[i prin a se st`pâni [i trecu de la melodramatic, la practic.

– S` vorbim pu]in ce trebuie. Nu i-a]i mai dat Clarei un semn de via]`

de aproape o lun` [i când ea v-a scris, deoarece [tiu c` v-a scris, n-a]i

r`spuns. A fost tulburat`, \ntrebându-se dac` era]i bolnav, sau a]i avut un

accident! N-a]i preg`tit-o pentru ce tocmai a citit \n ziar, biata copil`! A

f`cut o criz` de nervi. Nu [i-ar fi imaginat vreodat`, dup` cele ce i-a]i spus,

c` v` ve]i comporta \ntr-un mod atât de pu]in elegant.

Foarte u[urat s` afle c` domni[oara Alperton se pare c` nu sperase

niciodat` la o c`s`torie cu Evelyn, Kit r`spunse:

– Aceast` indiscre]ie, doamn`, a fost publicat` f`r` [tirea mea.

Era gata s` adauge c` era de asemenea f`r` fundament, dar se st`pâni

\n ultima clip`, ne[tiind dac` [i Cressy ar fi de acord. Se mul]umi s`

spun`:

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 173

– Clara [tie foarte bine c` nu-mi place s` scriu. Dar a[ fi f`cut-o, dac`

nu aveam inten]ia s` merg s-o v`d. |mprejur`rile m-au \mpiedicat...

– Da, toat` lumea cunoa[te aceste \mprejur`ri, \l \ntrerupse doamna

Alperton. De altfel, ar trebui s` fii naiv pentru a crede toate aceste vorbe

goale. |ncerca]i s` v` eschiva]i f`r` s` pl`ti]i, iat` ce vre]i s` face]i, pentru

c` sunte]i bogat.

– V` \n[ela]i, dar \i pute]i spune Clarei...

– Da, este adev`rat, continu` doamna Alperton, cu fulgere \n ochi.

Nu \ncerca]i s` m` face]i s` cred c` nu sunte]i putred de bogat, lord

Denville, deoarece v` voi opri foarte repede. Tat`l dumneavoastr` era

foarte bogat [i sunt sigur` c` v-a l`sat totul.

Kit o \ntrerupse, spunând:

– Gre[i]i, doamn`. N-am nici cea mai mic` inten]ie de a m` "eschiva".

{i dac` m` voi gândi s` m` c`s`toresc, o voi informa cu siguran]` pe

Clara.

– Dar exact asta a]i f`cut! exclam` ea cu indignare, [i \nc` prin ziare!

Trebuie s` ave]i o inim` de piatr` pentru a ac]iona astfel.

– V-am spus deja c` a fost vorba de o simpl` bârf` [i...

– {tiu, [i v` sf`tuiesc s` nu v` pierde]i timpul s`-mi repeta]i, r`spunse

cu violen]` doamna Alperton. Ve]i pretinde c` tot bârf` este c`

domni[oara Stavely locuie[te acum la dumneavoastr`?

– Domni[oara Stavely, doamn`, este fina mamei mele [i este invitata

sa, nu a mea.

– Ia te uit`, ia te uit`! De altfel, nu m` mir`, deoarece evident n-ar fi

venit aici, dac` n-ar fi invitat-o mama dumneavoastr`. {i dac` tat`l s`u are

inten]ia s`-i dea o zestre frumoas`, dup` p`rerea mea are noroc,

deoarece are cel pu]in dou`zeci de ani [i Stavely nu-[i desface cu pl`cere

b`ierile pungii.

174 GEORGETTE HEYER

Dar nu [tiu dac` va fi atât de \ncântat` s` afle modul \n care a]i

tratat-o pe Clara mea, lord Denville.

Kit se \ncord` imperceptibil, \n]elegând, v`zând zâmbetul r`ut`cios al

doamnei Alperton, c` nu era o amenin]are \n vânt. Venise s`-l [antajeze

[i devenea periculoas`. Evident, dac` dezv`luia public pretinsa sa

mojicie, nu va mai putea ob]ine ce spera. Dar vedea c` nu era deloc \n

stare s` se st`pâneasc` [i-[i d`dea seama c` dac` \i va refuza ceva, nu va

ezita s`-[i pun` \n aplicare amenin]`rile. Cum, \n acest caz, vocea \i

devenea tot mai strident` sub efectul emo]iei, se temea ca singura

persoan` de la Ravenhurst care s` afle totul s` nu fie Cressy. Se \ntreba

cum va reu[i s` scape de ea f`r` s` provoace o scen`, la care doar

gândindu-se, tremura. Cu cea mai mare bun`voin]` din lume, era \n

imposibilitate de a o face s` tac` oferindu-i bani. Nu putea s` ia nici de la

Evelyn, nici de la el. De altfel, nu dorea deloc asta. Oare cum ar putea afla

importan]a obliga]iilor lui Evelyn fa]` de Clara? Nu [tia nici m`car dac`

doamna Alperton ac]iona la cererea sa [i credea mai degrab` c` nu va

vedea vreodat` un ban din ce spera mama sa s` ob]in`. De altfel, cu

siguran]`, aceasta din urm` nu avusese nici un rol de jucat \n deciziile

care s-ar fi putut lua \ntre Evelyn [i Clara.

Mai \ntâi, nu era genul lui Evelyn s` \nceap` negocieri meschine cu

mama dulcineei. Apoi, doamna Alperton nu f`cuse aluzie la asta. Kit era

foarte hot`rât s` nu se angajeze \n mod necugetat \n numele fratelui s`u.

Gândurile i se citiser` probabil pe fa]`, deoarece doamna Alperton,

care nu \ncetase s`-l observe, relu` ridicând tonul:

– Domni[oara Stavely va afla, v` previn.

– Spune]i-mi, doamn` Alperton, o \ntrerupse Kit, pe un ton

zeflemitor, trebuie oare s` \n]eleg c` vorbi]i \n numele Clarei? Asta i se

potrive[te atât de pu]in.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 175

Luase aceast` fraz` la \ntâmplare, neavând nici o modalitate de a [ti

dac` numita Clara nu mo[tenise caracterul mamei sale. Dar v`zând

expresia pe care o luase fa]a acesteia, \n]elese c` ]intise bine. Doamna

Alperton \l privi cu mânie [i r`spunse dup` o scurt` ezitare:

– Oh! Dumnezeule, nu! {ti]i foarte bine c` dulcea copil` v` iube[te

atât de mult, \ncât s-ar l`sa mai degrab` c`lcat` \n picioare decât s` fac`

ceva care s` v` displac`, chiar dac` ar trebui s` moar`. Ceea ce, de altfel,

s-ar fi putut \ntâmpla, deoarece n-am v`zut-o \nc` vreodat` \n asemenea

stare, de-abia capabil` s` ridice capul de pe pern` [i plângând de

diminea]` pân` seara. Sl`be[te de la o or` la alta.

Kit scutur` din cap.

– M` \ntrista]i profund, doamn`. Nu b`nuiam c` este atât de

sensibil`.

Se sim]ea mai sigur pe el, fiind absolut sigur c` Evelyn nu s-ar fi

\ndr`gostit niciodat` de o fat` atât de smiorc`it`. Dup` toate aparen]ele,

]intise din nou exact, deoarece doamna Alperton \i declar` cu o voce

gâtuit` de mânie, c` el nu [tia cât de emotiv` era Clara [i câte eforturi

f`cea pentru a-l \ntâmpina zâmbind, când binevoia s-o viziteze.

– Dac` este a[a, trebuie s` fie fericit` c` a sc`pat de mine, spuse Kit,

st`pânindu-[i un zâmbet u[or.

V`zu c` doamna Alperton se preg`tea s` se lanseze \n noi acuza]ii [i

ridic` mâna.

– Nu, nu, ajunge! V-a]i \ndeplinit misiunea. |mi pare r`u s` aflu trista

stare \n care se afl` Clara [i v` rog s` v` \ntoarce]i la c`p`tâiul s`u cât mai

repede cu putin]`. Transmite-]i-i profundul meu regret c` am fost cauza

involuntar` a dezam`girii ei [i asigura]i-o c` voi veni imediat ce voi putea.

O clip`, crezu c` discu]ia se va opri aici. Dar doamna Alperton era

combativ`.

176 GEORGETTE HEYER

Pierzându-[i brusc orice interes pentru inima frânt` a fiicei sale, spuse

cu brutalitate:

– Nu \nainte de a pl`ti. V` cunosc eu pe voi `[tia. Un fandosit, asta

sunte]i. Dar atâta timp cât voi tr`i, nu-mi ve]i convinge fiica s` renun]e la

dreptul s`u!

– Doamn` Alperton, r`spunse Kit cu r`ceal`, face]i o gre[eal`. Nu

sunt s`rac, dar nu m` voi l`sa jumulit ca un porumbel. Clara nu se va

plânge de lipsa mea de generozitate, dar indiferent de aranjamentul pe

care-l vom face, va fi \ntre ea [i mine [i nimeni altcineva.

– Ah! Z`u! exclam` ea. A[a o lua]i? Nu voi p`r`si aceast` cas` \nainte

de a m`rturisi totul domni[oarei Stavely. |ncerca]i s` m` da]i afar`, dac`

\ndr`zni]i. {i s` nu veni]i s`-mi povesti]i c` a ie[it [i nu se \ntoarce decât

noaptea, deoarece chiar dac` v-a[ crede, ceea ce nu este cazul, o voi

a[tepta pân` la miezul nop]ii [i chiar mai târziu.

|n acea clip` se f`cu auzit` o voce complet nea[teptat`.

– Ce fericire c` n-am ie[it, spuse domni[oara Stavely. Dorea]i s` m`

vede]i, doamn`?

Cum Kit era cu spatele la u[`, \mpiedicând-o astfel pe doamna

Alperton s-o vad`, nici unul dintre ei nu observase deschizându-se \ncet

[i pe Cressy strecurându-se \n \nc`pere. Doamna Alperton tres`ri [i-[i l`s`

s` cad` umbrela de soare, \n timp ce Kit se \ntoarse brusc [i consternarea

\nlocui non[alan]a pe care crezuse potrivit s-o afi[eze pân` atunci pe

chipul s`u.

Adresându-i un zâmbet seduc`tor, Cressy \naint` \n salon. Involuntar,

Kit \ntinse mâna pentru a o opri, dar ea nu ]inu cont [i se a[ez` vizavi de

doamna Alperton, \n fa]a [emineului.

– Ierta]i-m` c` v-am \ntrerupt, spuse cu amabilitate Cressy, dar

vorbea]i atât de tare, doamn`, \ncât nu m-am putut \mpiedica s` aud o

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 177

parte din ce spunea]i. Mi s-a p`rut c` \n]eleg c` dorea]i s`-mi m`rturisi]i

anumite lucruri.

– Nu! interveni Kit.

Doamna Alperton, al c`rui ten \[i rec`p`t` treptat culoarea normal`,

\i arunc` o privire intrigat` \nainte de a-[i \ndrepta din nou ochii asupra

lui Cressy. P`rea nehot`rât`. Se vedea c` se \ntreba dac` sosirea tinerei

fete putea s` fie folosit` \n avantajul s`u, sau dac` partida era pierdut`.

Pentru a câ[tiga timp, spuse, cânt`rindu-[i cuvintele:

– A[adar, dumneavoastr` sunte]i fiica lui Stavely? Nu-i sem`na]i deloc,

dac` am o memorie bun`.

F`r` s` dea aten]ie acestei familiarit`]i, Cressy r`spunse calm:

– Nu, se spune c` sem`n mai degrab` mamei. {i acum, ce dorea]i

s`-mi spune]i, v` rog?

– |n ce m` prive[te, relu` doamna Alperton, nu doresc s` v` spun

nimic. N-am nimic \mpotriva dumneavoastr` [i nu-mi place s` umblu cu

bârfe, decât dac` sunt obligat`.

|[i \ndrept` privirea spre Kit [i ad`ug`:

– Poate a]i prefera s` tac, lord Denville?

– Ba nu, interveni Cressy.

Doamna Alperton nu ]inu seama [i continu` s`-l priveasc` atent pe

Kit, cu un aer r`ut`cios. Acesta \i sus]inu privirea [i tr`s`turile i se

\n`sprir`:

– |ntr-adev`r, a[ prefera asta, spuse, dar v-am prevenit deja c` nu m`

voi l`sa jumulit. Aten]ie la ce face]i, doamn` Alperton. Sunte]i pe cale s`

v` pierde]i creditul.

– Nu \nainte de a v` \nfunda, replic` ea cu ciud`. {i voi fi foarte

fericit`, deoarece \n calitate de mam`, mi se rupe inima s-o v`d pe aceast`

fat` tân`r`, nevinovat`, \n[elat` cum a fost biata mea Clara.

178 GEORGETTE HEYER

Ah! micu]o, nu [tii cu ce pramatie ai de-a face.

Kit se rezem` cu spatele de perete [i-[i \ncruci[` bra]ele, resemnat.

– Nu, \ntr-adev`r nu [tiu, r`spunse Cressy. Clara este fiica

dumneavoastr`, doamn`?

– Este fiica mea, repet` doamna Alperton, cu vocea \nc`rcat` de

suspine. Sedus` de aceast` canalie [i p`r`sit` f`r` m`car s-o mai vad`.

– Este \ngrozitor, continu` Cressy. O m`rturisesc cu stupoare! N-a[ fi

crezut niciodat` c` s-ar putea comporta \ntr-un mod atât de josnic!

Doamna Alperton r`mase uluit`. La fel [i Kit. Sperase ca domni[oara

Cressy s` pun` la \ndoial` cea mai mare parte a \ntâmpl`rii dar, oricum,

aceasta era prea pu]in f`cut` pentru urechile unei tinere fete rafinate [i

se a[teptase s-o vad` tulburat`, sau cel pu]in jenat`. Dar nici el, nici

doamna Alperton nu ]inuser` seama de \mprejur`rile speciale \n care

fusese crescut`, al`turi de un tat` ale c`rui aventuri galante nu erau un

secret pentru nimeni.

– Este \ntr-adev`r foarte incorect din partea sa, continu` Cressy. Chiar

mi-e mil` de ea... [i de dumneavoastr` doamn`, deoarece \mi \nchipui c`

nimic nu v` poate fi mai nepl`cut decât s` v` sim]i]i obligat` s`-i

reaminti]i lordului Denville obliga]iile sale.

– Nu, replic` doamna Alperton pu]in n`ucit`, nu, desigur.

– Dar poate este vorba de o ne\n]elegere, continu` Cressy pe un ton

\n]eleg`tor. S` [ti]i c` este teribil de distrat. A]i f`cut bine c` i-a]i amintit

de acest lucru.

Sunt convins` c` acum, când [i-a amintit, va ac]iona cum trebuie,

nu-i a[a, domnule?

– Exact cum trebuie, confirm` Kit.

– Ei bine, sincer! se sufoc` doamna Alperton. N-am auzit niciodat` a[a

ceva! V` spun c` este un destr`b`lat, domni[oar`.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 179

– A[ \n]elege foarte bine dac` i-a]i spune-o lui, dar nu v`d ce m`

prive[te pe mine, spuse Cressy cu un aer surprins. Nu m` prive[te... dar

\mi pare r`u pentru fiica dumneavoastr`.

– Ar fi trebuit s` b`nuiesc, gemu doamna Alperton. |mi \nchipui c`

dac` era un asasin, v-ar fi fost egal. Oh! am tr`it destul de mult timp

pentru a auzi o persoan` din \nalta societate [i o fat` tân`r`, vorbind cu

atâta \ndr`zneal`, f`r` s` ro[easc`. Pe vremea mea, fetele nu se

comportau a[a!

P`ru o clip` dispus` s` se \nduio[eze \n leg`tur` cu acest subiect, dar

\[i relu` repede combativitatea.

– {i când te gânde[ti c` am venit s` v` aten]ionez, imaginându-mi c`

nu [tia]i nimic. Mi se frânge inima la ideea c` v` ve]i c`s`tori cu un

asemenea individ. O ve]i regreta, fata mea, \n ciuda averii [i a titlului s`u

frumos.

– Dumnezeule, dar v` cred! exclam` Cressy. Dar n-am nici cea mai

mic` inten]ie de a m` c`s`tori cu lordul Denville!

Doamna Alperton era tot mai derutat`, dar f`cu un efort disperat

pentru a-[i reveni.

– Ah, adev`rat? Atunci, vre]i s`-mi spune]i, domni[oar` Stavely, ce

\nseamn` asta?

Aruncând o privire asupra t`ieturii din ziar pe care i-o \ntinse, Cressy

lu` o clip` un aer complet stupefiat. Apoi, chipul i se lumin` [i izbucni \n

râs.

– Acum \n]eleg! exclam` ea. Imagina]i-v`, doamn`, c` m` \ntrebam de

ce dorea]i s`-mi vorbi]i. Mi se p`rea atât de ciudat. Dar acum \n]eleg! A]i

citit acel articol stupid din "Morning Post", care ne-a tulburat pe to]i. A

existat vreodat` ceva mai absurd? Dar este \ntr-adev`r foarte penibil,

continu` Cressy, pref`cându-se c` ia un aer serios. V` cer iertare,

180 GEORGETTE HEYER

doamn`. N-ar fi trebuit s` râd, când mizerabilul care a scris aceste rânduri

ridicole v-a produs atâtea nepl`ceri. Ce amabil din partea dumneavoastr`

s` veni]i s` m` vede]i! A]i câ[tigat recuno[tin]a mea [i-mi pare r`u c` v-a]i

dat atâta osteneal` degeaba.

– Nu-l ve]i lua de so]? \ntreb` doamna Alperton cu un aer suspicios.

Privirea i se plimb` de la Cressy la Kit. Apoi, pentru c`-l v`zuse pe

acesta din urm` zâmbind \n timp ce o privea pe Cressy, ad`ug`:

– Baliverne! {i vre]i s` m` face]i s` cred c` nu este \ndr`gostit de

dumneavoastr`?

– Nu! Cel pu]in o sper din toat` inima, deoarece sunt convins` c` nu

suntem f`cu]i unul pentru altul.

– Este prea mult! exclam` doamna Alperton, izbucnind \ntr-un râs

dispre]uitor. Nu m` ve]i \n[ela atât de u[or. Toat` lumea poate vedea...

– Nu spune]i mai mult, o rug` Cressy \ntr-un acces subit de timiditate

feciorelnic`. Nu se va pune problema s`-l iau de so] pe lordul Denville,

doamn` [i ve]i \n]elege asta când v` voi spune c` inima mea este

angajat`.... \n alt` parte!

Urm` o t`cere glacial`, \n timp ce doamna Alperton p`rea r`v`[it`.

|ncetând s-o priveasc` pe Cressy, Kit disp`ru discret, sigur c` aceasta era

\n m`sur` s` fac` singur` fa]` situa]iei [i dorind s` pun` s` fie adus`

tr`sura doamnei Alperton, f`r` s` piard` timpul. |l \ns`rcin` cu asta pe un

valet \n livrea, c`ruia \i ceru de asemenea s`-l roage pe Challow s` vin` la

el.

Acesta nu \ntârzie s` soseasc`. |ntreb`rile pe care i le puse Kit nu-l

mirar` deloc.

– Da, domnule, [tiu de unde vine tr`sura aceasta. Vizitiul mi-a spus

c` a fost \nchiriat` la Tunbridge Wells. Este guraliv, [i cum n-are nici un

motiv s` ne spun` pove[ti, \l putem crede. Tot din spusele lui, domnule

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 181

Kit, persoana care a \nchiriat-o a avut o discu]ie cu Norton \nainte caacesta s-o lase s` intre. I-a spus c` dac` nu putea s`-l vad` pe |n`l]imeaSa, acesta va regreta pân` la ultima suflare. Dar când mi-a spus c`persoana \n chestiune nu era decât o scorpie b`trân`, am ciulit urechile.A[adar, nu era una din "cuno[tin]ele" |n`l]imii Sale, dac`-mi permite]i s`m` exprim astfel.

– Este mama uneia dintre "cuno[tin]ele" sale, r`spunse Kit\ncruntându-se.

– Nu se poate! exclam` Challow, scandalizat. {i ce vrea?– Se pare c` fratele meu nu i-a mai vizitat fiica de aproape o lun`. Se

crede p`r`sit`. Spera c` poate... Dar dac` vine din Tunbridge Wells, totn-am \naintat prea mult, pentru c` [tim c` nu s-a dus acolo.

– A[ putea s` jur asta, afirm` Challow. {i cu atât mai bine dac` ap`r`sit-o \ntr-adev`r pe aceast` fat`. Totu[i, domnule Kit, \mi p`re]i laananghie. Dac` mama sa este scorpia pe care mi-a descris-o vizitiul, amimpresia c` va trebui s` capitula]i.

Kit \[i reg`si zâmbetul.– Da, [i eu am crezut c` eram la ananghie, recunoscu el, [i c` eram

pierdut. Dar am fost salvat \n ultimul minut... [i scorpia este pe punctuls` plece... b`tut` m`r.

182 GEORGETTE HEYER

Capitolul 13

Când se \ntoarse \n salonul albastru, Kit \n]elese dup` ce auzi, c`

doamna Alperton o \ncântase pe Cressy cu aminti nostalgice din trecutul

s`u glorios. Expresia senin` de pe fa]a domni[oarei Stovely \l f`cu s`

spere c` doamna Alperton, care manifesta atâta respect pentru tinerele

fete pure, trecuse sub t`cere am`nuntele cele mai picante ale carierei sale

[i nu insistase asupra caracterului intim ale leg`turilor pe care le avusese

cu lordul Stavely. Nu se \n[elase: doamna Alperton \[i \ntrerupsese de

mai multe ori povestirea, pentru a se scuza c` se l`sase dus` pân` la a

dep`[i limitele decen]ei. Avusese chiar grij` s-o asigure pe Cressy c`, de[i

avusese deseori ocazia s`-l invite pe lordul Stavely la recep]iile sale,

rela]iile lor nu dep`[iser` niciodat` limitele unei simple prietenii

"mondene". Când intr` Kit, \i explica lui Cressy c`, indiferent de originea

lor, cei mai mari seniori aveau uneori nevoie s` se destind`. Cressy

avusese asupra ei o influen]` lini[titoare, dar apari]ia lui Kit \i aduse \n

memorie toate repro[urile.

Se \ntrerupse [i-l fulger` cu privirea.

– Dup` cum \]i po]i \nchipui, doamna Alperton este gr`bit` s` se

\ntoarc` lâng` fiica sa, spuse Cressy \nainte ca aceasta s` aib` timp s`

redeschid` ostilit`]ile. Tocmai mi-a m`rturisit c` va avea greut`]i \n a pl`ti

tr`sura \nchiriat` [i am crezut c` pot s-o asigur c` te vei ocupa dumneata

de asta, pentru c` neaten]ia dumitale de neiertat merit` aceast`

cheltuial`.

– Ai f`cut foarte bine, r`spunse Kit. De altfel am luat-o \nainte.

Tr`sura este la u[`, doamn`. Face]i-mi onoarea de a-mi permite s` v`

conduc.

Ridicându-se de pe canapea, doamna Alperton binevoi s`-i adreseze

cu demnitate un salut din cap, \n timp ce-l f`cea s` observe, nu f`r`

am`r`ciune, c` era cel mai mic lucru pe care-l putea face. |[i lu` cu

amabilitate r`mas-bun de la Cressy, pufni cu dispre] trecând prin fa]a lui

Kit care-i ]inea u[a deschis` [i ie[i din \nc`pere.

Tân`rul b`rbat o \nso]i pân` la tr`sur`, o ajut` foarte galant s` suie

treapta [i o rug` s-o asigure pe nefericita Clara c` n-o va uita [i n-o va l`sa

s` moar` de foame.

Se \ntoarse \n salonul albastru. Cressy se afla \nc` acolo.

– Ar fi trebuit s` i se ofere ni[te r`coritoare, \i spuse ea cu cea mai

mare seriozitate. M-am gândit la asta, dar mi-a fost team` s` nu ne aud`

cineva [i s` nu intre. Poate lady Denville, sau domnul Cliffe...

– Nu cred c` mama ar fi fost mai tulburat` decât dumneata, dar

Dumnezeu face ca unchiul s` nu aud` vorbindu-se de toate acestea!

Se duse s` \nchid` u[a [i o privi.

– Cressy, ce-ai vrut s` spui declarându-i acestei zgrip]uroaice c` inima

dumitale este deja angajat` \n alt` parte?

Tân`ra fat` ro[i pu]in, dar r`spunse cu un aer vesel:

– Vorbea pe un ton atât de melodramatic, \ncât m-a cucerit.

184 GEORGETTE HEYER

{i apoi, trebuia neap`rat s` g`sesc s`-i spun ceva pentru a o convinge.

Sim]eam c` nu m` va crede cu adev`rat când \i voi spune c` nu m` voi

c`s`tori cu fratele dumitale.

Kit oft` profund [i-[i puse amândou` mâinile pe umerii s`i.

– Nu po]i s` [tii cât de mult am dorit s`-]i spun adev`rul. Cressy,

draga mea, iart`-m`. Te-am tratat \ntr-un mod \ngrozitor [i te iubesc atât

de mult!

Domni[oara Stavely, care se adâncise \n examinarea nasturelui de sus

de la ve[mântul s`u, ridic` timid ochii:

– Adev`rat, Kit? E[ti sincer?

Preferând ac]iunea vorbelor, domnul Fancot nu r`spunse nimic, dar

o lu` \n bra]e [i o acoperi cu s`rut`ri. Domni[oara Stavely, care nu-l

v`zuse niciodat` decât moderat [i politicos, \[i d`du seama c` nu-l

cuno[tea. |mbr`]i[area domnului Fancot era aproape brutal`. {i faptul c`

nu ]inea deloc seama de slabele sale proteste, ar fi putut fi calificat ca

nedelicat. Ea nu era câtu[i de pu]in obi[nuit` s` fie tratat` \n acest mod

[i-[i spuse c` bunica n-ar fi aprobat-o c` a cedat, dar cum domnul Fancot

p`rea c` pierduse orice sim] al convenien]elor, era inutil s` protesteze.

Câteva minute mai târziu, a[ezat` pe canapea \n locul doamnei

Alperton [i cuib`rit` \n bra]ele lui Kit, Cressy \l \ntreb`:

– De ce ai f`cut asta, Kit? Pare de necrezut!

– De necrezut, dar mai ales.... scandalos! |]i cer iertare, de[i nu regret

nimic. Dac` nu m` \ntorceam \n acea noapte, poate nu te-a[ fi cunoscut

niciodat` altfel decât ca so]ia lui Evelyn.

La acest gând \nsp`imânt`tor, o strânse mai tare lâng` el. Cressy \l

lini[ti s`rutându-l pe obraz [i spunându-i, \ndat` ce-[i rec`p`t` respira]ia:

– Nu cred c` l-a[ fi luat vreodat` de so] pe Denville. Aproape

renun]asem când te-am \ntâlnit. {i apoi, amabilitatea ta m-a p`c`lit [i

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 185

mi-am spus c` poate m` voi hot`r\. Dar de ce ai jucat aceast` comedie cu

mine?

– Pentru a-l scoate pe Evelyn din \ncurc`tur`, m`rturisi Kit. Nimeni,

\n afar` de mama, Fimber [i Challow n-a [tiut c` am plecat din Viena. {i

cum, \n tinere]e, ne puneam deseori unul \n locul celuilalt, f`r` ca nimeni

s` observe, eram sigur c` va reu[i. Dar când am luat locul lui Evelyn la

acea faimoas` cin`, credeam c` va fi doar pentru acea sear`. Dac` a[ fi

[tiut c` voi fi obligat s` continuu, nimic nu m-ar fi putut face s` cedez

insisten]elor mamei.

Cressy zâmbi.

– Eram sigur`! Ea este cea care te-a convins?

– Da, dar, recunoscu Kit sincer, eu i-am dat f`r` s` vreau ideea,

spunând \n glum` c` a[ putea lua locul lui Evelyn, \n acea sear`. Voiam

doar s-o fac s` râd`. Era atât de consternat` de absen]a lui Evelyn. Am

crezut c` un incident f`r` importan]` \l \ntârziase. Oare po]i s` \n]elegi,

Cressy? Am vrut s` evit cu orice pre] ofensa intolerabil` pe care ]i-ar fi

adus-o lipsa lui Evelyn de la o recep]ie dat` \n onoarea sa.

– |n]eleg foarte bine. Nu-]i fac nici un repro[. |]i sunt chiar

recunosc`toare c` ai evitat o asemenea umilin]`. Dar de ce nu s-a \ntors

Evelyn?

– Nu [tiu nimic. Era rezemat` de um`rul lui, dar se \ndrept` brusc.

– Nu [tii nimic? Dar.... unde este Evelyn?

– Nu [tiu mai mult [i asta este \ngrijor`tor, m`rturisi Kit. La \nceput,

mi-am spus nu c` uitase invita]ia la Mount Street, ci c` se \n[elase asupra

datei.

– Era foarte plauzibil, recunoscu Cressy. Este atât de distrat. Toat`

lumea glume[te pe acest subiect [i cunosc pe cineva care-i trimite

\ntotdeauna o nou` invita]ie chiar \n ziua recep]iei la care este invitat.

186 GEORGETTE HEYER

Kit zâmbi \ngrijorat.

– Da, dar de data aceasta trebuie s` fie altceva. Lipse[te de prea mult

timp. Am intuit c` i s-a \ntâmplat un necaz [i ̀ sta este motivul pentru care

am revenit atât de repede. Este greu s` te fac s` \n]elegi, dar noi sim]im

când cel`lalt este \n dificultate. Când mi-am rupt piciorul, anul trecut,

Evelyn a sim]it [i mesajul urgent pe care i l-am trimis, a sosit \n clipa \n

care se preg`tea s` plece la Dover s` ia primul vapor.

– |mi amintesc, spuse Cressy. Na[a mi-a spus c` acesta este

inconvenientul de a fi gemeni. {i, chiar ai sim]it ceva?

– Da, timp de mai multe zile. Dar mai apoi, m-am \ntrebat dac`

imagina]ia nu-mi jucase o fest`. |mi imaginez c` i s-a \ntâmplat probabil

un accident f`r` importan]`, deoarece dup` intui]ia mea, nu mai este

incon[tient.

– Cum era când s-a hot`rât s` m` cear` \n c`s`torie, continu` Cressy,

incapabil` s` reziste tenta]iei de a arunca acea perfidie. Ce vrei, aveam o

vârst`, nu mai aveam dreptul s` fiu dificil`.

– Desigur, dragostea mea, accept` domnul Fancot s` intre \n joc. O

fat` b`trân` ca tine!

– Individ \ngrozitor! Se \ncrunt`.

– Da, dar totu[i nu \n]eleg! De ce, hot`rându-se, a disp`rut \n ultima

clip`?

– Din câte [tiu, r`spunse Kit cu pruden]`, a plecat la lordul Silverdale,

care se presupunea c` se afla la Brighton, pentru a r`scump`ra o bro[`

pe care o pierduse mama la joc.

– Ah! spuse Cressy cu un aer rezervat. Da, \n]eleg... \n sfâr[it....

desigur.

– Poate ar trebui s`-]i explic, relu` Kit pe un ton \n]eleg`tor, c` atunci

când mama a pus \n joc acest fleac, pentru cinci sute de lire, pierduse din

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 187

vedere c` era vorba de copia unei bijuterii pe care o vânduse cu câ]iva ani

mai \nainte.

Când o v`zu stupefiat`, ad`ug`:

– Dar s` nu-]i \nchipui, te rog c` Evelyn s-a dus la Brighton la cererea

sa. Ar fi contrar adev`rului, deoarece ea consider` c` r`scump`rarea cu

cinci sute de lire a unei bro[e care nu valoreaz` \n realitate decât câteva

guinee, este o nebunie.

|n ciuda eforturilor sale, Cressy nu se putu st`pâni s` nu izbucneasc`

\n râs:

– Nu m` mir`. Parc` o [i aud! Oare a existat vreodat` cineva atât de

absurd [i \n acela[i timp atât de adorabil ca na[a?

– Permite-mi s`-]i spun, domni[oar` Stavely, relu` Kit cu un aer sever,

c` este vorba despre o poveste foarte grav`. }i se \ntâmpl` s` fii serioas`

vreodat`?

– Da, la mine acas`. Dar niciodat` la familia Fancot! Nu este posibil.

De când am sosit la Ravenhurst, \mi vine tot timpul s` râd [i nu po]i s`

[tii cât sunt de fericit`. {i când te gânde[ti c` na[a a pretins c` tu e[ti cel

mai serios dintre fii [i totu[i te-ai pretat la aceast` fars` nebun`!....

– Dar este \ntru totul exact, o asigur` Kit. Sunt cel mai serios dintre

gemeni. Mama \]i va spune chiar c` devin la fel de grav [i de plictisitor ca

unchiul Brumby. Dar nu puteam s` fac altfel. Trebuia neap`rat s`-l scot

pe Evelyn din \ncurc`tur`.

– Fire[te. {i a recuperat bro[a?

– Nu [tiu nimic.

– Dumnezeule! exclam` Cressy, foarte surprins`, oare ce i s-a putut

\ntâmpla? N-ai g`sit nici o urm`?

– Nici m`car n-am \ncercat. Am avut aceast` inten]ie sosind aici, dar

Challow m-a f`cut s` \n]eleg c` nimeni nu putea face nimic. Cum oare am

188 GEORGETTE HEYER

putea \ncepe s`-l c`ut`m pe Evelyn, când se presupune c` eu sunt

Evelyn?

– Nu m` gândisem la asta. Dar nu se poate face nimic?

– Nu cred, Cressy. Dar nu ]i-am mul]umit \nc` pentru c` m-ai scos din

ghearele acelei scorpii. Nu [tiu ce m-a[ fi f`cut dac` nu interveneai... [i

totu[i, n-a[ fi vrut s` te amestec \n aceast` afacere pentru nimic \n lume.

Ce te-a \ndemnat s` vii \n salon?

– Ei bine, am auzit-o tunând [i fulgerând \mpotriva ta. Trebuie s`

m`rturisesc c` am b`nuit ceva când Norton ]i-a aruncat acea privire

complice [i atât de insistent` pentru a-]i vorbi \ntre patru ochi.

– Dumnezeule! este adev`rat.

Cressy zâmbi slab.

– |n]elegi, am o oarecare experien]` \n acest domeniu. Când a murit

mama, tata n-a permis niciodat` ca vreo m`tu[` s` se ocupe de mine, ne

\n]elegeam prea bine amândoi. |ndat` ce am \mplinit [aisprezece ani, am

p`r`sit [coala [i m-am ocupat de cas`, cât [i de tata, când era acolo. Asta

a f`cut s` am foarte repede ocazia s` aflu ni[te lucruri pe care, \n general,

tinerele fete nu le cunosc.

Râse u[or.

– Bunica mi-a explicat f`r` menajamente c` anumi]i domni, chiar de

cel mai \nalt rang, se comport` uneori \ntr-o manier` foarte pu]in corect`

[i mi-a povestit, f`r` \nconjur, cum o persoan` de calitate trebuie s` se

poarte \n orice \mprejurare oricât de umilitoare ar fi ea. Trebuie s` spun

c` asta mi-a format o p`rere trist` despre bunicul. {i de[i \l iubesc cu

duio[ie pe tata, acum \n]eleg de ce mama f`cea crize de melancolie [i a[

prefera s` nu m` c`s`toresc, decât s` iau de so] un desfrânat.

– |n acest caz, dup` problema cu Clara, nu mai aveam nici o [ans`,

observ` Kit, pe un ton trist.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 189

– Da, mi-am spus c` erai probabil foarte agitat, replic` tân`ra fat`, cu

un aer amuzat. Ar fi trebuit s`-]i vezi fa]a când am intrat \n salon. Credeai

oare c` voi face o sincop` pentru a spori confuzia general`?

– Nu chiar, r`spunse zâmbind Kit. Dar mi-am spus c` vei fi probabil

teribil de [ocat`.

– Oh! nu. {tiam c` Denville este un afemeiat. Dar cum tu nu erai

Denville, m-am gândit c` erai cu siguran]` foarte \ncurcat.

– |ntr-adev`r, asta era situa]ia, o \ntrerupse el.

– A[a c`, ce puteam face dac` nu s`-]i vin \n ajutor?

Kit \i lu` mâna [i o duse la buze.

– Oh! Cressy, e[ti un \nger, \i spuse. S` n-ai o p`rere prea proast`

despre fratele meu. |n]eleg c`-l judeci probabil r`u, dar te asigur c` nu

merit` asta.

– Sunt foarte convins`. S` nu-]i \nchipui c` am crezut, o clip` m`car,

balivernele doamnei Alperton \n leg`tur` cu s`rmana Clara, p`r`sit` \n

mizerie! {i cred c` ea l-a sedus, mai degrab` decât invers. Kit, sunt foarte

indiscret` dac` te \ntreb cine era marchizul?

– N-am nici o idee [i n-am \ndr`znit s` \ntreb.

– Am \ndr`znit eu s-o \ntreb cine era, dar mi-a r`spuns c` acum a

devenit foarte serios. Nu vroia s`-l compromit`, deoarece n-avea s`-i fac`

nici un repro[.

– Ce p`cat! Cu siguran]`, nu vom afla niciodat` despre cine era

vorba... Kit se gândi o clip`.

– M` \ntreb dac` Evelyn a plecat \n c`utarea lui Silverdale care, dac`

\mi amintesc bine, are o proprietate undeva \n nord. Dar nu cred c` s-ar

fi dus acolo f`r` s-o anun]e pe mama.

– Nu, nu s-a dus acolo! Sir Bonamy vorbea ieri despre Silverdale cu

domnul Cliffe. Adic` l-am auzit pomenindu-i numele printre cei care se

190 GEORGETTE HEYER

afl` actualmente la "Pavilion", la Brighton. Kit, n-ai nici o idee despre

locul unde s-ar putea afla fratele t`u? Nu se poate continua la nesfâr[it

aceast` comedie.

– Oh! se va \ntoarce, replic` el. {tiu c` ]i se pare probabil ciudat c` nu

m` nelini[tesc mai mult. Dar r`mân convins c` Evelyn nu poate fi nici \n

suferin]`... nici mort. A[ [ti! Iar când se va \ntoarce, nu vom fi mai pu]in

\n impas. Este o poveste imposibil`, Cressy.

– Dar de ce? Va fi pu]in stânjenitor o clip`, dar nu atât de teribil.

Logodna mea cu Denville n-a fost anun]at` \nc` [i aceast` [tire din pres`

se poate referi la fel de bine la tine, cât [i la el. Am putea face astfel \ncât

nimeni, \n afar` de familie, s` nu [tie c` Denville mi-a cerut mâna. {i dac`

nu va fi posibil – am uitat de cina aceea nefericit` de la tata – oricum

unchii [i m`tu[ile mele nu trebuie informa]i de [iretlic. Le vom spune

adev`rul. Ne-am \ntâlnit [i tu mi-ai pl`cut mai mult.

Kit zâmbi u[or.

– Nu este asta. Suntem \ntr-o situa]ie [i mai dificil` decât crezi, draga

mea. Chiar presupunând c` tat`l t`u ne-ar da acordul...

– O va face. Ai \ncredere \n Albinia.

– Nu sunt atât de sigur. Va g`si c` sunt o partid` departe de valoarea

lui Denville. Aminte[te-]i c` n-am nici titlu, nici bunuri materiale. El are o

avere important`. A mea este doar convenabil`.

– Tata nu va avea de ce s` fie jignit. Averea mea este de acela[i rang.

Evident, poate va fi decep]ionat s` afle c` nu voi fi contes`. A[a c` vom

hot`r\ imediat titlul pe care ]i-l vei \nsu[i când vei fi ridicat \n rang, ca

unchiul t`u. Nu crezi c` asta \l va consola?

– Pentru a fi \ntru totul cinstit, r`spunse Kit, nu, nu cred! Nu m` pot

\mpiedica s` cred c` poate se va \ndoi de capacitatea mea de a merita o

asemenea distinc]ie.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 191

– Tata nu este foarte inteligent, dar totu[i nici \n asemenea m`sur` de

prost. Desigur, nu e[ti la fel de bogat ca Denville, dar vei face o carier`

mai str`lucit` decât el, asta f`r` umbr` de \ndoial`. De altfel, ambi]ia este

cea care m-a f`cut s` te prefer. |ntr-o zi, vei fi ministrul afacerilor

externe...

– F`r` \ndoial`, \ntr-un an sau doi? o \ntrerupse cu amabilitate

domnul Fancot.

Lui Cressy \i veni s` râd`, dar continu` neclintit`:

– .... iar eu voi trece \n istorie drept una din femeile aflate \n

prim-plan \n ]ar`.

– Frumoas` perspectiv`! N-ai putea s` fii serioas` o clip`, iubito?

Cressy \[i \ncruci[` cuminte mâinile pe genunchi.

– Voi \ncerca, domnule.

Apoi \[i d`du seama c`, \n ciuda zâmbetului, Kit era preocupat [i,

devenind imediat serioas`, \i lu` mâna [i i-o strânse.

– Spune-mi ce ai. Kit nu r`spunse imediat [i când o f`cu, \i puse o

\ntrebare nea[teptat`:

– Ce ]i-a spus Evelyn, Cressy? M-ai asigurat c` a fost foarte sincer cu

tine. |n ce m`sur` a fost?

– Cred c` pe deplin [i am apreciat asta. Mi-a pl`cut când mi-a spus c`

nu era \ndr`gostit de mine, ceea ce de altfel [tiam. {i mi-a spus-o \ntr-un

mod fermec`tor. {tii cum este el. Mi-a explicat c` lordul Brumby va ridica

tutela, dac` va face o c`s`torie convenabil`. I-am \n]eles foarte bine

punctul de vedere.

– Asta este tot ce ]i-a spus?

– Da! Mai era ceva?

– Dup` câte [tiu, nu. Evident, scopul s`u era s` scape de aceast`

tutel` care l-a ap`sat mai mult decât s-ar fi putut b`nui. Dar \l cunosc,

192 GEORGETTE HEYER

Cressy, \l cunosc ca pe mine \nsumi [i sunt sigur c` nu s-ar fi pretat la o

c`s`torie premeditat` cu atâta r`ceal`, cu singurul scop de a pune cap`t

unei situa]ii nepl`cute. Dac` \n]eleg bine, a fost obligat s-o fac`, pentru

c` trebuia neap`rat s` intre \n posesia capitalului s`u.

– Vrei s` spui c` are datorii? se mir` Cressy. Probabil gre[e[ti. Din

spusele tat`lui meu, a[ fi crezut c` veniturile sale erau considerabile. S`

fie posibil s` se fi \ndatorat atât de mult, \ncât s` fie obligat s` \nceap`

s`-[i soloseasc` [i capitalul?

Kit scutur` din cap.

– Nu, nu Evelyn. Mama!

Lui Cressy i se t`ie o clip` r`suflarea, dar spuse simplu:

– Oh! biata lady Denville. Da, \n]eleg, desigur, sau mai degrab`, ar fi

trebuit s` \n]eleg... Vreau s` spun... iart`-m`, dar am auzit ni[te bârfe!

N-am crezut decât jum`tate. Probabil le cuno[ti pe acele b`trâne

cumetre, acele fiin]e \ngrozitoare. B`nuiam c` na[ei i-a fost....

\ntotdeauna pu]in team` de lordul Denville. {i, bine\n]eles, [tiam cât de

\ngrozitor cheltuia. Ea \ns`[i mi-a povestit c` avea atât de multe datorii,

\ncât cazul s`u era disperat, dar mi-a spus-o atât de nostim, \ncât am

crezut c` glumea. Iar când a murit tat`l t`u, mi-am \nchipuit.... nu [tiu de

ce, c` totul se aranjase.

– Nu era nimic aranjat. Dup` p`rerea mea, tata nu cuno[tea situa]ia.

Ea n-ar fi \ndr`znit vreodat` s`-i m`rturiseasc` totul. Cu siguran]`, el

poart` responsabilitatea.

– Cu siguran]`, relu` Cressy cu c`ldur`. Te rog, spune-mi totul. Po]i

s` ai \ncredere \n mine. {tii cât de mult o iubesc. Este foarte grav?

– Oare crezi c` ]i-a[ fi suflat o vorb` cât de mic` dac` nu aveam

\ncredere \n tine? Bine\n]eles c` am \ncredere, dar \mi este imposibil

s`-]i spun dac` este grav sau nu. Ar fi inutil s-o \ntreb pe biata mea mam`.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 193

Sunt sigur c` n-are nici cea mai mic` idee de suma datoriilor sale. Mi se

pare evident c` nici m`car nu b`nuim cât este de important`.

– Lordul Brumby n-ar g`si acceptabil s`-i pl`teasc` datoriile?

– A[a cred, dar...

Se \ntrerupse, cu un aer preocupat.

– M-am gândit la asta. Nu dac` i-ar cere-o ea, ci dac` ar putea-o face

Evelyn. {tii c` unchiul n-o iube[te [i \n plus, mama mi-a spus ceva care

m-a f`cut s` \n]eleg c` fratele meu n-ar accepta asta niciodat`.... [i nici eu.

Ar fi o tr`dare.

O privi zâmbind u[or.

– {i o iubim prea mult pentru asta. |n]elegi acum de ce ]i-am spus c`

suntem \ntr-o situa]ie imposibil`?

Cressy \ncuviin]`.

– Foarte limpede! Este foarte delicat [i nu v`d cum ne-am putea

descurca. Doar dac` fratele t`u nu accept` s` ia \n c`s`torie pe altcineva

care s` aib` o situa]ie material` bun`.

– |ntr-adev`r, este singura solu]ie pe care mi-o pot imagina,

recunoscu Kit. Din nefericire, draga mea, pentru unchiul, tu e[ti perla

rar`. {i chiar dac` ar fi posibil s`-l conving... nu, nu vreau s`-mi \ncurajez

fratele s` fac` o c`s`torie de convenien]`. Doar pentru c` [tiam c` era

deja angajat fa]` de tine m-am pretat la aceast` substituire. {i iat`, draga

mea, unde am ajuns. Nic`ieri!

Cressy fu de acord [i se gândi, la fel de preocupat` ca el. Apoi \l privi.

– Atâta timp cât Evelyn nu se va \ntoarce, nu po]i face nimic, nu-i a[a?

|n]eleg. Dar dup` aceea?

– Va trebui s` putem aranja \ntre noi. M`car dac` a[ [ti suma

datoriilor mamei... dar chiar dac` a[ [ti, n-a[ putea face cale-ntoars`

acum. Imagineaz`-]i numai scandalul, dac` a[ anun]a brusc c` am \n[elat

194 GEORGETTE HEYER

pe toat` lumea. |mi pot \nchipui cu u[urin]` bucuria bunicii tale la aflarea

ve[tii. A[ da socoteal`, ca [i Evelyn.

– Poate, recunoscu Cressy, dar cu bunica nu se [tie niciodat`. Te

place mult [i poate ar g`si acest lucru amuzant. Va trebui totu[i s` afle

adev`rul pân` la urm`.

– Da, dar nu \nainte s` se fi \ntors Evelyn [i s`-i explice de ce a fost

obligat, cum sunt sigur c` este situa]ia, s` se comporte \ntr-un mod atât

de oribil!

Cressy se gândi o clip`.

– Evident... M` gândeam c` am putea totu[i s` invent`m ceva. Dar,

f`r` \ndoial`, vom fi tr`da]i. {i ar fi de preferat ca familia Cliffe s` nu afle

niciodat` c` am fost \n[ela]i.

– Ar fi mult mai bine. {i va trebui de asemenea s` g`sim un mod de

a sc`pa de ei. Mi-a fost foarte team` s` nu aib` inten]ia de a-[i petrece

toat` vara la Ravenhurst.

Cressy nu se putu st`pâni s` nu râd`.

– Da, dar sunt sigur` c` na[a nu-i va l`sa s-o fac`. Spune-mi, Kit, câte

persoane cunosc secretul?

– |n afar` de cei pe care i-am citat, doar b`trâna mea doic` [i Ripple.

Dar tu, cum ai descoperit? Oare m-am tr`dat? Ripple, care m` cunoa[te

dintotdeauna, nu m-ar fi descoperit dac` n-a[ fi f`cut ceva ce Evelyn n-ar

fi f`cut vreodat`.

– Oh, nu! Nu te-ai tr`dat deloc. N-a[ putea spune exact cum am

ghicit... decât dac`, oricum, nu sem`na]i \ntru totul. Asta m-a intrigat \nc`

de prima dat` când te-am v`zut, dar mi-am spus c`, f`r` \ndoial`, erai un

b`rbat cu o dispozi]ie schimb`toare. Poate n-a[ fi descoperit nimic dac`

n-a[ fi v`zut faimosul portret [i dac` n-a[ fi fost acolo când na[a era gata

s`-]i spun` Kit.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 195

– Am crezut c` n-ai remarcat. Nimeni n-o ador` pe mama ca mine, darsper s` nu mai g`sesc fiin]e atât de fanteziste \n drumul meu. Nu-i cuno[tiultima idee, draga mea... \ntr-adev`r genial`. Se gânde[te c` dac` Evelynse \ntoarce pe nea[teptate, va trebui s` treac` drept eu.

Cressy izbucni \n râs.– Este \ntr-adev`r nostim`! Crezi c` ar trebui s`-i spunem despre noi?– Nu, cu nici un pre], declar` Kit luând-o \n bra]e. Vom p`stra

secretul pân` la \ntoarcerea lui Evelyn.

196 GEORGETTE HEYER

Capitolul 14

A doua zi nu fu deloc fast` pentru domnul Fancot. Lady Denville

prev`zuse un picnic pentru a-i distra pe Cressy, Ambrose, tinerii

Thatcham [i cea mai mare dintre fiicele pastorului. Fu un e[ec. La asta se

ad`ug` sosirea unei scrisori de la lordul Brumby.

|i era adresat` lui Evelyn [i nu contribuia deloc la ridicarea moralului

lui Kit. Forma de exprimare era amabil`, dar fondul foarte descurajant

pentru el. Lordul Brumby citise noti]a din "Morning Post" [i, \n timp ce

critica sever incorectitudinea procedeului, \[i exprima mul]umirea de a

vedea planurile nepotului s`u pe o cale atât de bun`. Vechiul s`u prieten,

Stavely, \i \mp`rt`[ise excelenta impresie pe care o f`cuse Evelyn la

Mount Street. {i \n mod sigur, sejurul domni[oarei Stavely la Ravenhurst

intensific` o atât de fericit` stare de spirit. Poate era cam prematur s`-i

adreseze felicit`ri.

O f`cea totu[i, fiind sigur c` nepotul lui drag care, când voia, avea

talentul s` plac`, va [ti s` ob]in` mâna unei tinere persoane deja atât de

potrivit` cu el.

Asta \l f`cu pe Kit s` zâmbeasc` totu[i, dar urmarea pe care ar fi

apreciat-o dac` i-ar fi fost adresat` lui [i nu lui Evelyn, \l deprim` [i mai

mult. Era un elogiu entuziasmat al domni[oarei Stavely. Dup` lordul

Brumby, Evelyn n-ar fi putut g`si o so]ie mai bun`. Averea sa, f`r` s` fie

considerabil`, era convenabil`, ea era de o excelent` familie [i din câte

auzise [i putuse el \nsu[i constata, avea toate calit`]ile cerute pentru a-i

p`stra rangul care va fi [i al s`u. |n`l]imea sa mergea pân` la a-i prezice

nepotului un viitor de fericire conjugal` care spera s` nu fie tulburat de

neseriozitatea pe care o ar`tase \n trecut.

Domnul Fancot l`s` cu melancolie scrisoarea unchiului [i se duse s`

supravegheze ultimele preg`tiri ale veselei excursii prev`zute \n p`durea

Ashdown.

|nc` de la plecare, expedi]ia cunoscu toate ghinioanele, asta

incluzând [i o avers` care compromise perspectiva distrac]iei \n aer liber.

Pentru Kit totul fu stricat prin faptul c` fiica pastorului nu [tia s`

c`l`reasc`. Trebui s` mearg` la locul de \ntâlnire \ntr-un cupeu mic, care

transporta co[urile cu provizii. {i domni[oara Stavely, fiind mai \n vârst`,

se hot`r\ s-o \nso]easc`, ceea ce i-ar fi confirmat lordului Brumby

excelenta p`rere pe care o avea despre ea, dar nu-i f`cu nici o pl`cere

domnului Fancot.

Cina care urm` dup` \ntoarcerea lor \l epuiz`. Lady Denville, \n

l`udabila sa dorin]` de a face sejurul b`trânei doamne cât mai pl`cut cu

putin]`, avusese ideea de a-i invita pe lordul [i lady Dersingham. {i

ace[tia, pe care ea i-i descrisese lui Kit ca pe ni[te bo[orogi din anturajul

b`trânei doamne, se sim]ir` obliga]i s` accepte. Ini]iativa nu se dovedi

fericit`, a[a cum prezissese sir Bonamy, când aflase vestea.

– Maria Dersingham! exclamase acest amabil om de lume, cu ochii

ie[i]i din orbite. Nu, nu, nu este serios!

198 GEORGETTE HEYER

Sunt mai mult de doisprezece ani de cât este certat` cu b`trâna

noastr` diavoli]`.

Confirmarea veni \n primele cinci minute care urmar` sosirii familiei

Dersingham. Nimic n-ar fi putut fi mai pref`cut decât amabilit`]ile pe care

le schimbar` cele dou` b`trâne [i redutabile doamne. {i nimic n-ar fi

putut fi mai jenant pentru restul asisten]ei decât zâmbetele perfide pe

care [i le adresau. R`mase indiferent` doar doamna Cliffe, ferm convins`

c` singurul s`u urma[ va fi \n scurt timp \nvins de o pneumonie pe care

nu se putea s` n-o fi contractat \n timpul aversei din p`durea Ashdown.

Orice alt` ra]iune o l`s` indiferent`. Singurele care se amuzau erau cele

dou` adversare, care p`reau s` se anime \n mod \ngrijor`tor la fiecare

punct pe care-l marcau.

Când urc` s` se culce, pu]in dup` ora unsprezece, Kit era \ntr-o stare

de complet` apatie – cum \i spusese lui Cressy \n cele câteva clipe pe care

reu[i s` le petreac` singur cu ea. Era mult prea obosit pentru a mai

\ncerca s` g`seasc` o solu]ie a problemelor sale. Adormi foarte repede,

dup` ce Fimber trase perdelele \n jurul patului s`u cu coloane.

O or` mai târziu, era trezit din somnul profund de o mân` care-i

scutura um`rul [i de o voce care repeta:

– Treze[te-te, Kester, Kester!

Nu exista decât o fiin]` pe lume care \l numea \n acest fel. Pe jum`tate

adormit, r`spunse \n mod reflex: "Ev...."

– Treze[te-te, idiotule.

Kit deschise ochii [i v`zu la lumina unei lumân`ri fa]a râz`toare a

fratelui s`u. |l privi o clip` [i spuse cu o voce somnoroas`, \ntinzându-i

mâna:

– {tiam c` n-ai dat ortul popii.

Fratele s`u \l lu` de \ncheietura mâinii stângi [i-l strânse cu putere.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 199

– Eram sigur c` ai ghicit, r`spunse Evelyn. De ce te-ai \ntors \n Anglia?

Ai sim]it c` mi s-a \ntâmplat ceva?

– Da. {i c` erai \ntr-o situa]ie dificil`.

Strânsoarea se intensific`.

– Am sperat c` nu vei ghici. Dar ce bine este s` te rev`d!

– Da! r`spunse Kit cu un zâmbet somnoros [i plin de afec]iune. Dar

te po]i duce naibii! ad`ug` el.

– |]i cer iertare. Te-a[ fi prevenit dac` nu mi-a[ fi pierdut cuno[tin]a,

spuse Evelyn.

Trezit \n sfâr[it, Kit observ` c` era ceva anormal \n felul \n care Evelyn

\i strângea mâna. Se folosea de mâna stâng` [i bra]ul drept era sus]inut

de o e[arf`.

– A[adar, ai avut un accident? remarc`. }i-ai rupt bra]ul?

– Nu, um`rul [i mai multe coaste. Nu este nimic.

– Cum s-a \ntâmplat?

– Mergeam pu]in prea repede [i faetonul s-a r`sturnat la o cotitur`.

– Grav! f`cu Kit, a[ezându-se.

L`s` mâna lui Evelyn, c`sc`, se \ntinse, \[i scoase boneta de noapte,

se sc`rpin` \n cap [i, din nou \n form` dup` aceste exerci]ii, se d`du jos

din pat.

Aprinzând toate lumân`rile cu care lady Denville \mpodobise din

bel[ug camerele casei, Evelyn decret`:

– Probabil ai f`cut-o lat` asear`. Mi-au trebuit cinci minute s` te

trezesc.

– Dac` ai [ti ce lat` am f`cut-o asear` [i dac` ai [ti de asemenea tot ce

doresc s`-]i fac, ai evita s` m` \nfurii, spuse Kit, \mbr`când un elegant

halat de cas`. Când m` gândesc la buclucul \n care m-am aflat [i tot ce a

trebuit s` suport din cauza unui om bun de nimic, pe jum`tate nebun....

200 GEORGETTE HEYER

– Ah! asta este culmea! exclam` fratele s`u geam`n, cu indignare. Nu

te-am vârât eu \n bucluc. {i, \n plus, constat c`-mi por]i noul halat de cas`,

ho]ule!

– Nu te \ngrijora pentru asta, ripost` Kit. Singurul lucru pe care-l port

[i nu este al t`u, sunt pantofii.

Dup` un schimb de cuvinte amabile, Kit \[i leg` halatul, \nc`l]` o

pereche de papuci, \[i prinse fratele de um`rul s`n`tos [i-l f`cu s` se

\nvârteasc` spre suportul de lumân`ri.

– Las`-m` s` te privesc, \i spuse cu asprime.

Scrut` fa]a lui Evelyn.

– Ai fost \ntr-o situa]ie delicat`, nu-i a[a? |nc` nu ]i-ai revenit! {i cu

siguran]`, nu din cauza câtorva fracturi. De ce nu mi-ai dest`inuit

necazurile tale?

Evelyn lu` mâna lui Kit de pe um`rul s`u. Spuse, cu un zâmbet slab:

– Nu este treaba ta, Kester. }i-a spus mama?

– Da, desigur. {i când spui c` nu este treaba mea...

– Cum este ea acum? \l \ntrerupse Evelyn.

– Mereu aceea[i.

– {tiam c` cel pu]in ea nu se va speria.

– Nu s-a speriat pentru c` i-am spus eu c` n-ai murit, dar era

\ngrozitor de agitat` când am sosit la Londra.

– Nu se poate! Iat` ceva nou. Poate era m`cinat` de nelini[te?

Exagerezi. N-am v`zut-o pe mama vreodat` f`cându-[i griji mai mult de

zece minute.

– Este adev`rat, recunoscu Kit. Dar era ceva excep]ional. De ce oare

n-ai trimis un mesaj?

– Am r`mas f`r` cuno[tin]` timp de mai multe zile [i când mi-am

revenit, nu eram \n stare s` trimit mesaje cuiva.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 201

Dac` ai fi avut o como]ie cerebral` puternic`, ai fi \n]eles.

– Ah! a[adar asta era! Haide, ia loc! Ce ne trebuie, este pu]in coniac.

M` voi duce s` caut carafa.

– S-a f`cut deja, iat-o, [i dou` pahare, replic` Evelyn ar`tând comoda.

Dar pentru tine, b`trâne frate, totul merge bine?

– Da, \n afar` de buclucul `sta blestemat \n care ne afl`m, r`spunse

Kit turnând dou` por]ii generoase din coniacul fin.

|i \ntinse un pahar lui Evelyn [i se a[ez` \n fa]a fotoliului \n care se

instalase acesta.

– De unde ai ap`rut? \l \ntreb`. {i cum naiba ai reu[it s` intri?

– Oh! b`trâna Pinny are \ntotdeauna o cheie de la camera copiilor.

Mi-a dat-o [i am venit \ndat` ce am crezut c` o pot face f`r` risc. M` voi

\ntoarce la ea s` \nnoptez. M-a condus aici când se \ntuneca [i nu m-a

v`zut nimeni.

– De unde ai venit? \ntreb` Kit.

Evelyn \[i ridicase paharul [i observa pâlpâirea fl`c`rii lumân`rilor,

care se reflecta prin coniac.

– De la Woodland House. Nu cuno[ti locul. Este la câ]iva kilometri la

sud de Crowborough. Proprietarii se numesc domnul [i doamna

Askham.

– Crowborough! exclam` Kit.

N-ai s` pretinzi c` ai r`mas \n tot acest timp la mai pu]in de

[aisprezece kilometri de Ravenhurst.

– Ba da... recunoscu Evelyn privindu-l cu un aer vinovat [i \n acela[i

timp pozna[, dar cum ]i-am spus, am avut o como]ie cerebral`.

– Da, am auzit, bomb`ni Kit. }i-ai rec`p`tat cuno[tin]a \n aceast`

diminea]`, ai s`rit din pat [i ai fost imediat \n mare form`! De când te-ai

decis s`-]i ba]i joc de mine, Evelyn?

202 GEORGETTE HEYER

– Nu, nu-mi bat joc de tine. Dar este o \ntreag` poveste [i nu [tiu de

unde s` \ncep.

– Ei bine, \ncepe prin a-mi spune de ce ai fost la Crowborough.

– Oh! n-am fost la Crowborough. M` duceam la Networth. {tii unde,

Kester! Un sat, nu departe de Nutley, unde John vizitiul s-a retras lâng`

fiica sa c`s`torit` când a ie[it la pensie. Goodleigh \mi spusese c` s-a

[ubrezit foarte tare [i nu \nceteaz` s` ne cear` pe amândoi. A[a c` am

plecat s`-l v`d. |]i aminte[ti de el?

– Bine\n]eles! Dar n-ai sc`pat de Challow pentru a merge s`-l vezi pe

b`trânul John!

– Oh nu! era \n drumul meu... sau aproape. M` duceam la Tunbridge

Wells [i m-am gândit c` a[ putea-o lua pe drumul spre Uckfield...

– Clara! rosti Kit.

– Da, este adev`rat, dar de unde naiba [tii? Dac` b`trânul ̀ la b`g`cios

de Challow [i-a vârât nasul acolo, \i voi da papucii. Modul \n care Fimber

[i cu el m` urm`resc, ca dou` clo[ti dup` puii lor, m` va \nnebuni pân`

la urm`.

– Da, [tiu, dar nu el mi-a spus. {tia c` aveai o prieten` la Tunbridge

Wells, dar nu [tia cine era [i unde locuia. Cu atât mai bine, pentru c` ar

fi fost disperat s` afle c` din cauza ta, este ]intuit` \n pat, cu inima frânt`.

Evelyn izbucni \n râs.

– Clara? Mi-ar pl`cea s` v`d asta! N-ar v`rsa o lacrim` nici pentru

mine, nici pentru nimeni.

– Dimpotriv`! N-a \ncetat s` suspine de când a aflat de tr`darea ta. {i

face tot timpul crize de nervi.

– Nu m` face s` râd, m` face s` m` doar` um`rul. Clara este cea mai

de via]` micu]` pe care o cunosc. Mereu gata s` râd` [i s` se distreze [i

nu-i pas` de nimeni. Cât despre inima frânt`, sunt gata s` pariez c` acum

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 203

sunt deja \nlocuit [i cred chiar c` [tiu de cine. Dar cine ]i-a putut spune

aceste baliverne?

– Mama sa adorat`. Mul]umesc mult, dragul meu frate....

– Ce?

Evelyn se \ndrept` tres`rind, ceea ce-l f`cu s` se strâmbe de durere.

– S` nu-mi spui c` b`trâna cucuvea a venit pân` aici s` ia leg`tura cu

mine? Sper c` nu te-ai l`sat jumulit?

– Nu, am pl`tit numai vizitiul.

– Domnul fie l`udat! Clara o va face buc`]ele dac` va afla asta. N-am

\ntâlnit-o decât o dat` [i mi-a fost de-ajuns.

– {i mie mi-a fost de-ajuns, r`spunse Kit.

– Bietul meu frate. Trebuie s` fi fost cumplit! spuse Evelyn cuprins de

remu[c`ri.

Ochii \i str`luceau.

– Totu[i, a[ fi dat mult s` asist la scen`. Oare ]i-a \mpuiat capul cu

amintiri din trecutul s`u glorios?

– Bine\n]eles! Cine era marchizul care o \ntre]inea \n mare lux?

– Nu [tiu. Ar putea fi oricare marchiz. N-ai s` crezi, dar a avut clipa ei

de glorie... B`trânul Flixton mi-a spus c` era str`lucitoare când era tân`r`.

Era ar]`goas`, dar era la fel de amuzant` ca [i Clara. B`utura a adus-o

unde a ajuns acum. Dar, din spusele Clarei, când s-a retras din afaceri,

dac` se poate spune a[a, adunase bani la ciorap. Clara nu locuie[te cu ea,

dar \i poart` de grij`.

Ceea ce-mi aminte[te c` n-am ajuns pân` la Tunbridge Wells. Trebuie

s` merg acolo. |i datorez ceva Clarei pentru clipele frumoase pe care

le-am petrecut \mpreun`. Acum s-a terminat [i presupun c` [tie asta, dar

trebuie s` i-o spun eu \nsumi.

Kit râse.

204 GEORGETTE HEYER

– Este al naibii de istea]`! Mi-a scris pentru a-mi cere s-o anun] \n mod

special dac` voi muri pentru a avea timp s`-[i cumpere o rochie neagr`.

|[i termin` paharul de coniac [i-l puse lâng` fotoliu.

– Oare unde eram când ai \nceput s`-mi vorbe[ti despre Clara?

– Te duceai la Networth, pentru a merge s`-l vezi pe John, vizitiul.

– Ah da! Asta am f`cut [i am luat-o pe drumul care ducea la

Poundgate. Acolo m-am r`sturnat, chiar \nainte s` sosesc [i la mai pu]in

de patruzeci [i cinci de metri de Woodland House. Doamna Askham

tocmai ie[ea, a v`zut accidentul [i a pus s` fiu transportat la ea... unde am

r`mas pân` acum.

|l privi pe Kit cu c`ldur`.

– N-ar fi f`cut mai mult pentru mine nici dac` a[ fi fost propriul ei fiu,

Kester. Nu-]i pot spune cât sunt de buni. |n acea clip`, evident, n-am [tiut

nimic, dar domnul Askham s-a dus personal s` aduc` doctorul.

– Ei! cu atât mai bine, dar de ce n-a trimis un mesaj la Ravenhurst?

Trebuia s` se gândeasc` la faptul c` to]i se vor \ngrijora!

– Da, dar nu [tia cine sunt [i nu eram \n stare s`-i spun. Doamna

Askham \[i ie[ise din fire la ideea a ce ar sim]i ea dac` i se \ntâmpla a[a

ceva lui Jeffrey sau lui Philipp! Sunt fiii ei mai mari. Nu l-am cunoscut pe

Jeffrey; este pastor. Dar Philipp era acolo, un b`iat foarte simpatic. Este la

Cambridge. Dup` el este Ned. Este la Rugby, dar vrea s` devin` ofi]er. {i

apoi, \n camera copiilor era....

– Da, foarte bine, spuse Kit, \ntrerupând f`r` menajamente acea

enumerare entuziasmat`. Dar mi-ar pl`cea s` [tiu cum se face c` nici unul

din ace[ti oameni cumsecade n-a avut ideea de a se uita \n portvizitiul

t`u! Pentru c` te duceai s`-l vezi pe Silverdale – da, [tiu asta – nu puteai

s` fi uitat s`-l iei cu tine!

– Nu, nu, bine\n]eles, m-am gândit la asta, afirm` Evelyn.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 205

|i arunc` fratelui s`u geam`n o privire \n acela[i timp vinovat` [i

glumea]`.

– Dar era gol. Haide, nu \ncepe s` m` critici. Eram gr`bit, dar m-am

gândit totu[i s` m` asigur c` aveam portvizitul \n buzunar [i.... [i de altfel,

nu te voi l`sa s`-mi ]ii lec]ii. Sunt fratele t`u mai mare [i capul familiei, [i

te rog s` taci!

– Nefericit` familie! ripost` Kit, f`r` a se putea \mpiedica s` râd`. Ce

z`p`cit e[ti! {i nu exista nimic ce-i putea dezv`lui familiei Askham

identitatea ta?

– Nu. N-aveam cu mine decât geanta cu lucruri pentru noapte. Nu-]i

imaginezi c` m` plimb la ]ar` cu blazonul pictat pe tr`sura sport?

– Nu, dar când ]i-ai rec`p`tat cuno[tin]a? Probabil te-au \ntrebat cine

erai?

– Da.... oricum, doamna Askham asta a f`cut când mi-am revenit

prima dat`. Dar nu-mi amintesc [i mi-au spus apoi c` mi-am pierdut din

nou cuno[tin]a. Doamna Askham m-a mai \ntrebat de mai multe ori, se

pare, [i \n cele din urm` a[ fi r`spuns "Evelyn". Dup` toate probabilit`]ile

\nc` \mi \nchipuiam c` eram la Harrow, gata s` spun catehismul. Nu [tiu.

Când mi-am revenit, am constatat c`-mi spuneau "domnule Evelyn". La

\nceput, nu m-a preocupat asta deloc. Apoi, când am redevenit cu

adev`rat eu \nsumi, am \n]eles câte zile trecuser` [i c`-mi pierdusem

complet prestigiul \n ochii familiei Stavely, [i asta mi s-a p`rut ridicol.

Eram cu adev`rat \ntr-o stare jalnic` iar ei nu m` \ncurajau s` vorbesc,

pentru c` doctorul Elstead le spusese s` evit s-o fac. {i prin urmare....

n-am mai dorit s` le-o spun.

Se \ntrerupse, examinându-[i mâna dreapt` care atârna \n e[arf`, cu

un zâmbet u[or pe buze. Dup` o clip`, \n timp ce Kit pu]in surprins

a[tepta, ridic` ochii spre el, pentru prima dat` cu o oarecare timiditate.

206 GEORGETTE HEYER

– Kester, când mi-am rec`p`tat cuno[tin]a pentru a doua oar` [i am

privit \n jurul meu, \ntrebându-m` unde puteam s` fiu.... am v`zut un

\nger!

– Ce ai v`zut?

– A[ezat \ntr-un fotoliu, \n timp ce m` privea, spuse Evelyn cu o voce

extaziat`. Cu ochii de un albastru atât de limpede.... oh! ca cerul! [i

str`lucitori!.... n-a[ [ti s` ]i-i descriu! {i gura cea mai dulce, cea mai tandr`!

{i un p`r de aur care-l aureola! Pentru o clip`, m-am crezut mort [i \n

paradis! {i apoi, s-a ridicat [i mi-a spus cu vocea sa frumoas` [i blând` cu

un zâmbet de \nger. "Oh! v` sim]i]i mai bine!"

– Ah! adev`rat? spuse Kit, care nu mai era deloc uluit. Ca [i când

situa]ia \n care ne afl`m nu era destul de complicat`! {i ce ]i-a spus dup`

aceea?

– Nimic, r`spunse Evelyn cu simplitate. A disp`rut.

Asta era pu]in cam mult, chiar [i pentru Kit, oricât de devotat \i era

fratelui s`u.

– Destul cu tâmpeniile! exclam` el cu mânie. Dac` vei continua s`

vorbe[ti ca un nebun, te previn c` plec chiar mâine la Viena [i te las s`

ie[i din \ncurc`tur` cum vei putea.

– Kester! exclam` Evelyn, pe un ton profund r`nit.

Lui Kit \i venea s` râd`, dar opt` pentru severitate.

– Ajunge!

Evelyn râse din toat` inima.

– Foarte bine, s` traducem prin p`rea c` a disp`rut. S-a dus s-o caute

pe doamna Askham. Fusese \ns`rcinat` s-o avertizeze, \n]elegi? Pân`

mi-am revenit, nu m-am l`sat niciodat` singur. Menajera plecase s`

cineze [i doamna Askham fusese chemat` afar`. De aceea era Patience

acolo. Dup` aceea, n-am mai v`zut-o decât câteva clipe când \mi aducea

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 207

un pahar cu lapte sau o cea[c` de sup` [i niciodat` singur`, deoarece

doamna Askam o supraveghea de aproape. {i apoi, escrocul acela de

chirurg.... nu, n-ar trebui s`-i spun astfel: a fost remarcabil, mi-a permis

s` m` ridic. Nu eram \n stare decât s` m` \ntind pe un [ezlong pe care-l

puneau \n gr`din` [i s` privesc copiii jucându-se.

– {i de asemenea s`-i vorbe[ti \ngerului, presupun? \l \ntrerupse cu

r`ceal` Kit. Este fiica familiei Askham?

– Fiica mai mare. Da, \ncepând din acea clip` am putut s`-i vorbesc,

dar \ntotdeauna \n prezen]a doamnei Askam, a menajerei sau a copiilor!

Aveam dreptate s` fim aten]i. {i, cu toate c` am \n]eles \nc` din clipa când

am v`zut-o c` m` \ndr`gostisem, ea este atât.... atât de divin de inocent`,

Kester, \ncât nu-mi puteam imagina c` poate \ncerca un sentiment

asem`n`tor cu al meu. Ne-ar fi putut l`sa singuri ore \ntregi. N-a[ fi spus

niciodat` vreo vorb` care s-o poat` jigni. Este o mic` pas`re atât de

timid`! Nu, nu tocmai timid`. Dar este atât de sincer`, atât de

\ncrez`toare, atât de simpl`, atât de....

– ... inocent`... suger` Kit, v`zând c` fratele s`u c`uta cuvântul.

– Da, recunoscu Evelyn. Ai.... \ntâlnit vreodat` o tân`r` fat` care s`-]i

dea impresia c` singurul lucru pe care ai vrea s`-l faci \n via]` ar fi s-o

protejezi.... de n-ar fi decât doar de un simplu curent de aer?

– Nu, r`spunse Kit, care ad`ug` imediat. Nu \nc`.

– Sper c` ]i se va \ntâmpla, continu` Evelyn.

O clip` dup` aceea, se \ncrunt` [i ad`ug`:

– Nu, acesta nu este genul t`u.

– N-am impresia c` este mai mult al t`u, \ndr`zni Kit.

Cu un zâmbet radios, acesta \i r`spunse:

– |nainte de a o \ntâlni pe Patience, nu [tiam care era genul t`u. Cum

a[ fi putut?

208 GEORGETTE HEYER

N-am cunoscut pe nimeni care s`-i semene \ntr-un fel sau altul.

La asta nu mai era nimic de r`spuns [i Kit se limit` s` \ntrebe:

– Familia Askham \nc` mai crede c` e[ti domnul Evelyn?

– Nu. |nainte de a pleca, i-am spus totul domnului Askham. I-am

vorbit despre tutela asta blestemat` [i.... cum mi-a c`[unat s` \ncerc s`

scap de ea. Desigur, de ce nu! |n sfâr[it, i-am spus totul, \n afar` de ce

negociase mama. Nici doamna Askham nici el nu-[i doriser` pentru

Patience s` se c`s`toreasc` \n alt mediu decât al s`u. Ce prostie! Dar dac`

eram sincer ata[at de ea, ei nu-mi vor \nchide u[a, \n cazul \n care

constatau c` [i ea \mi \mp`rt`[ea sentimentele. Nu puteam spera mai

mult [i cred c` doamna Askham va r`mâne aliata mea, de[i mi-a f`cut

repro[uri severe! Ar fi trebuit s` p`r`sesc imediat Woodland House, a[a

era mai corect [i [tiam c` trebuia s` te v`d cât mai repede cu putin]`, dar

doamna Askham n-a vrut s` aud` vorbindu-se despre asta, pentru c`

doctorul \i spusese c` trebuia s` m` mai odihnesc o zi sau dou`.

– A[adar, [tiai c` eram aici?

– Dumnezeule, Kester, exclam` Evelyn, poate e[ti cel mai inteligent

dintre noi doi, dar totu[i nu sunt complet idiot! Evident, am \n]eles asta

\ndat` ce am citit noti]a din "Morning Post". Dac` b`trâna lady Stavely [i

Cressida fuseser` invitate de lordul Denville la Ravenhurst, era evident c`

te \ntorsesei [i-mi luasei locul.

Vocea ca [i dispozi]ia sa se schimbar` brusc.

– {tiu de ce ai f`cut-o. Pentru a m` scoate din \ncurc`tur`. Nu exista

alt` solu]ie! Dar, Dumnezeule, cât regret c` te-ai lansat \n aceast`

aventur`. Era [i a[a destul de dificil. A[ fi putut merge s-o g`sesc pe Cressy

[i s`-i spun pur [i simplu adev`rul. N-au existat niciodat` minciuni \ntre

noi [i are foarte mult bun-sim]. Nu este una dintre acele stupide femei

\n]epate. Dar acum, c` a fost g`zduit` la Ravenhurst [i c` ziarul acela

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 209

detestabil a trezit aten]ia tuturor! {i chiar dac` nu s-ar fi \ntâmplat toate

astea, trebuie s` m` gândesc la mama, Kester, ce trebuie s` fac?

– Nu [tiu, replic` sincer Kit. Dar pot s` te lini[tesc asupra unui punct.

Te-ai \n[elat, Evy. Eu sunt cel care se va c`s`tori cu Cressy.

Evelyn \[i luase capul \n mâini, dar auzind aceste cuvinte, \l ridic` [i-l

privi pe Kit, ca [i când nu-[i putea crede urechilor.

– Ce vei face? Cressy [tie c` tu nu e[ti eu?

– Desigur! A ghicit de mult. {i trebuie s`-]i spun, domnule, c` atunci

când ]i-am luat locul la acea faimoas` cin`, era practic hot`rât` s`-]i refuze

cererea totu[i m`gulitoare. |n ciuda a toat` seduc]ia |n`l]imii Voastre!

Nu-]i po]i da seama cât de mândru sunt de când [tiu c` exist` cel pu]in o

persoan` care m-a preferat admirabilului meu frate!

– }i-am spus c` are foarte mult bun-sim], replic` Evelyn râzând. Gata

cu gluma. Este serios?

– Evident, prostule!

Evelyn p`ru c` se gânde[te o clip` [i murmur`:

– Da, este adev`rat, Cressy este chiar genul t`u. Oh! drag` frate, \]i

urez mult` fericire [i simt c` v` ve]i \n]elege bine. Este o fat` fermec`toare

[i-mi place mult. De[i nu \n]eleg cum se poate \ndr`gosti.

Kit vru s` r`spund`, dar t`cu. Pân` atunci, nu ezitase niciodat` s`-i

spun` lui Evelyn ce gânde[te, dar sim]i brusc c` \n raporturile lor se

schimbase ceva. Erau \nc` la fel de lega]i, dar pe viitor vor p`stra probabil

pentru ei anumite lucruri. A[a c` se mul]umi s` r`spund`:

– Este foarte posibil. S` nu ne ambal`m, Evy. Poate am putut desface

un nod din aceast` z`p`ceal`, dar cred c` suntem \nc` departe de a sc`pa

de ea. {tiu c` nu i-ai cerut mâna lui Cressy, dac` nu considerai situa]ia

disperat`. Ce nu [tiu \nc`, este cât de disperat` este. La cât se ridic`

datoriile mamei?

210 GEORGETTE HEYER

Privirea lui Evelyn se \ntunec` din nou. R`spunse, pu]in cam brusc:– Aproximativ dou`zeci de mii de lire... din câte cred c` [tiu.Se l`s` o t`cere grea. Apoi, Kit se ridic` [i se duse s` ia carafa.– Cred, Evy, spuse cu precau]ie, c` ar trebui s` beau un coniac mic!

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 211

Capitolul 15

Evelyn lu` paharul [i i-l \ntinse.

– |mi \nchipui c` ai mai mult` nevoie decât mine. N-ar fi trebuit s`-]i

arunc \n fa]` atât de brusc aceast` cifr`.

– – De când o [tii?

– Oh! este deja un timp. Dar n-am aflat totul o dat`. De altfel, nu sunt

sigur c` [tiu totul.

– Cât datoreaz` negustorilor?

– Cea mai mic` parte, de[i are un sold debitor considerabil la Rundell

& Bridge [i n-am nici cea mai mic` idee cât \i poate datora croitoresei.

Rundell & Bridge n-o h`r]uiesc. Sunt prea prev`z`tori pentru asta. Cred

c`-i au pe con]ii Denville de clien]i de la fondarea afacerii [i-[i spun

probabil c` dac` mama nu-i pl`te[te acum, o voi face eu mai târziu. |n ce

o prive[te pe Celeste, nu [tiu nimic. Vezi, Kester, biata noastr` mam` nu

\n]elege. Banii \i alunec` printre degete. Nu [tie niciodat` ce face cu ei,

iar eu [i mai pu]in. Este imposibil de prev`zut ce va inventa. Desigur, am

[tiut \ntotdeauna c` f`cea datorii, dar dup` moartea tatei, la un timp, am

aflat suma [i am \n]eles c` de ani de zile \mprumuta din dreapta [i din

stânga.

Zâmbi trist.

– S`rmana noastr` drag`. Dac` i-ai da o sut` de lire mâine, pentru a

o scoate din ghearele acelei zgrip]uroaice care-i face p`l`riile, pun pariu

c` le va face cadou uneia dintre b`trânele sale prietene aflat` \n nevoie.

Iar când \[i pl`te[te datoriile cele mai urgente cu bani pe care-i

\mprumut`, nu reu[e[te s` \n]eleag` c` astfel n-a rezolvat mare lucru.

Poate nu [tii asta.

– Bine\n]eles c` nu, r`spunse Kit care-[i \nc`lzea paharul \n mâini. Nu

[tiam nimic, dar am aflat ni[te lucruri de când ]i-am luat locul.

Kit zâmbi vis`tor [i spuse dup` o clip`:

– Nu te-ai gândit niciodat` c` asta a fost probabil penibil pentru bietul

nostru tat`?

– Nu!

Cuvântul fu rostit cu o violen]` care-l f`cu pe Kit s` tresar`. Ridic`

ochii [i citi \n cei ai fratelui s`u o ur` implacabil`, care-l surprinse.

– Foarte bine, foarte bine, nu te sup`ra! Voiam s` spun doar...

– {tiu ce voiai s` spui [i nu sunt de acord. Nici tu n-ai fi dac` ai [ti tot

ce mi-a spus mama de când... mi-a c`zut pe cap aceast` afacere. Avea

[aptesprezece ani când s-a c`s`torit cu tata. Era la fel de inocent` ca

Patience, dar fusese crescut` altfel. Este tot ce mi-a putut povesti! Bunica

Baverstock nu se gândea decât s` fac` din fiicele sale ni[te tinere fete

des`vâr[ite, pentru ca ele s` poat` pretinde partide frumoase. {i \n ce

prive[te economia, Cosmo este singurul Cliffe pentru care cuvântul are

un sens. Tata, care era mult mai \n vârst`, [i-a imaginat c` se \ndr`gostise

de ea! |ndr`gostit! A fost orbit de frumuse]ea [i de farmecul s`u, dar n-a

fost mai \ndr`gostit decât sunt eu de Cressida Stavely. Asta n-a durat mult

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 213

timp. Detesta tot ce o f`cea pe mama atât de adorabil`. Era rece, egoist,

impulsiv, o certa \ndat` ce, \n felul s`u, ea voia s`-i demonstreze pu]in`

tandre]e. Nu era potrivit ca lady Denville s` lase s` se vad` c` avea o

inim`. Cum s` te miri c` s-a \ndep`rtat de el, c` s-a l`sat dus`... n-are

importan]`. Nu \n]elegi, dar eu da [i-]i afirm c` tata poart` r`spunderea

tuturor nebuniilor pe care le-a putut face mama.

– Calmeaz`-te, \l sf`tui Kit. Sunt de acord cu tine \n privin]a

r`spunderii tatei. Dar, de[i o ador pe mama, \n]eleg c` i s-a putut p`rea

exasperant` unui b`rbat de genul lui. Crezi c` ar fi putut s-o \nve]e s` aib`

grij` de cas`. Poate ai dreptate, dar m` \ndoiesc. Haide, nu te \nfuria.

Toate astea nu mai au importan]` acum. este prea târziu. Ceea ce trebuie

s` facem, este s` g`sim un mijloc de a-i \mpiedica pr`bu[irea. {tiu c`

datoreaz` bani la Egdebaston [i la Child. Sunt [i al]i creditori?

– Da, mai mul]i, inclusiv Ripple.

– Oricum, acesta n-o va urm`ri, observ` Kit gânditor.

– {i care este diferen]a? replic` Evelyn cu mânie. Crezi c-o voi l`sa pe

mama s`-i datoreze bani? Tu ai accepta s` faci pe stru]ul?

– Nu, m`rturisi Kit. Bine\n]eles, trebuie pl`tit totul. Dar nu tot o dat`.

Este o sum` considerabil`, Evy!

– A[! A[ putea-o pl`ti imediat dac` a[ reu[i s`-l conving pe unchiul s`

ridice tutela.

– {tii bine c` n-o va face. Nu va fi de acord cu planurile tale

matrimoniale.

– Dar ar trebui s` fie.

De la moartea tatei, m-a implorat s` fiu rezonabil. Ar trebui s` fie

\ncântat de c`s`toria mea cu o fat` ca Patience.

– Dar vai! relu` Kit strâmbându-se, este extrem de fericit de c`s`toria

ta cu Cressy. Ai primit o scrisoare de la el \n aceast` diminea]`. O vrei?

214 GEORGETTE HEYER

– Nu. |[i imagineaz` c` voi fi mai pu]in flu[turatic dac` m` voi c`s`tori

cu Cressy, \n timp ce o iubesc pe Patience?

Kit \i arunc` o privire ironic`.

– Ce-[i va imagina, Evy, este c` e[ti la fel de u[uratic [i c` \n curând

vei iubi iar o alta.

– Va vedea c` gre[e[te. M`rturisesc c` am crezut c` sunt \ndr`gostit

de vreo dou`sprezece ori. La drept vorbind, când i-am cerut mâna lui

Cressy, ajunsesem la concluzia c` eram \ntr-adev`r inconstant. De unde

Clara [i altele câteva. {i apoi, am \ntâlnit-o pe Patience [i am \n]eles c`

niciodat` nu mai fusesem \ndr`gostit. Nu este nici str`lucitoare, nici

vioaie, nici plin` de haz sau de inteligen]` [i cred c` n-ai g`si-o la fel de

frumoas` ca pe atâtea altele pe care le-a[ putea numi. Dar am r`mas mult

timp lâng` ea [i ideea c` m-a[ putea plictisi \n compania sa mi se p`rea

atât de absurd`, atât de incredibil`.... Oh! Kester, nu pot s`-]i explic!

– Ascult`, Evy, spuse Kit, nu trebuie s`-mi explici. |n]eleg, dar chiar

dac` n-a[ \n]elege, asta n-ar schimba nimic. Ce are importan]` este modul

\n care va privi unchiul aceast` c`s`torie. Nu ne-am ascuns niciodat`

nimic [i-]i pot spune c` unchiul, ca [i Askham, va dezaproba diferen]a de

condi]ie social`.

– Dar la naiba, Kester, nu este fiica unui s`lbatic sau a unui primitiv.

De acord, familia sa nu este nobil`, dar este la fel de respectabil` ca a

noastr`. Familia Askham nu apar]ine \naltei societ`]i, dar se aseam`n`. {i

dac` ]i-i imaginezi ca pe o familie de mici provinciali, te \n[eli \ntru totul.

Askham este un b`rbat foarte cultivat, so]ia sa o femeie cu o inteligen]`

superioar` [i Patience \mi este superioar`. Cât despre averea sa, \nsu[i

unchiul a spus c` n-are nici o importan]`.

Kit, care \n]elegea c` fratele s`u \[i f`cea iluzii asupra importan]ei

hot`rârilor lordului Brumby, \l \ntreb` f`r` \nconjur:

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 215

– Are avere?

Evelyn ro[i.

– Deloc sau cel pu]in practic deloc. Askham nu este bogat. Are din ce

s` tr`iasc` \n mod confortabil, atâta tot. Are o familie numeroas` [i mi-a

spus sincer c` nu-i poate da Patiencei decât o zestre care mi se va p`rea

derizorie. I-am r`spuns la fel de sincer c` nu eram \n c`utarea unei

mo[tenitoare [i c` m` voi considera foarte fericit dac` m` voi putea

c`s`tori cu Patience cu sau f`r` zestre.

– |n]eleg. Dar dac`-]i imaginezi c`-]i vei atinge scopul povestindu-i

totul unchiului nostru, ]i-ai pierdut min]ile. Haide, [tii bine c` ideile sale

referitoare la ce se potrive[te nepotului s`u sunt la fel de elevate ca cele

ale tatei [i c` este aproape la fel de \nc`p`]ânat ca el.

– Pu]in \mi pas` de rangul meu! Dac` nu eram \ntru totul obligat s`

intru \n posesia averii, m-a[ preocupa foarte pu]in de p`rerea unchiului.

Dar din nefericire, este imposibil.

– M-am gândit la asta, spuse Kit. Tu n-ai datorii personale?

– Bine\n]eles c` nu, \n ciuda neseriozit`]ii mele binecunoscute,

bomb`ni Evelyn.

– A[adar, nu este vorba decât de datoriile mamei [i m` gândesc...

Fu \ntrerupt de un brusc hohot de râs al fratelui s`u.

– |mi place acel "decât" al t`u, spuse acesta.

– .... [i m` gândesc, relu` Kit, c` cel mai bun mod de a ie[i din

\ncurc`tur`, este s` le pl`tesc eu...

Urm` o clip` de t`cere, apoi Evelyn \ntreb`, stupefiat:

– Ai \nnebunit? Doar aceste dou` pahare cu coniac te-au putut ame]i

astfel.

– Nici nebun, nici beat. Nu m-am gândit la asta pân` acum, [i-mi

\nchipui c` nici tu. Am uitat de suma pe care am mo[tenit-o.

216 GEORGETTE HEYER

|[i l`s` paharul [i se \ntoarse spre canapea.

– |nc` n-am putut pune lucrurile la punct cu oamenii legii, dar cred

c` titlurile trebuie s` reprezinte aproximativ dou`zeci de mii de lire. {i

cum mo[tenirea nu comport` nici o condi]ie special`...

– Totul este perfect, nu-i a[a? M` \ntreb cum nu m-am gândit eu

\nsumi la asta. Poate s-ar putea considera ca un dar de nunt`?

Kit zâmbi, dar ad`ug`:

– Nu fi prost, b`trâne! Dac` tu...

– Prost? Eu? Asta este culmea! exclam` Evelyn.

– Dumnezeule! Am acela[i drept ca tine s-o salvez pe mama.

– |n nici un caz, [i o [tii foarte bine. Tata ar fi trebuit s-o fac` [i \n

consecin]`, mie \mi revine asta. Nu, nu spune bra[oave cui vrei, dar nu

mie, fratele t`u geam`n.

– S` spunem c` va fi un \mprumut. Aceast` mo[tenire este absolut

nea[teptat`. tata mi-a l`sat destul pentru cât am nevoie. La urma urmei,

ai s`-i po]i pl`ti când vei avea treizeci de ani.

– |nceteaz` s` spui prostii, replic` Evelyn. |n tot cazul, nimic nu m`

va face s` accept. Dac` ar fi invers, tu ai accepta situa]ia?

– Nu, nu cred, r`spunse Kit.

– {tiam c` n-ai fi acceptat.

Evelyn se ridic`.

– Trebuie s` plec, altfel b`trâna. Pinny nu va \nchide ochii toat`

noaptea. Are inten]ia s` m` ajute s` m` dezbrac! Kester, mi-l po]i

\mprumuta pe Challow mâine? A[ vrea s` m` conduc` la Brighton. Nu

l-am \ntâlnit pe Silverdale [i trebuie s`-l v`d. Este o gur` blestemat` [i

dac` descoper` adev`rul \n leg`tur` cu bro[a, toat` Londra va afla.

– A[adar, nu l-ai v`zut? Credeam c` cel pu]in aceast` problem` este

rezolvat`.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 217

– N-am putut. Era \n vizit` la Regent, pe care practic nu-l cunosc de

altfel; n-am schimbat decât câteva cuvinte cu el, la audien]a \n care ne-a

prezentat tata. N-a[ fi crezut niciodat` c` va fi atât de greu ca numele meu

s` fie acceptat la Silverdale; de altfel, n-am reu[it, cu atât mai mult cu cât

portvizitul meu era gol. |mi imaginez c` la intrare m-au luat drept un

impostor. |n tot cazul, mi-au spus c` |n`l]imea Sa era plecat din ]ar`. Nu

[tiu dac` era adev`rat, dar nu aveam ce discuta [i i-am rugat, cu cel mai

arogant aer al meu – dar nu la fel de arogant ca al lor – s`-i aduc` la

cuno[tin]` |n`l]imii Sale c` nu-mi pare r`u c` nu l-am g`sit [i c` sper s`

am norocul de a-l \ntâlni peste opt zile, când se va \ntoarce la Brighton.

|n]elegi, nu puteam r`mâne la Brighton, pentru c` voiam s` m` duc s-o

v`d pe Clara \nainte de a m` \ntoarce la Londra [i eram cam gr`bit.

Apropo, Kester, trimite-mi-l pe Fimber mâine diminea]`. A[ vrea s`-mi

aduc` ni[te costume, tutunul meu de prizat [i câteva c`r]i de vizit`. Ar

putea s` m` ajute [i s` m` \mbrac.

– De acord, dar nu vei avea nevoie nici de c`r]i de vizit`, nici de

Challow. |n primul rând, nu pot circula doi Denville, din care unul cu un

bra] \n e[arf`. |n plus, nu e[ti \n stare de a c`l`tori. Voi merge \n locul t`u

[i-mi vei spune exact ce trebuie s`-i povestesc lui Silverdale [i cum trebuie

s` procedez pentru a r`scump`ra bro[a. Dac` trebuie f`cut un cec, e[ti \n

m`sur` s`-l scrii?

– N-are rost: se va face cu bani lichizi, pentru c` se presupune c`

ac]ionez \n numele mamei.

Am un teanc de bancnote \n geanta de noapte [i Fimber ]i le-ar putea

aduce mâine. Kester, chiar vrei s` te ocupi de asta? N-ar trebui s` ]i-o cer,

dar este adev`rat c` Brighton este probabil \n]esat de oameni care ne

cunosc [i-mi dau seama c` este imposibil s` m` aflu \n dou` locuri \n

acela[i timp [i \ntr-unul cu um`rul rupt. Este genul de lucruri care se afl`

218 GEORGETTE HEYER

pân` la urm`. {i cred, ad`ug` el pe un ton gânditor, c` vei [ti mult mai

bine decât mine cum s` p`trunzi \n reziden]a regal`.

– Face parte din meseria mea, recunoscu Kit. Ia loc \n timp ce m`

\mbrac [i te voi conduce la Pinny ca s` te culci. |n acela[i timp, \mi vei

putea \ncredin]a pachetul de bancnote.

– Ar fi de preferat s` te duci s` te culci din nou, spuse Evelyn

a[ezându-se pe bra]ul fotoliului. Pot s` m` descurc foarte bine singur.

Dar m`rturisesc c` a[ prefera s` m` aju]i mai degrab` tu decât Pinny, s`

m` dezbrac. De altfel, avem \nc` multe lucruri de discutat.

– Nu vom mai discuta nimic \n aceast` noapte, r`spunse Kit

aruncându-[i halatul pe pat. Este prea târziu. E[ti epuizat, Evy!

– Ba nu! |nc` pu]in sl`bit, atâta tot. {i dac` a[ trezi-o pe mama?

– |n nici un caz. A]i vorbi pân` \n zori. |i voi spune cât mai curând

posibil c` te-ai \ntors [i-mi \nchipui c` va fi la Pinny cu cel pu]in o or`

\nainte de micul dejun.

– Nu, nu, Kester. Mama nu iese din camer` decât la o or` dup` ce a

dejunat.

– Nu când m`tu[a Emma locuie[te la noi, r`spunse Kit zâmbind, \n

timp ce-[i \mbr`ca pantalonii. M`tu[a este o persoan` matinal`. Pinny

]i-a spus c` avem pl`cerea extraordinar` de a-i g`zdui atât pe unchiul cât

[i pe v`rul nostru?

– Mi-a spus c` [i Ripple face parte din ceat`. Ce idee ai avut s`-l invi]i

pe acest gras dizgra]ios?

– A fost ideea mamei, nu a mea. Dar nu m-am opus. Nu este atât de

lipsit de valoare cum credeam. Este singurul, \n afar` de Cressy, Fimber

[i Challow, desigur, care a descoperit cine eram! Ar trebui s`-mi ar`]i cum

deschizi tabacherea, Evy. M-am f`cut ridicol f`când-o.

– Oh! ce ru[ine! exclam` Evelyn.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 219

|[i scoase tabachera din buzunar [i o deschise.– Iat` cum se face, spuse el.– Bravo, f`cu Kit cu admira]ie. {i cu mâna stâng` \nc`!– Haide, b`trâne, asta nu se face niciodat` cu mâna dreapt`! protest`

scandalizat Evelyn.Kit nu se putu st`pâni s` nu râd`, \nnodându-[i un fular \n jurul

gâtului.– De ce oare \l dete[ti atât de mult pe acest b`trân cumsecade? \l

\ntreb`. {tiu c`-l consider`m stânjenitor, dar nu este r`u. {i trebuie s`admi]i c` are un caracter frumos.

– O ridicularizeaz` pe mama, r`spunse Evelyn prost dispus.– Nu foarte mult! Este cu burt`, de acord, dar toate u[ile \i sunt

deschise. Când [tii asta [i când te gânde[ti la \ntinderea averii sale, carese pare c` este uluitoare, este totu[i extraordinar c` mama a reu[it s`-l]in` ata[at de ea atâ]ia ani, relu` Kit cu bun` dispozi]ie. |]i m`rturisesc c`prefer s`-l v`d mai degrab` pe el lâng` mama decât pe acei intrigan]i carefrecventeaz` Mount Street.

220 GEORGETTE HEYER

Capitolul 16

Pân` la urm`, lady Denville nu se duse la c`p`tâiul fiului s`u risipitor

\nainte de micul dejun. Kit o convinsese s`-[i schimbe p`rerea, apreciind

c`-l va trezi probabil dintr-un somn profund datorat oboselii [i de

asemenea calit`]ilor unei b`uturi al c`rui secret \l avea doica Pinner.

Kit se dusese la mama sa [i o g`sise \mbr`cat` \ntr-un vaporos capot.

Impozanta domni[oar` Rimpton o coafa \n stil Titus. F`cu o reveren]`

discret`, remarcându-i astfel fiului Denville dreptul de a asista la toaleta

mamei sale, dar chipul sever exprima o clar` dezaprobare. Dac`

|n`l]imea

Sa \l primea cu amabilitate [i afec]iune pe pretinsul lord, n-o privea

decât pe ea, dar domni[oara Rimpton considera c` nimeni n-ar fi trebuit

acceptat s` ridice ochii asupra ei, atâta timp cât nu trecuse prin mâinile

sale pricepute.

Spuse pe un ton sever: "O clip`, doamn`, v` rog!" [i continu` s`

aranjeze agrafele \n p`rul st`pânei sale cu o \ncetineal` calculat`, cu

scopul evident de a-l pune pe Kit la locul s`u.

Reu[i asta perfect, deoarece când o clip` mai târziu se retrase dup` ce

o rugase pe |n`l]imea Sa s` binevoiasc` s-o sune când va avea nevoie de

ea, el exclam`:

– Femeia asta m` terorizeaz`, mam`!

– Da, este \ngrozitoare, recunoscu lady Denville. Dar \n felul s`u, este

un geniu! Oare ce dore[ti, dragul meu? S` nu-mi anun]i \nc` o dat` o

catastrof`!

– |n nici un caz, r`spunse ironic Kit. Nu ghice[ti?

– Nu, b`iat r`u! Cum vrei asta? Nu vrei s` spui? Oh! Evelyn?

Kit \ncuviin]` [i ea s`ri din fotoliu.

– Oh! mul]umesc, Dumnezeule! Unde este? Când a sosit?

– |n aceast` noapte, dup` ce to]i ne culcasem deja. A deschis cu cheia

lui Pinny. Voia s` vin` s` te trezeasc`, dar l-am \mpiedicat.

– Haide, Kit! {tii bine c` a[ fi fost foarte fericit` s` m` trezeasc`.

– Da, mam` drag`, dar [tiam [i c` dac` o f`cea, mi-ar fi trebuit ore

\ntregi pentru a-l duce s` se culce. {i asta voiam s` evit, deoarece nu este

\nc` bine. Oh! nimic ce trebuie s` te alarmeze! A avut un accident de

tr`sur`, [i-a fracturat um`rul [i câteva coaste [i ar fi avut [i o como]ie

cerebral` destul de puternic`.

– Oh! s`rmanul, bietul de el! exclam` lady Denville. Unde este?

Spune-mi imediat, Kit!

– Este la Pinny. L-am condus acolo \n zori, pentru a-l ajuta s` se

dezbrace [i-]i jur c` este plin` de aten]ii fa]` de el.

– Da, da, desigur, dar trebuie s` merg imediat s`-l v`d. O sun pe

Rimpton, dragule. M` vei scuza pe lâng` m`tu[a ta... spune-i c` m` doare

capul [i sunt \nc` \n pat. Ah! da [i prepeli]ele! Dawlish le-a comandat la

Brighton, pentru c` Bonamy le ador`, dar \i plac [i lui Evelyn [i poate ar

dori s` m`nânce, chiar dac` nimic altceva nu-l tenteaz`.

222 GEORGETTE HEYER

A[a c`, spune-i lui Dawlish s` pun` dou` [i ni[te sparanghel \ntr-un

co[ [i...

Kit \ntrerupse acest val de cuvinte f`când-o s` observe c` sosirea lui

Evelyn trebuia s` r`mân` secret`; c` a da asemenea instruc]iuni ar duce

inevitabil la descoperirea secretului; c` s`-l fac` pe Dawlish s` cread` c`

prepeli]ele [i sparanghelul erau destinate doamnei Pinner n-ar rezolva

nimic [i c` aceasta din urm` \i d`duse ordin s` nu-l trezeasc` pe Evelyn

sub nici un pretext.

– Haide, ia loc mam`, \]i voi povesti ce i s-a \ntâmplat. Vei putea

r`mâne mai mult timp cu el dac` te vei duce s`-l vezi dup` prânz. |i vei

povesti m`tu[ii c` trebuie s`-i faci o vizit` lui Pinny, care nu se simte bine

[i nimeni nu se va mira. De altfel, cum \l cunosc, Evelyn nu va vrea s`

primeasc` pe nimeni \nainte s` se b`rbiereasc`. I l-am trimis pe Fimber,

acum o or`, cu lucrurile sale [i \ntre Pinny [i Fimber pentru a-l r`sf`]a [i

bomb`ni, po]i s` fii sigur` c` va fi bine \ngrijit.

– Va avea nevoie de mine s`-l ap`r, explic` lady Denville râzând.

Oricum, se r`zgândi [i Kit \i prezent` o versiune \ndulcit` a

aventurilor fratelui s`u, cum \i ceruse acesta.

|ncrederea sa era bine plasat`. |n calitate de diplomat, domnul Fancot

omise orice referire la Tunbridge Wells. Trecu abil peste \mprejur`rile

care-l f`cuser` pe fratele s`u s` scape de credinciosul s`u servitor. Lady

Denville nu se gândi nici o clip` s` se \ntrebe de ce alesese Evelyn s` fac`

un asemenea \nconjur pentru a se \ntoarce la Londra, \n loc s-o ia pur [i

simplu pe drumul mare, atât de animat` fu povestirea lui Kit asupra

\mprejur`rilor accidentului. Reu[i s-o distrag` de la asta.

Doar când |n`l]imea Sa fu adus` \n cel mai \nalt grad de recuno[tin]`

fa]` de doamna Askham, pentru \ngrijirile pe care i le acordase lui Evelyn,

Kit se aventur` s` fac` aluzie la domni[oara Patience.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 223

Lady Denville se gândise chiar o clip` s` pun` s` fie condus` imediat

la Woodland House.

– Cum m-a[ putea vreodat` s` m` achit fa]` de ea [i cum a[ putea s`

a[tept pentru a merge s`-i mul]umesc? \ntreb`, cu lacrimi \n ochi. Oh!

trebuie s` fie cel mai frumos suflet care exist` pe lume! F`r` ea, Evelyn ar

fi putut s` moar`!

|n timp ce-i \mp`rt`[ea aceste p`reri pu]in exagerate, Kit nu rat` s-o

\ncurajeze [i strecur` câteva cuvinte destinate s-o fac` pe mama sa s`

\n]eleag` c` va g`si \n domnul Askham un b`rbat cultivat [i de familie

respectabil`. |n`l]imea Sa r`spunse c` era sigur` c` amândoi erau ni[te

persoane excep]ionale.

Nu fu deloc surprins` s` afle c` Evelyn uitase s` se asigure c` avea tot

ce-i trebuie \n portvizit. "Este genul de ghinion care ]i se \ntâmpl` \n cele

mai nepotrivite clipe", se mul]umi s` remarce. Nu se mir` mai mult când

i se spusese Evelyn [i nu Denville.

– {tii bine, dragul meu, c` mul]i oameni \i spun astfel. Cred c` asta

]ine de caracterul s`u. Nu este ca tat`l t`u, c`ruia nimeni n-ar fi \ndr`znit

vreodat` s`-i spun` William. Oh! Kit, m`car dac` familia Askham ar fi

putut s` afle c` era un Denville! Ne-ar fi trimis un mesaj [i n-ar mai fi

trebuit s` te dai drept el. Nimeni n-ar fi putut pretinde ca Evelyn s` asiste

la o cin`, când era \n stare de incon[tien]`. Dumnezeule! Kit, am crezut

c` fac bine, dar uite unde am ajuns! |n zadar \ncerc s` m` conving, nu

sunt sigur` c` pân` la urm` Cressy nu va remarca faptul c` exist` o

diferen]` \ntre voi doi. Chiar dac` a[ g`si un mijloc de a explica de ce

trebuie pe nea[teptate s` poarte bra]ul \n e[arf`. A[a c`, \n loc s`-l salvez,

probabil l-am pierdut.

F`cându-[i curaj, domnul Fancot declar`:

– Nu, mam`.

224 GEORGETTE HEYER

Tocmai voiam s`-]i spun c` Evelyn nu mai dore[te s-o ia de so]ie pe

Cressy. De fapt...

Mama sa \l \ntrerupse [i-l \ntreb` cu o voce plin` de team`:

– Cine este?

– Este domni[oara Askham, mam`. Evelyn s-a \ndr`gostit nebune[te

[i pe ea vrea s-o ia de so]ie. |i las lui grija de a-]i vorbi despre ea, dar se

pare c`... este o fat` irepro[abil`.

– Oh! nu, Kit! exclam` lady Denville pe un ton rug`tor. Nu acum,

când i-a cerut deja mâna lui Cressy. Dragul meu, s` nu-]i \nchipui c`

vreau s`-i repro[ez ceva. Nimeni nu [tie mai bine decât mine c` este

imposibil s` g`sesc cel mai mic defect unuia dintre voi. I-am deplâns

deseori pe p`rin]ii care n-au avut norocul s` aib` copii ca voi. Dar este

p`cat c` Evelyn se \ndr`goste[te atât de des – [i \ntotdeauna de fete

imposibile.

– Da, mam`, recunoscu Kit, privind-o cu un zâmbet afectuos. Dar nu

uita c` nu exist` fat` demn` de noi!

– Spui prostii, spuse |n`l]imea Sa cu mult` demnitate.

Domnul Fancot \ncepu s` râd`.

– Cum po]i spune a[a ceva? Serios, mam`, chiar am impresia c` de

data aceasta este ceva complet diferit de precedentele aventuri ale lui

Evlyn. Cred c` \ntr-adev`r o iube[te [i vei avea aceea[i impresie când \l vei

auzi vorbind despre ea. Dup` câte mi-a spus, domni[oara Askham este

diferit` de flirturile sale din trecut [i mi se pare lipsit` de toate calit`]ile

pe care le aprecia el atât de mult pân` acum. Mi-a spus c` nu este nici

str`lucitoare, nici nostim`, dar c` doar ideea de a se putea plictisi

vreodat` cu ea i se pare absurd`. Gusturile mele personale sunt diferite,

dar ascultându-l pe Evelyn, mi-a trecut prin minte c` domni[oara Askham

ar putea fi exact ce i s-ar potrivi. Nu voi spune mai mult despre asta. Vei

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 225

judeca tu \ns`]i. Din punct de vedere monden, este altceva. Nu va fi o

c`s`torie echilibrat`, de[i mi s-a p`rut c` \n]eleg c` Evelyn nu va ro[i nici

din cauza domni[oarei Askham, nici a familiei sale. Nu sunt ni[te

personalit`]i, nici oameni boga]i, dar par \ntru totul amabili.

Lady Denville \l ascultase cu aten]ie. Cu un aer sceptic, \ntreb`:

– Crezi c` [tiau cine era Evelyn [i.... [i au vrut s`-l acapareze?

– Nu, mam`. M`rturisesc c` m-am gândit [i eu la asta la \nceput, dar

\n acest caz au avut o manier` foarte ciudat` de a conduce afacerea.

Doamna Askham nu [i-a l`sat niciodat` fiica singur` cu Evelyn, din clipa

\n care acesta [i-a revenit. {i se pare c` domnul Askham nu este mai

binevoitor acestei c`s`torii decât va fi unchiul Henry. Evelyn i-a explicat

totul. {i dac` nu i-a interzis s`-i treac` pragul, i-a interzis s-o curteze pe

domni[oara Askham cât timp afacerile sale vor fi atât de \ncurcate.

– Ah! asta m` face s` am o foarte bun` p`rere despre el, spuse gr`bit`

|n`l]imea Sa. Nu mi-ar pl`cea ca Evelyn s` ia de so]ie pe cineva de rang

foarte modest, dar pu]in \mi pas` de ce se va spune! Cât despre unchiul

t`u Henry, nu este treaba lui [i-i voi spune de altfel, dac` va avea

impertinen]a s` fac` obiec]ii la o c`s`torie care are aprobarea mea.

Singurul lucru...

Se \ntrerupse [i ezit` o clip` \ncruntat`. Apoi \ndrept` spre Kit o

privire \ntreb`toare [i spuse cu pruden]`:

– Dragul meu [i dac` te-ai c`s`tori tu cu Cressy? Când m` gândesc la

situa]ia nepl`cut` \n care se afl` biata fat`, nu m` pot \mpiedica s` cred

c` ar trebui s`-l ia de so] pe unul dintre voi doi.

Ad`ug` repede, \n timp ce Kit izbucnea \ntr-un râs irezistibil:

– Bine\n]eles, nu vreau s` te influen]ez. Dar mi-am spus de mai multe

ori c`-mi p`re]i \ntru totul potrivi]i.

– {i noi ne-am spus acela[i lucru, mam`, replic` domnul Fancot.

226 GEORGETTE HEYER

O vreau pe Cressy de so]ie [i cum [i ea dore[te asta, tocmai veneam

s`-]i spun.

– A[adar, Cressy [tie? Oh! Reaua, nu mi-a spus! exclam` lady Denville,

foarte bucuroas`. Este tân`ra fat` pe care a[ fi ales-o pentru tine, dac`

n-a[ fi ales-o deja pentru Evelyn. Slav` Domnului, nu este prea târziu.

{tiam c` va interveni ceva pentru a aranja totul. Oh! dragul meu Kit, sper

atât de mult c` vei fi fericit.

Kit \i mul]umi, dar \[i permise s` fac` observa]ia c` felicit`rile erau

pu]in premature. Erau \nc` multe dificult`]i de rezolvat. Lady Denville fu

de acord. Dar, cu o bun` dispozi]ie de neclintit, declar`:

– Sunt doar dificult`]i minore. Evident, vom fi obliga]i s`-i spunem

adev`rul ladyei Stavely [i nu sunt deloc [anse s`-l primeasc` bine. Am

putea s` nu-i spunem nimic, dar cred c` ar fi o gre[eal`.

– {i eu cred la fel, mam`, r`spunse Kit.

– {tiam c` vei fi de p`rerea mea. Pentru c`, dac` Evelyn a hot`rât s-o

ia de so]ie pe domni[oara Askham, lady Stavely va fi nebun` de furie s`

afle asta din ziare, \n timp ce \n mintea ei, el este \nc` logodnicul lui

Cressy. {i evident, poate Stovely nu va fi foarte mul]umit, dar contez pe

\ngrozitoarea Albinia Gillfoot pentru a-l face s`-[i dea consim]`mântul la

c`s`toria voastr`.

– Da, mam`, este foarte posibil. Dar ne r`mâne un obstacol [i mai

greu de trecut, murmur` Kit. Când spui c` pe unchiul Henry nu-l prive[te

c`s`toria lui Evelyn, oare nu ui]i \mprejur`rile care l-au f`cut s`-i cear`

mâna lui Cressy?

Lady Denville \l privi consternat` [i p`ru o clip` descump`nit`. Dar

\nainte de a avea Kit timp s`-i ia mâna pentru a o consola, \[i revenise.

Strânse mâna \ntins` [i spuse cu un zâmbet curajos:

– Faci iar aluzie la datoriile mele?

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 227

Dar, dragul meu, nici unul din voi doi n-ar trebui s` le acorde nici

m`car o clip` de gândire. Cum a[ putea fi atât de \ngrozitoare pentru a

pune ceva atât de comun \n balan]` cu fericirea fiilor mei? De altfel, sunt

ani de zile de când am datorii [i m-am obi[nuit perfect cu ele. M` voi

descurca. Bine\n]eles c` m` voi descurca! De altfel, \ntotdeauna m-am

descurcat când totul p`rea pierdut. L`s` mâna lui Kit.

– Gata! Acum c` am aranjat asta, trebuie s` pleci pentru c` probabil

este deja ora zece [i nu sunt \nc` \mbr`cat`.

Domnul Fancot, care nu era omul s` pierd` vremea \n discu]ii inutile,

renun]` s`-i aminteasc` mamei sale importan]a datoriilor [i necesitatea

de a fi pl`tite cât mai repede. S`rutând-o cu afec]iune, o l`s` apoi

\ngrijirilor domni[oarei Rimpton.

G`si pe familia Cliffe [i pe Cressy aduna]i \n sala pentru micul dejun.

Avu ocazia s`-[i desf`[oare tot talentul s`u de diplomat. Nimeni, nici

m`car Cressy nu putu b`nui c`, \n timp ce lua parte cu amabilitate la

conversa]ia general` pref`cându-se c`-l intereseaz`, mintea \i era \n alt`

parte. Dou` probleme \l preocupau, dintre care cea mai urgent` era s`

g`seasc` un mijloc de a se face primit de lordul Silverdale. La asta avea o

solu]ie. Dar cealalt` problem` p`rea de nerezolvat.

Lady Denville nu \ntârzie s` li se al`ture, spuse bun` ziua la toat`

lumea, \[i exprim` \ntr-o manier` fermec`toare [i atent` speran]a c`

draga ei cumnat` dormise bine [i ad`ug`, luând loc la mas`:

– Drag` Cressy, tu [i cu mine va trebui s` avem o mic` discu]ie \n

aceast` dup`-amiaz`.

Cum privirea str`lucitoare care-i \nso]i cuvintele era la fel de

elocvent`, pe cât de mali]ioas`, Kit se gr`bi s` intervin` pentru a \ntreba,

cu cordialitatea unei gazde preocupat` s` organizeze cât mai bine timpul

liber al invita]ilor, ce doreau s` fac` \n acea diminea]`.

228 GEORGETTE HEYER

Astfel, distrase aten]ia. Dar r`spunsurile pe care le primi ar fi trebuit

s`-l decep]ioneze dac` era cu adev`rat preocupat s` distreze pe toat`

lumea. Totu[i, cum dorin]a sa adev`rat` era s`-[i rezerve o \ntrevedere

particular` cu Cressy, fu dimpotriv` foarte mul]umit. V`rul s`u bomb`ni

c` nu [tia, Cosmo, care se mul]umea perfect cu rutina unei zile obi[nuite

la ]ar`, declar` c` va scrie ni[te scrisori [i va citi \n a[teptarea

coresponden]ei, Cressy, c`reia \i venea s` râd`, p`str` ochii pleca]i [i nu

spuse nimic. Cât despre doamna Cliffe, care \[i observa fiul cu \ngrijorare,

decret` c` Ambrose putea spune ce voia, dar era convins` c` i se forma

un furuncul la gât.

Toate privirile se \ndreptar` involuntar spre Ambrose care ro[i, \[i

fulger` mama cu privirea [i spuse pe un ton iritat c` n-avea nimic. Ad`ug`

c`-l durea capul.

– Bietul meu b`iat, se \nduio[` lady Denville. Cred c` dac` te vei duce

s` te plimbi, \]i va trece repede.

– Anabel, trebuie s` te rog s` nu-l \ncurajezi pe Ambrose s` fac`

impruden]e, interveni doamna Cliffe. Sufl` vântul [i sunt sigur` c` este

un vânt din est, pentru c` am ni[te reac]ii nervoase pe care nu le suf`r

decât la vântul din est. Ar fi foarte primejdios pentru Ambrose s` scoat`

nasul afar`, atâta timp cât nu se simte complet bine. Cu constitu]ia sa

fragil`, ar putea contracta o boal` care s`-l fac` s` cad` la pat

cincisprezece zile.

– Serios? se mir` lady Denville, privindu-[i nepotul cu interesul

respectuos pe care-l ar`]i unui fenomen. Bietul b`iat! Cât trebuie s` fie de

nepl`cut s` fii nevoit s` r`mâi \nchis când sufl` vântul din est. Se

\ntâmpl` atât de des.

– Haide, haide, s` nu facem din ]ân]ar arm`sar! interveni Cosmo cu

r`utate. Nu neg c` are o constitu]ie boln`vicioas`, dar....

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 229

– Ei bine, Cosmo, exclam` sora sa, cum po]i s` spui asemenea

lucruri! Sunt sigur` c` nu este bolnav. Chiar dac` \l doare pu]in capul.

|i adres` lui Ambrose un zâmbet \ncurajator, f`r` s`-[i dea câtu[i de

pu]in seama c` tocmai \i ofensase pe cei trei Cliffe: Ambrose, care, de[i

nu-i pl`cea c` se remarcase c` avea un furuncul la gât, era totu[i mândru

de durerile sale de cap, datorit` c`rora era deseori obiectul unor aten]ii

speciale; Cosmo, pentru c` de ani de zile acceptase p`rerea so]iei sale

dup` care Ambrose avea o constitu]ie fragil`, ceea ce explica trista sa lips`

de energie; \n sfâr[it, Emma, care considera ca pe o insult` c` se putea

insinua c` singurul s`u fiu nu avea o s`n`tate delicat`.

– Trebuie s` m`rturisesc, spuse Cosmo, c` Ambrose n-a fost niciodat`

atât de robust ca verii s`i.

– Sora ta nu poate \n]elege ce este o constitu]ie delicat`, dragul meu,

remarc` Emma. Cred c` gemenii n-au fost bolnavi niciodat` \n via]a lor.

– |ntr-adev`r, cred asta, spuse cu mândrie lady Denville. |ntotdeauna

au fost extraordinar de energici.

Desigur, au avut ca toat` lumea rujeol` [i tuse convulsiv`, dar nu-mi

amintesc s` fi fost cu adev`rat bolnavi. |mi amintesc chiar c` atunci când

au avut tuse convulsiv`, unul dintre ei... tu ai fost dragul meu? s-a c`]`rat

pe un co[ pentru a lua un cuib de sturz.

– Nu, era Kit, declar` domnul Fancot.

– Este adev`rat, spuse mama sa f`cându-i cu ochiul.

– Dar este teribil! exclam` Emma.

– Nu-i a[a? A coborât de acolo transformat \n negru [i a f`cut s` cad`

atâta funingine, \ncât s-a acoperit toat` casa. N-am râs niciodat` atât de

mult!

– Ai râs? exclam` Emma. Ai râs când unul dintre copiii t`i putea s`-[i

rup` gâtul?

230 GEORGETTE HEYER

– Oh! nu s`-[i rup` gâtul, dar [i-ar fi putut fractura un picior sau s`

r`mân` \n]epenit \n co[. |mi amintesc c` ne-am \ntrebat cum ne-am fi

putut organiza \n acel caz, pentru a-l scoate de acolo. Ce pierdere de timp

era s`-]i faci griji referitor la gemeni! C`deau ne\ncetat din copaci, \n lac

sau de pe ponei [i nu li se \ntâmpla niciodat` nimic grav, \ncheie senin

lady Denville.

O asemenea incon[tien]` o f`cu s` se \nfioare pe doamna Cliffe, \n

timp ce Ambrose, presupunând gre[it c` vorbele ladyei Denville erau

\ndreptate \mpotriva lui [i a indolen]ei sale, se \nchise \ntr-o \mbufnare

ostentativ`.

Terminându-[i micul dejun, compus din ceai [i o tartin` cu unt, lady

Denville se ridic` de la mas`, scuzându-se:

– Trebuie s` v` p`r`sesc. Doica Pinner nu se simte foarte bine [i n-ar

fi dr`gu] din partea mea s` nu m` duc s-o v`d [i s`-i duc ceva de mâncare.

– Fructe, de exemplu, spuse Kit \n grab`.

Ea râse u[or [i nu se putu st`pâni s` spun` cu polite]e:

– Da, dragul meu, nu prepeli]e!

– Prepeli]e! exclam` Cosmo, profund [ocat. Prepeli]e pentru b`trâna

doic`, Anabel?

– Nu, Evelyn crede c` a[ face mai bine s`-i duc fructe.

– A[ fi crezut c` pu]in gri[ [i o sup` de legume s-ar fi potrivit mai bine,

spuse Emma.

Asta stimul` verva incorigibilei sale cumnate.

– Oh nu! \n nici un caz! mai ales gri[ul pe care-l detest`! Drag` Emma,

este foarte pu]in politicos din partea mea s` plec. Dar sunt sigur` c` m`

\n]elegi.

|i adres` un zâmbet fermec`tor fiului s`u ner`bd`tor.

– Dragul meu, ]i-i \ncredin]ez pe invita]i.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 231

Oh! [i poate o sticl` de porto? Este mult mai reconfortant decât o

sup`, nu crezi? Ei bine, accep]i?

– Nu-]i face griji, mam`, o \ntrerupse Kit deschizându-i u[a. Voi

supraveghea totul.

– Desigur, spuse lady Denville, deloc impresionat` de privirea

furioas` pe care i-o arunc`. Am \ncredere \n tine.

– M` \ntreb uneori, spuse Cosmo pe un ton dezaprobator, dac`

mama ta nu [i-a pierdut min]ile.

Fanteziile mamei sale \l scoteau uneori din s`rite pe domnul Fancot,

dar critica cea mai mic` la adresa ei \l \nfuria.

– Adev`rat, domnule? r`spunse el cu o amabilitate studiat`. Ei bine!

sunt foarte fericit s` v` pot lini[ti.

Inteligen]a domnului Cliffe nu era excep]ional`, dar ar fi trebuit s` fie

un prost`nac pentru a nu \n]elege iritarea pe care o ascundea zâmbetul

amabil al lui Kit. Ro[ind pu]in, spuse:

– |mi \nchipui totu[i c` am dreptul, f`r` s` fiu incorect, s` fac ni[te

critici asupra comportamentului surorii mele?

– Adev`rat, domnule? r`spunse Kit din ce \n ce mai amabil.

Domnul Cliffe se ridic` [i se \ndrept` spre u[` cu demnitate, f`când

s` se observe c` nu d`dea importan]` cuvintelor obraznice ale nepotului

s`u care, ca atâ]ia al]i tineri pre]io[i, era gata s` se \nfurie imediat. Se

retrase \n lini[te.

Con[tient de acuza]ia \ndreptat` \mpotriva lui, Kit \[i \ndrept` aten]ia

asupra m`tu[ii [i o \ntreb` cu respect ce ar putea-o distra. Aceasta

r`spunse cu un aer ofensat c`-[i va petrece ziua punând felii de l`mâie pe

fruntea fiului s`u, dându-i pastile [i, dac` durerea de cap persista,

aplicându-i cataplasme pe picioare. Kit ascult` cu gravitate acest trist

program [i, cu o solicitudine care puse la grea \ncercare seriozitatea

232 GEORGETTE HEYER

domni[oarei Stavely [i-i aduse privirea furioas` a lui Ambrose, l`s` s` se

\n]eleag` c` uneori, un abces la cap putea avea efecte benefice.

Considerând, dup` toate aparen]ele, c`-[i f`cuse datoria, \i propuse

domni[oarei Stavely o plimbare prin mica p`dure. Evitând cu pruden]`

s`-l priveasc`, domni[oara Stavely declar` cu mult` rezerv` c` ar fi foarte

pl`cut. |i dovedi c` era demn` s` devin` so]ia unui ambasador,

st`pânindu-[i dorin]a de a râde pân` când ie[ir` din cas`. Atunci o f`cur`

din toat` inima.

Domnul Fancot fu primul care-[i reg`si seriozitatea.

– Totul este bine [i frumos, Cressy, dar situa]ia \n care ne afl`m \]i jur

c` nu este de râs! Ai ghicit f`r` \ndoial` c` nesuferitul meu frate geam`n

a reap`rut.

– Oh da! r`spunse Cressy. |nc` din clipa \n care na[a ]i-a spus cu acea

privire ironic`: "F`r` prepeli]e!"

Domnul Fancot zâmbi, dar declar` c` nu reu[ea s` \n]eleag` cum

nimeni nu fusese \nc` tentat s-o ucid` pe draga lui mam`. Domni[oara

Stavely \i repro[` c` spunea asemenea vorbe, dar redeveni serioas` când

el \i povesti aventurile lui Evelyn. Totu[i, râse din nou aflând cât fusese

de u[urat nobilul s`u curtezan s` afle c` era liber de obliga]ii. |n]elese

foarte repede dificult`]ile pe care le-ar produce intrarea \n scen` a unei

noi logodnice, care cu siguran]` nu-i va pl`cea dificilului unchi Henry.

– Oh, Dumnezeule! spuse dezolat`. Ce p`cat! Oare ce se poate face?

– N-am nici cea mai mic` idee. |ncearc` s` te gânde[ti pu]in, draga

mea. |n ce m` prive[te, \nainte de orice trebuie s` m` duc s` recuperez

bro[a aceea blestemat`.

– Da, este de importan]` capital`. Nu-l cunosc personal pe lordul

Silverdale, dar din câte am auzit spunându-se, fratele t`u are dreptate.

Este.... teribil de r`ut`cios. Tata mi-a spus \ntr-o zi c` este invitat

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 233

pretutindeni la cin` pentru a-l auzi povestind ultimele scandaluri. {i dac`Regentul l-a invitat.... Kit, ai g`sit un mijloc de a fi primit?

– Nu, spuse Kit bine dispus. Dar cred c` [tiu pe cineva care m-arputea ajuta.

– Sir Bonamy? exclam` Cressy, dup` ce se gândi o clip`.– Foarte exact, r`spunse Kit.Ad`ug` cu mândrie:– Nu degeaba sunt fiul mamei mele. Am [i eu uneori idei bune.

234 GEORGETTE HEYER

Capitolul 17

Prânzul, compus din carne rece, pr`jituri, jeleu [i fructe, era servit

\ntotdeauna \n sufrageria mic`. Kit ar fi dorit s`-l a[tepte pe sir Bonamy

pân` va ie[i din camer`, \n speran]a de a schimba câteva cuvinte cu el,

\nainte s` se afle printre ceilal]i invita]i. Dar timpul trecu atât de repede,

\ncât când orologiul de la grajd sun` miezul zilei, nici domnul Fancot,

nici domni[oara Stavely nu putur` crede c` se plimbau de mai mult de o

or`. Se gr`bir` s` se \ntoarc` [i g`sir` toat` lumea gata s` prânzeasc`,

excep]ie f`când b`trâna doamn`. De[i, mai târziu, \n particular, domnul

[i doamna Cliffe c`zur` de acord considerând c` tinerele fete moderne

se bucurau de o libertate care n-ar fi fost acceptat` pe vremea lor, nimeni

nu f`cu nici un comentariu asupra sosirii târzii a celor doi tineri. Lady

Denville le f`cu chiar favoarea s` le zâmbeasc`.

Ambrose se l`sase convins de mama sa [i mânc` pu]in pentru a-[i

reface for]ele. B`trâna doamn` \[i trimisese camerista s` anun]e c` nu va

ap`rea decât mai târziu \n timpul zilei.

– Nimic \ngrijor`tor, \i spuse lady Denville lui Cressy.

Camerista spune c` n-a dormit bine [i se simte pu]in obosit`.

– Nu m` mir`, spuse Bonamy, aranjându-[i monoclul pentru a

examina mai bine un pui crocant. S-a pref`cut prea mult asear`.

|[i privi gazda [i scutur` din cap cu un aer de repro[ tandru.

– N-ar fi trebuit s-o invi]i pe Maria Dersingham, frumoasa mea

prieten`.

– |mi pare r`u, Cressy.

Dar Cressy, cu un antren pe care doamna Cliffe \l considera

surprinz`tor din partea unei "feti]e", o asigur` pe lady Denville c`, de[i

se agitase aflându-se \n prezen]a fostei sale prietene vechi, devenit`

du[manc`, [i asta poate o enervase pu]in, bunica fusese \ncântat` de

sear`.

– Este exact, aprob` sir Bonamy. Nota]i c` rezultatul luptei a r`mas

incert pân` \n clipa \n care au ajuns s` vorbeasc` de urechi de vi]el. Ce

memorie are bunica dumitale, drag` domni[oar` Stavely. |n acea clip`, a

triumfat.

Un râs puternic \i scutur` corpul mare.

– I-a spus brutal Mariei Dersingham câteva adev`ruri care au l`sat-o

complet descump`nit`. Apropo, draga mea, sosul italienesc care s-a servit

atunci era extraordinar.

Lady Denville se f`cu interpreta restului societ`]ii, \ntrebând:

– Da, dar care este povestea urechilor de vi]el, Bonamy?

– Nu, nu, replic` el \nc` râzând. Nu sunt b`rbatul care s` umble cu

vorbe [i nu voi spune nimic. Mi-ar pl`cea pu]in pateu, Denville [i o

buc`]ic` de jambon.

Interpretându-i dorin]a \n sens larg, Kit \i servi o bucat` bun` de

pateu \nso]it` de [ase felii de jambon. Doamna Cliffe, care nu \ncetase s`

se mire de apetitul s`u, o privi stupefiat` pe cumnata sa spunându-i cu

236 GEORGETTE HEYER

sinceritate lui sir Bonamy c`, ni[te fructe [i un biscuit – dac` murea

\ntr-adev`r de foame – ar fi trebuit s`-i ajung` la acea or`. Ad`ug` c` ea

\ns`[i trecea deseori peste prânz.

– Da, da, dar tu n-ai de hr`nit un trup atât de important ca al meu,

remarc` sir Bonamy, p`lind doar la ideea unei asemenea priv`ri.

– Dar dac` n-ai mânca atât de mult, n-ai avea de hr`nit un trup atât

de important, observ` |n`l]imea Sa.

Fratele s`u, care nu aprecia acel schimb de cuvinte, \i arunc` o privire

de ghea]` [i schimb` subiectul conversa]iei \ntrebându-[i sora cum a

g`sit-o pe doica Pinner.

– Nimic infec]ios, sper? ad`ug` el.

– Oh! nu, nu se simte foarte bine, atâta tot, r`spunse lady Denville.

– Infec]ios! exclam` doamna Cliffe. Draga mea sor`, cum po]i fi atât

de sigur` c` nu are nimic? Ce imprudent din partea ta s` te duci s-o vezi.

N-ar fi trebuit.

– Haide, Emma, sunt ni[te simple colici! Temerile doamnei Cliffe

p`rur` s` se risipeasc`, dar Kit observ` brusc, nu f`r` \ngrijorare, c`

mama sa deveni gânditoare. Tremura \n sinea sa, deoarece dup` expresia

sa, \n]elesese c` preg`tea una dintre tr`sn`ile sale. |ncerc` s`-i prind`

privirea, dar ea se \ntoarse spre Cressy, care terminase de mâncat [i

a[tepta cu r`bdare cu mâinile a[ezate pe genunchi.

– Draga mea copil`, f`r` \ndoial` dore[ti s` te al`turi bunicii tale. F`r`

protocol, du-te imediat. Transmite-i prietenia mea [i spune-i c` sper s-o

v`d curând. Apoi vino s` m` g`se[ti \n budoarul meu, dac` lady Stavely

n-are cumva nevoie de tine, bine\n]eles.

A[tept` s` ias` Cressy, pentru a i se adresa lui Kit.

– Dragul meu, \ntrebându-m` dac` indispozi]ia lui Pinny era de

natur` infec]ioas`, unchiul t`u mi-a amintit ceva ce cred c` trebuie s`-]i

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 237

spun... ca [i lui Ambrose, poate. Nu voiam s` vorbesc \n fa]a lui Cressy,

nu pentru c` m` tem s-o sperii, are prea mult bun-sim] pentru asta, dar

n-a[ vrea s` ri[te s-o agite pe lady Stavely. F`r` \ndoial`, toate astea nu

sunt decât zvonuri, dar a[ vrea ca [i unul [i cel`lalt s` evita]i s` merge]i

acum \n sat. De[i, dac` ar exista cu adev`rat o epidemie, este foarte sigur

c` unul dintre servitori se va \mboln`vi [i va contamima toat` casa.

Totu[i...

Doamna Cliffe o \ntrerupse, cu vocea nelini[tit`.

– Ce boal`? Pentru Dumnezeu, Anabel, spune-mi imediat.

– Nu-i nimic, Emma, replic` |n`l]imea Sa râzând. Sunt cancanuri

de-ale lui Pinny. Pentru c` unul sau doi s`teni se plâng c`-i doare-n gât,

este convins` c` au scarlatin`. Ce prostie!

– Scarlatin`!

– Oh! draga mea Emma, chiar nu este cazul s` te agi]i, spuse lady

Denville cu cea mai mare seriozitate. De fiecare dat` când cineva are o

rinit`, Pinny \[i imagineaz` c` respectivul va muri. |ntr-o zi, a pretins chiar

c` \n sat exista tifos... De altfel, dac` m` gândesc acum, avea dreptate. Dar

asta este altceva [i nu este cazul s` te \ngrijorezi.

Spusese destul. Alb` ca varul de emo]ie, pe deplin \ngrozit`, doamna

Cliffe declar` c` nimic n-o va face s` mai r`mân` o or` \n plus \ntr-o

regiune atât de contaminat`. Anabel o va putea considera tem`toare [i

pu]in politicoas`, dar trebuia s` \n]eleag` c` necesitatea de a-[i pune la

ad`post de pericol singurul fiu, trebuia s` treac` \naintea oric`rei

considera]ii.

Spre profunda admira]ie a lui Kit, lady Denville se mul]umi s`-[i roage

cumnata s` nu plece, f`r` \ns` s-o lini[teasc`. Când Anabel f`cu apel la

Cosmo, acesta se ar`t` ezitant. Iar Ambrose, pe care p`rin]ii \l târâser` la

Ravenhurst \mpotriva voin]ei sale, [i care [i-ar fi dorit s` fie \n alt` parte

238 GEORGETTE HEYER

\nc` din clipa \n care sosiser` aici, profit` de prima ocazie s` vin` \n

ajutorul mamei sale; nu g`sea aerul de la Ravenhurst foarte s`n`tos; nu

voise s` spun` pân` acum, dar de mai multe zile nu se sim]ea foarte bine.

L`s` s` se \n]eleag` c` un sejur de câteva s`pt`mâni la Brighton i-ar fi cu

siguran]` mai prielnic. Aceast` sugestie primi aprobarea mamei sale, dar

se lovi de un veto categoric din partea lui Cosmo, \ngrozit doar la ideea

unui sejur \ntr-o sta]iune atât de scump`. |n cele din urm`, dup` o

discu]ie aprins`, se hot`râr` s` mearg` la Worthing, unde, din câte \i

spusese b`trâna doamn`, erau multe pensiuni de familie excelente, care

asigur` un confort extraordinar, la pre]uri foarte rezonabile.

Dac` ar fi putut, Cosmo ar fi preferat s` se \ntoarc` direct acas`, cu ai

s`i. Dar era imposibil. |[i \mprumutase cu amabilitate casa, pentru var`,

unui v`r \ndep`rtat, f`r` bani [i \mpov`rat de familie. Acesta fusese foarte

mul]umit s` accepte oferta \n schimbul c`reia trebuia s` pl`teasc` doar

salariile servitorilor lui Cosmo.

Acesta din urm` accept` \mpotriva voin]ei sale, s` plece chiar \n acea

zi la Worthing. Pentru a-l aduce aici, sensibila sa so]ie trebui s`-i spun` c`

putea r`mâne la Ravenhurst dac`-i f`cea pl`cere, cu riscul s` se

\mboln`veasc` de scarlatin`, dar c` ea nu va consim]i niciodat` s`-[i

expun` unicul fiu unui asemenea pericol.

Nu se putea a[tepta ca domnul Ambrose Cliffe, care ofta dup`

pl`cerile din Brighton, s` fie entuziasmat la ideea de a-[i petrece lunile de

var` \ntr-o mic` sta]iune frecventat` mai ales de persoane \n vârst`, care

c`utau lini[tea. Dar cum nu sperase vreodat` cu adev`rat s`-[i conving`

tat`l s` mearg` la Brighton, [i [tia c` Woorthing nu era prea departe, nu

f`cu obiec]ii.

|n tot timpul discu]iei, punctat` cu rug`min]i pe cât de fermec`toare,

pe atât de false ale ladyei Denville, care pretindea s` ob]in` ca familia

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 239

Cliffe s` nu plece de la Ravenhurst \n ciuda zvonurilor, sir Bonamy

continua cu cea mai mare indiferen]` s` onoreze diferitele feluri de

mâncare a[ezate pe mas`. Doar când doamna Cliffe, ridicându-se s` fac`

preg`tirile de plecare, \i spuse adio, el p`r`si fotoliul [i se pref`cu c` arat`

interes pentru nelini[titoarea poveste inventat` de gazda sa. Aceasta, sub

pretextul de a merge s-o ajute pe draga Emma s` fac` valiza, \i antren` pe

cei trei Cliffe afar` din \nc`pere. Dar se \ntoarse imediat, pretinzând c`-[i

uitase mica po[et`, pentru a-i m`rturisi \n mare grab` fiului s`u, ca [i

b`rbatului curtenitor, c` totul nu era decât o inven]ie a ei, dar c` sim]ea

c` trebuie s`-i \ndep`rteze cu orice pre] pe cei din familia Cliffe.

– Desigur, frumoasa mea. {tiam c` preg`te[ti una din farsele tale,

spuse Bonamy afectuos. A[ fi pariat c` nu vei putea suporta prezen]a

fratelui t`u mai mult de o s`pt`mân`. }i-am spus c` este plictisitor la

culme.

– Da, este adev`rat. Dar nu asta este. L-am invitat pentru c` am crezut

c` va u[ura lucrurile pentru Kit, dar acum, când s-a \ntors Evelyn,

dimpotriv`, le complic`. N-am timp s`-]i explic de ce, dar se va ocupa Kit

de asta.

Fugi \n urma doamnei Cliffe [i sir Bonamy, l`sându-se s` cad` din nou

\n fotoliu, trase spre el o cup` cu piersici [i nectarine, pe care-l trie cu

grij`, \nainte de a-l informa pe Kit c` n-avea nici o nevoie de explica]ii.

– Prefer s` te ab]ii b`iete, nu vreau s` [tiu absolut nimic, declar` el,

palpând cu delicate]e o piersic`.

– De acord, spuse Kit. Dar mi-ar pl`cea s` am o discu]ie cu

dumneavoastr`. V` cred \n m`sur` s` m` ajuta]i.

Sir Bonamy \i arunc` o privire suspicioas`.

– Nu cred, nu cred deloc, cel pu]in dac` se refer` la acea afacere

ciudat` pe care sunte]i pe cale s-o unelti]i.

240 GEORGETTE HEYER

– N-are absolut nici o leg`tur`, ripost` Kit pe un ton lini[titor. Este

pur [i simplu vorba de o problem` de protocol \n leg`tur` cu care sunt

sigur c` m` pute]i \ndruma.

– Oh! dac` nu este decât asta, r`spunse sir Bonamy, vizibil u[urat,

sunt foarte fericit s`-]i fac un serviciu, b`iete.

Lu` cu]itul de fructe, ad`ugând cu o modestie dezarmant`:

– Nu puteai bate la o u[` mai bun`.

– Evident, fu de acord Kit. Este o problem` mic`, dar nu [tiu cum

s-o rezolv. Dac` a]i fi \n locul meu, domnule, sau mai degrab` \n cel al

fratelui meu [i ar trebui s` face]i o vizit` cuiva care locuie[te la "Pavilion",

cum a]i proceda?

Sir Bonamy \ncet` s`-[i cure]e piersica [i ridic` ochii spre Kit.

– Cine? \l \ntreb`.

– Unui oaspete al Regentului.

– M-a[ ab]ine, spuse sir Bonamy revenind la piersica sa. Evit` s` te

amesteci \n acel grup. De altfel, este foarte \nchis [i sunt singurul din

grupul Regentului care-l cunosc pe Denville; cu ce scop ar merge s`-l

caute pe un altul?

– Este vorba despre o mic` problem` pe care a[ vrea s-o rezolv \n

locul s`u.

– Dac` nu-i vorba decât de asta, te sf`tuiesc s` a[tep]i ca el s` plece

de la "Pavilion", spuse sir Bonamy, t`indu-[i o nou` piersic`.

– Din nefericire, problema este destul de urgent`, domnule.

– Ah! Adev`rat? Oare fratele t`u s` fi f`cut prostii? Sper c` n-a jucat

c`r]i cu oamenii aceia?

– Nu, sunte]i mai \n m`sur` decât mine s-o [ti]i, r`spunse Kit, pu]in

ar]`gos.

– A[a credeam [i eu, dar cu ace[ti tineri nu se [tie niciodat`.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 241

N-are rost s` te superi. Cui vrei s` te adresezi la "Pavilion?" Trebuie

s` [tiu, pentru a te putea ajuta.

– Lordului Silverdale. Din motive de afaceri, cum v-am spus.

Sir Bonamy gust` \ncet un nou sfert de piersic`.

– |n locul t`u, Kit, l-a[ sf`tui pe Evelyn s` nu fac` afaceri cu Silverdale.

Regentul are câ]iva prieteni ciuda]i, printre care Silverdale. Acesta din

urm` este \ngrozitor de corupt, b`iete. N-a avut niciodat` nici o le]caie [i

este cea mai otr`vit` limb` pe care o cunosc. |ntr-o sear`, \]i va distruge

reputa]ia mai mult decât mine \ntr-un an!

– {i totu[i, trebuie neap`rat s`-l v`d.

Sir Bonamy \l privi o clip` f`r` s` clipeasc`.

– Ei bine! ascult`-m`, b`iete. Dac` asta are de-a face cu acea bro[` din

rubine pe care a pierdut-o la joc mama ta, nu te mai ocupa de asta [i

spune-i fratelui t`u s` nu-i pese de ea.

– Sunte]i la curent?

– Da, desigur. Eram acolo! Am v`zut-o pe mama ta punând-o \n joc,

la fel ca toat` lumea. A fost stupid, deoarece \n acea sear` n-avea noroc,

dar Evelyn n-are de ce s` fie tulburat. Totul s-a desf`[urat foarte deschis

[i corect; iar oamenii glumeau [i spuneau c` o recunosc \n asta: n-avea

decât s`-[i joace bijuteriile dup` bani. A[a c` uit` asta, Kit [i spune-i lui

Evelyn s` se calmeze.

– Nu se poate. Cred, ca [i Evelyn, c` bro[a trebuie s` fie r`scump`rat`.

– Oh! nu te sf`tuiesc, relu` sir Bonamy l`sând pe platou nectarina pe

care tocmai o examinase.

– Dar trebuie s` \n]elege]i...

– Nu, nu \n]eleg. De altfel, consider c` este un lucru bun c` mama ta

a pierdut-o. Nu-i venea bine. M` \ntreb chiar cum, cu gustul s`u atât de

sigur, i-a putut pl`cea. Rubinele nu i se potrivesc. Orice altceva, dar nici

242 GEORGETTE HEYER

rubine, nici granate. Nu \ncerca s-o recuperezi. Spune-i lui Evelyn s`-i

cumpere alta... din safire sau smaralde, care-i plac la fel de mult.

– Probabil [i mai mult, recunoscu Kit zâmbind.

– Ei bine [i ce? Haide, Kit, nu mai e[ti copil. Nu \ncepe s` r`scole[ti

cerul [i p`mântul. Ar fi stupid. Po]i s` fii sigur c` Silverdale a vândut de

mult bro[a.

– Sunt sigur c` nu, r`spunse Kit.

– De unde [tii? Silverdale nu mai are un ban [i bro[a aceea valora

mult.

Kit [ov`i \nainte de a ad`uga:

– Cred c` pot fi sincer cu dumneavoastr`, domnule. Nu valora nimic.

Nu era decât o copie a bro[ei veritabile!

– Absurd, spuse sir Bonamy, pe un ton iritat.

– Mi-ar pl`cea foarte mult s` fie absurd, domnule, dar mi-e team`...

– Dac`-]i spun c` este absurd, este absurd! Dumnezeule, b`iete,

dac`-l consideri pe Silverdale naiv, te \n[eli.

– Nu-mi pot \nchipui c` a putut crede c` mama ar fi pus bro[a \n joc

dac`...

– Nu, [i sigur n-a f`cut-o, \l \ntrerupse sir Bonamy. }i-am spus c` eram

prezent. Dac`-]i imaginezi c` a[ fi l`sat-o s` pun` \n joc o imita]ie, ai mai

pu]in` minte decât credeam... ba chiar n-ai deloc! Singurul sfat pe care

]i-l dau este s`-i spui tân`rului Denville s` \nceteze s` fac` din asta o

dram`.

Se uit` furios la Kit, care-i sus]inu privirea.

– |ns`[i mama mi-a spus c` vânduse acea bro[`, domnule. De altfel,

\mi amintesc c` a ad`ugat c` a]i fost de mai multe ori \ns`rcinat s` vinde]i

bijuteriile \n locul ei.

– Oricum, acea bro[` n-am vândut-o.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 243

– Oare a]i vândut vreodat` una singur` dintre bijuteriile sale?

– Kit, \ncep s` m` satur. Te amesteci \n ce nu te prive[te! izbucni sir

Bonamy. Devii la fel de insuportabil ca fratele t`u. Nu voi tolera asta! Doi

pu[ti neru[ina]i, pe care-i cunosc de când s-au n`scut... N-am \n]eles

niciodat` cum v` putea g`si mama voastr` atât de extraordinari!

Izbucnind \n râs, Kit remarc`:

– Totul este foarte bine, domnule, dar nu ne putem opri aici. {ti]i

foarte bine c` ne prive[te aceast` \ntâmplare.

Plictisit, sir Bonamy \[i lu` tabacherea [i-[i administr` o priz` pentru

a-[i reveni.

– Ascult`-m`, b`iete. Nici unul din voi nu ave]i dreptul s` v`

amesteca]i \n asta! Nimeni nu [tie ceva referitor la aceast` afacere [i

nimeni nu va [ti niciodat` nimic. A[a c`, dac` te temi de un scandal...

– Crede]i-m`, domnule, nu m` tem de a[a ceva [i Evelyn va gândi ca

mine.

– Dumnezeule, Kit, nu-i relata totul lui Evelyn, \l rug` sir Bonamy,

foarte agitat. Este deja destul de enervant s` te v`d intervenind \n

treburile mele, f`r` s` mai vin` [i acest tân`r agitat s` bâzâie \n jurul meu

ca o viespe. V-am cunoscut mama cu mult \nainte de na[terea voastr` [i

\n plus, dac` n-ar fi fost tat`l vostru, cine [tie, v-a[ fi putut fi eu! Noteaz`

c` sunt \ncântat c` nu este cazul. Din to]i tinerii preten]io[i, agita]i [i care

se amestec` \n toate, pe care i-am cunoscut, sunte]i cei mai r`i.

– Da, domnule, admise cu umilin]` Kit. Totu[i nu ne pute]i cere s-o

l`s`m pe mama s` v` datoreze bani.

Sir Bonamy \l m`sur` cu ochii s`i mici, rotunzi [i obrajii \ncepur` s` i

se \mbujoreze.

– Ah! serios? E[ti un \nfumurat, b`iete. Curând \mi vei cere s`-]i fac

socotelile! Ei bine! vei fi crunt decep]ionat, pentru c` n-am inten]ia s-o

244 GEORGETTE HEYER

fac. {i n-are rost s` mergi s`-]i plictise[ti mama cu aceast` problem`,

pentru c` nu este la curent, draga de ea.

– Domnule, este imposibil s` ne oprim aici!

– Te \n[eli. |i po]i spune lui Evelyn c` nu-l prive[te, deoarece s-a

\ntâmplat \nainte de moartea tat`lui vostru. {i nu \ncerca s`-mi pl`te[ti

blestemata aia de bro[`, nu voi accepta. Dumnezeule, b`iete, ce

importan]` au pentru mine cinci sute de lire?

– Dac` dumneavoastr` sunte]i [i cel care a pl`tit colierul familiei

Denville, domnule, mama v` datoreaz` mii de lire.

– Ei bine! tot n-are importan]`. Credeam c` [tii.

– Toat` lumea [tie c` sunte]i bogat precum Cresus, dar nu asta este

problema.

– Ba da, r`spunse ursuz sir Bonomy. Nu ave]i dreptul s` m`

\mpiedica]i s`-mi cheltuiesc banii cum \mi place.

– Domnule, trebuie s` v` rog...

– Taci, Kit. Devii obositor. N-ajungi la nimic, te previn. Nu este vina

lui Evelyn dac` mama ta a f`cut datorii. Nici eu n-am putut face mare

lucru, pentru c` n-a vrut s` accepte nimic, numai \n cazul \n care a fost

obligat`, dar atunci a vrut s` fie vorba de un \mprumut [i s`-i stabilesc

dobânda.

– Pe care n-a]i cerut-o niciodat`.

– Nu, desigur. Dar m` \ntreb dac` n-ar fi fost mai chibzuit s-o fac,

continu` el gânditor. Mama ta n-are nici cel mai mic sim] al afacerilor, dar

are oroare s` trebuiasc` s` spun` mul]umesc.

Râse u[or.

– Crede c` este suficient s` pl`teasc` dobânzile. Nu mi-a spus mai

mult decât \i spunea tat`lui t`u [i b`nuiesc c` \mprumuta de la al]ii [i nu

de la mine. De fapt, sunt sigur de asta [i m` simt neputincios, deoarece

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 245

nu accept` s`-i dau bani [i nu-i pot r`scump`ra eu \nsumi poli]ele f`r` s`provoc comentarii nepl`cute. Consider` mai simplu s` \mprumute de lastr`ini, care apoi o persecut`, decât s` vin` s` m` caute. |n zadar am\ncercat s-o conving. Tot ce g`se[te s`-mi r`spund` este c` nu vrea s`tr`iasc` pe spinarea mea. {i când i-am spus c` ar trebui s` [tie c` nu exist`nimic ce n-a[ face pentru ea, mi-a r`spuns c` [tia, dar c` asta f`cealucrurile [i mai dificile. Oft`.

– {tiu c` nu v` face nici o pl`cere, dar o ador. Am adorat-o\ntotdeauna [i o voi adora mereu, dar \i este imposibil s` \n]eleag` asta.

– Cred c` \n]eleg de ce nu vrea s` tr`iasc` pe spinareadumneavoastr`, domnule. V` \n[ela]i dac` v` gândi]i c`-mi displacedragostea dumneavoastr` pentru ea. Este adev`rat, când eram copii,eram gelo[i. Dar \n lumina a ceea ce tocmai am aflat, cum s` nu fimprofund recunosc`tori pentru dragostea pe care i-o purta]i. Sir Bonamylu` un aer destul de mul]umit, dar \n cele din urm` ad`ug`:

– Vorbe[ti pentru tine, b`iete, evident nu pentru Evelyn, sau atuncinu-l cuno[ti. |l cunosc cum m` cunosc pe mine \nsumi, r`spunse Kit [ivorbesc [i \n numele lui. N-am spus c` va fi de acord. Nu va fi mai multdecât mine [i nu va accepta. Dar \n sfâr[it, cum am putea asta, domnule?Tat`lui meu \i revenea s` pl`teasc` datoriile mamei. N-a f`cut-o [i Evelynv` va spune c` \n acela[i timp cu averea, a mo[tenit [i obliga]iile sale.

– A[ prefera s` nu mi-o spun`, r`spunse sir Bonamy. Nu doresc s`vin` la rândul s`u s`-mi \mpuieze capul. De altfel, ar fi inutil. |nc` n-aintrat \n posesia averii tat`lui vostru [i dup` câte pot \n]elege, nu este gatas` ob]in` de la Brumby ridicarea tutelei, \nainte ca acesta s` fie obligat s-o fac`. {i mai adaug, Kit: \n ziua când \[i va ob]ine averea, va aveadestule de f`cut cu restul datoriilor mamei tale, f`r` s` adauge ce i-am\mprumutat eu.

246 GEORGETTE HEYER

Capitolul 18

Kit nu putu scoate mai mult de la sir Bonamy, care se \ndrepta spre

bibliotec` pentru a-[i face siesta, foarte mul]umit c` nu mai trebuia s`

\mpart` \nc`perea cu un b`rbat atât de agitat cum era Cosmo. Kit nu

\ncerc` s`-l re]in`. |l revolta ideea c` mama sa era atât de datoare unui

b`rbat care nu-i era nimic. Dar nu vedea cum s`-l oblige pe sir Bonamy

s` se lase pl`tit.

Familia Cliffe plec` \n mai pu]in de o or` dup` ce se ridicase de la

mas`. {i, imediat dup` plecarea lor, Kit se duse la Pinner. Fimber, pe

care-l trimisese s` duc` ni[te sticle cu vin, tocmai se certa cu ea.

Când Kit intr` \n salon, Fimber se \nclin` [i-i spuse c`-l va \ntâlni pe

|n`l]imea Sa \n gr`din`. Ad`ug`, coborând vocea, con[tient de ce-i va

spune, c`-l va g`si pe |n`l]imea Sa pu]in agitat.

– Dumnezeule! cum ar putea fi altfel? exclam` doica dispre]uitor.

Du-te s` i te al`turi, domnule Kit. {i dac` trebuie s` se \ntoarc` la castel

disear`, cum dore[te doamna, mi-l po]i aduce \napoi, de[i nu este chiar

necesar. |l pot dezbr`ca mai bine decât dumneata, sau Fimber.

Kit se gr`bi \n gr`dina mic`, aflat` \n spatele casei. Evelyn se plimba

melancolic, de-a lungul c`r`rilor. Doica \i instalase un fotoliu la umbra

unui m`r. Pe p`mânt, peste un vraf de ziare [i reviste, era o carte

deschis`.

– N-a[ vrea s` fiu \n locul t`u, drag` frate! spuse vesel Kit. |n salon este

o \nv`lm`[eal`!

Evelyn p`rea prost dispus, dar râse.

– Oh! Nu-mi pas`. Doica se ceart` f`r` \ncetare \n leg`tur` cu mine

cu Fimber, de când mi l-ai trimis. Mama a reu[it s` scape de familia Cliffe?

– Te puteai \ndoi? Tocmai le-am spus adio.

– Mama este extraordinar`. Cum a reu[it?

– Spunându-le c` era epidemie de scarlatin` \n sat. Când a \nceput s`

vorbeasc` de boal`, m-am temut o clip` s` nu aleag` variola, ceea ce ar fi

fost cam mult. Dac` vii \n noaptea asta, te voi lua din camera copiilor,

pentru a fi sigur c` drumul este liber.

– Perfect. Cred c` mâine voi merge la Tunbridge Wells. M`car

problema asta pot s-o rezolv. {i dac` r`mân mai mult timp \nchis aici, voi

\nnebuni!

– |n]eleg, r`spunse Kit. Cu toate acestea, nu se pune problema s` te

duci la Tunbridge Wells.

– Oh! s` nu \ncepi s` m` plictise[ti cu um`rul meu!

– Nu vorbesc despre um`r. Dar nu te po]i mi[ca pân` când nu voi

disp`rea eu. Cum vrei s` mergi acolo? Challow nu poate s` te conduc`,

s-ar putea s` fii recunoscut. Iar Challow nu poate scoate cabrioleta f`r` s`

fie v`zut.

– Dar tu-i po]i da ordin s-o scoat` [i s` te conduc` aici. Ei bine, dragul

meu frate, vei r`mâne \nchis aici \n locul meu, continu` Evelyn cu un

zâmbet mali]ios, iar eu voi putea merge la Tunbridge Wells.

248 GEORGETTE HEYER

– P`r`sindu-mi invita]ii? A[ face-o dac` ar fi o urgen]`, dar cum nu

este cazul.... nu!

Evelyn oft`.

– Cu siguran]`, ai dreptate. Dar va trebui totu[i s`-i p`r`se[ti dac` te

duci la Brighton \n locul meu!

– Nu merg acolo. Tocmai despre asta am venit s`-]i vorbesc, spuse

Kit. Ia loc.

Trase fotoliul lui Evelyn lâng` o banc` pe care se a[ez`.

– Ce-]i voi spune, nu-]i va pl`cea, dar trebuie s` [tii.

Scoase din buzunar teancul de bancnote pe care i-l d`duse Evelyn [i

i-l \ntinse.

– Iat`-]i banii. Nu vom avea nevoie de ei. Bro[a nu era o copie [i cred

c` asta este situa]ia [i altor bijuterii. Chiar [i a colierului pe care ai pus-o

pe mama s`-l vând`.

Evelyn se \ncrunt` [i ro[i u[or.

– Ce naiba vrei s` spui? Ea \ns`[i m-a asigurat c` a vândut bro[a dup`

ce a pus s` fie copiat`.

– Da, asta mi-a spus [i mie. Dar a ad`ugat, [i presupun c` nu [tii, c`

i-a cerut de mai multe ori lui Ripple s` se ocupe de acest gen de treab`.

– |ntr-adev`r, nu [tiam.

– Pe scurt, Ripple n-a vândut niciodat` nimic. I-a dat valoarea acelei

bro[e [i i-a \napoiat-o pretinzând c` era o imita]ie.

Evelyn se \ncord`, cu mâna crispat` pe teancul de bancnote de i se

albir` falangele. Ochii \i str`lucir` o clip`. |i cobor\ spre pumnul \nchis [i

desf`cu degetele.

– |n aceste condi]ii, de ce nu i-ai dat astea?

Kit ridic` din umeri, schi]ând un zâmbet.

– Poate vei reu[i tu. Eu n-am putut!

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 249

– Kester, n-are dreptul!

– Nu!

– Este intolerabil, spuse Evelyn, cu o voce gâtuit`. Cât \i datoreaz`

mama?

– Nu [tiu nimic. N-a vrut s`-mi spun`.

– Mie \mi va spune!

– Nici ]ie, nici nim`nui. Cred c` ar fi mai bine s` [tii exact ce ne-am

spus.

Cu fa]a crispat`, Evelyn f`cu un gest de aprobare. Când Kit \[i \ncheie

povestea, era \nc` \ncruntat, dar privirea i se \mblânzise. Nu vorbi imediat

[i când o f`cu, avea un zâmbet trist:

– Tata mi-a l`sat mo[tenire ceva despre care am uitat s` vorbim

asear`: "umilin]a". Nu voi sc`pa de ea decât când \i voi pl`ti lui Ripple.

– N-ai mijloace s-o faci, drag` frate.

– Nu \nc`, dar mai târziu.... când voi avea treizeci de ani, poate

\nainte. Trebuie s`-i vorbesc.

– Bine\n]eles. Dar m-a rugat s`-]i spun c` asta nu te prive[te, faptele

petrecându-se când tr`ia tata [i a ad`ugat, \i spuse Kit cu un zâmbet

ironic, c` nu dore[te s` vii s` bâzâi \n jurul lui ca o viespe.

Evelyn râse, dar cu o urm` de necaz.

– De ce a[ face un asemenea lucru?

– {tie c` nu-l placi. {i chiar a ad`ugat c` dac` n-ai reu[it tu s`-l sco]i

din s`rite \n timpul atâtor ani, eu am [i mai pu]ine [anse s` reu[esc.

– La urma urmei, nu este atât de stupid. Poate am \ncercat uneori

s`-l sâcâi, dar nu pot spune c`-mi displace. Sau mai degrab`, nu mi-ar fi

displ`cut dac` nu s-ar fi \nvârtit f`r` \ncetare \n jurul mamei, numind-o

"frumoasa mea" [i vorbind despre dragostea lui, \n timp ce ea [tie foarte

bine c` \ntre]ine amante. Dar nu l-a[ fi crezut niciodat` capabil de un

250 GEORGETTE HEYER

asemenea lucru. M`rturisesc, am crezut c` toate astea nu erau decât

vorbe; c` pretindea c` simte pentru mama o pasiune trainic`, pentru c`

era m`gulitor pentru el s`-i fie curtezan.

– {i eu am crezut la fel, recunoscu Kit. Dar acum, m` gândesc c`, \n

felul s`u, este foarte ata[at de ea. Are un caracter pl`cut [i este evident

generos, de[i el spune c` nu i-a \mprumutat decât câteva mii de lire.

– Trebuie s`-l v`d, relu` Evelyn. |i sunt \ndatorat [i chiar dac` asta \mi

displace, ce a f`cut m` impresioneaz` [i trebuie s`-i spun, precizând c`

m` consider legat de datoriile mamei, \n locul tat`lui meu.

– Vei face cum crezi, spuse Kit pe un ton \n]eleg`tor. Va trebui s`

discut`m [i cu mama despre locul unde vei vrea s` te retragi pân` la

plecarea mea. Nu po]i s` r`mâi sechestrat aici [i cât timp lady Stavely va

fi la Ravenhurst, nu po]i merge nici la Londra, nici la Brighton.

– Ce p`cat c` \n locul um`rului nu mi-am rupt gâtul, remarc` Evelyn.

Asta ar fi rezolvat toate problemele.

– Ai f`cut [i glume mai nostime, spuse Kit. Poate \]i imaginezi c` m`

amuz.

– Foarte bine, foarte bine, nu te sup`ra, replic` Evelyn pe un ton

poc`it. De fapt, sunt descurajat.

– Nu m` mir`. Desigur, suntem \ntr-o situa]ie dificil`, dar ne vom

descurca. |ntotdeauna ne-am descurcat.

Evelyn \i zâmbi.

– Este adev`rat. S` nu mai vorbim despre mine. Voi merge \n

Leicesterhire. S` vorbim mai degrab` despre tine. |n]eleg c` nu po]i

anun]a imediat logodna ta cu Cressy, dar consider c` trebuie s` mergi

s`-l \ntâlne[ti pe Stavely \nainte de a pleca la Viena [i s`-i ob]ii

consim]`mântul. M-am gândit [i cred c` ar trebui s` te \nso]esc \n Mount

Street.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 251

– Nu sunt sigur de asta, dar sunt [i eu de p`rere c` trebuie s` m` duc

s`-l \ntâlnesc pe Stavely cât mai curând posibil. Treburile mele sunt mai

simple decât ale tale [i nu este necesar s` vorbim despre ele.

– Ale mele nu pot face nici m`car obiectul unei discu]ii, r`spunse

Evelyn. Am avut tot timpul s` m` gândesc la asta; cazul meu n-are solu]ie.

Asta mi-ai spus asear`, nu-i a[a?

– Nici n-am spus-o, nici n-am gândit-o!

– Ai spus totu[i c` unchiul se va opune c`s`toriei mele cu Patience

Askham, ceea ce este acela[i lucru. Am vrut s` m` conving de contrariul,

dar n-am reu[it. Oare cum i-a[ putea cere Patiencei s` m` a[tepte [ase ani?

Chiar dac` a[ fi sigur c` m` iube[te? N-am \ncercat s`-i plac [i dup` cum

merg lucrurile.... Nu, chiar dac` tat`l s`u mi-ar permite s` m`

dest`inuiesc, trebuie s` m` ab]in.

– Nu este totul pierdut, prostule! Voi \ncerca s`-l v`d pe unchiul

\nainte de a pleca din Anglia. |nc` nu [tiu exact ce-i voi spune, dar po]i

s` fii sigur c`-]i voi da rolul frumos.

– Prezentat astfel, va deveni imediat atent, \l \ntrerupse Evelyn,

râzând f`r` s` vrea.

– |n nici un caz! |i voi spune c` te-ai sacrificat pentru mine [i asta o

va crede. M` gândesc c` ar fi de preferat s` nu vorbesc despre

domni[oara Askham. Evident, va trebui s` a[tep]i un anumit timp, dar nu

prea mult, dac` te hot`r`[ti s` renun]i la ceea ce nume[te el nebuniile

tale extravagante. Petrece-]i timpul aici, iubite frate. Intereseaz`-te mai

mult de domeniu. Ar trebui chiar s` te prefaci c` te intereseaz` atât de

mult, \ncât nu va dori decât s` ]i-l dea \n administrare. Propune

\mbun`t`]iri, cere tot felul de informa]ii, \ntr-un cuvânt, f`-te

insuportabil... [i toate astea cu un aer de trist` deta[are. Pariez pe zece la

unu c` va fi foarte fericit s`-[i dea acordul la logodna ta.

252 GEORGETTE HEYER

Vorbise pe un ton vesel care-l distrase pe Evelyn [i-i ridicase moralul.

Dar nu era atât de convins de ceea ce spunea. Cuno[tea caracterul

inflexibil al unchiului s`u [i se \ndoia c`-l poate convinge atât de u[or. Nu

spera mai mult s`-l vad` privind favorabil c`s`toria lui Evelyn cu cineva

pe care trebuia s`-l considere dintr-un mediu nepotrivit. Cunoscându-[i

fratele geam`n, nu credea nici c` acesta se va ]ine mult de sfaturile pe

care tocmai i le d`duse. Prea impulsiv, prea capricios pentru a putea

suporta mult timp o situa]ie de acest gen, va c`dea repede \ntr-un acces

de melancolie [i se va \ntoarce la via]a sa desfrânat`.

A[a c`, atunci când \[i p`r`si fratele, Kit era foarte \ngrijorat. Mergând

pe drumul spre castel, c`uta s` rezolve probleme care p`reau f`r` solu]ii

[i \n cele din urm` se sim]i aproape la fel de deprimat ca Evelyn. Norton

\l anun]` c` domni[oara Stavely plecase cu tr`sura cu b`trâna doamn`,

ceea ce nu-l remont` deloc. Pentru a-l distra, majordomul \i aduse ziarele

care tocmai sosiser` cu coresponden]a.

Nu erau scrisori pentru Evelyn, dar erau mai multe pentru lady

Denville, din care una de la lordul Stavely, care-i adresase alta fiicei sale.

Dup` ce o citise pe a sa, Cressy se dusese \n budoarul ladyei Denville

[i-i spusese:

– Na[`, am ve[ti bune de la tata. Albinia a n`scut mar]i un fiu. Tata

este \ncântat. Scrisoarea sa este foarte scurt`. Se mul]ume[te s`-mi spun`

c` este un copil frumos.

Se \ntrerupse, observând c` lady Denville plângea [i \ngenunche

lâng` fotoliul s`u.

– Ce este, na[`? Ce s-a \ntâmplat?

F`când un imens efort pentru a-[i reveni, lady Denville r`spunse,

zâmbind cu curaj:

– Nu este nimic, draga mea copil`. Ce spuneai?

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 253

Tat`l t`u are un fiu? Dar este \ncânt`tor! Presupun cel mai pu]in c`

asta trebuie s` spun, de[i dup` p`rerea mea, i-ar fi putut ajunge fiica sa.

De parc` n-ar fi avut fra]i care s`-l mo[teneasc` [i nu-mi pot imagina c`

un fiu de la Albinia Gillifoot poate fi altfel decât odios!

Cressy nu-[i putu st`pâni un râs u[or \nainte de a ad`uga:

– N-are importan]`! Spune-mi, ce te-a nec`jit?

Privirea \i c`zu asupra unei foi de hârtie a[ezat` pe mas` [i acoperit`

de un scris des.

– Oare ai primit ve[ti proaste? Sper c` n-ai pierdut o fiin]` drag`? O

sor` sau un frate?

– Oh nu! nimic asem`n`tor! o lini[ti lady Denville. Este mai r`u.

Fire[te, a[ fi dezolat` s` aflu de moartea unuia dintre ei, dar n-a[ v`rsa nici

o lacrim`, pentru c` nu-i v`d practic niciodat`, \n afar` de Baverstock [i

Amelia, care nu-mi plac deloc. La drept vorbind, vizita mea la Evelyn, de

diminea]`, m-a deprimat foarte mult. Exact \n clipa \n care eram atât de

fericit` pentru Kit. Drag` Cressy, sunt chiar nebun` de fericire. E[ti exact

so]ia care-i trebuie. Este o s`pt`mân` de când m` gândesc la asta.

Eliberându-se din \mbr`]i[area parfumat` a ladyei Denville, Cressy

ro[i [i r`spunse râzând:

– Mul]umesc. Sper s` ai dreptate. Este f`cut pentru mine. Dar de ce

te-a deprimat vizita la Evelyn? Te temi oare ca v`t`marea s` nu fie mai

serioas` decât crede Kit?

– Oh nu! nu cred. Este adev`rat c` pare obosit, bietul micu]. Dar

nu-i nimic. Cressy, Kit ]i-a vorbit despre domni[oara Askham?

– Desigur. Dac` \n]eleg bine, este foarte frumoas` [i... foarte

\ncânt`toare!

– Da, poate, spuse lady Denville cu un aer suspicios. Dar se nume[te

"Patience".

254 GEORGETTE HEYER

– Ce frumos! r`spunse Cressy pe un ton \ncurajator. Te face s` te

gânde[ti la protestan]i. Este un nume atât de original.

– Crezi?

Lady Denville p`rea tot mai [ov`itoare.

– Dar mi-e atât de team` s` nu fie \ntr-adev`r din categoria

protestan]ilor, Cressy. {i nu reu[esc s` m` conving c` i s-ar putea potrivi

lui Evelyn. {tii, draga mea, acum ]i-o pot spune, toate tinerele fete de care

s-a \ndr`gostit pân` acum, erau foarte.... str`lucitoare.

Cressy zâmbi:

– Dar a \ncetat foarte repede s` le iubeasc`, nu-i a[a na[`? Str`lucitor

cum este el \nsu[i, poate i s-ar potrivi mai mult o fat` mai blând`. Deseori

este a[a.

– Da, asta mi-a spus [i Kit. Crede c`, de data aceasta, este vorba de o

pasiune durabil` [i, bine\n]eles, \l cunoa[te pe Evelyn mai bine decât

oricine. Dar dac` are nevoie de o fat` mai blând`, nu pot s` \n]eleg de ce

nu s-a \ndr`gostit de tine, draga mea. Chiar este atât de capricios? Nu c`

a[ regreta c` te vei c`s`tori cu Kit, deoarece, orice al pretinde el, Evelyn

nu este favoritul meu. |i iubesc la fel de mult pe amândoi. Evelyn \mi este

pur [i simplu mai apropiat, pentru c` am locuit mereu \mpreun`. Dar se

poate avea mai mult` \ncredere \n Kit [i este atât de lini[titor. Cred,

ad`ug` lady Denville gânditoare, c` va fi un so] fermec`tor.

– {i eu cred asta, afirm` Cressy amuzat`.

Lu` una din mâinile na[ei sale [i \ndr`zni s` adauge:

– {i am de asemenea impresia c` domni[oara Askham va fi o so]ie

fermec`toare.

– Nu, replic` ferm |n`l]imea Sa. Nu fermec`toare, Cressy. Poate o

so]ie bun` – de fapt sunt sigur` de asta – [i asta m` deprim` \n cea mai

mare m`sur`, pentru c` am impresia c` este o fat` atât de insipid`!

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 255

Cressy \i b`tu u[or mâna.

– Nu, sunt convins` c` nu este cazul. Este f`r` \ndoial` timid`, atâta

tot.

– Ei haide! a fost crescut` dup` cele mai severe principii, mama este

plin` de demnitate [i Evelyn sus]ine c` sunt la fel de buni, pe cât de pio[i!

Mi-a spus chiar c` Patience este un \nger! |n]elegi, draga mea, totul este....

admirabil, dar oamenii pio[i m` plictisesc [i este peste puterile mele s`

tr`iesc cu un \nger.

– Dar vei fi obligat` s` locuie[ti cu ei?

– Nu, n-am aceast` inten]ie. I-am spus-o deja lui Evelyn când te-a

cerut \n c`s`torie. Este de evitat asta. Numai c`, atunci când m-am gândit

s` tr`iesc singur`.... am fost cuprins` de panic`. Voi avea mijloacele? Voi

fi obligat` s`-mi cump`r o cas`, pentru c` am impresia c` nu voi putea

\nchiria una. {i nu vreau s` tr`iesc \ntr-un cartier burghez sau foarte

\ndep`rtat de genul Upper Grosvenor Place, cum a trebuit s` fac`

s`rmana Augusta Sandhayes când so]ul s`u, ruinat la burs`, i-a spus c`

trebuia s` se restrâng`. F`r` a mai vorbi de salariile servitorilor, de tr`suri

[i de toate lucrurile de care nu m-am preocupat niciodat`.... {i când m`

gândesc c` atunci când nu m` ocupam de ele, n-am \ncetat niciodat` s`

fac datorii, m` \ntreb ce se va \ntâmpla când va trebui s` m` preocupe,

\ncheie cu lacrimi \n ochi.

La asta nu era nimic de r`spuns. Gânditoare, Cressy t`cea. Ce tocmai

\i spusese lady Denville era adev`rat. Nu se gândise niciodat` la asta. Dar

o cuno[tea destul de bine pentru a-[i da seama c` veniturile necesare

pentru a-[i men]ine modul de via]` cu care era obi[nuit` dep`[eau cu

mult o avere frumoas`. Sim]ul realit`]ii \i spunea c` se va a[tepta zadarnic

din partea ladyei Denville s` se restrâng`. Era absolut incapabil` de asta.

Ca [i când i-ar fi citit lui Cressy gândurile, lady Denville ad`ug`:

256 GEORGETTE HEYER

– N-are rost s` fiu \ndemnat` la economie. Nu sunt \n stare. De fiecare

dat` când am \ncercat, asta m-a dus la cheltuieli suplimentare. Cumnata

mea Denville, foarte nesuferit` [i zgârcit` mai ales, ceea ce-i mai r`u decât

s` fii cheltuitoare – punea de altfel pe toat` lumea \n \ncurc`tur` neavând

decât un singur lacheu [i dând ni[te cine detestabile! – \[i petrecea

timpul aruncându-mi vorbe sarcastice [i explicându-mi cum ar trebui s`

fac economii. Atunci am \n]eles c` nu voi reu[i niciodat`. Trebuie s`

recunosc c` am fost foarte u[urat` când a murit, pentru c` de fiecare dat`

când m` vedea, m` \ntreba de pre]ul rochiei mele [i-mi explica mereu c`

a[ fi putut-o avea la jum`tate. {tiu c` se poate, dar n-a[ face-o pentru

nimic \n lume. |n]elegi, Cressy, de la prima mea ie[ire \n lume, am avut

mereu reputa]ia de a fi cea mai elegant` femeie din Londra. Când

mergeam la bal, toat` lumea privea ce purtam [i cum eram coafat` [i....

m` imita. Eu f`ceam moda [i o fac \nc` [i acum. Cum m-a[ putea resemna

s` ies \mbr`cat` oricum? Asta nu pentru c` sunt vanitoas`... cel pu]in nu

cred s` fiu, dar... \n sfâr[it, nu este u[or s`-]i explic. F`r` \ndoial` n-ai s`

\n]elegi, de[i [i tu e[ti foarte bine \mbr`cat`, draga mea.

– Ba da, \n]eleg, r`spunse Cressy. {i trebuie s`-]i spun c` dac` ai fi cu

o iot` mai pu]in.... adorabil` de v`zut, n-a[ putea s` suport, nu mai mult

decât Evelyn [i decât Kit. Na[`, n-ar trebui s` tr`ie[ti singur`. Chiar dac`

ai avea mijloacele de a o face, nu vei fi fericit`. Gânde[te-te cât de

nepl`cut va fi s` nu mai ai pe cineva care s` se ocupe de toate [i care s`

te \nso]easc` \n lume.

– Oh! cât despre asta, nu va fi nici o problem`, spuse cu candoare

lady Denville. Voi continua s` fiu foarte admirat`.

– {i cine \]i va primi invita]ii? observ` Cressy.

– Nimeni, este adev`rat, recunoscu lady Denville. Asta este cel mai

sup`r`tor când e[ti v`duv`. Dar din toate celelalte puncte de vedere,

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 257

giannijolys

g`sesc asta pl`cut. De fapt, este mult mai pl`cut decât s` fii c`s`torit`.

Oricum, pentru mine, dar evident nu pentru tine, se gr`bi s` adauge cu

un zâmbet irezistibil, care de altfel se [terse aproape imediat.

P`ru brusc cople[it` [i u[or \mb`trânit`.

– Uitasem. Dar n-are importan]`... ad`ug`.

Dou` lacrimi i se rostogolir` pe obraji. Spuse, cu triste]e:

– Am fost o mam` atât de rea [i totu[i i-am iubit foarte mult.

Cressy izbucni \n râs.

– Oh! iart`-m` na[`, dar este ridicol! {tii bine c` ei te ador`.

Lady Denville \[i [terse cu delicate]e lacrimile.

– Da, o [tiu [i chiar m` \ntreb de ce. Desigur, nu cred c` am irosit via]a

lui Kit. dar când l-am v`zut pe Evelyn de diminea]`, am \n]eles ce mam`

lamentabil` am fost.

– N-a putut spune un asemenea lucru!

– Oh nu! bine\n]eles, dragul de el. Dar mi-a cerut s`-l iert c` a lipsit

la acea faimoas` cin` [i c` m-a pus \n \ncurc`tur`. Asta aproape mi-a frânt

inima, pentru c`, f`r` datoriile mele blestemate, s-ar fi putut c`s`tori cu

Patience chiar mâine. L-am rugat s` nu mai ]in` cont de ele. Asta l-a f`cut

s` râd`, dar a fost obligat s` recunoasc` faptul c` este for]at s` se

gândeasc` [i c` nu se va putea c`s`tori cu Patience \nainte de a trece ani

\ntregi, adic` practic niciodat`. Pentru c` [tii foarte bine c` unchiul

Brumby va refuza s`-i dea aprobarea. {i a \ncercat s` glumeasc`, spunând

c` nu era deloc vina mea, ci a sa, dac` i-a dat tat`lui s`u impresia c` nu

era serios – ceea ce m-a tulburat. Când a \n]eles cât de nenorocit` eram,

m-a \ncurajat \n maniera sa adorabil`. Mi-a spus c` eram amândoi prea

demoraliza]i pe moment [i c`, \n realitate, lucrurile nu erau atât de grave.

A ad`ugat c` dac` nu era \n m`sur` s`-mi pl`teasc` imediat datoriile, va

putea cere un r`gaz creditorilor [i c` nu aveam nici un motiv s`-mi fac

258 GEORGETTE HEYER

nici cea mai mic` grij`. Vei spune c` am fost o proast` s`-l cred, dar când

Evelyn \ncepe s` m` consoleze, este atât de dr`gu] [i atât de conving`tor,

\ncât nu m` pot \mpiedica s` m` simt lini[tit`. A[a c` m-am gândit c`

poate avea dreptate [i m-am \ntors \nseninat`. {i apoi, a sosit

coresponden]a [i am primit aceast` scrisoare \ngrozitoare.

Suspin` [i-[i tampon` din nou ochii.

– Domnul... n-are importan]` numele, nu-l cuno[ti, dar mi-a

\mprumutat o sum` important` acum ni[te ani, \ntr-un moment când

eram \n primejdie s` m` pr`bu[esc. Credeam c`-i voi putea pl`ti cu

u[urin]` \n clipa \n care \mi voi \ncasa pensia, dar n-a fost posibil. Totu[i

i-am pl`tit dobânzile [i am invitat-o pe fiica sa la una din recep]iile mele.

Am luat-o chiar de dou` ori s` se plimbe cu tr`sura \n parc. Am

prezentat-o de asemenea multor oameni. Ce puteam face mai mult? {i

iat` c` mi-a scris c`, indiferent de simpatia pe care o simte pentru mine,

este obligat, spre marele s`u regret, s`-mi cear` s`-i pl`tesc datoria. {i

ceea ce g`sesc mai uimitor decât orice [i \ntru totul nepoliticos, este c`

nu [i-a francat scrisoarea, obligându-m` s` pl`tesc doi [ilingi! Sau cel

pu]in a f`cut-o altcineva \n locul meu! Norton probabil, dar este acela[i

lucru, sub rezerva c` bietul Evelyn va trebui s`-i \napoieze pân` la urm`.

St`pânindu-[i \nc` o dat` dorin]a de a râde, Cressy replic` grav:

– Ce lips` de delicate]e, na[`!

– Nu-i a[a? {i totu[i, \n general, este binecrescut.

Oft`.

– Voi fi obligat` s` pl`tesc, dar Evelyn nu trebuie s` afle nimic. Nici

Kit, ]ine minte, Cressy. |]i cer s` nu le spui.

– Foarte bine, na[`. Totu[i, e[ti \n m`sur` s-o faci? \ntreb` Cressy cu

ne\ncredere.

– Da, replic` lady Denville. Datoriile mele sunt datoriile mele!

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 259

Se ridic`, lu` faimoasa scrisoare [i se duse s-o pun` \ntr-unul din

sertarele biroului s`u. Ad`ug`, cu un nod \n gât:

– M-am hot`rât. Trebuia s-o fac de la moartea lui Denville, dar nu

m-am putut decide. Acum sunt \n stare de asta [i o voi face, deoarece

chiar dac` am fost o mam` rea, nu este nimic cu ce s` nu m` pot resemna

pentru dragii mei copii. Dar Cressy, s` nu-i spui lui Kit c` am plâns.

Cressy se ridic`.

– Nu-i voi spune nimic, dac` asta dore[ti, na[`. Dar n-ai vrea s`-mi

explici cum inten]ionezi s`-]i pl`te[ti datoriile?.... [i de ce te \ntristeaz` \n

asemenea m`sur`?

– Ei bine! la drept vorbind, numai ideea de a tr`i \n str`in`tate cu o

doamn` de companie "model", m` descurajeaz` complet.... Dar \mi

imaginez c` m` voi obi[nui pân` la urm`, r`spunse lady Denville, cu un

zâmbet curajos.

– S` te duci s` tr`ie[ti \n str`in`tate cu o... dar de ce? \ntreb` Cressy

\n culmea uimirii.

– Asta va pretinde Henry. O [tiu. Deja, când gemenii erau \nc`

bebelu[i, Louisa, sora sa [i cu el l-au convins pe Denville c` era singurul

lucru de f`cut, deoarece... Oh! erau mai multe motive, dar este mult timp

de atunci [i planul n-a putut fi realizat pentru c` situa]ia pe continent

devenise tulbure, din cauza lui Napoleon. Acesta este motivul pentru

care nu l-am detestat la fel de mult ca ceilal]i. Dar acum, r`zboiul s-a

terminat [i oamenii care sunt ruina]i, ca s`rmanul Brummel, se duc s`

tr`iasc` acolo, \n locuri oribile, unde via]a este ieftin` [i nu exist` nici

recep]ii, nici jocuri, nici curse, nici nimeni cunoscut!

Cressy exclam`, pe un ton indignat:

– Cu siguran]`, lordul Brumby nu va fi atât de nemilos!

– Ba da, r`spunase |n`l]imea Sa.

260 GEORGETTE HEYER

Asta va fi, sau anexa castelului rezervat` b`trânei v`duve! {i f`r`

\ndoial`, nu va vrea aceast` ultim` solu]ie, pentru c` se va gândi c`

Brighton este prea aproape de aici [i c`, dup` ce-mi va pl`ti datoriile, nu

m` va putea \mpiedica s` m` \ntorc la Londra.

– |n tot cazul, relu` Cressy ai c`rei ochi aruncau fulgere, este absolut

sigur c` Evelyn [i Kit nu vor accepta aceast` solu]ie.

– Este adev`rat, r`spunse lady Denville, dac` afl` asta, se vor opune

[i-mi va face pl`cere. Dar le voi spune c` doresc s` petrec un anumit timp

\n str`in`tate, dup` c`s`toria lui Evelyn. {i poate chiar voi putea s` vin s`

v` v`d, pe Kit [i pe tine la Viena, ceea ce m` va face nebun` de fericire.

Dup` o clip`, Cressy spuse \ncet:

– Cred c` este o solu]ie foarte nepotrivit`. |n nici un caz nu trebuie

s` faci asta, na[`. Te vei plictisi de moarte cu doamna de companie

"model!"

– Sunt sigur`, oft` lady Denville. Iar dac` aceasta va trebui s` fie sora

mea Harriet, va fi [i mai r`u!

– Oh! nu va merge deloc, r`spunse Cressy.

|i arunc` o privire [i râse u[or.

– Nu este posibil s` tr`ie[ti lâng` o femeie, oricare ar fi ea.

Gânde[te-te c` ai tr`it \nconjurat` mereu de b`rba]i! {tiu din experien]`

c` este greu s` te obi[nuie[ti cu o companie feminin`, când nu e[ti

obi[nuit`. De aceea m-am resemnat s` m` c`s`toresc cu Evelyn, de[i nu

sunt \ndr`gostit` de el.

– Da, dar...

Lady Denville se \ntrerupse brusc [i Cressy o v`zu luând un aer

viclean. Brusc, izbucni \n râs, se \ntoarse [i o s`rut` impulsiv pe Cressy.

– Draga mea, mi-ai dat o idee. Este absurd [i nu [tiu deloc dac`... sau

chiar dac`... Trebuie s` m` mai gândesc la asta.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 261

Du-te, draga mea copil`, [i nu spune nimic nim`nui despre ce amvorbit.

– |]i promit, na[`. M` voi duce s` fac o plimbare cu bunica, \n tr`sur`.Scrisoarea tatei a avut un efect minunat asupra ei! Este "\n al nou`lea cer"[i presupun pe punctul de a o ierta pe Albinia c` s-a c`s`torit cu tata. {idac` i se men]ine buna dispozi]ie, cred c` va fi clipa potrivit` pentru a-idezv`lui c` Evelyn nu este Evelyn, ci Kit.

262 GEORGETTE HEYER

Capitolul 19

Sir Bonamy \[i termin` siesta, c`sc` [i oft`. O priz` de tutun \l trezi pe

deplin. Lu` "Morning Post" pe care Norton \l pusese pe o mas` al`turi de

el [i-l r`sfoi moroc`nos. Doar rubrica monden` \l interesa. Dar, \n luna

iulie, Londra era pustie [i \n consecin]`, informa]iile foarte rare. Cea mai

mare parte a cronicii era consacrat` nout`]ilor din Brighton. {i sir

Bonamy citi acolo, nu f`r` nostalgie, c` Alte]a Sa Prin]ul Regent d`duse

la "Pavilion" o cin` urmat` de o serat` muzical` str`lucit`. Nu se putea

spune c` sir Bonamy \mp`rt`[ea gusturile ilustrului s`u prieten \n

pl`cerea pentru muzic`, dar i-ar fi pl`cut s` asiste la acea cin` la care cu

siguran]` ar fi fost invitat. Citi de asemenea c` Alte]ea Sa Regal`, ducele

de York, era a[teptat la "Pavilion", pentru sfâr[itul s`pt`mânii. Nostalgia

\i fu \n asemenea m`sur` stimulat`, \ncât decise c` \n acel sfâr[it de

s`pt`mân` \l va vedea acolo [i pe sir Bonamy Ripple.

Acceptase f`r` s` ezite invita]ia ladyei Denville, care-l m`gulise.

Mereu dispus s` fac` tot ce-[i dorea ea, se bucurase la perspectiva unor

pl`cute ocazii de a fi singur cu fermec`toarea sa gazd`; [tia c` buc`tarul

nu era egalat decât de al s`u [i \[i imaginase vag c` restul adun`rii se va

compune din oameni pl`cu]i cu care s` joace c`r]i pe sumele ridicate

obi[nuite. Desigur, ata[amentul s`u fa]` de lady Denville era atât de

mare, \ncât nu i-ar fi refuzat invita]ia chiar dac` ar fi putut prevedea c` nu

va avea nimic \n comun cu ceilal]i invita]i.

Sir Bonamy nu era bucolic [i nu petrecea la ]ar` decât câteva

s`pt`mâni iarna, \n locuin]ele nobile \n care nu \ntâlnea decât oameni de

condi]ia sa, unde se bucura de pl`ceri potrivite unui b`trân dandi gras,

cum era el. Cele câteva zile petrecute la Ravenhurst \i fuseser` de-ajuns

pentru a-l face s` regrete deliciile de la Brighton. Nu avusese decât ocazii

rare de a sta de vorb` cu lady Denville. |l plictisea s` joace c`r]i cu

parteneri mediocri, pentru mize derizorii. Gemenii Fancot erau \n stare

de orice [i doar ideea de a fi amestecat \n ceea ce promitea s` devin` un

scandal de propor]ii, \l f`cea s` se \nfioare; s` se compromit` \n acea

\n[el`torie, \l f`cea s` nu se simt` bine.

L`sase "Morning Post" [i se \ntreba ce pretext ar putea invoca fa]` de

lady Denville pentru a-[i explica plecarea prematur`, când aceasta

deschise \ncet u[a. Imediat ce v`zu c` nu mai dormea, \i zâmbi.

– Ah! aici e[ti, drag` Bonamy; hai s` facem câ]iva pa[i \mpreun`. Cred

c` de când ai sosit, n-am fost nici cinci minute singuri.

|n timp ce el se ridic` greu din fotoliu, lady Denville str`b`tu

\nc`perea cu pa[i gra]io[i. P`rea atât de tân`r`, \ncât sir Bonamy exclam`:

– Pe cuvântul meu, Anabel, n-ai \mb`trânit nici m`car cu o zi de prima

dat` când ne-am \ntâlnit! Ea râse, dar r`spunse sceptic:

– Spui mereu lucruri atât de \ncânt`toare, Bonamy! Din p`cate, nu

sunt decât prostii!

– |n nici un caz, frumoasa mea, o asigur` el s`rutându-i mâna, n-ai

\mb`trânit nici m`car cu o or`...

264 GEORGETTE HEYER

– Oh! dimpotriv`, cu ani, oft` lady Denville. Nu voi \ndr`zni s`-i

num`r. Vrei s` vii cu mine \n gr`din`? Cressy a ie[it cu bunica sa [i \n

sfâr[it sunt liber` s` fac ce-mi place. Spune-mi, dragul meu, nu g`se[ti c`

fratele meu, Cosmo, a devenit la fel de senten]ios pe cât de plictisitor?

Oare cum s`-]i mul]umesc c` ai avut atâta r`bdare cu el? Nu [tiu ce m-a[

fi f`cut f`r` tine.

– Te rog, r`spunse sir Bonomy cu un zâmbet afectuos. Am fost

\ntotdeauna fericit s`-]i fac un serviciu. Cât despre Cosmo.... Ei bine,

mul]umesc c` m-ai sc`pat de el!

Râse.

– Scarlatin`! }i-o repro[ez pu]in, reao! Am crezut c` exagerezi, dar

Slav` Domnului, Cosmo este cel mai mare prost pe care-l cunosc, \n

ciuda a tot binele pe care-l gânde[te despre el.

|i oferi bra]ul [i-i mângâie mâna.

– Dac` te cuno[tea atât de bine ca mine, frumoaso, n-ar fi avut efect.

– Din fericire, nu este cazul. Cred c` nimeni nu m` cunoa[te atât de

bine ca tine.

Asta \i f`cu asemenea pl`cere, \ncât oft` de mul]umire [i-i strânse

bra]ul cu c`ldur`, fa]a fiindu-i colorat` de emo]ie. Ajun[i afar`, lady

Denville se eliber` pentru a-[i deschide umbrela de soare. Apoi \l lu` de

bra] [i se \ndreptar` cu pa[i len]i spre peron.

– Este minunat, spuse ea. Am avut atâtea necazuri, \ncât era gata

s`-mi pierd curajul, dar ce alinare s` pot discuta cu tine, prietenul meu

foarte drag.

– |n ce m` prive[te, este suficient s` te v`d pentru a fi alinat, frumoasa

mea, r`spunse el galant, nu f`r` s`-i arunce totu[i o privire oarecum

suspicioas`.

– Drag` Bonamy! continu` lady Denville.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 265

{i când te gânde[ti c` te-am invitat cu ni[te oameni atât de plictisitori!

{tiam c` te vei ]ine de cuvânt! {i este cu atât mai necuviincios din partea

mea s` abuzez de amabilitatea ta, a[a c`-]i cer cu umilin]` iertare.

– |n nici un caz, sunt foarte fericit c` ]i-am putut face un serviciu,

r`spunse sir Bonamy \ncântat.

– |mi \nchipui c` e[ti gr`bit s` te \ntorci la Brighton? Te \n]eleg [i a[

vrea atât de mult s` pot merge [i eu. Nu-mi place la ]ar`, \n afar` de cazul

\n care nu este decât pentru câteva zile.

– Haide, haide, Anabel, vei veni la Brighton! Tu \ns`]i mi-ai spus c`

Evelyn a \nchiriat aceea[i cas` ca anul trecut.

– {tiu, ce risip`! Dar Evelyn nu va putea merge acolo pân` când nu-i

va fi vindecat um`rul. {tii c` a avut un accident [i c` din acest motiv Kit a

trebuit s`-i ia locul. A[a c` s-a gândit s` mearg` \n Leicestershire, la Crome

Lodge. |]i po]i \nchipui ce vesel va fi pentru el, \n acest sezon, biata mea

comoar`! Trebuie neap`rat s`-l \nso]esc. |n plus, are un moral foarte

prost pentru c`... dar nu te voi plictisi cu necazurile mele.

– Tu nu m` plictise[ti niciodat`. Nu exist` nimic ce n-a[ face pentru

tine, Anabel, dar cred c` lui Evelyn nu i-ar pl`cea prea mult s` m` amestec

\n treburile sale.

Prefer s` nu-mi explici dificult`]ile \n care se afl`. {tii c` nu m` are la

inim` [i ar fi furios dac` ar [ti c` mi-ai vorbit despre ele, declar` sir

Bonamy cu fermitate.

– Cred c` nici chiar tu n-ai reu[i s` l`mure[ti situa]ia.

– Sunt sigur. Las`-l pe Kit s` se ocupe, frumoasa mea. Este destul de

inteligent pentru asta. De altfel, ad`ug` \ntr-un elan irezistibil de

sinceritate, am fost surprins s` constat cât s-a maturizat. Am crezut

\ntotdeauna c` \ntre fiii t`i nu este nici o diferen]`. Dar acum mi se pare

c` cel mai capabil dintre ei este Kit.

266 GEORGETTE HEYER

|n`l]imea Sa era pe punctul s`-i ia ap`rarea fiului mai mare, dar \[i

mu[c` limba [i r`spunse cu umilin]` c`, dintre cei doi, Kit fusese

\ntotdeauna cel pe care se putuse baza.

|ntre timp, traversaser` peluza. La umbra unui cedru \nalt se afla o

banc`, pe care lady Denville propuse s` se a[eze. Sir Bonamy primi

sugestia cu u[urare. |ncepuse s` fie foarte cald [i gulerul apretat \l

nelini[tea. Se pr`bu[i pe banc` al`turi de |n`l]imea Sa, [tergându-[i

fruntea. Lady Denville, care p`rea mereu la fel de proasp`t`, \[i \nchise

umbrela observând c` nimic nu este mai epuizant decât s` mergi pe o

atmosfer` atât de ap`s`toare. {i se \nchise \ntr-o t`cere profund`, privind

drept \n fa]a ei cu o expresie atât de melancolic`, \ncât sir Bonamy \ncepu

s`-[i pun` \ntreb`ri. Dup` un timp \[i puse una din mâinile dolofane

peste ale ei [i-i spuse:

– Haide, frumoasa mea. Nu demoraliza astfel. Fii sigur` c` va aranja

Kit totul.

Lady Denville tres`ri u[or [i-l privi zâmbind.

– Nu m` gândeam la asta. |mi.... aminteam. Oare te gânde[ti uneori

la anii trecu]i, Bonamy? Este pu]in deprimant.... atât de mult timp! Atâtea

gre[eli! Atâta triste]e! |]i aminte[ti când ne-am \ntâlnit prima dat`?

– Ca [i când a fost ieri [i-mi voi aminti pân` \n ultima mea clip`. Erai

\mbr`cat` \n alb, frumoasa mea, cu minunatul t`u p`r de aur u[or pudrat

[i cu ochii asemenea safirelor! M-am \ndr`gostit de tine din clipa \n care

te-am v`zut! Mi-am jurat c`-]i voi ob]ine mâna, sau voi r`mâne celibatar.

Mi-am ]inut cuvântul. {i mai mult, n-am fost niciodat` tentat s` nu mi-l

]in. Cine te-a iubit, frumoaso, nu mai poate avea nici cel mai mic

sentiment pentru o alt` femeie, declar` sir Bonamy, uitând exact la timp

numeroasele femei u[oare pe care le \ntre]inuse de atunci cu mare

cheltuial`.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 267

Lady Denville, care \[i aminti de o misterioas` "necunoscut`" [i de cel

pu]in trei intrigante care beneficiaser` de bun`voin]a lui sir Bonamy \[i

st`pâni un râs u[or [i spuse cu nostalgie:

– {i tata m-a m`ritat cu Denville! Am dansat \mpreun`, nu-i a[a? Iar a

doua zi mi-ai trimis un buchet e trandafiri albi [i galbeni. Erau atât de

mul]i, \ncât nu i-am putut num`ra. Aceasta ar trebui s` fie o amintire

frumoas`, dar m` face s` plâng. Ceea ce de altfel nu vreau s` fac, ad`ug`

cu o privire vesel`, deoarece nimic nu este mai plictisitor decât femeile

care se transform` \n stropitoare, ceea ce n-a fost niciodat` cazul meu,

nu-i a[a?

– Niciodat`, protest` el, ducându-i mâna la buze.

– Ei bine! s` sper`m c` se va ]ine cont de asta la judecata de apoi. De

altfel, cred c` n-am fost fericit` \n via]`. Mor]ii nu trebuie vorbi]i de r`u

[i-mi dau seama perfect c` s`rmanul Denville a suferit la fel de mult ca

mine... sau aproape la fel de mult. Nu eram f`cu]i unul pentru altul [i

n-ar fi trebuit s` ne c`s`torim niciodat`.... Uneori m` \ntreb de ce [i-a

\nchipuit c` era \ndr`gostit de mine. Totul ne desp`r]ea... era atât de

rece, atât de distant! {i acum m` \nfior, doar gândindu-m`.

– Ah! biata mea frumoas`, spuse sir Bonamy, foarte emo]ionat, cât de

ferici]i am fi fost dac` te-ai fi c`s`torit cu mine!

Lady Denville \l privi cu un aer amuzat.

– Eu, poate, dar tu m-ai fi g`sit, cu siguran]`, la fel de insuportabil`

ca Denville! Gânde[te-te la lipsa mea de organizare, la cheltuielile, la

pl`cerea de a juca [i de asemenea, la datoriile mele!

Sir Bonamy pocni degetele \n aer.

– Fleacuri! Datoriile tale? Pf!...Praf! Permite-mi s` le pl`tesc. }i-am

spus de sute de ori c` toate astea nu conteaz` pentru mine, frumoaso.

N-a[ vrea s` fac pe grozavul ca un nou \mbog`]it, ceea ce de altfel nu sunt:

268 GEORGETTE HEYER

averea mea \mi vine de la p`rin]i [i a[ fi incapabil s` spun la cât se ridic`.

Chiar tu, atât de risipitoare, n-ai reu[i s` cheltuie[ti jum`tate.

– Dumnezeule, Bonamy, cât trebuie s` fii de bogat! exclam` ea.

– Este adev`rat, spuse acesta cu simplitate. Cred c` sunt cel mai bogat

om din regat, un adev`rat Cresus. {i la ce-mi folose[te? Preferam s` am

strictul necesar. N-am pe nimeni pe care s` r`sf`] [i averea mea nu mi-a

putut da singurul lucru pe care-l doream! Poate-mi vei spune c` este f`r`

importan]`... f`r` nici o importan]`... Lady Denville se ab]inu s`

r`spund`, [tiind perfect \n ce atmosfer` de lux tr`ia el. |n afar` de casa

mare din Grosvenor Square, avea re[edin]e la Brighton, Newmarket,

York [i Bath. {tia c` juca sume extraordinare fie la Watier, fie la Oatlands,

re[edin]a prietenul s`u, foarte risipitorul duce de York. St`pânindu-[i

dorin]a de a râde, reu[i s` spun` scuturând din cap:

– |ntr-adev`r! Cât este de trist, bietul meu prieten! Ce goal` este via]a

ta! {i solitar`!

– Ah! este foarte adev`rat! recunoscu sir Bonamy, frapat de adev`rul

acestei observa]ii. |i lu` din nou mâna [i o strânse \n ale sale, fierbin]i [i

umede [i spuse pe un ton foarte serios:

– Singurul lucru pe care am vrut s`-l fac mereu cu averea mea, a fost

s` ]i-o ofer, draga mea. N-ai decât s` ceri [i va fi \ntotdeauna la dispozi]ia

ta. Permite-mi s`-]i pl`tesc datoriile. Permite-mi...

Lady Denville ridic` spre el ochii str`lucitori:

– Bonamy, s` fie oare.... s` fie aceasta, dup` atâ]ia ani, o cerere \n

c`s`torie? Urm` o clip` de t`cere stupefiat`. Ochii rotunzi ai lui Bonamy

se a]intir` \n ai s`i. Nu fuseser` niciodat` prea expresivi, dar acum erau

complet goi [i obrajii s`i c`zu]i \[i pierduser` orice culoare. Acum

dou`zeci [i [ase de ani fusese unul din pretenden]ii s`i. Dup` ce se

c`s`torise, \i fusese fidel [i devotat "admirator", iar ace[ti ani trecuser`

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 269

foarte pl`cut. Desigur, era singura femeie pe care [i-o dorise de so]ie, dar

\n ciuda decep]iei suferite când r`posatul lord Baverstock \l preferase pe

contele Denville, inimii sale r`nite nu-i trebui mult s` se vindece a[a \ncât

nu numai s` aprecieze avantajele de celibatar, ci de asemenea se cedeze

avansurilor unei tinere persoane pe cât de fermec`toare, pe atât de

lacom`. Dar, \n ciuda acestor leg`turi libere [i a tuturor celor care

urmar`, \i r`m`sese ata[at contesei de Denville. Aceasta \i adusese

considera]ia contemporanilor mai pu]in ferici]i [i, treptat, reputa]ia unui

b`rbat care, având inima frânt`, n-o va mai oferi niciodat` nim`nui.

O asemenea stare de lucruri convenea naturii sale indolente [i

senzuale. Crease imaginea unei persoane celibatare, opulente,

bucurându-se de tot luxul pe care i-l permitea averea sa [i devenise foarte

repede un intim al prin]ului de Wales [i al fratelui s`u, ducele de York,

care era practic la fel de risipitor ca el. Nu \ntârziase s` \nceteze s` lupte

\mpotriva tendin]ei sale de \ngr`[are. |naltele calit`]i ale originii sale,

manierele politicoase, ospitalitatea generoas`, geniul croitorului s`u [i

prietenia celei mai bine v`zute mari doamne din ]ar`, f`cuser` din el unul

din b`rba]ii pe care gazdele sale [i-i disputau [i erau mândre s`-i

primeasc`. Cum era \n general cunoscut c` prima dragoste va dura

mereu, nu se mai \ntrebase niciodat` despre sentimentele sale. Iar dac`

cineva ar fi \ndr`znit s` insinueze c` pasiunea vie]ii sale se transformase

\ncet dar sigur \n prietenie tandr`, ar fi fost foarte ofensat. Dar acum, \n

timp ce contempla chipul frumos al ladyei Denville, toate avantajele

vie]ii sale f`r` constrângeri c`p`tau un relief special.

Râsul pl`cut al ladyei Denville \l scoase din visare. Aceasta \i spuse pe

un ton de repro[ afectuos.

– Oh Bonamy! Ce om e[ti! Nu faci decât s` vorbe[ti, atâta tot! Nu-]i

dore[ti câtu[i de pu]in s` te c`s`tore[ti, nu-i a[a?

270 GEORGETTE HEYER

Cu un efort asupra lui \nsu[i, el declar` cu curaj:

– Dar este cea mai drag` dorin]` a mea!

– Ei bine, nu pare. M`rturise[te acum, sunt ani de zile de când joci

teatru!... Sir Bonamy respinse cu vehemen]` aceast` acuza]ie, f`cut`

totu[i pe un ton vesel.

– Nu, nu este adev`rat! Cum po]i s` spui un asemenea lucru, Anabel?

N-am r`mas oare celibatar din dragoste pentru tine?

Cu un zâmbet provocator, lady Denville relu`:

– Da, asta spui, dar e[ti sigur c` nu este mai degrab` din dragoste

pentru tine \nsu]i, incorigibil bun vorbitor?

B`rbatul fu atât de indignat s`-i pun` la \ndoial` fidelitatea, \ncât

culorile \i revenir` [i-i arunc` o privire plin` de repro[.

– Nu, vreau s` spun da, sunt sigur! Pe cuvântul meu, Anabel! Am fost

oare ata[at vreodat` de altcineva \n afar` de tine? Am fost vreodat`?

– Deseori! r`spunse lady Denville, prietene[te. Mai \ntâi, a existat

acea \ncânt`toare creatur` cu bucle negre [i ochi str`lucitori, care se

plimba prin parc \ntr-un cupeu mic tras de doi cai negri ca smoala. {i

apoi, a existat acea femeie languroas`, aceea cu p`rul ca inul, care era cu

siguran]` bolnav` de pl`mâni. {i dup` ea....

– Ajunge! o \ntrerupse sir Bonamy, stupefiat de exactitatea tuturor

acestor amintiri. Asta este via]a de celibatar! Dumnezeule, Anabel! Ar

trebui s` [tii c` aceste mici aventuri nu \nseamn` nimic. |nsu[i tat`l t`u!

Dar s` nu mai vorbim despre asta.

Lady Denville nu mai râdea. |ntoarse capul [i spuse \n [oapt`:

– {i Denville. Asta nu \nseamn` nimic? Totu[i, mi se pare c` este atât

de important. Ce proast` am fost.

– Anabel, declar` sir Bonamy, f`când un mare efort s` se st`pâneasc`,

nu mi-am permis niciodat` s`-l judec pe Denville [i nu voi \ncepe acum.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 271

Dar dac` te-ai fi c`s`torit cu mine, cea mai str`lucitoare fiin]` n-ar fi reu[it

s` m` seduc`.

– Dar este prea târziu, spuse ea cu triste]e. }i-am descurajat

dragostea, bietul meu Bonamy. }i se cite[te asta pe fa]` [i nu pot s` m`

mir.

– |n nici un caz! M-ai \n]eles gre[it. Ajunsesem s` cred c` situa]ia mea

era f`r` speran]`. }i se poate p`rea surprinz`tor c` am fost descump`nit?

Era s` mi se opreasc` inima! Ar fi posibil, m-am \ntrebat, ca cea mai

scump` dorin]` a mea s` se mai poat` realiza? Dup` o clip` de bucurie,

am c`zut de sus [i mi-am dat seama c` era absurd s` cred c` la vârsta mea

ar fi posibil s` ob]in ce mi se refuzase când eram tân`r [i se pare un b`rbat

nu prea urât?

– Este adev`rat. |nc` din acea perioad` erai foarte distins, de[i mult

mai târziu ai devenit unul dintre arbitrii elegan]ei.

– He! He! spuse el, vizibil m`gulit. Mi-a pl`cut \ntotdeauna s` port ce

era mai bun, dar o [tii, bunul gust se dezvolt` cu vârsta. Acum sunt

b`trân, frumoaso, prea b`trân pentru tine! Ce p`cat!

– Ei a[! Ai cincizeci [i trei de ani, cu zece ani mai mult decât mine.

Este o vârst` frumoas`.

– Dar \n ace[ti ultimi ani am devenit cam solid. Nu mai c`l`resc [i

obosesc repede. M` sufoc de asemenea u[or [i a[ putea muri \n orice

clip`, deoarece am palpita]ii.

– Da, m`nânci prea mult, recunoscu lady Denville.

Bietul meu Bonamy, a venit timpul s` m` ocup de tine. Ani de zile

m-am gândit c` ai probabil o constitu]ie de fier pentru a putea s` rezi[ti

la toate aceste excese. De altfel, trebuie s` fie adev`rat. N-ai nici m`car

gut`, \n timp ce Denville avea [i totu[i bei de dou` sau trei ori mai mult

decât el.

272 GEORGETTE HEYER

– Nu, nu, protest` slab sir Bonamy, nu de trei ori mai mult, Anabel.

Recunosc c` m`nânc mai mult decât o f`cea el, dar era slab. Eu sunt mai

solid [i trebuie s` m`nânc \n consecin]`, pentru a-mi p`stra for]ele.

– Desigur, spuse |n`l]imea Sa cu un zâmbet angelic. Dar nu cu riscul

de a avea un atac de apoplexie. Fascinat parc`, b`rbatul o privea speriat

\nainte de a-[i juca ultimul atu:

– Evelyn! bâigui el. |l ui]i pe Evelyn, frumoaso. Da, [i Kit, de

asemenea, de[i acesta nu pare s` aib` atât de mult` aversiune pentru

mine. Dar [tii bine c` Evelyn n-ar suporta. {tiu c`-l adori [i n-a[ vrea s`

creez o pr`pastie \ntre voi. Deloc impresionat` de nobilul spirit de

sacrificiu, lady Denville replic`:

– Nici un pericol. De altfel, el se va c`s`tori.

– Ce? exclam` sir Bonamy, gândurile sale fiind \n alt` parte. Dar fata

este \ndr`gostit` nebune[te de Kit! Este evident!

– Nu-i a[a? Este atât de adorabil`. Draga de Cressy! Pare f`cut` pentru

Kit. Evelyn pretinde c` tocmai s-a \ndr`gostit de o tân`r` fat` de un cu

totul alt gen. Mi-e team` s` nu fie genul bigot! Este fiica unui simplu

proprietar de p`mânt... extrem de decent, dar \]i po]i imagina ce va crede

Brumby.... una dintre acele fiin]e [terse [i sfinte, crescute \n respectul

celor mai stricte principii.

– Nu se poate! exclam` sir Bonamy, pe care aceast` veste \l ului.

– Totu[i, `sta este adev`rul, confirm` ea, cu lacrimi \n ochi. Evelyn

crede c` o voi adora, dar am trista impresie c` nu va fi deloc a[a, Bonamy.

{i mai r`u \nc`, m` tem de asemenea s` nu m` aib` la inim`.

– Este de temut, \ntr-adev`r, replic` sir Bonamy. Dac` este bigot`, cu

siguran]` nu v` ve]i \n]elege.

– Iat`! {tiam c` m` vei \n]elege. Evelyn vrea s` continuu s` locuiesc

\n Hill Street, dar asta n-a[ fi f`cut-o cu nici un pre], chiar dac` se

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 273

c`s`torea cu Cressy. Eram pe deplin hot`rât` s` m` retrag [i s` tr`iesc a[a

cum trebuie s` fac` o v`duv`. {i apoi ai sosit tu, drag` prietene [i asta

doar pentru c` ]i-o cerusem, \n timp ce n-aveai nici cea mai mic` dorin]`

s` pleci din Brighton, [tiu asta. |n acea clip`, mi-am dat seama brusc c`

ata[amentul t`u pentru mine nu sl`bise, c` n-ai primit niciodat`, nici

m`car n-ai cerut, nici cea mai mic` recompens` pentru toat` bun`voin]a

ta [i pentru generozitate.

– Oh! \n]eleg... exclam` b`rbatul. N`tângul acela de Kit ]i-a povestit

c` n-am pus s`-]i fie copiat` bro[a. Scoate-]i din cap aceast` idee,

frumoaso. Vrei s` te sacrifici pentru fiul t`u, dar n-am s` te las s-o faci.

Lady Denville \l \ntrerupse [i-l privi cu aten]ie.

– N-ai... Vrei s` spui c` am pierdut la joc bro[a veritabil`? {i mi-ai dat

cinci sute de lire spunându-mi.... Bonamy, ai vândut m`car una din

bijuteriile mele? Kit nu mi-a spus nimic. Mi-ai vândut bijuteriile, da sau

nu?

– Bine\n]eles c` nu, r`spunse el destul de descump`nit. Credeai

\ntr-adev`r c` te voi l`sa s`-]i vinzi bijuteriile [i s` le \nlocuie[ti cu obiecte

din sticl`? Pentru mine, nu era decât un fleac, Anabel. |n cazul \n care Kit

nu ]i-a spus nimic, f`-mi pl`cerea [i uit` asta.

– Oh! Bonamy! exclam` lady Denville \ntinzându-i brusc mâinile. Ce

bun e[ti! Mult, mult prea bun!

|ntr-un elan, acesta o prinse \n bra]e [i f`r` s`-[i dea seama cum, se

trezi strângând la pieptul s`u mare, un nor de parfum. Lady Denville, ale

c`rei forme delicate se adaptau cu greu staturii masive a celui din fa]a sa,

\l privi atât de \ncânt`tor, \ncât Bonamy \[i pierdu capul. Strângând-o [i

mai tare, puse st`pânire pe buzele sale. Totu[i, sim]ea \n mod confuz c`

va regreta c` ceda tenta]iei. Avea presentimentul c` toate pl`cerile din

via]a sa trândav` erau compromise. Pân` atunci nu mersese dincolo de

274 GEORGETTE HEYER

un s`rut cast pe mân` sau, \n rare ocazii, pe obrazul Anabelei. De data

aceasta, cedase.

Reveni pe p`mânt când ea se eliber` cu gentile]e [i spuse:

– Cât este de pl`cut s` ne gândim c` nici unul dintre noi nu risc` s`

\mb`trâneasc` singur. |ntotdeauna mi s-a p`rut o perspectiv` atât de

deprimant`.

Sir Bonamy nu p`ru s`-[i g`seasc` acele reflec]ii foarte consolatoare,

dar replic` eroic:

– Ai f`cut din mine cel mai fericit b`rbat din lume, frumoaso. Lady

Denville izbucni \ntr-un râs nest`pânit, pe care \l mo[teniser` [i fiii s`i.

– |n nici un caz. Te-am uluit! Dar te voi face fericit, \]i jur. Ne plac

acelea[i lucruri [i ne cunoa[tem atât de bine. Fire[te, la \nceput ]i se va

p`rea pu]in ciudat, pentru c` te-ai obi[nuit foarte mult cu via]a de

celibatar. Ca s` fim drep]i, nu m` gândeam s` m` rec`s`toresc. Mi se

p`rea minunat s` fiu v`duv`. Dar sunt convins` c` este cea mai bun`

solu]ie pentru to]i [i \n special pentru Evelyn.

– S` sper`m c` va fi [i el de aceast` p`rere, remarc` sir Bonamy cu un

aer \ntunecat.

– N-are nici o importan]` dac` nu este, continu` lady Denville, pentru

c` este un lucru limpede. De altfel, sunt sigur` c` nu-l va preocupa prea

mult, acum când nu se gânde[te decât la angelica sa Patience. Oricum,

n-are de ales, bietul de el, din cauza datoriilor mele nenorocite pe care

vrea neap`rat s` le pl`teasc` el \nsu[i. Evident, m-a pus s` jur c` nu voi

\mprumuta vreodat` bani de la tine, dar nu te va putea \mpiedica s`-mi

pl`te[ti datoriile dac` voi fi so]ia ta, nu-i a[a?

– S` \ncerce numai, declar` sir Bonamy dându-[i seama, f`r`

resentiment, de scopul adev`rat [i pu]in m`gulitor pentru el, pe care-l

urm`rea lady Denville.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 275

Dar privindu-[i viitoarea so]ie cu un cinism resemnat, ad`ug`:– Ar fi trebuit s` b`nuiesc c` aceast` tân`r` pramatie se afl` la baza a

toate acestea.– Este adev`rat, dar ce noroc, Bonamy, c` problemele mele s-au

agravat atât de mult, \ncât s` m` gândesc la c`s`toria noastr`. F`r` aceast`dram`, poate n-a[ fi gândit niciodat`, nici n-a[ fi reflectat la avantajul dea-]i fi so]ie. Acum, este foarte pl`cut s` fiu v`duv`, dar \mi imaginez clipa\n care voi \ncepe s` m` ridez, \n care va trebui s`-mi ascund gâtul careva sem`na cu al unui pui jumulit [i când nu voi mai avea admiratori. {iapoi, m-am gândit la tine, bietul meu Bonamy, [i mi s-a strâns inima. Eu\i am pe copiii mei dragi [i poate \mi voi adora nepo]ii.... de[i mi se paredestul de pu]in probabil, iar perspectiva de a fi bunic` m` deprim`... dartu, cum vei continua, s`rmane, când prietenii te vor p`r`si?

– Ce? exclam` sir Bonamy [ocat.– Sau vor muri? continu` ne\ndur`toare |n`l]imea Sa. {i te vei afla

complet singur, f`r` nimeni care s` se preocupe de ce ]i se \ntâmpl`... cuexcep]ia \ngrozitorului t`u v`r care, dup` toate probabilit`]ile, nu se vagândi decât s`-]i gr`beasc` sfâr[itul.

{i toat` via]a \]i va fi distrus`! Drag` Bonamy, simpla idee m`consterneaz`!

– Este adev`rat, r`spunse el foarte emo]ionat, este foarte adev`rat!Lady Denville \i adres` un zâmbet seduc`tor.– Vezi a[adar, c` va fi mult mai bine pentru amândoi.– Da, r`spunse sir Bonamy, \ngrozit de tabloul sfâr[itului vie]ii sale,

pe care tocmai i-l zugr`vise. Da, de sute de ori, da!

276 GEORGETTE HEYER

Capitolul 20

Lui Cressy nu-i fur` necesare mai mult de câteva minute pentru a-[i

da seama c` tr`sura descoperit` \n care-[i \nso]ea bunica, nu era locul

ideal pentru a schimba confiden]e. B`trâna doamn`, ignorând admirabil

existen]a vizitiului [i a lacheului coco]at pe capr`, \ncepu s` vorbeasc`

foarte liber despre na[terea, acas` la fiul s`u, a unui mo[tenitor al titlului,

criticând \n acela[i timp cu tot dispre]ul unei mame care, f`r` s` fac`

foamea, d`duse na[tere la [ase copii, aceste femei tinere [i fragile, care nu

puteau na[te f`r` complica]ii. G`sea asta absurd.

|[i exprim` cu \nfl`c`rare speran]a ca tân`rul Stavely s` nu-i semene

mamei lui. Totu[i, era evident c` Albinia, \n ciuda na[terii dificile,

crescuse \n apropierea sa. B`trâna doamn` fusese cea care alesese prima

so]ie a fiului s`u [i de[i proclamase \ntotdeauna c` era un model de

virtute [i de farmec, nu-i putuse ierta \n taina inimii sale, c` nu-i d`ruise

un mo[tenitor. Albinia, cu care lordul Stavely se c`s`torise f`r` avizul

nim`nui, tocmai adusese pe lume un b`iat s`n`tos, de aproape patru

kilograme – dac` era s` cread` scrisoarea \ncântat` scris` \n grab` de

fericitul tat`! {i aceast` performan]e, \n ciuda epuiz`rii ulterioare a

mamei, o f`cuse s` creasc` \n mod considerabil \n stima b`trânei

doamne. Nu destul totu[i, pentru a o pune la ad`post de orice critic`.

Obliga]ia absolut` a unei mame de a-[i al`pta copiii era una din marile

idei fixe ale ladyei Stavely. Descoperise, odinioar`, c` doica angajat`

pentru al doilea fiu al s`u – din nefericire decedat – era alcoolic`. A[a c`

o inform` pe Cressy, \n termeni energici, c`-i scrisese deja Albiniei pentru

a-i recomanda s` bea bere cu ghimber.

Cressy suport` acest discurs cu relativ` r`bdare. Dar când b`trâna

doamn` \ncet` s` vorbeasc` despre hrana care i se potrivea onorabilului

Edward John Francis Stavely, pentru a preciza c` intrarea \n scen` a

tân`rului personaj o va obliga s` p`r`seasc` Mount Street [i s` se

instaleze \n alt` parte, puse mâna pe genunchiul bunicii [i-i atrase aten]ia

asupra prezen]ei vizitiului [i a valetului \n livrea.

B`trâna doamn` p`ru s` \n]eleag`. Bomb`ni:

– La naiba cu tr`surile astea descoperite. Nu le-am putut suferi

niciodat`. Vizitiu! |ntoarce-te la Ravenhurst. Vreau s`-]i vorbesc, Cressy,

ad`ug` cu severitate. Este timpul s` spui ce ai pe suflet. Ne vom \ntoarce,

vei veni \n camera mea [i vom avea o explica]ie \nainte s`-mi fac siesta.

– Da, bunico, bine\n]eles, r`spunse Cressy politicos.

B`trâna doamn` \i arunc` o privire p`trunz`toare, dar se ab]inu de la

orice comentariu. |[i petrecu restul plimb`rii elaborând planuri

minunate pentru viitorul urm`torului lord Stavely [i Cressy o \ncuraj` cu

energie. Dar de[i aceasta mizase pe foarte buna sa dispozi]ie, dup` ce-[i

scoase p`l`ria cu pene negre [i se instal` \n fotoliul larg [i adânc pe care

gazda avusese grij` s`-l aduc` \n camera sa, \i ordon` ursuz` lui Cressy s`

dea f`r` \nconjur c`r]ile pe fa]`.

– {i f`r` smiorc`ieli, te rog, fata mea! Detest asta, ad`ug` t`ios.

278 GEORGETTE HEYER

– Bunico, asta este \ntru totul nedrept, r`spunse Cressy ofensat`. Am

foarte multe defecte, dar nu sunt o smiorc`it`.

– Asta este adev`rat, recunoscu b`trâna doamn`, pe care un r`spuns

hot`rât o calma \ntotdeauna. Vino lâng` mine, copila mea.

Cressy se supuse [i se a[ez` la picioarele sale, \ncruci[ându-[i bra]ele

cu o lini[te pe care o dezmin]ea privirea str`lucitoare pe care o ridic`

asupra redutabilei sale bunici.

– Da, bunico, spuse pe un ton inocent.

– Neru[inat` mic`, spuse aceasta, care nu se l`s` p`c`lit`.

Atenut` totu[i asprimea observa]iei, ciupind-o pe Cressy de obraz.

– Ascult`-m`, copila mea. Na[terea pruncului Albiniei te va pune

\ntr-o situa]ie echivoc`. A[a c`, dac`-mi vei da crezare, vei \nceta s`

tergiversezi [i vei accepta s` te c`s`tore[ti cu Denville. }i-am promis c` nu

voi face presiuni asupra ta [i m` ]in de cuvânt. Dar o cunosc pe Albinia

[i-]i afirm c`, dac` era greu de tr`it cu ea \nainte de a na[te, \]i va fi [i mai

greu acum, când se \nfoaie de mândrie. Nu va \nceta pân` nu va sc`pa de

tine, \]i garantez asta. Cât despre tat`l t`u, te iube[te mult, dar nu-]i va lua

partea. Este slab... ca to]i fiii mei! Seam`n`, din p`cate, cu tat`l lor!

|ntotdeauna la[i!

– Dar n-a[ vrea ca tata s`-mi ia partea, bunico. Sau, mai exact, g`sesc

c` n-ar fi corect s` i-o cer.

– De altfel, n-ar folosi la nimic. Albinia este o scorpie, sau m` \n[el

foarte mult!

– ... Dar bine\n]eles, nu te \n[eli niciodat`, spuse Cressy râzând.

Ochii aprigi ai b`trânei doamne str`lucir`, dar se mul]umi s` spun`:

– F`r` impertinen]e, domni[oar`! Este adev`rat c` nu m` \n[el des.

Nu ajungi atât de b`trân` ca mine f`r` s` fii mai [ireat`, cum se spune.

Ochii \i devenir` mai blânzi privind-o pe Cressy.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 279

– De altfel, n-are importan]`! Te iubesc mai mult decât pe oricine,

copila mea [i a[ vrea s` te v`d c`s`torit` [i fericit`. }i-am spus \nc` de la

\nceput c` nu dau importan]` rangului [i averii lui Denville [i mai mult,

nu-mi voi face griji dac` a fost \ntr-adev`r un tân`r z`p`cit, cum pretinde

Brumby. Desigur, este o partid` de prim rang, dup` care alearg` toate

mamele \ndat` ce ies \n lume. Dar am tr`it destul pentru a [ti c` nu este

totul s` te c`s`tore[ti cu o partid` bun` [i nu-]i voi face repro[uri, Cressy,

dac` ai prefera pe cineva cu o pozi]ie mai pu]in \nalt`... cu condi]ia,

desigur, s` fie de asemenea de familie bun`, ca tine [i s` fie de calitate.

– |]i place mult bunico, nu-i a[a?

– Da, \mi place mult, dar asta n-are importan]`. Este un b`rbat foarte

corect, care [tie ce vrea, care nu se teme s` priveasc` oamenii \n fa]` [i s`

r`spund` cu aceea[i moned`, replic` b`trâna doamn`, râzând u[or. Nu-i

lipse[te \ndr`zneala, p`strând totu[i un aer binevoitor. Dar ce a[ vrea s`

[tiu, feti]o, este dac` \]i place [i ]ie.

– Oh da! r`spunse Cressy. Cred c` place tuturor. Este atât de

fermec`tor.

– B`nuiam, continu` b`trâna doamn` cu ironie.

– Da, \l iubesc mult. Dar nu-l cunosc \nc` suficient, ad`ug` gânditoare

Cressy.

– Ce aud? relu` b`trâna doamn` \ncruntându-se. Cât timp v` mai

trebuie pentru a-l cunoa[te suficient, domni[oar`?

– Mult, bunico. Dar oricum, nu-l voi lua de so] niciodat`.

– Pe legea mea, exclam` b`trâna doamn`, cu ochii ie[i]i din orbite.

}i-ai pierdut min]ile, fata mea? Sau nu e[ti decât o cochet` mic` [i banal`?

Este mai mult de o s`pt`mân` de când sunte]i nedesp`r]i]i, distrându-v`

\mpreun`, ceea ce m` \ncânt`. |]i aminte[ti c` la \nceput nu eram

favorabil` acestei c`s`torii [i [tiu perfect c` [i tu ezitai, Cressy. De aceea

280 GEORGETTE HEYER

te-am adus aici. }i-a[ fi recunosc`toare s`-mi spui de ce, dup` ce ai

declarat c` erai gata s` accep]i ]i-ai schimbat brusc p`rerea. Ce so] mai

bun \]i trebuie, gâsculi]o? Este [i b`iatul frumos la care se poate visa, are

maniere excelente, o dezinvoltur` pe care mul]i b`rba]i mai \n vârst` i-ar

putea-o invidia, o inteligen]` remarcabil` [i un zâmbet c`ruia i-a[ fi fost

incapabil` s`-i rezist \n tinere]e! Iar domni[oara face pe dificila! Mi-ai spus

c` te resemnasei s` faci o c`s`torie de convenien]`, dar dac` \nc` n-ai

\n]eles c` este \ndr`gostit nebune[te de tine, nu e[ti decât o proast` [i \n

acest caz \mi iau mâinile!

|mp`r]it` \ntre remu[c`ri [i dorin]a de a râde, Cressy \i lu` o mân` \n

ale sale [i o duse la obraz.

– Nu sunt o proast`, bunico, spuse ea, str`duindu-se s` r`mân`

serioas`. {i de altfel, ]i-am spus adev`rul. Am crezut \ntr-adev`r c` era mai

bine s` m` c`s`toresc, decât s` r`mân la Mount Street. Dar Denville nu

s-a pref`cut niciodat` c` m` iube[te. A[a c` n-a fost [i nu va fi vreodat`

nebun dup` mine. Ceea ce m` \ncânt`, bunico drag`, deoarece \n ce m`

prive[te, sunt \ndr`gostit` nebune[te de fratele s`u [i el este b`rbatul cu

care m` voi c`s`tori, indiferent ce ve]i spune tu, tata sau oricine.

Mâna usc`]iv` a b`trânei doamne se strânse ca o menghin` peste cea

a lui Cressy.

– Ce? exclam` ea, fratele lui Denville?

Cressy o privi cu \ndr`zneal`.

– Fratele s`u geam`n, bunico. Nu l-ai v`zut niciodat` pe Denville. Kit

\i seam`n` atât de mult, \ncât, la \nceput, nici eu nu mi-am dat seama de

nimic. Dar nu sunt comparabili. Am sim]it diferen]a când a venit s` te

vad` la Mount Street, \n locul fratelui s`u. {i pentru c` mi-a pl`cut, am

acceptat s` vin aici cu tine.

Duse la buze mâna deformat` a bunicii [i o s`rut`.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 281

– Vei constata singur` cât sunt de diferi]i, pentru c` e[ti inteligent` [i

perspicace. Oh! nu-]i pot spune cât sunt de fericit` c` ai o p`rere atât de

bun` despre Kit!

– Las`-m` \n pace! o \ntrerupse t`ios b`trâna doamn`, retrgându-[i

brusc mâna. Neru[inatul! continu` ea, cu maxilarele tremurând. A[adar,

[i-a b`tut joc de mine... ce obr`znicie! Nu mi-a[ fi putut imagina vreodat`

o asemenea \n[el`torie!

– |]i \mp`rt`[e[te p`rerea, bunico, spuse Cressy cu un zâmbet tandru.

Nu s-a pretat la asta decât \mpotriva voin]ei sale [i n-ar fi continuat dac`

nu i-ai fi cerut ladyei Denville s` venim la Ravenhurst. Mi-ar pl`cea s`-]i

pot explica \mprejur`rile.... leg`turile care-i unesc pe cei doi fra]i. Dar

cred c` atunci când n-ai un frate geam`n, este greu de \n]eles... for]a

acestor leg`turi.

– Ce \n]eleg f`r` nici o greutate, este c` este vorba de un viclean care

[tie cum s` procedeze pentru a te face s`-]i pierzi capul, gâsculi]o! replic`

b`trâna doamn`, deloc domolit`.

– N-a \ncercat \nc`, dar sunt sigur` c` va reu[i, recunoscu Cressy, f`r`

s` se emo]ioneze.

Nu [tiu mai mult decât tine, bunico, despre ce \nseamn` s` ai un frate

geam`n, dar se pare c` atunci când sunt atât de uni]i ca Evelyn [i Kit,

fiecare dintre ei simte intuitiv nenorocirile care i se \ntâmpl` celuilalt. {i

nici unul dintre ei nu ezit` atunci s`-i sar` celuilalt \n ajutor, \mpotriva

tuturor.

– Ah! serios? rânji b`trâna doamn`. Atunci, fata mea, poate-mi vei

putea explica ce i s-a \ntâmplat lui Denville [i cine l-a obligat pe fratele

s`u s` se dedea la aceast` \n[el`torie oribil`.

– Desigur! r`spunse Cressy gr`bit`.

Râse u[or.

282 GEORGETTE HEYER

– Este o poveste extraordinar`, dar n-am auzit niciodat` ceva atât de

romantic. Trebuie s` fii un Fancot pentru a te lansa \ntr-o aventur` atât

de nebuneasc` [i trebuie s` fii Kit pentru a te descurca atât de bine. Dup`

cum spuneai, nu este lipsit de \ndr`zneal`.

– Nu \ncerca s` m` duci cu vorba! ordon` b`trâna doamn`. Ceea

ce-]i cer, este s`-mi spui totul.

{i Cressy exact asta f`cu. A[ezat` la picioarele bunicii, \[i \ndulci cât

putu povestea, dar esen]ialul corespundea adev`rului [i b`trâna doamn`

asculta \n t`cere. |nf`]i[area \i r`mase sever`. Totu[i, de mai multe ori

p`ru chinuit` de un tic care-i contracta curios fa]a. {i când Cressy, care

[tia c`-i pl`ceau \ntâmpl`rile mai picante, \ncepu s` povesteasc`

\ntâlnirea sa cu doamna Alperton, avu un fel de criz` de sufocare pe care

o calific` "de astm", fulgerându-[i nepoata cu privirea. Dar când povestea

se termin`, declar` c` nu auzise niciodat` nimic atât de scandalos,

ad`ugând \n cele din urm`:

– Observ c` aceast` gâsc` frumoas` c`reia \]i place s`-i spui "draga

mea na[`" nu joac` nici un rol \n toate astea! Dac` \ncerci s` m` \n[eli,

renun]` imediat, Cressy.

Nu sunt proast` [i n-am fost niciodat`. A[a c` s` nu-mi spui c` nu ea

este la originea acestor lucruri.

– Bine\n]eles c` ea este! r`spunse Cressy cu cel mai inocent aer al s`u.

Ea i-a propus lui Kit s`-l \nlocuiasc` pe Evelyn, dar numai pentru o sear`,

cu scopul de a salva aparen]ele. Nu ]i-am spus?

– |ntr-adev`r, mi-ai spus, relu` b`trâna doamn` batjocoritor. Dar ce

nu mi-ai precizat, este de ce este atât de important pentru Denville s`

ob]in` anularea tutelei.

– Dar nu-i deloc de mirare, bunico! Gânde[te-te cât trebuie s` fie de

enervant pentru el!

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 283

– Nu-mi spune baliverne, fata mea! continu` b`trâna doamn` pe un

ton t`ios. Veniturile sale se ridic` la [aisprezece mii de lire pe an. {i \nsu[i

Henry Brumby mi-a spus c` toate datoriile sale au fost pl`tite la

mo[tenirea tat`lui s`u.... Este vorba despre datoriile mamei lui, nu-i a[a?

Nu-]i da osteneala s` negi. Toat` lumea [tie c` ea este mereu \n situa]ii

critice de mai mult de doisprezece ani. F`r` \ndoial`, are inten]ia s` i le

pl`teasc`? Nu-l condamn, dar nu voi \n]elege niciodat` ce a putut face

aceast` cheltuitoare pu]in nebun`, pentru ca fiii ei s-o iubeasc` \n

asemenea m`sur`.

Degetele sale deformate se agitau \n cutele m`t`soase ale rochiei. |n

timp ce Cressy r`mase impasibil`, \[i \ndrept` asupra ei privirea

p`trunz`toare.

– Bine v-a]i potrivit to]i trei, spuse cu o voce [fichiuitoare. S` m`

\n]elegi bine, domni[oar`. Nu vreau ca numele nostru s` fie amestecat

\ntr-un scandal. Dumnezeule, acum probabil toat` lumea [tie c` e[ti pe

punctul s` te logode[ti cu Denville. Ce crezi c` va spune tat`l t`u când va

afla adev`rul?

– Va a[tepta decizia ta, bunico, r`spunse calm Cressy. O [tii la fel de

bine ca mine. Sper c`-mi va fi favorabil`..... [i-i va fi favorabil` [i lui Kit,

pentru c` v` iubesc pe amândoi [i n-a[ vrea s` m` c`s`toresc f`r`

consim]`mântul t`u; asta mi-ar umbri fericirea.

|n`l]` capul [i o privi pe b`trâna doamn` drept \n ochi.

– Dar \n mai pu]in de un an voi fi major` [i nici tu, nici tata nu ve]i

mai fi \n m`sur` s` m` \mpiedica]i s` m` c`s`toresc cu Kit.

– Dac` a[ fi \ndr`znit s`-i vorbesc astfel bunicii, spuse b`trâna

doamn` dup` câteva clipe de t`cere ap`s`toare, a[ fi fost biciuit` cum se

cuvine [i \nchis` \n camera mea, cu pâine uscat` [i ap`, timp de o

s`pt`mân`.

284 GEORGETTE HEYER

Chipul lui Cressy se lumin`.

– Adev`rat, bunico? Trebuie s` cred c` p`rin]ii t`i n-aveau fric` de

nimic.

– Mic` neru[inat`! exclam` b`trâna doamn`, ascunzându-[i un

zâmbet cu mâna. S` nu crezi c`-mi vei veni de hac prin impertinen]a ta!

Sun`! Sunt la cap`tul r`bd`rii [i epuizat`. Prive[te cât este ceasul, este o

jum`tate de or` de când ar trebui s` m` odihnesc. |n mai pu]in de o or`

va trebui s` m` preg`tesc pentru cin` [i nu voi putea s` \nchid ochii din

cauza ta, fat` ingrat` [i denaturat`. Pleac`! {i s` nu crezi c` m-ai câ[tigat

pentru cauza ta. Nu-i nimic adev`rat!

Retr`gându-se \n vârful picioarelor, Cressy mul]umi lui Dumnezeu [i

se gr`bi \n c`utarea domnului Fancot.

De[i reu[ise s-o ascund` perfect, nu-i dezv`luise f`r` team` b`trânei

doamne \n[el`toria c`reia \i fusese victim`. Rezultatul m`rturisirii sale

fusese mai mul]umitor decât sperase. Evident, nu se a[teptase ca tiranica

bunic` s`-[i dea f`r` dificultate binecuvântarea la idila lor. Se temea ca

b`trâna doamn` s` nu fie \ntr-o criz` de furie [i s` nu hot`rasc` s` plece

imediat cu ea la Worthing. Desigur, avea motive s` fie foarte

nemul]umit`. Dar Cressy, care o cuno[tea, \n]elese c` nu se gândise nici

o clip` s` ia decizii extreme. Era [i mai semnificativ – spre mare u[urare

a lui Cressy – c` n-o rugase pe lady Denville s` vin` imediat s` se explice.

Se mul]umise s`-i repro[eze nepoatei sale, nu atât c` se pretase la aceast`

ma[ina]ie, cât c` o f`cuse s` piard` o jum`tate de or` de somn. Se

plânsese pe tonul trist al unei femei b`trâne contrariate [i nu pe cel

care-i era obi[nuit, de despot ofensat.

"Bunica, \[i spuse \n cele din urm` Cressy, \[i rezerv` timp de

gândire!" {i doar acest fapt \i permitea s` spere. B`t`lia nu era câtu[i de

pu]in câ[tigat`; bunica ar mai putea s` se arate dificil`. Dar, f`r` nici o

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 285

\ndoial`, anumite aspecte ale \ntâmpl`rii o amuzaser` [i era vizibil c` se

ata[ase puternic de domnul Christopher Fancot. Pentru Cressy, totul

depindea acum de modul \n care tân`rul b`rbat va reu[i s`-i scoat` pe

amândoi dintr-o situa]ie care putea provoca bârfe nesfâr[ite \n societatea

bun`.

|n cele din urm` \l g`si \n bibliotec`, dar nu era singur. |n clipa \n

care-l strig`, \l z`ri pe sir Bonamy [i d`du \napoi, scuzându-se.

|n picioare, cu coatele rezemate de sp`tarul unui fotoliu, Kit st`tea \n

fa]a lui sir Bonamy, care era a[ezat pe o canapea, cu mâinile pe genunchi,

având imprimat` pe fa]` resemnarea. Kit \ntoarse capul repede [i spuse

pe un ton neobi[nuit:

– Nu pleca, r`mâi Cressy. Sir Bonamy [tie adev`rul despre noi [i cred

c` nu va avea nici o obiec]ie dac` \]i voi \mp`rt`[i vestea nea[teptat` pe

care tocmai a anun]at-o.

– Nu, confirm` sir Bonamy, f`când un efort pentru a se ridica. Nu v`d

de ce m-a[ opune. Pariez c` tot comitatul va [ti \nainte s` avem timp s`

ne \ntoarcem.

– V` rog, r`mâne]i a[ezat, domnule, spuse Cressy punându-i mâna pe

bra]. Despre ce este vorba? Nu m` face s` a[tept cu ner`bdare, Kit.

Ghicesc c` este vorba de o veste bun`.

Cu un aer grav, domnul Fancot r`spunse:

– Sir Bonamy tocmai mi-a spus c` mama a acceptat s`-i fie so]ie.

– Nu se poate! exclam` Cressy. Este adev`rat? Oh! drag` domnule,

permite]i-mi s` fiu prima care v` felicit`.

– Mul]umesc mult. Nu mai [tiu foarte bine ce-i cu mine, dar nu

trebuie s` v` spun c` sunt cel mai fericit dintre b`rba]i. Asta se \n]elege,

\ncheie sir Bonamy cu un aer moroc`nos.

– Probabil ave]i impresia c` tr`i]i un basm!

286 GEORGETTE HEYER

– Exact! N-a[ fi crezut niciodat` c` mi se va putea \ntâmpla un

asemenea lucru. Vreau s` spun, ad`ug` gr`bit, c` este un lucru pe care

nu-l mai speram!

Kit avea un aer extrem de sever, dar Cressy fu repede lini[tit`

constatând c` aspectul ab`tut al fericitului ales \i trezise sim]ul umorului.

Expresia i se \mblânzi [i-i venea vizibil s` râd`, dar reu[i totu[i s` spun`

cu o seriozitate imperturbabil`:

– Probabil v` vine greu s` crede]i \n fericirea dumneavoastr`,

domnule.

– Da, este adev`rat, m`rturisi sir Bonamy. La vârsta mea, \]i trebuie

pu]in timp s` te obi[nuie[ti cu un asemenea lucru. Da, iar apoi nu pot s`

m` \mpiedic s` m` \ntreb dac` mama ta va fi fericit` cu mine. Spune-mi,

Kit. Crezi c` ar putea s` regrete?

– Nu, r`spunse Kit. Sunt foarte tentat s` cred c` nu ve]i regreta nici

unul, nici altul.

– Iat` ceva foarte amabil, Kit, \ntr-adev`r foarte amabil! exclam` sir

Bonamy, vizibil stupefiat. Bine\n]eles, eu nu regret nimic, dar n-a[ fi

crezut vreodat` c`-mi vei putea spune un astfel de lucru. M` a[teptam

mai degrab` s-o iei \n nume de r`u.

– Nu i-a[ fi dorit un so] mai afectuos [i mai \n]eleg`tor, r`spunse Kit,

cu un zâmbet. O ve]i r`sf`]a \ntr-o manier` \ngrozitoare!

– Foarte sigur. Dar \]i doreai s` se rec`s`toreasc`?

– Da, dar nu cu oricine, ci cu cineva care s-o iubeasc` [i s` fie \n stare

s` se ocupe de ea. Ceea ce nu doream deloc, era s` mearg` s` se

stabileasc` singur`..... [i s` \ncurce din nou lucrurile \n mod complicat.

– Este adev`rat! exclam` din nou sir Bonamy. Nu m-am gândit la asta,

dar ai \ntru totul dreptate, b`iete. Oricum, iat` o grij` de care m` va scuti.

– Nu ve]i mai avea nici o grij`, \l asigur` Cressy. M` ve]i considera

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 287

obraznic`, dar vreau s` v` spun c` niciodat` un cavaler n-a meritat mai

mult s` ob]in` favorurile obiectului gândurilor sale.

– Nu, nu, protest` sir Bonamy, foarte tulburat, \n nici un caz. Este

foarte amabil din partea dumitale, dar nu sunt deloc a[a. De altfel, sunt

baronet [i nu cavaler.

– |n ochii mei, relu` Cressy, evitând s`-l priveasc` pe Kit, a]i fost

\ntotdeauna un cavaler din Evul Mediu!

– Vrei s` spui, unul dintre acei b`rba]i de treab` care galopau

pretutindeni \n c`utare de balauri? Cine ]i-a dat aceast` idee nebuneasc`,

draga mea copil`? {i mai mult, \nchis \ntr-o armur`! Oricum, te asigur c`

nu este genul meu.

– M-a]i \n]eles gre[it. Nu m` gândeam la balauri, ci la fidelitatea

dumneavoastr` neclintit` fa]` de na[a. Sunte]i de ani e zile admiratorul

s`u.

– Baronetul s`u, corect` Kit, f`r` s` râd`.

– M-am gândit deseori la singur`tatea dumneavoastr`, continu`

Cressy, pref`cându-se c` nu auzise. Complet singur \n acea cas` mare [i,

\mi \nchipui, f`r` s` a[tepta]i nimic de la viitor.

– Foarte exact! Numai c` te obi[nuie[ti pân` la urm`, bine\n]eles, [i

nu tr`iesc tocmai singur.

– Desigur, ave]i servitori, dar conteaz` atât de pu]in.

Sir Bonamy, care nu se putea dispensa de un personal foarte

numeros, indispensabil confortului s`u – dintre care trei buc`tari – nu

era deloc de aceast` p`rere, dar se ab]inu s-o spun`.

– Acum, va fi cu totul altfel!

– Dumneata ai spus-o, recunoscu el cu un oftat profund.

– {i cât de invidiat ve]i fi, continu` Cressy, gr`bindu-se s` schimbe

subiectul conversa]iei. Tuturor pretenden]ilor na[ei le va veni s` v`

288 GEORGETTE HEYER

distrug`. |mi vine s` râd gândindu-m` la mina pe care o vor face unii

dintre ei când vor afla vestea.

Era vizibil c` sir Bonamy nu se gândise \nc` la acest aspect al

lucrurilor. Reflect` umflându-[i obrajii cum avea obiceiul s` fac` de

fiecare dat` când un gând pl`cut \i venea \n minte.

– Da, este adev`rat, spuse. Vor fi furio[i! Femeia cea mai frumoas`,

cea mai apreciat` din toat` \nalta societate "m-a ales pe mine!" Este un

triumf!

Dar prin minte \i trecu un gând mai pu]in pl`cut. Ad`ug` posomorât:

– Da, dar vor fi [i al]ii care poate ar vrea s` m` omoare. Tân`rul

Denville. |l uitasem. Kit, simpla idee c` aceast` c`s`torie l-ar putea

\ndep`rta de mama ta m-ar face s` renun] la ea.

– Nu v` nelini[ti]i pentru asta, domnule. Nu v` pot promite c` Evelyn

va fi \ncântat, dar s` nu v` teme]i, nu va avea \ncotro [i \n nici un caz nu

se va \ndep`rta vreodat` de mama. De asta pot s` v` asigur.

– S` accept`m prevestirea, spuse sir Bonamy, resemnându-se cu

soarta sa.

Se ridic` greu.

– Este timpul s` m` duc s` m` schimb pentru cin`.

– Nu trebuie s` v` schimba]i \n seara aceasta, domnule, acum o or` a

sosit generalul Oakenshaw pentru a prezenta omagiile sale mamei [i l-a

re]inut la cin`.

– Nu se poate! Credeam c` aceast` b`trân` "l`cust`" a trecut de mult

pe lumea cealalt`! Nu-mi voi pune ]inuta de sear`, dar trebuie s`-mi

schimb haina [i cred c` m` voi odihni \nainte de cin` pentru a m`

remonta pu]in.

– Poate un mic \nt`ritor? propuse Kit.

– Nu, n-am nevoie de un \nt`ritor.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 289

Dar am avut foarte multe emo]ii ast`zi [i nu sunt obi[nuit. Sunt cam

obosit [i cu pu]in somn, \mi voi reveni.

– Cum dori]i, domnule, r`spunse Kit, deschizându-i u[a.

Dup` ce o \nchise din nou, se \ntoarse [i o v`zu pe Cressy pr`bu[it`

\ntr-un fotoliu, prad` unui râs nebun, imposibil de st`pânit. Ea reu[i s`

spun`:

– Oh! Kit! Oh! Kit! Am crezut c` mor. Bietul sir Bonamy!

– Tu [i cavalerii t`i! r`spunse el.

Asta o f`cu s` râd` din nou

– Nu, barone]i! gemu ea. Era gata s` izbucnesc \n râs! |nceteaz`! Nu

mai pot.

|[i [terse ochii.

– Dar cred c` vor fi ferici]i. Tu nu? Totu[i, cred c` s-a obi[nuit cu

ideea!

– Este foarte posibil, numai s` nu-[i schimbe p`rerea. Dar mi-ar

pl`cea s` aflu, draga mea, dac` ideea asta stranie vine de la mama sau de

la tine. Haide, spune-mi totul.

– Cum po]i s` crezi c` a[ fi \ndr`znit s-o sf`tuiesc pe na[a s` se

c`s`toreasc` fie cu sir Bonamy, fie cu oricine altcineva?

– Nu cred, dar te b`nuiesc foarte tare c` i-ai dat aceast` idee.

Cressy \ncet` s` râd`.

– Nu este \ntru totul adev`rat. Dar recunosc totu[i c` am spus un

lucru care a putut-o face s` se gândeasc` la ea [i c` \n sinea mea, speram

pu]in! Te-ai sup`rat?

– Nu [tiu. Nu, bine\n]eles, dar Cressy, crezi c` Evelyn va aproba ca

mama s` se rec`s`toreasc`?

– Desigur. {i ea va avea de câ[tigat. Nu-]i pot povesti conversa]ia

noastr`, pentru c` era confiden]ial`. Dar pot s`-]i spun c` mama ta era

290 GEORGETTE HEYER

disperat` [i se gândea s` fac` un sacrificiu teribil pentru Evelyn. Dar când

am p`r`sit-o, \[i reg`sise privirea mali]ioas`. Kit, cred \ntr-adev`r c` va fi

fericit`. |l place mult pe sir Bonamy [i s-a \n]eles \ntotdeauna foarte bine

cu el. {i, mai ales, nu trebuie cu nici un pre] s` tr`iasc` singur`. Singur ai

spus-o. Tu te gândeai la extravagan]ele sale, dar eu cred c` ar fi mai ales

\ngrozitor de nefericit`.

– Da, ai dreptate. Nu g`se[ti totu[i c` Ripple n-avea un aer radios?

Cressy \ncepu s` râd` din nou.

– Nu, nu tocmai. Ce vrei, era \ntru totul mul]umit de soarta sa pân`

acum [i brusc, \[i d` seama c` nu vrea s` [i-o schimbe. Evident, pentru el

este un mare [oc, dar se va obi[nui foarte repede, deoarece o ador`, [tii

asta. Va fi foarte mândru s`-i fie so] [i va fi foarte mul]umit s` cheltuiasc`

sume enorme pentru ea! Cerule! prive[te cât este ceasul. Trebuie s` plec,

altfel voi \ntârzia la cin`! Kit, cine este acest general pe care l-a invitat

na[a? |mi pare r`u c` a f`cut-o, deoarece mai este un lucru pe care nu ]i

l-am spus. I-am m`rturisit bunicii c` nu e[ti Evelyn.

– Dumnezeule! N-ai pierdut timpul. Credeam c` se hot`râse s` m`

ocup eu de asta. Cressy \n`l]` capul.

– Crede-m` Kit, n-ai fi izbutit. Kit se strâmb`.

– Trebuie s` \n]eleg c` demersul t`u a fost \ncununat de succes?

– Nu [tiu foarte bine, [i trebuie s` recunosc c` nimic nu putea s` fie

mai sup`r`tor decât acest general, spuse ea cu seriozitate. Bunica va fi

foarte furioas` c` trebuie s` tac` toat` seara. Acum, [tie deja ce

inten]ioneaz` s`-]i spun`. Slav` Domnului, te place mult [i sunt convins`

c` dac` g`se[ti modalitatea de a ne scoate din aceast` \ncurc`tur`, f`r` ca

nimeni s` afle ce s-a \ntâmplat exact, va fi tentat` s` se \mbuneze. Trebuie

s` m`rturisesc c` mi se pare dificil [i m-am \ntrebat dac` ai deja o idee \n

leg`tur` cu acest subiect.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 291

– Sincer, dragostea mea, nu.– Ah! spuse Cressy, pu]in decep]ionat`. Recunosc c`, personal, n-am

nici una, dar \mi spuneam c` poate tu vei g`si mijlocul de a aranjalucrurile cu elegan]`.

– |n]eleg, r`spunse Kit, privind-o cu amuzament. Cressy, draga mea,dac` ai nutrit speran]a s` devii so]ia unui diplomat str`lucit, poate vatrebui s` renun]i la ideea aceasta, deoarece trebuie s` m`rturisesc c` nicieu nu [tiu ce s` fac.

Tân`ra fat` nu se putu st`pâni s` nu râd`.– Oh! Kit, e[ti teribil! Cum po]i crede oare c` sunt atât de proast`

\ncât s`-mi fac iluzii? Sunt absolut sigur` c` vei g`si ceva.Dup` ce-i mul]umi cum se cuvenea pentru aceast` emo]ionant`

dovad` de \ncredere, Kit \i spuse lui Cressy, cuib`rit` \nc` \n bra]ele sale:– Bine\n]eles! |n definitiv, \mi mai r`mân \nc` dou`zeci de minute

pentru a reflecta, \nainte de cin`... {i \n ce-l prive[te pe Evelyn, c`ruiatrebuie s`-i anun] viitoarea c`s`torie a mamei... [i s`-l fac s-o accepte,m`car \n aparen]`, \mi vor r`mâne dou`zeci de secunde \n care s` m`preg`tesc pentru asta!

Domni[oara Stavely, cu râsul pe buze [i privirea debordând deadora]ie, r`spunse:

– Este mai mult decât \]i trebuie.... dragul meu!

292 GEORGETTE HEYER

Capitolul 21

|n acea sear`, cina la Ravenhurst nu fu unul din marile succese ale

ladyei Denville, dar cum nimeni important nu trebuia s` afle asta, fu la fel

de fermec`toare ca de obicei. Totu[i, fiul s`u p`rea preocupat.

Domni[oara Stavely tremura. B`trâna doamn`, prea viclean` pentru a se

demasca \n fa]a unui str`in dezagreabil a[ezat al`turi, \[i st`pânea cu greu

furia u[or de \n]eles care se manifesta prin observa]ii nepl`cute ca

r`spuns tuturor celor care aveau ghinionul s` i se adreseze. Generalul

Oakenshaw era indignat s` constate c` vechiul s`u rival – pe care

obi[nuise s`-l califice rând pe rând greoi, gras [i dizgra]ios, figur` care

cere palme, demn` de dispre] – nu era tratat doar ca oaspete de onoare

la Ravenhurst, ci p`rea s` fie [i foarte intim cu gazda sa.

De fapt, singurul care se amuz` fu sir Bonamy Ripple.

Coborâse la cin` f`r` nici un elan. Contrar a ce sperase, fusese

incapabil s` \nchid` ochii. Se ridicase \n picioare \ngrozitor de deprimat

[i se a[tepta la o desp`r]ire. Dar când p`trunse \n salonul \n care erau

reuni]i ceilal]i invita]i, se sim]i brusc revenind la via]`. Lady Denville,

\ncânt`toare \n rochia sa din satin auriu, se apropie de el cu un zâmbet

irezistibil [i-i murmur` \ntinzându-i mâinile:

– Dragul meu Bonamy!

– Anabel! [opti el. E[ti \ncânt`toare, frumoasa mea, \ncânt`toare!

– Adev`rat? |mi pare foarte bine, deoarece ]ie vreau s`-]i plac!

Complimentul \l emo]ion` atât de mult, \ncât nu-[i g`si cuvintele [i

trebui s` se mul]umeasc` s` se \ncline pentru a-i s`ruta mâinile, f`când

s` trosneasc` \n mod \ngrijor`tor corsetul. |ndreptându-se, \l observ` pe

generalul Oakenshaw [i constat` cu mare satisfac]ie c` aceast` persoan`

distins` \l vedea apropiindu-se cu evident` repulsie. |nc` din acea clip`,

fu sigur c` va petrece o sear` pl`cut`. Aranjându-[i monoclul, exclam`:

– Pe legea mea! Dar acesta este Oakenshaw!

Apoi, l`sându-[i monoclul s` cad`, se gr`bi cu mâinile \ntinse,

spunând cu un aer \ndurerat, care nu p`c`li pe nimeni:

– Drag` domnule! Trebuie s` m` ier]i c` nu te-am recunoscut

imediat. Ce vrei, când \naintezi \n vârst` \]i sl`be[te memoria. Oare de câ]i

ani n-am avut pl`cerea s`-]i strâng mâna? Ah! ar fi mai bine s` nu insist,

nu-i a[a?

– Memoria mea a r`mas excelent`, replic` generalul. Te-am

recunoscut \nc` de când ai intrat. Constat c` e[ti \nc` la fel de gras ca

odinioar`.

– Ba nu, dragul meu prieten, ba nu, continu` sir Bonamy, la fel de

jovial, este foarte amabil din partea dumitale s`-mi spui asta, dar \n

realitate sunt mult mai gras. Dar dumneata nu te-ai schimbat deloc.

Acum, când te v`d mai de aproape, constat c` e[ti tot acel... oare cum erai

poreclit? Portmantou?

Nu, ce spun eu? Nu a[a. "L`cust`?" Desigur, cum am putut s` uit?

"L`cust`!"

294 GEORGETTE HEYER

Acest schimb de ostilit`]i, care-i readuse buna dispozi]ie lui sir

Bonamy, nu f`cu pl`cere nim`nui, cu excep]ia poate b`trânei doamne.

Aceasta râse u[or printre din]i, f`r` s` se poat` [ti dac` \ntr-adev`r se

amuza, sau dac` dorea mai ales s`-[i descarce proasta dispozi]ie pe seama

primului venit.

Dup` terminarea cinei, lady Denville care, \n ciuda tuturor greut`]ilor

condusese conversa]ia cu str`lucirea sa obi[nuit`, sim]i c` era de preferat

ca fidelul [i b`trânul s`u admirator, s` porneasc` f`r` \ntârziere la drum.

|l rug` \n [oapt` pe Norton s` aduc` ceaiul imediat la ora opt [i jum`tate.

Cum Cressy nu-i putuse spune c` b`trâna doamn` [tia tot, nu era deloc

preg`tit` s` sufere atacul pe care aceasta \l declan[` \ndat` ce se \nchise

u[a. Nu \ncerc` s` se apere. Se mul]umi s`-[i plece capul frumos cu

umilin]` sub furtun` [i spuse cu blânde]e:

– {tiu, [tiu, dar nu b`nuiam c` totul va lua asemenea propor]ii. Este

vina mea. Adresa]i-mi câte repro[uri vre]i, doamn`, dar v` rog, nu

arunca]i responsabilitatea asupra bietului meu Kit.

Se \ntâmpl` ca acest comportament plin de umilin]` s` dea rezultate.

Cressy, care se preg`tea s`-i vin` \n ajutor, \[i d`du imediat seama de asta.

B`trâna doamn` \i r`spunse pe un ton ar]`gos:

– Pentru Dumnezeu, s` nu \ncepi s` plângi, Anabel. E[ti o proast` [i

a[a ai fost \ntotdeauna, punct. Cât despre faimosul t`u Kit, las`-l s` se

apere singur, este \n stare [i este destul de obraznic pentru asta.

Cressy trase concluzia c` [ansele acestuia nu erau definitiv pierdute.

|n timpul cinei, f`cuse tot posibilul pentru a \ntre]ine o conversa]ie cu

generalul, ceea ce n-o \mpiedicase s` surprind` un scurt dar violent

schimb de cuvinte \ntre bunica sa [i domnul Fancot.

– Am ceva s`-]i spun, tinere, declarase b`trâna doamn`, cu o voce

care, de[i st`pânit`, nu era mai pu]in intimidant`.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 295

– {tiu, doamn`, r`spunse Kit [i a[ dori s` v` pot spune doar

"ierta]i-m`", dar nu voi reu[i asta.

– |mi imaginez, continuase ea privindu-l \n ochi, c` te gânde[ti c` va

fi suficient doar s`-mi zâmbe[ti pentru a te face iertat.

– |n nici un caz, doamn`, r`spunse Kit cu un aer surprins.

– {i a[a este potrivit! Poate acum vei avea \ndr`zneala s`-mi spui c`-]i

regre]i comportarea?

– Oh, nu! doamn`. Sunte]i mult prea experimentat` pentru a crede

asta, dac` v-a[ spune. Cum a[ putea s` regret?

– Ce impertinen]`! |nc` pu]in [i te voi p`lmui, domnule.

Dialogul se limitase la atât. Nimic din privirea iritat` pe care b`trâna

doamn` i-o aruncase domnului Fancot nu putea s`-l fac` s` presupun`

c` resentimentele sale se atenuar`. Dar când p`trunse mai târziu \n

salonul mare, se putea vedea c` acea privire se \mblânzise când se a]intise

asupra siluetei elegante a p`c`tosului.

Generalul nu manifest` nici o dorin]` de a-[i prelungi vizita. Invocând

cei dou`zeci [i patru de kilometri pe care-i mai avea de f`cut, \[i lu`

r`mas-bun imediat dup` ce-[i b`u cea[ca de ceai. Kit \l \nso]i la tr`sur` [i

se duse s`-i cear` lui Norton s` i-l trimit` pe Fimber, când \l z`ri pe fidelul

[i implacabilul servitor, care p`rea c`-l a[teapt` pe treptele sc`rii.

– Tocmai aveam nevoie de tine, \i m`rturisi Kit \n [oapt`. Trebuie

s`-i vorbesc urgent fratelui meu. I-am cerut s` vin` la ora zece, dar cina

s-a terminat deja [i drumul va fi liber \n câteva minute. Du-te s`-l iei [i

adu-l \n camera mea.

– Tocmai venisem s` v` spun, domnule Christopher, c` |n`l]imea Sa

este deja \n camera dumneavoastr`. Sau mai degrab` \n a sa.

Mul]umit c` pusese lucrurile la punct, Fimber continu` pe un ton

confiden]ial:

296 GEORGETTE HEYER

– .... ceea ce consider extrem de imprudent din partea sa. De altfel,

i-am spus, dar \l cunoa[te]i. Trebuie s` recunoa[te]i c` doamna Pinner

l-a \nnebunit. |l trateaz` ca pe un copil [i-l ceart` cum nici eu n-a[

\ndr`zni s-o fac!

– Iat` o surpriz`! exclam` Kit. Anun]`-m` când Norton va lua ceaiul,

b`trâne!

|[i g`si fratele r`sfoind cu un aer moroc`nos ultimul num`r din

"Gentleman's magazin". |n`l]` capul [i zâmbi.

– Nu m` certa, Kester. S-a ocupat deja Fimber de asta. Ce scen` mi-a

f`cut! Dar când Pinny a ajuns pân` la a-mi aduce un pahar cu lapte cald

[i a m` \nveli \n pat la ora opt, nu-mi mai r`mâne decât s` evadez.

Se ridic` [i \ncepu s` se plimbe.

– N-am \ncetat s` m` gândesc, Kester. Nu este nimic de f`cut.

– Te \n[eli, r`spunse Kit. S-a \ntâmplat ceva care a schimbat complet

situa]ia. Spune-mi, Evelyn! Dac` nu s-ar mai pune problema datoriilor

adoratei noastre mame, [i dac` ai fi a[adar liber s` te c`s`tore[ti cu

domni[oara Askham, ai fi gata s` supor]i tutela cât timp va trebui pentru

a-l convinge pe unchiul c` te-ai schimbat?

– Da, a[a cred, dar cum totu[i problema se pune...

– Nu, drag` frate, \l \ntrerupse Kit.

– Ah! Adev`rat? relu` Evelyn prin ochii c`ruia trecu o lic`rire de

mânie. }i-am spus deja, Kester, c` \n nici un caz nu-]i voi permite s`-]i

asumi responsabilit`]i care sunt ale mele [i numai ale mele!

– Calm, Evelyn. Nu inten]ionez s` mi le asum, dar ascult`-m`. Am

s`-]i aduc la cuno[tin]` o veste care nu-]i va face nici o pl`cere, dar cu care

va trebui totu[i s` te obi[nuie[ti.

Mama se va c`s`tori cu Ripple.

– Ce? tun` Evelyn. Nu se poate!

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 297

– }i-ar fi fost [i mai greu s` crezi, dac` ai fi fost acolo când m-a anun]at

el. Oh, Evy, cât mi-ar fi pl`cut s` fii acolo! Era la fel de sumbru ca un

condamnat la moarte. Dup` p`rerea mea, mama este cea care l-a cerut \n

c`s`torie [i nu invers.

– Oh! Dumnezeule, spuse Evelyn tremurând. Cum a putut face a[a

ceva? {i cum po]i tu s` crezi c` o voi l`sa s` se sacrifice astfel? Ar fi demn

de dispre], drept cine m` iei? Dac` asta crezi, spune-mi-o direct, nu m`

menaja.

– Asta voi face, dac` vei continua s dramatizezi. Pentru Dumnezeu,

drag` frate, st`pâne[te-te! Nici mie nu mi-a pl`cut ideea, dar nu este

exclus s` fie o reu[it`. N-am tr`it lâng` mama atât de mult timp ca tine,

dar totu[i suficient pentru a-mi da seama c` nu este mai capabil` s`

tr`iasc` singur`, decât un nou-n`scut. {tiu c`-]i imaginezi c` va putea s`

continue s` locuiasc` \mpreun` cu tine, dar te \n[eli. Atunci, cum crezi c`

va reu[i s` tr`iasc` singur`?

– {tiu, dar....

– Ei bine, gânde[te-te la via]a pe care o va duce dac` se va c`s`tori cu

Ripple.

Se privir` \ndelung. Kit rupse t`cerea.

– L-am considerat \ntotdeauna ca pe un om gras [i dizgra]ios, nu-i

a[a? Este adev`rat, dar nu uita ce prieten credincios a fost pentru mama.

Nu mai este \ndr`gostit, dar Cressy are dreptate când spune c` are pentru

ea o nesfâr[it` tandre]e. Va face orice pentru ea. {i cu cât mai mult va

cheltui mama, cu atât va fi mai fericit. |n plus, se va ocupa de toate mai

bine decât am putea-o face tu sau eu.

Se l`s` o lung` t`cere.

– Dac` a[ fi sigur c` va fi fericit`!.... Dar nu, Kester, nu. Face asta

pentru mine, numai pentru mine.

298 GEORGETTE HEYER

– Cred c` da, r`spunse imperturbabil Kit. Dar dac` \]i \nchipui c` se

sacrific`, te \n[eli \ntru totul. Ripple este cel care se sacrific`. Mama este

\n al nou`lea cer. }i-o spun serios, Evy. Dac`-i pui be]e \n roate, \i vei face

un deserviciu.

– {tii bine c` n-a[ vrea.

Se \ntrerupse, auzind u[a deschizându-se, [i spuse cu ner`bdare.

– Da, ce este?

– Tava cu ceai a fost luat`, domnule, spuse Fimber, adresându-se \n

mod f`]i[ lui Kit. Mi-am permis s`-i spun lui Norton s` duc` lichiorurile

\n bibliotec`, precizând c` astea erau dispozi]iile dumneavoastr`,

domnule Christopher. A[a c` nu va mai avea motiv s` revin` \n salon \n

aceast` sear`. Poate ar trebui s` adaug c` lady Stavely nu s-a retras \nc` [i

c` joac` pichet cu sir Bonamy. Sunt gata s`-l \nso]esc pe |n`l]inmea Sa la

doamna Pinner când va dori.

– {i iat` genul de lucruri pe care trebuie s`-l suport, spuse Evelyn cu

am`r`ciune, când Fimber se retrase. {i acum, Kester?

– Acum? Te vei prezenta la lady Stavely [i Dumnezeu s` te p`zeasc`!

Apoi \l vei felicita pe bietul [i b`trânul Ripple [i \n cele din urm` te vei

str`dui s` g`se[ti un mijloc de a ie[i din acest impas, f`r` s` alertezi toat`

\nalta societate.

– Este imposibil!

– Nimic nu este imposibil, ripost` Kit cu fermitate. De asta depinde

fericirea mea.

– Atunci, g`se[te tu mijlocul, \l sf`tui Evelyn. Nu uita mai ales c`

geam`nul "inteligent" e[ti tu, Kester. Cum este b`trâna doamn`? Cum

trebuie s-o tratez?

– Cu \ndr`zneal`. Este o diavoli]`.

– Dumnezeule! cât regret c` m-am \ntors, spuse Evelyn.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 299

Atâta-]i trebuie dac` m` abandonezi. Tremur doar la ideea asta.

– Curaj, frate, spuse Kit deschizând u[a salonului mare.

Intrar` \mpreun` [i se oprir` \n prag. B`trâna doamn`, care tocmai

aduna c`r]ile pe care le \mp`r]ise sir Bonamy, le l`s` [i-i privi pe gemeni

cu stupoare. Nu spuse nimic, dar din lic`rirea care-i trecu prin privire,

nepoata sa \n]elese c` aprecia la justa sa valoare spectacolul pe care-l

ofereau \n mod incon[tient gemenii Fancot.

Lua]i separat, erau doi tineri frumo[i. Dar, v`zu]i \mpreun`, lumina

lumân`rilor se reflecta \n p`rul lor ar`miu [i ofereau o imagine atât de

impresionant`, \ncât b`trâna doamn`, ca atâ]ia al]ii \naintea ei, \[i spuse

c` nu v`zuse niciodat` b`rba]i mai frumo[i.

– Evelyn, dragul meu! exclam` lady Denville ridicându-se [i alergând

spre el, cu mâinile \ntinse [i cu gra]ia sa obi[nuit`.

Acesta lu` una din ele cu mâna sa stâng` [i o duse la buze,

murmurând cu mali]iozitate:

– Doamne, cât e[ti de frumoas` \n seara asta, mam` drag`. Bogat

\mpodobit`.

Lady Denville râse u[or [i vru s`-l \nso]easc`, dar el o \ndep`rt` cu

amabilitate [i str`b`tu singur salonul \n direc]ia b`trânei doamne. Se

\nclin` [i cu un zâmbet la fel de dezarmant ca al lui Kit, spuse:

– V` datorez multe scuze, lady Stavely. Dar chiar nu este vina mea.

Ea nu-[i putu re]ine un zâmbet u[or [i-i \ntinse mâna.

– A[adar, dumneata e[ti Evelyn, \i r`spunse. Ai face mai bine s` te duci

s` te scuzi fa]` de nepoata mea, tinere.

– Bine\n]eles, recunoscu Evelyn cu aceea[i expresie mali]ioas` ca a

mamei sale.

Se \ntoarse spre Cressy [i-i \ntinse mâna.

– |]i prezint scuzele mele, Cressy... dar ce u[urare pentru dumneata!

300 GEORGETTE HEYER

Tân`ra fat` se ridic` la rândul s`u [i-i \ntinse mâna pe care Evelyn o

duse la buze, \nainte de a o s`ruta pe obraz, spunând:

– |]i doresc toat` fericirea posibil`, draga mea.

– Mul]umesc. Pot s`-]i urez acela[i lucru? murmur` Cressy.

Cu un zâmbet, el o f`cu s` \n]eleag` c` sesizase aluzia, dar se mul]umi

s` r`spund`:

– Sunt \ntr-adev`r foarte fericit c`-mi vei deveni sor`.

|ntoarse capul.

– Kester!

Kit \naint`, privind-o pe Cressy cu afec]iune. Evelyn relu`:

– Dac` mai am \nc` ni[te drepturi asupra acestei mâini, pot s-o trec

fratelui meu, domni[oar` Stavely? Este mult mai demn decât mine de

ea... dar nu-]i spun nimic nou.

– Mul]umesc, drag` frate, ajunge, declar` Kit strângând cu putere

mâna care i se oferise.

Atunci, Evelyn se \ntoarse spre sir Bonamy. |l privi cu un zâmbet

\ncremenit.

– Am aflat de la Kit, domnule, c` trebuie s` v` adresez felicit`ri.

Sir Bonamy, care-l observa cu pruden]a cuiva care se afl` \n fa]a unei

cobre, r`spunse:

– Da, da. Mul]umesc mult, Denville. Asta \nseamn` c` n-ai nimic de

obiectat?

– Ce? exclam` b`trâna doamn`.

|[i \ndrept` brusc privirea de la sir Bonamy la lady Denville.

– Ah! deci asta era! Pe legea mea!

– Da, doamn`, confirm` lady Denville, str`lucind. Sir Bonamy mi-a

f`cut onoarea s` m` cear` \n c`s`torie [i am acceptat.

– Ah! adev`rat?

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 301

Ei bine, trase concluzia b`trâna doamn` pe un ton t`ios, este singurul

lucru rezonabil pe care l-ai f`cut de când te cunosc, Anabel.

F`r` s` dea aten]ie la ce spunea ea, sir Bonamy profit` de ocazie s`-i

spun` \n [oapt` lui Evelyn:

– Desigur, trebuia ca tu s` fii de acord, Denville. Evident, este cea mai

drag` dorin]` a mea, dar n-a[ vrea ca cererea mea s` fie primit` r`u de

tine. Dac` este a[a, spune-mi-o, c`ci pentru nimic \n lume n-a[ vrea s`

devin un obstacol \ntre mama ta [i tine.

Privirile gemenilor se \ntâlnir` peste corpul s`u. Evelyn nu putea

rezista tenta]iei de a glumi, mai mult decât Kit. |[i scoase tabachera [i

deschizând-o cu o lovitur` a unghiei, i-o prezent` lui sir Bonamy

spunând:

– Apropo de primit, pot s` v` ofer o priz`, domnule?

– Nu asta voiam s` spun, dar mul]umesc, b`iete. Sunt deseori

\ntrebat despre compozi]ia amestecului t`u... pu]in din b`trânul Havre,

\mi imaginez, [i o urm` nu mai mult din priza francez`, la care se adaug`,

bine\n]eles...

– Exact, domnule. {i \n seara aceasta nu-l ve]i g`si prea uscat!

Scuturat de un hohot de râs, sir Bonamy se servi.

– Ah! asta l-a dat de gol pe Kit! }i-a povestit? |n plus, n-are nici

\ndemânarea ta de a deschide tabacherele.

– Nu i se va mai \ntâmpla niciodat`, spuse Evelyn, deoarece este

fum`tor de ]igarete.

– Nu se poate! se mir` sir Bonamy, profund [ocat.

|n acea clip`, b`trâna doamn` \i \ntrerupse enervat`:

– Asculta]i-m`, v` rog, ordon` ea b`tând autoritar cu bastonul \n

podea. Totul este foarte dr`gu], dar dac` v` gândi]i [i unii [i al]ii c` voi fi

de acord cu aceast` poveste absurd`, v` \n[ela]i amarnic.

302 GEORGETTE HEYER

– Dar, bunico, interveni Cressy, l`sând mâna lui Kit [i mergând s` se

a[eze lâng` b`trâna doamn`, mi-ai spus nu numai o dat` c`-]i place mult

Kit. Chiar ast`zi mi-ai declarat c` este "cum trebuie" [i \nc` pu]in [i mi-ai

fi f`cut o scen` pentru c` p`ream c` ezit s`-l accept de so]. Mi-ai spus c`

nu eram decât o proast`.

– Taci, fata mea. {tii c` familia Stavely n-a fost niciodat` amestecat` \n

vreun scandal [i nu eu sunt cea care te va ajuta s` creezi unul.

Lady Denville se crezu datoare s` intervin`.

– Desigur, este pu]in sup`r`tor, dar sunt sigur` c` va fi repede uitat.

– Aceast` observa]ie, tun` b`trâna doamn`, nu putea fi f`cut` decât

de o persoan` atât de proast` ca tine, Anabel!

Obrajii lui Evelyn se colorar`, dar \nainte de a putea r`spunde, sir

Bonamy interveni:

– Totu[i, este exact, declar` el a]intindu-[i asupra b`trânei doamne

ochii mici [i rotunzi. N-am auzit niciodat` vorbindu-se despre un scandal

care n-a fost repede eclipsat de un altul. |n plus, continu` el agitându-[i

degetul ar`t`tor \n direc]ia ladyei Stavely, s` nu uita]i c` f`r` anun]ul

acela stupid din "Morning Post", nimeni, cel pu]in dintre oamenii care

conteaz`, n-ar fi [tiut nimic despre aceast` problem`.

– Este adev`rat, interveni Evelyn. {i cine este r`spunz`tor de asta? Cu

siguran]`, nu tu, mam`!

– Nu, evident, r`spunse lady Denville cu indignare. Poate sunt

proast`, dar n-am fost niciodat` prins` \n flagrant delict de vulgaritate.

– Nimeni n-a spus asta vreodat`, replic` b`trâna doamn`, iritat` [i

pu]in descump`nit` pentru prima dat` \n via]a sa. {tim to]i c` este

Albinia. N-avem dovezi, dar este limpede ca apa de izvor. Cu siguran]`,

ea este. I-am scris pentru a i-o spune [i n-a avut curajul s`-mi r`spund`.

Iar dac`-[i imagineaz` c`, deoarece i-a d`ruit un mo[tenitor lui Stavely,

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 303

nu va mai auzi vorbindu-se despre aceast` treab`, se \n[al` amarnic. Dar,

continu` b`trâna doamn` str`duindu-se cu curaj s`-[i recapete avantajul,

v` voi fi recunosc`toare s` v` aminti]i c` practic to]i membrii familiei cred

c` pe dumneata, Denville, te-am \ntâlnit la fiul meu [i c` dumneata i-ai

cerut mâna lui Cressy.

– Ce importan]` are? \ntreb` sir Bonamy care o agasase extraordinar

pe b`trâna doamn`, a]intindu-[i asupra ei ochii mici, f`r` expresie. Nu

mi-i imaginez ducându-se s` povesteasc` peste tot c` au fost \n[ela]i. Vor

face ce le ve]i spune dumneavoastr` s` fac`, doamn`.

– Nu to]i, replic` b`trâna doamn`, \n mod destul de nea[teptat.

Stavely a considerat potrivit s` invite absolut toat` familia [i erau acolo

câ]iva oameni tineri pe care nu i-am v`zut niciodat` [i pe care sper s` nici

nu-i mai v`d vreodat`.

– Cât este de adev`rat! exclam` lady Denville. V` gândi]i la tân`rul

acela insuportabil care l-a h`r]uit pe Kit pentru a-i vinde un cal pe care

[tiu c` bietul Evelyn nu-l voia cu nici un pre].

– Lucton! exclam` Evelyn. Kester, doar nu l-ai cump`rat?

Kit, care se a[ezase pu]in mai departe de grup, replic` scurt:

– N-am putut face altfel.

– Prostule! declar` Evelyn. Este o mâr]oag` oribil`! De ce nu te-ai

consultat cu Challow?

Kit nu r`spunse. Adâncit \n gândurile sale, nu lu` deloc parte la

discu]ia animat` care urm`. Se mul]umi s` intervin` o dat` sau de dou`

ori, \ncetând s`-[i contemple mâinile, pentru a arunca o privire asupra

unuia sau altuia dintre interlocutori.

Recunoscând, \mpotriva voin]ei sale, c` ar fi fost mul]umit` s`-[i vad`

nepoata c`s`torit` cu Kit, b`trâna doamn` \i declar` lui Cressy c`

indiferen]a total` de care d`dea dovad` fa]` de opinia public`, nu putea

304 GEORGETTE HEYER

fi decât o manifestare de orgoliu pe care n-o aproba. Lady Denville credea

c` adev`rul trebuia neap`rat ascuns, f`r` s` precizeze de altfel, cum.

Evelyn, care \n]elegea c` asta nu ar putea decât s` aduc` prejudicii grave

carierei fratelui s`u o sus]inu pe b`trâna doamn` [i-l puse \ntr-o situa]ie

delicat` pe sir Bonamy, \ntrebându-l, dac` el, ca des`vâr[it om de lume,

era sincer când afirma c` oamenii nu vor vedea \n aceast` treab` decât o

simpl` [i foarte bun` fars`.

– N-ar fi prima, observ` Cressy. Oare oamenii vor fi \ntr-adev`r atât de

scandaliza]i?

– Bine\n]eles, \i r`spunse Evelyn pe un ton dur. Haide, Cressy, te

credeam mai inteligent`! Evident, noi am mai f`cut farse. Dar nu era

decât pentru a ne amuza. Asta este cu totul altceva.

– Exact asta spunea Kit! exclam` lady Denville, cu un aer vinovat.

N-ar fi trebuit niciodat` s`-i cer s-o fac`. Totul este din vina mea. Dar eram

atât de convins` c` tu ai fi f`cut acela[i lucru!

Chipul lui Evelyn \[i schimb` imediat expresia, tr`dând astfel

diferen]a care exista \ntre dispozi]ia sa inconstant` [i temperamentul mai

stabil al lui Kit. Din \ngrijorat [i preocupat, deveni indiferent [i vesel.

Declar`, râzând:

– Ai dreptate, mam` drag`. A[ fi f`cut-o f`r` s` ezit.

|i arunc` b`trânei doamne o privire provocatoare.

– Nu-i pute]i repro[a fratelui meu c` mi-a venit \n ajutor, doamn`!

|ntrucât i-a]i repro[a c` respir`. Nu putea face altfel [i eu n-a[ fi putut face

mai mult. Dar a[a cum \l cunosc, mi-a luat locul f`r` tragere de inim`, \n

timp ce eu a[ fi f`cut-o f`r` nici un scrupul. Nu [tiu dac` m-a[ fi descurcat

la fel de bine, dar mi-ar fi f`cut mare pl`cere, ceea ce, sunt sigur, n-a fost

cazul la el.

– Nu m` mir` deloc, replic` b`trâna doamn`.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 305

Brumby, unchiul dumitale, mi-a spus c` fratele valoreaz` de zece ori

mai mult decât dumneata, tinere!

– Oricine v-ar fi putut-o spune, doamn`, replic` Evelyn bine dispus.

De fapt, nu cunosc decât dou` persoane care ar sus]ine contrariul: \nsu[i

Kester [i mama, care ne consider` pe amândoi perfec]i. Ceea ce evident

nu este cazul, dar pute]i crede, lady Stavely, c` nici el, nici eu, nu ne-am

fi angajat \n aceast` \n[el`torie dac` am fi putut b`nui c` va ie[i \ntr-o zi

la lumin` [i c` vom fi obliga]i s-o prelungim. Fratele meu s-a prezentat \n

acea sear` la dumneavoastr`, convins c` uitasem invita]ia, sau c`

avusesem un accident, dar c` voi ap`rea totu[i dintr-o clip` \n alta. V-a

povestit \ntâmplarea. Dar ce a[ vrea s` \n]elege]i doamn`, este c` la

\nceput n-a dorit altceva decât s` salveze aparen]ele, pentru mine.

– {i de asemenea pentru mine, interveni Cressy. S-a gândit la asta, ca

[i na[a, de altfel. {i, orice s-ar \ntâmpla, le voi fi mereu recunosc`toare c`

\n acea sear` n-am fost singur`.

– Nobil sentiment! declar` b`trâna doamn`.

Ad`ug`, pe tonul tânguitor al unei b`trâne femei extenuate:

– Am ascultat destul. G`si]i un mijloc de a ie[i din acest impas f`r` ca

tot ora[ul s` se distreze [i Cressy se va putea c`s`tori cu fratele dumitale,

cu binecuvântarea mea. Este ultimul meu cuvânt.

– Dac` este a[a, trebuie s` g`sim neap`rat o solu]ie, declar` Evelyn.

Dar singura care-mi vine \n minte este ca s` continue s` se dea drept

mine. B`trâna doamn` \i arunc` o privire dispre]uitoare. Cressy izbucni

\n râs, iar Bonamy nu spuse nimic. Dar lady Denville declar`, foarte

serioas`:

– Nu, dragul meu, asta nu se poate. Gânde[te-te ce greut`]i ai avea s`

treci drept Kit la Viena, când nu cuno[ti pe nimeni [i nu [tii nimic despre

afacerile str`ine.

306 GEORGETTE HEYER

– Pentru Dumnezeu! \nceteaz` s` spui asemenea nerozii, bomb`niexasperat` b`trâna doamn`. Cât despre dumneata, Denville, dac` \ntr-oasemenea situa]ie nu e[ti \n stare decât s` faci glume proaste...

– |n nici un caz, relu` Evelyn, incorigibil. Kester ar putea juca rolulmeu f`r` dificultate, dar ce spune mama nu este o prostie. A pus degetulpe punctul slab al propunerii mele. N-am avut niciodat` talent la politic`.

– Nici eu pentru a administra un domeniu, interveni Kit ridicându-se.|naint` [i se adres` b`trânei doamne:– Pot s` fac o propunere, doamn`? {tiu c` trebuie s` fi]i obosit`, dar...

cred c` poate exista un mijloc de a ie[i din impas.– Ah! oft` Cressy, ridicând spre el o privire str`lucind de \ncredere.

{tiam c` vei g`si.... o [tiam, dragostea mea.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 307

Capitolul 22

– Ei bine! s` sper`m, declar` b`trâna doamn`, pe un ton iritat.

– Dar este sigur, spuse Evelyn, [ocat de lipsa de \ncredere \n

ingeniozitatea fratelui s`u geam`n. D`-i drumul, Kester. Explic`-te!

Kit nu se putu st`pâni s` nu râd` [i spuse, ro[ind pu]in:

– De acord, dar planul pe care-l am \n minte este destul de \ndr`zne].

Cred c` rezolv` toate dificult`]ile, dar poate am uitat câteva: sunt atât de

multe. Arunc` o privire \n jur.

– Ei bine! Mi se pare c` cel mai urgent este s` i se redea lui Evelyn

adev`rata identitate. Aici, nu se poate. Trebuie s` se \ntoarc` la Hill Street.

Brigg nu-[i va da seama de nimic, este mult prea miop.

– {i um`rul meu rupt? interveni Evelyn.

– Vei spune c` ai avut un accident \ntorcându-te la Londra, ceea ce va

explica de ce vei sosi \n tr`sur` de po[t`.

– O clip`, Kester, spuse Evelyn. Ce s-ar presupune s` fac la Londra,

atâta timp cât lumea [tie c` am invita]i aici.

Nici chiar unchiul nu m-ar crede atât de capricios.

– Mergi la Londra pentru a m` \ntâlni pe mine acolo, dragul meu

frate geam`n. Mâine \l voi trimite pe Challow s` ia coresponden]a de la

po[t` [i-mi va aduce o scrisoare de la mine. Mama va fi entuziasmat`, iar

eu, imitând impulsivitatea ta binecunoscut`, Evy, voi pleca imediat la

Londra \n cabrioleta ta. |l voi lua pe Challow cu mine [i-l voi l`sa la Pinny,

unde \i vei lua locul... [i s` sper`m c` vom ajunge la East Grinstead f`r`

s` te recunoasc` nimeni.

– |mi voi trage p`l`ria pe ochi [i-mi voi pune un fular, promise

Evelyn. Dar de ce East Grinstead?

– Nu te-ai oprit niciodat` acolo pentru a schimba caii, nu-i a[a?

– Nu, bine\n]eles. Este prea aproape de aici.

– Asta face ca acolo s` nu fii cunoscut ca la alte treceri. Am inten]ia s`

las cabrioleta \ntr-un han [i s` continuu drumul \ntr-o tr`sur` de \nchiriat.

Când vom ajunge la Londra, m` vei l`sa undeva [i vei sosi singur la Hill

Street.... unde, pu]in mai târziu, voi veni [i eu... \n cupeu, dac` nu

hot`râm pentru vreun motiv secret s` sosesc \n diligen]`.

– {i apoi? \ntreb` Cressy.

– Voi merge s`-l v`d pe tat`l t`u [i-i voi m`rturisi adev`rul. Dac` voi

reu[i s`-l conving s`-mi ierte \n[el`toria [i s`-[i dea consim]`mântul la

c`s`toria noastr`, cred c` asta ar putea p`rea o frumoas` poveste de

dragoste. Altfel... Se \ntrerupse [i relu` dup` o clip`:

– .... Nu [tiu, Cressy [i nu vreau nici m`car s` m` gândesc la asta.

– Oh! n-are importan]`, declar` b`trâna doamn` care-l asculta cu

aten]ie. |[i va da consim]`mântul dac` [tie c` eu sunt de acord.

– Pot s`-i spun asta, doamn`?

– Am spus c` te vei putea c`s`tori cu Cressy dac` g`se[ti un mijloc de

a ie[i din impas f`r` a dezl`n]ui cronica monden`, [i sunt o femeie de

cuvânt. Cum crezi c` vei reu[i asta?

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 309

Kit zâmbi.

– Nu [tiu, doamn`. Nu cred s` fiu \n stare.

– Nimeni n-ar fi \n stare, b`iete, interveni sir Bonamy. Vor exista

cancanuri, este inevitabil.

– Nu, domnule. Singurul lucru de f`cut este s` inventez o poveste

care s`-i fac` s` vorbeasc` pe guralivii veseli f`r` a ne aduce nici un

prejudiciu.

– |nc` o inven]ie de-a dumitale, spuse b`trâna doamn` privindu-l cu

o not` de respect. M` a[teptam la asta!

– Ultima, v` promit, doamn`. {i numai dac` sunte]i de acord.

– E[ti la fel de insolent ca fratele dumitale, bomb`ni ea. Explic`-te.

– Iat`, doamn`. Nimeni dintre dumneavoastr` nu [tia, dar este mult

timp de când o iubesc pe Cressy. Am \ntâlnit-o ultima dat` când am venit

\n Anglia [i m-am \ndr`gostit imediat de ea. Dar a trebuit s`-mi ascund

pasiunea.

– De ce? \ntreb` Cressy, destul de surprins`.

– {tiam c` n-aveam nici o [ans`. Tat`l t`u nu ne-ar fi dat

consim]`mântul, iar eu [tiam c` nu eram \n m`sur` s`-]i ofer modul de

via]` cu care erai obi[nuit`.

– Ce modest e[ti! spuse Evelyn.

– Las`-l pe acest tân`r s` continue, \l \ntrerupse b`trâna doamn`. Se

va spune c` Stavely nu-l g`sea destul de bogat. M` ocup eu de asta.

Continu`.

– Mul]umesc mult, doamn`. A[a c`, am preferat s` dispar f`r` s` m`

gândesc o clip` c` pasiunea mea era \mp`rt`[it` [i c` am f`cut-o pe

Cressy s`-[i piard` speran]a.

– Oh nu! Kit, \l implor` Cressy. S` nu-mi spui c` eram atât de proast`

\ncât s` nu-]i dau nici o speran]`.

310 GEORGETTE HEYER

– Nu! o asigur` el. Erai mult prea rezervat` pentru asta. {i mult prea

mândr` pentru a l`sa pe cineva s`-]i ghiceasc` secretul. M` alungai cu

hot`râre din mintea ta.

– |n nici un caz. M-am \ntrebat dac` Evelyn nu mi-ar pl`cea la fel de

mult. La urma urmei, sem`na]i perfect.

– |ntr-adev`r, ideea este minunat`, spuse Kit. Acum ajungem la

punctul \n care suntem inatacabili. |ntre timp, na[ul meau a murit,

l`sându-mi toat` averea sa. Mi-am construit toat` povestea plecând de la

asta, pentru c` se \ntâmpl` s` fie adev`rat! Bine\n]eles, asta a schimbat

fa]a lucrurilor. M-am \ntors \n Anglia plin de speran]` [i am aflat c` erai

pe punctul s` te logode[ti cu Evelyn. Ne-am \ntâlnit, nu ne-am mai putut

st`pâni sentimentele [i, din dou` una: sau Evelyn ne-a surprins

schimbând un s`rut tandru, sau i-am m`rturisit povestea noastr`

emo]ionant`.... cum vei dori, Evelyn. |ntr-un acces de noble]e sufleteasc`,

mi-a cedat cu demnitate locul s`u.

– De acord, dar cu condi]ia s` fie bine \n]eles c`, \n ce m` prive[te eram

prea mândru pentru a mi se putea descifra sentimentele adev`rate, stipul`

Evelyn. Nu doresc, nici m`car pentru tine, s` joc rolul unui b`rbat cu inima

frânt`. Sir Bonamy, care ascultase totul cu cel mai viu interes, declar`:

– Nu b`nuiam c` ai un asemenea talent, Kit. Sunt sigur c` ai fi capabil

s` scrii o carte, o pies` de teatru, sau ceva analog. Pu]in uimit, observ`

cum Cressy era prad` unuia din irezistibilele sale accese de râs.

– Trebuie s` spun c` nu v`d ce este de râs \n asta. Dup` p`rerea mea,

povestea este \ntr-adev`r emo]ionant`, b`iete. La urma urmei, Anabel,

\ncep s` cred c` va ajunge departe!

– Sunt sigur` de asta, r`spunse lady Denville cu mândrie. }i-am spus

\ntotdeauna c` dintre fra]i, Kit este cel care [tie s` fac` orice.

Aceste cuvinte m`gulitoare \l f`cur` pe Kit s` zâmbeasc`.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 311

Adresându-se b`trânei doamne, o \ntreb`:

– Ce crede]i, doamn`? Aceasta p`rea c` se gândea la altceva [i nu

r`spunse. Dup` un timp, spuse brusc:

– |i voi scrie lui Stavely. Este de preferat s` nu ne asum`m nici un risc.

|i vei da scrisoarea mea [i vei avea grij` s-o citeasc`. N-am auzit \n via]a mea

o poveste mai dezgust`toare, mai stupid` ca a dumitale, dar presupun c`

dac`-]i spun c` n-o accept, vei inventa alta [i mai aberant`! Cressy, d`-mi

bra]ul. M` duc s` m` culc, sunt moart` de oboseal`. Ur` noapte bun`

tuturor [i se retrase, sprijinindu-se cu greutate de bra]ul lui Cressy.

– Kester, dac` ai \ntr-adev`r inten]ia s` r`spânde[ti aceast` poveste,

trebuie s-o pui mai \ntâi la punct. Nici tu, nici eu n-o putem povesti \n

acest fel. Toat` lumea va spune c` este vorba de o nou` \n[el`torie.

– Oh! dar ne vom feri s-o r`spândim, r`spunse Kit. Ar fi fost ultimul

lucru de f`cut, chiar dac` era adev`rat. N-are rost s-o aranj`m mai mult.

Va fi suficient s` povestim esen]ialul lui Fimber [i lui Challow [i s`-i l`s`m

liberi s-o r`spândeasc` \n felul lor. Dac` Challow petrece o jum`tate de

or` \n mijlocul camarazilor s`i de la "Lacheul zbur`tor", pariez c`, \n

aceea[i zi, o duzin` de versiuni diferite vor circula prin Londra.

Aminte[te-]i de nenum`ratele d`]i când Challow ne delecta cu cancanuri

de acela[i gen. Dac` Stavely \[i d` consim]`mântul, va fi foarte mul]umit

s-o ia de bun`. Iar mamei nu va trebui s`-i spun cum s-o prezinte.

– |ntr-adev`r, nu, declar` lady Denville. {tiu deja care-mi va fi

versiunea, dac` cineva va \ndr`zni s` m` \ntrebe când va ap`rea anun]ul

de logodn`!

– |n ce m` prive[te, spuse sir Bonamy, m` voi mul]umi s` spun c` am

oroare de bârfe.

– Este exact ce trebuie r`spuns, domnule, spuse Kit zâmbind. S` fie

redu[i la t`cere!

312 GEORGETTE HEYER

– Da, dar nu crezi c` oamenii ar putea s-o interpreteze gre[it? relu`

lady Denville. N-ai putea s` la[i doar s` se \n]eleag` c` este vorba de o

emo]ionant` poveste de dragoste?

– Da, poate, admise sir Bonamy dup` ce se gândi \ndelung.

– Ce crezi c` va trebui s` spun` Evelyn, Kit? \ntreb` lady Denville cu

\ngrijorare.

– Absolut nimic, replic` acesta.

– Ce noroc! exclam` fratele lui geam`n.

– Tot ce trebuie s` fac` Evelyn, continu` Kit, r`spunzând astfel

\ntreb`rii mute pe care o citise \n ochii mamei sale, este s` se comporte

exact cum ar fi f`cut-o dac` povestea era adev`rat`. S` adopte o atitudine

de polite]e distant` [i glacial`, o privire dispre]uitoare.... |l [tii când \[i d`

aere, mam`.

– {i tu, pozna[ule, ce inten]ionezi s` le r`spunzi indiscre]ilor? \ntreb`

Evelyn.

– Dac` |n`l]imii Voastre \i place... [i de asemenea dac` nu-i place,

r`spunse Kit, eu nu voi fi obligat s` r`spund ceva, pentru c` \nainte ca

vestea s` fie cunoscut`, m` voi \ntoarce la Viena. Haide, nu te sup`ra.

|nainte de a pleca, voi spune povestea mea persoanei pentru care a fost

special inventat`. {i, Evy, dac`-]i \nchipui c`.....

Se \ntrerupse auzind u[a deschizându-se [i se \ntoarse repede.

Dar nu era decât Cressy, care venea s`-i spun` noapte bun` [i c` o

l`sase pe b`trâna doamn` pe deplin mul]umit`.

– I-am spus c` sunt sigur` c` vei face o carier` str`lucit`. Mi-a r`spuns

c` era convins` de asta [i a izbucnit \ntr-un asemenea hohot de râs, \ncât

am crezut c` va muri. Kit, doar un Fancot putea inventa o asemenea

poveste... Haide, s` l`s`m râsul. Când te voi vedea? \l \ntreb`, ridicând

ochii spre el.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 313

– Mâine, draga mea, \i r`spunse el cu un zâmbet tandru.

– Da, dar dup` aceea?

– Imediat ce voi putea. Va trebui s` discut cu tat`l t`u. M`car dac` am

putea s-o convingem pe \ngrozitoarea Albinia s` fac` o scurt` c`l`torie \n

str`in`tate!... Dar nu ne putem baza pe asta. Sunt sigur c` Stewart m` va

l`sa s` m` \ntorc \n luna august. Cressy r`spunse, zâmbind cu curaj:

– Atunci, nu va fi mult timp. Noi vom pleca la Worthing foarte repede.

Presupun c` nu va fi posibil.... nu, evident! Kit scutur` din cap.

– Mai am o sarcin` de \ndeplinit, pe care n-o voi \ntârzia prea mult.

– Cressy, micu]o m` vei ierta c` plec? interveni lady Denville. Tocmai

mi-am amintit c` am ceva foarte important s`-i spun lui Evelyn \nainte s`

se \ntoarc` la Pinny.

Evelyn \n]elese imediat c` nu era vorba decât s`-l lase pe Kit \ntre

patru ochi cu viitoarea logodnic`. Sir Bonamy, care \n]elegea mai greu,

se puse totu[i \n mi[care pân` la urm`.

– Ah! spuse el ridicându-se cu greu, da, frumoasa mea, desigur. |]i

urez noapte bun`, drag` domni[oar` Stavely! Ziua a fost obositoare,

nu-i a[a? A dracului de obositoare!

– Este adev`rat, spuse Kit, cuprins de panic`. Evelyn, a[teapt`-m`.

– Desigur! N-am or` fix`! Nu ezita s` m` treze[ti dac` am adormit,

r`spunse fratele s`u f`cându-[i retragerea strategic` \n urma lui sir

Bonamy [i \nchizând u[a dup` el. Totu[i, Kit nu \ntârzie s` i se al`ture.

– Evy, \i spuse acesta, mi-am fr`mântat mintea pentru a g`si un mijloc

de a aranja treburile tale dar n-am reu[it. Singura solu]ie posibil` este s`

m` c`s`toresc cu Cressy \nainte ca unchiul s` afle de existen]a

domni[oarei Askham.

– Eram sigur c` m` vei \njunghia pe la spate, spuse cu triste]e Evelyn.

Mai \ntâi ai \ncercat s` treci drept eu, apoi mi-ai furat logodnica...

314 GEORGETTE HEYER

Gânde[te-te la um`rul meu, gânde[te-te c` sunt capul familiei, brut`.

– Vrei s` fii serios? \ntreb` Kit, enervat.

– Jur s` fiu, cu condi]ia s` nu spui prostii. Pân` acum nu i-am f`cut

câtu[i de pu]in curte Patiencei.

– {tiu, dar te cunosc, drag` frate. Curând te vei duce cu mama la

Brighton [i-i vei face sigur o vizit` familiei Askham care nu locuie[te

departe de acolo.

– Nu, Kester, n-o voi face. Acestea fiind spuse, s` vorbim pu]in despre

treburile tale. Am impresia c` ar fi trebuit s` fii \napoi la Viena de câteva

zile, nu-i a[a?

– Este adev`rat, recunoscu Kit. Dar nu cred c` Stewart va face o

dram` din asta. Pentru a-mi justifica cererea de concediu, i-am spus c` a

murit na[ul [i, \nc` pu]in, mi-ar fi dat ordin s`-mi prelungesc absen]a

dac` nu reu[eam s`-mi rezolv treburile la timp. Dar ce era gata s`-]i spun

când a intrat Cressy, este c` \ndat` ce voi rezolva totul cu Stavely,

inten]ionez s` merg s`-l v`d pe unchiul, pentru a-i povesti \ntâmplarea

mea \nduio[`toare. Asta ar trebui s` aranjeze lucrurile.

– S` aranjeze? Cred c` mai degrab` te vei certa cu el!

– |n nici un caz, continu` vesel Kit. Nu pentru c` voi credee]i c` nu

este posibil un dialog cu el. Te \n[eli. Las`-m` s-o fac. Dar, mai ales, s` nu

ui]i rolul pe care s-a presupus c`-l joci \n acest roman. Poate ar fi mai bine

s` ]i-l scriu?

– Poate, \ntr-adev`r, recunoscu Evelyn. Nu r`spund de nimic când nu

e[ti lâng` mine. Dar ascult`! Vine cineva... [i nu este Fimber.

Se ridic` \n clipa când se b`tea la u[`, gata s` se strecoare \n spatele

perdelelor patului. Kit se duse s` deschid` [i se afl` \n fa]a lui sir Bonamy,

\nf`[urat \ntr-un superb halat de cas`, cu bonet` de noapte [i trupul

eliberat de orice constrângere.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 315

– Ah! dumneavoastr` sunte]i, domnule, spuse Kit. Intra]i! Ceva nu

este \n ordine?

– Nu, totul este \n regul`, replic` sir Bonamy. Dar....

Se \ntrerupse, observându-l pe Evelyn.

– Credeam c` e[ti singur, \i spuse lui Kit. Dar n-are importan]`! Nu

este grav. Evelyn, r`mase aproape mut la \nf`]i[area monstruoas` a lui sir

Bonamy "\n ]inut` de interior".

– Nu v` alung` prezen]a mea, domnule. Sau prefera]i s` ies?

– Nu, nu este nici un secret.

Ce voiam s` spun este f`r` importan]`. Este vorba de unul dintre

acele mici lucruri mici la care te gânde[ti noaptea. Mi-ar pl`cea s`-]i

vorbesc, Kit, \nainte s` pleci la Viena. Tu e[ti foarte prietenos... foarte

prietenos [i foarte amabil, [i ai mult` influen]` asupra mamei tale. Dac`

ai binevoi s`-i strecori o vorb` la ureche, ]i-a[ fi foarte recunosc`tor.

Noteaz`, nu vreau s` spun c` nu sunt fericit s`-mi fie so]ie. Dimpotriv`,

sunt \ncântat din multe puncte de vedere, cu excep]ia aceluia c` are

inten]ia s` m` hr`neasc` doar cu biscui]i [i ap` gazoas`.

– Oare \ntr-adev`r asta \i va fi inten]ia? \ntreb` Evelyn care-[i st`pânea

cu greu dorin]a de a râde.

– Bine\n]eles c` nu! spuse Kit.

– Nu sunt sigur, continu` sir Bonamy. Aminte[te-]i ce mi-a spus...

– Nu-mi amintesc, domnule, dar dac` a spus asta, cu siguran]` a

glumit.

– Cu femeile, nu se [tie niciodat`. De altfel, reu[esc \ntotdeauna s`-[i

ating` scopurile. |ntreab`-l pe Evelyn, dac` nu m` crezi. Cred c` tu nu e[ti

deloc amator de femei?

– Exact, domnule, recunoscu Kit. Dar nu v` cred mai pu]in pentru

asta, [i cu siguran]` \i voi vorbi mamei.

316 GEORGETTE HEYER

Foarte emo]ionat, sir Bonamy \i strânse mâna [i-i mul]umi cu

efuziune, asigurându-l c` acum putea merge \n patul s`u, f`r` teama de

a avea vreun co[mar \ngrozitor. Ie[ea din camera sa exact \n clipa \n care

lady Denville era gata s` intre, asemenea unei ondine, \ntr-un neglijeu

din material verde deschis. F`cu o s`ritur` \napoi, exclamând:

– Dumnezeule! Bonamy.

Dep`[indu-[i tulburarea, acesta spuse cu curaj:

– Da, [i f`r` corset. {tiu c` nu-]i place. Nu mi-ai ascuns asta!

Revenindu-[i, lady Denville se \ndrept` spre el, \i puse mâna delicat`

pe bra] [i r`spunse:

– Dragule, probabil te-ai \n[elat. Cum a[ fi putut spune un asemenea

lucru?

– Nu m-am \n[elat, afirm` sir Bonamy. M-ai rugat s` renun] la el.

– Probabil \mi pierdusem min]ile, r`spunse |n`l]imea Sa.

– {i mi-ai spus chiar, continu` sir Bonomy, cu o lic`rire de speran]`

\n ochi, c` mi se aude corsetul trosnind.

– De asta \mi amintesc, \ntr-adev`r, recunoscu lady Denville. Dar nu

te mai gândi la a[a ceva, dragul meu prieten. S` nu renun]i niciodat` la

corset, ]i-o cer. M-am obi[nuit pe deplin cu el.

– Oh! frumoasa mea, declar` sir Bonamy, a c`rei fa]` se lumin`.

Aveam o greutate pe inim`. Tocmai mi-ai luat-o. Sunt cel mai fericit dintre

b`rba]i. Dumnezeu s` te binecuvânteze, \ncânt`toarea mea!

Lady Denville, ie[ind f`r` prea mari prejudicii din \mbr`]i[area sa

cople[itoare, \l duse cu amabilitate \n camera lui [i alerg` s`-[i \ntâlneasc`

fiii. P`trunzând la ei, declar`:

– S`rmanul Bonamy! Când m` gândesc c` nu mi-am dat seama c`

avea atât de mult` nevoie de mine!

– Cred c` nici el nu este absolut con[tient de asta, mam`, spuse Kit.

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 317

– Nu, nu \nc`, dar va fi, v-o jur. Desigur, [ocul a fost destul de dur,

dar deja \ncepe s` fie mai pu]in deprimat.

Ag`]a]i de coloanele patului, cei doi fii nu se puteau opri din râs.

– B`ie]i r`i, le spuse mama lor, v` interzic s` v` bate]i joc de el.

– Promite-mi cel pu]in c`-i declari c` nu inten]ionezi s`-l hr`ne[ti cu

biscui]i [i ap` gazoas`, reu[i s` spun` Kit.

Ea fu cea care \ncepu s` râd` acum.

– Oh! bietul odor. Ca [i când a[ fi \n stare de o asemenea cruzime!

Dar asta cred c` l-ar ucide. Spune-i c` nu voi interveni \n nici un fel.

Fire[te, inten]ionez s-o fac, dar cum nu va observa, nu trebuie s` ai

scrupule, dragul meu. Asta \l f`cu pe Evelyn s` \nceap` s` râd`. Dar

redeveni brusc serios [i spuse cu vehemen]`:

– Nu-l lua de so], mam`, nu te c`s`tori cu el! Ar trebui s` \n]elegi c`

asta nu se poate. Lady Denville r`spunse cu cea mai mare seriozitate:

– Este exact ce mi-am spus [i eu, chiar \n clipa \n care tocmai m`

hot`râsem s-o fac.

Dar, dragul meu, imagineaz`-]i c`, gândindu-m` mai bine, cred tot

mai mult c` voi fi fericit` cu Bonamy. Asta am venit s`-]i spun, pentru c`

[tiu c` aceast` c`s`torie nu-]i place [i c`, de când s-a hot`rât, n-am g`sit

modul de a schimba dou` vorbe cu tine. {i \n plus, m-am gândit c` nu

voi fi niciodat` o b`trân` doamn` v`duv`. Nu po]i [ti cât de u[urat` am

fost! |i lu` capul \n mâini [i-l s`rut`.

– {i acum, cere-i lui Fimber s` te conduc` \napoi la Pinny, dragul

meu, [i nu-]i mai face griji. Totul s-a aranjat. Kit ne-a venit \n ajutor la

timp... exact la timp.

Vocea i se frânse [i se \ntoarse repede pentru a-[i s`ruta cel de-al

doilea fiu, cu entuziasm.

– Oh! dragul meu, spuse ea. Mul]umesc!

318 GEORGETTE HEYER

Nu voi mai ad`uga o vorb` \n plus, pentru c` voi \ncepe s` plâng [icând plâng sunt oribil`. Bun` seara, comorile mele.

Gemenii se privir`.– Te vei obi[nui, afirm` Kit cu un zâmbet u[or. Este adev`rat c` va fi

fericit` cu el.– O cred pân` la urm`, r`spunse Evelyn.Ridic` ochii spre Kit [i zâmbi la rândul s`u.– N-a[ vrea s`-]i sporesc stânjeneala, Kester, reluând la rândul meu

tot ce tocmai a spus scumpa noastr` mam`..... sau, din fericire, n-a spus.– Slav` Domnului! spuse Kit.– Da. Sper c` noi nu ne vom spune niciodat` lucruri de acest fel.– De ce naiba ar trebui s-o facem?– N-am nici cea mai mic` idee. Trage de cordonul soneriei, Kester. M`

duc s` m` culc. Cum spunea viitorul nostru tat` vitreg, ziua a fostobositoare!

– A dracului de obositoare! r`spunse ca un ecou fratele s`u geam`n.

Sfâr[it

PENTRU DRAGOSTEA LUI CRESSY 319

giannijollys