Particularitatile de ingrijire a bolnavilor cu afectiuni oto-rino-laringologice

Ingrijirea bolnavilor cu afectiuni oto-rino-laringologice prezinta unele particularitati:- saloanele bolnavilor cu astfel de afectiuni trebuie sa fie aerisite; temperature sa fie

ceva mai ridicata decat in celelalte saloane, cu 1-2 eventual 3 grade; umiditatea aerului sa fie de 60-65 %. In acest scop este de multe ori necesar ca asistenta sa ridice umiditatea aerului din salon cu mijloace artificiale ( pulverizari, evaporari, etc.). Intrucat bolnavii cu afectiuni otice suporta foarte greu zgomotul, ei vor fi plasati in saloanele cele mai izolate, care nu au ferestre spre strada.

- Igiena organelor interesate va fi riguros pastrata. Spalarea pavilionului si orificiului conductului auditiv extern se va face cu apa calduta si sapun, avand grija san u se scurga apa in conduct. Cerumenul se indeparteaza prin spalatura auriculara. In afectiunile otice, cand pavilionul este afectat, el va fi sters cu tampoane sterile de vata, uscate sau inmuiate in alcool sau apa oxigenata. Nu se utilizeaza pentru acesta regiune tincture de iod, acesta putand produce iritatii sau arsuri. Tot asa se indeparteaza si corpii straini din conductul auditiv extern. Daca corpii straini sunt animate ( insecte), ei vor fi mai intai omorati, prin asfixiere turnand in conduct o substanta uleioasa : glicerina, ulei de vaselina etc., incalzita la temperatura corpului.

- In afectiunile supurative ale pavilionului, la prescriptia medicului, se fac comprese cu substante antiseptice. Mai multe straturi de tifon se imbiba cu medicamentul prescris. Cu ele se inveleste pavilionul pe ambele fete, in asa fel ca straturile de tifon sa patrunda intre cutele cartilaginoase. Daca inflamatia este mai intinsa, compresa va depasi pavilionul, acoperind si tegumentele din jur. Peste acestea se pun straturi de vata uscata si se fixeaza cu o fasa de tifon.

- Comprese se mai aplica si cu scop antiinflamator si analgezic in otite, mastoidite in perioada dureroasa etc. Aceste comprese se fac cu un strat gros de vata, intins in forma dreptunghiulara, indoit in doua. Compresa se aseaza in jurul pavilionului in forma de potcoava, trecand pe sub lobul urechii peste mastoida si se acopera cu mai multe straturi de vata uscata apoi cu un strat impermeabil, gutaperca, celofan etc.; la fixarea compresei se va avea grija ca urechea sanatoasa sa ramana libera. Deasupra compresei se pot aplica saculete de nisip cu sare calda , eventual o perna electrica, pentru ridicarea temperaturii sub compresa. Durata de aplicare a compreselor este indicate de medic. In general, ele se schimba la 2-3 ore.

- Pentru igiena nazala nu se fac spalaturi, caci apa debiliteaza mucoasa nazala, predispunand-o la infectii si pierderea simtului olfactiv. Igiena nasului consta din suflarea lui fara violenta, nara cu nara. Pentru a usura suflarea se pot introduce in fosele nazale pomezi dezinfectate. In institutiile spitalicesti se utilizeaza si aspiratoare prevazute cu ambouri speciale, aplicabile la meaturi, pentru extragerea secretiilor din fosele nazale.

Pentru ingrijirea gatului se va efectua toaleta bucala de mai multe ori pe zi, urmata de gargara cu substante antiseptice, neiritante, de concentratie slaba. La persoanele care nu stiu sa faca gargara, in caz de angine, la indicatia medicului se pot face dusuri sau spalaturi faringiene; la copii, jetul se va proiecta in gat atunci cand striga.

Din secretiile purulente – aparute eventual din organele din sfera oto-rino-laringologica – asistenta va face recoltari pentru frotiuri colorate si insamantari pe medii de cultura in vederea identificarii germenilor cauzali si antibiograma.Ingrijirea bolnavilor dupa interventii chirurgicale oto-rino-laringologice. Specialitatea de nas, gat si urechi este o disciplina cu predominanta chirurgicala, in care majoritatea interventiilor provoaca hemoragie. Datorita specificului conditiilor anatomice, hemostaza – cel putin in parte – este lasata pe seama mijloacelor naturale. Tocmai din acest motiv asistenta trebuie sa supravegheze bolnavul dupa interventie, cu cea mai mare atentie si sa acorde primele ingrijiri pentru oprirea sau reducerea hemoragiei pana la sosirea medicului.Hemoragiile auriculare (otoragiile) daca nu sunt cauzate de traumatisme craniene, au de obicei caracter benign, in cea mai mare parte a cazurilor fiind de intensitate redusa. Asistenta va mentine bolnavul in repaus absolute, cu capul ridicat; in ureche se va aplica o mesa sterile si va sta langa bolnav, linistindu-l pana la sosirea medicului.Hemoragiile nazale ( epistaxisul ) survin destul de frecvent, nu numai la sectiile de specializate, putand fi provocate, atat de cauze locale ( traumatisme ) cat si de cauze generale ( hipertensiune arteriala, boli infecto-contagioase, cauze endocrine, sindroame hemoragipare).Atitudinea asistentei va fi in functie de etiologia, natura si gravitatea epistaxisului. La bolnavii hipertensivi, epistaxisul se considera ca o hemoragie salutara pentru scaderea tensiunii arteriale si nu se va incerca oprirea pentru inceput, ci numai daca bolnavul devine palid si epistaxisul continua. Asistenta descheie camasa bolnavului in jurul gatului, il aduce in pozitie sezanda si il solicita sa-si sufle nasul usor, nara cu nara, pentru eliminarea cheagurilor. Apleaca apoi capul bolnavului usor inainte si exercita cu pulpa indexului de la mana corespunzatoare pe aripa nasului o compresiune, pana cand vine in contact cu septul nazal. Durata compresiunii este de 15 minute. Compresiunea poate fi efectuata si de bolnav, punandu-l sa comprime cu policele si indexul ambele aripioare nazale. In acest caz se va aseza un suport sub cotul bolnavului. Acest procedeu da rezultate bune in hemoragii de intensitate mica. Pentru ca efectul compresiunii narilor sa fie mai eficace, se pot aplica in fosele nazale tampoane imbibate in solutii hemostatice (aspirina 1/10, apa oxigenata XII volume, pudra de fibrina), care se pot mentine pe loc 24-48 ore, bolnavul nu va sulfa nasul; toaleta de dimineata i se va efectua in asa fel, ca el sa nu se aplece, evitand pozitiile declive ale capului.Daca nici aceasta metoda nu da rezultat, atunci se aplica tamponamentul anterior sau posterior al foselor nazale sau se trece la ligatura sau cauterizarea vasului care sangereaza. Asistenta va pregati materialele necesare, manopera fiind executata de medic. Pentru tamponamente se vor pregati : specul nazal, apasator de limba, pensa nazala, foarfece, deschizator de gura, sonda Nelaton, comprese sterile patrate cu latura de 10 cm, mesa fir de matase, solutii coagulante si antiseptice. Tamponamentul se va mentine cel putin 48 de ore.Hemoragiile dupa interventii faringiene si amigdaliene trebuie raportate imediat medicului. Recunoasterea acestor hemoragii din timp poate intampina uneori greutati, mai ales daca interventia s-a facut in narcoza, sau la copii, care in timpul somnului pot inghiti o mare cantitate de sange. Asistenta trebuie sa urmareasca pe acesti bolnavi cu deosebita atentie. Dupa interventie bolnavii vor fi retinuti in repaus complet, li se interzice inghitierea salivei timp de 6 ore, saliva fiind lasata sa curga intr-o tavita

renala. Prezenta unei cantitati moderate de sange in saliva in primele ore dupa interventie este un fenomen natural; daca insa sangele apare in proportii neadmise sau saliva continua sa fie amestecata cu sange si peste 6 ore dupa terminarea interventiei, atunci asistenta trebuie sa raporteze cazul imediat medicului. Din acest motiv asistenta va solicita bolnavul, la anumite intervale, sa scuipe saliva intr-o tavita renala, in caz ca el spontan nu ar face acest lucru.Alimentatia va consta numai in lichide, intrucat majoritatea operatiilor provoaca dureri in timpul masticatiei si deglutitiei. In ziua a 2a – a 3a de la interventie se va trece la alimentatia cu pireuri. Dupa amigdalectomie si alte interventii pe faringe, temperatura alimentelor va fi mai redusa decat temperature corpului, pentru a nu produce o vasodilatatie locala, care ar favoriza hemoragiile. Dupa alimentare se efectueaza toaleta cavitatii bucale, pentru indepartarea resturilor.In caz ca bolnavii in urma interventiei sau a bolii de baza nu pot inghiti, vor fi alimentati prin sonda nazala sau fistula stomacala.In cursul tulburarilor de inghitire poate sa se iveasca necesitatea indepartarii secretiilor buco-faringiene pe cale mecanica, pentru a nu fi aspirate in caile respiratorii. In acest scop asistenta va pregati la indemana aspiratorul electric, sau in lipsa acestuia o seringa Guyon, prelungita cu un tub de cauciuc.In afectiunile laringologice, cand vorbirea este interzisa sau produce dureri bolnavului, asistenta va asigura pe noptiera hartie si creion pentru ca el sa-si poata comunica dorintele in scris.Ingrijirea bolnavilor traheostomizati ridica probleme deosebite. Acesti bolnavi respira prin canule traheale duble. Sputa – care se elimina prin canula – poate stramta sau chiar oblitera lumenul canulei, aderand la peretii ei, ceea ce provoaca o dispnee de inspiratie. In aceste cazuri tubul inferior trebuie scos si curatit cu o perie aspra si tifon. Curatirea se face intotdeauna cu apa rece, caci cea fierbinte coaguleaza secretiile pe peretii canulei, ingreunand indepartarea lor. Asistenta va avea grija ca impreuna cu tubul interior, nu cumva sa indeparteze sic el exterior, caci repunerea canulei – in special in primele zile de dupa operatie – poate intampina greutati. Inainte de a repune tubul intern, acesta va fi uns cu ulei steril, care impiedica fixarea secretiilor pe pereti.Indepartarea, curatirea si repunerea canulei trebuie facute operativ pentru ca intre secretiile san u adere de peretii tubului exterior. Impingerea acestor secretii in trahee la repunerea tubului interior, in caz cand bolnavul nu le poate elimina print use, poate da nastere la complicatii pulmonare.Cu ocazia toaletei canulei, se schimba si pansamentul de sub canula. Depunerea si uscarea secretiilor in canula in cantitati exaggerate poate fi diminuata prin aplicarea in fata orificiului extern al canulei a catorva straturi de tifoane, care sa fie mentinute in stare umeda.Particularitatile de ingrijire a copiilor cu afectiuni oto-rino-laringologice. Asistenta va trebui sa mentina copiii in pozitie favorabila in timpul examinarii, in brate fixand cu o mana antebratele copilului de torace iar cu cealalta capul in pozitia ceruta de medic, aplicand palma pe fruntea copilului. Daca copilul este agitate, ea va fixa membrele inferioare intre genunchi.Sugarii si copiii mici trebuie feriti atent de raceala, de aceea ei se opereaza pe o masa de operatie incalzita cu dispozitive speciale, iar in lipsa acesteia, infasurati intr-un cearsaf steril, incalzit.

Ca o igiena locala se pune accent mai mare pe toaleta cavitatii bucale, curatandu-o de mai multe ori pe zi cu un tampon imbibat cu apa boricata 2%, pentru prevenirea eventualelor infectii, care la copii, datorita particularitatilor anatomice, pot aparea mult mai usor decat la adulti.Copiii necesita o supraveghere mult mai atenta. Ei suporta greu tamponamentele. Pentru a preveni smulgerea tampoanelor, a pansamentelor si atingerea plagii, in jurul articulatiilor cotului se fixeaza mansoane de carton sau atele drepte pentru perioada de timp necesara.

Particularitatile de ingrijire a bolnavilor cu afectiuni oftalmologice

Ingrijirea bolnavilor cu afectiuni oftalmologice cere o atentie deosebita.Ochiul este segmentul periferic, receptor al analizatorului vizul care impreuna cu ceilalti analizatori pune in legatura organismul cu lumea inconjuratoare.O tulburare a analizatorului vizual are drept urmare scaderea sau chiar pierderea vederii. Cunoscand acest fapt, bolnavii ingrijiti in spitale cu afectiuni oftalmologice sunt mai sensibili, mai iritabili, fiind obsedati de posibilitatea scaderii sau pierderii capacitatii lor vizuale.Rolul asistentei este foarte important in unele imbolnaviri. Prin indrumarea, supravegherea si ingrijirea constiincioasa a bolnavilor cu afectiuni oftalmologice, asistenta poate contribui la evitarea pericolului unei infirmitati a organului vizual.Cu exceptia catorva boli insotite de dureri, cum este glaucomul acut sau unele boli ale corneei, afectiunile oftalmologice nu sunt insotite de dureri sau alte semen alarmante: temperature, stare generala alterata etc. Bolnavii se pot scula, se ingrijesc singuri de igiena lor personala, isi fac patul, se alimenteaza active in sufragerie sau la masa din salon. Pentru ingrijirea acestor bolnavi, rolul asistentei se rezuma la efectuarea tratamentului current, supravegherea lor, urmarirea evolutiei bolii si munca de educatie sanitara.Probleme deosebite ridica doar bolnavii care au pierdut vremelnic sau definitive, partial sau total vederea, eventual poarta pansamente care impiedica utilizatorului vizual. Din aceste motive, la sectiile de oftalmologie nu trebuie sa existe praguri. Usile saloanelor, bailor, WC-urilor, salilor de tratamente sa fie intotdeauna inchise, eventual usa salonului larg deschisa, caci bolnavii – in lipsa orientarii vizuale - pot suferi accidente. Din acelasi motiv este important sa nu se schimbe locul mobilierului in salon, nici macar al scaunelor.Asistenta trebuie sa cunoasca tehnica aplicarii medicamentelor in ochi, precum si aceea a pansamentelor oculare. Se va evita aplicarea pansamentului in caz de secretii abundente, care constituie un bun mediu de cultura pentru germenii patogeni si ar agrava boala de baza.Recoltarile bacteriologice si insamantarile pe medii de cultura pentru identificarea germenilor cauzali si determinarea sensibilitatii lor fata de antibiotice este obligatorie ori de cate ori apar secretii patologice.Sarcini mult mai mari revin asistentei in caz de interventii chirurgicale oftalmologice. Pregatirea bolnavilor pentru operatii se face in linii generale la fel ca si pentru alte interventii chirurgicale, sarcinile de pregatire adaptandu-se bineinteles conditiilor speciale reprezentate de regiunea unde se executa operatia. Foarte importanta in aceste cazuri este castigarea increderii bolnavului asupra efectului interventiei si risipirea fricii cu care el asteapta ziua operatiei.Bolnavii operati trebuie plasati in saloane mici, izolate de zgomot si feriti de excitatiile mediului inconjuratort. Ferestrele vor fi inzestrate cu storuri si rolete, pentru a putea asigura semiobscuritatea necesara bolnavilor care prezinta fotofobie.Patul se pregateste inca in timpul interventiei, ridicandu-se capataiul pentru a asigura bolnavului o pozitie semisezand cu capul mai ridicat.

Dupa interventiile chirurgicale pe globul ocular, bolnavul trebuie ferit de orice effort fizic. Se va interzice orice miscare, caci efortul cel mai mic, o simpla contractie muscular, ii poate provoca o hemoragie la locul interventiei, iar o cantitate infima de sange extravazat intraocular poate sa duca la pierderea vederii. Este necesar ca acest fapt sa fie comunicat bolnavului inainte de interventie, dandu-i-se totodata indrumarile necesare asupra modului de comportare in perioada postoperatorie.Dupa interventie, transportul bolnavului in salon se va face cu patul montat pe roti, pentru a-l feri de mutarile pe targa si de pe targa in pat. Pozitia lui in pat va fi semisezand, rezemandu-si capul comod, chiar in timpul somnului.In primele 5-6 zile, pan ace trece pericolul hemoragiei se va face bolnavului numai o toaleta partiala, evitand miscarile. Facerea patului se va efectua de asemenea cu bolnavul imobilizat. Asistenta va indeparta resturile alimentare sau alte impuritati care se vor aduna in pat cu o maturica mica, va intinde cearceaful fara sa mobilizeze bolnavul si va scutura numai cearceaful de deasupra si eventual patura.Alimentatia bolnavului va consta in primele zile numai din lichide trecandu-se apoi la alimente pastoase, pentru a-l scuti de masticatie.Lichidele le va primi din ceasca cu cioc sau din pahar cu ajutorul unui tub de sticla.Pentru a evita eforturile actului defecarii, bolnavului i se va face cate o clisma simpla, evacuatoare in primele zile, chiar daca nu prezinta constipatie. Pana la alte dispozitii ale medicului, bolnavul va fi deservit la pat cu plosca si urinar.In perioada tratamentului, cand din cauza pansamentului sau din alte motive bolnavul inca nu vede, asistenta trebuie sa tina cont de completa lui infirmitate, cerandu-I conditiile necesare pentru incadrarea lui in mediul inconjurator. Astfel se vor indeparta de pe noptiera obiectele de prisos, in special cele fragile si se va pune la indemana lui semnalizatorul, pentru ca sa poata chema oricand personalul de ingrijire. Cata vreme ochii ii sunt acoperiti cu pansamente, bolnavul este intr-o permanenta stare de neliniste, il enerveaza pana si deschiderea mai zgomotoasa a usii; de aceea asistenta trebuie sa asigure o liniste perfecta in salon. Atitudinea ei fata de bolnav trebuie sa fie cat se poate mai atenta, caci bolnavul singur este neputincios.Supravegherea bolnavilor cu afectiuni oftalmologice trebuie sa fie foarte atenta si in timpul noptii. Asistenta de serviciu va avea grija ca bolnavul sa nu si schimbe pozitia in pat si sa nu se deplaseze pansamentul. Ochiul nu trebuie privit insa ca un organ izolat; supravegherea si ingrijirile se vor extinde si asupra tuturor functiilor vitale ale organismului, ca si dupa orice interventie chirurgicala.Copiii internati pentru interventii oftalmologice vor fi primiti cu insotitori. Asistenta va da acestora lamuririle si instructiunile necesare si va supraveghea respectarea lor. Ea va avea grija sa nu plaseze copii la un loc cu bolnavii recent operati sau in apropierea saloanelor lor, pentru a nu-i deranja.Pentru a asigura mentinerea pansamentului sau a medicamentului aplicat, copiilor li se vor trage mansete sau manusi pe mana. Eventual li se pot fix ape bratele si antebratele in extensie, cu cotul intins pe atele, san u poata ajunge cu mana la ochi.