pancreatita continut

1

ARGUMENT

Aspecte teoretice

Pancreatita este un sindrom medico-chirurgical rezultat pe baza unui dezechilibru

complex enzimatic, în care leziunile pancreatice se însoţesc de tulburări grave generale, neuro-

vasculare şi proteolitice. Frecvent, incidenţa generală a pancreatitei este de 2-3% dacă luăm în

considerare şi formele subclinice, acest procentaj este mai mare. Boala se întâlneşte la orice

vârstă, dar mai ales între 30-70 ani, cu uşoară predominanţă la femei.

Suferinţa, fie ea fizică sau morală, este o parte integrantă din existenţa terestră. Şi nu e

om care să fi fost scutit de ea. Se pare că într-o anumită măsură măcar, ea ne ajută să evoluăm.

Dar dacă depăşeşte anumite limite de intensitate său timp, ea ne leagă aripile. Şi atunci trebuie să

căutăm să ieşim din impas.

Poate că este un semn, o lecţie de viaţă sau o încercare menită să ne călăuzească

spiritual, chiar cu preţul suferinţei fizice.

Influenţele nervoase (viaţa neregulată, stress, traumă psihice), abuzurile alimentare,

raţia alimentară incorect alcătuită, orarul neregulat al meselor, tahifagia, alimentele nespălate,

nespălatul mâinilor înainte de masă, lipsa de igienă în timpul mesei, detinţia deficitară, sunt

factori obişnuiţi de risc în apariţia bolilor digestive.

Fixarea termenului de pancreatită a fost realizată în sensul că, sub acest nume sunt

cuprinse toate formele anatomo-clinice de la cele mai simple, la cele mai grave, chiar şi atunci

când sunt însoţite de alte afecţiuni, în special biliare.

Frecvenţa mare şi în continuă creştere a morbidităţii şi invalidităţii prin boli digestive,

interesarea cu precădere a persoanelor tinere, în plină activitate profesională, cheltuielile sociale

mari, care le implica spitalizarea lor îndelungată şi frecvenţa, justifică orice eforturi materiale şi

spirituale pentru limitarea întinderilor.

Problemele de dependenţă pe care le poate prezenta un bolnav cu pancreatită şi de care

trebuie să ţină seama asistentul medical la întocmirea planului de îngrijire sunt:

� intoleranţă alimentară;

� greţuri şi vărsături;

� constipaţie

� dureri abdominal difuze de intensitate crescută în etajul supramezocolic;

� insomnie;

� anxietate;

� lipsa cunoştinţelor despre boală.

2

CAPITOLUL I.

DATE GENERALE DESPRE BOALĂ

1.1 Prezentarea noţiunilor de anatomie şi fiziologie a pancreasului

1.1.1 Elemente de anatomie

Pancreasul este o glandă anexă a tractului digestiv. Pancreasul este o glandă cu dublă

secreţie (externă şi internă) anexată duodenului. Formă neregulată fiind asemănătoare unui

ciocan.

Aşezare: este aşezat în cavitatea abdominală retroperitoneal, la nivelul primelor

vertebre lombare. Se întinde de la concavitatea doudenului până la splină. Culoarea roz-cenuşie

devine roşie în timpul activităţii.

Raporturi: La dreapta este delimitată de partea concavă a duodenului, la stânga ajunge

la hilul splinei, înainte se afla stomacul, iar posterior vine în raport cu coloana vertebrală (la

nivelul vertebrelor lombare L1 şi L2). El este împărţit prin inserţia mezocolonului transvers în

două porţiuni: supramezocolică şi submezocolică.

Configuraţia externă;

- are forma literei “J”

- este aşezat în poziţie transversal

- este lung de 15-22 cm, înalt de 4-5 cm şi gros de aproximativ 2 cm.

3

Greutatea este în medie de 80 grame. I se descriu patru părţi: capul, gâtul, corpul,

coadă. Capul este partea cea mai voluminoasă şi are forma aprox. ovală. El este înconjurat de

duoden.

Gâtul sau istmul pancreasului este o porţiune îngustă, care leagă capul de corp.Corpul

este porţiunea alungită a pancreasului, care are o poziţie aproape perpendiculară pe axul vertical

al corpului. Coada este porţiunea terminală a organului, care vine în raport cu splina. Ea este

partea mobila a pancreasului.

Proiecţia la suprafaţa corpului:

� superior în plan orizontal trece prin extremitatea anterioară a celor opt coaste;

� inferior în plan orizontal trece la două lăţimi de degete deasupra ombilicului;

� la dreapta în plan sagital la două degete în dreapta liniei mediane;

� la stânga în plan sagital la 2 cm de linia medioclaviculara stânga.

1.1.2 Structura pancreasului

Din punct de vedere histologic, pancreasul este alcătuit din două părţi: pancreasul

exocrin şi pancreasul endocrin. Pancreasul exocrin reprezintă 97-98% din volumul glandei şi

este o glandă tubulo-acinoasă, care se aseamănă că structură cu glandele salivare, de aceea a mai

fost numită glanda salivară abdominală. Pancreasul este acoperit cu o capsulă fibroasă, care

trimite spre interior pereţii ce împart în doi lobi şi lobuli.

Lobulii sunt formaţi din acini glandulari, aceştia fiind formaţi la rândul lor din celule

pancreatice care secretă sucul pancreatic. Fiecare acin prezintă un canalicul excretor.

Canaliculele excretoare unindu-se, formează canale excretoare, care se deschid în două canale

mari colectoare:canalul Wirsung şi canalul Santorini.

4

Canalul Wirsung (principal) se întinde de la coadă până la cap, deschizându-se în

duoden, prin ampula lui Valter.

Canalul Santorini (accesoriu) porneşte din canalul Wirsung la nivelul corpului

pancreasului şi se deschide tot în duoden. Când ductul Wirsung este obstruat canalul Santorini se

dilată şi asigură scurgerea sucului pancreatic în duoden. Sucul pancreatic este un lichid incolor,

care conţine trei fermenţi: tripsina,amilază şi lipaza.

Între acinii glandulari din regiunea capului şi a cozii, se găsesc nişte celule glandulare

care formează insulele Langerhans şi care secretă hormonii: insulina, glucagonul. Celulele

glandulare sunt mai mici faţă de acinii glandulari, nu formează cavităţi şi canale secretoare. În

structura lor au: celulele A, situate predominant în centrul insulelor (elaborează şi secretă

glucagonul), celulele B, mai numeroase (circa 80% din totalul celulelor endocrine), aşezate în

special la periferia insulelor (secretă insulina). Pancreasul endocrin conţine şi celule D care

secretă somatostatina (STS) şi gastrina, prima participând la reglarea metabolismului glucidic,

prin inhibarea secreţiei celulare A şi B. Pancreasul endocrin conţine şi celule ce secretă

polipeptidul pancreatic: celulele PP.

1.1.3 Vascularizaţie

Arterele care vascularizează pancreasul provin din arterela splenica, artera hepatică şi

artera mezenterică superioară. Venele se adună în vena splenică şi mezenterica superioară, care

se varsă în vena porta. Limfocitele drenează limfa la ganglionii mezenterici superiori, la

ganglionii din lungul vaselor splenice şi la ganglionii situaţi în ligamentul spleno-pancreatic.

1.1.4 Inervaţia

Pancreasul este inervat de filete nervoase simpatico şi parasimpatice, care vin pe

traiectul vaselor din plexul celiac.

1.1.5 Pancreasul exocrin, sucul pancreatic

Sucul pancreatic este secretat de celule acinare ale pancreasului exocrin. Este un lichid

limpede, uneori cu conţinut de mucus care se adăugă în canalele excretoare cu un ph 8. La om se

5

elimină zilnic o cantitate de 200-800 ml. Conţine substanţe anorganice, cea mai importantă fiind

bicarbonatul (care îi conferă caracterul alcalin) şi substanţe organice (componentul cel mai

important fiind enzimele).

Componentele anorganice:

Bicarbonatul este secretat în ductele pancreatice printr-un proces activ (însoţit de

creşterea consumului de oxigen) ce realizează o concentraţie mare (cca 70mEq/l). El antrenează

osmotic şi apa de-a lungul ductului pancreatic. Transportul de bicarbonat este realizat printr-o

pompă situată în membrana apicală a celulelor epiteliale, care introduce concomitent în celula

ioni de clor. Eliberarea clorului este invers proporţională cu a bicarbonatului.

PH-ul sucului pancreatic reflectă PH-ul sanguin, bicarbonatul din suc crescandin

alcaloza metabolică şi scăzând în acidoza metabolică.

Bicarbonatul neutralizează conţinutul acid al duodenului.

În ductul panctreatic apare o cantitate mare de natriu transformat în schimbul potasiului.

Natriu şi potasiu se elimină prin sucul pancreatic într-o concentraţie asemănătoare cu a plasmei

ce se păstrează constantă.Secreţia acinară este izotona,iar cea finală este hipertona.

Componentele organice

Enzimele

Sunt cele mai importante componente ale sucului pancreatic.

Acţionează asupra celor trei principii alimentare şi se împart în:

- amilolitice (alfa-amilaza şi maltaza),

- lipolitice (lipaza) şi proteolitice (tripsina, chimotripsina, carboxi-peptidaza). Secreţia

enzimelor este stimulată de acetilcolina, mediator al stimulării vagale, şi de colecistokinina

(cck).

1.1.6 Pancreasul endocrin : insulina, glucagonul, STS şi PP

Insulina este secretată de celulele B din insulele Langerhans. Ea reglează în special

metabolismul glucidic, dar şi cel lipdic şi protidic. Are acţiune hipoglicemiantă menţinând

glicemia la nivelul fiziologic prin îndreptarea excesului de glucoză spre ficat (unde se

depozitează sub formă de glicogen) şi stimularea utilizării ei tisulare. În metabolismul glucidic

intervine şi glucagonul (cu efect hiperglicemiant) prin mobilizarea glucozei din glicogenul

hepatic şi împiedicarea utilizării ei tisulare. Insulina circula liberă în sânge. Iniţial este preluată

de circulaţia porta. Dispare din circulaţie prin metabolizare în ficat şi rinichi şi prin fixare pe

receptori. Ţesutul nervos (cu excepţia unor zone speciale) şi globulele roşii nu au receptori

pentru insulina şi nici nu o utilizează.

Efectele metabolice ale insulinei:

6

Insulina intervine în reglarea metabolismului intermediar glucidic,dar şi în cel lipidic şi

protidic. Hipoinsulinismul produce prin dereglări ale metabolismului intermediar, diabetul

zaharat. Comă diabetică este explicată prin efectul insulinei asupra metabolismului proteic,este

explicată importanta insulinei în procesele de sinteză şi creştere,asemănătoare cu al hormonului

somatotrop şi a celor tiroidieni. Ţesuturile prin care intervine în reglarea metabolismului

intermediar sunt:cel hepatic,muscular şi adipos.

Reglarea secreţiei de insulină

Hiperglicemia stimulează secreţia de insulina direct,fără intervenţia sistemului nervos.

Insulina scade glicemia. Acest feed-back negativ contribuie la menţinerea unui nivel glicemic

normal. Secreţia de insulina este stimulată şi de fructoza (convertita intracelular în glucoză).Alţi

stimulatori ai insulinei sunt: aminoacizii. Secreţia de insulina este stimulată vag prin intermediul

acetilcolinei. Efectul vagal este inhibat de atropină. Simpaticul inhibă secreţia de insulina.

Glucagonul este un polipeptid sintetizat în celulele A ale pancreasului endocrin. Are un puternic

efect hiperglicemiant, realizat prin mecanisme opuse celor prin care insulina are efect

hipoglicemiant. Stimulează glicogenoliza,acţiune ajutată de un efect neoglicogenetic ce susţine

rezervă de glicogen. Glucagonul acţionează cu predilecţie de hepatocit eliberând în circulaţie

glucoză.

Reglarea secreţiei de glucagon

Hipoglicemia stimulează secreţia de glucagon rezultând o revenire la normal a

glicemiei. Hiperglicemia inhiba secreţia de glucagon realizându-se un feed-back negativ

complementar cu cel realizat de reacţia inversă a hiperglicemiei cu secreţia de insulina.

Secreţia de glucagon este stimulată şi de aminoacizi, în special de cei glicoformatori

(alanina, serina, glicocol) care acţionează prin sânge. Asemeni insulinei, glucagonul este

stimulat şi prin glucoza şi aminoacizii din intestin. Secreţia de glucagon creşte în efort fizic şi

stres de orice natură prin sistemul nervos simpatic, disponibilizând o cantitate crescută de

glucoză pentru ţesutul muscular prin mobilizarea ei din glicogenul hepatic.

Parasimpaticul, prin acetilcolina, stimulează secreţia de glucagon. Secreţia de glucagon

creşte în inaniţie în primele zile rezultând o mobilizare a glucozei disponibile din organism.

Secreţia de glucagon este inhibată de hiperglicemie, acizii graşi liberi din plasmă, corpii cetonici

şi insulina.

Somatostatina (STS) şi secreţia de insulina şi glucagon

STS a fost descoperită iniţial că hormon hipotalamic ce inhiba secreţia de hormon

somatotrop. Ulterior s-au descoperit şi alte surse şi roluri. În general STS are un efect inhibitor

pe funcţiile pe care le influenţează.STS este secretată de celulele D din pancresul endocrin,

celule situate în vecinătatea celulelor A şi B.Celulele D secretă şi gastrina. STS inhiba secreţia

7

de insulina şi glucagon acţionând ca un hormon paracrin. Secreţia STS este stimulată de factorii

care cresc secreţia de insulina, hipoglicemie, unii aminoacizi. STS poate ajunge în circulaţia

generală acţionând ca un hormon sistemic.

Polipeptidul pancreatic (PP)

Secretat de celulele pancreatice şi celulele tractului digestiv. Secreţia lui este inhibată

de STS. Rolul lui în metabolismul glucidic şi intermediar nu este precizat. Nu afectează

glicemia.

1.2. Prezentarea teoretică a bolii

1.2.1 Definiţie

Pancreatita acută reprezintă un sindrom abdominal acut, determinat de leziuni

anatomice şi funcţionale la nivelul glandei care, începând de la congestie şi edem pot să ajungă

la hemoragii, necroze şi supuraţie.

1.2.2 Etiologie

Pancreatita acută apare frecvent la obezi, la marii mâncători şi consumatori de alcool.

Apare la cei cu teren vascular aterosclerotic, la cei cu afecţiuni biliare– mai ales litiaza biliară, la

ulceroşi. Etiologia poate fi toxică – intoxicaţia alcoolică sau medicamentoasa şi infecţioasa –

septicemia, infecţii biliare, supuraţii abdominale. Poate fi întâlnită şi în afecţiuni virotice:

hepatită, parotidita epidemică, febre eruptive, câteodată şi în afecţiuni bacteriene, febră tifoidă,

difterie. De cele mai multe ori, boala apare după o masă deosebit de copioasă,bogată în grăsimi

şi bine stropită cu alcool. Pancreatita acută poate apărea şi după traumatisme pancreatice sau

postoperator (după operaţii regionale: ulcer duodenal, căi biliare, splenectomii).

Pancreatita acută poate fi:

� Pancreatita acută catarală;

� Pancreatita acută hemoragică.

8

1.2.3 Patogenie:

Pancreatita acută poate apare atunci când factorii implicaţi în menţinerea homeostaziei

celulare sunt alteraţi. Factorul declanşator poate fi orice lezează celulele acinare şi blochează

secreţia granulelor zimogene, de exemplu: consumul abuziv de alcool, litiaza biliară şi anunite

medicamente sau toxice. Este încă neclar mecanismul care declanşează evenimentele din

pancreatita acută. Se presupune că sunt implicaţi factori extracelulari: răspunsul nervos, arterial,

cât şi intracelulari: activarea intracelulară a enzimelor, creşterea Ca intracelular, activarea

proteinelor de şoc. În plus, pancreatita acută se poate dezvolta atunci când lezarea celulelor

ductelor biliare duce la absenţa secreţiei enzimatice cum ar fi mutaţia genei CFTR. Odată ce a

fost iniţiată cascadă de evenimente patologice, după lezarea celulelor acinare pancreatice,

traficul membranar celular devine haotic cu urmări dezastruoase:

� compartimentele granulelor lizozomale şi zimogene fuzionează activând

tripsinogenul la tripsina active:

� ripsina intracelulara determina activarea zimogenelor;

� veziculele secretorii sunt eliberate în interstiţiu, unde vor fi chemoatractante

pentru celulele inflamatorii.

Neutrofilele activate eliberează superoxid şi enzime proteolitice (catepsina B, D, G,

colagenaza şi elastaza). Macrofagele eliberează citokine care vor media răspunsul inflamator

local sau chiar sistemic în cazurile severe. Mediatorii eliberaţi sunt TNF-alfa, IL-6, IL-8. Aceşti

mediatori ai inflamaţiei determina creşterea permeabilităţii vascularizaţiei pancreatice,

conducând la hemoragie, edem şi necroza pancreatică. Pe măsură ce aceşti mediatori sunt

eliberaţi în circulaţia generală apar complicaţii, cum ar fi: bacteriemia, prin translocare din flora

intestinală, efuziunile pleurale, hemoragiile digestive şi insuficienţă renală. Sindromul de

răspuns inflamator sistemic duce la instalarea şocului cardiocirculator şi decesului.

1.2.4 Diagnostic clinic:

Simptomele pancreatitei pot varia de la un uşor discomfort abdominal, până la stare de

şoc, cu HTA şi hipoxie. Prima manifestare a bolii este durerea. Ea este moderată în formă

edemetoasa şi extrem de violenţă în cazul formelor hemoragice şi necrotice.

Durerea este atroce, adesea sincopală, depăşind în intensitate colicile abdominale. Se

instalează brutal, însoţindu-se de o stare de nelinişte. Este descrisă variabil de bolnavi – ca o

senzaţie de sfâşiere, torsiune, strivire. Durerea are sediul în epigastru şi hipocondrul stâng, şi

iradiază în umărul stâng, în zona lombară stânga dând “durerea în bară”.

Greţurile şi vărsăturile sunt frecvente şi abundente. Sunt la început alimentare, apoi

bilioase şi rar sangvinolente.

9

Meteorismul abdominal este un simptom constant datorită opririi parţiale a tranzitului

intestinal, uneori putând exista chiar diareei sangvinolente.

Bolnavul prezintă anxietate, transpiraţii reci, dispnee, tegumente palide şi oligurie.

Tensiunea arterială normală este uşor crescută, iar faciesul bolnavului este roşu, vultuos. Pulsul

este normal sau tahicardic. Apoi tensiunea arterială scade şi apar semne de şoc. Febra este

moderată, 38*C.

Slăbirea se instalează repede şi este însoţită de topirea musculaturii toracice şi pelvine.

Tulburările psihice sunt frecvente, sub formă de agitaţie, chiar delir. În formele

necrotico-hemoragice apare starea de colaps.

Examenul obiectiv:

Se constată de cele mai multe ori că este vorba de un bolnav obez, care obişnuieşte să

mănânce mult. Adesea este vorba de un vechi litiazic care a avut de curând o masă copioasă.

La palpare, abdomenul este destins, cu meteorism.

Semnele locale culese sunt în general sărace şi neconcludente şi aceasta contrastează cu

starea generală alterată a bolnavului, cu intensitatea durerilor de care se plânge.

La percuţie, bolnavul prezintă o hipersonoritate şi se pune în evidenţă uneori pancreasul

corespunzând zonei dureroase în bară.

Pancreasul bombează, dând senzaţia de formaţiune tumorală aşezată orizontal, în etajul

superior.

Inflamaţia pancreatică şi necroza pot determina hemoragia retroperitoneal ce duce la

sechestrarea lichidelor. Pot apărea echimoze pe flancuri (semnul Grey- Turner) sau periombilical

(semnul Cullen).

Se poate simţi adeseori o vezică biliară destinsa sau sensibilitate crescută în hipocondrul

drept, semn că există şi o participare biliară la procesul patologic.

1.2.5 Diagnostic paraclinic:

Examene de laborator:

a). Sânge:

� Hipocalcemia (sub 8,5 mg %) are valoare prognostica importantă de prognostic

cu atât mai prost cu cât este mai scăzută şi exprimând extinderea necrozelor;

� Hiperglicemia ( 150-200 g % ) moderată în 3/5 cazuri prin distrugerea

hormonilor insulina şi glucagon;

� VSH-ul crescut;

� transaminazele sunt frecvent şi constant crescute.

� scăderea Hb - în cursul evoluţiei care oscilează în jur de 9% = anemie;

10

� hiperamilazemie – depăşeşte de 3-6 ori normalul, cu valori maxime în ziua 2-3-a

zi de la debut.Revine la normal către ziua a 7-a. Persistenta ei peste 10 zile sugerează fie

continuarea procesului inflamator pancreatic, fie evoluţia către formarea de pseudochisturi.

� lipazemia – după unii autori este mai valoroasă decât amilazemia şi ea are valori

crescute;

� hiperlipidemie – în 5-10% din cazuri de pancreatita acută necrotico-hemoragica

prin creşterea concentraţiei serice a grăsimilor neutre.

� Leucocitoza este un semn des întâlnit (normo sau leucopenia apărută la bolnavii

operaţi este un semn de prognostic nefavorabil care trădează în general prăbuşirea mecanismelor

de apărare a organismelor);

� Scăderea albuminei semnifica creşterea importantă a catabolismului proteic;

� Hiperazotemia este paralelă cu gradul vărsăturilor şi atingerii renale.

b). Urină:

� reducerea diurezei, oligoanurie, semn de IRA secundară şocului şi toxemiei

enzimatice;

� modificarea sedimetrului urinar cu apariţia hematiilor, cilindrilor granuloşi

(semne de iritare renală);

� hiperamilazurie de peste 256-512-1000 U şi apare mai târziu decât amilazemia

dar este mai persistenta şi revine mai lent decât amilazemia.Amilazuria are valori duble faţă de

amilazemie.

Examenul radiologic:

� stomacul arata hipertonie, mai ales la nivelul mării curburi;

� colonul transvers arata distonie, care poate simulă un pneumoperitoneu;

� duodenul arata iritare;

� pancreasul poate apărea opac între claritatea stomacului şi colonului.

Uneori se pot observa calcificări pancreatice, calculi biliari sau un revărsat peritoneal;

� toracic - pot exista revărsate peritoneale.

Tranzitul baritat poate evidenţia lărgirea cadrului duodenal şi deplasarea anterioară a

stomacului pe radiografia de profil.

� irigografia;

� fistulografia se face la bolnavii operaţi cu drenaj abdominal prelungit şi semne

clinice de abces cu substanţe de contrast iodate;

� colongio-pancreatografia endoscopica retrogradata (utilă în evidenţierea

sistemului canalar pancreatic);

11

Ecografia poate evidenţia o colecţie de lichid în regiunea peripancreatică sau mărirea de

volum a pancreasului sau prezenţa unui calcul în ampula lui Vater.

Alte examene imagistice:

� scintigrafia;

� tomografia;

EKG este indispensabilă. Poate arăta trasee normale-trasee modificate prin

hipocalcemie, prin semne de infarct miocardic care poate fi cauza simptomatologiei (semnne

false de pancreatita acută) sau asociate unei pancreatite acute.

Examenul materiilor fecale este foarte util.

1.2.6 Diagnosticul diferenţial:

Un tablou clinic şi biologic cu unele variaţii în jurul semnelor descrise poate pune în

discuţie o serie de afecţiuni medicale şi chirurgicale.

Afecţiuni medicale:

� indigestia simplă sau o gastrită acută;

� infarct miocardic;

� ulcer gastric sau duodenal în puseu dureros.

Afecţiuni chirurgicale care pot determina creşterea amilazemiei:

� apendicită acută cu sediu anormal;

� torsiuni viscerale diverse;

� colica biliară, colescitita acută, peritonita biliară;

� ulcer gastric sau duodenal perforat;

� infarctul intestinal;

� colica reno-ureterală;

� ocluzie intestinală.

Diagnosticul diferenţial cel mai important trebuie făcut cu abdomenul acut chirurgical

care reprezintă - spre deosebire de pancreatita acută urgenţă chirurgicală.

1.2.7 Evoluţie. Prognostic

În formele edematoase are loc de regulă, ameliorarea rapidă subiectivă şi obiectivă.

Dacă nu se respectă dietă şi nu există supraveghere medicală poate exista pericolul de recidiva.

În formele intermediare: evoluţia este spre necroza sau vindecare.

În formele supraacute: evoluţia este mortală în primele 6 ore prin sincopa.

În formă acută: evoluţia are 3 faze: debut brutal, ocluzie intestinală funcţională, infecţie

şi necroză. Cazurile grave evoluează majoritatea în 2-7 zile către moarte prin peritonita şi colaps.

Nu există un paralelism între leziunile anatomopatologice şi gravitatea bolii.

12

În formele edematoase – prognosticul este bun sub tratament şi prin respectarea

regimului alimentar.

În formele necrotice – prognosticul este grav

1.2.8 Tratament

a) igieno-dietetic:

Având în vedere că pancreatita acută apare în special la persoanele obeze şi la cele care

consumă grăsimi şi alcool, se va combate obezitatea şi alcoolismul. Se vor evita prânzurile

copioase, excesul de băuturi alcoolice şi de grăsimi, a băuturilor reci. Se va face tratamentul

infecţiilor cailor biliare, tratamentul litiazei biliare, a bolilor gastro-duodenale, tratamentul

infecţiilor acute sau cronice pancreatotrope. Alte măsuri igieno-dietetice:

� îmbracaminte corespunzătoare normelor igienice şi estetice;

� condiţii de muncă corespunzătoare principiilor ergonomice;

� folosirea raţională a repausului – prin odihnă activa şi culturală;

� evitarea fumatului, cafelei în exces;

� asigurarea unei locuinţe corespunzătoare: spaţioasă, luminoasă, curată.

� evitarea sedentarismului şi cultivarea miscerii;

� evitarea stresului;

� igienizarea întregii vieţi;

� evacuarea vezicii urinare – spontan, prin stimulare sau sondaj vezical;

� urmărirea somnului – se va administra la indicaţia medicului, în caz de

insomnie, un hipnotic uşor.

� prevenirea escarelor – prin schimbarea periodică a poziţiei bolnavului;

� efectuarea fricţiunilor cu alcool.

b) medical:

Este aplicat în faza iniţială a pancreatitei acute, având următoarele obiective şi metode

de realizare:

- reducerea secreţiei pancreatitice prin post absolut, nutriţie parenterală totală şi

aspiraţie nazogastrica prelungită (considerată ca metodă de prevenire a abceselor pancreatice).

- substituţia volemică masivă poate determina îmbunătăţirea perfuziei capilare şi, ca

urmare, diminuarea hipoxiei celulare, având ca rezultat reducerea extensiei necrozei pancreatice.

Se face intravenos în funcţie de starea generală, bilanţul hidroelectrolitic, şi volemic, urmărirea

diurezei.

- scăderea acidităţii gastrice prin introducerea de bicarbonat de sodiu 10%( 100-200 ml)

pe sonda. După aspiraţia gastrică se administrează prafuri alcaline, câte o linguriţă la 3-4 ore:

magnezia usta.

13

În primele 4-5 zile se interzice alimentarea pe cale orală.

Odată cu normalizarea tranzitului intestinal se începe alimentaţia cu lichide în cantităţi

mici 300-400 ml/zi.

Medicaţie analgezică: Algocalmin, Piafen, Mialgin 50-100 mg la 4-6 ore; antispastice:

Scobutin, Lizadon, No-spa.

Se mai administrează Novocaină 1% 20 ml + Atropină i.v.

Efect antologic poate avea şi perfuzia cu glucoză şi insulină (inhibă lipaza ţesutului

gras).

Pentru combaterea şocului se folosesc:

� soluţii cristaloide: NaCl, K (în funcţie de diureza), Că (la nevoie);

� soluţii coloide (menţin volemia timp îndelungat);

� soluţii glucozate.

Pancreatita realizează o veritabilă arsura chimică internă. În primele ore de evoluţie are

loc o fugă plasmatica considerabilă în regiunea retroperitoneala şi în seroase. După 24h,

diminuarea masei sangvine poate atinge 40%, hematocritul putând ajunge 55%.

În următoarele 24h hematocritul tinde să se normalizeze cu persistenta unei hipovolemii

foarte accentuate.

Din ziua a 3-a, edemele încep să se resoarbă şi apare compensarea, prin trecerea

lichidelor din sectorul interstiţial în cel intravascular. Este vorba deci de un şoc hipovolemic.

În primele ore se va corecta hipovolemia prin:

� perfuzie cu plasmă;

� perfuzie cu soluţii macromoleculare (Macrodex, Rheomacrodex);

� transfuzii de sânge total.

Medicaţie sedativă:

� contraindicaţie absolută pentru Morfină şi sedative cerebrale deoarece provoacă

spasm Oddian determinând agravarea bolii

� perfuzie venoasă cu Procaina (Novocaină) diluata sol. 1% sau infiltraţii

retroperitoneale

Medicaţie antienzimatică: Trasylol, Zymofren, Iniprol, Contraykol.

Antibioterapie - pentru prevenirea infectării zonelor necrozate se recomandă

antibioterapia cu spectru lung şi, în special, cea pentru anaerobi. Se mai recomandă antibiotice

cu acţiune asupra florei intestinale (Neomicina, Metronidazol) administrate pe interval scurt (pot

produce perturbări ale florei, care devine nocivă).

Corticoizii - în doze mari 3-4 g la 24 ore administraţi parenteral într-o priză probabil

fără prea mare efect asupra leziunilor pancreatice.

14

Radioterapie locală - 100-200 R/24 ore în 5-6 şedinţe zilnic, cu acţiune inflamatorie,

inhiba secreţia pancreasului exocrin.

Sub acest tratament bolnavul poate depăşi faza gravă a primelor zile evoluând spre

atenuarea simptomatologiei, în special în formele fără necroza întinsă.

c) chirurgical:

Se recomandă temporizarea intervenţiei pentru a permite echilibrarea biologică a

bolnavului în vederea intervenţiei şi delimitarea focarelor necrotice.

Dacă se găseşte pancreatita, se face:

� infiltraţie cu Procaina peripancreatic şi retroperitoneal

� drenaj în vecinătatea focarelor pancreatice

� controlul căilor biliare, cu tratamentul unei eventuale litiaze biliare, sau cu

drenajul extern al colecistului sau al căilor biliare principale.

Indicaţie de tratament chirurgical este şi apariţia semnelor complicaţiei, precoce sau

tardivă:

� hemorargie peritoneală sau digestivă (se face hemostaza şi se instalează

drenajul);

� perforaţia viscerală cu peritonita (sutura perforaţiei, drenaj peritoneal);

� abces retroperitoneal (semnalat de apariţia febrei, hiperleucocitoza,reagravarea

stării generale, se intervine pentru plasarea unui drenaj).

15

CAPITOLUL II.

ÎNGRIJIRI GENERALE

2.1. Internarea pacientului în spital

Internarea în spital constituie un eveniment important în viaţa bolnavului; el se

desparte de mediul său obişnuit şi este nevoit să recurgă la ajutorul unor oameni străini.

Internarea se face pe baza biletelor de trimitere de la medicul de familie.

Bolnavii internaţi sunt înscrişi la Biroul serviciului de primire în registrul de internări,

unde se completează şi foaia de observaţie clinică cu datele de identitate ale bolnavului.

Bolnavii vor fi examinaţi la internare de medicul de gardă, care va culege datele

anamnetice de la bolnav sau însoţitor şi le va nota în foaia de observaţie, stabilind diagnosticul

prezumtiv, necesar şi din punctul de vedere al dirijării bonavului în secţiile de spital. În vederea

examinării clinice, efectuată de medicul de gardă, asistenta medicală ajută bolnavul să se

dezbrace.

După stabilirea diagnosticului prezumtiv şi repartizarea bolnavului în secţie, asistenta

medicală însoţeşte bolnavul la baie, îl ajută să se dezbrace, observă tegumentele şi fanerele (la

nevoie deparazitează bolnavul), îl ajută să-şi facă baie (dacă acesta nu poate), apoi îl conduce în

camera de îmbrăcare unde îl ajută să se îmbrace cu hainele de spital (pijama, ciorapi, papuci,

halat).

Hainele şi efectele bolnavului vor fi preluate şi înregistrate cu grijă în vederea

înmagazinării, eliberându-se bolnavului sau însoţitorului un bon de preluări (la nevoie şi hainele

vor fi supuse deparazitării).

Astfel pregătit, asistenta conduce bolnavul la salon unde îl prezintă celorlalţi pacienţi, îl

informează asupra regulamentului de ordine interioară a spitalului şi îl ajută să se aşeze în patul

pregătit cu lenjerie curată.

După ce a fost culcat bolnavul în pat, asistenta medicală întocmeşte foaia de

temperatură, determină greutatea bolnavului, măsoară T0, pulsul, T.A., iar datele obţinute le

notează în foaie de observaţie.

Asistenta medicală va linişti şi membrii familiei pacientului, asigurându-i asupra

îngrijirii de calitate de care bolnavul va beneficia în spital, comunicându-le numărul salonului în

care a fost internat bolnavul şi orarul vizitelor.

Primirea bolnavilor în secţie şi iniţierea lor în obiceiurile secţiei, reprezintă un moment

hotărâtor în câştigarea încrederii bolnavului în personalul medico-sanitar.

16

2.2 Asigurarea condiţiilor de mediu

Saloanele trebuie să fie luminoase şi cu o ventilaţie ireprosabilă, curate si dotate cu

mobilierul stric necesar. Se vor înlătura toţi excitanţii: auditivi, vizuali, olfactivi sau gustativi cu

efecte negative asupra sistemului nervos. Asistenta medicală verifică şi explică pacientului cea

mai bună poziţie pe care trebuie să o adopte în pat, va asigura lenjerie de pat şi corp uscată şi

curată de câte ori este nevoie şi va urmări pacientul să nu apară complicaţii.

2.3. Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi

2.3.1. Pregătirea patului şi a accesoriilor lui

Paturile pacienţilor vor fi cât mai comode pentru a evita poziţiile forţate şi pentru a

asigura confortul necesar pe o durată mai lungă de spitalizare.

Este important ca paturile să fie cu somieră mobilă,transformabile în fotolii şi prevăzute

cu rezemătoare de spate pentru a se putea aduce pacienţii în poziţii corespunzătoare necesităţilor

lor de respiraţie în cursul dispneei.

În acelaşi scop saloanele trebuie să fie prevăzute şi cu mese adaptabile de pat.

Patul pacientului trebuie să aibă o saltea confecţionată dintr-o singură,din două sau trei

bucăţi,din burete sau material plastic care se curăţă şi se dezinfectează mai uşor.

Pernele trebuie să fie în număr de două, una umplută cu păr de cal sau iarbă de mare,

alta cu burete sau puf, iar pătura să fie confecţionată din lînă moale.

Lenjeria patului trebuie să conţină două cearceafuri, unul simplu şi celălalt plic, două

feţe de pernă, o aleză sau traversă, muşama.

2.3.2. Schimbarea lenjeriei de pat

Se va efectua la 2 -3 zile sau ori de cîte ori este nevoie. Avem nevoie de lenjerie curată

completă şi schimbarea se va face în funcţie de gravitatea stării pacientului.

Dacă pacientul nu este dependent de aparate şi se poate mobiliza,shimbarea lenjeriei se

va face fără pacient în pat.

Dacă starea pacientului nu permite mobilizarea lui atunci schimbarea lenjeriei se va

face cu pacientul în pat.

Cînd pacientul se poate întoarce în decubit lateral schimbarea lenjeriei se va face în

lungimea patului, iar cînd poate fi sprijinit în poziţie şezîndă schimbarea se face în lăţime.

2.3.3. Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare a pacientului

Pacienţii care se pot mobiliza vor fi instruiţi să folosească duşul şi să se spele pe mâini

după fiecare folosire a toaletei. Dacă medicul permite îmbăierea pacientului, atunci acesta se va

face la o temperatură plăcută pentru pacient care să se situeaze de obicei între 34-36°C.

Băile să nu depăşească 10-25 minute, cel mult 20 de minute. Toracele în timpul băii să

rămână liber, deasupra nivelului apei.

17

Baia este importantă pentru menţinerea tegumentelor într-o stare perfectă de curăţenie

în vederea prevenirii unor complicaţii cutanate, pentru stimularea funcţiilor pielii care au un rol

important în apărarea organismului şi pentru a asigura starea de confort necesară pacientului.

Asistenta medicală are misiunea delicată de a controla în mod discret şi de a îndruma

când este cazul ca pacientul neimobilizat să-şi facă zilnic toaleta de dimineaţă şi de seară ce

constă în spălarea feţei, a urechilor, a gâtului, a membrelor superioare, regiunii axilare, toaleta

cavităţii bucale şi îngrijirea părului.

După terminarea băii pacientului, se va efectua o frecţie cu alcool pentru închiderea

porilor şi stimularea circulaţiei, este ajutat să se îmbrace cu lenjerie de corp curată, halat şi

papuci.

2.3.4. Schimbarea poziţiei şi mobilizarea pacientului

În funcţie de evoluţia bolii, poziţia pacientului trebuie schimbată în pat după indicaţiile

medicului. Dacă nu sunt indicaţii speciale, poziţia pacientului în pat trebuie lăsată la latitudinea

lui.

Asistenta medicală nu trebuie să insiste pentru readucerea pacientului într-o poziţie

standard. Scopul îngrijirii este reducerea cauzelor care îl obligă pe pacient să adopte aceste

poziţii neobişnuite.

Mobilizarea pacienţilor în pat poate fi efectuată numai la stricta indicaţie a medicului. O

imobilizare prelungită la pat predispune organismul la complicaţii vasculare, flebotromboze sau

flebite latente, generatoare de embolii. Din acest motiv se permit mişcări dirijate de respiraţie,

precum şi ale membrelor.

2.3.5. Captarea eliminărilor

A. Captarea materiilor fecale

Materialele necesare:

- paravan;

- ploscă (bazinet);

- o plosca şi materiale pentru toaletă;

- acoperitoare pentru ploscă;

- hartie igienică;

- materiale pentru spălarea mâinilor;

- muşama şi aleză (pentru protejat patul).

Etape de execuţie:

1. Pregătirea materialelor. Se pregătesc materialele necesare.

2. Efectuarea tehnicii:

- Patul bolnavului se separă cu un paravan de restul salonului.

18

- Patura şi cearsaful care acopera bolnavul se pliază sub forma de armonică la

picioarele bolnavului.

- Se protejează patul bolnavului cu muşamaua şi aleza.

- Se ridică bolnavului camaşa de noapte.

- Cu mâna stângă introdusă cu palma în sus sub regiunea sacrala, se ridică bolnavul

şi, în acelasi timp, cu mana dreapta se introduce plosca sub bolnav (plosca care in prealabil a fost

incalzita cu apa fierbinte).

- Se acoperă bolnavul şi se menţine astfel până termină actul defecării.

- Se oferă bolnavului hârtie igienică şi la nevoie se face toaleta regiunii perianale

pe plosca special pregatită.

- Se îndepărtează plosca cu multa precauţie.

- Se acoperă plosca şi se îndepartează din salon.

- Se spală mâinile bolnavului în ligheanul special pregătit.

- Se îndepărtează muşamaua şi aleza, se îmbracă bolnavul şi se reface patul

bolnavului.

- Se îndepartează paravanul şi se aeriseşte salonul.

- Spălarea mâinilor.

- Materiile fecale se păstrează, dacă este necesar, până la vizita medicală în camera

specială a grupului sanitar (plosca va avea ataşat un bilet cu numele bolnavului, numărul

salonului, al patului şi ora defecării).

- Materiile fecale provenite de la un bolnav contagios se aruncă după ce se lasă

timp de două ore în contact cu un dezinfectant.


B. Captarea urinei

Materiale necesare: urinar, comprese uscate.

Captarea urinei bolnavului imobilizat la pat se face in urinare (recipiente confecţionate

din metal emailat, sticlă sau material plastic), cu deschizatura diferită: pentru barbaţi in forma de

tub, pentru femei mai scurta şi lată.

Urinar: a - pentru femei; b - pentru barbati

După utilizare, urinarele se golesc imediat, se spală cu apă caldă în jet, cu săpun şi se

dezinfectează.

19

C. Captarea vărsăturilor

Materiale necesare:

- muşama;

- aleză;

- prosop;

- doua taviţe renale curate, uscate;

- pahar cu soluţie aromată.

Etape de execuţie:

1. Pregătirea materialelor. Se pregătesc materialele mai sus menţionate.

2. Pregătirea bolnavului:

- În timpul vărsăturilor, bolnavul se aşează în poziţia sezandă, iar dacă starea lui nu

permite, va rămâne culcat cu capul întors într-o parte, aşezându-i sub cap un prosop.

- Se protejează lenjeria de pat şi corp cu o muşama şi o aleză, iar în faţa bolnavului

se aşează un prosop.

3. Efectuarea tehnicii:


- Dacă bolnavul are proteză dentară mobilă se îndepartează.

- Se da bolnavului tavita renala sau se tine (în cazul în care acesta nu poate) şi cu

mâna dreaptă se susţine fruntea bolnavului.

- Când bolnavul s-a liniştit se îndepărtează tăviţa renală.

- Se clăteşte gura cu soluţie aromată folosind o altă tăviţă renală.

- Se îndepărtează imediat din salon taviţă renală cu vărsături.


- Vărsătura captată în taviţa renală se păstrează până la vizita medicală, într-un

dulap special dacă este necesar.

- Tăviţele renale se golesc, se spală, se dezinfectează şi se sterilizează prin fierbere

sau vapori supraîncălziţi sub presiune.

2.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative

2.4.1. Măsurarea şi notarea temperaturii

Scop: evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză.

Locuri de măsurat:

-cavităţi semi-închise: axilă, plica inghinală, cavitatea bucală;

-cavităţi închise: rect, vagin.

Temperatura = rezultatul proceselor oxidative din organism, generatoare de căldura prin

dezintegrarea alimentelor energetice.

20

Termoreglare = funcţia organismului care menţine echilibrul între producerea căldurii

(termogeneza) şi pierderea căldurii (tremoliza) pentru păstrarea valorilor constante.

Materiale necesare:

� termometru digital;

� casoletă cu tampoane de vată şi comprese sterile;

� recipient cu soluţie dezinfectantă (alcool sanitar, alcool iodat, )

� tăviţă renală;

� ceas;

� foaie de observaţie;

� pix de culoare albastră;

� carneţel individual.

Intervenţiile asistentei medicale:

- pregătirea materialelor lângă bolnav;

- pregătirea psihică a bolnavului;

- spălarea pe mâini;

- se scoate termometrul din cutie şi îl deschide prin apasarea unicului buton,

- se verifică ca acesta să afişeze pe ecranul digital gradaţia o.

Pentru măsurarea în axilă:

- se aşează pacientul în poziţie de decubit dorsal sau în poziţie sezândă;

- se ridică braţul bolnavului;

- se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului;

- se aşează termometrul cu senzorul ( vârful metalic) în centrul axilei, paralel cu

toracele;

- se apropie braţul de trunchi,cu antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară a toracelui;

21

- la pacienţii slăbiţi, agitaţi, precum şi la copii, braţul va fi menţinut în această poziţie

de către asistenta medicală;

- termometrul se menţine până la semnalul sonor.

Interpretarea rezultatelor

Temperatura normală (fiziologică) = 36-37° C

Valori patologice:

a) starea de hipertermie:

- subfebrilitate 37-38° C

- febră moderată 38-39° C

- febră ridicată 39-40° C

- hiperpirexie 40-41° C

b) starea de hipotermie < 36° C

2.4.2. Observarea şi măsurarea respiraţiei

Scop: evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului, fiind un indiciu al evoluţiei bolii, al

apariţiei unor complicaţii şi al prognosticului.

Elemente de apreciat:

- tipul respiraţiei;

- amplitudinea mişcărilor respiratorii;

- ritmul;

- frecvenţa.

Materiale necesare:

- ceas cu secundar;

- pix cu pastă verde;

- foaie de temperatură.

Intervenţiile asistentului:

- aşează bolnavul în decubit dorsal, fără a explica tehnica ce urmează a fi efectuată;

- plasarea mâinii cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui;

- numărarea inspiraţiilor timp de un minut;

- consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foaia de temperatură ( fiecare

linie orizontală a foii reprezintă două respiraţii);

- unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară, pentru obţinerea curbei;

- în alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obţinută, cât şi

caracteristicile respiraţiei ( Ex.: R = 18 resp/min, amplitudine medie);

- aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei respiratorii se face prin simpla

observare a mişcărilor respiratorii.

22

Calităţile respiraţiei:

1. Frecvenţa: reprezintă numărul respiraţiilor pe minut: 16-18 R/min;

2. Amplitudinea: este dată de volumul de aer ce pătrunde şi se elimină din plămâni la

fiecare respiraţie. Poate fi:

- profundă;

- superficială.

3. Ritmul: reprezintă pauzele dintre respiraţii.

4. Simetria: ambele hemitorace prezintă aceeaşi mişcare de ridicare şi coborâre în

timpul inspiraţiei şi expiraţiei.

2.4.3. Măsurarea şi notarea pulsului arterial

Scop: evaluarea funcţiei cardio-vasculare.

Elemente de apreciat:

- ritmicitatea;

- frecvenţa ( 60-80 p/min);

- amplitudine.

Locuri de măsurat:

- orice arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată pe un plan osos:

- artera radială,

- artera carotidă,

- artera temporală,

- artera humerală,

- artera femurală,

- artera poplitee.

Materiale necesare:

- ceas cu secundar;

- pix cu pastă roşie;

- foaia de temperatură.

Intervenţiile asistentului:

- pregătirea psihică a pacientului;

- asigurarea repausului fizic şi psihic 10-15 min;


- reperarea arterei;

- fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei;

- exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor;

- numărarea pulsaţiilor timp de un minut;

23

- consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foia de temperatură, ţinând cont

că fiecare linie orizontală a foii reprezintă patru pulsaţii;

- unirea valorii prezente cu cea anterioară cu o linie, pentru obţinerea curbei;

- consemnarea în alte documente medicale a valorii obţinute şi a caracteristicilor

pulsului ( AV = 62 b/min, puls regulat);

2.4.4. Măsurarea şi notarea tensiunii arteriale

Scop: evaluarea funcţiilor cardio-vasculare ( forţa de contracţie a inimii, rezistenţă

determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor).

Elemente de evaluat:

- tensiunea arterială sistolică ( maximă);

- tensiunea arterială diastolică ( minimă).

Materiale necesare:

- aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale (tensiometru);

- stetoscop biauricular;

- tampon de vată cu alcool;

- pix cu pastă roşie.

Metode de determinare:

- palpatorie;

- ascultătorie.

Intervenţiile asistententei medicale:

- pregătirea psihică a pacientului;

- asigurarea repausului fizic şi psihic timp de 15 minute;


- se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului, sprijinit şi în extensie;

24

- se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub marginea inferioară a

manşetei;

- se introduc olivele stetoscopului în urechi ( care în prealabil au fost dezinfectate);

- se pompează aer în manşeta pneumatică, cu ajutorul parei de cauciuc, până la

dispariţia zgomotelor palsatile;

- se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei, până când

se percepe primul zgomot arterial ( care prezintă valoareatensiunii arteriale maxime);

- se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau acul manometrului, pentru a

fi consemnată;

- se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice;

- se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul manometrului, în

momentul în care zgomotele dispar, aceasta reprezentând tensiunea arterială minimă;

- se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de

culoare roşie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur;

- se unesc liniile orizontale cu liniile verticale şi se haşurează spaţiul rezultat;

- se dezinfectează olivele.

Valori normale: 115-140/75-90 mmHg

2.5. Alimentaţia bolnavului

Alimentaţia bolnavului poate interveni ca factor profilactic. În vederea cruţării

pancreasului, bolnavul îşi va reduce aportul de sare de bucătarie la 5-6 g pe zi, cantitate deja

conţinută în alimente. De aceea se va suprima orice adaos de sare la gătitul alimentelor şi se vor

elimina alimentele care au un surplus de sare (cârnaţi, mezeluri, brânzeturi sărate, unt sărat).

Dacă această măsură, care este obligatorie, reuşeşte să fie aceptată de bolnav, se realizeaza un

mare avantaj pentru acesta. Ca principii generale se recomandă împărţirea alimentaţiei în cel

puţin cinci reprize. Mesele cele mai bogate în alimente vor fi cele ale primei jumătăţi ale zilei, în

aşa fel ca înainte de ora 17 să se fi administrat 75-80 % din raţie.

Rezumând cele spuse până aici, regimul alimentar răspunde la patru condiţii:

- aport caloric potrivit stării de nutriţie a bolnavului;

- reducerea moderată a aportului de sare;

- repartizarea alimentaţiei în cinci mese zilnice cu preponderenţă cantitativă în prima

jumătate a zilei;

- aport de albumine de calitate şi de vitamine.

Regimul alimentar se va călăuzi după următoarele reguli generale:

- el va trebui să reducă la minimum efortul ce se cere din partea pancreasului;

25

- va trebui să corecteze urmările nefavorabile pe care le-a adus după sine insuficienţa

circulaţiei şi staza din diferitele organe.

- va trebui să asigure un aport echilibrat de principii alimentare şi de vitamine.

Alimente permise:

• Supe de zarzavat simple sau cu adios fainos, borş de zarzavat, supe de legume,

supe de roşii, toate fără sare;

• Fainoase în cantitate limitată, griş, orez, fidea, toate fără sare;

• Ouă în cantitate redusă (1-2 pe săptămână), fără gălbenuş;

• Carne în cantitate redusă de 3 ori pe săptămână, de vită, găină, pui, slabă fiartă,

friptă cu pătrunjel, cartofi copţi, morcovi, fasole verde, roşii, vinete, varză crudă;

• Lapte şi brânzeturi: lapte dulce, iaurt, brânză de vacă, caş;

• Fructe sub orice formă: crude, coapte, compoturi;

• Dulciuri: preparate fără bicarbonat şi sare, din aluat fiert uscat, cu brânză de vacă,

cu fructe, cu lapte, salată cu fructe, cu miere şi frişcă;

• Băuturi: sucuri de fructe, ceaiuri de plante, lapte bătut;

Alimente interzise:

• Lapte integral, brânzeturi sărate şi grase;

• Carne grasă, viscere, vânat, peşte gras sau sărat, afumături;

• Oua în cantitate crescută, omletă, jumări,maioneză;

• Grăsimi animale;

• Pâine cu sare şi pâine neagră;

• Sosuri cu grăsimi prăjite, cu zeamă de carne, cu muştar, maioneză;

• Băuturi alcoolice, cafea, ceai tare, lichide în exces;

• Condiment, sare mai multă decat este permis, piper, ardei iute, boia de ardei,

muştar, hrean.

2.6. Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului

În administrarea medicamentelor nursa trebuie să respecte măsurile de asepsie,de

igienă, pentru a preveni infecţiile intraspitaliceşti. Va administra întocmai medicamentele

prescrise de medic. Înainte de orice administrare nursa trebuie să identifice medicamentul

prescris după etichetă, formă de prezentare, culoare,miros, consistenţă şi să verifice calitatea

medicamentelor. Asistenta medicală va respecta doza de medicament, căile de administrare

prescrise de medic, orarul şi ritmul de administrare. Asistenta medicală va informa pacientul

asupra medicamentelor în ceea ce priveşte efectul urmărit şi efectele secundare; va aspira în

26

seringă toate fiolele în faţa pacientului şi va anunţa imediat medicul dacă se va ivi vreo greşeală

în administrarea medicamentelor legate de doză, calea şi tehnica de administrare.

Pentru hidratarea organismului se va lua în seamă bilanţul pe 24 de ore prin ingerarea şi

eliminarea lichidelor.

Eliminarea apei din organism se face prin mai multa căi:1000-1500 ml se elimină prin

urină,500-1000 ml prin transpiraţie,350-500 ml sub formă de vapori prin plămîni şi 100-200 ml

prin scaun,nevoia de apă a adultului fiind de 2000-2500 ml/24 de ore.

Hidratarea organismului se poate face pe cale orală, cale duodenală, cale rectală, cale

subcutanată, cale intravenoasă prin numeroase soluţii ca: ser fiziologic, soluţie izotonică

bicarbonat de sodiu 1,4%, soluţie izotonică lactat de sodiu 1,9%, glucoză soluţie izotonică 4,7%,

soluţie hipertonă 5-10-20-33-40%, soluţie Krebs, soluţie Dextran, soluţia Locke.

Restabilirea echilibrului hidro-electrolitic şi acido-bazic este o urgenţă majoră de

îngrijire a pacientului.

2.7. Recoltarea produselor biologice şi patologice

În stabilirea diagnosticului precis într-un timp cât mai scurt posibil, ne vin în ajutor

probele de laborator care exprimă în mod obiectiv modificările survenite în morfologia,

funcţiunea şi biochimia organismului şi evidenţiază agenţii agresivi, factori etiologici ai

îmbolnăvirilor.

Recoltările trebuie să fie corect executate, examinările de laborator stabilesc factorul

etiologic, clarifică diagnosticul diferenţial, confirmă sau infirmă diagnosticul clinic, informează

asupra gravităţii cazului, contribuie la aprecierea eficacităţii tratamentului, prevesteşte

complicaţiile, confirmă vindecarea, contribuie la profilaxia bolilor infecto-contagioase.

Recoltările hematologice şi de urină se vor face zilnic sau la indicaţia medicului.

Pentru recoltări pacienţii trebuie pregătiţi fizic şi psihic, instrumentele şi materialele

necesare trebuie pregătite din timp, recipientele de recoltare vor fi etichetate înainte de începerea

27

recoltării. Este important îngrijirea pacientului după tehnică, i se asigură repaus la pat pe o

perioadă prescrisă de medic, se supraveghează funcţiile vitale, culoarea tegumentelor, se

informează medicul în cazul apariţiei cianozei, dispneei, tahicardiei, se controlează locul

puncţiei şi aspectul pansamentului la nevoie ( hemoragie, hematom, roşeaţă ).

Recoltarea sîngelui pentru:

- Examen biochimic - puncţie venoasă pe nemâncate, 5-10 ml sânge în seringă

heparinizată.

• ureea sangvină: valorea normala 20-40 mg%;

• acidul uric: V.N.3-5 mg%;

• creatinină: V.N.0,6-1,3 mg%

• Na+ =135-150 mEq/1 sau 15-21 mg%;

• K+ = 3,5 mEq/1 sau 15-21 mg%;

• Ca+ = 4,5/5,5 mEq/1 sau 9-11 mg%;

- Glicemie: prin puncţie venoasă, se recoltează 2 ml sânge pe 4 mg florură de natriu.

Valorile normale sunt: 80-120 mg/l.

- Colesterolul: Valorile normale variaza in functie de virsta, regim alimentar

si zona geografica. Limita superioara admisa este de 200 mg % ml (Europa). Utilitatea testului :

detectarea tulburarilor lipidelor plasmatice in vederea evaluarii riscului potential al unor

afectiuni coronariene aterosclerotice.

- Rezerva alcalină: se recoltează l0 ml sânge pe 50 mg oxalat de potasiu, eprubeta

va fi foarte bine închisă pentru a evita degajarea bioxidului de carbon dizolvat în plasmă.

Valorile normale sunt: 53-75 vol. CO2/100 ml sânge sau 27 mEq/1.

- Transaminazele: Transaminaza glutaminoxalică (TGO) şi Transaminaza

glutaminpiruvică (TGP). Se recoltează prin puncţie venoasă 10 ml sânge fără substanţă

anticoagulantă. Valori normale: TGO 1-18 UI/l. TGP 1-19 UI/l .

- Amilaza: Se recoltează prin puncţie venoasă 5 ml sânge fără substanţă

anticoagulantă. Valori normale 230-2700 UI/l sau 8-32 uW.

- Lipidograma: Se recoltează prin puncţie venoasă 10 ml sânge simplu. Valoarea

normală: α lipoproteine 65-75 %, β lipoproteine 25-35 %, Lipide totale 500-800 mg %

- V.S.H.: prin puncţie venoasă, se recoltează 1,6 ml de sînge pe 0,4 ml citrat de

sodiu 3,8%. Valorile normale sunt1 oră 4-6 mm, 2 ore 7-15 mm.

- Hemoleucogramă: prin puncţie venoasă, se recoltează 2 ml de sânge pe

E.D.T.A.Valorile normale sunt: eritrocite la bărbaţi 4,5-5,5mil/mm³ iar la femei 4,2-4,8

mil/mm³, hemoglobină la bărbaţi 15±2 g/100ml iar la femei 13±2g/100ml, leucocite 4000-

8000/mm³

28

Recoltarea urinei pentru examenul sumar de urină se face prin emisie spontană, 150

ml urină dimineaţa în recipiente curate, dupǎ care etichetǎm şi se transportǎ la laborator.

2.8. Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor speciale impuse de afecţiune

2.8.1 Efectuarea ecografiei

Obiective:

- Evaluarea motilităţii unor organe, a formei, dimensiunilor, structurii, poziţiei;

- Monitorizarea terapeutică.

Pregătirea materialelor:

- Gel pentru realizarea contactului cu tegumentul;

- Prosop textil sau din hârtie;

- Foaia de observaţie a pacientului sau biletul de trimitere (când examenul se face

ambulator).

Pregătirea pacientului:

a) Psihică:

- Se informează asupra necesităţii şi inofensivităţii examenului;

b) Fizică:

- Se iau măsuri de îndepărtare a gazelor în cazul în care acestea se interpun în faţa

fluxului undelor ultrasonice;

- Se inspectează zona pentru a nu exista răni sau bandaje; (Examenul nu se poate

face, fiind necesară aplicarea gelului pe pielea integră);

- Dacă se impune examinarea la un pacient operat se examinează plaga;

Participarea la efectuarea procedurii:

- Se verifică dacă pacientul a respectat recomandările;

- Se aşează pacientul în poziţie adecvată, solicitată de medic în funcţie de organul

examinat;

- Se supraveghează copiii să stea nemişcaţi în timpul examenului;

- Examinatorul are grijă să asigure contactul permanent între transductor şi

tegument, la nevoie se mai aplică gel;

- Se înregistrează imaginile pe film, pe CD sau se fac înregistrări digitale;

- Se îndepărtează gelul la sfârşitul examinării;

- Se transportă la salon.

Îngrijirea pacientului:

- Nu este necesară, examenul fiind netraumatizant, se poate face şi ambulator;

- Se acordă îngrijirile impuse de starea generală a pacientului şi de afecţiunea

pentru care este spitalizat;

29

- Se urmăreşte dacă nu apar cumva fenomene alergice la latex în ecografia

transvaginală şi în echografia de prostată şi rect.

Notarea procedurii:

- Se notează în foaia de observaţie rezultatul examenului sau se completează în

buletinul de examen;

2.8.2 Recoltarea materiilor fecale

Definiţie: Materiile fecale – scaunul – cuprinde resturile alimentare supuse procesului

de digestie şi eliminate din organism prin defecaţie.

Scopul recoltărilor:

- Explorator – depistarea germenilor patogeni responsabili de îmbolnăviri

digestive..

- Depistarea tulburărilor de digestie alimentară.

- Stabilirea diagnosticului.

Metode de recoltare:

- Scaun spontan;

- Direct din rect cu tampon steril.

Materiale necesare:

- Bazinet.

- Tub recoltor cu linguriţă.

- Tampoane sterile.

- Coprocultor.

- Sondă Nelaton şi seringă de aspiraţie.

- Purgativ salin.

- Eprubete cu medii de cultură.

- Spatulă de os sau baghetă din lemn lustruită.

- Muşama şi aleză pentru protecţia patului.

- Mănuşi de protecţie.

Pregătirea bolnavului:

Pregătirea psihică:

- Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei.

Pregătirea fizică:

Se instruieşte pacientul să colaboreze şi să respecte regimul alimentar:

- Dimineaţa – 500 ml lapte, 50 g pesmeţi.

- Ora 10 – 500 g supă de ovăz, 10 g unt, 200 g lapte, 1 ou, sare.

30

- La prânz – 125 g carne tocată cu 20 g unt, 250 g piure de cartofi (100 ml lapte,

10 g unt).

- Ora 16 – la fel ca dimineaţa.

- Seara – la fel ca la ora 10.

Îngrijirea bolnavului după recoltare:

- Se face toaleta regiunii.

- Se îmbracă bolnavul şi se aşează comod.

- Se aeriseşte camera.

Pregătirea pentru laborator a produsului recoltat:

- Se etichetează tubul recoltor sau eprubetele.

- Se completează buletinul de recoltare şi se transportă la laborator sau se

păstrează la gheaţă.

- Se notează examenul cerut şi diagnosticul prezumtiv.

2.8.3 Sondajul duodenal

Definiţie:

- Introducerea unei sonde până în duoden (dincolo de pilor) pentru extragerea

conţinutului in vederea unor teste de diagnostic;

Pregătirea materialelor:

- Tavă sau cărucior pentru materiale;

- Sonde sterile Einhorn (sau Miller-Aboit);

- seringi de 20 ml, seringă Guyon, perfuzoare;

- Mănuşi de cauciuc de unică folosinţă;

- Pensă (clemă) pentru clamparea sondei;

- Leucoplast

- Muşama, aleză, prosop

- Pernă cilindrică sau un sul dintr-o pătură

- Tăviţă renală

- Materiale in funcţie de obiectiv: stativ cu eprubete, soluţie de Sulfat de

magneziu 33%, hartie de turnesol, medii de cultură, ulei de măsline, novocnină, soluţii pentru

hidratare sau alimentare, medicamente, recipiente pentru colectarea lichidului de aspiraţie sau

pungi colectoare

- Paravane pentru izolare

- Pahar cu apă

Pregătirea pacientului:

a) psihică:

31

- Explicaţi pacientului scopul şi necesitatea tubajului;

- Obţineţi consimţămantul şi colaborarea ;

- Informaţi pacientul privind modul de desfăşurare a procedurii şi a duratei

acesteia;

- Asiguraţi intimitatea;

b) fizică:

- Indepărtaţi proteza dentară dacă există şi plasaţi-o într-un pahar cu apă ;

- Rugaţi pacientul să-şi sufle nasul sau curăţaţi nasul dacă este necesar;

- Alegeţi nara cea mai funcţională punând pacientul să respire alternativ pe o nară

şi pe cealaltă;

- Aşezaţi pacientul în poziţie şezandă sau semişezandă;

Efectuarea tehnicii:

1. Introducerea sondei

- Alegeţi şi verificaţi materialele în funcţie de obiectivul stabilit;

- Verificaţi recomandarea medicală;

- Identificaţi pacientul şi transportaţi materialele necesare în salon;

- Instruiţi pacientul cum să înghită sonda;

- Aşezaţi pacientul în poziţia aleasă şi plasaţi sub bărbia acestuia un prosop;

- Spălaţi mâinile şi îmbrăcaţi mănuşile;

- Estimaţi lungimea necesară pentru ca sonda să ajungă în stomac procedând

asfel:

- Măsuraţi distanţa dintre lobul urechii şi vârful nasului şi apoi de la vârful nasului

până la apendicele xifoidian;

- Insemnaţi locul celor două măsurători cu benzi subţiri de leucoplast sau notaţi

distanţele dacă sonda este gradată;

- Lubrifiaţi sau umeziţi varful sondei pentru a asigura înaintarea, pentru a reduce

fricţiunea şi iritaţiile;

- Plasaţi o taviţă renală sub bărbia pacientului şi rugaţi-l eventual să o menţină

singur sau apelaţi la ajutor ;

- Introduceţi sonda cu delicateţe prin nara selectată îndreptand-o spre spate şi în

jos înaintând încet până ajunge în faringe;

- Avansaţi cu sonda rugând pacientul să înghită până ajunge la primul semn.

Favorizaţi înghiţirea sondei dând pacientului cantităţi mici de apă cu paiul (dacă este cazul);

- Supravegheaţi starea pacientului deoarece pot apare : tusea, cianoza, tulburări

respiratorii, situaţie în care sonda a ajuns în trahee;

32

- Rugaţi pacientul să înghită încet până la al doilea semn ;

- Controlaţi poziţia sondei prin una din următoarele metode :

- Conectaţi o seringă la capătul liber al sondei şi aspiraţi conţinutul stomacal

- Conectaţi o seringă la capătul liber al sondei şi introduceţi 30 cm3 de aer

ascultând cu stetoscopul plasat pe epigastru, zgomotele produse de intrarea aerului ;

- Introduceţi capătul liber al sondei într-un pahar cu apă. Nu trebuie să iasă bule

de aer.

- Asezaţi pacientul in decubit lateral drept cu capul mai jos, trunchiul uşor ridicat

şi membrele inferioare flectate;

- Introduceţi sub hipocondrul drept perna cilindrică sau sulul realizat din pătura

rulată

- Aşezaţi în faţa pacientului o muşama acoperită cu o aleză;

- Instruiţi pacientul să înghită încet continuând introducerea lentă a sondei 1-2 cm

la 3-5 min.

- Urmăriţi gradaţiile sondei pentru a observa ajungerea diviziunii 75-80 cm la

orificiul narinei când sonda se află în duoden;

- Verificaţi poziţia sondei prin introducerea a 10 ml lapte care nu mai pot fi

recuperaţi dacă sonda este în duoden.

- Pentru obţinerea unui suc duodenal bogat pancreatic se injectează prin sondă

3ml eter care declanşează secreţia pancreatică bogată în fermenţi. Dupa care se extrag cu

ajutorul seringii.

2. Retragerea sondei:

- Anunţaţi pacientul cînd trebuie extrasă sonda;

- Introduceţi câţiva ml de aer pentru a goli lumenul sondei şi includeţi cu o pensă;

- Coboraţi extremitatea liberă a sondei sub nivelul stomacului pentru a evita

scurgerea eventualelor resturi din lumen în faringe sau în cavitatea bucală.

Retragerea sondei în 3 paşi:

- Rugaţi pacientul să inspire şi să rămană în apnee timp în care retrageţi sonda

până la nivelul stomacului;

- Rugaţi din nou pacientul să inspire şi procedaţi în continuare ca la retragerea

sondei nazogastrice;

- Oferiţi pacientului un pahar cu apă pentru clătirea gurii.

Îngrijirea pacientului dupa tehnică:

- Observaţi faciesul şi respiraţia pacientului;

- Asiguraţi igiena orală cât timp se menţine sonda;

33

- Verificaţi permeabilitatea sondei;

- In cazul hidratării sau nutriţiei închideţi sonda între două administrări;

- Asiguraţi-vă că pacientul stă într-o poziţie adecvată şi comodă;

- După retragerea sondei ajutaţi pacientul să-şi clătească gura cu apă

Reorganizare:

- Îndepărtaţi materialele folosite;

- Curăţaţi materialele refolosibile şi depozitaţi-le in locul corespunzător.

Notarea procedurii:

- Data, ora efectuării/introducerii sondei, durata;

- Toleranţa pacientului la procedură;

- Obiectivul procedurii şi îndeplinirea acestuia.

Observaţii:

Pacientul nu colaborează:

- Explicaţii cu răbdare importanţa procedurii şi la nevoie anunţaţi medicul ;

Sonda nu înaintează la nivelul orificiului nazal:

- Este posibilă o obstrucţie; retrageţi sonda şi încercaţi din nou cu răbdare.

Pacientul tuşeşte, se cianozează, prezintă tulburări respiratorii pentru că sonda a ajuns in

trahee:

- Retrageţi uşor sonda, lăsaţi pacientul să se liniştească şi incercaţi din nou

manevrând sonda cu blandeţe.

Pacientul acuză disconfort, iritaţie, senzaţie de vomă, greaţă :

- Sfătuiţi pacientul să respire profund pentru a combate greaţa ;

- Ajutaţi pacientul să-şi susţină sau susţineţi taviţa renală, în caz de vărsătură;

- Anunţaţi medicul în caz de iritaţie şi aplicaţi măsurile stabilite de acesta.

Sonda se incolăceşte în stomac, nu trece de pilor

- Preveniţi prin înghiţire foarte lentă

- Combateţi spasmul piloric prin administrarea medicamentelor antispastice (la

recomandarea medicului) sau prin neutralizarea acidităţii gastrice cu sol. De NaHC03 10% -20-

40ml.

2.9. Pregătirea preoperatorie şi îngrijirile postoperatorii

Pregătirea preoperatorie

a)Bilanţul clinic

În această etapă nursa îndeplineşte următoarele îndatoriri:

• să observe aspectul general al pacientului,vârsta, aspectul pielii, ţinuta, faciesul,

înălţimea şi greutatea sa(obezitatea şi caşexia);

34

• culegerea datelor trebuie să se facă cu mare atenţie şi minuţiozitate pentru a nu

trece cu vederea unele probleme importante ;

• toate datele privind starea generală a pacientului şi evoluţia bolii acestuiase

noteaza permanent în F.O.

b)Bilanţul paraclinic

Permite o apreciere exactă a stării viitorului operat şi completează examenul clinic.

Rezultatele examenelor paraclinice depind de profesionalismul şi corectitudinea cu care nursa a

făcut recoltarea produselor biologice şi patologice sau a pregătit pacientul pentru

investigaţie.Examenele care se fac înaintea oricărei interventii chirurgicale sunt reprezentate de

examenul radiologic şi cel de laborator:determinarea grupei sanguine ,timp de sângerare şi de

coagulare,glicemie,hematocrit,V.S.H. ,HGB , ionograma, examen de urină , transaminazele,

EKG .

c)Pregătirea pentru intervenţia chirurgicală

În ziua precedentă nursa va sfătui pacientul să stea la pat şi va avea un regim alimentar

uşor digerabil şi un consum mare de lichide pentru menţinerea T.A. ,dezintoxicarea şi mărirea

diurezei şi diminuarea setei postoperatorii.

În seara zilei precedente după efectuarea clismei evacuatoare, nursa va îndruma

pacientul spre a face o baie generală şi raderea zonei supusă intervenţiei chirurgicale pe care o va

badijona cu o soluţie antiseptică colorată.

În ziua intervenţiei nursa va supraveghea ca pacientul să nu mai bea, să nu manânce.Îl

va pune să urineze şi va rebadijona regiunea rasă cu un antispetic colorat.Va verifica dacă

pacientul a îndepărtat bijuteriile şi proteza dentară după care îl va ajuta să se îmbrace cu o

lenjerie curată. Se pregătesc documentele :F.O. , analize, radiografii, care vor însoţi pacientul.

Transportul pacientului în sala de operaţie se face numai însoţit de nursa şi se face cu

brancardă, cu o pernă şi acoperit cu pătura.

În sala de preanestezie se verifică regiunea rasă şi se pregătesc zonele pentru perfuzie,

prin badijonare cu antiseptice colorate. În sala de operaţie nursa are următoarele sarcini:

-aşează pacientul pe masa de operaţie,

-monitorizează funcţiile vitale,

-obţine un abord venos,

-pregăteşte câmpul operator,

-badijonarea cu tinctură de iod se face începând cu linia de incizie,de la centru către

periferie şi se termină cu zonele septice.

35

Rolul asitentei medicale în supravegherea postoperatorie a pacientului cu

pancreatită

Este sarcina fundamentală a nursei. Supravegherea este permanentă, în vederea

depistării precoce a incidentelor şi complicaţiilor postoperatorii. Supravegherea operatului se

bazează pe date clinice şi pe rezultatele examenelor complementare.

a)Aspectul general al pacientului:

-coloraţia pielii, sesizând paloarea şi cianoza,

-starea extremităţilor ( paloarea sau răcirea nasului,urechilor , mâinilor sau picioarelor),

-starea mucoaselor( limba uscată sau umedă indică starea de hidratare a operatului),

-starea de calm sau agitaţie.

b)Diferiţi parametri fiziologici:

-se va măsura T.A. ori de câte ori este necesar în primele 2 ore după operaţie,

-se va măsura pulsul la 10-15 minute , urmărind frecvenţa , ritmicitatea , amplitudinea

care se notează,

-se va nota frecvenţa , amplitudinea , ritmicitatea respiraţiei ,

-se va lua dimineaţa şi seara temperatura.

c)Pierderile lichidiene sau sauguine:

-urina: reluarea emisiei de urină în prima zi este un semn bun ; la început , cantitatea de

urină nu este abudentă ,dar în 2 zile va reveni la normal;

-scaunele:se reiau dupa 2-3 zile ;

-transpiraţia:se notează dacă apare , deoarece în cazul când este abudentă , poate

antrena pierderi de apă importantă.

Supravegherea pansamentului, plăgii şi a drenului începe imediat ce bolnavul este adus

în salon de la sala de operaţii; dacă pansamentul s-a lărgit sau s-a depărtat , va fi întărit cu o faţă

nouă suprapusă , fără să se desfacă cel aplicat în sala de operaţie. Se controlează de mai multe

ori pe zi plaga dacă nu sangerează , dacă pansamnetul nu s-a udat de puroi , semnalând

medicului orice semn de complicaţie.

Datorită traumatismului operator , pacientul suferă dureri postoperatorii. Durerile cele

mai intense apar în primele 24 ore după intervenţie , ajungând la intensitate maximă noaptea

dupa care se diminuează treptat şi dispar în curs de 36-48 ore.Pentru combaterea durerii se va

folosi următoarele măsuri

• liniştirea pacientului,

• tratamentul medicamentos analgetic (Paracetamol, Algocalmin , Ketoprofen ,

Mialgin )

36

Reluarea alimentaţiei va fi făcută precoce dar cu prudenţă. Bolnavului operat nu

trebiue să i se aplice o dietă severă . Administrarea de lichide per os va fi începută imediat ce

au încetat vărsăturile.

Lichidele ce se vor administra în prima zi constau în apă plată sau ceai neîndulcit.

Pentru reluarea tranzitului pentru gaze se poate servi ceai îndulcit, zeamă de supă( strecurată) şi

iaurt, ulterior se va diversifica meniul cu biscuiţi, budinci, piureuri de legume şi cartofi, rasol,

carne fiartă.

Mobilizarea pacientului trebuie făcută cât mai curând. În urma mişcărilor, circulaţia

sanguină devine mai activă, schimbările nutritive sunt mai active, ventilaţia pulmonară se

intensifică şi se pune în mişcare întreaga musculatură.

Îngrijirea atentă, serioasă, supraveherea permanentă, lămurirea pacientului asupra

modului de evoluţie şi de regresare treptată a durerilor în perioada postoperatorie vor avea un

efect pozitiv asupra stării sale.

2.10. Educaţia pentru sănătate

� controlul periodic pentru evaluarea stării de sănătate;

� combaterea obezitatii şi alcoolismului,

� evitarea prînzurilor copioase,

� a excesului de băuturi alcoolice, a băuturilor reci,

� tratamentul infecţiilor căilor biliare, a liziazei biliare, al bolilor gastro-

duodenale (ulcer, diverticuli),

� tratamentul infecţiilor biliare acute sau cronice pancreato-trope;

� continuarea tratamentului prescris de către medic.

2.11. Externarea pacientului

Pentru asistentul medical specialist, externarea bolnavului din spital, trebuie să fie o

preocupare, aşa cum s-a arătat că trebuie să fie şi primirea acestuia.

Un segment mare al bolnavilor nu ridică probleme la externare, ei cunosc data

externării, se pot deplasa singuri, nu au nevoie de a continua tratamentul la domiciliu.

În aceste situaţii, asistentul medical specialist trebuie să se ocupe ca formele de

externare efectuate de medic să ajungă la bolnavi la timp, să dea unele lămuriri suplimentare,

dacă bolnavul nu a înţeles perfect lămuririle date şi scrise de medic şi, prin atitudinea sa, să arate

bolnavului preocuparea pe care o are faţă de el până în momentul când acesta părăseşte spitalul.

37

CAPITOLUL III.

ÎNGRIJIRI SPECIFICE

3.1. CAZUL NR.1

Date fixe:

Nume: M.

Prenume: M.

Naţionalitatea: Română

Sex: Masculin

Religia: Catolic

Vârsta: 51 ani

Greutate: 53 kg

Înălţime: 166 cm

Grupa sanguină: BIII. Rh pozitiv

Date variabile:

Domiciliu: jud. Vaslui loc. Vaslui

Data internării: 31.01.2014

Data externării: 05.02.2014

Diagnostic medical la internare: Pancreatită acută

Antecedente heredocolaterale:

-tatăl: cardiopatie ischemică

Antecedente personale:

Pacient fără antecedente personale patologice cunoscute

Istoricul bolii:

Pacientul afirmă că în urmă cu o săptămână a aparut intoleranţa alimentară, greţuri,

vărsături, dureri abdominale difuze de intensitate crescută în etajul supramezocolic.

La durere pacientul spune că lua poziţii antologice (antebraţele pe abdomen apăsând

regiunea dureroasă) şi la administrarea calmantelor (algocalimn, bicarbonate de NA) durerile

treceau. Pacientul ne afirmă că avea insomnie şi anxietate.

Manifestări de dependenţă:

intoleranţa alimentară;

greţuri, vărsături;

dureri abdominale;

insomnie;

38

anxietate;

Problemele pacientului:

� Alterarea stării de nutriţie datorită procesului infecţios manifestat prin greţuri,

vărsături şi intoleranţă alimentară;

� Hipertermie datorită procesului inflamator manifestat prin temp.37,9C;

� Alterarea calitaţii somnului din cauza durerii;

� Deficit de cunoştinţe privind păstrarea starii de sănătate;

� Anxietate datorită nelinistii în legătură cu starea sa a bolii;

39

Plan de îngrijire cazul 1.

NEVOIA

DEFICITARĂ

DIAGNOSTIC DE

ÎNGRIJIRE

OBIECTIVE

INTERVENŢII EVALUARE

Nevoia de a bea şi

a mînca

Alterarea stării de

nutriţie datorită

procesului infecţios

manifestat prin

greţuri şi vărsături.

Pacientul să nu

prezinte semn de

dezhidratare,greţuri şi

vărsături

Asigur repaus absolut la pat şi cel alimentar.

-monitorizez funcţiile vitale:TA P, R).

-linistesc pacientul în vederea îmbunătaţirii stării

generale.Recoltez produse biologice ptr.examene de lab.şi

pregătesc,montez perfuzia ptr.reechilibrarea

hidroelectrolitică.

La indicaţia medicului am recoltat:HL,VSH, TGO, TGP,

GGT,AMILAZURIE,GLICEMIE,LEUCOCITOZĂ.

Pacientul se află

în stare alterată

prezintă greţuri şi

vărsături.

Nevoia de a avea

temperatura

corpului în limite

normale

Hipertermie datorită

procesului inflamator

manifestat prin

temp.37,9C.

Pacientul să aibă

temperatura corporală

normală în2zile.

Asigur o temperatură ambiantă.

-aplic o pungă de gheaţă înfăşurată într-un prosop pe

regiunea hipocondrului drept.

-supraveghez temperatura corporală.pulsul TA.R).

-administrez solutiile perfuzabile ptr. reechilibrare.

-administrez medicaţia prescrisă de medic:

-amoxiplus 2x1,5g.

-algocalmin4x2f.

- soluţie ringer-500ml

-ser fiziologic-500ml.

Colaborarea cu familia şi infirmiera.

Pacientul se

prezintă cu

temp.37,8C.

40

Nevoia de a dormi

si odihni

Alterarea calitaţii

somnului din cauza

durerii manifestat

rpin insomnie

Pacientul să nu mai

prezinte dureri,să

prezinte un somn

odihnitor atât calitativ

cât şi cantitativ.

Asigur o ambianţă corespunzătoare în salon,aşez pac.intr-o

pozi-tie,comodă, care să-i asigure o bună circulaţie şi

respiraţie.

Evaluez caracteristicile durerii,localizare intensitate,durată.

Am administrat la indicaţia medicului:

-ketonal 2x1f

-controloc-1f

-fenobarbital 2x1f la nevoie

Pacientul prezintă

dureri,după

administrarea

tratamentului

pac.se linişteşte şi

a adormit 4ore in

cursul nopţii.

Nevoia de a

invata cum sa isi

pastreze sanatatea

Deficit de cunoştinţe

privind păstrarea

stării de sanatate

determinat de starea

de boala manifestat

prin lipsa de

cunoştinţe despre

boală

Pacientul să fie bine

informat

Explorez nivelul de cunoştinţe al pac.şi mai ales familiei

privind boala, modul. de manifestare,măsurile de recuperare

şi autoîngrijire la domiciliu;

Pacientul a

asimilat

informaţiile

primite.

Nevoia de a evita

pericolele

Anxietate datorită

neliniştii în legătură

cu starea sa a bolii

manifestat rpin

tristeţe,

Pacientul să fie

echilibrat psihic pe

perioada spitalizării

-menajez psihic pacientul prin asigurarea unui mediu de

intimitate atunci cănd se aplică tehnicile de nursing.

-sugerez pacientului utilizarea găndirii pozitive.

-am administrat la indicaţia medicului:

-haloperidol 5-5-10pic.

-fenobarbital2x1 la nevoie

Pacientul este

echilibrat psihic

41

SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE

Data T.A Puls Respiraţie Temperatură Diureza Scaun

31.01.2014 140/85 mmhg 80 b/min 16/min 36,9° C 1600 ml/24h normal






ALIMENTAŢIA BOLNAVULUI

Perioada Alimente permise Alimente interzise

31.01 - 05.02.2014 - carne de pasăre slabă fără piele, vacă/viţel slab, la ouă doar albuşul,

uleiuri vegetale maximum 25g/zi, pîine intermediară de o zi, griş, orez,

porumb, sucuri de legume şi fructe.

- supe de zarzavat simple sau cu adios fainos, borş de zarzavat, supe de

legume, supe de roşii, toate fără sare;

- cafea

- băuturi alcoolice,

- băuturi carbogazoase

- grăsimi

42

EXAMENUL DE LABORATOR

Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori normale

Amilazemie 5-10 ml sînge venos 35 u.w. 8-32 u. Wolg.

glicemie 2 ml sînge venos pe 4 mg florură de sodiu. 140 mg%. 80-110mg%.

Colesterol 5-10 ml sînge venos 438 180- 230 mg%

Hematocrit

puncţie capilară sau puncţie venoasă 2 ml sînge pe E.D.T.A.

76 g% 41-46 %

Leucocite puncţie capilară sau puncţie venoasă 2 ml sînge pe E.D.T.A.

16800/mm3 4000-8000/mm3

Hemoglobina puncţie capilară sau puncţie venoasă 2 ml sînge pe E.D.T.A.

17 g% 13-15 g%

Vsh 1,6 ml sînge venos pe 0,4 ml citrat de sodiu 3,8%.

30 mm/h

13-15mm/h

TGP 5-10 ml sînge venos. 65 u.i./l 1-19 u.i./l

Fosfataza alcalină 5-10 ml sînge venos.

9 u.B 2-4 u.B. ( uinităţi Bodansky)

TGO 5-10 ml sînge venos.

80 u.i./l 1-18 u.i./l

INVESTIGAŢII PARACLINICE

Data Examene curente Pregatirea pentru examen Îngrijiri după examen

1.02.2014 Echografie Nu este necesar o pregătire fizică specifică, doar se explică Se acordă îngrijirile impuse de starea

43

TRATAMENT MEDICAMENTOS

Data Medicamente Mod de administrare

31.01 - 05.02.2014 - metoclopramid

- amoxiplus

-algocalmin

- soluţie ringer

-ser fiziologic

-ketonal

-controloc

- fenobarbital

2x1f l im

2x1,5g. iv/zi

4x2f. iv/zi

500ml/ 12 h

-500ml./12h

2x1f iv/zi

1f iv/zi

2x1f la nevoie im/zi

pacientului în ce constă tehnica generală a pacientului şi de

afecţiunea pentru care este spitalizat

44

3.2. CAZUL NR.2

Date fixe:

Nume: G.

Prenume: A.


Sex: Masculin

Religia: Ortodox

Vârsta: 47 ani

Greutate: 53 kg

Înălţime: 166 cm

Grupa sanguină: OI. Rh negativ

Date variabile:

Domiciliu: Vaslui



Diagnostic medical la internare: Pancreatită acută

Antecedente heredocolaterale:

-tatăl: alcoolism cronic

Antecedente personale: hepatită cronică tip C,

Istoricul bolii:

Bolnavul afirmă că în urmă cu o săptămână, după ce a consumat alcool, au apărut

următoarele probleme: intoleranţă alimentară, greţuri, vărsături, dureri abdominale.

Manifestări de dependenţă: intoleranţă alimentară, greţuri, vărsături, dureri

abdominale, diaree.

Problemele pacientului: disconfort, dificultate de a se odihni, alterarea stării de nutriţie

deficit de cunoştinţe medicale, alterarea tranzitului intestinal, dificultate de a se alimenta şi

hidrata; hipertermie, vulnerabilitate faţă de pericole, anxietate,

45

Plan de îngrijire cazul 2

NEVOIA DEFICITARĂ DIAGNOSTIC DE

ÎNGRIJIRE

OBIECTIVE


Nevoia de a evita

pericolele

Disconfort din cauza tulburărilor

digestive manifestat prin durere

abdominală

-pregatirea conditiilor de

îngrijire;

-pacientul sa prezinte

dispariţia durerii în câteva

zile

-amplasez pacientul într-un

salon luminat, linistit, fara

factori perturbatori - pe cât

se poate de izolat, măcar cu

un paravan;

-recoltez sânge pentru

hemoleucograma,

ionograma, transaminaze,

bilirubinemie;

-examen coprocultura si

coproparazitologic

-pacientul prezinta stare

alterata de sanatate, dar

colaboreaza cu echipa de

îngrijire

Nevoia de a bea şi mânca Alterarea stării de nutriţie din

cauza proceselor digestive

manifestat prin greţuri şi

vărsături

-pacientul să aibă o stare

de comfort fizic în

următoarele 3 zile, iar

disparitia diareei în timp

de 1-2 zile;

-asigur repausul fizic si

psihic al pacientului;

pacientul prezinta greturi si

varsaturi

46

Nevoia de a elimina Alterarea tranzitului intestinal

din cauza tulburarilor digestive

manifestat prin diaree

-pacientul sa-si recapete

echilibrul hidric şi

nutriţional în 1-2 zile

-recoltez produsele pentru

examen bacteriologic;

pacientul prezinta stare de

sanatate alterata, cu diaree

Nevoia de a bea şi mânca Dificultate de a se alimenta şi

hidrata determinată de tulburările

digestive manifestat prin

intoleranţă alimentară

-pacientul sa fie echilibrat

hidroelectrolitic în 24-48

ore;

-pacientul să nu devina

sursa de infecţie pentru

alte persoane pe toată

perioada internarii;

-reechilibrez hidroelectrolitic

pacientul, prin regim hidric

24-48 ore (apa şi zeamă de

orez);

Administrez la indicaţia

medicului:

-Scobutil, Algocalmin

Papaverina câte o fiola din

fiecare prin injecţie

intramuscular;

-Furazolidon 4x1 /zi

pacientul încearca sa se

adapteze la noul sau rol,

declara ca durerea nu mai

este chiar asa de evidenta.

Nevoia de a avea

temperatura corpului în

limite normale

Hipertermie determinată de

procesul inflamator manifestat

prin febră

-pacientul să prezinte

temperatura corporală în

limite normale în 1-2 zile

-masor temperatura corpului

şi notez în foaia de

temperatură;

-administrez tratament

antiinfecţios recomandat de

medic

pacientul prezinta

hipertermie (38 0 C)

Nevoia de a fi preocupat Anxietate determinată de starea Pacientul să nu fie anxios -monitorizez funcţiile vitale Pacientul are încredere în

47

în vederea realizării de boală manifestată prin

scăderea stimei de sine

-încurajez pacientul

- explic pacientului tehnicile

si tratamentul efectuat pentru

a nu-i fi teamă

- îl pun în legătură cu

pacienţi cu aceeaşi boală cu

evoluţie favorabilă

- am purtat discuţii pe tema

problemelor sale

- am încurajat pacientul să

facă faţă stresului creat de

boală


discute liber despre grijile

sale

-i-am oferit posibilitatea de a

pune întrebări

- am încercat să-i ofer

răspunsuri cât mai precise

echipa de îngrijire.

Anxietate diminuată

Nevoia de a evita

pericolele

Vulnerabilitate faţă de pericole

determinat de procesul infecţios

-pacientul să-şi satisfacă

singur nevoile

-pacientul respectă măsurile

de prevenire a infecţiilor

pacientul respecta regulile

de igiena

48

manifestat prin receptivitatea la

infecţii nozocomiale

- pacientul să-şi menţină

igiena tegumentelor,

nozocomiale;

Nevoia de a dormi şi

odihni

Dificultate de a se odihni din

cauza tulburarilor digestive

manifestat prin insomnie

-pacientul să doarmă ore

suficiente de somn şi să se

trezească odihnit în decurs

de 2-3 zile

-asigur condiţii de favorizare

a somnului, semiobscuritate;

pacientul prezinta scaune

diareice, ceea ce îl

împiedica sa se odihneasca

Nevoia de a învăţa cum să

îşi păstreze sănătatea

Deficit de cunoştinţe medicale

determinat de lipsa educaţiei

manifestat prin lipsa de

cunoştinţe

-pacientul să capete

cunoştinţe medicale în

termen de 24 ore şi să

prezinte înţelegerea lor

-explic pacientului orice

tehnica întreprinsă, scopul şi

importanţa ei în procesul de

vindecare;

pacientul nu prezinta

interes pentru cunostinte

medicale








49






glicemie 2 ml sînge venos pe 4 mg florură de sodiu. 77mg%. 80-110mg%.


Hematocrit


51 g% 41-46 %


16800/mm3 4000-8000/mm3

Hemoglobina puncţie capilară sau puncţie venoasă 2 ml sînge pe E.D.T.A. 17 g% 13-15 g%


31.01 - 05.02.2014 - carne de pasăre slabă fără piele, vacă/viţel slab, la ouă doar albuşul,

uleiuri vegetale maximum 25g/zi, pîine intermediară de o zi, griş, orez,

porumb, sucuri de legume şi fructe.



- cafea



- grăsimi

50


30 mm/h

13-15mm/h

TGP 5-10 ml sînge venos. 39,17 U/l 1-19 U/l




80 u.i./l 1-18 u.i./l



1.02.2014 Echografie Nu este necesar o pregătire fizică specifică, doar se explică

pacientului în ce constă tehnica

Se acordă îngrijirile impuse de starea

generală a pacientului şi de


51



31.01 - 05.02.2014 -amoxiplus

-algocalmin

- soluţie ringer

-ser fiziologic

- no – spa

-controloc

- metoclopramid

- fenobarbital

2x1,5g. iv/zi

4x2f. iv/zi

500ml/ 12 h

500ml./12h

2x1f iv/zi

1f iv/zi

2x1f l im


52

3.3. CAZUL NR.3

Date fixe:

Nume: A.

Prenume: I.


Sex: Masculin

Religia: Catolic

Vârsta: 58 ani

Greutate: 53 kg

Înălţime: 166 cm

Grupa sanguină: ABIV. Rh pozitiv

Date variabile:

Domiciliu: jud. Vaslui loc. Laza



Diagnostic medical la internare: pancreatită acută

Antecedente heredocolaterale: necunoscute

Antecedente personale: Pacient fără antecedente personale patologice cunoscute

Istoricul bolii:

Pacient în vârstă de 58 de ani se prezintă la camera de gardă cu dureri epigastrice cu

iradiere în hipocondrul drept debutate în urmă cu două zile, fără a diminua în intensitate după

administrare de Scobutil şi No-spa. Nu a mai tolerat nici un fel de alimente sau lichide

prezentând vărsături după orice aliment ingerat.

Manifestări de dependenţă: intoleranţa alimentară; greţuri, vărsături; dureri

abdominale; insomnie; anxietate;

Problemele pacientului:

� Alterarea stării de nutriţie

� Hipertermie

� Alterarea calitaţii somnului

� Deficit de cunoştinţe

� Anxietate

53

Plan de îngrijire cazul 3

NEVOIA DEFICITARĂ DIAGNOSTIC DE

ÎNGRIJIRE

OBIECTIVE


Nevoia de a fi preocupat

în vederea realizării

Dificultate de a-şi asuma roluri

sociale din cauza tulburărilor

digestive manifestată prin

depresie

Pacientul să prezinte o

stare de bine psihic

- îl susţin în stabilirea de

proiecte

- obsev reacţiile de satisfacţie

sau de nemulţumire ale

pacientului

-îl ajut în reevaluarea

capacităţilor şi aspiraţiilor sale

- ascult pacientul şi îi permit

să-şi exprime sentimentele

privind dificultatea de a fi

preocupat în a se realiza

Pacientul coopereaza

pentru rezolvarea

problemelor sale psihice,

este receptiv la schimbările

determinate de

administrarea tratamentului

Nevoia de a evita

pericolele

Disconfort din cauza tulburărilor

digestive manifestat prin durere

abdominală

-pregatirea conditiilor

de îngrijire;

-pacientul sa prezinte

dispariţia durerii în

câteva zile

-amplasez pacientul într-un

salon luminat, linistit, fara

factori perturbatori - pe cât se

poate de izolat, măcar cu un

paravan;

-recoltez sânge pentru

hemoleucograma, ionograma,

-pacientul prezinta stare

alterata de sanatate, dar

colaboreaza cu echipa de

îngrijire

54

transaminaze, bilirubinemie;

-examen coprocultura si

coproparazitologic

Nevoia de a bea şi mânca Alterarea stării de nutriţie din

cauza proceselor digestive

manifestat prin greţuri şi

vărsături

-pacientul să aibă o

stare de comfort fizic în

următoarele 3 zile,

-asigur repausul fizic si psihic

al pacientului;

pacientul prezinta greturi si

varsaturi

Nevoia de a elimina Alterarea tranzitului intestinal

din cauza tulburarilor digestive

manifestat prin constipaţie


tranzit intestinal

fiziologic

-recomand alimente bogate în

reziduuri

- administrez, la indicatia

medicului, laxative

- urmaresc şi notez în foaia de

observaţie frecvenţa şi

consistenţa scaunelor

- determin pacientul să ingere

o cantitate suficientă de lichide

pacientul prezintă stare de

sănătate alterată, are tranzit

intestinal încetinit.

Nevoia de a bea şi mânca Dificultate de a se alimenta şi

hidrata determinată de tulburările

digestive manifestată prin refuzul

alimentelor

-pacientul sa fie

echilibrat

hidroelectrolitic în 24-

48 ore;

-reechilibrez hidroelectrolitic

pacientul, prin regim hidric 24-

48 ore (apa şi zeamă de orez);

Administrez la indicaţia

pacientul încearca sa se

adapteze la noul sau rol,

declara ca durerea nu mai

este chiar asa de evidenta.

55

-pacientul să nu devina

sursa de infecţie pentru

alte persoane pe toată

perioada internarii;

medicului:

-Scobutil, Algocalmin

Papaverina câte o fiola din

fiecare prin injecţie

intramuscular;

-Furazolidon 4x1 /zi

Nevoia de a avea

temperatura corpului în

limite normale

Hipertermie din cauza

procesului inflamator manifestat

prin febră


temperatura corporală în

limite normale în 1-2

zile

-masor temperatura corpului şi

notez în foaia de temperatură;

-administrez tratament

antiinfecţios recomandat de

medic

pacientul prezinta

hipertermie (38 0 C)

Nevoia de a fi preocupat

în vederea realizării

Anxietate determinată de starea

de boală manifestată prin scădere

stimei de sine

Pacientul să nu fie

anxios

-monitorizez funcţiile vitale

-încurajez pacientul

- explic pacientului tehnicile si

tratamentul efectuat pentru a

nu-i fi teamă

- îl pun în legătură cu pacienţi

cu aceeaşi boală cu evoluţie

favorabilă

- am purtat discuţii pe tema

problemelor sale


Pacientul are încredere în

echipa de îngrijire.

Anxietate diminuată

56

facă faţă stresului creat de

boală


discute liber despre grijile sale

-i-am oferit posibilitatea de a

pune întrebări

- am încercat să-i ofer

răspunsuri cât mai precise

Nevoia de a evita

pericolele

Vulnerabilitate faţă de pericole

determinat de procesul infecţios

manifestat prin rezistenţa scăzută

la infecţii

-pacientul să-şi satisfacă

singur nevoile

- pacientul să-şi menţină

igiena tegumentelor,

-pacientul respectă măsurile de

prevenire a infecţiilor

nozocomiale;

pacientul respecta regulile

de igiena

Nevoia de a dormi şi

odihni

Dificultate de a se odihni din

cauza durerii manifestat prin

treziri repetate pe timpul nopţii

-pacientul să doarmă ore

suficiente de somn şi să

se trezească odihnit în

decurs de 2-3 zile

-asigur condiţii de favorizare a

somnului, semiobscuritate;

pacientul prezinta scaune

diareice, ceea ce îl

împiedica sa se odihneasca





57









glicemie 2 ml sînge venos pe 4 mg florură de sodiu. 170 mg%. 80-110mg%.


Hematocrit


53 g% 41-46 %


01 - 06.03.2014 - carne de pasăre slabă fără piele, vacă/viţel slab, la ouă doar albuşul,

pîine intermediară de o zi, griş, orez, porumb, sucuri de legume şi fructe.



- cafea



- grăsimi

58


18800/mm3 4000-8000/mm3

Hemoglobina puncţie capilară sau puncţie venoasă 2 ml sînge pe E.D.T.A.

16 g% 13-15 g%


30 mm/h

13-15mm/h

TGP 5-10 ml sînge venos. 59 U/l 1-19 U/l




80 u.i./l 1-18 u.i./l



1.03.2014 Echografie Nu este necesar o pregătire fizică specifică, doar se explică

pacientului în ce constă tehnica

Se acordă îngrijirile impuse de starea

generală a pacientului şi de


59



01 - 06.03.2014 -amoxiplus

-algocalmin

- soluţie ringer

-ser fiziologic

-glucoză 5 %

-ketonal

-controloc

- metoclopramid

- fenobarbital

2x1 g. iv/zi

4x2f. iv/zi

500ml/ 12 h

1000ml./12h

500ml./12h

2x1f iv/zi

1f iv/zi

2x1f l im


60

CAPITOLUL IV.

CONCLUZII

4.1. Evaluare finală

Pentru întocmirea acestei lucrări am luat în studiu teoretic şi practic trei pacienţi cu

diagnosticul de pancreatită acută, având evoluţie şi simptomatologie asemănătoare.

Nevoile primordiale afectate sunt următoarele:

� Nevoia de a elimina;

� Nevoia de a bea şi mânca;

� Nevoia de a avea temperatura corpului in limite normale;

� Nevoia de a dormi şi a se odihni;

� Nevoia de a evita pericolele;

� Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării;

� Nevoia de a învăţa cum să îşi păstreze sănătatea;

În cadrul desfăşurarii procesului de nursing, obiectivele principale pe care mi le-am

propus să le rezolv sunt: somn corespunzător, să prezinte o eliminare adecvată, să fie educat să

respecte tratamentul recomandat, să nu prezinte infecţii urinare, să prezinte o stare de bine

psihic.

În vederea atingerii tuturor obiectivelor, intervenţiile autonome şi delegate ale nursei

au avut următoarele puncte comune: urmărirea şi notarea funcţiilor vitale, urmărirea

comportamentului pacienţilor, asigurarea condiţiilor de igienă, asigurarea unei alimentaţii

corespunzătoare, educaţia sanitară a pacienţilor.

Un rol important în procesul de îngrijire al tuturor pacientilor, indiferent de afecţiune îl

constituie prevenirea complicaţiilor care contribuie la agravarea bolii, iar pentru instituirea unor

măsuri de profilaxie sunt necesare discuţii repetate şi convingătoare cu pacientul.

În urma îngrijirilor acordate acestor pacienţi, s-a constatat că starea lor la externare s-a

ameliorat,.

Planul de îngrijire este parte integrantă din planul terapeutic stabilit de medic şi este

adaptat modului conceptual al Virginiei Henderson care presupune că în exercitarea profesiei

de asistentă medicală să se creeze o ambianţă unde valorile, obiceiurile, religia şi credinţa

individului trebuie respectate.

Acest lucru presupune o colaborare permanentă cu bonavul, o cunoaştere amănunţită a

nevoilor şi necesităţilor acestora.

61

4.2 Concluzii generale

� Recunoaşterea precoce a formelor severe este crucială pentru succesul

terapeutic.

� Bolnavul trebuie internat de la inceput in Terapie Intensivă şi monitorizat

clinic, paraclinic şi radiologic.

� Vârsta la care apare pancreatita acută are o incidenţă în jurul vârstei de 50 ani

;foarte rar apare sub 30 ani.

� CT cu substanţă de contrast şi analizele de laborator (amilaza serică şi

amilazuria) sunt investigaţii esenţiale pentru diagnosticul de pancreatită acută.

� Tratamentul chirurgical are astăzi indicaţii precise; în cazul complicaţiilor este

importantă alegerea corectă a momentului operator.

� In pofida progreselor în reanimare şi aportului explorărilor biologice şi

imagistice în diagnosticul precoce, pancreatita acută rămâne o boală severă.

� Prin frecvenţa şi gravitatea sa, pancreatita acută rămane o problemă dificilă cu

care se confruntă internistul, gastroenterologul şi mai ales chirurgul şi anestezistul reanimator.

� Asistenta medicală ocupă un rol foarte important în pregătirea psihică, fizică,

preoperatorie şi postoperatorie a pacientului.

� Activitatea nursei trebuie să acopere totalitatea nevoilor fundamentale ale

pacientului.

� Nursa are menirea de a îngriji pacientul; de a organiza şi gestiona îngrijirile; de

a preveni îmbolnăvirile prin educarea sanitară tuturor pacienţilor şi persoanelor sănătoase şi nu

în ultimul rând de a promova sănătatea.

62

BIBLIOGRAFIE

� Victor Papilian: ,,Anatomia omului’’,vol II Splanhnologia, Editura BIC ALL,

2006, ISBN 973-571-691-7, pg:120-127;

� Nicolae Angelescu: ,,Tratat de patologie chirurgicală’’ Editura Medicală,

Bucureşti, 2003;

� Virgil Răzeşu: ,,Chirurgie generală’’, Editura Răzeşu, 2002, ISBN 973-99066-

6-4, pg:571-586;

� Iftimie Georgeta: ,,Despre pancreatita acută’’, articol internet:

http://www.romedic.ro;

� L.Buligescu: ,,Tratat de hepatogastroenterologie’’, Editura Medicală Amaltea,

Bucureşti, 1994, ISBN 973-93-97-07-7,pg: 858-923;

� Prof.univ.dr.docent Cornel Toader: ,,Patologie chirurgicală’’, Editura III Casa

Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2006, ISBN 973-686-618-1,pg: 497-511;

� Corneliu Borundel: ,,Medicină internă’’, Bucureşti, 2009, ISBN 978-973-571-

925-8, pg: 559-565;

� Avasalcăi Loredana Ingrijirea bolnavului cu pancreatită acută

� Gheorghe Furariu:,,Chirurgia pancreatică’’,Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj

Napoca, 1994,ISBN 97-3-96574-1-9,pg: 45-67;

� Mircea Diculescu: ,,Pancreatitaa acuta’’, articol internet:

http://www.scribd.com;

� Dan Mogoş, Ion Vasile, Ion Păun: ,,Probleme de patologie chirurgicală’’,vol I,

Editura Aius, 1996, ISBN 973-9251-01-3,pg: 164-170;

� Gruia Crişan: ,,Boli chirurgicale ale pancreasului”, Editura Făclia, Timişoara,

1984;

� Dan Gerota : ,,Explorarea chirurgicală a abdomenului’’, Editura Medicală,

Bucureşti, 1982, pg: 151-160;

� Dumitru Dumitraşcu, Mircea Grigorescu, Ovidiu Pascu: ,,Urgenţele

gastroenterologice’’, Editura Tehnică, Bucureşti, 1995 ISBN 973-31-0867-7,pg: 179-193;

� Petru Martin: ,,Pancreatita acută’’, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1981, pg: 46-

98;

� L.Titircă: ,,Urgenţele medico-chirurgicale’’, Editura Medicală, Bucureşti, 2007,

ISBN 973-39-0566-6,pg: 88-90;

pancreatita continut

Documents