organizatii economice internationale - curs 1 - octavian jora

[Individul uman între proprietatea privată şi guvernanţa globală]

Temele cursurilorOrganizaţii Economice Internaţionale

I. Instituţii economice (universale) şi/vs. organizaţii economice(internaţionale) [individul uman între proprietatea privată şiguvernanţa globală]

II. Sistemul Naţiunilor Unite şi Organizaţia Naţiunilor Unite [desprelimitele (şi virtuţile!?) unei organizaţii de state şi despresocietatea inter-naţiuni]

III. Fondul Monetar Internaţional şi ordinea monetară internaţională[despre un false friend în ştiinţa economică – “problemaechilibrării balanţelor de plăţi”]

IV. Banca Mondială şi asistenţa internaţională pentru dezvoltare[despre un alt false friend în economics – “foreign aid”-ul]

V. Organizaţia Mondială a Comerţului [despre modul în care singurul“fair trade” este “free trade”-ul]

VI. Uniunea Europeană – economică, monetară, politică [desprepericolele exceselor ajungerii dincolo de liberul schimb]

VII. NATO şi economia păcii mondiale prin securitate comună [despreprofiturile şi profitorii “economiei de război pe timp de pace”]

VIII. România organizată şi reorganizată internaţional [despre locul,rolul şi bilanţul României pe scena lumii contemporane şi viitoare]

2

Sumarul cursului nr. 1Instituţii economice (universale) şi/vs. organizaţii economice (internaţionale)

1. De ce se organizează oamenii (Variantă: De ce se organizează statele –

ele însele forme de organizare umană, expresii ale unor motivaţii umane)

2. De ce economiştii sunt abilitaţi să răspundă la întrebarea “de ce se

organizează oamenii” (Variantă: De ce economiştii sunt abilitaţi să

răspundă la întrebarea “de ce se organizează Statele”)

3. De ce diferă organizaţiile ce au la bază “contracte private” de cele

întemeiate pe baza unor “tratate internaţionale” / excurs în “economia

instituţională” (Variantă: organizaţii private (internaţionale) – firme/STN,

ONG – şi/vs. organizaţii publice (internaţionale) – state, organizaţii de state)

4. De ce este important ca organizaţiile economice internaţionale (OEI) să

fie înţelese din punct de vedere economic

3

Omul acţionează / Omul/individul trăieşte şi acţionează în societate /

Societatea e acţiune concertată - cooperare

“Societatea este rezultatul comportamentului conştient şi deliberat. Aceasta nu înseamnă că

indivizii au încheiat contracte în virtutea cărora au fondat societatea umană. Acţiunile care

au produs cooperarea socială şi care o reproduc din nou, în fiecare zi, nu urmăresc nimic

altceva decât cooperarea şi întrajutorarea cu alţii, pentru atingerea anumitor rezultate

specifice. Ansamblul complexului de relaţii mutuale create prin asemenea acţiuni concertate

se numeşte societate. Societatea pune colaborarea în locul existenţei izolate – cel puţin

imaginabile – a indivizilor. Societatea este diviziune şi combinare a muncii. În calitatea sa de

animalcare acţionează, omul devine un animal social.” (Ludwig von Mises, Acţiunea umană)

De ce se organizează oamenii(Variantă: De ce se organizează statele)

4

Organizaţiile (politice, economice sau sociale) reprezintă grupuri de indivizi uniţi prinmijloacecomuneînvedereaatingerii scopurilorlor,maimultorimaipuţindiferite.

Organizaţiile sunt secvenţe din societate; cele două au unitate de natură.

Conceptul-contrapunct celui de organizaţie este cel de instituţie = un set de regulijuste, stabile şi credibile care guvernează r e l a ţ i i l e s o c i e t a l e ale organizaţiei(relaţii imaginabile ca un continuum social, în interiorul şi exteriorul organizaţiei).

În utilizarea sa cotidiană, termenul de „instituţie“ este aplicat aproape în toate cazurile ca sinonim conceptului de„organizaţie“, fieeaeconomică,politicăetc.

Diferenţapropusădenoişicarenevasimplifica înţelegereaeconomicăaideiideorganizaţie(însenslarg)estesimilarǎcelei care, în cazul unui joc, operează între reguli şi jucǎtori. De exemplu, în termenii economiei instituţionale(perspectivanoastrăsuport),BancaCentralăEuropeanăesteoorganizaţie, învremeceprincipiiledefuncţionarealemonedei, ale băncilor comerciale (sistemului bancar), ale băncilor centrale, sau Tratatul de la Maastricht care instituieBCEşiîireglementeazăfiinţarea,reprezintă,toate,instituţii.

PotrivitdelimitărilorconceptualedinabordarealuiD.North,instituţiilesuntregulile,iarorganizaţiilesunt jucătorii.


5

Instituţiile – „o regularitate în comportamentul social, ..., comportamentul specific în situaţii

recurente specifice” –, fie interne / externe, informale / formale, determinǎ setul de oportunitǎţi şi

stimulente însocietate, iarorganizaţiile iaunaştere învedereaexploatǎriiacestora.

Atâtproblemaexistenţeiorganizaţiilor,câtşimodulspecificdeevoluţieaacestoradepinddestructura

stimulentelorşiconstrângerilorfurnizatede instituţii!

Necesitateadistincţiei între„instituţii“şi„organizaţii“nuexcludefaptulcăanumite instituţii(înprincipalceleformale)

necesită şi deţin o anumită componentă organizaţională; astfel, instituţiile pot fi încorporate în organizaţii. Exemple

elocvente în acest sens sunt familia, biserica, statul, ca organizaţii destinate să servească scopurilor membrilor săi şi

careîncorporeazăanumite reguli(deconduităşiadministrative)careguverneazăfuncţionareaacestora.

Luând în considerare diferenţele relevate între instituţii şi organizaţii, putem remarca relevanţa

mutualităţii întreacţiunileorganizaţiilor şievoluţia instituţiilor→unificareaabordăriiinstituţiilorcareguliale

jocului cu abordarea instituţiilor ca reguli de comportament, ceea ce înseamnă că strategiile organizaţiilor manifestă o

influenţăasupraregulilorjocului(vezicursurileurm.–comportamenteleconsacratedeexistenţaanumitelortipurideOEI).


6

În societatea inter-naţiuni, statele se organizează spontan sub forma sistemului

balanţei de putere (expresie a aşa-numitei anarhii inerente SI) sau, în mod deliberat, sub

forma în organizaţii internaţionale. Motivele (nu neapărat şi stimulentele instituţionale!!!,

vomvedeamaiîncolo!)paridenticecelorpentrucare, îngenere, indiviziiumaniseorganizează...

O.I.=“oformădecoordonareacolaborăriiinternaţionaleîndomeniistabilite,pentrucarestateleaucreatunanumit

cadru juridic instituţional permanent, printr-un statut elaborat de comun acord, ce prevede obiectul şi scopul

organizaţiei,organeleşifuncţiilelornecesarerealizăriiobiectivelorurmărite.”(A.Bal(coord.),EconomieMondială)

“Unul din cele mai evidente aspecte ale rolului şi contribuţiei organizaţiilor internaţionale în statornicirea unei ordini de cooperare în

raporturile internaţionale, îl constituie identificarea, prin multiplele contacte dintre reprezentanţii diferitelornaţiuni pe care le facilitează, a

intereselorcomunealeîntregiicomunităţi internaţionale. Încadrulorganizaţiilorinternaţionale,careasigurăomultitudinedeforumuride

dezbaterişicanaledenegocierişiconsultări,dinvarietateadeabordăriaproblemelorglobalesauregionalesedegajăsoluţiileconvenabilesau

acceptabiletuturorparticipanţilor.Organizaţiileinternaţionaleservescastfelnunumaicainstrumentedeînlesnireacooperăriidintrenaţiuni,

darşicainstrumentedecreştereaniveluluiconştiinţeiprivindrealităţileuneilumiinterdependente,alecăreiprovocăriauuncaracterglobal.

Înplus,eleoferămijloacelenecesaredesfăşurăriiprocesuluideintegrareşiagregareaintereselorstatalecelemaidiverse.”(A.Bal(coord.),Idem)


7

De ce îi interesează pe economişti de ce se organizează oamenii (Variantă: De ce îi interesează pe

economişti de ce se organizează statele)

1. O dată, pentru că organizaţiile (grosso modo), în funcţionarea lor, între altele, folosesc

resurse rare (care pot varia, spre exemplu, de la timpul indivizilor care le compun, la diverse

bunuri tangibile şi intangibile) puse în comun de membrii lor... deci, organizaţiile prezintă interes în

modinerentpentruştiinţaeconomică.Nuputemgândiorganizaţiafărănevoiaderesurse,dupăcumnuputemgândi

individumanfărăoatarenevoie(bunăoară,minimcelecorporale).

Resurselerare, înaintedeafi folosite, suntdeţinute înproprietate (nuplutescînaer), fieprivată (puseapoi încomunde

membrii organizaţiei) sau publică (şi “încredinţate” de “societate” prin reprezentanţii-administratori respectivei

organizaţii).Fireşte, folosirearesurselordecătreorganizaţiepresupuneuncontract întrecei ce ledeţin/administrează.

Darîn funcţiedecalitateadeproprietarisauadministratoriairesuselorimplicateputemfaceaprecieri,caeconomişti

despreoportunitatea şi performanţele unei organizaţii.

2. Şi apoi, pentru că organizaţiile (grosso modo) pot reprezenta marca unor aranjamente

instituţionale anume. Bunăoară, cele interguvernamentale, şi mai particular, cele economice,

afectează, prin pattern-urile instituţionale a căror expresie sunt, avuţia naţiunilor şi, mai precis,

prosperitatea personală a fiecăruia dintre noi (ex:. filosofia liberalizării comerciale “consacrată” de OMC,

funcţionareasistemuluimonetarinternaţional“apărat”deFMI)...

8

Săpurcedemla înţelegereaorganizăriistatelor,porninddela instituţiaceamai importantăîn înţelegerea acţiunilor sociale, în general, precum şi a tuturor formelor de organizareparticulare: instituţia proprietăţii, cu corolarulacesteia, instituţia contractului. (vezi şicursurm.undevomdetalia teoriastatuluiprinprisma teorieiproprietăţii)...

... Excurs în teoria etică şi economicăa proprietăţii:

Problema principală a economiei politice este cum să organizăm societatea astfel încât să fie promovatăproducerea de avuţie. De cealaltă parte, problema centrală a filozofiei politice (eticii) este cum să aranjămsocietatea astfel încât ordinea socială să fie dreaptă – unde, esenţialmente, s o c i e t a t e a semnifică“combinarea indivizilor în efortul lor de cooperare” (Rothbard, Man, Economy and State).

Una dintre realităţile fundamentale cu care omul se confruntă în această lume – şi care este şi problemacentrală a ştiinţei economice – este raritatea resurselor. Sfera scopurilor fiind mai extinsă decât cea amijloacelor, omul se vede nevoit să le economisească pe cele din urmă – adică să le aloce către cele maiurgente nevoi, pentru a nu le risipi. El se confruntă astfel cu problema economică.

Cum această problemă economică are în centru un proces alocativ de resurse, capătă imediat sens –pentru fiecare resursă în parte – întrebarea cu privire la cine va lua decizia de alocare. În jurul acesteiîntrebări s-au purtat – şi încă se mai poartă – disputele legate de sistemul economic sau, cu alte cuvinte,aranjamentul instituţional cel mai propice rezolvării problemei rarităţii.



9

Liberalismul clasic s-a centrat pe d r e p t u r id e p r o p r i e t a t e .

Decizia alocativă cu privire la o anumită resursă rară îi aparţineproprietarului, cel careadobândit-oprinunadinurmătoarelecăi:apropriere iniţială (homesteading), producţie, schimb, acteunilaterale (moşteniri, cadouri, donaţii). Virtuţile cu care liberaliicreditauordineasocialăbazatăpedrepturiledeproprietate(decipedeciziaalocativălanivelulproprietarului)–capitalismul–erau:

-sistemdestimulenteadecvat(fiecareestedinprincipiumotivat,maimotivat decât oricine altcineva, să-şi urmeze propriul interes –AdamSmith),

-dificultăţiinformaţionaleminime(fiecareîşicunoaşteînprincipiucelmaibinenevoileşiintereseleşiseaflăînceamaibunăposturăînaşileurmări–FriedrichvonHayek)şi

-posibilitateacalcululuieconomic(saualocăriiraţionalearesurselor)într-o economie complexă (schimburile între proprietari privaţidaunaşterepieţelorşisistemuluidepreţurimonetarecareservesccalculului profiturilor şi pierderilor, deci a evaluării rentabilităţiidiverselorproiectealocative–LudwigvonMises).

Socialismul a dat mai degrabă un răspuns negativ,refuzând soluţia liberală.

Deciziadealocareauneiresursen-artrebuis-o iaproprietarul (însensul def. liberale), ci societatea în ansamblu. În locul dezvoltării,implementăriişimenţineriiunuisistemdedr.deproprietateprivatăasupraresurselor,acesteaartrebuisocializate, trecuteînproprietatepublică–etapasocialistă.

Virtuţile unui astfel de aranjament ar fi crearea Omului Nou,pentru care munca nu va mai prezenta disutilitate şi, o dată cuaceasta,abundenţamaterialăşispirituală,egalitateaşisentimenteledefraternitateîntreoamenivordomni–etapacomunistă(Marx).

Oproblemăasoluţieipropusedesocialiştiestelipsaoperaţionalităţii,sauabsenţaunorcriteriisistematicedeadecide,pânălaurmă,cumvor fi alocate resursele: democraţie directă participativă pentruoricedecizie,oricâtdemică?

În general, punerea în aplicare a schemei socialiste a degeneratrapid, şi oarecum natural/firesc, în tiranie, cu alte cuvinte, vorbimdespredominaţiaunuigruprestrânsdedecidenţiasupracelorlalţi.“Deciziasocietăţii”adevenitsubit...“deciziauneicastedepotentaţi”!

... Excurs în teoria etică şi economicăa proprietăţii:...despre rezolvarea problemei alocării resurselor într-olumeararităţii



10

... Excurs în teoria etică şi economicăa proprietăţii:

Alternativele logice ale problemei deciziei alocative, în cele din urmă, nu sunt decât două – ori decideproprietarul, ori nu: tertium non datur. Căci e de neconceput ca proprietarul să şi decidă, şi să nici nudecidă,asupraalocăriiuneianumeresurseînacelaşitimp.

Sistemul drepturilor de proprietate formează baza tuturor schimburilor economice şi structuradrepturilordeproprietateafecteazăeficienţautilizăriişialocăriiresurselor.(Înplus,analizadrepturilordeproprietate îşipropunesăînlătureciudata ignoranţăateorieieconomiceneoclasicefaţăde instituţiacentralăaeconomieidepiaţă.) (Marinescu, Instituţii şi prosperitate)

Drepturile de proprietate privată constituie instituţia fundamentală a economiei de piaţă.Proprietatea privată reprezintă elementul central al structurii stimulentelor ce afectează comportamentul uman întoateaspectele vieţii noastre,de la cooperarea socială în cadrul pieţei până la deciziile non-piaţă sauopţiunilepolitice.Analiza economică nu poate, la rigoare, fi neutră la criteriul proprietăţii... (Ex.: Teoria economică a firmei=formă de

organizare a activităţii umane, ca abordare contractuală, este în mod esenţial o teorie a proprietăţii şi utilizării capitalului.)

În absenţa unei teorii pozitive a drepturilor de proprietate, economiştii nu pot avea pretenţia să înţeleagăanevoiosul drum al dezvoltării economice, putând cădea pradă lesne miturilor şi mirajelor dezvoltăriieconomice (vezi în curs următoare supralicitarea unor funcţii ale OEI – intervenţionism monetar-valutar, foreign aid,

reglementări ş. a. m. d. –, bunăoară, detaliate în cursurile următoare).



11

Deci, ce putem spune, însă, ca economişti despre diversele tipuri de organizaţii, bunăoară

cele...(inter)guvernamentale? Sunt ele… EFICIENTE? Dar,întrebareademaisuseînşelătoare

înabsenţaclarificăriiconsistenţeieticeacadrului instituţional încareopereazăOEIoriacăruimarcăeste.Eficienţa intervine atunci când acţiunea umană se soldează cu atingerea scopurilor, ergo, eficienţa este atributul economic alacţiunilor umane de succes, ergo, „eficienţa” nu poate să fie aplicată decât acţiunilor personale. Aprecierea succesului sau aeşecului unei alegeri, al unei acţiuni, nu poate fi valabilă decât dacă aparţine persoanei care acţionează, deoarece apreciereaeste în conformitate cu resursele, anticipările şi preferinţele sale subiective. Eficienţa are aceeaşi natură ca şi categoriaeconomică de cost. Costul aferent oricărei acţiuni este subiectiv şi efemer. Costul şi eficienţa nu sunt obiective, identificabileşi măsurabile de către economist, din postura lui eminentă, de ‚observator extern’ al acţiunilor individuale. Doar în cazulschimbului voluntar ambii participanţi au ocazia de a obţine rezultatele dorite. În cazul coerciţiei numai cel care exercităconstrângerea poate obţine ceea ce doreşte, prin limitarea drepturilor de proprietate, deci a libertăţii celuilalt – „eficienţăpentru ce scopuri?”. Nimeni nu poate măsura beneficii şi prejudicii (sociale) conexe unei operaţiuni de tip coercitiv; aceastadevine de fapt ilegitimă, deci, neştiinţifică. Dacă utilitatea nu poate fi măsurată, şi nu poate!, atunci este lipsită de sens şiîncercarea comparaţiilor intersubiective de utilitate. Caracterul subiectiv şi personal al eficienţei, precum şi imposibilitateacomparaţiilor interpersonale de utilitate demonstrează de ce eficienţa nu poate reprezenta deloc un criteriu, mai ales în ceeace priveşte evaluarea legii, a drepturilor de proprietate sau a politicilor statului. Ştiinţa economică ne învaţă nu căprincipiile etice sunt subiective, ci faptul că utilităţile şi costurile sunt categorii economice subiective.

Trebuie recunoscută necesitatea criteriilor şi aceasta ridică problema restructurării

gândirii economice pornind de la etică, deoarece eficienţa nu poate să ofere fundament

pentru etică. Dimpotrivă, judecăţile de eficienţă capătă sens numai odată ce poziţia etică

corectăesteasumată! (Rothbard, The Myth of Efficiency)



12



Reguli&regulamente

(Management birocratic)

rules-based (bureaucratic) and

non-aggressive (various non-profit

organizations which have

humanitarian aims; monasteries)

rules-based (bureaucratic) and

aggressive (a socialist state)

Calcul economic

(Management pentru

profit)

calculation-based and non-

aggressive (presumably the free-

market firm –the very subject of

the proper theory of the firm)

calculation-based and aggressive

(the Mob; the plantation of a

slaveholder)

Sursa: Topan & Co, “Has Ronald Coase Set t

he Theory of the Firm on the Right Path?”, 2008 Non-agresiune Agresiune

O taxonomie a organizaţiilor din societate - pornind de la consistenţa etică cu principiul non-agresiunii (instituţia proprietăţii) şi cu principiul eficienţei (posibilitatea calculului economic)

Non-agresiune = când este violenţa fizică socialmente permisibilă? (Nu recomandabilă!) Răspunsul clasicliberal este: numai în cazurile de legitimă apărare a persoanei sau proprietăţii personale împotrivaagresiunii fizice, sau în vederea obţinerii cuvenitelor reparaţii, în urma unei astfel de agresiuni, numai dela agresor şi numai de către victima sau împuterniciţii săi.Calcul economic = odată cu acţiunea calculată stă şi cade raţionalitatea economică a unui sistem complexde cooperare socială, bazat pe diviziunea muncii.

13

De ce diferă organizaţiile care au la bază “contracte private” de cele întemeiate pe baza unor “tratate internaţionale” - excurs în “economia instituţională” (Variantă: organizaţii private (internaţionale)- firme/STN,

ONG – şi/vs. organizaţii publice (internaţionale) – state, organizaţii de state

Putem distinge între două tipuri de apropriere/achiziţie de proprietate reciproc exclusive: contractşi coerciţie. Acţiunile participanţilor la piaţă fac parte din prima categorie, în timp ce acţiunilestatului / guvernului fac parte din a doua categorie (transferul coercitiv de proprietate poate fifăcut fizic, prin expropriere, taxe, şi virtual, prin cadrul de reglementări care obturează liberulexerciţiu al proprietăţii private...

Franz Oppenheimer (Der Staat, 1929) =existădouămodalităţideaobţineresurseînoricecomunitate:calea economică = apropriere originară, producţie, liber schimb (instituţia proprietăţii)calea politică = agresiunea sau ameninţarea cu agresiunea (altfel spus,instituţiile politice)

Diferenţa dintre cele două modalităţi de dobândire a resurselor dă naştere la două mecanisme deinteracţiune a indivizilor:

societatea = cadruldedesfăşurarealschimburilormutualconsimţite,respectivcaleaeconomicăstatul = mecanismulinstituţional(izat)dealocareierarhicăaresurselor,respectivcaleapolitică

Statele intră în relaţii unele cu altele în sistemul internaţional. Convenţional, aceste relaţii inter-state sunt împărţite astfel:

relaţii agresive = utilizarea agresiunii în relaţiile dintre staterelaţii paşnice = absenţa agresiunii în relaţiile dintre state

Atenţie, criteriul fiind unul holistic, induce cumva în eroare. Statelepotcooperaşipentrua-şiexpropriasupuşii!!!

14

Relaţii între state şi impactul lor la nivel societal (analiză non-utilitaristă,

realizată din perspectiva impactului asupra ideii de drept de proprietate)

Categorie de relaţii intl. Tip de relaţii intl. Calitate

relaţii internaţionale

agresive

conflictuale = statele folosesc forţa nelegitimă

pentru a reglementa relaţiile dintre

ele(=războaie calde)

rău social

hegemonice = statele folosesc ameninţarea cu

violenţa nelegitimă = agresiunea este

instituţionalizată, nu mai ia în permanenţă

forma violenţei → imperialismul este prin

definiţie tipul de relaţie hegemonică

rău social

relaţii internaţionale non-

agresive = acceptarea în

comun de către state a unei

ordini (“status quo”), respectiv

a unui drept interstatal = norme

comune de comportament

considerate legitime (ce definesc

conceptul de “agresiune”)

comerţ şi investiţii libere = zone de liber

schimbBUN social,

property&contract enhancing

cooperare şi integrare politică = organizaţii

internaţionale, entităţi politice supranaţionale

BUN social, dar dacă e în

direcţia celei de mai sus

securitate colectivă problematic

izolare problematic



15

Piaţă Stat

Piaţa (“the voluntary and peaceful complex

interaction of men deliberately striving toward the

best possible removal of human dissatisfaction” –

Mises, Human Action) = o formă de organizare

umană având la bază instituţia contractului

(schimbul voluntar de proprietate), fiind în esenţă

un set de contracte – afirmaţie valabilă şi pt

firme/organizări private etc...

Statul („aparatul de constrângere şi coerciţie” –

Mises – care deţine “monopolul legii şi al utilizării

forţei între limitele unui anumit teritoriu” –

Rothbard, The Anatomy of the State) = o formă de

organizare umană având la bază coerciţia

instituţionalizată asupra proprietăţii (socializarea

proprietăţii prin taxe, reglementări, exproprieri,

inflaţie)...

Organizarea internaţională a pieţelor este o

prelungire a instituţiei contractului voluntar,

o extindere naturală a setului de contracte

interpersonale la scară inter-naţiuni...

Organizarea internaţională a statelor are la

bază un voluntariat de grad 2 – tratatul inter-

state – dar care poate prelungi / suplimenta

coerciţia instituţionalizată domestică

Piaţa internaţională Organizaţiile internaţionale de state



16

Să recapitulăm coordonatele discuţiei propuse în acest curs dedicat “ F i l o s o f i e i ”

O r g a n i z a ţ i i l o r E c o n o m i c e I n t e r n a ţ i o n a l e :

Omul acţionează în societate urmărind scopuri/nevoi şi folosind mijloace/resurse rare cu

utilizări alternative. Realitatea rarităţii şi conflictelor asociate ei îl fac să descopere, din păcate

nuşisărespecteîntotdeauna, instituţia proprietăţii private şi pe cea a contractului voluntar...

Resursele pot fi apropriate paşnic sau agresiv/coercitiv, iar instituţionalizarea unui mod sau

al altuia de apropriere dă seama despre şansele la prosperitate ale unei comunităţi sau alteia.

(Paranteză-temădereflecţie:avemnevoiederecunoaştereaimportanţeicriteriilor, poatechiarderestructurareagândiriieconomicepornind

delaetică.Aceasta deoareceeficienţanupoateservidreptfundamentaleticiici,dincontră,eticareprezintăpiatraderezistenţăpentruorice

judecatăasupraeficienţei–veziM.Rothbard“TheMythofEfficiency”sauoelaborarepeaceeaşitemăînC.Marinescu,“Mitulcriteriului

eficienţeiînteoriaeconomică”,http://www.ecol.ro/content/mitul-%E2%80%9Ecriteriului-eficientei%E2%80%9D-in-stiinta-economica).

Acţionând, omul ajunge să coopereze natural în sistemul social – bazat pe diviziunea

extinsă a muncii –, precum şi să se (auto)organizeze în corpusul social.

De ce este important ca organizaţiile economice

internaţionale (OEI) să fie înţelese e c o n o m i c

17

http://www.ecol.ro/content/mitul-%E2%80%9Ecriteriului-eficientei%E2%80%9D-in-stiinta-economica
































Oamenii se pot organiza într-o varietate de forme:

-“voluntar, paşnic şi spontan”, în procesul pieţei în vitutea avantajelor sale comparative sau competitive

personale – unde Piaţa e izomorfism al Societăţii = cooperare instituţionalizată –, ori în mod “voluntar şi

deliberat” în diverse structuri asociative: firme, asociaţii sectoriale/profesionale, alte organizaţii nonprofit

-“voluntar, dar coercitiv în relaţie cu terţii” în structuri politice de tip statal (Statul, aici în sens restrâns:

guvern, agenţii guvernamentale etc.) sau interstatal (ex.:OEI)

-sau pot fi constrâns să adere la structuri statale, publice (acum Stat în sens larg, ca sumă a cetăţenilor) –

în fapt Stat = coerciţie instituţionalizată asupra celor ce nu fac parte din stat în sens restrâns!!! –,

suportând suplimentar şi consecinţele organizărilor acestora între ele dacă ele evoluează spre conservarea

şi sporirea limitărilor “proprietăţii şi libertăţii individuale”

Deci, în măsura în care organizaţiile economice internaţionale (OEI) în care e prezent sau

reprezentat consună cu instituţia socială libertăţii economice - proprietatea privată, domnia

legii, schimbul voluntar şi libertatea pieţelor, viabilitatea calculului economic şi stimulentele

ce susţin inovaţia, economisirea, investiţiile etc. –, aportul lor la prosperitate este pozitiv, iar

economistul poate/trebuie să puncteze acest aspect.



18



De multe ori e gratificată grăbit abilitatea O . E . I . de a contribui la “instaurarea unui

climat de cooperare paşnică între statele lumii”.Vectorii acestei cooperări formalizate în O.E.I. ar fi:

I.Cooperare politică/administrativă: organizaţii interguvernamentale (OIG), “economice ori politice” (totuşi, toate

sunt politice fiind interguvernamentale !!!) există argmentul că fenomene precum progresul tehnologic şi globalizarea fac necesară

apariţia unor structuri de guvernanţă globală care să reglementeze fenomene şi procese globale → din acest p.d.v., statul-

naţiune e incapabil să le reglementeze singur → apariţia unor structuri de guvernanţă informală sau formală.

II. Cooperare politico-militară şi securitatea colectivă: OIG politice, dar (şi) cu dimensiune economică; statul X

cooperează cu statul Y împotriva statului / alianţei Z → blocurile şi alianţele militare; în formă ideală, securitatea colectivă

se apropie de modelul lui Immanuel Kant care imaginează o alianţă republicană între toate statele din lume pentru a

instaura paceaperpetuă → Liga Naţiunilor, Organizaţia Naţiunilor Unite, mulţi văd NATO evoluând spre o astfel de alianţă

III. Integrare/unificare politică (dimensiunea economică a integrării politice este evidentă...) -RobertConeiro(1978):a

estimatcăînanul1.000î.H.existau600.000deentităţipoliticeindependentepesuprafaţapământului,faţădeaproximativ200câtexistăînprezent(2007)

-Jorg Guido Hulsmann “Political Unification: A Generalized Progression Theorem” susţine că statele, ca deţinătoare ale

utilizării monopolului violenţei legitime, sunt într-un proces permanent de creştere: internă (taxare, redistribuţionism, reglementări) şi

externă(creştereabazeidetaxareşiateritoriului/cucerire externă).→ statele nu cunosc, de regulă, nicio piedică în creşterea lor pe plan intern

→ singura piedică e pe plan extern (celelalte state) → apariţia concurenţei între state (militar, politic, fiscal, economic) →

deoarece această concurenţă poate fi distructivă pentru anumite state (deşi b e n e f i c ă pentru cetăţeni care pot alege ţara

care le oferă oportunităţi şi securitate mai mari!!!), există înclinaţia naturală ca prin unificare politică nici un stat să nu mai

piardă şi toate să câştige prin creşterea coordonată → elitele conducătoare nu îşi mai pot pierde legitimitatea deoarece toate

condiţiile sunt identice indiferent de societate = asta e principala motivaţie a integrării politice regionale, ulterior globală.

19

Concluzii

Criteriul “relaţiilor paşnice între state” poate fi înşelător (acesta este motivul-cadru al creării Ligii

Naţiunilor, ONU, instituţiilor de la Bretton Woods, UE) pentru că statele pot “coopera paşnic” şi pentru

a submina libertatea şi proprietatea cetăţenilor lor şi, odată cu ele, şi p r o s p e r i t a t e a lor ...

Anticipând cursurile următoare, să ne întrebăm preliminar: dat fiind scopul (prosperitatea),

ce ar trebui să apreciem mai mult între mijloacele următoare (alternativele de Sistem Internaţional):

un SI “anarhic” sau un SI “cartelizat” în diferite OEI?

...Pentru că avem de a face cu două realităţi concurente:

-Caracteristica principală a sistemului internaţional, care determină în mod fundamental relaţiile dintre

statele naţiune, este lipsa unei autorităţi superioare recunoscute de către state; SI este, deci, anarhic.

-Pe de altă parte, statele încearcă să “ordoneze” SI, compunând diverse concerte ale naţiunilor (vezi OEI)

Deci, libera concurenţă între state într-o “piaţă a statalităţii globale” unde cetăţeanul global

să aleagă “preţul corect al citizenship-ului” sau ordine “cu orice preţ” încapsulată în diverse

forme de organizare IG? Despre asta, în cursurile urm.

20

organizatii economice internationale - curs 1 - octavian jora

Documents