organizarea teritoriului curs 2011

Organizarea Teritoriului

Emil LUCA

ORGANIZAREA TERITORIULUI

Editura Tribuna Transilvaniei Cluj Napoca

Emil Luca

I. NOTIUNI GENERALE PRIVIND ORGANIZAREA TERITORIULUI1.1. Definitie, importanta Organizarea teritoriului, ca stiinta, reprezinta un complex de masuri economico-organizatorice, tehnice si juridice, orientat spre utilizarea rationala a fondului funciar din agricultura, silvicultura, de sub ape, din localitati, din industrie, transporturi etc. Prezentnd particularitati specifice n abordarea si solutionarea fiecar ei probleme n par te, organizarea ter itoriului are ca obiect de studiu, pe lnga crearea conditiilor favorabile utilizar ii rationale a fondului funciar, si amplasarea corespunzatoare a fortelor de productie n ter itoriu, echiparea tehnica a teritor iului, asigurarea conservar ii resurselor naturale si delimitarea suprafetelor necesare difer itelor folosinte. Conceptul de organizare a teritoriului are, n general, limite foarte largi. Definitiile formulate n timp sunt adesea diferite de la un autor la altul, fiecare dintre acestia definind notiunea prin unul dintre obiectivele ei caracteristice. n Franta, spre exemplu, Lamour Ph. subliniaza caracterul economic al organizarii teritoriului; Roulin J.M. considera ca organizarea teritoriului este stiinta sau arta care vizeaza organizarea si repartizarea spatiului pentru diverse activitati n functie de necesitatile individului sau ale grupului de indivizi; Petit Claudius apreciaza ca organizarea ter itoriului i revine misiunea de a realiza o repartitie a indivizilor n raport cu existenta resurselor naturale si cu dezvoltarea activitatilor economice; de Gaulle atribuie organizarii teritoriului remodelarea structurii teritoriale; Roudet P. o defineste ca "geografie prospectiva si sigura a asezarilor umane"; Colin A.


consider a ca "organizarea teritoriului este nainte de toate, nu o tehnica, ci o politica"... (Jacques de Lanversin, 1970). Dupa Lamour Ph. (citat de Bold I ., 1973) organizarea teritoriului a fost considerata, multa vr eme, problema fundamentala a Frantei. De altfel, organizarea teritoriului a reprezentat o pr eocupare prioritara pentru toate tarile Europei Occidentale, nca de la nceputul secolului al XX- lea, apr eciindu-se ca prin prima treapta a sa, sistematizarea, trebuie sa se asigure o dezvoltare a teritoriului n raport cu factorii naturali si cu cerintele economice, sociale si cultur ale. n Romnia, ca ur mare a framntar ilor si schimbarilor politice frecvente si adesea brutale, organizarea teritoriului nu a avut o evolutie constanta, ntr -un concept unitar. ncercar ile de sistematizare a teritoriului din ultimele 5-6 decenii, s-au dovedit, n mare parte, nerealiste, neviabile. Din nefer icire, nici dupa 1990, nu s-a reusit cristalizarea unui concept realist de organizare a teritoriului, pierzndu- se, pr in desfiintarea si pulverizarea proprietatilor cooperatiste, unul dintre factorii gr eu de recuper at n activitatea viitoare de organizare a teritoriului. 1.2. Clasificarea activit atilor de organizare si amenajare a terit oriului Organizarea teritoriului, n vederea unei dezvoltari echilibrate a acestuia, se desfasoara pe trei trepte succesive: sistematizare teritoriala, organizarea teritoriului interunitati si (amenajare) amenajarea teritoriului n cadr ul unitatilor. Schematic, cele trei componente ale organizarii teritoriului sunt prezentate n tabelele 1.1., 1.2. si 1.3. (dupa Bold I. si A. Craciun, 1994).

Emil LucaPlanuri de amenajare (sistematizare) Teritorii administrative judet

Tabelul 1.1.

comuna zone preorasenesti zone functionale agricole,piscicole, stuficole intrajudetene sau pastorale,viticole, pomi-cole interjudetene extractive, industriale, energetice turistice,balneoclimaterice, rezervatii naturale zone natural-economice bazine hidrografice, perimetre ameliorative sisteme hidroameliorative acumulari, regularizari zone de protectie Localitati proiecte de dezvoltare a urbane: municipii, orase localitatilor rurale: centre, comune, sate studii de amplasament obiective economice cladiri de locuit si dotari social culturale detalii de amenajare si zone industriale urbanism ansambluri de cladiri si locuinte dotari social culturale Tabelul 1.2. Organizarea teritoriului interunitati (comasari de terenuri si rectificari de hotare) Pe teritorii administrative judete, comune zone intrajudetene si interjudetene Zone naturale si zone de relief: deal, cmpie functional economice zona ndiguita perimetre ameliorative sisteme hidroameliorative zone de influenta a lacurilor de acumulare Zona de influenta a autostrazi cailor de comunicat ie canale navigabile magistrale

Organizarea Teritoriului Tabel 1.3. Organizarea teritoriului n cadrul unitatilor A. Agricole a. unitati economice (exploatatii) comune societati comerciale agricole regii autonome societati agricole asociatii gospodarii familiale b. folosinte agricole teren arabil neirigat, irigat - plan, n panta: asolamente, asolamente de restrictie, culturi n fsii, benzi nierbate, agroterase pajisti naturale, cultivate plantatii pomicole, viticole, hamei, protectie centre (complexe) de productie administrare si exploatare: societati comerciale agricole, regii autonome, societati agricole; asociatii agricole, ferme, agromec productia animala (complexe, ferme): taurine, porcine, pasari, ovine productia vegetala: sere, solarii, ciupercarii depozitare, prelucrare, conservare: silozuri, FNC, SDFV, complexe vinificare, depozite legume, topitorii de in si cnepa etc. fructe si B. Forestiere - a. unitati economice inspectorate silvice ocoale silvice unitati de productie cultura si refacere corectarea terenurilor constructii civile, cinegetice, locuinte etc. b. obiecte

Emil Luca

II. ORGANIZAREA TERITORIULUI SI SPATIUL RURAL2.1. Functiile spatiului rural Conceptul de spatiu rur al este unul complex, evidentiat prin coordonate de or din natural, teritorial, social, economic, ecologic, tehnic si tehnologic, jur idic, educational, institutional, politic, managerial etc., avnd un caracter polivalent, interdisciplinar si integrator (Otiman, P. I., 2000). Spatiul rural se defineste, potrivit Cartei Eur opeane a Spatiului Rural, drept o zona interioar a sau de coasta care contine satele si orasele mici, n care majoritatea partii terenului are principale destinatii: ca a) agricultura, silvicultura, acvacultura si pescuitul; b) activitatile economice si culturale ale locuitorilor acestor zone (artizanat, industrie, servicii); c) amenajarile de zone neurbane pentru timpul liber si distractie (sau de rezervatii naturale) d) alte folosinte (cu exceptia celor de locuit). Pe de alta parte, potrivit Ordinului comun al Ministerului Agr iculturii si Dezvoltarii Rurale, Ministerului Administratiei si Internelor si a Ministerului Integrarii Europene (Ordinul nr . 173 din 03.03.2004), notiunea de spatiu rur al se defineste si se caracterizeaza astfel: Art. 1. Spatiul rural se defineste pr in componenta teritoriala si caracteristici dominante. Art. 2. Componenta ter itoriala a spatiului rural are n vedere zona geogr afica interioara si/sau de coasta, apartinnd fondului funciar al Romniei, cupr inznd terenuri cu destinatie agricola, forestiere si/sau aflate permanent sub ape, precum si cele intravilane, asa cum sunt prevazute n cupr insul art. 2 lit.a) , b), c) si d) din Legea


fondului funciar nr . 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioar e. Art. 3. Zona geografica definita conform art. 2 va corespunde spatiului rur al daca sunt dominante, individual sau cumulativ, urmatoarele caracteristici: a) major itatea terenur ilor sunt utilizate pentru: - activitati economice de productie si valorificare a productiei agr icole, silvice, piscicole si de acvacultura, precum si activitati de protectie si conservare a mediului; - activitati economice neagricole: mestesugaresti si de mica industr ie, pentru prelucrarea si valorificarea materiilor prime pr eponderent locale, artizanat, servicii si alte asemenea; - activitati economice de agrement si turism; b) populatia locala este sub nivelul de 5.ooo de locuitori. Art. 4. Autoritatile administratiei publice, la cererea solicitantilor, vor certifica apartenenta terenurilor aflate n proprietatea sau n administrarea acestora la spatiul rural definit conform prezentului ordin. n practica Uniunii Europene, n definirea ruralului, a fost adoptat criteriul OECD (Organisation for Economic Co-operation and Development), bazat pe densitatea populatiei. n acest fel, ncep sa devina posibile comparatiile la nivel international ale conditiilor si dinamicii mediului rural din Eur opa. Conform OECD, mediul rural cuprinde toate localitatile care au o densitate a populatiei mai mica de 150 de locuitori pe metru patrat. La nivel regional (NUTS 3) sunt definite ca fiind: r egiuni predominant rurale cele n care peste 50% dintre locuitori traiesc n comune (cu mai putin de 150 locuitori pe km patrat); regiuni rurale cele n care 15 pna la 50% dintre locuitori tr aiesc n comune (cu mai putin de 150 locuitori pe km patrat); regiuni predominant urbane cele n care sub 15% dintre locuitori traiesc n comune (cu mai putin de 150 locuitori pe km patrat).

Emil Luca

Aplicnd aceasta definitie la populatia UE-25, aproximativ 57% din populatie traieste n regiuni rurale, care acoper a peste 90% din teritoriu. In Romnia spatiul r ural reprezinta 89% din suprafata tar ii, cupr inznd 45% din totalul populatiei, 45% din totalul familiilor si 46,8% din totalul locuintelor. n Europa, ruralul a fost studiat foarte multa vreme din punct de vedere etnografic sau geografic. De-a lungul timpului, s-au conturat mai multe paradigme de cercetare: 1. modelul traditionalist, care considera mediul rural, r espectiv satul, ca fiind adevar atul pastrator al spiritualitatii, specif icitatii si originalitatii unei culturi, a unei societati, cercetarile de acest fel cautnd sa releve valorile, comportamentele si simbolur ile rurale traditionale; 2. modelul melior ist, care considera mediul rur al ca fiind forma genetica a unei societati, dar insuficient evoluata si care trebuie adusa la nivelul structurilor ur bane. Cercetarile din acest domeniu masoara, n general, decalajele dintre urban si r ural, din perspectiva venitur ilor, educatiei, confortului si a productivitatii; 3. modelul ecologic, care releva specificitatea, particularitatile si avantajele modului de viata contempor an rural; 4. modelul cronoregresiv, utilizat, n general, n monografiile de asezari rurale. I n general, se apreciaza ca principalele functii ale spatiului rural, n perceptia europeana, sunt: functia economica , care garanteaza satisfacer ea a nevoi alimentare, de venituri corespunzatoare, . comparabile cu profesiile liberale, protectia mediului etc; functia ecologica , orientata spre conser varea de b resur se naturale (apa, sol, aer), biotipuri (spatii . verzi), mediu, peisaj, biodiversitate;


c functia socio-culturala, cu rolul de a asigura si a . largi viata asociativa locala. Dat fiind faptul ca dezvoltarea este un fenomen dinamic, extrem de complex si greu de definit, de-a lungul anilor, accentul n dezvoltarea rurala s-a deplasat dinspre dezvoltarea economica spre dezvoltarea sociala sau umana, fiecare dintre acestea dovedindu-se a f i incomplet raportat la multitudinea de fenomene pe care le implica dezvoltarea. n anul 1987 a fost lansat, n raportul Natiunilor Unite intitulat Viitorul nostru comun, conceptul de dezvoltare sustenabila. Dezvoltarea sustenabila poate fi definita, n sens larg, ca fiind mbunatatirea vietii fiecaruia acum si pentru generatiile care vor veni. Pr actic, n acest fel se face legatur a ntre ceea ce nseamna economica, justitie sociala, valori democratice si protectia dezvoltare mediului. Elementul de noutate este omul integrat si n strnsa relatie cu mediul nconjurator. Conceptul de dezvoltare sustenabila promovat de forur ile Natiunilor Unite se refer a, n principal, la: 1. dezvoltar e economica echitabila si echilibrata; 2. un nivel ridicat al angajarii, al coeziunii sociale si al includerii; 3. asumarea responsabilitatii pentru folosirea resurselor naturale si a protectiei mediului; 4. politici coerente, deschise si transparente; 5. cooperare internationala pentru promovarea dezvoltarii sustenabile la nivel global. Functii prioritare, cum ar fi cea de dezvoltare economica, sociala sau umana au fost tr eptat supr apuse, intersectate sau nuantate. Dupa crester i successive pe diver se dimensiuni a fost elaborat un concept mai acoperitor dect toate celelalte, si anume, cel de dezvoltare durabila. Conceptul actual de dezvoltare rurala este fundamentat pe cel de dezvoltare durabila si are cteva trasaturi fundamentale, care, n principal, se refera la:

Emil Luca

Dezvoltarea rurala sustenabila , care presupune dezvoltare economica echitabila si echilibrata, cu un nivel ridicat al coeziunii sociale si al includerii si asumarea responsabilitatii pentru folosirea resurselor naturale si a protectiei mediului. Dezvoltarea rurala extensiva sau integrata, care se r efera la dezvoltarea mediului rural pr in extinderea mijloacelor de comunicare si infor mare si prin extinderea activitatilor din mediul r ural spre sectorul non-agricol si promovarea agriculturii extensive, a carei coordonata esentiala este transferul informational ( conceptul de agr icultura extensiva aici este diferit de cel traditional, care definea opusul agriculturii intensive). - Dezvoltarea rurala multisectoriala , care se refera la crearea de retele si parteneriate ntre organizatii internationale, agentii nationale sau organizatii ale societatii civile, n vederea abordarii multisectoriale (Otiman P. I., 2002; Bleahu Ana, 2005). 2.2. Dezvoltarea spatiului rural n Uniunea Europeana 2.2.1. Politica Agricola Comuna (PAC) n tarile Uniunii Europene Inceputul PAC dateaza din anul 1957, fiind marcat de semnar ea Tratatului de la Roma pr ivind crearea Comunitatii Economice Europene de catre cele sase state (Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg) care, n 1952, pusesera bazele CECO (Comunitatea Economica a Car bunelui si Otelului). Principalele reglementari ale politicii agricole erau prevazute n articolele 38-46 ale Tratatului de la Roma (n prezent, articolele 3238, n urma modif icar ilor aduse de Tratatul de la Amsterdam). Articolul 38 (articolul nou 32) prevede ca: piata comuna se va extinde si asupra sectorului agricol si comertului cu produse agr icole si ca operarea si dezvoltarea pietei comune pentru


produsele agr icole vor fi nsotite de crearea unei politici agr icole comune, iar articolul 39 (articolul 33 din varianta noua a Tratatului) fixeaza obiectivele politicii agr icole comune: o Cresterea productivitatii agr icole prin promovarea progresului tehnic, prin asigurarea dezvoltarii rationale a productiei agr icole, si prin utilizarea optima a factorilor de productie, n special a fortei de munca; o Asigurarea unui nivel de trai echitabil pentr u populatia agr icola, n special pr in cresterea veniturilor individuale ale lucratorilor agricoli; o Stabilizarea pietelor; o Asigurarea sigurantei aprovizionarilor; o Asigurarea unor preturi rezonabile pentru consumatori; Tratatul de la Roma nu explica nsa concret cum aveau sa fie r ealizate aceste obiective. De aceea, 1958, ministrii agriculturii din cele sase state semnatare ale Tratatului s-au ntlnit la Stresa (Italia) n pentru a se pune de acord asupra modului de transpunere n practica a politicii agricole. Cu aceasta ocazie au fost stabilite trei principii care sa guverneze PAC: o Principiul pietei unice: n inter iorul Uniunii Europene, produsele agricole circula fara restrictii; o Principiul preferintei comunitar e: este favorizat consumul produselor originare din Uniunea Europeana, prin impunerea de preturi mai mari la produsele din import fata de productia interna; o Principiul solidaritatii financiar e: masurile comune sunt finantate dintr-un buget comun; Arhitectul politicii a fost olandezul Sicco Mansholt. Mecanismul PAC consta, n linii mari, n protejar ea veniturilor producatorilor agricoli pr in inter mediul preturilor, si anume prin instituirea unui nivel r idicat al protectiei vamale fata de concurenta straina, combinat, pentru anumite produse, cu unificarea pretur ilor interne, respectiv, fixarea de preturi comune nsotita de un mecanism

Emil Luca

de sustinere a nivelurilor acestora. ntruct preturile interne erau mai r idicate dect cele mondiale, exporturile trebuiau ncurajate prin subventii. Masur ile comune aveau sa fie finantate dintr -un buget comun. Piata agr icola a Comunitatii devenea n acest fel o constructie solida, cu evolutii independente de tendintele pietelor internationale. PAC a intrat n vigoare n 1962, dar, e fectiv, PAC a nceput sa functioneze din 1964, cnd s-au facut primii pasi spre uniformizarea preturilor. Trebuie subliniat aici faptul ca, datorita insistentelor Germaniei, pretul de interventie pentru gru a fost stabilit la un nivel mult superior celui de pe piata mondiala. ntr-o prima etapa, produsele carora li s -au aplicat masuri de unificare a preturilor au fost cerealele (1964), urmate ulterior (1966) de produse lactate, carne de vita, zahar, orez, plante oleaginoase, ulei de masline. Pentru alte produse: carne de porc, carne de pui, oua, fructe si legume, vin, s -au adoptat masur ile de creare a unei piete unice ( eliminarea bar ierelor tarifar e ntre tarile membre si instituirea protectiei comune la import), fara unificarea preturilor. Treptat, masurile s-au extins, cu diferite grade de intensitate, si asupra altor produse: carne de miel, peste, tutun, flor i, s.a., nct n pr ezent circa 90% din productia agr icola a Uniunii Europene este reglementata ntr-un fel sau altul pr in masuri comune. Aplicarea acestor masur i a determinat curnd efecte secundare nedor ite. Pr eturile mari garantate au ncurajat n mod firesc cresterea productiei (n special la gru, unt si carne de vita), care la r ndul ei s a transformat n supraproductie, care a antrenat cresterea exponentiala a cheltuielilor agricole. De aceea, 1968, acelasi Sicco Mansholt a initiat o pr ima tentativa de r eforma. n Ideea lui a fost sa provoace o restructurar e a exploatatiilor agr icole n sensul cresterii dimensiunilor lor prin comasar i. Fermele mar i fiind mai eficiente si r ezistnd mai bine jocului pietei, ar fi fost posibila si reducerea nivelului masur ilor de protectie.


PAC si-a pastrat asadar caracteristicile si n perioada anilor 70. Anii 80 au adus nsa unele schimbari, cea mai importanta fiind intr oducerea cotelor de productie, care limitau dreptul producatorilor la veniturile garantate functie de un nivel maxim al productiei. Cote s-au introdus, ntr-o prima etapa, la cereale, produse lactate, zahar. Primele semne ale unei reforme de proportii ntreprinsa de U.E., au aparut sub presiunea internationala exercitata de Acordul General pentru Tarife si Comert - Runda Uruguay, dar si a unor complexe probleme mediu, nca din anul 1986. Prin reforma se preconiza reglarea echilibrului de pe piata pr oduselor agricole, la care s-a adaugat si intensificarea eforturilor U.E. de a crea o piata agricola similara ce cea a SUA, precum si dezvoltarea legaturilor sale comer ciale cu tar i dinafara UE. Esenta schimbar ii consta n trecerea de la un sistem bazat pe sustinerea preturilor la un sistem bazat pe sprijinirea venitur ilor fermierilor prin pret si plati directe (compensatorii), ceea ce a condus la eliminarea surplusurilor la unele produse agricole principale si la ridicarea standardului de viata al comunitatilor rurale. In ciuda acestei reforme, s-au mai pastrat nca diferente semnificative ntre difer ite regiuni precum si ntre producatori, ca urmare a favor izarii unor zone mai dezvoltate, precum si a unor excedente la unele pr oduse agricole. Reforma nu a putut fi pusa n aplicare, nentrunindu- se consensul asupra ei. Abia n anul 1992 a fost marcat momentul care a determinat o schimbare r adicala n arhitectura PAC. In acel an Consiliul a aprobat un pachet de masuri de reforma propuse de comisarul pentru agr icultura, Ray Mac Sharry. Motivele refor mei din 1992 au fost pe de o parte interne, deter minate de cheltuieli bugetare mari si supraproductie, iar pe de alta, externe, respectiv, negocier ile din cadrul Rundei Ur uguay si presiunile SUA n directia unei reduceri ct mai substantiale a inter ventionismului agr icol n rndul membrilor Organizatiei Mondiale a Comertului.

Emil Luca

Elementul central al reformei l-a constituit reducerea preturilor la pr odusele care generau cele mai mar i surplusur i, n special, cereale, carne de vita si unt, nsotita de acordarea, catre fer mier i, a unor sume care sa compenseze pierderea suferita de acestia. Platile compensatorii au fost stabilite la hectar pentru culturile arabile, si pe cap animal pentru bovine. Pentru culturile arabile, s-a introdus totodata conditionalitatea acordar ii lor n functie de nghetarea (set-aside, scoaterea din circuitul productiv) unui procent de 15% din suprafata detinuta. Refor ma a abordat si aspecte structurale: stimulente pentru utilizarea productiei n scopuri non-agricole, scheme de pensionare anticipata a agr icultorilor, stimulente pentru pr otectia mediului. Efectele reformei Mac Sharry au fost ncurajatoare, nct o alta a ur mat n 1999 , pe baza propunerilor de refor ma ale Comisiei din documentul Agenda 2000 . Sablonul urmat a fost n linii mari acelasi: reducerea pretului la cereale, lapte si pr oduse lactate, vita si carne de vita, n par allel cu crester ea platilor compensatorii. Ceea ce reforma din 1999 aduce cu adevarat nou este acordarea unei importante mult spor ite componentei structurale a politicii agr icole si gruparea acestor masuri viznd calitatea produselor si a procesului de productie, grija pentru mediul nconjurator, dezvoltarea multilaterala a zonelor rur ale - sub o umbr ela comuna, cea a politicii de dezvoltare rurala, care a devenit astfel cel de -al doilea pilon al PAC. (Dupa studiul elaborat n cadrul proiectului Phare RO 0006.18.02 Formarea functionarilor publici din administratia locala n afaceri europene si managementul ciclului de proiect, implementat de Institutul European din Romnia n colaborare cu Human Dynamics n anul 2003 si actualizat n anul 2007). I n sinteza,principalele momente n evolut ia PAC , au fost: o 1957: Tratatul la Roma (articolele 38-46, r espectiv 32-38 n forma consolidata a Tratatului) ;


o 1958: Conferinta de la Stresa ntre ministrii agriculturii din cele sase tari membre ale Comunitatii Economice Europene ( CEE) pune bazele PAC; o 1962: primele masuri de politica agricola comuna: sistemul de pretur i, interventia pe piata, prelevar i si cote la import, subventii la export; o Per ioada anilor 70: politica orientata preponderent spre sustinerea veniturilor, CEE devine exportator net de produse agr icole, apar surplusur i de productie n special la cereale, lapte, carne de vita, cheltuielile agr icole cresc la cca. 2/3 din bugetul comun; o Perioada anilor 80: masur i mai r estrictive: introducer ea sistemului de cote, stabilizarea cheltuielilor agricole, scaderea preturilor garantate, introducerea schemei de nghetare a terenur ilor (set-aside) si a programelor de extensificar e a productiei agricole. nsa problemele vechi (supr aproductia, cheltuielile bugetare) persista si apar unele noi: dispute comerciale, efecte daunatoare asupra mediului dator ita caracterului intensiv al productiei; o 1992: reforma Mac Sharry: reducerea pretur ilor garantate n paralel cu introducerea de plati compensatorii, per manentizarea schemei de nghetare a terenur ilor ( set aside), introducerea primelor masur i de protejare a mediului si pensionar e anticipata a fermierilor ; o 1986- 1994: negocieri n cadr ul GATT (runda Uruguay): tarificarea barierelor non-tarifare, reducerea protectiei tarifare, reducerea subventiilor la export, introducerea accesului minim garantat pentru produsele agr icole n proportie de 5% din cererea interna; o Perioada anilor 90: lipsa de competitivitate pe pietele internationale deter minata de pretur ile mar i, proceduri administrative complicate, cheltuielile agr icole n continuare r idicate;

Emil Luca

o 1999: Consiliul European de la Berlin si nsuseste documentul strategic Agenda 2000. Noi masuri de reforma: reducerea mai accentuata a preturilor de interventie, cresterea platilor dir ecte; importanta sporita acordata politicii de dezvoltare rurala, care devine pilonul al doilea al PAC; o Iulie 2002: Comisia analizeaza stadiul PAC si propune noi directii de refor ma; o I anuarie 2003: Comisia propune un pachet de noi masuri de reforma; o I unie 2003: Consiliul ajunge la un compromis privind noua reforma a PAC; o 2005-2007: Noua refor ma a PAC va intra n vigoare. (Dupa Vincze Maria, 2000; Otiman P. I., 2002; Bleahu Ana, 2005) . 2.2.2. Politica Agricola Comuna (PAC) si dezvoltarea rurala Timp de peste doua decenii, n perioada 1968-1988, problemele spatiului rural european au fost abordate, n cadrul Politicii Agr icole Comune (PAC), asa cum s-a mentionat mai sus, doar n relatie cu evolutia agr iculturii. Acest fapt a limitat, evident, posibilitatile de solutionare a problemelor legate de dezvoltare si, implicit, evolutia comunitatilor locale rurale. Abia n anul 1988 Comisia Europeana r ealizeaza prima diagnoza oficiala a spatiului rural, pr omovnd ideea potrivit careia dezvoltarea rurala nu trebuie limitata doar la agricultura, ci trebuie extinsa si la alte activitati neagricole, n veder ea r idicarii nivelului de trai al populatiei r urale. Se marcheaza prin aceasta un moment de refer inta n abordarea procesului de dezvoltare dur abila a spatiului rural. Politica de dezvoltare r urala a a tarilor din spatiul U.E. se fundamenteaza pr in prevederile Tratatului de la Maastricht (1993), care precizeaza necesitatea coeziunii economice si sociale n cadrul comunitatilor rurale.


O alta etapa importanta n evolutia conceptului de dezvoltare rurala a fost repr ezentata de elaborarea documentului comunitar intitulat Carta Europeana a Spatiului Rural (1995), prin care s- a definit conceptul de spatiu, precum si principiile si obiectivele acestei politici. Pr in Declaratia Conferintei Dezvoltar ii Rurale Europene (Cork, 1996), aceste principii au fost redefinite si mai bine conturate, facnd referir i la: o Situarea n primul plan al politicii UE, a ruralului . Se stabileste ca ntre programele UE, cele care se refera la dezvoltarea rurala dur abila sa devina prioritare, urmnd sa creasca nivelul resur selor destinate programelor de protectie a mediului, de dezvoltare a infrastructurii, ocrotirii sanatatii, nvatamntului, telecomunicatiilor etc. din mediul rural. o Abordarea n sistem integrat a dezvoltarii rurale . Se consider a ca politica de dezvoltare locala trebuie sa cupr inda ansamblul activitatilor de natur a sociala, economica si culturala, ntr -un cadru general dar adaptate conditiilor si specificului local. o Diversitatea activitatilor economice si sociale . Prin stimularea unor initiative pr ivate si comunitare si a unor activitati economice si sociale ct mai diverse, se pr econiza sporirea rolului oraselor mici (care n UE apartin rur alului) si ncurajarea procesului de noir e a satelor. o Durabilitatea . Este o caracteristica pe care s-a pus un accent tot mai mare, avndu-se n vedere conservarea si perpetuarea identitatii culturale, a biodiversitatii, a surselor de energie, a frumusetii peisajului etc. o Subsidiaritatea . Este principiul care se refera la procesul de descentralizare a deciziilor si cresterea gradului de colabor are ntr e comunitatile locale, r egionale, nationale si europene. o Simplificarea sistemelor si reglementarilor menite sa stimuleze dezvoltarea agricola si cea locala, prin mai multa transparenta a acestora, prin debirocratizare etc.

Emil Luca

Programarea procesului de dezvoltare rurala n mod consecvent si transparent, ofer indu-se fiecarei zone sansa de a-si elabor a strategia propr ie de dezvoltare. Programele locale de dezvoltare trebuie sa fie incluse ntr -un sistem centralizat la nivel regional si national. Prin aceasta prghiile mecanismului car e determina dezvoltarea pot fi actionate si controlate unitar. o Finantarea programelor de dezvoltare rurala, prin atragerea n mai mare masura a resurselor financiare locale si crearea me de creditare care sa permita utilizarea simultana a unor for fondurilor private si a celor bugetare. o I ndrumareaactivitatii din administratiile locale si regionale si din organizatiile civice prin spr ijin ethnic, perfectionari, pr intr-o mai buna comunicare, pr in dezvoltarea unor relatii de parteneriat etc. o Evaluarea si cercetarea activitatii desfasurate prin programele de dezvoltare rurala. Acest process se realizeaza prin control, discutii, evaluar i, stimularea activitatii de cercetare si inovatie etc. Principalele dir ectii de finantar e ale UE, potrivit politicii agricole si de dezvoltare rurala, stabilite tot la Confer inta Internationala de la Cork (1996) pentru Agenda 2000 (dupa Otiman P. I., 2002), au fost: o investitiile n fermele agricole, care vizau cu precadere ameliorarea calitativa a pr oductiei, reducerea costurilor ( avnd n vedere inclusiv diminuarea consumurilor mater iale, n primul rnd de ngr asaminte chimice, pesticide etc.), protejarea mediului si ameliorarea peisajului (agrosilvic), asigurarea bunului tratament si a bunastarii animalelor, ncurajarea pluriactivitatii. Este de remarcat faptul ca, prin Agenda 2000, investitiile n fer mele agr icole vizeaza descurajarea intensificarii productiei si sustinerea tehnologiilor mai prietenoase cu mediul, peisajul si animalele de productie;

o


o cheltuielile pentru r esursele umane, avnd trei componente: sustinerea fer mier ilor tiner i, ncurajarea pensionar ii anticipate si stimularea for marii profesionale. Constatndu-se fenomenul de mbatrnire a fermierilor sefi de exploatatii UE a stimulat, prin masuri f inanciare concrete, ntinerirea fermierilor prin schimbul de generatii. o finantarea fermierilor din zonele defavorizate si cu restrictii de mediu consta n plati compensatorii pentru un management al fermei adecvat programului de protectie a mediului nconjur ator; n cadrul acestei masuri intra si compensarea pierderilor de recolta sau a cheltuielilor suplimentare generate de programul Natura 2000; o finantarea masurilor de agromediu constnd n platile efectuate catre fer mierii care se angajeaza n acorduri de mediu pentru protejarea mediului agricol, respectarea tehnologiilor prietenoase cu mediul, confor m standardelor cuprinse n acquis-ul comunitar; o finantarea investitiilor n pr ocesarea si marketingul produselor agr icole. Sunt eligibili pentru aceasta actiune agentii economici din spatiul rural, cu statut de fer mier sau pr ocesatori agroalimentari, care sporesc calitatea pr oduselor, acorda atentie pr otectiei mediului si au ca obiectiv desfacerea produselor pe noi piete; o finantarea masurilor forestiere concretizate n nfiintarea de noi suprafete mpadurite, investitii pentru procesarea lemnului, sporir ea valorii materiei pr ime lemnoase s.a.; o finantarea masurilor de dezvoltare a unor zone rurale cum sunt: comasarea, reparcelarea si reorganizarea ter enului agricol al fermelor ; Agenda 2000 (1997, completata n 1998), a per mis crearea unui cadru nou de dezvoltare rurala durabila, dor indu-se pr in aceasta o sustinere mai pronuntata a sectoarelor agricol si silvic si o sporire a

Emil Luca

competitivitatii n zonele r urale, conservarea mediului nconjurator si a mostenirii cultural-spirituale. Agenda 2000 este un program de actiune ale carui obiective pr incipale erau consolidarea politicilor comunitare si stabilirea unui nou cadru financiar pentru perioada 2000-2006 in vederea extinderii UE. A fost adoptat in 1999, la Consiliul European de la Berlin, sub for ma a douazeci de texte legislative. Agenda 2000 este alcatuita din trei par ti: prima parte abordeaza functionarea interna a Uniunii Eur opene, n special reforma politicii agr icole comune si a politicii de coeziune economica si sociala. Contine si recomandari asupr a modului optim de a raspunde provocarilor generate de procesul de extindere si propune un nou cadru financiar pentru perioada 2000-2006; partea a doua propune o strategie consolidata de pre-aderare care cuprinde doua elemente noi: parteneriatul pentru aderare si extinderea participarii tar ilor candidate la progr amele comunitare si la mecanismele de aplicare a accquis ului comunitar; partea a treia cuprinde un studiu de impact privind efectele extinderii asupra politicilor Uniunii Europene. Aceste prioritati au fost transpuse n circa douazeci de propuneri legislative naintate de Comisia Europeana n 1998. Consiliul European de la Berlin a ajuns la un acord politic general asupra pachetului legislativ pentru anul 1999, ceea ce a condus la adoptarea acestor masur i n cursul aceluiasi an. Ele acoper a patru domenii strns legate n perioada 2000-2006: refor ma politicii agricole comune; r eforma politicii structurale; instrumentele de preaderare; cadrul financiar. In cadrul Consiliului ministrilor agr iculturii de la Luxembourg, din data de 26 iunie 2003, componenta de dezvoltare rurala a capatat noi valente n ansamblul Politicii Agricole Comune, importanta acestui sector jalonnd viitorul Europei extinse. Pr in noua orientare a PAC, s-a conturat tot mai pregnant un curent favorabil unei dezvoltari rurale durabile, prin asigurarea pe termen lung a dezvoltarii si stabilitatii sociale, economice si culturale a spatiului rural, n interconditionalitate cu protectia si conservarea


mediului si peisajelor, a mentiner ii fertilitatii solului, asigurarii habitatelor si biodiversitatii, pastrarii traditiilor si patrimoniului cultural, cum se prefigura de altfel pr in Declaratia Conferintei Dezvoltarii Rurale Europene de la Cork. Acest obiectiv a fost preluat si promovat si de Romnia, integrata n UE de la 1 ianuarie 2007, reprezentnd fundamentul Planului National de Dezvoltare 2007-2013, pe baza caruia se vor aplica si n tara noastra masurile de dezvoltare rurala, finantate din fondurile nationale si cele europene (dupa Vincze Maria, 2000; Otiman P. I., 2002; Bleahu Ana, 2005).

Emil Luca

III. EVOLUTIA RESURSELOR FUNCIARE N ROMNIA

Fondul funciar al unei tari este reprezentat de totalitatea terenur ilor din interiorul granitelor acesteia, indiferent de destinatia sau de forma de proprietate a acestora. Pamntul a fost considerat dintotdeauna drept cea mai de pr et mostenire naturala, pastrata de la naintasi, transmisa din generatie n generatie si aparata adesea cu mar i sacrificii, mai mult dect orice comori. nca de la nceputuri, ntreaga existenta a omului a fost legata de pamnt si de calitatea acestuia. Indiferent de originile agriculturii, fie ca aceasta i-a fost oferita omului de catre divinitate, drept cadou de mare pret, fie ca reprezinta perpetua pedeapsa pentru pacatul primului nostru stramos, acela de a mnca din fructul oprit, pamntul a reprezentat mereu principalul mijloc de productie al omenir ii. In asocier e cu plantele, cultivate ori spontane, cu apa si cu soarele, pamntul a avut si are un rol esential n agricultura, care reprezinta suportul vietii unei populatii a globului aflata n continua crestere; Rolul pamntului este esential si n alte domenii: transpor turi, industr ie, n amplasarea localitatilor etc. Din nefer icire posibilitatile pamntului sunt ntr-o prea mica masura valorif icate. Dupa datele FAO, din cele 13,5 miliarde hectare de uscat ale planetei, doar 1,3 miliarde ha, respectiv 10 % din total, sunt integrate n productia agricola. Ca urmare a cresterii impresionante a populatiei globului, ar fi


necesara si extinderea suprafetelor cultivate, cu att mai mult cu ct din circuitul agricol se pierd anual circa 15 milioane hectare: peste 8 milioane hectare sub asfalt si beton (cai de comunicatie, constructii), 3 milioane ha prin eroziunea solului, 2 milioane ha prin extinderea desertului, 2 milioane ha prin toxicizarea si poluarea industriala ( Buciuman E., 1975). 3.1. Fondul funciar in Tarile Romne pna n anul 1918. Reformele agrare premergatoare Marii Uniri Situatia agricultur ii si a spatiului rural al Romniei la sfrsitul secolului XX si nceputul secolului XXI este consecinta unui complex de factori de natura istorica, politica, ideologica, economica, juridica, sociala, internationala si conjuncturala. Fiecare dintre acesti factori si-a lasat amprenta, ntr -o masura mai mare sau mai mica, asupra evolutiei ntregii vieti rurale. Se poate aprecia ca, n ansamblul ei, agricultura Romniei a parcurs patr u etape importante: a. perioada de pna la 1918; b. perioada interbelica (19181945); c. perioada comunista ( 1945-1989); d. perioada de dupa 1989 (dupa Otiman P.,2002). Pentru a analiza situatia agriculturii romnesti pna n anul 1918 n cele trei provincii istorice ale Romaniei, Tar a Romneasca, Moldova si Transilvania, este necesar a o abordare diferentiata datorita situatiei juridice si politice diferite, ca urmar e a influentei specif ice a legislatiilor straine, caracteristice fiecarei pr ovincii, asupra proprietatii funciare si a exploatatiilor agricole. Bunaoara, n relatiile agrare din Principatele Romne se simt puternice influente ale raporturilor acestora cu I mperiul Otoman, n vreme ce n Transilvania, Bucovina si Basarabia, se resimt consecintele raporturilor de proprietate funciara, de stapnire, exploatare si mpartire a roadelor pamntului statornicite n perioada premergatoare Mar ii Uniri din 1918, r aporturi care favorizau

Emil Luca

natiunile dominatoare, numeric minor itar e, din Imper iul AustroUngar si din Imperiul Tarist. Transformarile produse n ansamblul economiei romnesti la sfrsitul secolului al XIX-lea si nceputul secolului al XX -lea si- au pus amprenta si asupr a dezvoltarii agriculturii. Pasii realizati n agr icultura au fost, nsa, foarte timizi, n acest sector mentinndu-se multa vreme importante vestigii feudale. In Principatele Romne, dupa unirea acestora din anul 1859, cea mai importanta actiune este reforma agrara din anul 1864 a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Prin acest act, n elaborarea caruia un rol important l-a avut Mihail Kogalniceanu, se nlaturau vechi obligatii ale taranimii fata de mar ii propr ietari de pamnt, pr ecum claca si or icare alta forma de legatura silita dintre acestia, cu totul semnificativ, se prevedea si trecerea a cir ca doua dar, fapt treimi din terenur ile cultivabile n pr oprietatea taranilor. S -au elaborat, de asemenea, mai multe legi cu impact funciar, ncepnd cu cea din anul 1866 si continund cu legile din anii 1868, 1873, 1875, 1880, 1884, 1903, prin care se prevedea vnzarea catre tarani a unor loturi de 6-50 pogoane n trupuri compacte din mosiile statului. Reforma agrar a din 1864 si legile funciare amintite au contribuit n mare masura la ameliorarea structurii de proprietate din Principatele Romne, dar nu au rezolvat complexele probleme tehnice si economice ale exploatatiei agricole si starea de napoiere a taranimii mpropr ietarite, ca efect al precarei dezvoltar i industriale si comerciale din Vechiul Regat. Aprecierea corecta a situatiei agrare nu poate fi facuta dect n contextul evolutiei generale a economiei romnesti. Trebuie mentionat ca evolutia situatiei agrare romnesti era n strnsa relatie cu inter esele capitalismului european. Corelatiile dintre evolutia agrara din Pr incipatele Romne, ca rezultat al dezvoltar ii industriale, comerciale si financiare romnesti si relatiile internationale romno-europene sunt fin analizate de Virgil Madgearu (V. Madgear u - Agrariar ism, Capitalism, I mperialism - Contributii la studiul evolutiei sociale romnesti,


Editura Economistul S.A., Bucuresti, 1936). In aceasta directie, Virgil Madgearu apreciaza ca interesele capitalismului european n Principatele Romne si mai apoi n Regatul Romniei, se mater ializeaza n crearea retelelor de transport, instrumentelor de credit si moneda, or dinii juridice de drept burghez, inclusiv a institutiilor proprietatii private. In foarte mica masura capitalismul european era interesat, cel putin pna la Unirea din 1859, sa contribuie la dezvoltarea industriala a Romniei, iar capitalul romnesc era implicat extrem de putin n investitii industriale. Astfel, n perioada 1866- 1915, din capitalul total investit n industrie, de 645 milioane lei, numai 122 milioane lei era capital r omnesc. In acest cadru economic, r eforma lui Alexandru Ioan Cuza nu a avut efectul scontat. Cu toate ca taranul devine proprietar de pamnt, el nu are inventarul si capitalul necesar pentru exploatarea terenului agr icol. De cele mai multe or i, chiar daca Constitutia din 1866 proclama libertatea personala, prin Legea tocmelilor agricole, mare parte din taranimea moldoveana si munteana ajunge n situatia de neoiobagie. De asemenea, n aceasta perioada apare n masa si fenomenul arendasiei care n Romnia, asemeni mai multor tari din centrul si estul Europei (Iugoslavia, Bulgaria, Ungaria, Cehia, Slovacia, Polonia, Tarile Baltice) nu reprezinta, n esenta sa, un mod de exploatare a terenului agricol ci o constrngere a proprietar ului de a ar enda. Proprietarul, n absenta capitalului si a activului de exploatare, nu are alta solutie de exploatare, fiind nevoit sa- i arendeze pamntul. De altfel, acest fenomen l ntlnim si n prezent, dupa mai mult de 100 de ani, avnd n mare par te, cel putin pentru pr oprietarii-tar ani, aceeasi motivatie a arendar ii sau asocierii. Taranul, atunci, era constrns sa accepte conditiile de arendar e impuse de arendas, n caz contrar terenul sau ramnnd n mare parte nelucrat.

Emil Luca

Deci, putem aprecia ca n timp ce n tarile vest-europene, att n trecut ct si acum, arendar ea era si este un mod de exploatare al terenurilor agricole pe care proprietar ul nu doreste sa le nstraineze sau proprietarul nu ar e capacitatea manager iala si financiara de a exploata ferma (gospodaria) agricola, n tar a noastra arendarea a avut si continua sa aiba si n prezent, din aceleasi motive, mai multe conotatii negative. Din anul 1864 si pna la Unirea din 1918 nu se produc mutatii semnificative n structura agrara din Principatele Romne. Dimpotriva, se constata fenomenul de parcelare excesiva si de diminuare a proprietatilor mici si mijlocii (A. Frunzanescu - Evolutia raporturilor agrar e n Romnia, Imprimeria Nationala, Bucuresti, 1939) . Privita sub raportul repartitiei proprietatii funciar e, agricultura r omneasca, la inceputul secolului al XX -lea, se caracteriza pr in preponderenta mar ii proprietati mosieresti. Astfel, n 1905, un numar de aproximativ 4 170 mosier i, cu peste 100 ha, detineau peste 3 810 000 ha teren arabil (57,4% din suprafata agro-silvica a tarii), n timp ce aproape 921 000 proprietati taranesti pna la 10 ha nu aveau dect aproximativ 3 153 000 ha (34,2%), restul terenului apartinnd locuitorilor nstariti din lumea satelor, cu proprietati ntre 10 si 50 ha. Dintre taranii cu proprietati sub 10 ha, doar 176 375 detineau de la 5 la 10 ha, majoritatea posednd suprafete de pna la 5 ha. La aceasta trebuie adaugat ca alti aproximativ 300 000 capi de familie erau lipsiti complet de pamnt. Ca ramura principala a economiei, agr icultura ocupa la nceputul secolului al XX-lea peste 80% din populatie. Productia de cereale furniza peste 2/3 din venitul social si reprezenta 83% din valoarea totala a exportului romnesc. In conditiile dezvoltarii crescnde a productiei de marfuri, a extinder ii comertului intern si extern de cereale, iar sub raport social a diferentierii continue a taranimii, munca salariata ncepe sa ocupe


un loc din ce n ce mai important n economia agrara. Aceasta se r eflecta si n sporir ea inventarului agricol detinut de mosier i, care, n 1905 dispuneau de aproape 45 000 pluguri si tot attea grape, de peste 11 500 semanatori, peste 7 500 masini de secerat etc. Cu toate acestea, mosierii si arendasii nu detineau dect o mica parte din inventarul necesar agricultur ii ( Mir on Constantinescu, Constantin Daicoviciu, Stefan Pascu, 1970; Stefan Pascu, 1974). O caracteristica a anilor de la nceputul secolului al XX- lea o constituie cresterea rapida a marii arendasii, care, n conditiile acelei per ioade, mpletea sistemul de exploatare capitalista cu cel feudal. Pentru a putea obtine, pe de o parte, conditii mai avantajoase de arendare si, pe de alta parte, pentru a-i constrnge pe tarani sa accepte conditiile pr opuse de ei, marii arendasi se asociau, constituind ver itabile trusturi (de exemplu, trustul Fischer, car e n 1904 detinea o suprafata de apr oape 237 000 ha n 10 judete) (Stefan Pascu, 1974). Sporul natural al populatiei rur ale si legislatia refer itoare la succesiune favorizeaza divizarea proprietatilor. La noi, din consider ente economice si ale pietei muncii, nu s- a putut aplica succesiunea dreptului de proprietate funciara n cazul primului nascut dintre frati, sistem succesoral ntlnit n multe tar i vesteuropene. De asemenea, trebuie sa remarcam si faptul ca piata agr icola precum si prelucrarea industriala a produselor agricole se aflau la un nivel extrem de redus, mpietnd asupra crear ii unor exploatatii agr icole organizate pe principii comerciale. Cu exceptia pietei cerealelor, n Pr incipatele Romne pna n anul 1918 nu putem vorbi, n adevaratul sens al notiunii, de piata agricola sau agroalimentara. Economia capitalista are o influenta puternica asupra evolutiei structurilor agrare si a productiei agricole. Capitalismul creeaza piete noi n centrele urbane si industr iale, att pentru pr odusele agricole - materii prime pentr u agroindustrie, ct si pentru produsele agroalimentare. De asemenea, dezvoltar ea capitalista a

Emil Luca

agr icultur ii constituie piata pentru forta de munca disponibilizata din agr icultura. Mai multi economisti care apartin curentului de gndire mar xist au sustinut ca dezvoltarea industriala, for marea mar ilor capitaluri financiar e si comerciale atrag dupa sine si n agr icultura aparitia marilor capitalur i n plasamente funciar e, crester ea suprafetelor proprietatilor funciare la limita si peste limita latifundiilor si, prin consecinta, pauper izarea unor mase mari de tarani. Aceasta teza de gndire si ideologie neomarxista o ntlnim si azi la multi oameni politici de vrf din Romnia. Acestia sustin ca prin liberalizarea pietei funciare s-ar produce acumularea primitiva de capital, saracir ea majoritatii taranilor si, prin polar izar e, formarea mar ilor proprietati funciare. I storia reformelor agrare si a dezvoltar ii rurale din vestul Europei demonstreaza, fara putere de tagada (M. Georgescu Refor me agrare, Editura Bucovina, Bucuresti, 1943), ca pr oprietatile funciare au crescut, dar cu un r itm extrem de lent. Astfel, n Franta, n anul 1892 (n urma cu peste o suta de ani) suprafata medie pe exploatatie era de 8,66 ha, n anul 1930 de 11,65 ha, n anul 1955 de 14 ha, iar n 1992 de 29 ha. Exploatatiile de peste 100 de ha n Franta anului 1892 erau n numar de 33280 ( 0,6% din total si detineau 12,24 milioane ha, adica 22% din suprafata agr icola a Frantei). In anul 1930 numarul acestor exploatatii, practic, este acelasi, ponderea lor ramnnd la 0,6% din numarul exploatatiilor , dar suprafata aferenta acestora se reduce la 7,36 milioane ha (15,9%), ca efect al reducerii suprafetei medii de la 368 ha la 227 ha pe o exploatatie mare. In anul 1992 numar ul de exploatatii de peste 100 de ha creste la 47000 (4,9% din totalul exploatatiilor), iar suprafata agricola detinuta de acestea se r educe la circa 6,60 milioane ha, revenind pe o exploatatie mare cir ca 140 ha. Acest fenomen se regaseste n toate tarile vest -europene. Structura Funciara n Romnia . Inaintea reformei agrare din 1918, dupa cum rezulta din datele tabelului 3.1., aproape 50% din


suprafata agr icola a Vechiului Regat era detinuta de 5385 proprietari latifundiari, revenind n medie 707,5 ha pe o exploatatie. Tabelul 3.1. Structura proprietatii agricole n Vechiul Regat n anul 1907 (Dupa Gh. Ionescu Sisesti si N. Cornateanu - La reforme agrair e en Roumanie et ses consequences, Editura Acad. Romne, Bucuresti, 1937) Categorii de proprietati Exploatatii Suprafata

Numar % Ha % sub3ha 423047 43,9 673212 8,6 3-5 ha 321163 33,3 1342997 17,2 5-10 ha 176375 18,3 1137436 14,5 10-50 ha 36318 3,7 695953 8,9 50-100 ha 2405 0,2 166847 2.1 peste 100 ha 5385 0,6 3810352 48,7 Total 964693 100,0 7826797 100,0 Rascoala taraneasca din 1907 si miscarile violente ale acesteia, au determinat autoritatile vremii sa amelioreze prevederile legii nvoielilor agr icole si a legii obstiilor de arendar e s.a. Totusi, structura proprietatii funciare nu se modifica pna n 1918. In acest an situatia structurii agrare este cea prezentata n tabelul 3.2. din car e se retine chiar o crestere cu circa 2% a suprafetelor detinute de marii latifundiari. Structur a agrara din Romnia dinaintea reformei agrare de dupa Marea Unire se poate aprecia ca fiind caracteristica unei economii de tip feudal, cu mari pr oprietati latifundiare. Intre structura agr ara a Romniei si structura agrara a Frantei din acea vreme este o deosebire fundamentala, care poate fi usor observata din datele comparative ale tabelului 3.3.

Emil Luca Tabelul 3.2. Structur a proprietatii agricole n Vechiul Regat n anul 1918 (Dupa M. Constantinescu - L'evolution de la propriete rurale et la agraire en Rouma nie, Editura Cultura Nationala, Bucuresti, reforme 1925) Categorii Exploatatii proprietat de Suprafata Numa r % Ha % i sub 3 ha 423401 44,00 673212 8,60 3-5 ha 321163 33,30 1342997 17,30 5-10 ha 176375 18,10 1187900 14,60 10-50 ha 36318 3,70 695953 8,20 Total pna la 50 ha 957527 99,10 3813598 48,70 50-100 ha 2405 0,26 166847 2,20 100-500 ha 3314 0,41 316385 10,60 500-1000 ha 1112 0,13 302084 10,40 1000-3000 ha 771 0,09 1236420 15,80 3000-5000 ha 112 0,01 484367 5,60 peste 5000 ha 66 - 520095 6,70 Total 50-5000 ha 7780 0,90 3977198 51,30 Total general 965307 100,00 7790796 100,00Tabelul 3.3. Situatia comparativa a structurii agrare n Franta (1892) si Romnia (1907) (Dupa I.P. Otiman, Evolutia structurii proprietatii funciare si a exploatatiilor n agricultura romneasca n secolul XX si probleme ale dezvoltarii rurale, n vol. Secolul XX Performante n agricultura, Ed. Ceres, 2002) Romnia Franta Exploatatii Suprafata Exploatatii Suprafata Nr., % Mii ha % Nr., mii % Mii ha % mii sub 10 ha 912,2 95,40 3153,6 40,5 4852,9 85,1 12572,0 27,0 10-50 ha 36,3 3,70 660,0 8,5 711,1 12,5 14313,4 30,0 50-100 ha 2,4 0,26 166,9 2 105,4 1,8 10253,3 21,0 peste 100 5,4 0,64 3810,5 48,0 33,3 0,6 12240,2 22,0 Categorii de proprietati

Organizarea Teritoriului ha Total 965,3 100 7791,0 100 5702,7 100 49378,8 100

Daca suprafata medie pe exploatatie este aproximativ egala n cele doua tari, n Franta fiind de 8,65 ha, iar n Romnia 8,07 ha, n schimb distributia pe clase de marime este total diferita. Astfel, n Fr anta, nca de la finele secolului XIX, se contureaza tendinta de formare a exploatatiilor mijlocii, viabile, pr ofitabile. Ponderea cea mai mar e n suprafata agricola a Frantei o detin fermele ntre 10 si 50 de ha, n timp ce la noi acestea, att ca numar ct si ca suprafata, au ponderea cea mai redusa. Peste jumatate din suprafata agr icola a Fr antei apartine fermelor ntre 10 si 100 ha (51 %) , pe cnd la noi aceasta clasa are o pondere de numai 10,6%. Gospodariile taranesti mici, n numar de aproape un milion, au o suprafata medie de 3,4 ha, iar mar ile latifundii au suprafata medie de peste 700 ha, dubla fata de mar ile proprietati franceze. In Transilvania, unde sunt cuprinse si provinciile Banat, Crisana si Maramures, situatia este mar cata profund de apartenenta vremelnica a acesteia la Imperiul austro-ungar. Stapnirea straina n Transilvania si-a lasat amprenta asupr a structurilor agrare, si a structurilor de proprietate ale nationalitatilor locuitoare n spatiul transilvan. Dorinta de emancipare a romnilor din Transilvania, de mpr oprietarire a taranilor romni, a luat forme cnd extrem de dure (rascoalele taranesti ar delene), cnd for me pasnice, politice, pr in repetate petitii adresate Curtii Imperiale de la Viena. Legea reformei agrare din anul 1848, care desfiinteaza iobagia n I mperiul Austro-Ungar, deci inclusiv n Transilvania, pr evedea mproprietarirea fostilor iobagi cu supr afetele de teren pe care acestia le lucrasera. Punerea n aplicare a acestei legi a nenumarate conflicte, de cele mai multe ori fiind rezolvate n creat favoarea nobilimii maghiare care, de altfel, era ndrituita sa judece aceste litigii. Legislatia agrara, att dinaintea anului 1867 - anul dualismului austro-ungar - ct mai ales dupa acest an, desi a avut influente pozitive asupra exploatatiilor agricole din acest spatiu, prin

Emil Luca

segregarea (separarea proprietatii asupra padurilor si pasunilor) si comasarea proprietatilor n exploatatii viabile, totusi asupra populatiei majoritare romnesti nu a avut efecte benefice. Populatiei romnesti i s-au atribuit, de regula, suprafetele cele mai nepr oductive si cele mai inaccesibile exploatatiei moderne. Din analiza datelor din provinciile inter si transcarpatice pr ezentate de M. Constantinescu (M. Constantinescu, L' evolution de la propriete rurale et la reforme agraire en Roumanie , Edit. Cultura Nationala, Bucuresti, 1925), se desprinde cu claritate ideea ca la nceputul anului 1918 structura agrara era profund distorsionata n defavoarea populatiei majoritare romnesti, aceasta structura fiind consecinta de secole a politicii de dominatie straina n Transilvania. Astfel, n anul 1918, n timp ce romnii reprezentau 63,75% din populatia Transilvaniei, ei aveau n proprietate numai 24% din suprafata agr icola si forestiera a acestei provincii romnesti. Suprafata medie, pe un locuitor romn transilvanean era de 1,08 ha, iar pentru un locuitor minoritar transilvanean era de 5,93 ha. In ceea ce priveste proprietatile mari (de peste 100 iugare), romnii detineau numai 2,5% din exploatatiile de aceasta mar ime din Transilvania, restul aflndu-se n proprietatea minoritarilor (unguri, sasi, svabi). In Basarabia structurile rurale au fost puternic marcate de dominatia tar ista din perioada 1812-1918. Dupa anul 1878, taranimea basarabeana este lovita de politica tarista de colonizare straina n Basarabia si de cumparar ile masive de teren facute de catre nobilimea rusa. In Basarabia mai apare, ca o caracter istica specif ica acestei provincii, proprietatea funciara a statului, n suprafata de peste 310000 ha (7,5%) si proprietatile unor persoane juridice n suprafata de 193000 ha (4,6%). In Basarabia structura propr ietatilor agrare era asemanatoare celei din Vechiul Regat, reprezentnd o bipolar itate marcanta. Proprietatea latifundiara reprezenta 44,1% din suprafata Basarabiei, fiind concentrata n 2171 propr ietati car e au detinut 1639000 ha,


revenind 755 ha pe exploatatie latifundiara. Pe de alta par te, pr oprietatile sub 10 ha r eprezentau 51,6% din suprafata agricola a Basarabiei, cu o suprafata medie de circa 3,7 ha pe familie. In Bucovina, aflata din anul 1777 pna n 1918 sub administratia austriaca, datorita libertatii de nstrainare a proprietatii, fenomenul de polarizare este prezent si aici la niveluri semnificative. Din suprafata agricola a Bucovinei, de 520000 ha, mica proprietate (ferme sub 10 ha) detinea 78%, iar marea proprietate (ferme peste 100 ha) detinea 22% din total. Suprafata medie pe o proprietate n Bucovina era mai redusa compar ativ cu celelalte provincii romnesti, f iind de circa 2,9 ha. In sinteza, structura agrara romneasca naintea reformei agrare din anul 1918 poate fi apreciata ca extr em de disproportionata, prezentnd doua polarizari caracteristice exploatatiilor agr icole de tip feudal. Prima caracteristica desemneaza existenta unui numar foarte mare de exploatatii mici, avnd pondere de 95,7% din totalul exploatatiilor, cu suprafata medie pe fer ma de 4,35 ha, iar pe de alta parte se polarizeaza marea proprietate funciara care, desi reprezenta numai 0,7% din numarul exploatatiilor, detinea 40,4% din suprafata tarii. A doua caracteristica a structurii agrare romnesti n anul Unirii, 1918, consta n foarte slaba dezvoltare a exploatatiilor de mar ime mijlocie. Aceste exploatatii, care se contureaza n toata Occidentala nca de la nceputul secolului XX, la noi Europa detineau 15,9% din suprafata tarii si numai 3,6% din numarul exploatatiilor romnesti. Daca n tar ile vest-europene evolutia agr iculturii, a structurilor agrare, a tehnologiei de productie si a pietei agricole s- a produs n paralel cu dezvoltar ea capitalismului, n Romnia si n alte tari central si est-europene, la sfrsitul secolului al XIX-lea si nceputul secolului XX, continuau sa se manifeste puternice structuri agrare latifundiare si relatii agrare neoiobage de tip feudal. Constantin Garoflid, studiind problema agrara pna n anul 1907, afirma: "capitalismul a revolutionat numai raporturile de

Emil Luca

proprietate nu si raporturile de munca. Proprietatea a devenit burgheza, munca a ramas feudala" (V. Madgearu - Agrariarism, Capitalism, Imperialism - Contributii la studiul evolutiei sociale romnesti, Editura Economistul S.A., Bucuresti, 1936). Desi V. Madgearu nu mpartaseste n mod explicit conceptia lui C. Garoflid, totusi n scrierile economice ale savantului-economist vom gasi explicatii ale mecanismului de functionare a sistemului agrar romnesc n pragul trecerii n secolul XX. Gospodaria taraneasca mica nu asigura utilizarea integrala a capacitatii de munca a familiei taranesti. De asemenea, gospodaria taraneasca n suprafata de 3-4 ha pamnt agricol, cu o tehnologie pr ecara, puternic influentata si afectata de starea meteorologica anuala, nu-si asigura complet necesarul de produse agricole pentru autoconsumul propriu. Deci, putem aprecia ca aceste gospodarii taranesti se aflau, de fapt, ntr -o economie de subzistenta precar a cu o marcanta dependenta de marea proprietate funciara. Gospodariile mar i, slab nzestrate tehnic n acea perioada, folosesc de cele mai multe ori ca forta de munca excedentul din gospodariile taranesti mici si nu forta de munca salariata. Gospodariile agr icole mari, care pot fi def inite ca ntreprinderi agr icole, sunt, de fapt, puternic racordate la piata agricola si industr iala. Acestea pr oduc pentru autoconsumul lor, platesc n natura o parte din munca taranilor, dar produc cea mai mare parte pentru piata. Caracterul de agricultura cerealiera n Vechiul Regat este dat de faptul ca n ntreprinder ile agr icole mari s-au produs cer eale pentru piata europeana. Acest tip de exploatatie agricola, chiar daca a avut oarecari rezultate n modernizarea unor ferme cultivatoare de cereale, totusi a continuat sa perpetueze sistemul de agr icultura cerealiera extensiva al Romniei. Aceasta este explicatia faptului ca n Vechiul Regat dezvoltarea cresterii animalelor, cu exceptia oier itului, era limitata la necesarul autoconsumului familial, la cresterea animalelor de tractiune si ntr-o foarte mica masura la


productia animala pentru piata. Sistemul de agricultura cerealiera a mentinut sector ul de crestere a animalelor, att ct a fost n Vechiul Regat, la un nivel subdezvoltat tehnologic si biologic. Cresterea animalelor s-a facut dupa metode traditionale, iar rasele de animale, n cea mai mare parte, au fost autohtone, tardive si cu o slaba capacitate productiva si reproductiva. Prin ur mare, se poate aprecia ca agricultura Romniei Mari, dupa anul 1918, era puter nic marcata de subdezvoltarea economica generala a tar ii, caracterizata de o bipolare excesiva a structurii agrare, cu un sistem de productie unilateral, extensiv si, mai presus de toate, dominata mai degraba de relatii neofeudale dect de relatii de productie capitaliste. 3.2. Situatia agriculturii romnest i n perioada interbelica 3.2.1. Reforma agrara din 1918 Starea satului romnesc, n ansamblul sau si, implicit, starea agr icultur ii romnesti, n preajma anului 1918, era una cu totul speciala si complexa, date fiind conditiile diferite de evolutie pe care le-au ur mat satul si agricultura n Regatul Romniei pe de o parte, si n celelalte tinutur i ce aveau sa se alature Romniei n anul 1918, pe de alta parte. Chestiunea agrara a fost larg analizata si dezbatuta n cercurile politice si n cele economice romnesti, nca de la sfr situl secolului al XIX-lea, dar mai pr egnant dupa rascoala din 1907, punndu-se astfel bazele teoretice ale r eformei din 1918. Posibilitatile ce se ntrevedeau de catre personalitati precum P. S. Aurelian, V. Madgearu, C. Garoflid, C. Stere, N. Cornateanu, I. C. Bratianu, N. O. Popovici Lupa, I. Lahovari, A. D. Xenopol, V. M. Kogalniceanu, N. Iorga, M. Serban, Gh. Ionescu Sisesti etc., urmau doua tendinte principale: una, care promova ideea realizarii unei

Emil Luca

exproprier i a mar ilor proprietati, urmata de o mproprietar ire a celor lipsiti de pamnt si a celor cu pamnt putin; a doua tendinta sustinea ideea constituirii unor exploatatii viabile prin stimularea pietei libere a terenurilor, n asa fel nct proprietari sa devina cei ce-si doresc cu adevarat si au capacitatea sa dezvolte corespunzator exploatatiile agricole (Otiman I.P., 2002).Tabelul 3.4. Structura proprietatilor rurale n Vechiul Regat al Romniei si n celelalte provincii romnesti naintea reformei agrare din 1918 (dupa Otiman P. I., 2002)

ha % nr. % ha Vechiul sub 10 ha 3732195 46,7 921209 95,4 4,05 Regat 10-100 ha 860953 10,8 30723 3,8 28,02 peste 100 ha 3397851 42,5 5375 0,8 632,15 Total 7990999 100,0 957307 100,0 8,35 Basarabia sub 10 ha 2156827 51,6 300178 95,4 7,18 10-100 ha 180975 4,3 12209 3,9 14,82 peste 100 ha 1844539 44,1 2171 0,7 849,63 Total 4182350 100,0 314558 100,0 13,29 Transilvania sub 10 ha 2536738 34,1 602643 94,1 4,21 10-100 ha 2153117 28,9 32348 5,1 66,56 peste 100 ha 2751457 37,0 5402 0,8 509,34 Total 7441312 100,0 640393 100,0 11,62 Bucovina sub 10 ha 405000 77,9 197790 99,2 2,05 - - - - - peste 50 ha 115000 22,1 1652 0,8 64,6 Total 520000 100,0 199442 100,0 2,60 Romnia sub 10 ha 8830760 43,8 2021820 95,7 4,36 10-100 ha 3195054 15,9 75280 3,6 42,44 peste 100 ha 8108847 40,3 14600 0,7 555,40 Total 20134661 100,0 2111700 100,0 9,53

Provincii Clase de suprafata

Suprafata totala Exploatatii

Suprafata medie

Cea de-a doua directie si-a gasit mai multi sustinatori, ndeosebi ca urmare a exper ientelor esuate prin refor mele anterioare, n urma carora, multi dintre taranii mproprietariti si- au pierdut, mai devreme sau mai trziu, cea mai mare parte a proprietatilor, n lipsa unui minim de mijloace de productie. Intrziata datorita implicarii Romniei n primul razboi


mondial, legea pentru reforma agrara n Regatul Romniei avea sa fie promulgata n 1918. In esenta, legea prevedea expr oprierea a circa doua milioane de hectare, provenind din mar i proprietati din Muntenia, Oltenia, Dobrogea si Moldova, cu despagubir e prin plata, si mpr oprietarirea celor ndreptatiti, prin vnzare. In provinciile care au intrat n componenta Romniei Mari, dupa Unir ea din 1918 ( Basarabia, Transilvania, Banat, Crisana, Maramures si Bucovina), se trece, de asemenea, treptat, la aplicarea reformei agrare, pe aceleasi principii generale ca n Vechiul Regat al Romniei (tabelul 3.5). Tabelul 3.5. Suprafetele expropriate prin reforma agrara din 1918 (dupa Otiman P. I., 2002) Suprafata Suprafata Cota de expropriata Provincii latifundiilor expropriere (ha) (ha) (%) Vechiul Regat 3397851 2776401 81,7 Basarabia 1844549 1491920 76,9 Transilvania 2751457 1663809 61,2 Bucovina 115000 75967 66,1 Romnia 8108857 6008097 74,1 3.2.2. Consecintele reformei agrare din 1918 si evolutia agriculturii romnesti in perioada interbelica Despre finalizarea refor mei agrare declansate n anul 1918, se poate vorbi doar odata cu emiterea Legii circulatiunii pamntur ilor, cunoscuta si sub numele de Legea Mihalache, n 20 august 1929. Prin acea lege erau suspendate interdictiile de vnzare a supr afetelor agricole (cum prevedeau legile emise pentru aplicarea refor mei agrare). Noua situatie din agr icultura Romniei, n ur ma r eformei

Emil Luca

agrare din 1918 este prezentata n tabelele 3.6. si 3.7.Tabelul 3.6. Situatia privind modul de mproprietarire, prin reforma agrara din 1918

Pro vincii Nr. de tarani Suprafata totala (ha) Suprafata medie ndreptatiti mproprietariti % agricola arabila agric. arabila Vechiu l 1075330 648843 60,3 2562014 25 620 14 3,9 3,5 Regat Basarabia 357016 357016 100,0 1098045 10 980 45 3,1 3,1 T ransilvania 490528 310584 64,4 1354821 4 89043 4,4 1,6 Bucovina 826 03 76941 94,0 53042 49179 0,7 0,6 Romnia 2005477 1 393383 69,5 5067922 39 280 07 3,6 2,8

(ha)

Tabelul 3.7. Structura proprietatii rurale n Romnia, nainte si dupa nfaptuirea reformei agrare din 1918Provincii Clasificare naintea reformei Dupa reforma suprafete ha % ha %

Vechiu l Regat sub 10 ha 3732195 46,7 6508596 81,4 10-100 ha 860953 10,8 860953 10,8 peste 100 ha 3397851 42,5 621450 7,8 Total 7990999 100,0 7990999 100,0 Basarabia sub 10 ha 2156827 51,6 3648747 87,2 10-100 ha 180975 4,3 180984 4,3 peste 100 ha 1844539 44,1 352619 8,5 Total 4182350 100,0 4182350 100,0 T ransilvania sub 10 ha 2536738 34,1 4200547 56,5 10-100 ha 2153117 28,9 2153117 28,9 peste 100 ha 2751457 37,0 1087648 14,6 Total 7441312 100,0 7441312 100,0 Bucovina sub 10 ha 405000 77,9 480967 92,5 peste 100 ha 115000 22,1 39033 7,5 Total 520000 100,0 520000 100,0 Romnia sub 10 ha 8830760 43,8 14838857 73,7 10-100 ha 3195054 15,9 3195054 15,9 peste 100 ha 8108847 40,3 2100750 10,4 Total 20134661 100,0 20134661 100,0

In primii ani dupa aplicarea refor mei agrar e, prin farmitarea excesiva a exploatatiilor agricole si mentinerea unei dotari tehnice precare, consecintele au fost negative, manifestate n pr incipal prin


scaderea generala a productiei vegetale si animale (tabelul 3.8.)Tabelul 3.8. Productiile medii la hectar obtinute la pr incipalele culturi de cmp n perioadele 1911-1915 si 1923-1927 C ultura 1911-1915 1923-1927 % Porumb 1400 1090 77,9 Gru 1140 870 76,3 Orz 1040 710 68,3 Ovaz 950 720 75,9

Treptat, productia agr icola a dat semne de nviorare, astfel ca, pe ansamblu, se poate aprecia ca per ioada interbelica a fost favorabila constituirii unor exploatatii agr icole de tipur i si marimi diferite, ndeosebi a exploatatiilor mijlocii, asemanatoare celor din alte tari europene, cu agricultura mai per for manta dect a Romniei. Dupa modelul occidental, au fost create n acea perioada, si n Romnia, toate tipur ile de asociatii taranesti: cooperative de productie, de prelucrare si comercializare a produselor agr icole, de aprovizionare, sindicate ale crescatorilor de animale, case de credit, obstii, camere de agricultura, corporatii etc. Aceasta este per ioada n care Romnia a nceput sa fie consider ata, n anumite cercur i, drept un grnar al Europei, ca urmar e a cresterii volumului de exporturi la cereale (1,5 3 milioane de tone anual) dar si la car ne (90 000 100 000 tone anual). Cea mai mare par te a productiei pentru export provenea din gospodariile mijlocii, care detineau cir ca 2,75 milioane he ctare teren arabil, din care cir ca 2,4 milioane hectare cultivate cu cereale, chiar daca productiile medii realizate erau nca destul de scazute n comparatie cu cele din alte tari ale Europei (tabelele 3.9., 3.10.)

Emil Luca

Tabelul 3.9. Productiile medii de gru (kg/ha) obtinute n perioada 1928-1936 ctevan tari europene (dupa Lazar M., 1940, citat de Otiman P. I., 2002) Tari 1928 1930 1932 1934 1936 Media % Bulgaria 1180 1280 1040 850 1500 1154 127,4 Franta 1460 1180 1670 1700 1290 1504 166,0 Germania 2230 2130 2190 2060 2210 2137 235,9 Italia 1250 1190 1530 1270 1530 1368 151,0 Ungaria 1610 1350 1140 1140 1420 1355 180,0 Iugoslavia 1480 1030 750 920 1320 1181 130,4 Romnia 980 1160 530 670 1020 906 100,0 Tabelul 3.10. Productiile medii la porumb boabe (kg/ha) obtinute n perioada 19281936 n cteva tari europene (dupa Lazar M., 1940, citat de Otiman P. I., 2002) Tari 1928 1930 1932 1934 1936 Media % Italia 1190 1980 2090 2150 2270 1803 174,0 Iugoslavia 1100 1440 2070 1940 2040 1593 153,8 Ungaria 940 1330 1900 1840 1920 1319 125,3 Romnia 620 1020 1250 970 1070 1036 100,0

Chiar daca pe ansamblul sau, agricultura Romniei continua sa se situeze, si n per ioada interbelica, la un nivel scazut, inferior agr icultur ii din tarile Europei Occidentale, se poate aprecia, pe baza unor rezultate statistice din acea perioada (Gh. Ionescu Sisesti, 1921, Anton Golopentia, 1940, citati de Otiman P. I., 2002), ca n unele zone ale Romniei (Timis, Arad, Trnava Mare, Brasov etc) se obtineau productii medii asemanatoare sau chiar superioare celor obtinute n unele tari vest europene. Procesul de dezvoltare si consolidare a exploatatiilor performante din agr icultura Romniei a fost ntrerupt n anul 1945, odata cu intrarea tarii sub guvernarea comunista.


3.3. Agricultura Romniei n perioada comunista (19451989) Perioada 1945 1989 poate fi considerata una dintre cele framntate si mai complexe, cu consecinte profunde pentru locuitorii satelor romnesti. Inceputul perioadei a fost mar cat de reforma agrar a din 1945, pr in care guvernul Petru Groza, de orientare comunista, creat dupa model sovietic, instalat la putere la 6 martie 1945, facea un prim pas spre socializarea agr icultur ii din Romnia. In tabelul 3.11. este prezentata o situatie comparativa a principalelor productii realizate n Romnia, comparativ cu cele din Fr anta, n doua momente importante, 1938 si 1950. Prin Legea 187, pentru nfaptuirea reformei agr are, publicata n Monitorul Oficial din 23 mar tie 1945, s-a trecut la expropr ierea a nu mai putin de 1 109 000 hectare din totalul de 1 468 000 hectare care apartineau proprietarilor cu mai mult de 50 hectare pe exploatatie. In acest fel, erau desfiintate cele mai per formante exploatatii, cele cupr inse ntre 50 si 100 hectare, odata cu nfiintarea unor exploatatii mici, lipsite de mijloace de productie (tabelul 3.12). O evaluare comparativa a numarului de proprietati si a suprafetelor acestora, pe anii 1930 si 1945, evidentiaza o crestere a numarului total de exploatatii cu nu mai putin de 2,2 milioane, odata cu scaderea suprafetei medii a unei exploatatii, de la 6,1 ha la 2,65 ha, n conditiile n care, n anul 1930 erau luate n considerar e si exploatatiile din Basarabia si Bucovina ( 657 000 exploatatii n Basarabia si 200 000 exploatatii n Bucovina), teritorii pierdute dupa 1945 (tabelele 3.13., 3.14.).

Emil Luca

Tabelul 3.11. Productiile medii la hectar obtinute la pr incipalele culturi de cmp anii 1938 si 1950 n Romnia si Franta n Produse Romnia Franta 1938 1950 1938 1950 Gru 1310 804 1900 1800 Orz 724 608 1700 1600 Ovaz 712 544 1700 1400 Porumb 1055 736 1700 1100 Cartofi 8300 7000 12100 12700 Sfecla de zahar 1370 8100 25000 29500 Floarea soarelui 873 420 1000 1400

Tabelul 3.12.Structura proprietatii agricole n Romnia n anul 1945, dupa nfaptuirea reformei ( dupa Otiman P. I., 2002) ) agrare Categorii de proprietati Exploatatii Suprafata agric ola Numar, mii % Mii ha % sub 1 ha 2001,9 36,4 956,5 6,6 1 - 3 ha 2311,1 42,1 3982,8 27,3 3 - 5 ha 697,3 12,7 2474,4 17,0 5 - 10 ha 363,7 6,6 5020,9 34,4 10 20 ha 80,3 1,5 1096,1 7,5 20 50 ha 22,7 0,4 723,0 5,0 Peste 50 ha 15,2 0,3 326,7 2,2 Total 5492,2 100,0 14580,5 100,0


Tabelul 3.13. Structura agrara n Romnia, 1930 (dupa I. P. Otiman, 2002) Categorii 1930 proprietat de Exploatatii i Nr.,Suprafata Mii ha mii % % sub 10 ha 3020,0 92,0 14838,9 73,7 10-100 ha 248,0 7,6 3195,0 15,9 peste 100 ha 12,2 0,4 2100,7 10,4 Total 3280.2 100,0 20134,6 100,0 Tabelul 3.14. Structura agrara n Romnia, 1945 (dupa I. P. Otiman, 2002) Exploatatii Suprafata % Mii ha % Nr. mii sub 10 ha 5374,0 97,8 12434,6 86,3 10-100 ha 118,2 2,2 1495,2 14,7 peste 100 ha - - - otal 5492,2 100,0 14580,5 100,0 T Categorii proprietat de i 1945

De subliniat ca major itatea exploatatiilor de 10-20 ha, care scapaser a de furia refor matorilor, vor avea la rndul lor aceeasi soarta, la doar patru ani, odata cu declansarea procesului de colectivizare fortata a agriculturii romnesti. Decizia de colectivizare a agriculturii a fost luata la Plenara PMR din 3-5 martie 1948 iar procesul de constituire a gospodariilor agricole colective, a fost unul extrem de durer os pentr u cei mai vrednici gospodari ai satelor romnesti, fiind derulat pe parcursul a

Emil Luca

13 ani, din 1948 pna n 1962. O situatie pr ivind evolutia procesului de colectivizare este prezentata n tabelul 3.15. iar n tabelul 3.16. este prezentata structura noilor exploatatii, pe forme de proprietate, la sfrsitul anului 1962. Evolutia procesului de colectivizare n Romnia(Dupa I. P. Otiman, 2002)Suprafata agricola arabila mii ha % mii ha %

Tabelul 3.15.

Ani G.A.C. Familii 1949 1950 1955 1960 1962

(mii)

56 4,0 14,3 - 10,1 1027 67,7 288,9 2,0 262,5 2,62 2152 184,2 605,8 6,2 792,8 7,92 4187 1420,1 4580,2 31,2 4099,6 40,0 5398 3294,8 9084,7 61,8 7677,7 76,8

St ructura exploatatiilor, pe forme de proprietate, n Romnia, la sfrsitul anului 1962 (dupa I. P. Otiman, 2002) Suprafata agrara Felul proprietatii agricola arabila mii ha % mii ha % Proprietate de stat 4292,4 29,2 1724,8 17,6 - din care 1778,7 12,1 1362,2 13,9 I .A.S. Proprietate 9525,6 64,8 7732,2 78,9 colectivista Proprietate privata 882,0 6,0 343,0 3,5

Tabelul 3.16.

Se constata ca n proprietatea de sta t sau n cea colectivista , aproape intra ntreaga suprafata agricola a Rom niei. Proprietatii private i mai ramnea doar 6 la suta din suprafata agricola, circa 882 000 hectare, n


zonele montane, improprii practicarii agriculturii. Potrivit altor statistici, proprietatea particulara detinea circa 1,2 milioane hectare (12,1 %), mai ales n zonele colinara si montana (Davidescu D,. 2002) Nu poate fi trecut cu vederea pasul impresiona nt, chiar daca realizat fortat, n sensul cresterii suprafetelor exploatatiilor agricole si a efectuarii unor ample lucrari de mbunatatiri funciare (a menajarea unor mari sisteme de irigatii, de desecare-drenaj, ori de combatere a eroziunii solului) . Tabelul 3.17.

Suprafetele irigate n Romnia si n unele tari ale UE (mii ha)(Dupa I. P. Otiman, 2002)

Tari SAU*

irigata %

Romnia 3102 21,1 Uniunea Europeana 10912 8,6 Danemarca 430 15,4 Germania 330 2,8 Grecia 1190 20,7 Spania 3360 12,4 Franta 1160 3,8 Italia 3100 18,0 Olanda 550 27,2 Polonia 634 14,0*SAU suprafata agricola utila

Prin comasarea si sistematizarea terenurilor agricole intrate n proprietatea statului sau a celor din proprietatea colectivista, s-au creat care au permis, de asemenea, aplicarea unor tehnologii moderne conditii de cultura, echiparea exploatatiilor cu masini si utila je adecvate, chiar daca nu si foarte performante. investitiile facute ndeosebi n perioada 1955-1989, pot Dintre fi mentionate: amenajarea a circa 3,2 milioane hecta re pentru irigatii; circa

Emil Luca 2,2 milioane hectare amenajate a ntierozional; zece combinate pentru producerea ngrasamintelor chimice, cu o capacitate totala instalata de 4,5 milioane tone substanta activa anual, din care jumatate pentru consum jumatate pentru export; 8 fabrici de pesticide; 120 0 hectare de intern si seretip industrial; sase uzine de tractoare, cu o productie anuala de 30 de 000 bucati, cu putere ntre 45 si 180 CP; 12 uzine pentru producerea de utilaje si piese de schimb; doua uzine pentru fabricarea de utilaje agricole si echipamente pentru irigatii; 196 combinate intercooperatiste pentru cresterea industriala a porcilor si pasarilor; 60 complexe intercooperatistevacilor de lapte; 40 de fabrici de nutreturi combinate; 33 pentru cresterea de fabrici pentru industrializarea sfeclei de zahar etc. (Davidescu D., 2002) (tabelele 3.18; 3.19). Trebuie mentionat ca tendinta sistemului era aceea de a realiza mult, de a impresiona prin cantitate, neglijndu-se de cele mai multe ori criteriile de calitate. Asa se face ca, n ciuda conditiilor ecologice a eforturilor si a sacrificiilor facute, rezultatele favorabile, obtinute deopotriva n productia vegetala si n productia anima la , nu au fost pe masura asteptarilor, realizndu-se constant, pe ansamblul agriculturii n ma joritatea cazurilor, productii sub 60 la suta din cele Romniei, ale tarilor din Uniunea Europeana (tabelul 3.20.). Acea sta situatie a reprezentatat o consecinta fir easca a neajunsurilor majore ale sistemului mana gerial, a implicarii adesea n procesul de productie a unor factori incompetenti, a dotarii tehnice precare, a gradului scazut de calificare a unor largi categorii de lucratori din agricultura, a sistemului de retribuire nestimulativ etc. De subliniat ca agricultura Romniei oferea , n anii de vrf ai epocii comuniste, prin productiile a gricole realizate, chiar mai putine disponibilitati pentru export dect n perioada interbelica (tabelele 3.21. si 3.22.).


Tabelul 3.18.

ncarcatura pe tractor n Romnia si n tarile UE (1989) (Dupa I. P. Otiman, 2002)Tari tractor UE 19,6 1:5,1 SAU* / (ha) Raportul UE / RO

Belgia 12,2 1:8,2 Danemarca 16,9 1:5,9 Germania 8,3 1:12,0 Grecia 30,3 1:3,3 Spania 37,0 1:2,7 Franta 20,8 1:4,8 Irlanda 34,5 1:2,9 Italia 12,2 1:8,2 Luxemburg 12,2 1:8,2 Olanda 10,9 1:9,2 Portugalia 58,8 1:1,7 Anglia 35,7 1:2,8 Rom nia total 100,0 - I.A.S. 83,3 - C.A.P. 107,0 Sursa: Dupa Anuarul statistic al Romniei 1990 si LUnion Europenne , Raport 1992 *SAU suprafata agricola utila

La situation de lagriculture dans

Emil Luca

Tabelul 3.19.

ngrasaminte chimice folosite n Romnia si UE (1990)Tari ngrasaminte kg s.a./ha RO : UE Cereale 3050 1,0 Romnia 78 1,0 Uniune a Europeana 149 1,9 4720 1,6 Kg/ha UE RO :

Belgia 273 3,5 5950 2,0 Danemarca 219 2,8 6090 2,0 Germania 358 3,3 5790 1,9 Grecia 113 1,4 3080 1,0 Spania 97 1,2 2440 0,8 Franta 195 2,5 6070 2,0 Irlanda 121 1,6 6450 2,1 Italia 121 1,6 3840 1,3 Luxemburg 273 3,5 3820 1,3 Olanda 307 3,9 6930 2,3 Polonia 66 0,8 1500 0,5 Marea Britanie 134 1,7 6170 2,0


Tabelul 3.20.

Evolutia productiei medii la cereale 1950-1999Perioadele 1950 1955 1960 1965 1970 1975 1980 1985 1954 1959 1964 1969 1974 1979 1984 1989 kg/ha 1050 1260 1520 1960 2310 2920 3080 3070 2710 2900 1990 1994 1995 1999

Tabelul 3.21. Exportul romnesc de cereale n per ioada 1909-1940 (mii tone)Produse 1909-1912 1920-1924 1925-1929 1930-1934 1935-1940 Gru si secara 1498,6 120,1 176,5 307,0 853,3 Orz si ovaz 506,7 656,1 653,0 832,8 288,5 Porumb 983,7 584,8 775,8 1109,9 535,1 Total 2989,0 1361,0 1605,3 2248,9 1676,9

Tabelul 3.22. Exportul romnesc de cereale n per ioada 1980-1989 (mii tone)

Ani 1980 1985 1986 1987 1988 1989 Mii 1700 841,7 289,9 529,2 241,8 289,0 toneSe poate aprecia ca agricultura Romniei, cazuta pe nedrept si cu brutalitate sub apa sarea comunista , a parcurs un drum anevoios, lovinduse constant de greutati multe si mari. Iesirea din lagar avea sa se produca la de brutal si de dureros, n urma evenimentelor sngeroase din fel decembrie 1989...

Emil Luca

3.4. Agricultura Romniei dupa 1989 Anul 1989 a reprezentat pentru ntreaga economie a Romniei un moment de rascruce, de revenir e de la un sistem controlat de statul comunist, la economia de piata. Din nefericire, schimbarea nu s-a facut ctusi de putin rational, trecndu-se cu ndrjire, imediat dupa caderea regimului comunist, la farmitarea excesiva a suprafetelor fermelor colectiviste si a celor de stat, si atribuirea acestora fostilor proprietari sau urmasilor acestora. Ori, er a fapt cunoscut nca de la nceputul secolului XX, ca "mizer ia n care se sbuciuma tar animea noastra si are originea n star ea de pulverizare a pamntului". Afirmatia apartine unuia dintre intemeietorii cercetarii stiintifice din agricultura romneasca, profesorul Gheorghe Ionescu Sisesti. Ajuns ministru al agricultur ii, profesorul Ionescu Sisesti a militat pentru nfiintarea si consolidarea unor forme asociative de exploatare a terenului, care sa beneficieze astfel de avantajele evidente ale marii propr ietati: "Pr in organizarea cooper ativelor agr icole de productie, toate avantagiile specifice mar ii propr ietati se pot r ealiza n pr oprietatea mica", afir ma profesorul Sisesti... Ideea a fost promovata si de alti importanti oameni luminati ai perioadei interbelice, ntre care si profesorul universitar Virgil Madgearu. In revista Viata agricola, acesta sustinea ca este necesar sa se creeze un sistem de ncurajare pentru ntemeierea de lucru n comun a pamntului taranesc. In ciuda asociatiilor acestor realitati, odata cu trecerea la aplicar ea Legii Fondului Funciar, (Legea 18/1991) se lichideaza fizic fostele CAP -uri pr in restituirea proprietatilor funciare pe vechile amplasamente. In acest fel au rezultat nu mai putin de 4,2 milioane exploatatii n marime medie de 2,3 ha, fiecare farmitate n 5 - 16 parcele


izolate. Astfel, Romnia a atins un record cu totul nedorit, devenind tara cu agricultura cea mai farmitata din Europa, depasind de 2,7 ori chiar situatia nregistrata din acest punct de vedere n perioada interbelica. In aceasta situatie se regasesc circa 10 milioane hectare, ceea ce reprezinta 75% din suprafata agricola cultivata si din care mai mult de jumatate apartine unor proprietari care locuiesc la oras sau au alte profesii dect cea de agricultor. La acestia se mai adauga un numar tot mai mar e de locuitori ai satelor care nu mai sunt apti de munca (Timariu G ., 2004). Este greu de nteles cum cei care au elaborat si aplicat legea 18/1991, nu s-au obosit nici cel putin sa studieze experienta r eformei agrare din 1918-1922, care a fost pusa n practica de specialisti agronomi si nu de primari, majoritatea fara nici o pregatir e n domeniu, cum s-a ntmplat dupa 1989. Punerea n practica a r eformei agrar e din 1918- 1922 a necesitat peste doi ani de pregatire(Davidescu D., 2002). Judecata reputatului academician David Davidescu a fost emisa, de altfel, si de catre alti specialisti, ale caror pareri nu au fost nsa ascultate si nu au contat n anii postdecembr isti: legiuitorul din 1991 nu a tinut seama de un fapt elementar si anume ca, n ultimii 45 de ani, societatea a evoluat si ca tehnica agr icola a evoluat si ea si ca nu este cazul sa ne ntoarcem la agricultura dinainte de 1948. O situatie privind suprafetele agricole si neagr icole ale Romniei n 1993, dupa primul val de farmitare, este prezentata n tabelele 3.23 si 3.24.

Emil LucaTabelul 3.23. Situatia suprafetei agricole a Romniei pe judete, 1993 (ha) Nr crt 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 JUDETUL Arabil Pasu ne Fneata Vii Livezi Total agricol TOTAL ALBA ARAD ARGES BACAU BIHOR BISTRITA N. BOTOSANI BRASOV BRAILA BUZAU CARAS-S. CALARASI CLUJ CONSTANTA COVASNA DMBOVITA DOLJ GALATI GIURGIU GORJ HARGHITA HUNEDOARA IALOMITA IASI MARAMURES MEHEDINTI MURES NEAMT OLT PRAHOVA SATU-MARE SALAJ SIBIU SUCEAVA TELEORMAN TIMIS TULCEA VASLUI VLCEA VRANCEA BUCURESTI 9.341.496 130.738 348.064 170.513 184.720 301.175 101.187 291.546 118.175 337.805 253.918 118.458 416.381 177.204 477.805 86.642 174.245 482.284 290.171 257.857 102.262 92.735 90.111 346.149 249.418 83.606 185.732 222.327 169.984 383.142 146.741 220.217 122.328 116.237 181.336 460.971 539.708 290.198 275.512 86.728 146.832 146.832 3.36 2.553 1 15.228 1 27.314 1 01.469 84 .1 63 1 40.072 1 07.595 74 .3 64 1 19.890 30 .6 24 89 .1 87 1 90.124 4.771 1 61.837 65 .8 85 58 .1 26 4 36.705 67 .0 86 42 .1 82 8.325 85 .8 09 1 48.156 1 48.908 17 .2 72 85 .1 28 1 01.135 79 .1 69 1 13.312 68 .4 69 35 .3 29 71 .9 28 57 .7 70 80 .0 42 1 07.118 92 .5 75 20 .6 89 1 18.960 59 .5 19 80 .6 05 1 11.468 44 .7 35 44 .7 35 1.489.264 70.498 25.434 42.210 39.800 41.870 63.756 14.152 56.536 380 29.943 75.933 104 77.186 40.264 18.428 2.631 548 197 40.518 163.935 103.796 85 20.148 117.711 10.126 63.107 39.542 813 32.452 26.995 26.889 75.675 71.018 700 29.290 5.607 30.909 30.079 30.079 1 .3 99 20.488 22.188 8 .0 00 8 .3 99 77 342 7 .9 79 12.679 246 9 .8 31 4 .7 42 1 .1 25 10.537 10.877 4 .2 10 3 .1 38 3 .2 24 12.820 4 .9 88 10.524 19.711 4 .6 45 29.110 29.110 303.945 5 .3 94 4 .0 31 3 .4 57 10.262 5 .5 66 1 .0 49 3 .5 93 233 10.537 17.891 1 .4 10 8 .8 18 1 .1 55 17.445 295.604 2.432 6.817 27.422 4.398 10.750 10.915 4.027 2.685 1.469 11.538 13.695 623 6.995 5.561 1.384 11.982 11.537 2.028 1.210 13.266 1.540 5.689 1.375 9.140 8.537 9.120 6.262 3.506 12.556 17.121 8.337 7.027 5.720 4.573 1.173 9.424 1.766 7.037 17.902 4.572 4.572 14.793 .062 324.920 511.660 345.071 323.343 499.133 284.502 387.682 297.519 380.815 402.477 399.620 430.697 424.377 56.696 186.416 249.759 584.026 357.117 275.589 250.254 406.443 348.846 372.860 376.513 311.235 293.977 409.750 202.626 442.377 279.119 317.519 2369.424 307.974 349.502 496.353 702.370 362.007 388.472 251.652 255.328 255.328

Organizarea TeritoriuluiTabelul 3.24. Situatia suprafetei neagricole a Rom niei, pe judete, 1993 (ha) Nr. crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 TOTAL AL BA ARAD ARGES BACAU BIHOR BISTRITA BOTOSANI BRASOV BRAILA BUZAU CARAS-S. CALARASI CLUJ CONSTANTA COVASNA DMBOVITA DOLJ GALATI GIURGIU GORJ HARGHITA HUNEDOARA IALOMITA IASI MARAMURES MEHEDINTI MURES NEAMT OLT PRAHOVA SATU-MARE SALAJ SIBIU SUCEAVA TELEORMAN TIMIS TULCEA VASLUI VLCEA VRANCEA BUCURESTI 6681057 226.654 212.186 289.948 281.072 195.019 205.605 57.215 199.315 23.223 169.740 409.829 21.830 169.291 34.891 167.375 120.820 81.548 44.925 37.633 273.918 232.545 312.181 25.855 98.113 289.195 148.351 216.149 261.636 57.745 152.222 78.171 106.718 201.758 456.579 29.672 109.017 95.195 83.472 287.303 191.407 25.743 JUDETUL Paduri Ape, balti 892623 6.485 13.706 9.351 14.800 13.516 7.495 13.947 6.645 37.735 12.822 8.545 33.421 9.190 48.849 3.273 10.971 25.227 13.001 16.352 4.681 4.251 5.751 19.394 13.219 5.650 17.302 6.349 10.565 17.877 9.661 14.510 5.712 6.734 13.661 19.906 15.828 353.375 9.550 12.393 14.445 6.478 Drumuri 394012 9.725 14.751 10.037 11.885 14.103 8.311 8.433 6.391 9.148 9.706 10.219 9.306 11.969 13.212 4.132 6.879 14.068 10.812 6.849 9.079 8.150 10.051 8.037 11.434 6.297 7.489 11.056 7.889 9.580 9.235 8.090 7.158 8.915 8.107 11.654 18.713 8.109 11.994 6.905 8.666 6.958 Curti constr. 627353 17.482 16.906 19.172 17.972 22.400 7.491 11.745 17.574 13.737 12.606 10.339 12.698 18.295 29.933 9.342 15.217 30.520 17.276 14.142 11.890 9.452 14.606 12.335 14.130 11.293 11.678 17.047 11.478 18.143 17.848 17.518 9.007 10.897 15.944 18.740 20.375 8.638 15.879 11.042 9.560 25.515 Teren neprod. 45 045 4 39 .5 21 6.20 0 9.05 2 12 .9 80 9.95 6 21 .6 16 19 .5 37 8.86 5 11 .9 18 2.89 6 13 .1 21 33 31 .3 18 13 .5 25 14 2 1.76 1 6.03 0 3.50 1 2.03 7 10 .3 43 3.04 9 14 .8 82 6.80 8 34 .1 49 6.78 6 14 .4 92 11 .0 37 15 .1 20 4.10 6 3.50 2 5.97 7 18 .4 19 6.97 0 11 .5 67 2.65 3 3.36 2 22 .5 51 22 .4 73 7.18 2 6.29 7 49 Total neagr. 9064000 299.067 203.749 337.569 338.709 254.091 251.018 110.867 238.790 95.761 207.778 452.356 78.060 24.063 140.433 184.561 155.060 157.735 89.515 77.013 309.920 257.447 357.421 72.429 171.045 319.201 199.312 261.638 305.988 107.451 192.468 124.266 147.014 235.274 505.848 82.625 167.295 487.868 143.368 324.825 230.375 64.743 TOTAL TERIT. 23 889 071 62 7.157 77 5.109 88 2.031 66 2.052 75 4.127 58 5.620 49 8.560 53 6.009 17 6.576 61 0.255 85 1.976 50 6.705 50 6.140 70 7.130 37 0.961 10 5.127 74 1.101 14 6.882 35 2.602 56 0.171 66 3.490 70 6.267 14 5.289 54 7.558 63 0.136 49 3.289 67 1.082 50 9.614 54 9.828 47 1.587 44 1.785 38 6.438 54 3.240 85 5.350 57 8.978 86 9.885 84 9.075 53 1.840 57 8.477 48 5.703 18 2.115

Emil Luca

Din pacate, deciziile mar i pentru soarta agriculturii au fost luate n pr ipa, sub presiuni diverse, de catre factori cu gr ad foarte scazut de competenta sau, de cele mai multe ori, profund incompetenti. Iata aprecierea academicianului Davidescu n aceasta directie: Este drept ca nici Marx, Lenin si nici foarte multi dintre domnii nostri teoreticieni de dupa 1990 nu aveau radacini rurale si nu cunosteau agr icultura dect din carti, din mass media sau si-o imaginau ca niste romantici, nsa ei au elaborat tezele privind colectivizarea (socializarea) si apoi decooperativizarea (lichidarea CAP -urilor) , ca niste amatori, iar timpul le-a invalidat tezele, cu pierder i de miliarde de lei pentru tara romneasca... Care sunt consecintele deciziilor luate n 1989 si n anii care au ur mat? In cele mai multe dintre noile exploatatii agricole, este greu de aplicat oricare dintr e tehnicile moder ne de utilizare rationala si de conservare a solului - marea bogatie a Romniei, ce se iroseste cu fiecare zi, ca urmare a exageratei farmitari a parcelelor, pe de oarte, si a dotarii cu totul pr ecare, pe de alta parte. Se poate aprecia p ca agricultura romneasca a nceputului de mileniu tr ei, are prea putine lucr uri n comun cu orice cucerire a cer cetarii stiintifice. Este greu de vorbit de generalizarea mecanizarii n efectuarea lucrarilor solului cta vreme animalele (cai, boi, vaci, magari etc.) pot fi ntlnite pe mai toate brazdele din zonele agricole ale Romniei... Cum se poate vorbi de extinderea sistemelor de irigatie, absolut necesare ntr

organizarea teritoriului curs 2011

Documents