Omul si natura azi

Omul contemporan s-a indepartat treptat tot mai mult de natura creand astfel un dezechilibru structural in fiinta lui. Orasul cu toate atractiile lui vremelnice, restaurante, baruri, supermaeketuri a pus stapanire pe omul dornic de relaxare prin distractii zgomotoase. O alta varianta adoptata de oamenii impovarati de griji, treburi acasa si la servici este televizorul si calculatorul, deci cu greu mai au puterea sa profite de natura si aer curat. Sub imperiul civilizatiei precare, omul acesta este supus bombardarii cu unde nocive generate de aparatura si tehnica moderna de comunicare si informare (televizor , calculator, telefon mobil)Au aparut solutii pentru ecologizarea mediului casnic ca de exemplu: materialele tahionizate care absorb campul electromagnetic, protejand campul energetic al omului de unde, care ataca structura fizica: creer si organe vitale.Dar omul nostru refuza informatiile noi cu care nu este acomodat.Aceste materiale, care sunt antene pentru energia tahionica protectoare au viata nemuritoare: nu se consuma, nu se regenereaza, nu se epuizeaza calitatile.

Un alt aspect al alienarii omului de natura, de viu, il constitue mancarea sofisticata gatita, supusa

proceselor termice indelungate. Astfel au aparut o infinitate de restaurante, fast-foodurile si alte unitati de preparare a hrani, insa tocmai modul de preparare al mancarurilor a adus organismul uman in pragul colapsului. A fost creata o multitudine de retete cu specific pentru toate tarile de pe glob care proceseaza “fara mila”produsele alimentare oferite de MamaGeea.

Dar spre norocul tuturor au aparut voci care au spus stop mancarii balast, care in urma prepararii la foc si-au pierdut principiile active datatoare de sanatate. Timid ,dar ferm au aparut retete de mancaruri fara foc. Aceste preparate pun in valoare substantele nealterate din vegetale si aduc un aport energetic insemnat. Astfel omul ajunge la satietate cu o cantitate mai mica de hrana.Un alt flagel pentru organismul uman l-a constituit tratarea legumelor, fructelor si carnii cu substante conservante si cu hormoni de crestere nocive ,de asemenea pentu organismul uman.Si aici stiinta a venit in sprijinul omului consumator.A fost inventat ozonizatorul, aparat care scoate cu ajutorul ozonului generat substantele toxice din hrana. Dupa tratarea cu ozon fructele si legumele isi pierd acel luciu nefiresc(se elimina consevantii), iar carnea elibereza hormoni de crestere ai petelui si carnii animale, formand la suprafata apei in care se barboteaza ozonul, o spuma toxica.

Dar si natura a fost modificata de constiinta pentru a corespunde necesitatilor, fara a se tine cont de rolul pe care il are natura in dezvoltarea fiintei umane in armonie cu intreg Universul. S-a ajuns chiar la accidente ecologice, dezechilibre ale ecosistemului. Prin aceste actiuni necontrolate asupra naturii am ajuns sa ne punem in pericol propiile vietii.Dar semnalele de alarma striga din toate directiile”mancati sanatos” si oamenii vor sa faca ceva pentru a se elibera din imperiul civilizatiei ucigase. La ora actuala insa nu prea se mai stie cum poate omul sa se intoarca la Mama Natura si la un mod de hranire natural si sanatos. Au fost uitate echilibrul si armonia care trebuie sa existe intre om si natura. Echilibru si armonie inseamna unitatea noastra cu natura. Avem acelasi Creator, deci avem aceeasi esenta, deci compatibilitatea noastra cu natura este perfecta si sublima ca efecte.

Caile de contopire cu Mama Natura au inceput iar sa apara in centrul atentiei noastre, fiind initiate campanii de informare pentru salvarea noastra prin intoarcerea la natura si puritate. Spre bucuria noastra s-a dat semnalul “treziti-va oameni buni, pana cand?, opriti-va din procesul de autodietrugere”.Pentru a ne intoarce iar la natura cu respect si responsabilitate trebuie sa ne ascultam glasul constintei sau al intuitiei, fara acestea ne-ar fi destul de greu daca nu chiar imposibil sa revenim la noi cei ce suntem, la natura.

Dar acum ,azi putem spune cu bucurie ca nivelul de constiinta al oamenilor a crescut.Bolile si suferinta l-au intors pe omul de azi cu fata la Mama Geea si la Mama Natura, incercand cu responsabilitate sa repare si sa initeze proiecte de salvare a naturii, implicit al Vietii pe Noul Pamant.Prin Gratie Divina Dumnezeu ne-a iertat si ne-a luat ca parteneri sa creem alaturi de El frumusetea si bucuria in armonie cu intreg Universul.

 

Presiuni antropice exercitate asupra biodiversit__ii

i. Cre_terea acoperirii terenurilorModific_rile antropice în acoperirea terenurilor _i schimbarea utiliz_rii terenurilor au fostconsiderate factori-cheie pentru schimb_rile globale de mediu. Pentru ecosistemele terestre,schimbarea utiliz_rii terenurilor, probabil, va avea cel mai mare impact asupra biodiversit__ii,fiind una din cauzele majore ale declinului biodiversit__ii din ultimele decenii.În prezent, pierderea biodiversit__ii, ratele ridicate de dispari_ie a speciilor _iecosistemelor este legat_ de distrugerea habitatelor naturale, ca urmare direct_ a schimb_riiutiliz_rii terenului. În ultimii 50 de ani, modificarea antropic_ a ecosistemelor, schimbareadestina_iei ini_iale a terenurilor _i practicile agresive de utilizare a terenurilor s-au derulat mairapid _i mai amplu decât în orice alt_ perioad_ din istoria uman_, fiind una din cele maiimportante probleme de mediu.Utilizarea terenurilor prin înlocuirea complet_ a unui tip de acoperire cu un altul inducemodific_ri ale tuturor tipurilor de ecosisteme _i schimbarea drastic_ a peisajelor. De exemplu,recoltarea lemnului _i activit__ile silvice asociate modific_ modelele spa_iale _i succesorale,precum _i procesele care stau la baza dinamicii ecosistemelor forestiere. Schimbareadestina_iei terenurilor forestiere prin exploatare sau conversie în terenuri agricole sau p__unia condus la fragmentarea habitatelor _i izolarea popula_iilor de plante _i animale, cu efectulterior direct în pierderea biodiversit__ii.ii. Cre_terea popula_ieiCre_terea popula_iei umane este una din principalele amenin__ri la adresa mediuluiînconjur_tor. Fiecare persoan_ necesit_ energie, spa_iu _i resurse pentru a supravie_ui, ceeace duce la pierderi de mediu. În cazul în care popula_ia uman_ s-ar fi men_inut la niveluridurabile, ar fi fost posibila echilibrarea acestor pierderi de mediu prin capacitatea acestuia deregenerare. Dar popula_ia uman_ este în cre_tere rapid_ dincolo de capacitatea P_mântuluide a se regenera _i de a sus_ine o calitate rezonabil_ a vie_ii.Cresterea tot mai mare a populatiei, implicit a economiei globale depasestecapacitatea de suport a planetei noastre.Exista opinii potrivit c_rora cauza degrad_rii naturii _i nivelul ridicat de poluare sedatoreaz_ în cea mai mare parte cre_terii demografice exagerate, care numai dac_ lu_m înconsiderare nevoile primare, va determina o diminuare a biodiversit__ii prin restrângereaspa_iilor de suport ale ecosistemelor naturale, datorit_ extinderii terenurilor cultivate ceantreneza procesele de desp_durire, eroziune, de_ertificare, cre_terea presiunii asupracapacit__ii productive a ecosistemelor oceanice, reducerea disponibilit__ii resurselor de ap_dulce etc.Pe de alta parte, îmbun__irea condi_iilor de trai, cuceririle _tiin_ei _i tehnicii _idezvoltarea societ__ii au alimentat continuu _i dintotdeauna sporul demografic.Limitarea resurselor _i supra-generarea de de_euri pun omul în fa_a celei mai dificileprobleme _i anume comutarea de la orientarea spre produc_ie, la orientarea spre conservare_i folosirea ra_ional_ a resurselor, chiar p_strarea unor rezerve, în paralel cu descoperirea denoi z_c_minte exploatabile economic _i reciclarea de_eurilor. În acest sens apare conceptulde dezvoltare durabil_. Societatea poate controla dezvoltarea în a_a fel încat s_ fie posibil_regenerarea sau conservarea calit__ilor esen_iale ale mediului.Raportul privind starea factorilor de mediu pe anul 2010APM Constan_a 2011 178iii. Schimbarea peisajelor _i ecosistemelorEcosistemele, de_i sunt caracterizate prin stabilitate, nu prezint_ o constan__ în timp aparametrilor care-i caracterizeaz_. Modific_rile pot s_ apar_ ca rezultat al ac_iunii unor factoriexterni sau interni asupra componentelor sale _i pot fi reversibile sau ireversibile, corelatesau nu cu modul de ac_iune a factorilor perturbatori.Majoritatea ecosistemelor prezente sunt ecosisteme naturale, constituite acum câtevasecole, care au suferit o influen__ antropic_ – în cea mai mare parte indirect_ – _i care poart_

numele de ecosisteme modificate.In ziua de azi, printre cei mai importan_i factori pentru pierderea biodiversit__ii senum_r_ folosirea p_mântului (crearea de habitate artificiale, ridicarea de baraje,dezvolt_rile de-a lungul zonelor de coast_) _i defri__rile, la care se adaug_ construirea dedrumuri _i infrastructur_ pentru turism _i transport, extrac_ia mineralelor din sol,abandonarea terenurilor agricole _i schimb_rile climatice. Problema cea mai mare estec_ to_i ace_ti factori tind s_ continue _i s_ creasc_ pe m_sur_ ce __rile se dezvolt_. Regiunilemontane sufer_ modific_ri drastice ale ecosistemelor _i ale diversit__ii datorit_ dezvolt_riiurbane _i a infrastructurii: se creeaza baraje mari pentru hidroelectricitate, minerit,transport, se dezvolta turismul, in special statiuni de ski. Regiunile de _es sunt afectate deurbanizare, agricultur_, dezvoltarea infrastructurii iar zonele costiere sunt afectate mai alesde zonele urbanizate, activit__ile industriale _i portuare, turism, pescuit, acvacultur_.Activit__ile antropice necontrolate _i iresponsabile au pus o mare parte dinecosistemele naturale în pericol, astfel:mare parte din stocurile de pe_te marin au fost fie epuizate, sau sunt exploatate la limitalor de regenerare biologic_;suprafa_a acoperit_ cu p_duri s-a mic_orat cu cel pu_in o jum_tate;c_ile de transport, fermele agricole _i zootehnice, a_ez_rile umane, zonele industrialefragmenteaz_ habitatele forestiere, ceea ce r_mâne fiind pâlcuri mici de p_dure izolate;suprafe_e semnificative din terenurile agricole au suferit degrad_ri ale solului prineroziune, compactare, destructurare sau s_r_turare;presiunea turistic_, realizarea de investi_ii supradimensionate în domeniul turisticafecteaz_ habitatele naturale sau seminaturale cu repercusiuni directe supra florei _ifaunei asociate;apele subterane sunt exploatate peste rata de refacere;zonele umede, ml__tinoase _i-au diminuat considerabil suprafe_ele din cauza lucr_rilorde asanare care au urm_rit extinderea terenurilor agricole;depozitele de de_euri provoac_ eliminarea de pe suprafa_a afectat_ a unui num_r de30-300 specii/ha, f_r_ a se lua în considerare _i popula_iile de microorganisme edafice.În plus, biocenozele din vecinatatea depozitului se modific_ în sensul c_, unelemamifere, p_s_ri, insecte p_r_sesc zona, în avantajul celor care i_i g_sesc hrana înde_euri (_obolani, câini, ciori). De_i efectele asupra florei _i faunei sunt teoretic limitateîn timp la durata exploatarii depozitului, reconstruc_ia ecologic_ realizat_ dup_eliberarea zonei de sarcini tehnologice nu va mai putea restabili echilibrul biologic ini_ial,evolutia biositemului fiind ireversibil modificata;transferul de specii (introducerea speciilor alohtone _i invazive) contribuie esen_ial ladiminuarea biodiversit__ii, determinând modific_ri ale ecosistemelor _i peisajelor (deexemplu, plantele alohtone formeaza adesea monoculturi înlocuind speciile autohtone).Supraexploatarea resurselor biologice (specii _i/sau ecosisteme) prin evaluarea gre_it_a resurselor mediului a condus la transformarea ireversibil_ a unor ecosisteme naturale,provoacând neajunsuri majore cu efecte directe asupra peisajului _i distrugerea echilibrului _ia_a fragil al ecosferei.

Actiunea entropiei in natura

Ne indreptam spre echilibrul cu natura. Ea aspira sa aduca toate partile sale la un echilibru. Diferentele dintre temperaturi devin echilibrate, vantul echilibreaza diferenta de presiune in aer, un obiect care este aruncat cade jos spre locul unde va gasi echilibrul cu forta de gravitatie. Procesul vizeaza o stare de echilibru peste tot si in toate punctele de vedere. In orice domeniu, fie ca este vorba de chimie, fizica, biologie si asa mai departe, totul este construit pe acest principiu. Totul aspira la echilibru, la o eliberare de presiune. Totul se supune legii entropiei. Natura isi doreste sa devina calma. Ea nu tolereaza diferentele si fluctuatiile in nici unul dintre parametrii.

In cele din urma, totul trebuie sa ajunga la echilibru. Iar acum legea naturii cere echilibru in societatea umana. Vedem izbucniri si dezordine, iar acest lucru este modul in care natura cere echilibru. Nivelul mineral, vegetal si animal au avut deja randul lor, acum este randul nivelului uman. Dorinta de echilibru apare in interiorul nostru, dar pentru a obtine un echilibru intre noi trebuie sa devenim “ca un singur om cu o singura inima”. S-ar putea sa fim diferiti, dar exista un singur criteriu: suntem cu totii obligati sa ne sprijinim reciproc unul pe altul.

Si nu este nimic de facut cu privire la faptul ca: Fie ca vrem sau nu, natura va castiga pentru ca este o forta extraordinara.

Si apare intrebarea: De ce nu vom disparea si noi ca mamutii sau ca dinozaurii? De ce nu vom parasi pur si simplu scena ca o parte care nu se mai potriveste? La urma urmei dezacordul nostru cu natura este mult mai mare decat acela care a dus la disparitia dinozaurilor. Cu toate acestea, spre deosebire de ei, noi avem o misiune, o predestinare, un scop: Trebuie sa ne corectam pe noi insine si sa transformam natura nostra initiala. Ei au fost in imposibilitate de a face acest lucru si au disparut in cursul natural al evolutiei, pe cand noi suntem obligati sa ne aducem intr-un echilibru cu faza actuala de dezvoltare.

Acesta este motivul pentru care suntem adusi in stadiul unde lipsa nostra de armonie cu natura va deveni exprimata in cele mai grave forme, dar nu se va ajunge la o disparitie totala.  90% din lume ar putea sa dispara, dar unii oameni vor ramane totusi pentru a schimba natura umana si a ajunge la echilibrul necesar.

Fenomenul valoric

Omul beneficiază de toate drepturile inerente tuturor fiinţelor umane, oriunde s-ar afla, indiferent de statutul sau regiunea unde s-a născut, locuieşte, lucrează sau trăieşte, indiferent de naţionalitate, rasă, sex, credinţe religioase, filozofice sau politice, stare materială, deoarece aceste prerogative au un caracter universal, ceea ce constituie un fundament al drepturilor lor egale şi inalienabile, ca un corolar al libertăţii, dreptăţii, securităţii şi păcii mondiale.

Securitatea reprezintă elementul principal în ceea ce priveşte viaţa socială, economică, culturală şi militară, atât la nivel internaţional cât şi naţional, raportată la individ. Totodată, securitatea este caracterizată de manifestările sociale, implicit ale individului uman şi al colectivităţilor sociale având implicaţii la modul în care decidenţii politici acţionează.

Raportate la alte categorii etice precum binele şi răul, studierea semnificaţiei valorice a securităţii la nivel social reprezintă o necesitate. Binele exprimă totalitatea aprecierilor pozitive, valoroase ale acţiunilor oamenilor, principii şi norme de comportament demne de imitare şi "multiplicare", ce contribuie la progresul şi asigurarea securităţii umane. Răul, însă, înseamnă pricinuirea necazurilor, reprezintă totalitatea acţiunilor negative, faptelor demne de condamnare, mustrare, rezultând o incompatibilitate cu progresul şi securitatea. Securitatea reflectă starea firească a oricărei existenţe, fiind circumstanţa de acţiune pozitivă, favorabilă pentru orice sistem. Prin urmare, putem defini securitatea ca un bine social, ca o necesitate majoră pentru progresul sociumului şi pentru supravieţuirea umanităţii.

Din punct de vedere etimologic, noţiunea îşi are rădăcinile în Imperiul Roman, în perioada domniei împăratului Hostilian - 250 d.Hr. Zeiţa care asigura protecţia şi bunăstarea imperiului se numea Securitas, înţeleasă ca "libertate în faţa ameninţării"1.

La nivel sociologic, securitatea reprezintă "luarea în considerare a conexiunilor dintre toate nivelurile organizării sociale şi recunoaşterea faptului că securitatea unora nu poate să decurgă din insecuritatea altora"2. Perspectiva, la nivel uman a securităţii, nu funcţionează ca o însumare a mai multor domenii, ci ca un proces în etape succesive specifice dezvoltării fiecărui fenomen, a unor relaţii individuale sau sociale care determină ulterior comportamentul unei persoane în funcţie de evoluţia fiecărei epoci.

Însă, secolul al XXI-lea este cuprins de ritmurile promiţătoare ale progresului ştiinţifico-tehnic şi social, de revoluţia în sfera informaţional-computerială şi pune, în acelaşi timp, problema supravieţuirii omenirii şi a existenţei umane asigurate pe termen lung. Totalitatea problemelor globale provocate de dezvoltarea tehnocratică a sociumului, integrate cu suficiente pericole în plan extern şi intern, sunt reprezentate ca o sursă de ameninţări pentru omenire. Astăzi ca niciodată, în faţa omenirii apare problema fundamentării ei valorice, a cărei orientare va permite omenirii să se dezvolte progresiv şi în plină siguranţă.

În mare măsură, problema securităţii este examinată în aspect politic, economic şi informaţional. Aspectul sociofilosofic al securităţii, insuficient cercetat în plan global, prezintă un interes

permanent din perspectiva siguranţei şi stabilităţii existenţei în general. Cu toate acestea, tratarea axiologică deschide noi orizonturi, noi posibilităţi de studiere a problemei, de asigurare a stabilităţii societăţii umane. Drept epigraf pentru analiza propusă poate servi imperativul din Vechiul Testament: "Dacă veţi urma poveţele Mele şi poruncile Mele, le veţi păstra şi le veţi îndeplini ... veţi trăi pe pământul vostru în siguranţă" 3. Sensul profund al acestei îndrumări din Biblie constă în înţelegerea condiţiei principale pentru asigurarea dezvoltării societăţii umane. Orientarea acesteia spre criteriile înalt valorice reprezintă baza normativ-valorică a sistemului şi fundamentul culturii spirituale de autoorganizare a sociumului.

Laureatul Premiului Nobel (1977), fondatorul şcolii de sinergetică din Bruxelles, I. Prigojine (1917-2003) relatează că: "Valorile sunt codurile pe care noi le utilizăm pentru a menţine sistemul social pe o anumită traiectorie a dezvoltării aleasă de către istorie" 4. Menţionând rolul valorilor în păstrarea securităţii procesului de evoluţie umană, domnia sa accentua că sistemul valoric va rezista mereu efectelor fluctuaţiei destabilizatoare care afectează sistemul social. Valorile apărute în decursul istoriei omenirii în baza necesităţilor obiective ale societăţii se includ în sisteme şi funcţionează în societate ca reglatori socioculturali cu ajutorul instituţiilor sociale: familie, învăţământ, religie, artă, ştiinţă. Fiind reflectate în conştiinţa socială sub aspectul orientărilor culturale, intereselor, directivelor, convingerilor şi scopurilor, valorile capătă o funcţie ce poate dirija societatea. Astfel, valorile se prezintă în calitate de coduri socioculturale de importanţă vitală pentru existenţa societăţii, asigurată de o stabilitate pe un termen lung de durată. În acest context, valorile reprezintă nucleul mecanismului normativ-valoric de autoorganizare a securităţii sociale. Valorile şi tradiţiile ce sunt specifice societăţii se transmit din generaţie în generaţie şi se bazează pe sprijinul instituţiilor în drept pentru satisfacerea nevoilor fiecărui cetăţean, în speţă al individului.

Dezechilibrul balanţei specifice unui sistem valoric stabilit, excluderea valorilor tradiţionale şi impunerea celor străine, punerea în acelaşi plan a imperativelor spirituale şi etice pot avea urmări serioase în funcţia instituţiilor socioculturale, schimbări distructive în conştiinţa şi în mentalitatea socială, dezorientări spirituale, iresponsabilitate şi deviere socială. Acestea, la rândul lor, în anumite condiţii pot deveni factori de agravare a conflictelor sociale într-un stat aparte, iar dacă nu sunt stopate la timp pot duce la destabilizarea sociumului la nivel regional sau global. Eventualul preţ plătit în urma acţiunilor de subminare a bazei valorice este pentru existenţa umană unul destul de grav.

În concepţia lui Imanuel Kant (1724-1804), idealul suprem este "principiul raţiunii". Însă G. Hegel (1770-1831) a relevat importanţa funcţională a idealului, analizându-l ca pe un scop intuitiv contemplativ. Noţiunea de securitate socială este prezentată ca un model ideal de societate în interpretare valorică. Idealul societăţii viitoare, în cadrul dezvoltării ei inofensive, duce la asigurarea întregii activităţi sociale şi la atingerea securităţii generale. Reieşind din cele expuse, idealul este forma principală de funcţionare a valorilor, iar conţinutul lui – ansamblul valorilor corespunzătoare. E posibilă următoarea postulare: conţinutul idealului securităţii ca fenomen social este reprezentat de către sistemul axiologic, a cărui orientare contribuie la formarea unei societăţi asigurate şi la supravieţuirea umanităţii în condiţii favorabile de dezvoltare. 

Securitatea ca o condiţie şi factor de existenţă a omenirii la nivel global, regional, naţional, statal şi personal se manifestă în calitate de scop social-politic esenţial. Stabilirea programării social-psihologice a acesteia are loc doar prin prezenţa unei convingeri sociale, şi anume prin certitudinea elitelor politice în necesitatea de securitate.

Condiţia principală de stabilire a acestor convingeri se datorează practicii sociale de combatere a calamităţilor, dezastrului natural, pericolului armat, social şi politic, economic şi ecologic. În calitate de formă socială în consolidarea şi transmiterea unei astfel de practici se pronunţă tradiţiile, obiceiurile şi datinile. Neglijarea acestei experienţe conduce la ştergerea din memoria

socială a programării social-psihologice pentru stabilirea securităţii în modul de viaţă şi în activitatea de toate zilele a sistemului asigurat de relaţii socio-umane. 

Prin urmare, putem afirma că securitatea este apărarea şi asigurarea garantată prin mijloace constituţionale, legislative şi practice a intereselor vitale ale persoanei, societăţii, statului şi mediului natural împotriva ameninţărilor interne şi externe. Securitatea este o ştiinţă ce necesită a fi studiată şi dezvoltată; o artă ce necesită a fi însuşită; o cultură ce necesită a fi cultivată.

Rezultatul activităţii social-politice şi culturale, orientat spre atingerea idealului social şi fundamentat pe principiile siguranţei, este formarea unei ştiinţe generale despre securitate, care ar cuprinde în spectrul său de cercetare şi mecanismul de formare a culturii de asigurare a securităţii ce va conţine în sine mecanismul de stabilitate. Acest mecanism va funcţiona în baza cunoştinţelor, principiilor, normelor, valorilor şi relaţiilor din sfera securităţii. Acţiunea şi lărgirea activităţii domeniului de securitate în cadrul vieţii sociale, geneza culturii securităţii, stabilirea formei corespunzătoare a conştiinţei sociale vor permite formarea unei sfere specifice: sfera asigurării securităţii sociale, sfera care se caracterizează printr-o formă deosebită a conştiinţei sociale ce exprimă sistemul de cunoştinţe din domeniul securităţii, relaţiile ce apar în urma asigurării stabilităţii. Baza socioculturală a sferei securităţii sociale este reprezentată de sistemul valoric, care îndeplineşte funcţia de stabilizare, integrare şi consolidare. 

Studiul sistemului valoric al sferei securităţii sociale presupune: definirea ierarhiei ontologice, existenţiale şi prioritare a valorilor securităţii; determinarea acţiunii reglatorului normativ-valoric al siguranţei la nivelul personalităţii, la nivel naţional, regional şi global; analiza valorilor şi subsistemelor valorice, corelaţia lor, care este factorul păstrării siguranţei şi stabilităţii societăţii.

Astfel, sistemul valoric al bazei securităţii pentru asigurarea dezvoltării durabile a soc n ietăţii globale poate fi examinat ca o nouă paradigmă, ca o nouă sinteză valorică. Principiul formării acestei sfere axiologice este reprezentat de către sistemul valorilor ontologice, orientare ce contribuie la dezvoltarea durabilă şi securitatea societăţii. Evidenţierea principală a valorilor securităţii se face în cadrul principiului moral, care cuprinde toată realitatea în deplină manifestare etică. Existenţa ca fenomen cosmic global este o condiţie a tuturor formelor de viaţă, inclusiv cea socială. Realizarea valorilor din sfera ontologică este direcţionată spre asigurarea securităţii globale, fiind recunoscută ca o cultură de elită în sistemul existenţial valoric şi responsabilă pentru destinul umanităţii. Sfera ontologică a valorilor siguranţei exprimă importanţa existenţei în toate aspectele ei şi ce poate fi redusă la întrebarea lui Hamlet: "A fi sau a nu fi?". Iar dacă va fi, atunci cum poate fi asigurată existenţa faţă de pericolul nonexistenţei şi stabilită securitatea pentru existenţa însăşi? Întrebarea despre existenţă şi reflectarea ei în mitologie, religie, filosofie şi artă demonstrează caracterul valoric al existenţei, precum şi situaţia ei la rang înalt în statutul ierarhic al valorilor. Existenţa ca fenomen valoric este nucleul, care include imperativele valorice ale naturii, existenţei umane şi sociale şi ale securităţii generale a acestora. 

VALOÁRE, valori, s. f. I. 1. Însușire a unor lucruri, fapte, idei, fenomene de a corespunde necesităților sociale și idealurilor generate de acestea; suma calităților care dau preț unui obiect, unei ființe, unui fenomen etc.; importanță, însemnătate, preț, merit. ◊ Loc. adj. De valoare = a) (despre lucruri) pretios, scump, de preț; valoros; b) (despre oameni) important, merituos; cu autoritate; valoros. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) în valoare = a arăta, a demonstra importanța, calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru, ale unui fenomen etc.; a scoate în relief, a sublinia. ♦ (Concr.) Ceea ce este important, valoros, vrednic de apreciere, de stimă (din punct de vedere material, social, moral etc.). ♦ (Concr.) Persoană vrednică de stimă, cu însușiri deosebite. 2. Eficacitate, putere. Valoare nutritivă. II. 1. (Ec. pol.) Muncă socială necesară pentru producerea unei mărfi și materializată în marfă. ◊ Valoare de întrebuințare = proprietate a unui lucru de a satisface o anumită necesitate a omului sau a societății. Valoare de schimb = raport, proporție în care o anumită cantitate de marfă de un anumit fel se schimbă cu o cantitate de marfă de alt fel. 2. (Concr.) Marfă. 3. (Comerț, Fin.) Exprimare în bani a costului unei mărfi sau a unei acțiuni, a unui cec etc. ◊ Valoare comercială (sau de circulație) = echivalent în bani al unui bun sau al unei mărfi pe piață; curs. ♦ Înscris (cec1, cambie, obligațiune etc.) reprezentând un drept în bani sau în bunuri de altă natură. ◊ Valoare mobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri mobiliare (marfă, bani etc.). Valoare imobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri imobiliare (clădiri, pământ etc.). ♦ Rentabilitate, productivitate. 4. (Mat., Fiz.) Mărime matematică asociată unei mărimi fizice (după un anumit procedeu de măsurare), permițând compararea mărimii cu altele de aceeași natură. ◊ Valoare absolută = valoarea unei expresii matematice când nu se ține seamă de semnul (+ sau) pe care îl are. ♦ Rezultat al unui calcul, al unei operații matematice etc. 5. (Muz.) Durata absolută sau relativă a unei note sau a unei pauze. 6. Efect obținut în pictură prin alăturarea a două nuanțe diferite ale unui ton. 7. Sens, nuanță de sens a unui cuvânt. – Din fr. valeur, lat. valor, -oris.

Valoare (personal și cultural)

Atribuirea unui grad de oportunitate, utilitate sau necesitate unui obiect, acțiune, atitudine, funcție sau persoană definește conceptual starea umană numită Valoare.

În spațiul acțiunii umane, valoarea este criteriul dominant de raportare și calificare a unei situații. Ea determină scopul individului, mijloacele de realizare și strategiile de preluare ale efectelor atingerii unui scop.

Valoarea ca raportare motivantă caracterizează alegerea unei alternative implicante din mai multe posibile, iar ca stare emotivă localizează o traire și o masură subiectivă. Ea exprimă capabilitatea fiecarui om de a extrage diferite satisfacții din interacțiunea cu un obiect, un eveniment, sau o alta persoană. Individul poate nu numai sa discearană valori, dar și să le ordoneze calitativ dupa intensitatea si nuanța plăcerii sau suferinței primite.

Posibilitatea de a atribui valori aparține probabil tuturor viețuitoarelor și se manifestă prin preferința oricărei ființe cu un anume grad de dezvoltare senzorială și comportamentală, pentru anumite tipuri de hrană, de mișcare sau contact cu alte ființe, funcție de consecințele relațiilor anterioare.

Valoarea este unul din cele mai importante criterii de socializare a omului. Ea definește sistemul de opțiuni al fiecăruia sau al grupului și derermină orientarea subiectului sau a colectivității în complicata rețea a condiționărilor unei societăți evoluate, diferențiate operant și decizional.

Prin intermediul valorii, omul își planifică implicările valorice personale sau caută anumite atitudini și calități ale semenilor. Valoarea condiționează și formularea scopurilor momentane sau cele de perspectivă. Tot valoarea definește caracterul și direcția relațiilor personale, preferința alegerii sau respingerii unor parteneri într-o participare colectiva.

Valoarea are un rol subtil în alegerea partenerului de viață sau de placere, prin mijlocirea ei individul discernând insușiri sau defecte ascunse. Tot ea determină altruismul, antagonismul sau ostilitatea.

Identificarea, definirea și cultivarea valorilor proprii poate fi egoistă sau generoasă, legat de felul în care atribuim valori și ne atribuim valori, realizăm sau preluăm valori în mecanismul social.

Valorile au un rol fundamental în totalitatea acțiunilor creative, cooperante sau conflictuale umane. Eforturile de cunoaștere cele mai dificile sau participarea la experiențe ori expediții periculoase pot fi susținute numai prin definirea și întreținerea unor valori proprii intense, stabile și cooperante, care ne pot ghida in viață ajutandu-ne să ne proiectam trasee de acțiune semnificative care ne oferă, dar oferă și celorlalți, valori superioare și trăiri de calitate.

Distincția fapt - valoare se află în miezul dezbaterilor epistemologice asupra posibilității obiectivității în științe. Ea preia în parte distincția între enunțuri descriptive ș prescriptive, fără a coincide în totalitate cu aceasta.