Omul medieval

Oamenii din perioada medievala aveau o absoluta credinta in Dumnezeu. Il iubeau foarte mult si aveau teama fata de El.Oamenii considerandu-se vinovati in ochii Lui Dumnezeu prin simplu fapt ca s-au nascut si poarta pacatul stramosesc.

In textul extras am observat ca oamenii trebuiau ,mai intai de toata “sa ibi credinta ,dragoste si nadejde “catre Dumnezeu cee ace arata cat de slaviti sunt Domnului si cata iubire ii poarta .

Omul medieval vorbeste in mare parte despre Dumnezeu si despre tot cee ace trebuie sa faca pentru a avea mila de la El si iertarea “ca de veti fi smeriti ,Dumnezeu va va invata ,iar de veti fi blanzi ,Dumnezeu va trimite mila sa de va fi cu noi”.

Pentru omul medieval este foarte importanta gradina pe care si-o cultiva cu pomi deoarece este asemanata cu gradina Domnului.Omul se aseamana oarecul cu Dumnezeu doarece fara porunca Lui si a Domnului nimeni nu are voie sa intre cu sacurea ci va trebui sa intre sis a curate pomii ca si cum ar intra sa se curete de pacate “so o curateasca de toate nuielile cele uscate ,care nu fac rod ,insa cu lege si judecata”.

Deasemenea observam pomul care se aseamana cu omul.Pomul avand crengi uscae si omul pacatele ,insa si pomul si omul fiind curatate “cel ce va ierta gresalele oamenilor ,Acela inca va fi ertat de Dumnezeu.”

Asadar, omul medieval este temator ,dar si iubitor de Dumnezeu si tot ceea ce face ,face cu frica.