NOTIUNI GENERALE

l.Notiunea de criminalistica poate fi cercetata sub trei aspecte: -o dimensiune artistica in care predomina misterul sau senzationalul; -o dimensiune teoretica in care accentul este pus pe latura informativa si formativa; -o dimensiune practica care priveste modul cum organele judiciare si expertii folosesc cunostintele dobandite in anii de studiu pentru stabilirea adevarului si aplicarii corecte a legii. Dimensiunea artistica se regaseste in romanele si filmele de factura politista, in care anchetatorul este eroul pozitiv care se lupta cu cei mai inraiti criminali, hoti, traficanti de stupefiante si de fiecare data isi gasesc o rezolvare fericita. Dimensiunea teoretica are in vedere cunoasterea de catre studenti, ptr.a deveni buni practicieni in orice domeniu juridic, a mijloacele tehnice de care dispun org. judiciare si expertii ptr.cercetarea si judecarea faptelor penale, precum si faptul ca org.judiciare trebuie sa cunoasca mijloacele tehnice de care dispun expertii pt. aflarea adevarului si sa inteleaga limbajul acestora, ptr.a analiza cu competenta cuprinsul acestora. Dimensiunea practica-cuprinde o latura conspirativa, secreta. Notiunile teoretice dobandite sunt aprofundate de cei care lucreaza in acest domeniu. Dotarile tehnice, mijloacele de supraveghere a infractorilor periculosi, de depistare a obiectelor ascunse in ziduri, in metale sunt cunoscute numai de cei specializati in acest domeniu. Notiunea de c-tica in literatura de specialitate are un continut foarte restrans, fiind integrata in criminologie, iar alteori, are un sens larg, cuprinzand medicina legala, pshiologia judiciara. Aceasta disciplina constituie o stiinta autonoma avand stranse legaturi cu alte stiinte. Putem defini c-tica ca fiind stiinta care elaboreaza si foloseste mijloacele tehnice, metodele si procedeele tactice necesare descoperirii si cercetarii inf. si a persoanelor care leau savarsit, precum si a prevenirii faptelor antisociale. Obiectul c-ticii. C-tica are un obiect propriu de studiu si metode specifice de cercetare. Aceasta elaboreaza metodele de cercetare a urmelor infractiunii: urmele de maini, urmele mijloacelor de transport, urmele instrumentelor de spargere, urmele impuscaturii, cu scopul de a identifica obiectele creatoare de urme si persoanele care le-au folosit. Ctica elaboreaza metodele tactice si procedeele de ascultare a persoanelor implicate in savarsirea inf. C-tica actioneaza in prevenirea inf. printr-o activitate dusa in mod organizat de organele judiciare, pe baza unor metode si mijloace specifice unor grupe de infractiuni si unor categorii de infractori. Metodele criminalisticii. C-tica foloseste atat metode specifice (descoperirea, fixarea si interpretarea urmelor si a mijloacelor materiale de proba, examinarea comparativa, efectuarea experimentelor, identificarea persoanelor si a cadavrelor dupa semnalmentele exterioare ori dupa resturi osoase, cercetarea falsului in acte), cat si metode ale altor stiinte cum ar fi: spectroscopia, cromatografia, holografia, anatomia comparata. Structura cursului de c-tica. C-tica este o stiinta cu caracter autonom si unitar, dar cu toate acestea, din ratiuni de ordin didactic, este admisa o structura tripartita a materiei: tehnica, tactica si metodologia de cercetare a unor grupe de infractiuni. Tehnica c-tica priveste mijloacele tehnice folosite de organele de urmarire penala si de experti pt. descoperirea, ridicarea, examinarea, fixarea si interpretarea urmelor si a mijloacelor materiale de proba. Sunt studiate principiile identificarii si mijloacele de aplicare a fotografiei judiciare la nevoile organelor de urmarire penala. Tactica c-tica are in vedere studiul metodelor tactice folosite la ascultarea persoanelor participante la procesul penal si al procedeelor de efectuare a unor activitati specifice organelor de urmarire penala: elaborarea si verificarea versiunilor, cercetarea la fata1

locului, reconstituirea, perchezitia, prezentarea pt. recunoastere. Metodologia c-tica studiaza mijlocele tehnice si metodele tactice folosite la cercetarea unor grupe de inf. ce prezinta un grad mai ridicat de pericol social, sau care solicita o specializare a organelor judiciare, aici mentionam inf. impotriva personei, sustragerile din avutul public si particular, accidentele de circulatie, darea si luarea de mita, traficul de stupefiante. Legatura c-ticii cu alte tiinte. C-tica, este o stiinta autonoma insa imprumuta din alte domenii ale stiintei notiuni si constatari pe care le adapteaza la specificul propriu: 1.Legatura cu medicina legala. Cea mai mare legatura o are c-tica cu medicina legala pt. ca din ea s-a desprins in urma cu mai putin de 100 de ani. La inceput medicul legist facea totul iar politistilor le revenea un nr. restrans de atributii. Cu timpul, politia stiintifica s-a dezvoltat atat de mult incat a devenit o stiinta noua numita c-tica. Intre c-tica si medicina legala exista o legatura atat de stransa, incat unele fapte nu pot fi cercetate fara aportul medicului legist. Paternitatea c-ticii este revendicata de medicii legisti care studiaza acelasi fenomen, infractionalitatea, dar din unghiuri diferite. Intre cele doua stiinte exista raporturi speciale, datorate contributiei avute de medicii legisti la dezvoltarea c-ticii. 2.Legatura cu chimia. C-tica foloseste cuceririle chimiei in domenii cum sunt cercetarea falsului in acte cand trebuie sa cunoastem reteta de fabricare a hartiei si a cernelurilor pentru a putea deosebi intre ce este original sau autentic si ce este fals. Chimia ofera mijloacele necesare pt. descoperirea, relevarea, fixarea si cercetarea urmelor, precum si anumite date referitoare la substante toxice, stupefiante, falsuri alimentare, medicamente si alte substante de natura organica si anorganica necesare descoperirii si dovedirii activitatii infractionale. 3.Legatura cu fizica. C-tica foloseste rezultatele cercetarilor din fizica in domenii cum sunt fotografia judiciara sau efectele laserelor, razelor infrarosii sau radiatiilor atomice folosite in scopuri criminale. 4.Legatura cu psihologia. In tactica folosita de c-tica la ascultarea persoanelor sau la perchezitie, aplicam cunostintele de psihologie generala si psihologie judiciara pentru a sti cum sa ne purtam cu fiecare persoana cercetata in functie de structura psihica a acesteia. 5.Legatura cu c-logia. Cele doua stiinte au autonomie si obiect de cercetat propriu dar se intalnesc intr-un domeniu comun si anume in privinta activitatii de prevenire a inf. Atunci cand pornim la cercetarea unui caz, folosim mai intai cunostintele de c-tica pentru a afla cine este autorul inf., apoi folosim cunostintele de c-logie pentru a afla cauzele care au determinat si conditiile care au favorizat sau inlesnit savarsirea faptei. C-tica isi propune sa raspunda la 7 intrebari fundamentale dintre care cea mai importanta este ,,Cine este autorul ? iar c-logia la intrbarea ,,De ce ?. Die sieben goldenen W 1.Was ? = ce ? 5. Womit? =cu ce? 2.Wann ? =cand? 6. Warum? =de ce? 3.Wo ? =unde? 7. Wer? =cine? 4.Wie? =cum? Dreptul penal studiaza fapte abstracte, considerate inf. daca sunt intrunite conditiile prevazute de Codul penal si legile speciale.C-tica ofera probe cu ajutorul carora se poate dovedi ca faptele concrete, cercetate de organele judiciare, intrunesc conditiile prevazute de lege pt. a fi calificate infractiuni. Dreptul procesual penal stabileste cadrul legal in care trebuie sa se desfasoare activitatea de tragere la raspundere penala a celor care nu si-au conformat conduita normelor imperative penale.

2

C-tica foloseste metode de cercetare din biologie la examinarea urmelor de natura organica: sange, urina, sperma, saliva, sputa, fire de par sau urme de natura vegetala.

IDENTIFICAREA C-TICA Notiune. In acest domeniu operam cu doua notiuni de baza, anume identificarea si identitatea. Identificarea inseamna cautarea insusirilor comune ale obiectelor, fiintelor sau fenomenelor concrete si ale insusirilor ce le deosebesc unele de altele, prin ordonarea lor in tipuri, grupe si subgrupe si apoi deosebirea fiecaruia in parte de toate celelalte cu care au anumite asemanari. Identitatea inseamna a stabili acele insusiri ori proprietati Intre cele doua notiuni exista o ordine fixa, adica intai are loc operatiunea de identificare apoi identitatea reprezinta rezultatul obtinut la sfarsitul procesului de identificare. Intre iidentificare si identitate exista o stransa legatura, deoarece scopul identificarii il constituie stabilirea identitatii. Obiectele identificarii. In functie de rolul pe care il au in activitatea de identificare si de legatura cauzala cu fapta ilicita, se face deosebire intre obiectele ce trebuie identificate si obiectele cu ajutorul carora se identifica cele dintai si obiectele cautate si cele verificate. Ob. de identificat denumit si obiect scop, poate fi persoana infractorului, instrumentele folosite la comiterea inf. sau orice alt obiect care a lasat o urma in timpul savirsirii inf.. Ob. identificator,denumit si obiect mijloc,este obiectul folosit ptr.identificarea obiectului scop. Acestea sunt constituite de urmele de la locul faptei, precum si de impresiunile obtinute experimental cu obiectele presupuse a le fi creat in timpul savarsirii inf. Proiectilele gasite la locul faptei si cele trase experimental in poligon sunt obiecte mijloc, arma corp delict este obiect scop. Obiectele cautate sunt ghetele care au format urmele gasite la locul faptei. Obiectele verificate sunt ghetele presupuse a fi creat aceste urme. FELURILE IDENTIFICARII. Dupa metodele folosite, identificarea poate fi: 1. identificarea dupa memorie ; 2. dupa descriere; 3. dupa urmele gasite la locul faptei. 1.Identificarea dupa memorie. Este modalitatea cu valoarea de identificare cea mai redusa pentru ca memoria inseala si odata cu trecerea timpului totul se uita. 2.Identificarea dupa descrierea trasaturilor esentiale ale obiectelor sau fiintelor consta in descrierea pe care o face reclamantul in caz de furt, pierdere sau disparitie a unui obiect sau fiinta. Aceasta modalitate este privita cu multe rezerve deoarece reclamantul are tendinta de a exagera in descrierea valorii obiectului sau fiintei. Organul judiciar care consemneaza declaratia este obligat sa scrie cat mai multe detalii care vor folosi la identificare. 3. Identificarea dupa urmele lasate la locul faptei de obiecte sau fiinte. Este modalitatea cea mai obiectiva si cea mai preferata, deoarece urmele lasate la locul faptei constituie probe concrete, care nu pot fi modificate sau denaturate. De aceea sunt preferate rapoartele de constatare tehnico-stiintifica, de expertiza din cele mai3

diverse domenii. Daca nu dispunem de asemenea urme, le folosim si pe primele doua modalitati. ETAPELE IDENTIFICARII. Identificarea este un proces complex, unde plecam de la trasaturile cele mai generale si apoi ajungem la trasaturile de detaliu, atat pentru asemanari cat si pentru deosebiri. Astfel, in caz de sasvarsire a omorului cu arma de foc, stabilim tipul daca aflam ca s-a folosit o arma de vanatoare sau o arma militara. Stabilirea tipului presupune deci stabilirea trasaturilor generale ale obiectului sau ale fiintei. Stabilim grupa ,daca retinand ca a fost o arma militara, face parte din arme cu teava lunga (pusca) sau cu teava scurta (pistol, revolver). Stabilim subgrupa, daca retinand ca a fost un pistol, acesta face parte din modelul Parabellum, Mauser etc.In acest stadiu al identificarii, putem restrange cercul banuitilor si cerceta persoanele care au in dotare pistolul din aceasta subgrupa. METODOLOGIA IDENTIFICARII. Expertul sau tehnicianul criminalist poate folosi mai multe metode de cercetare in laborator, care sunt grupate in doua categorii mari si anume: examinarea separata si cea comparata. 1.Examinarea separata. Primind o cerere de expertiza a falsului in acte, expertul cerceteaza mai intai actul banuit fals pentru a stabili cat mai multe detalii. In aceasta etapa sunt exanimate separat fiecare dintre obiectele purtatoare de urme, precum si urmele ridicate de la locul faptei si cele produse experimental in laborator. Se are in vedere imprejurarea ca aceeasi persoana poate sa scrie cu totul diferit, in functie de starea psihica in care se afla, de materialul suport sau de pozitia in care sta in timpul scrierii. Examinarea comparativa. Expertul foloseste mai multe procedee de comparatie: procedeul confruntarii, cel al juxtapunerii si cel al suprapunerii. 1.Procedeul confruntarii inseamna ca expertul asaza alaturi actul incriminat si proba de scris luata de la persoana banuita, comparatia poate fi facuta si prin examinarea cu ochiul liber.In lab.de c-tica se maresc fotografiile celor2 categorii de urme si se compara la microscop. 2.Procedeul juxtapunerii (al continuitatii liniare). Mai este denumit si procedeul asezarii cap la cap. Asa se intampla cand toporul sau cutitul care trece prin lemn lasa detalii datorita uzurii si fotografiem urmele gasite la locul faptei precum si urmele produse experimental in laborator cu cutitul sau toporul banuite ca au fost folosite la savarsirea faptei. Cele doua fotografii se asaza ,,cap la cap si daca exista continuitate liniara intre detaliile urmelor, spunem ca am identificat arma folosita la la savarsirea inf. Procedeul este folosit la cercetarea urmelor instrumentelor de spargere, al urmelor de pe glont 3.Procedeul suprapunerii. Folosim o hartie de calc pe care o asezam peste o semnatura luata de la persoana banuita, tragem conturul cu creionul pe hartia transparenta si o asezam peste semnatura falsa si daca este suprapunere perfecta spunem ca am identificat autorul semnaturii. FORMULAREA CONCLUZIILOR. La incheierea activitatii de identificare, expertul poate formula concluzii categorice, probabile si de imposibilitate. A)Concluziile categorice (certe) pot fi cert pozitive sau cert negative. Sunt concluzii cert pozitive atunci cand expertul constata ca urma de deget gasita la locul faptei a fost lasata de degetul aratator de la mana dreapta a lui Z". Sunt concluzii cert negative atunci cand se4

foloseste urmatoarea formulare:"glontul scos din corpul victimei nu a fost tras cu arma seria Z.B. 1781, prezentata ptr.expertiza. B)Concluzii de probabilitate. Se formuleaza in cazul in care obiectele sau urmele prezentate ptr. examinare nu prezinta suficiente caracteristici ptr. identificare. Concluziile de probabilitate nu exclud existenta unei anumite imprejurari, dar nici nu o pot confirma pe deplin, acestea fiind intalnite in rapoartele de expertiza traseologica, privitoare la identificarea obiectului cu care s-a actionat asupra unui obstacol. C)Concluzii de imposibilitate. Sunt formulate asemenea concluzii in cazul insuficientei caracteristicilor de individualizare sau a lipsei unor mijloace sau metode adecvate de cercetare. Ex. o semnatura formata din cateva linii frante nu poate oferi elemente de individualizare, deoarece ar putea fi relizata de un nr. infinit de persoane FOTOGRAFIA JUDICIARA Notiune si importanta Fotografia reprezinta o reproducere a imaginilor luminoase ale obiectelor, prin folosirea proprietatii luminii de a descompune sarurile de argint. Notiuni de tehnica fotografica. Pt. A face fotografii avem nevoie de trei elemente: aparatul foto, substantele fotosensibile si un laborator foto. a)Aparatul foto este o camera inchisa perfect in care se asaza filmul si dam drumul sa patrunda lumina atat timp cat trebuie sa se descompuna substanta fotosensibila de pe filmul care contine saruri de argint. La aparatul foto se ataseaza un obiectiv care poate fi schimbat dupa dorinta, in functie de distanta de la care fotografiem. b)Substantele fotosensibile sunt filmul de celuloid transparent si hartia care au fixate pe o parte saruri de argint (cloruri, bromuri, ioduri) care in contact cu lumina se descompun si obtinem nuante diferite de alb-negru. Pt. fotografia in culori se folosesc substante relizate dupa retete mult mai complexe. Exista materiale fotosensibile cu destinatie speciala, cum sunt cele sensibile la radiatii infrarosii, denumite infracromatice, folosite la fotografierea in intuneric. c) Laboratorul foto este o camera obscura unde se trece tot cu ajutorul luminii imaginea de pe film pe hartie apoi, hartia cu substantele fotosensibile pe o parte.????.intai pentru a iesi in evidenta apoi pentru a se opri innegrirea. Se folosesc solutii diferite pt.film si pt. hartie, parcurgandu-se trei etape obligatorii: developare, spalare si fixare. Fotografia judiciara nu este o fotog. artistica, adica nu urmarim frumosul ci observarea detaliilor. FOTOGRAFIA JUDICIARA OPERATIVA (de lucru) este fotografia efectuata de organele de UP in timpul cercetarilor la fata locului sau pt. fixarea rezultatului altor activitati: perchezitie, reconstituire etc.Fotog. jud. operativa, dupa scopul urm. si momentul in care este efectuata, se clasifica in: A.fotografia la locul faptei; B.fotografia de reconstituire ; C.fotografia de perchezitie ; D.fotografia semnalmentelor. A.Fotografia la locul faptei se face plecand de la general la particular, adica mai intai se face o fotografie a locului respectiv, apoi se face o foto schita cand surprindem portiuni reduse din terenul cercetat, pentru ca in cele din urma sa fotografiem obiecte principale: masina, topor,etc si incheiem cu foto. detaliilor: urmele de deget, locul impuscat, locul intepaturii cu cutitul etc.

5

a.Fotografia de orientare. Fotografierea locului unde se efectueaza cercetarile incepe cu fixarea cadrului general, pt. surprindera reperelor principale din teren. Dupa fotografia de orientare poate fi recunoscut cu usurinta locul unde s-au efetuat cercetarile. In functie de detaliile ce trebuie reproduse pe pelicula, indiferent de natura locului cercetat se impune luarea mai multor imagini, efectuandu-se fotografia panoramica. b.Fotografia schita se foloseste pt. a cuprinde un cadru mai restrans al locului unde se efectueaza cercetarile fara a cuprinde si vecinatatile. Dupa natura scopului urmarit, a locului cercetat si a mijloacelor tehnice avute la dispozitie, fotogrfia schita se clasifica in: fotografia unitara, fotografia pe sectoare, fotografia de pe pozitii contrare si fotografia de pe pozitii incrucisate. Fotografia schita unitara se efectueaza cand locul cercetat poate fi redat printr-o singura imgine. Fotografia schita pe sectoare se foloseste in aceleasi situatii ca la fotografia panoramica, dar la o scara mai redusa. Fotografia de pe pozitii contrare este folosita in cazul in care trebuie retinute caracteristici ale locului sau ale obiectului, ale spatiului, privite de pe pozitii opuse. Fotografia de pe pozitii incrucisate reprezinta o continuare a fotografiei de pe pozitii contrare, dar locul sau obiectul cercetat este fotografiat din cele patru laturi. c.Fotografia obiectelor principale. Se vor lua imagini separate pt. fiecare din obiectele care prezinta interes pt. cercetari: cutitul, parul, toporul cu care a fost ucisa victima, animalele de tractiune ucise in timpul accidentului produs de un camion,etc. In fiecare fotografie trebuie sa fie surprinse si raporturile cu obiectele din jur, iar pt.a se cunoaste distanta dintre acestea e recomandabil sa se foloseasca o linie gradata sau banda gradata. d.Fotografia de detaliu Fotografierea la locul faptei se incheie cu surprinderea unor detalii care reprezinta interes pt. cercetari, precum: locul de patrundere a glontului in corpul victimei, leziunea produsa de cutit sau topor. Pt. ca fotografia sa redea cat mai fidel gravitatea leziunilor produse, dimensiunile si forma lor, alaturi de suprafata fotografiata trebuie sa se aseze o linie gradata. B.Fotografia de reconstituire. La reconstituire, se fotografiaza locul unde are loc reconstituirea, apoi imagini din timpul reconstituirii, adica momentele cele mai importante, adica redarea faptei ce se reconstituie. C.Fotografia de perchezitie. Se fac fotografii ale locului unde facem perchezitia, apoi locul ascunzatorilor unde s-au gasit cadrave, persoane, apoi fotografii ale obiectelor gasite la perchezitie, fotografiate mai intai in grup, apoi separat si in detaliu, cum este cazul bancnotelor date mita cand trebuie sa fotografiem toate detaliile. D.Fotografia semnalmentelor cuprinde mai multe modalitati de fotografiere: 1.fotografia de identificare a persoanei ; 2.fotografia de identificare a cadravelor; 3.fotografia de urmarire. 1.Fotografia de identificare a persoanei. La inceperea cercetarii unui banuit sau inculpat, se fac obligatoriu doua fotografii din fata si profil iar daca persoana poarta ocheleri se face o a treia foto semiprofil si la persoanele care au semne particulare, cum ar fi cicatrici mari, lipsa unei urechi, se face si o a patra foto. 2.Identificarea la cadavre. Daca sunt fragmentate, se fotografiaza fiecare fragment, se reconstituie intregul si se spala urmele pentru a aduce cadavrul la imaginea cat mai apropiata de cea avuta in viata. 3.Fotografia de urmarire se face cu aparate de constructie deosebita pentru a nu atrage atentia celui urmarit care se sustrage U.P. sau pregateste savarsirea unei inf.

6

CAP. III FOTOGRAFIA DE EXAMINARE Fotografia de examinare se face in lab. de specialisti de inalta calificare si cu mijloace moderne. si este de mai multe feluri : A. Fotografia de examinare sub raze vizibile ; B. Fotografia sub raze invizibile ; C. Microfotografia. A. Fotografia de examinare sub raze vizibile. Sunt folosite tehnici pentru cercetarea falsului, actelor, pentru urmele de deget cand specialistii fac asa zisele foto: de ilustrare, de comparare, de umbre, de contrast, separatoare de culori. 1.Fotografia de ilustrare. Procedeul este folosit in laboratoarele de expertiza ptr. fixarea imaginii obiectului ce urmeaza a fi supus examinarii. Scopul urmarit este acela de a se ilustra dimensiunile (prin asezare langa o rigla gradata), forma si caracteristicile obiectelor primite ptr.expertiza 2.Fotografia de comparare poate fi realizata in mai multe variante,in raport de procedeele folosite: -Fotografia de comparare prin confruntare este folosita in examenele de laborator,cand expertul dispune de fotografia urmei gasite la fata locului si de fotografia urmei reproduse experimental in laborator. Astfel se procedeaza ptr. compararea fotografiei urmei de deget cu fotografia impresiunii digitale luate de la persoana banuita .De asemenea, se poate confrunta fotografia mulajului unei urme de adancime cu fotografia mulajului executat experimental in laborator,dupa obiectul presupus a fi creat in urma gasita la locul faptei. -Fotografia de comparare prin suprapunere este folosita atunci cand cel putin una din fotografii a fost realizata pe suport transparent. Procedeul este frecvent intalnit in practica expertilor sau tehnicienilor criminalisti in domeniul traseologiei. Asezandu-se imaginea trasparenta peste fotografia cu care se compara, pot fi examinate detaliile unei semnaturi, ale impresiunilor de stampila, ale documentelor falsificate. Daca cele doua imagini se suprapun perfect si exista o coincidenta a detaliilor sub toate aspectele,se pot formula concluzii cert pozitive privind identitatea autorului semnaturii de pe documentul fals, a pantofului care a creat urma de adancime ridicata prin mulajul examinat. -Fotografia de comparare prin juxtapunere-continuitate liniara -este un procedeu folosit frecvent in domeniul balisticii judiciare, a cercetarii instrumentelor de spargere, a cercetarii dactiloscopice. Compararea prin juxtapunere consta in imbinarea unei sectiuni din fotografia ce contine detaliile urmei cu o sectiune din fotografia impresiunii.In caz de identitate, va exista o coincidenta perfecta a liniilor luate ca reper in cele doua imagini. Astfel se procedeaza cu fotografiile proiectilelor gasite in corpul victimei, care se compara cu fotografiile proiectilelor provenite de la tragerile experimentale, facute cu arma presupusa a fi fost folosita, sau se compara fotografiile urmelor de topor gasite la locul faptei cu fotografiile urmelor produse experimental in laborator cu toporul presupus a fi fost folosit la producerea lor. 3.Fotografia de umbre. Procedeul valorifica proprietatea razelor luminoase de a scoate in evidenta diferente de relief ale suprafetei cercetate. Este folosit la citirea textelor scrise cu creionul apoi sterse prin radiere, la cercetarea urmelor de adancime produse de maini sau de picioare ori a urmelor instrumentelor de spargere, cum ar fi urmele de taiere produse in lemn de topor. 4.Fotografia de reflexe se foloseste ptr. evidentierea diferentei de netezime a suprafetelor plane, datorita proprietatii luminii de a fi reflectata sub unghiuri diferite. Se procedeaza ptr. punerea in evidenta a urmei de deget existenta pe o suprafata neteda, lucioasa si care este

7

greu sau chiar imposibil de observat cu ochiul liber, ori a modificarilor aduse unui inscris prin inlaturare de text cu ajutorul unor subtante chimice. 5.Fotografia de contraste se realizeaza prin folosirea materialelor fotosensibile cu coeficient mare de contrast, prin diafragmare si prelucrare in revelatori contrastanti. Este folosita ptr.examinarea scrisului sters prin radiere, descoperirea urmelor invizibile. 6.Fotografia separatoare de culori. Procedeul are la baza posibilitatea razelor luminoae de a inregistra deosebirile extrem de mici dintre nuantele aceleiasi culori, pe care nu le poate percepe ochiul omului. Ptr. separarea culorilor se folosesc filtre care au capacitatea de a retine culoarea complementara. Procedeul este folosit ptr. descoperirea adaugirilor facute in acte cu cerneluri sau creioane, in aparenta de aceiasi nuanta de culoare cu scrisul de baza al actului cercetat. B.Fotografia de examinare in radiatii invizibile. Sunt cunoscute mai multe modalitati: fotografia de examinare cu raze ultraviolete, in radiatii infrarosii, in radiatii Roentgen, gamma, beta si neutronice. 1.Fotografia de examinare in radiatii ultraviolete este folosita in laboratoarele de expertiza c-tica, iar tehnicienii cu o pregatire speciala o aplica si in timpul cercetarii la fata locului. Ptr. realizarea acestui gen de fotografii pot fi aplicate doua metode: metoda fluorescentei si metoda razelor reflectante. Are o larga aplicare practica in traseologie, in balistica judiciara,cercetarea inscrisurilor false sau cercetarea inf.de mita, furt. 2.Fotografia de examinare in radiatii infrarosii. Acest gen de fotografii se bazeaza pe aplicarea proprietatilor razelor infrarosii de a strabate anumite corpuri si de a fi retinute de altele. De aceea, se pot face fotografii si in conditii de intuneric, fum sau ceata. Este folosita ptr.cercetarea falsurlor prin inlaturare sau acoperire de text, cercetarea operelor de arta banuite a fi false, cercetare urmelor suplimentare ale impuscaturii, precum si pentru supravegherea si cercetarea in conditii de intuneric. 3.Fotografia de examinare in radiati Roentgen, gamma, beta si neutronice. Aceasta procedura de fotgrafiere se bazeaza pe proprietatea radiatiilor X, gamma, beta si neutronice de a penetra corpurile in mod diferit, in functie de grosimea si intensitatea lor. Fotografia de examinare in radiati Roentgen isi gaseste aplicarea in multe domenii,cum ar fi perchezitia corporala a persoanelor care au inghitit obiecte de volum mic si valoare mare (bijuterii, microfilme), examinarea obiectelor aflate in bagaje in timpul controlului la punctele de trecere a frontierei, cercetarea urmelor suplimentare ale impuscaturii. Fotografierea in radiatii gamma este executata numai de specialisti in fizica nucleara, dar trebuie cunoscuta si de org. judiciare, ptr. ca are aplicare si in c-tica.Cu aceste tehnici, bazate pe proprietatea razelor gamma de a trece prin orice obiect, se poate cerceta interiorul unei arme, lacatele sau incuietorile metalice, precum si locul de ascundere a armei in ziduri sau dulapuri metalice etc. Fotografierea in radiatii beta este in curs de cercetare, insa poate fi folosita in c-tica la examinarea densitatii si grosimii hartiei, sau compozitiei cernelurilor. In traseologie, poate fi utilzata ptr. depistarea microurmelor. Fotografia (radiografia) cu neutroni este un procedeu pus la punct de canadieni din anul 1983 si aflat in curs de experimentare. In c-tica, procedeul se foloseste la descoperirea stupefiantelor ascunse in orice fel de ambalaj precum si la depistarea substantelor explozive. In cazul fotografierii sub raze X, gamma si beta, obiectul cercetat se pune intre izvorul razelor si materialul fotosensibil.In acest fel, cliseul este impresionat numai dupa ce radiatiile trec prin obiectul respectiv.

8

STUDIUL URMELOR Notiunea de urma in criminalistica. Studiul urmelor reprezinta cea mai importanta tema de cercetare criminalistica.Se admite ca ar exista chiar o stiinta autonoma traseologia,ce studiaza intreaga activitate de descoperire,fixare,ridicare si valorificare a urmelor. Notiunea de urma in criminalistica cuprinde o sfera mult mai larga decit aceea de urma a infractiunii. Urmele infractiunii sunt urmele produse de om in timpul savirsirii unor fapte prevazute de legea penala. Criminalistica studiaza urme produse de fenomene ale naturii sau cele produse de animale deoarece acestea pot prezenta interes la cercetarea unor categorii de infractiuni.Astfel,la cercetarea infractiunilor la regimul circulatiei pe drumurile publice trebuie sa cunoastem detaliile si caracteristicile urmelor produse de vitele de tractiune care ajuta la stabilirea directiei de mers sau la identificarea mijlocului de transport. Ptr. ascunderea urmelor de picioare se foloseste incaltaminte in special confectionata ptr. a Simula urmele animalelor.Modul de formare a urmelor de picioare produse de om si cele specifice animalelor due la descoperirea acestor incercari de simulare. Traseologia studiaza categoria de urme care se produc prin imprimarea conturului sau detaliilor unor obiecte mai dure pe suprafata sau substanta unor obiecte de o consistenta mai slaba:urme ale instrumentelor de spargere,ale impuscaturii,ale mijloacelor de transport. In criminalistica notiunea de urma are un sens mai larg si unul mai restrins.In sens larg,urmele constitue rezultatul modificarilor intervenite in mediul inconjurator prin actiunea omului si in sens restrins,urmele sunt numai acele modificari produse in mediul inconjurator in timpul savirsirii unor fapte prevazute de legea penala.Aceste modificari trebuie cercetate atit pe obiectele asupra carora s-a exercitat actiunea omului cit si pe corpul sau imbracamintea persoanelor implicate in savirsirea unor fapte penale. Intre actiunea omului si modificarile produse in mediul inconjurator trebuie sa existe o legatura cauzala. In criminalistica notiunea de urma cuprinde toate modificarile care au loc in lumea materiala prin actiunea omului si care prezinta interes ptr. stabilirea existentei unei fapte prevazute de legea penala,a mijloacelor folosite la savirsirea ei,a imprejurarilor care s-a produs,ptr. indentificarea faptuitorului. Clasificarea urmelor. Urmele au forme si aspecte din cele mai diferite si clasificarea lor este foarte anevoioasa.Clasificarea lor se face dupa multiple criterii: 1.Dupa modul de formare sunt: urmele de reproducere; urmele formate din obiecte; urmele produse prin explozii sau incendii. Urmele de reproducere se formeaza prin venirea in contact nemijlocit a doua obiecte:primul purtind denumirea de obiect creator de urma, lasa pe suprafata ori substanta celui de-al doilea,numit obiect primitor de urma,o parte din caracteristicile sale de contact. Urmele de reproducere se clasifica si se subclasifica dupa anumite criterii, si anume: A-Dupa modul de actiune a uniu obiect asupra celuilalt, urmele de reproducere se clasifica in: urme statice si urme dinamice. Urmele statice se formeaza printr-un singur contact intre obiectul creator de urma si obiectul9

primitor de urma.Ex.la contactul degetului cu o suprafata plana lucioasa se imprima detaliile desenului papilar;la trecerea unui autovehicol pe asfaltul curat al soselii ramin imprimate urmele desenului antiderapant al pneurilor. Urmele dinamice se formeaza prin alunecarea obiectului creator pe suprafata obiectului primitor.Ex.urmele lasate de pneurile unui autovehicol pe asfalt in timpul frinarii bruste sau urmele instrumentelor de spargere in timpul fortarii sistemul de inchidere a unei usi. B-Dupa consistenta sau gradul de plasticitate a obiectului primitor, urmele de reproducere se clasifica in: urme de adancime si urme de suprafata. Urmelede adincime care se formeaza atunci cind obiectul primitor de urme are un grad de plasticitate mai mare decit obiectul creator de urme. Ex.urmele pneurilor cind autovehicolul circula pe un drum desfundat sau cind o persoana calca pe nisipul umed de pe plaja ori pe asfaltul incins al trotuarului puternic incalzit de razele solare. Urmele de suprafata se formeaza atunci cind obiectul creator de urme si eel primitor de urme au un grad de plasticitate aproape asemanator,iar obiectul creator de urme isi imprima conturul si detaliile pe suprafata obiectului primitor.Aceste urme se impart in urme de stratificare si urme de destratificare. Urmele de stratificare se formeaza prin desprinderea de pe suprafata obiectului creator si punerea pe suprafata obiectului primitor a unui strat subtire de substanta.Ex.cind praful, vopseaua si alte asemenea substante se detaseaza de pe suprafata degetului care atinge suprafata curata, lucioasa a unui geam,a unei oglinzi; cind urmele pneurilor de praf sau de noroi ating suprafata asfaltului curat de pe sosea. Urmele de destratificare se formeaza prin desprinderea unui strat superficial de substanta de pe suprafata obiectului primitor de urme si depunerea acestuia pe suprafata obiectului creator de urme.Ex.urmele de deget cind degetul curat atinge suprafata prafuita a unei mese oricind pneurile umede ale autovehicolului circula pe asfaltul acoperit de praf. C-Dupa natura obiectului creator. Potrivit acestui criteriu putem intilni atitea urme cite obiecte exista in lumea materiala.In criminalistica sunt studiate numai cele care reprezinta interes ptr. aflarea adevarului in procesul penal:urmele de miini,de picioare,de dinti.Dupa modul de formare urmele pot fi clasificate in urme locale si urme de contur. 2.Dupa natura factorilor care participa la procesul de formare a urmelor. In formarea urmelor sunt antrenate doua categorii de factori:factorii creatori de urme si cei primitori de urme. In ambele categorii sunt cuprinse urmele create de om, de animale, de vegetale si de obiecte sau fenomene. Omul poate crea urme cu miinile,picioarele,fata ori alte parti ale corpului care vin in contact cu locul unde s-a produs infractiunea,dupa cum obiectele de la locul savirsirii faptei pot lasa urme pe corpul omului.In aceasta categorie se includ si podusele biologice de natura umana: sange, urina, secretii glandulare. Animalele pot crea urme cu diferite parti ale corpului:gheare,copite,coarne sau cu fire de par,produse biologice si cu mirosul specific al animalelor,deoarece pot folosi la identificarea acestora. Plantele pot crea urme sub forma de zgirieturi, urticarie care indica locul pe unde au trecut persoanele implicate intr-un conflictvegetatie specifica zonei mlastinoase, zonei montane. Incendiile produse de descarcariile electrice naturale creaza urme caracteristice pe corpul,imbracamintea sau obiectele aflate asupra omului. 3.Dupa dimensiuni, urmele se clasifica in macrourme si microurme. Macrourmele percepute si examinate nemijlocit cu org. de simt ale omului.Aici sunt cuprinse majoritatea urmelor constatate in cursul cercetarilor efectuate la fata locului:urmele depicioare,a mijloacelor de transport, a instrumentelor de spargere. Microurmele sunt de dimensiuni reduse,ce nu pot fi percepute cu org. de simt ale omului si

10

ptr. a fi descoperite, sunt necesare mijloace tehnice speciale. Ex.particole de vopsea sau de sticla rezultate din spargerea parbrizului, oglinzii, la impactul masinii cu un obstacol. Urmele locale se formeaza pe locul de contact intre obiectul creator si eel primitor cind are loc o modificare a suprafetei sau volumului obiectului primitor.Ex.urma lasata de picior in pamintul umed ori cu urnia lasata de deget pe o bucata de plastelina. Urmele de contur se formeaza prin actiunea unor fenomene exterioare celor doua obiecte:creator si eel primitor de urma. Ex.un obiect lasat in loc dechis,cind asupra intregului spatiu actioneaza ploaia, zapada, praful si daca acest obiect este ridicat sprafata ocupata de el ramine neatinsa de acesti factori observindu-se limitele si conturul acestuia. URMELE DE MAINI Consideratii preliminarii Precizari de ordin terminologic. Cercetarea criminalistica a urmelor miinii presupune o activitate complexa,in care sunt implicate examinari ale desenului papilar de pe fata palmara a miinii.Ex.examinarea porilor si a crestelor papilare. Fiecare din aceste activitati poarta denumiri proprii,consacrate in literatura de specialitate:dactiloscopie,poroscopie,crestoscopie. Dactiloscopia, in sens mai restrins,are ca obiect cercetarea urmelor produse de detaliile desenului papilar al degetelor(dactilos = degete).Criminalistica insa foloseste sensul mai larg al acestui termen,in care sunt incluse toate cercetarile criminalistice privitoare la amprentele digitale, (fata palmara a mainii) si plantare (talpa piciorului). Poroscopia studiaza caracteristicile porilor, deschideri ale glandelor sudoripare, asezate pe crestele papilare sub forma unui sirag de margele,si care pot folosi la identificarea persoanei. Crestoscopia studiaza detaliile crestelor papilare,in special ale marginilor acestora,cind urma de deget nu este completa, ci cuprinde numai anumite fragmente ale crestelor. Proprietatile desenului papilar. Importanta desenului papilar ptr. identificarea persoanei decurge din proprietatile acestuia,sianume:unicitatea (individualitate),fixitatea,inalterabilitatea si longevitatea.Unii autori admit numai existenta primelor doua caracteristici,altii si pe a treia,iar altii si pe cea de-a patra.Toate aceste proprietati au importanta lor la cercetarea desenului papilar si o contributie proprie la identificarea persoanei. A-Unicitatea (individualitatea) desenului papilar.Cercetatorii in materie de dactiloscopie, admit, teoretic, posibilitatea existentei a doua desene papilare identice,desi pina in prezent nu s-a semnalat un asemenea caz. Probabilitatea intilnirii a doua desene papilare identice,apartinind unor persoane diferita,este foarte redusa.Ptr.a indentifica doua desene papilare cu aceleasi puncte coincidente,ar trebui cercetat 64 milioane de impresiuni, apoi, raportind aceasta probabilitate la factorul timp, ptr. aparitia a doua persoane cu impresiuni identice, ar trebui sa treaca 400 milioane de secole. B-Fixitateafstabilitatea) desenului papilar. De la nastere pina la moarte, pielea sufera importante modificari privitoare la culoare, elasticitate, grosime. La copii pielea este moale, elastica, predominind culoarea roz. Cu timpul, pielea pierde din elasticitate si culoare,apar ridurile,pielea este mai uscata,dar nu intervin modificari in detaliile desenului papilar.De aceea,impresiunea digitala inregistrata in perioada copilariei poate fi folosita ptr. identificare si la batrinete. C-Inalterabilitatea desenului papilar. Este proprietatea desenului papilar de a nu putea fi modificat cu nici unul din mijloacele cunoscute de stiinta si tehnica pina in prezent.Toate incercarile facute in acest scop nu au dat nici un rezultat. Aceasta trasatura a desenului papilar isi are explicatia in proprietatea pielii de a fi un tesut viu,in continua

11

transformare.Avem in vedere dermul,deci pielea propriu-zisa,care este un tesut fibros,conjunctiv,viu.Spre deosebire de epiderm(partea exterioara a pielii),care este format din celule moarte,dermul este format din celule vii,care au o anumita durata de viata.Pe msura ce acestea mor, apar altele noi, ca in oricare alte tesuturi ale corpului.De aceea,ranile superficiale se vindeca total,fara urme,ptr.ca dermul se reface o data cu trecerea timpului,iar cele profunde ramin ptr. totdeauna sub forma de cicatrice. Persoanele care au incercat, cu ajutorul unor agenti chimici sau fizici,sa distruga detaliile desenului papilar au constatat ca, daca distrugerile au fost superficiale, pielea s-a refacut complet in citeva zile,iar leziunile profunde au ramas sub forma de cicatrice, a caror prezenta a atras atentia org. De urmarire penala,fiind incluse pintre cele banuite de savirsirea faptei. D-Longevitatea este o trasatura proprie,care nu poate fi confundata cu fixitatea,nici inclusa in aceasta.Aici desenul papilar are o durata mai lunga decit viata persoanei;detaliile sale apar inca din luna a sasea a vietii intrauterine a fatului si dureaza mult timp dupa moarte,in raport de mediul care se afla cadavrul, pina la putrefactia totala.. Cercetarea urmelor de miini Clasificarea urmelor de miini. Urmele de maini se clasifica dupa mai multe criterii: A-Dupa modul de formare,distingem urme dinamice si urme statice. Valoarea de identificare a urmelor dinamice este redusa,ele contribuind eel mult la stabilirea apartenentei de gen (denumire corecta,nu identificarea generica). Urmele statice prezinta o importanta deosebita si, de aceea,se cerceteaza toate detaliile lor,care pot servi la identificare.In functie de plasticitatea obiectului primitor,se pot forma urme de adincime si urme de suprafata,acestea din urma putind fi de stratificare sau de destratificare. B-Dupa valoare de identificare sunt cunoscute urme vizibile si urme invizibile sau latente. Urmele vizibile au o valoare de identificare mai redusa iar urmele latente(invizibile) prezinta eel mai mare interes ptr. identificare,ptr.ca se formeaza prin depunerea unui strat foarte subtire de substanta, apta sa redea cu fidelitate detaliile caracteristice ale desenului papilar. De cele mai multe ori,ele se formeaza prin depunerea transpiratiei si a grasimii umane de pe piele pe obiectele cu suprafata neteda, lucioasa (pahare, piese de mobilier ori copertile unor carti), cu care miinile vin in contact. Cautarea si descoperirea urmelor de miini, cuprinde doua etape: prima etapa se desfasoara la fata locului, cea de-a doua in laborator. In prima etapa deosebim citeva momente importante,care, in ordinea desfasurarii lor, privesc: cautarea si decoperirea, relevarea, fixarea si ridicarea urmelor papilare. Cautarea si descoperirea reprezinta momentul eel mai important,ptr. ca cele mai pretioase urme ptr. identificarea persoanei sunt urmele latente(invizibile).In aceasta activitate sunt implicati ofiteri de politic specializati,precum si experti criminalisti.Este latura cea mai dificila a cercetarii urmelor de miini, prt.ca, daca au fost descoperite, relevarea, fixarea si ridicarea lor sunt mai lesne de efectuat. Pe linga utilizarea mijloacelor tehnice din dotare,cautarea urmelor presupune si cunoasterea metodelo tactice,adecvate specificului locului cercetat.Org.de urmarire penala va trebui sa reconstitue mintal drumul parcurs de infractor si fiecare faza a desfasurarii infractiunii.Chiar daca se ajunge la concluzia ca infractorul a folosit manusi, activitatea de cautare trebuie continuata, deoarece intervin momente in care acesta este nevoit sa scoata manusile,iar acestea, uneori, nu mai acopera intreaga suprafata, sau senip si permit sa se imprime un fragment de urma papilara. Urmele sunt cautate pe suprafete netede si lucioase,apte sa pastreze detaliile desenului papilar (sticla, portelan, lemn lustruit, ebonita), dar si pe alte obiecte: ambalaje de celofan, perete proaspat vopsit,

12

cartoane, hirtie velina. Specialistul trebuie sa lucreze cu atentie deosebita, ptr. a nu distruge urmele sau a nu imprima propriile urme de deget pe suprafetele cercetate. Ptr. a le observa mai usor, trebuie sa priveasca suprafata cercetata sub un unghi de 45 de grade, ori sa foloseasca o sursa de lumina naturala sau artificiala. Relevarea urmelor papilare. Relevarea urmelor constitue momentul imediat urmator si este strins legat de activitatea de cautare.Aceasta activitate se desfasoara atit la locul faptei,cit si in laborator,ptr. obiectele comod transportabile si care au fost ridicate in acest scop. In functie de natura obiectului primitor se folosesc tratamente fizice (mecanice), chimice sau optice. Relevarea prin metode fizice(mecanice) este metoda cea mai simpla si mai putin costisitoare,aflata la indemina org. de urmarire penala,si consta in pudrarea(prafuirea)sau afumarea suprafetei cercetate. Pudrarea consta in folosirea unor substante care se aplica pe suprafata cercetata cu ajutorul pensulei sau al unor pulverizatoare speciala. Aceste substante trebuie sa indeplineasca doua conditii importante: sa asigure contrastul cu culoarea suprafetei cercetate si sa aiba aderenta la aceasta.Cel mai frecvent folosite in practica sunt: ceruza, negrul de fum,osul de Sudan 3, ocidul de cupru. Ptr. Suprafetele multicolore se folosesc substante fluorescente. Afumarea consta in obt.funinginii prin arderea unor cantitati de camfor ori polfestiren, sau chiar prin arderea unei luminari fabricata pe baza de produse petrolifere.Obiectul este trecut cu portiunea pe care se presupune ca se afla urmele papilare prin fumul rezultat din ardere si, astfel, funinginea adera pe locul atins de crestele papilare.Indepartind surplusul de funingine cu ajutorul pensulei,apare urma colorata in negru.Metoda se foloseste ptr. cercetarea suprafetelor cromate sau nichelate. Intre metodele de relevare mentionam relevarea urmelor latente de pe un suport textil,prin marcarea cu izotopi radioactivi a proteinilor din sudoare. Relevarea prin metode chimice. Sunt cunoscute foarte multe tehnici de relevare chimica,folosite mai putin la fata locului si mai frecvent in laborator,datorita complexitatii utilizarii acestora. Cele mai simple tehnici constau in aburirea cu vapori de iod,de acid fluorhidric sau cinoacrilat.Alegerea acestor tehnici depinde de suprafata cercetata si de vechimea urmei. Alte metode constau in folosirea unor reactivi chimici,ca:nitratul de argint,ninhidrina.O tehnica speciala se foloseste ptr. relevarea urmelor formate prin depuneri de singe. Substanta folosita, numita Negru_amido, are proprietatea de a colora in albastru inchis proteinele din singe. Ptr. amprentele cu singe recente se foloseste laserul. Specialistii romani au obt. Rezultate si in relevarea urmelor digito-palmare de pe pielea umana si pe textile cu ajutorul unui strat de silicagel de granulatie foarte fina,depus pe o folie de aluminiu.Folia se aplica cu suprafata tratata cu silicagel pe acea parte a corpului victimei unde se presupune ca exista urme ale infractorului. Suprafata tratata va fi pulverizata cu vapori de iod,sau cu o solutie de acid sulfuric cu apa.Urmele astfel relevate vor fi fixate prin fofografiere. Tratamentul optic._Ptr.relevarea urmei sunt utilizate surse de lumina alba,dirijata sub diferite unghiuri de incidenta;pot fi folosite lanterne, reflectoare sau oglinzi, ptr. eflectarea razelor solare care vor inlesni examinarea cu ochiul liber a suprafetei respective. Tehnicile moderne constau in folosirea lampilor de radiatii ultraviolete,a surselor se lumina de tipul Polilight sau Crimescop ori a laserului.In timpul folosirii acestor surse,specialistul trebuie sa poarte ochelari de protectie, prevazuti cu lentile filtrante, adaptate aparatului utilizat. Ptr. examinarea urmelor in radiatii infrarosii se utilizeaza un asamblu compus din videocamera si ecran, compatibile cu spectral infrarosu. Fixarea urmelor de miini. Fixarea reprezinta conservarea urmelor in vederea13

valorificarii lor in cursul cercetarilor ulterioare in laborator sau a efectuarii expertizei.Principalele mijloace de fixare constau in descrierea urmelor in procesul-verbal de cercetare la fata locului si fotografierea acestora. In procesul-verbal, intocmit in respectarea prevederilor Cod pr. pen., se vor consemna toate detaliile privitoare la descrierea formelor urmelor,a tipului din care fac parte,a locului in care au fost gasite,a raportului de pozitie fata de obiectele principale si a metodelor de relevare folosite. Fotografierea cuprinde imagini ale grupajului de urme si ale fiecarei urme in parte,iar ptr.o buna localizare, alaturi de urma se asaza tablite cu numere indicatoare. Fotografiile si schita locului cercetat se atasaza la procesul-verbal de cercetare la fata locului. Ridicarea urmelor de miini. Ultimul moment al cercetarii criminalistice a urmelor de miini de la fata locului il considera ridicarea acestora.Specialistul va folosi cele mai potrivite metode,in functie de obiectul purtator de urma si de conditiile specifice ale locului fapte. Ex. fotografierea, transferarea pe pelicula adeziva, folosirea mulajelor (in cazul urmelor de adincime), iar in cazul obiectelor purtatoare de urme de dimensiuni reduse se procedeaza la ridicarea acestora. Fotografierea urmelor la fata locului se executa dupa ce acestea au fost relevate si numai daca obiectele purtatoare nu pot fi transportate la laborator. Transferarea pe pelicula adeziva se realizeaza cu ajutorul unor tehnici simple dar care impun respectarea cu strictete a regulilor recomandate de practica criminalistica. Urma trebuie sa fie mai intii relevata cu o pudra colorata,apoi se foloseste pelicula de culoare contrara prafului intrebuintat la relevare:neagra,atunci cind sau folosit prafuri albe si alba, atunci cind s-au folosit prafuri negre sau rosii.Se desprinde de pe pelicula celuloidul de protectie,apoi se aplica peste urma si se apasa usor cu degetul pe toata suprafata ei; se ridica pelicula si se aplica la loc celuloidul de protectie.Urma astfel ridicata se fotografiaza. Ptr. urmele de adincime se folosesc mulafe din stearina, ceara. Astfel se procedeaza in cazul urmelor gasite pe chitul proaspat al geamului, plastilina de la sigiliu, sapun, solul moale. Urma va fi curatata prin curent de aer sau cu ajutorul pensetei. Mulajul va fi fotografiat,apoi transportat r\a^ laborator.Obiectele purtatoare de urme se ridica atunci cind sunt comod transportate.Ex.cutitul presupus a fi folosit la savirsirea faptei, pistolul, sticlele de la bauturile alcoolice, cioburile de sticla. Ele nu trebuie atinse cu mina si ambalate prt. A se evita degradarea urmelor. Prelucrarea si examinarea urmelor papilare in laborator Competence si atributii. La prelucrarea si examinarea urmelor papilare in laborator sunt 2 categorii de specialisti, cu competente si atributii specifice.Cei care intervin chiar in momentul cercetarilor la fata locului sunt tehnicenii criminalisti,ofiterii de politic specializati in cercetarea urmelor papilare.Constatarile pe care le fac acestia la fata locului constituie temei de cercetare prt.examinarile de detaliuce vor continua in laborator unde exista mijloace tehnice corespunzatoare. La cercetarile la fata locului pot participa si expertii criminalisti. Activitatea acestora se desfasoara in laborator ptr.a examina obiectele purtatoare de urme ridicate de la locul faptei, urmele desenelor papilare ridicate de tehnicieni care constituie modele de comparatie. Pregatirea urmelor papilare ptr.examinare. l.Relevarea urmelor de pe obiectelepurtatoare,ridicate si transportate la lab, de criminalistica. Activitatea de relevare a urmelor,inceputa la fata locului,este continuata in laborator in vederea evidentierii lor de pe obiectele purtatoare ridicate in cursul cercertarilor. Conditiile de lucru oferite de laborator si mijloacele tehnice pe care specialistii le au la indemina permit sa se foloseasca metode de relevare complexe,cum ar fi tratarea cu ninhidrina, vaporizarea cu acid fluorhidric, examinarea in raze ultraviolete. Se pot folosi si

14

tehnicile simple de relevare in functie de natura obiectelor purtatoare si de vechimea urmei. 2. Fotografierea urmelor papilare. Se fotografiaza urmele papilare aflate pe obiectele transportate de la fata locului la laborator,apoi se realizeaza pozitivul si negativul fotografic.Urma papilara va fi fotografiata impreuna cu intregul obiect purtator sau o parte a acestuia ptr. a se identifica cit mai exact locul unde este situata urma.Se recomanda ca pe linga urma sa se aseze un element metric prt. A se realiza ulterior fotograme marite la scara. Dupa obtinerea negativului urmelor papilare se realizeaza diapozitivarea imaginii acestora, sau se trece la copierea direct pe hartia foto si la obtinerea fotogramei.Obtinerea pozitivului urmelor papilare se realizeaza cu ajutorul aparatului de copiat prin proiectie. Negativul fotografic se aseaza cu gelatina in jos in rama aparatului de marit. Cu ajutorul elementului metric asezat linga urma papilara in momentul fotografierii se va urmari ca imaginea urmei pe pozitiv sa fie marita la scara4/l. Luarea impresiunilor de comparatie. Cercetarea in laborator a urmelor de miini presupune existenta unor urme de comparatie.Urmele ridicate de la fata locului ori de pe obiectele purtatoare aduse in laborator ptr. relevare si examinare vor fi comparate cu modelele de comparatie obtinute de la persoanele banuite ori de la cadavre. Ptr. obtinerea modelelor de comparatie se folosesc tehnici diferite ptr.persoane si ptr. cadavre 1. Obtinerea impresiunilor de la persoane. In aceasta activitate se folosesc instrumente si materiale adecvate: placa pe care se aplica tusul,un rulou din cauciuc, un flacon cu tus tipografic, o tusiera impregnata cu substante chimice ptr. amprentare,fise dactiloscopice.Cele mai cunoscute metode in activitatea practica sunt ampretarea cu tus tipografic si ampretarea chimica. Folosirea tusului tipografic. Inaite de inceperea operatiei de amprentare degetele vor fi spalate cu apa si sapun.Pe placa de depune o picatura de tus care va fi intinsa cu ruloul pina se obtine un strat uniform. Specialistul prinde cu o mina degetul persoanei cercetate iar cu cealalta prinde de virful degetul si-1 ruleaza pe placa o singura data,intr-un singur sens,de la o extremitate la cealalta a unghiei,si-l apasa ptr. a obtine impresiunea intregii suprafete a falangei. Impresiunea obtinuta se aplica in spatiul liber din fisa dactiloscopica. In acest mod se procedeaza cu toate degetele. Amprentarea chimica. Metoda este mai putin folosita in practica.Trusa de amprentare chimica contine o pisla dura,impregnata cu o substanta chimica incolora. Ptr. obtinerea ampretei specialistul roteste degetul persoanei pe pisla trusei,apoi il aseaza pe o folie de hirtie special impregnata si-1 ruleaza pe aceasta, astfel incit,prin realizarea contactului dintre substanta de pe pisla si cea de pe hirtie sa se coloreze impresiunea digitala intr-o nuanta de indigo inchis spre negru 2. Obtinerea impresiunilor de la cadravre. La amprentarea cadravrelor se mai foloseste:o lingura speciala ptr.amprentare,solutii si substante ptr. conservarea fragmentelor de piele cu creste papilare,o seringa cu ace groase ptr.injectarea de lichide sub pielea virfurilor degetelor ce urmeaza a fi amprentate. Tehnica de amprentare este adaptata la conditiile in care se afla cadravrul, tinind cont de rigiditatea cadaverica, deshidratarea, putrefactia, mumificarea acestuia. Ptr. a se invinge rigiditatea cadaverica, miinile cadavrelor se introduc int-un vas cu apa calda timp de 10-15 min.Tusul se intinde direct pe degete cu ajutorul ruloului.Se taie un cartonas dreptunghiular de marimea spatiului din fisa dactiloscopica su se aseaza in lingura de amprentat cadravre,apoi se ruleaza cite un deget pe fiecare cartonas. Daca putrefactia este avansata se solicita concursul medicului legist,care recolteaza fragmente din pielea degetului ce urmeaza a fi examinata in laborator.Atunci cind cadravrul se prezinta in stare de mumificatie de procedeaza la improspatarea pielii cu o solutie de l-3% hidroxid de potasiu in apa.Se introduc degetele cadravrului in aceasta solutie,pina ce pielea revine Is normal,apoi se procedeaza la amprentare.

15

Topografia si detaliile desenului papilar de pe suprafata rniinii. 1. Topografia desenului papilar. Cercetarea urmelor de miini este strins legata de cunoasterea unor notiuni elementare de anatomic a miinii,de anatomic topografica. Medicul anatomist italian,Marcelo Malpighi, a descris in_1686 desenele papilare si orificiile glandelor sudoripare.In 1880,medicul Henri Faulds a recomandat aplicarea acestor constatari in activitatea de identificare a persoanelor si subliniaza ca formatiunile papilare de pe suprafata miinii lasa urme pe obiecte fara sa fie imbibate cu o substanta straina,deoarece pe suprafata pielii se afla deschiderea glandelor sudoripare care pot fi folosite la identificarea persoanelor. Mana incepe de la articulatia pumnului si se termina cu virfului degetelor.Din pct.de vedere anatomo-topografic se descrie o fata dorsala su una palmara care prezinta interes ptr. cercetarea dactiloscopica. Fata palmara a miinii se imparte in trei zone:digitala,digito-palmara,palmara.Zona digitala cuprinde cele cinci degete care poarta denumirile: mare (police), aratator (index), mijlociu (mediu), inelar si mic (auricular). Degetul mare are doua fragmente osoase, iar urmatoarele patru au cite 3 fragmente osoase,avind urmatoarele denumiri,de la baza spre virf:falange,falangine,falangete. Zona digito-palmara este cuprinsa intre baza degetelor si palma. Aceasta suprafata corespunde diferentei de lungime pe care o au degetele,dupa cum sunt privite pe cele doua suprafete ale palmeirmai lungi pe partea dorsala si mai scurte pe partea palmara a miinii. Zona palmara este cuprinsa intre santul flexoral aLpalmeLsi incheietura pumnului.Aceasta zona este impartita in doua regiuni de un sant flexoral :regiunea tenara,situata pe partea degetului mare,si regiunea hipotenara situata in partea opusa. Ptr. cercetarea criminalistica prezinta interes falangele. 2. Structura desenului papilar. Ptr.cercetarea criminalistica prezinta interes desenul papilar al falangelor ptr. ca in practica cele mai multe urme gasite la fata locului sunt cele produse de aceasta parte a degetelor. Studiul desenului papilar al unei falange a impartit-o pe aceasta in trei regiuni:marginala,centrala si bazala.Aceste regiuni sunt despartite de 2 linii pe care le descriu crestele papilare.Prima linie,denumita limitanta superioara,desparte regiunea marginala de cea centrala,iar a doua,denumita limitanta inferioara,desparte regiunea centrala de cea bazala. Ptr.descrierea structurii desenului papilar pornim de la santul flexoral care desparte falangeta de falangina,apoi se cerceteaza directia pe care o urmeaza crestele papilare,constatindu-se ca la virful si marginea degetului crestele au forma de arcuri puternic boltite,la baza desenului,linga santul de flexiune,crestele au forma de arcuri slab arcuite,iar in regiunea centrala a desenului crestele au forma de cercuri ori spirale. Limitanta superioara intilneste limitanta inferioara intr-unul ori mai multe pet. ale desenului papilar. La locul de contact al limitantelor se intilnesc cele 3 regiuni papilare ale amprentei digitale forminduse o figura triunghiulara asemanatoare lit. grecesti delta care poarta chiar aceasta denumire. In raport cu forma triunghiului care ia nastere in pet. de contact al celor 3 regiuni,deltele se clasifica in delte negre si delte albe;delta neagra este formata din contopirea limitantelor intr-un punct al dactilogramei dind nastere unei formatiuni asemanatoare lit. Majuscule. Punctul de contact al celor doua limitanta parta denumirea de pct.deltic. In raport de lungimea bratelor din care sunt formate,deltele negre se impart in:delta neagra scurta care are doua ori toate trei bratele mai scurte decit de cinci ori grosimea unei creste,pina la 4,5 mm;delta neagra lunga care are doua sau toate trei bratele prelungite de cinci ori mai mult decit grosimea unei creste papilare. Delta alba este constituita de spatiul triunghiular format in pet. de contact al celor doua limitante care delimitat atit de aceste creste,cit si de o a treia creasta papilara aflata in imediata apropiere.Delta alba poate lua forme diferite,in raport de gradul de deschidere al unghiurilor:deschisa la toate unghiurilor,la doua ori un singur unghi,ori inchisa la toate unghiurile.

16

Identificarea persoanelor dupa urmele de miini. 1. Clasificarea desenului papilar. Din cercetarea structurii desenului papilar a rezultat ca valoarea cea mai mare ptr. identificare o au acele formatiuni ale crestelor papilare,care descriu o figura triunghiulara asemanatoare lit. delta In raport de prezenta sau absenta acestei formatiuni in detaliile desenului papilar al falangetei,in clasificarea romaneasca sunt cunoscute 3 grupe de desene papilare:adeltice,deltice si amorfe. Desenele adeltice sunt acelea la care lipsesc formatiunile asemanatoare lit. delta.Crestele papilare prezinta suficiente elemente de identificare in care pot fi descrise multe detalii si,in raport de acestea,se subclasifica in: adeltice simple,piniforme,cu confluenta dreapta,cu confluenta stinga,cu bucla dreapta,cu bucla stinga,cu bucle opuse si cu inceput de spirala. Desenele deltice sunt cele la care crestele papilare descriu formatiuni asemanatoare lit. delta.La un singur deget pot fi intilnite una sau mai multe delte care sunt formatiuni monodeltice,bideltice,trideltice,quatrodeltice.Dupa locul pe care-1 ocupa delta in desenul papilar o formatiune deltica poatr fi sinistrodeltica,cu delta situata spre stinga desenului papilar ori dextrodeltica,cu delta situata spre dreapta. Desenele amor/e(exceptionale) La desenele amorfe nu pot fi constatate formatiuni asemanatoare deltei si nici alte figuri geometrice.Crestele papilare urmeaza o linie greu de descris ptr. care au primit aceasta denumire, si ptr.ca sunt rar intilnite au denumirea de exceptionale.Din aceastea fac parte desenele cu relief danteliform,cele intilnite la persoanele cu sindactilie si desenele cu relief nedefinit. 2. Tipurile desenelor papilare. Ptr.identificarea persoanei dupa detaliile desenului papilar se descriu cele mai mici detalii care pot folosi specialistului ptr.comparatie si la formularea unor concluzii stintific fundamentate.Descrierea acestor detalii consta in cautarea unor trasaturi specifice unor grupe mari de desene papilare,deci stabilirea tipurilor,iar in cadrul acestora a unor subgrupe,impartite dupa trasaturile comune. Tipurile sunt grupe de desene papilare impartite dupa forma generala a crestelor care alcatuiesc regiunea centrala si sunt cunoscute urmatoarel tipuri: arc (adeltic); lat (monodeltic); cerc (bideltic); combinat (polideltic) si eel amorf. Tipul arc(adeltic) se recunoaste dupa forma pe care o descriu crestele papilare,care pornesc de la o margine a falangetei spre cealalta,urmarind aceeasi directie cu crestele ce se afla in regiunea bazala din dreapta catre stinga.Tipul arc se imparte in doua subtipuri:arc simplu si arc pin (piniform). La subtipul arc simplu sunt cunoscute cinci varietati:arcuri paralele, arc lipit dreapta,arc lipit stinga arc cu lat lipit dreapta si arc cu lat lipit stinga. Suptipul arc pin se caracterizeaza prin aceea ca din mai multe creste paralele,una capata o traectorie verticala, iar urmatoarele creste o ocolesc si descriu o figura in forma de pin.La acest subtip sunt cunoscute 3 variante: arc pin, arc pin cu ax in dreapta si arc pin cu ax in stinga. Tipul lat (monodeltic). Denumirea este data de forma pe care o descriu crestele papilare:una sau mai multe creste din regiunea centrala pornesc dintr-o margine a desenului papilar de pe falangeta,se indreapta catre partea opusa,fara sa o atinga,se inconvoaie formind o bucla(lat),si se intorc la marginea de unde au plecat. Latul cuprinde: un cap (partea rotunjita), bratele si deschizatura formind numai o singura delta. Dupa pozitia deltei si deschizatura latului se descriu doua subtipuri:dextrodeltic si sinistrodeltic.La dextrodeltic,delta se afla in dreapta si deschizatura latului in stinga,iar eel sinistrodeltic,delta se afla in partea stinga si deschizatura latului in dreapta. In functie de forma in care se prezinta nucleul,dactilogramele monodeltice se subdivid in 12 varietati: latul simplu, cu inel, cu punct, liniar, liniar cu inel, racheta, semn de intrebare, concav, suprapuse simple, comune, duble (paralele) si nucleul monodeltic exceptional. Tipul cerc (bideltic). Este format din creste papilare care urmeaza circular curbura

17

falangetei si, prin unirea cu punctul de plecare,dau nastere la doua unghiuri situate in extremitati opuse.Intre bratele acestor doua unghiuri,crestele papilare existente se rotesc asemenea unui virtej,de la care provine si numele de cere sau verticil. Acest tip bideltic a fost impartit in sapte subtipuri: -circular este dactilograma al carui nucleu il constitue o creasta papilara,asemanatoare unui cerc,si cunoaste cinci varietati; -spirala este dactilograma al carui nucleu formeaza o creasta papilara,care se roteste ca o spirala ce se departeaza de punctul central,cu sensul de retire spre dreapta sau spre stinga,si se prezinta sub trei varietati; -ovoida (elipsoidal) se caracterizeaza prin existenta unui nucleu format dintr-o creasta papilara,care in traectoria sa ia aspectul unui oval alungit,perpendicular pe santul de flexiune,orizontal sau oblic, spre dreapta ori spre stinga. -racheta are nucleul constituit dintr-o creasta papilara,care in traectoria sa ia forma unui oval ascutit la baza si terminal cu o bagheta,asemanatoare unei rachete de tenis orizontala sau perpendiculara pe santul de flexiune,ori inclinata fie spre dreapta,fie spre stinga; -laturi gemene sau contrare cuprinde dactilograme cu nucleul constituit din doua laturi contrare,ce se incolacesc intre ele si ale caror brate se indreapta in directii opuse,desenul regiunii centrale semanind cu un virtej; -buzunar se defineste pinr-un nucleu constituit din doua laturi independente,ale caror brate se indreapta in aceeasi directie,spre dreapta sau spre stinga,dar unui il inconjoara pe celalalt,dind regiunii centrale aspectul uniu bob de fasole sau a unui buzunar; -combinat rezulta din amestecul unuinucleu monodeltic cu un desen adeltic.Mai este descris si un sbutip bideltic exceptional,caracterizat prin aceea ca desenul papilar,desi are doua delte,nucleul sau are o forma care nu poate fi incadrata la nici unui din subtipurile bideltice descrise mai sus. Tipul polideltic cuprinde dactilograme digitale care au o forma mai rar intilnita,fiind constituit din combinarea a unuia sau a desena de tip lat cu unui de tip cerc,sau prin combinarea a doua desene de tip cerc,in urma careia rezulta un desen papilar cu mai mult de doua delte. Se imparte in doua subtipuri: -trideltic cuprinde trei delte,rezultate din combinarea unei dactilogramei de tip lat cu una de tip circular; -quatrodeltic cuprinde patru delte,rezultate din combinarea a doua dactilograme de tip circular sau a uneia de tip circular cu doua de tip lat. Tipul amorf. Denumirea provine de la topografia neregulata a crestelor papilare, care nu sunt sistematizate pe regiuni.In raport de detaliile desenului papilar,tipul amorf se subdivide intrei subtipuri: -simian este constituit din desenul papilar ale carui creste nu au nici o trasatura comuna cu celelalte tipuri.Este atit de rar incit ,pina in prezent,in Romania nu a fost intilnit; -danteliform este format,in totalitate sau in parte,din fragmente de creste papilare,care cad perpendicular pe santul de flexiune,avind o forma asemanatoare cu a unei ghirlande sau a verigilor incompleta a unui lant; -nedefinit cuprinde dactilogramele carora, din cauza distrugerii dermului,ca urmare a unor leziuni ori a existentei unei cicatrice, nu li se poate distinge subtipul dupa criteriul formei regiunii centrale. Detaliile caracteristice desenului papilar se refera la traseul crestelor papilare, la formele papilare, precum si la unele elemente adiacente desenelor papilare. Examinarea acestora urmareste stabilirea plasamentului, a formei detaliului si a dimensiunilor detaliilor. Traseul crestelor papilare. In practica dacatiloscopica din Romania s-au stabilit urmatoarele denumiri ale detaliilor caracteristice ale traseului crestelor papilare:

18

-inceputul de creasta papilara (capatul de creasta papilara) este locul unde o linie papilara isi incepe traseul;sfirsitul de creasta papilara este considerat pet. terminal al traseului;bifurcatia crestei papilare se numeste pet. unde o creasta se desparte in doua trasee diferite;trificatia este considerat pet. in care o creasta papilara se desparte in trei trasee distincte; ramificatia se numeste acel detaliu intilnit in cimpul papilar al unei dactilograme in care o creasta se divide in 2 creste cu trasee separate,apoi,dupa un drum de citiva milimetri una din ele se desparte in 2creste,intreaga figura avind aspectul unei ramuri;contopirea de creste papilare se formeaza in pct.de pe dactilograma unde 2 creste papilare se unesc;contopirea tripla se formeaza in pet. in care 3 creste papilare isi unesc traseele intr-unul singur;fragmentul este o creasta papilara foarte scurta,a carei lungime depaseste doar de citeva ori grosimea sa si este situata intre doua creste papilare de lungimi mai mari; butoniera este forma pe care o capata o creasta care se bifurca dupa un drum foarte scurt,cele doua ramuri ale acesteia din nou,avind in continuare un singur traseu si dind aspectul de butoniera;inelul este la fel ca butoniera numai ca este circular;inelul punctat este un cere care are in central un pet. papilar;depasirea se considera locul unde sfirsitul unei creste papilare depaseste cu 2-3 mm.inceputul alteia, care isi are traseul alaturat; creasta aderenta sau cirligul este un fragment lipit cu unul din capete de o alta creasta mai lunga;intreruperese considera locul in care o creasta papilara isi intrerupe traseul, apoi, dupa 2-3 mm., reapare si isi continua traseul; pct.papilar este o creasta papilara cu forma asemanatoare unui pct.si, de obicei,este situat fie intr-o intrerupere de creasta,fie in delta sau intre 2 creste;grupul de creste papilare este detaliul format din mai multe pet. papilare insiruite in linii sau intr-o alta configuratie;triunghiul capetelor de creste se formeaza in locul unde un sfirsit sau un inceput de creasta papilara este fata in fata cu 2 capete de creste,care pot fi sfirsituri sau inceputuri de creste;anastomoza este o creasta scurta care face legatura intre alte 2 creste. Ea se mai numeste creasta tranzversala sau podet;devierea se formeaza atunci cind 2 creste care vin una in intimpinarea celeilalte,cu putin inainte de a se intilni se inconvoaie brusc si se sfirsesc;creste alternative se considera detaliul care ia nastere in locul unde 2 creste paralele,ce se afla invecinate,isi schimba pozitiile,in sensul ca una se intrerupe si deviaza usor de pe traseul sau,ai cea lalta ii ia locul trecind prin intrerupere; intersectia este locul unde o creasta se incruciseaza cu alta;reintoarcerea este creasta care dupa ce a parcus un drum din traseu se intoarce formind o bucla reintorcindu-se din sensul care a venit. La examinarea unei dactilograme digitale de la falangeta detaliile caracteristice se citesc circular in sensul mersului acelor de ceasornic,iar axul acestor ace este considerat nucleul dactilogramei examinate. Formele porilor si formele unghiurilor crestelor. Porii sunt deschideri ale glandelor soduripare,asezati pe crestele papilare dispusi la distante diferite sub forma unui sirag de margele,de dimensiuni variate cu forme proprii si foarte multe ca nr.Urmele porilor se examineaza ptc.ca pastreaza detalii si trasaturi individuale ale reliefului papilar. Acea parte a criminalisticii care se ocupa cu studiul porilor se numeste poroscopie. Examinarea pct.caracteristice ale porilor se face urmarind o succesiune obligatorie,si anume:se ia in considerare forma caracteristica a porilor care poate fi circulara, ovala, n forma de sa,de semiluna, franjurata; se studiaza si se retin ca elemente de comparatie clasamentul porului fata de altul,distanta si pozitia lui pe creasta;se apreciaza marimea porului in comparatie cu cei invecinati sau prin masurare,cunoscindu-se ca diametral lor este cuprins intre 80-250 microni;se ia in considerare nr.porilor pe o unitate de lungime sau de pe un fragment de creasta(pe 1mm se pot gasi 9-18 pori). Cu ocazia examinarii poroscopice se cerceteaza si detaliile laturilor crestelor papilare,activitate cunoscuta sub denumirea de crestoscopie. Detaliile caracteristice ce pot fi decoperite pe cele 2 margini ale unei creste papilare au aspectul general de scobituri sau golmlete avind forma dreapta,convexa,de

19

dinte,de masa,de buzunar. Elementele adiacente ale desenului papilar nu sunt construite din creste papilare, ele pot fi folosite la identificare atunci cind exista putine detalii ale desenului papilar. Ex.cicatricele,liniile albe,liniile santurilor de flexiune,negi sau alte malformatii ce apar in relief pe piele ce se reproduc fidel in amprenta. Procesul identificarii dactiloscopice. Se cunosc 3 de identificare dactiloscopica:metoda cantitativa,calitativa,mixta. Metoda cantitativa impune sa se constate un nr. minim obligatoriu de pct.coincidente.Metoda calitativa are in vedere numai valoarea pet. de coincidenta rezultata din frecventa lor fara a se tine seama de nr.pct. de coincidenta. Metoda mixta tine seama,in egala masura,de ambele criterii. In Romania a fost adoptata metoda cantitativa,care presupune stabilirea pozitiei identice a eel putin 12 pct.caracteristice. Nr.minim al acestor caracteristici difera de la o tara la alta. Nr.minim de 12 pet. coincidente adoptat de teoria si practica criminalistica din Romania nu este o cifra obligatorie.Se pot formula concluzii de certitudine si cind se gasesc mai putin de 12 coincidente, daca se constata detalii complexe,cum ar fi:trei bifurcatii suprapuse,perechi de butoniere ori cirlige. Daca in dactilograme se descriu detalii de configuratie simpla si des intilnita in practica de expertiza criminalistica sunt necesare 12 pet. coincidente sau chiar mai multe. Sisteme automate de identificare a amprentelor si a urmelor digitale. In tarile dezvoltate au fost puse la punct sisteme de prelucrare automata a amprentelor,bazate pe tehnica recunoasterii formelor cu ajutorul computeralui. Sistemul automat de identificare folosit in Japonia este aplicat in practica din!982.In acest sistem ordinatorul detecteaza in mod automat particularitatile din imaginea unei amprente digitale,le introduce in memorie si le copiaza,apoi computeral stabileste raporturile care leaga intre ele particularitatile definind nr. de creste care le separa.Pozitia,directia particularitatilor si raporturile lor reciproce sunt traduse in date numerice,pe care calculatorul le introduce in memorie. Procesul este realizat ptr.ansamblul intregii amprente, masina detecteaza particularitati pe imaginea unui deget. Sistemul MORFO. Societatea MORFO-SYSTEMS a pus la punc un sistem care permite ca un suspect sa fie identificat in citeva minute dupa amprente si urmele digitale.In aceste sisteme se compara urma digitala ridicata de la locul faptei cu amprentele aflate intr-o banca de date,in final se selecteaza o scurta lista de candidati.Operatorul verifica lista prezentata de sistem si se pronunta asupra identitatii dintre urma si ampreta.Din l998, sistemul este aplicat si in Romania. SistemulAFIS 2000 -PRINTERMARK. Cu acest sistem se pot rezolva problemele reale ale utilizatorilor,fiind rodul colaborarii cu FBI.Acest sistem are peste 100 de agentii in toata lumea,care utilizeaza echipamentele sale. El poate fi usor configurator, a include si o static de introducere ,,pe viu"ori atasarea fotografiei persoanei.Impresiunile se stocheaza prin sinpla rulare a degetului pe un dispozitiv special. Sistemele prezentate sunt cele mai performante in lume la aceasta ora,asigurind o viteza de lucru si un randament de neatins in sistemul manual de lucru. URMELE DE PICIOARE Caracteristicile urmelor de picioare. Clasificare. Cercetarea criminalistica a urmelor de picioare este o activitate complexa,al carei scop principal il constituie identificarea persoanei.Valoarea de identificare a acestor urme este data atit de detaliile desenului papilar al plantei(talpa piciorului),cit si de forma si detaliile urmei de incaltaminte si,uneori,al piciorului incaltat numai cu ciorapi. Aceste urme se clasifica dupa mai multe criterii: -Dupa obiectul creator pot fi: urme create de piciorul descaltat(urme plantare),de

20

incaltaminte (pantofi, cizme), de piciorul semiincaltat (urme de ciorap). -Dupa modul de formare, pot fi:urme de adincime, de suprafata.Urmele de suprafata se sbudivid in:urme de stratificare si de destratificare. -Dupa valoarea de identificare,pot fi:vizibile si invizibile (latente). Topografia plantei piciorului(talpa). Talpa piciorului cuprinde 4 regiunimetatarsofalangiana, metatarsiana, tarsiana si a calcaiului. Regiunea metatarso-falangiana este cuprinsa intre virful degetelor si linia imaginara, perpendiculara pe axul longitudinal al plantei, care trece prin articulatia situata intre falanga a doua a degetului mare si metatars. Regiunea metatarsiana este cuprinsa intre regiunea metatarso-falangiana si o linie imaginara,perpendiculara pe axul longitudinal al plantei,care trece prin articulatia tarsului cu metatarsul. Regiunea tarsiana, corespunzatoare osului tarsului, este cuprinsa intre regiunea metatarsiana si calcii,respectiv de-a lungul cavitatii(scobiturii) talpii piciorului. Regiunea calciiului este parteai posterioara a talpii, corespunzatoare osului calcaneu. Cercetarea la fata locului a urmelor de picioare Cautarea si descoperirea urmelor. Descoperirea urmelor de picioare prezinta un grad de dificultate mult mai redus,comparativ cu aceeasi activitate privind urmele de maiini.In ceea ce priveste urmele latente(invizibile) formate de planta(talpa),deci de piciorul descaltat,vor fi aplicate aceleasi tehnici folosita la cutarea si descoperirea urmelor de miini. Urmele de picioare gasite la fata locului pot fi izolate sau in grup compact.Ele vor fi cautate in locurile de patrundere sau iesire din cimpul infractiunii.Atunci cind sunt probe evidente ca o persoana a patruns si a iesit din cimpul infractiunii,dar nu se pot constata urme de picioare vizibile cu mijloace tehnice cunoscute,in raport de conditiile concrete ale faptei,vor fi folositi ciinii de urmarire. Fixarea urmelor de picioare. Se folosesc tehnicile cunoscute in criminalistica ptr. toate categoriile de urme:descrierea in procesul -verbal de cercetare la fata locului,fotografierea si copierea cu pelicule adezive si folosirea mulajelor ptr. urmele de adincime. Descrierea urmelor in procesul-verbal. La descrierea urmelor in procesul-verbal se are in vedere locul in care s-au format (drum, teren arabil, spatiu de locuit), conditiile atmosferice,ptr. urmele gasite in locuri neacoperite (ploaie, zapada), nr. acestora, natura lor (de suprafata sau de adincime), modul in care au fost create (picior incaltat,descaltat sau incaltat numai cu ciorapi). O atentie deosebita se acorda formei, conturului si dimensiunilor urmei,indiferent daca sunt urme de adincime sau de suprafata. Ptr.urmele de picior descaltat se mentioneaza daca se disting detaliile reliefului papilar, urmele degetelor,aspectul talpii. La urmele de incaltaminte se descrie natura lor:de adincime ori de suprafata (de stratificare sau de destratificare),forma generala,lungimea si latimea,masurate in centimetri.Dimensiunile urmei se mentioneaza separat ptr.toata urrna si separat ptr.toc.Vor fi descrise si alte detalii utile ptr. identificare:desenul antiderapant (cind exista), semne de uzura. Fotografierea. Se realizeaza prin folosirea mijloacelor tehnice simple,obisnuite,sau prin folosirea unor tehnici speciale. Oricare ar fi tehnicile folosite,urma trebuie mai intii pregatita ptr. fotografiere,prin curatare cu mijloace adecvate,ptr.a nu fi distruse detaliile utile identificarii. In timpul fotografierii, aparatul foto se fixeaza perpendicular pe urma si se folosesc sursele laterale de iluminare. Alaturi de urma se aseaza o linie gradata sau un alt sistem de masurat,ptr. a se fixa dimensiunile urmei in centimetri.In acelasi scop,se aseaza instrumentul de masurat de-a curmezisul urmei. Ptr. urmele insuficient de bine conturate se va trasa in jurul lor un cere cu creta.Ptr. aceasta categorie de urme se folosesc tehnici speciale de fotografiere.Astfel, vor fi folosite filtre ptr. realizarea fotografiei

21

separatoare de culori,iar ptr. urmele formate de zapada,unde contrastul nu este destul de puternic,vor fi folosite filtre galbene sau pudrarea usoare a urmei cu praf de grafit,ptr. atenuarea .stralucirii puternice. Copierea cu pelicula adeziva. Metoda este folosita ptr. urmele de suprafata,cind acestea prezinta detalii importante, cum ar fi:detaliile ale desenului papilar,detaliile de uzura a incaltamintei.Tehnica folosita este aceeasi ca in cazul urmelor de miini,insa se impune un spor de precautie,ptr. a nu distruge detaliile urmei si a se asigura o copie uniforma a intregii suprafetei a acesteia .Dupa obt. Copiei se va avea in vedere ca s-a inregistrat negativul, iar ptr. a se obt. pozitivul, se va folosi aparatul de marit,prin asezarea peliculei cu emulsia spre izvorul de lumini. Realizarea mulajelor. Tehnica este folosita ptr. urmele de adincime. Inainte de a se proceda realizarea mulajului, urma trebuie pregatita, curatind-o cu mijloace adecvate, care sa nu disruga detaliile utile identificarii. Daca urma nu este bine conturata in adincime, se vor aseza in jurul ei, pe margini, carton, sipci de lemn sau pamint, ptr. inaltare si ptr. a evita alunacarea in afara urmei a gipsului de consistenta mai moale. Ptr.mulaje se folosesc ceara,parafina,gipsul. Daca urma s-a format pe o suprafata instabila,cum ar fi nisipul, faina, urma va fi pregatita inainte de turnarea gipsului.In acest scop se pulverizeaza suprafata cu vapori de apa,obt. o pojghita care va suporta materialul folosit prt. mulaj, fara a se distruge detaliile. Praful de gips se introduce intr-un vas si se adauga apa pina se obt.o pasta cu fluiditate corespunzatoare, comparabila cu smintina. Daca mulajul obt. este de consistenta prea moale isi pierde forma si paraseste conturul urmei. Daca este prea consistent, dur, distruge detaliile urmei sau nu patrunde in mod uniform in toate detaliile acesteia. Gipsul se toarna in doua,trei reprize,iar intre acestea se aseaza in conturul urmei bete sau fire de sirma,ptr.a-i asigura rezistenta in timpul ridicarii si al transportului.Mulajul obt. se ridica cu grija,ptr. a se evita degradarea,si se lasa sa se usuce.Spalarea mulajului in vederea fotografierii se face numai cu apa curenta si numai dupa ce a fost bine uscat. Cararea de urme. La cercetarea la fata locului se observa,uneori,o insiruire uniforma de urme, create de piciorul incaltat sau descaltat al aceleiasi presoane,care poarta denumirea de carare de urme (de pasi). Importanta acestor urme in criminalistica este de necontestat,uneori constituind singurul mijloc de proba ptr.identificarea presoanei cercetate. Stiindu-se faptul ca mersul este influentat de o multitudine de factori obiectivi si subiectivi,putem indentifica o presoana si dupa urmele create in timpul mersului.Este suficienta doar o stabilire a grupului din care face parte presoana respectiva,ptr,ca,astfel,cercul presoanelor banuite ca ar fi creat acele urme se restringe. Intre factorii obiectivi,care au influenta asupra caracteristicilor mersului, mentionam virsta, sexul, starea de sanatate, starea terenului, conditiile atmosferice, transportarea unor greutati. De asemenea avem, in vedere factorii subiectivi, precum temperamentul, starea de neliniste, teama, dorinta de a se indeparta de la locul faptei. Ptr. descrierea cararii de urme sunt examinate urmatoarele elemente:directia de miscare, linia mersului,lungimea pasului, latimea pasului si unghiul pasului (unghiul de mers). Directia de miscare. Din examinarea aspectului general al urmelor putem afla directia de miscare.Se va cerceta pozitia degetelor la piciorul descaltat si virful incaltamintei la piciorul incaltat,care trebuie sa fie in fata,spre directia de mers.Acest element poate fi modificat in cazul simularii,in scopul derutarii org. judiciare. Sunt cunoscute multiple metode de simulare:incaltarea pantofilor,ghetelor cu tocul in fata,sau confectinarea obiectelor de incaltaminte cu cele 2 repere inversate: tocul in fata si virful in spate. Ptr.a diferenta mersul normal (in ceea ce priveste incaltamintea) de mersul intentional denaturat, se iau in vedere miscarile pe care le face piciorul in timpul mersului. In

22

mersul omului se disting 3 faze:atingerea solului cu tocul,urmate de o usoara alunecare inainte,asezarea talpii cu toata suprafata pe sol si ridicarea virfului cu o usoara alunecare inapoi. Intre primul si ultimul moment (faze) sunt deosebiri usor de observat cu ochiul liber,si cu atit mai mult prin fotografiere si masuratoare. Daca o persoana atinge solul cu un pantof ce are reperele principale (virful si tocul) inversate,va marca o alunecare inainte mult mai scurta la prima atingere a solului, decit alunecarea inapoi, produsa la ridicarea talpii (virfului) incaltamintei de pe sol. Linia mersului. Este o linie frinta,ce uneste aceleasi puncte ale urmelor consecutive lasate de piciorul sting si, respectiv, de piciorul drept, si reprezinta linia dupa care se misca corpul odata cu fiecare pas.Aceste puncte sunt centrele exterioare ale calciielor,iar rezultatul unirii este o linie in zig-zag.Unghiurile formate de aceasta linie sunt mai mici sau mai mari,in functie de lungimea pasului. Lungimea pasului. Se masoara de la partea din spate (toc,calcii) a unei urme unui picior, pina la partea din spate a urmei imediat urmatoare a celuilalt picior. Lungimea pasului este folositaptr. A se stabili daca presoana care a facut urmele fugea sau mergea normal,transporta o greutate. Latimea pasului. Se masoara intre laturile interioare ale tocului (calciiului),de la urma piciorului sting,pina la urma celui drept. Cu acest element se poate restringe cercul persoanelor banuite a fi produs cararea de urme, deoarece putem sa stabilim virsta aproximativa a persoaiiei,starea de sanatate,viteza de mers si, cu anume probabilitate, chiar sexul. La o virsta inaintata, latimea pasului este mai mare, ptr. ca persoana respectiva simte nevoia de a-si asigura echilibru in timpul mersului si, de aceea, merge cu picioarele mai indepartate. La fel se intimpla si cu o persoana care transporta o greutate. Ptr. a evita caderea in fata,isi asigura baza de sustinere prin deschiderea pasului. Latimea pasului se reduce proportional cuviteza de mers. Ptr. a strapunge mai usor aerul si a-si asigura viteza,omul reduce latimea pasului. Latimea pasului este specifica sexului feminin,care tinde la reducerea ei pina la inexistenta. Spre deosebire de baieti, care un dau importanta acestui element, fetele isi studiaza mersul, calcind cu un picior in fata celuilalt,incit calca cu ambele picioare pe aceeasi linie, ca la mersul pe birna.Mersul este si mai caracteristic ptr. fetele fotomodel(manechine), fiind asemanator cu eel al acrobatilor care fac echilibristica(pe sirma). Unghiul pasului. Este dat de locul de intilnire a liniei imaginare,ce trece prin diametrul longitudinal al urmei cu linia mersului. Acest element nu poate fi descris in cazul in care linia mediana a urmelor este i paralela cu linia mersului.Unghiul poate fi pozitiv, atunci cind este deschis in directia mersului (in mersul normal), sau negativ, atunci cind este deschis in directia opusa (in mersul normal, fortat, denaturat intentionat). Deschiderea unghiului este direct proportionala cu viteza de mers. La mersul in fuga, unghiul se deschide foarte mult, in timp ce la mersul la pas normal, pas de plimbare sau mers studiat,ptr. a produce efectele dorite(mers tip Charlot), unghiul pasului este pozitiv si are o deschizatura foarte mare. Toate elementele cararii de pasi vor fi descrise in procesulverbal de cercetare la fata locului. Urmele vor fi fotografiate atat grupat, cat si separat, intr-un nr.corespunzator, ptr. a fi folosite la restringerea cercului presoanelor banuite le fi produs, si, in cele din urma, la identificarea presoanei cercetate. URME DE URME DE BUZE: Valoarea de identificare a urmelor de buze. Urmele de buze sunt mai rar intalnite la locul savarsirii infractiunii, iar valoarea de identificare este mai redusa, comparativ cu urmele de maini sau urmele de picioare. Sunt intalnite in cazul infractiunilor de omor si a celor

23

privitoare la viata sexuala atat pe corpul victimei, cat si pe copul faptuitorului. Conturul buzelor, compozitia machiajului (rujul) ofera elemente cu valoare de identificare redusa. Urmele de saliva prezente in aceste imprejurari pot contribui la stabilirea grupului secretor si la aflarea grupei sangvine a persoanei de la care provin. Cautarea si ridicarea urmelor. Urmele de buze so pt forma pe suporturi dintre cele mai diverse : pahare, sticle pentru apa sau bauturi alcoolice din care se bea direct, linguri, instrumente stomatologice, lenjerie de corp sau de pat si chiar pe corpul uman. Sunt cercetate cu atentie obiectele pe care se formeaza in mod obis.nuit asemenea urme. Cea mai mare valoare de identificare o au urmele latente (invizibile). Pentru relevarea lor sunt folosite metode diferite, precum pudrarea si afumarea. Urmele de buze sunt urme de suprafata si se formeaza prin depunerea pe obiectele cu care vin in contact a unor secretii biologice (saliva), produse alimentare (grasimi, sosuri, sucuri) sau chiar cosmetice (rujuri, vaselina). Pentru relevare se pudreaza, intr-un strat fin, pudra relevanta pe intreaga suprafata presupusa ca pastreaza asemenea urme; de asemenea, pudra mai poate fi aplicata pe suprafata cercetata cu ajutorul pensulei. Sunt folosite pulberi din cele mai cunoscute in dactiloscopie, precum si cele intrebuintate in cosmetica. Intotdeaun