Montarea în articulator Cuţă Mioara Mădălina

Articulatorul

Relaţiile statice şi dinamice dintre componentele sistemului stomatognat şi corelarea neuro-musculară a acestora sunt factori responsabili pentru o funcţionalitate fiziologică (normală) sau patologică (disfuncţională) a Aparatului Dento-Maxilar (ADM).O tulburare la nivelul unei componente a ADM poate avea drept urmare o deficienţă de coordonare neuro-musculară care poate duce, la rândul ei, la suprasolicitări sau activităţi aberante ale componentelor. Acestea se pot manifesta doar la nivelul dinţilor şi parodonţiului (migrări, abraziuni, afecţiuni parodontale) sau li se poate adăuga o participare neuro-musculară, cu sau fără interesarea morfo-funcţională a Articulaţiei Temporo-Mandibulare (ATM). Orice măsură terapeutică incorectă care influenţează sfera ocluziei poate provoca modificări patologice în întreg sistemul stomatognat.

Având în vedere complexitatea problematicii restaurării relaţiilor ocluzale statico-dinamice şi influenţa acestora asupra sănătăţii sistemului stomatognat în ansamblul lui, se impune, în activitatea de restaurare, utilizarea unor instrumente ajutătoare cum sunt simulatoarele sistemului stomatognat (SS) şi a dispozitivelor de înregistrare şi transfer arelaţiilor În protezarea fixă se impune, deci, utilizarea articulatoarelor, deoarece la edentatul parţial se pune problema păstrării ghidajelor în mişcările de propulsie, retropulsie şi lateralitate, ceea ce nu se poate realiza cu ajutorul ocluzoarelor.Pentru ca un tratament protetic funcţional modern la un edentat parţial să fie viabil este necesară îndeplinirea a cel puţin trei deziderate, dintre care două statice şi unul dinamic:a)montarea modelelor în articulator în concordanţă cu anumite repere statice ale pacientului, înregistrate cu un arc facial; b)înregistrarea şi transferul pe articulator a parametrilor de intercuspidare maximă, ca parametru static;c)programarea pe articulator a parametrilor dinamici, care pot permite simulareamişcărilor funcţionale ale pacientului, în funcţie de performanţele instrumentului.

    Sistemele de articulatoare pot fi clasificate dupa: – tipurile de structura: ARCON – conceput si structurat dupa articulatia temporo – mandibulara umana NON-ARCON – dupa tipul reciproc al structurii articulatiei temporo – mandibulare –  reglabilitatea lor: de valoare medie -toate valorile si parametrii anatomici sunt de valoare medie partial programabil – unele valori pot fi reglate individual programabil -toate valorile pot fi reglabile individual Aceste valori presupun reglabilitatea articulatorului. Fara precizia valorilor fiecarui

pacient, orice articulator oricat de performant este, devine de valoare medie Unele valori de referinta si puncte de reper fac posibila masurarea acestor valori pe

pacient si transmiterea lor pe articulator. Sistemele de articuloatoare care ne stau la dispozitie in zilele noastre, nu pot imita diferitele miscari simetrice si asimetrice ale mandibulei.

Chiar si dupa cele mai precise masuratori, reproducerea exacta a miscarilor este posibila numai la deschiderea cavitatii bucale, cand se realizeaza miscarea de rotatie pura la nivelul condililor. Toate celelalte  miscari sunt redate inexact.

Vă mulţumesc!