Moneda si Credit - Curs 1Acest curs prezinta Moneda si Credit - Curs 1.In acest PDF poti vizualiza cuprinsul si bibliografia (daca sunt disponibile) si aproximativ doua pagini dindocumentul original.Arhiva completa de pe site contine un fisier, intr-un numar total de 22 pagini.Fisierele documentului original au urmatoarele extensii: doc.

Extras1.1 Obiectul economiei monetare

Economia monetară (Monetary Economics) constituie unul din capitolele cele mai ample şi mai pline desemnificaţii ale ştiinţei economice (Economics). Ea se ocupă de un spectru larg de probleme, de la naturaşi funcţiile monedei la efectele pe care le exercită modificările stocului de monedă asupra economiei„reale”. Cu toate acestea, drept probleme fundamentale ale economiei monetare – definitorii pentruobiectul său de studiu – sunt considerate următoarele:

- definirea monedei şi a formelor sale (aşa-zisa problemă a „agregatelor monetare”),

- rolul monedei în economie,

- valoarea monedei,

- crearea monedei (oferta de monedă, emisiunea monetară),

- cererea de monedă,

- procesul de realizare (sau nerealizare) a echilibrului monetar (între cererea şi oferta de monedă),

- efectele acestui proces de ajustare asupraeconomiei „reale” (aşa-zisa problemă a „mecanismului detransmitere”).

Într-un anume sens, cea mai importantă problemă a economiei monetare este aceasta din urmă, deoarecele sintetizează pe toate celelalte.

Problema definirii monedei şi a formelor sale concrete (aşa-zisa problemă a „agregatelor monetare”)constă, în esenţă, în stabilirea precisă a nomenclaturii elementelor (bunuri, active, forme de avere) care, încondiţiile concrete ale unei anumite economii, pot fi şi sunt realmente considerate „monedă” (în diverseaccepţiuni ale termenului). Ea nu se reduce, aşadar, la definirea monedei ca gen, de care se ocupă şiştiinţa economică generală, ci presupune recenzarea exhaustivă, clasificarea riguroasă şi cuantificareaexactă a formelor monetare realmente existente la un moment dat într-o economie sau alta.

Deşi pare simplă, acestă problemă este în realitate destul de complicată, deoarece lista exactă aelementelor care pot fi şi sunt realmente considerate „monedă” depinde de structura instituţional-organizatorică a economiei, în special de arhitectura sectorului financiar-bancar (mai ales, de gamaactivelor financiare existente). De aceea, problema definirii monedei (şi a formelor acesteia) este una dincele mai complexe şi mai relative cu care se confruntă ştiinţa economică, răspunsurile date în cursultimpului la întrebarea aparent simplă: „ce este moneda?” mergând de la formulările cele mai restrictive(doar anumite mărfuri speciale – metalelele preţioase: aurul şi argintul) la abordările cele mai extinctive(toate activele lichide existente în economie). Or, este evident că variabilitatea în timp şi spaţiu adefiniţiilor date noţiunii de „monedă”, precum şi doza ridicată de convenţionalism pe care aceste definiţiialternative o conţin, fac ca enunţurile şi mărimile cu care operează economia monetară să fie destul de

relative, generând numeroase controverse între economişti. Şi cu toate acestea, rezolvarea corectă aproblemei definirii monedei - ca gen şi ca speţă - are o importanţă fundamentală în economia monetară,deoarece aceasta priveşte într-un mod sau altul moneda, iar relativitatea modului de definire a acesteinoţiuni primare diminuează precizia metodelor cantitative de analiză utilizate în acest domeniu. În totcazul, dat fiind caracterul relativ şi convenţional al modului de definire a „monedei” (şi, deci, a „maseimonetare”), din însuşi acest fapt rezultă necesitatea studierii activelor asemănătoare cu aceasta. Căci,deşi nu sunt „monedă”, aceste active sunt considerate adesea ca fiind „cvasimonedă”, ceea ce permiteconstruirea unor agregate monetare mai cuprinzătoare şi, deci, adoptarea unei viziuni mai largi cu privirela masa lichidităţilor existente în economie.

Problema rolului monedei în economie ţine de faptul că, pe de o parte, utilizarea monedei nu modificăaverea agenţilor economici şi, deci, nici avuţia socială, iar pe de altă parte, schimbul monetar conţineanumite elemente care se află într-o serie de legături cauzale directe cu avuţia socială. Cu alte cuvinte,dintr-un anumit punct de vedere, moneda este neutră (invariantă), în sensul că este un simplu instrumentde deservire, care, deşi elimină dificultăţile trocului (schimbului în natură), simplificând enorm viaţaeconomică, nu influenţează evoluţia economiei „reale” (cererea de mărfuri şi servicii, producţia,investiţiile, preţurile, gradul de ocupare a mâinii de lucru, importurile, exporturile etc.). Dintr-un alt punctde vedere, moneda este însă un factor activ al economiei, care influenţează intens dinamica mărimiloreconomice „reale” menţionate, complicând astfel condiţiile de realizare a echilibrului economic general şiprovocând, în caz că nu funcţionează corespunzător, inflaţie, instabilitate şi recesiune. Moneda are, deci,un dublu caracter: neutral (invariant) şi activ (variant), iar explicarea acestei contradicţii – căci despre ocontradicţie este vorba – constituie una din sarcinile majore ale economiei monetare.

Problema valorii monedei provine din aceea că deşi, la fel ca mărfurile, moneda întruchipează avuţiasocială, fiind forma perfect lichidă a acesteia, valoarea monedei depinde de o serie de factori specifici, înmare măsură diferiţi de cei care determină valoarea bunurilor obişnuite. Este vorba în principal de nivelulgeneral al preţurilor mărfurilor şi serviciilor existente în economie, precum şi de propria sa cantitate, ceeace face ca valoarea monedei să depindă mai mult de „ceea ce se poate face cu ea”, decât de „ceea ceeste ea” din punct de vedere material. De aceea, referindu-se la monedă - mai ales la cea modernă, carenu are înfăţişare materială concretă -, unii autori nici nu folosesc noţiunea de „valoare”, ci cea de „puterede cumpărare”.

Problema creării monedei (ofertei de monedă, emisiunii monetare) constă, de fapt, în două subprobleme:1) cine anume crează moneda într-o economie sau alta?; şi 2) cum anume este moneda creată şi pusă încirculaţie? Studierea mecanismelor creaţiei monetare conferă economiei monetare o importantă funcţiepractică, manifestată prin utilizarea concluziilor respective pentru realizarea principalului obiectiv pe careîl urmăreşte orice politică monetară raţională: reglarea cantităţii de monedă existentă în circulaţie (masamonetară, stocul de monedă) în concordanţă cu necesităţile economiei.

Problema cererii de monedă provine din necesitatea cunoaşterii factorilor care determină comportamentulagenţilor economici (intreprinderi, populaţie, stat etc.) în ceea ce priveşte deţinerea anumitor stocuri demonedă. Ea constă, deci, în identificarea factorilor care influenţează deciziile şi înclinaţiile subiecţiloreconomici de a păstra anumite cantităţi de monedă în scopul efectuării tranzacţiilor curente, din motive deprecauţiune, speculative etc., respectiv tendinţa lor de a spori sau a-şi reduce disponibilităţile băneşti pecare le deţin.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Documentul complet de 22 pagini il poti citi daca il descarci din Biblioteca.RegieLive.ro

Imagini din documentul complet:

Mai multe detalii se gasesc in pagina documentului din Biblioteca.RegieLive.ro