MINISTERUL EDUCAŢIEI , CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

Aprobată prin O.M.Ed.C.T nr. /

PROGRAMAde

PEDAGOGIE

pentru

definitivare în învăţământ, gradul didactic II şi Tematica orientativă pentru colocviul şi lucrările metodico-ştiinţifice destinate obţinerii gradului didactic I în învăţământ

Profesori de toate specialităţile

Proiect elaborat de S. Toma, I. Negret, V. Frunza, I.-O. Panisoara dezvoltat din proiectul general elaborat de I. Neacsu, D. Potolea, R. Iucu

Busteni

2007

A. Prezentare generală; concepţie şi competenţe fundamentale ale domeniului de

specializare

Noua Programă generală pentru disciplina PEDAGOGIE şi programele de

Pedagogie specifice diferitelor categorii de cadre didactice înscrise la examenele de

definitivare în învăţământ sau de obţinerea gradului didactic II sunt structurate astfel încât

asigură parcurgerea şi stăpânirea unei tematici diferenţiate, relevante, moderne, cu o sensibilă

deschidere interdisciplinară.

Prezent programă reprezintă baza necesară pentru evaluarea/ testarea concepţiei,

cunoaşterii , înţelegerii şi interpretării principalelor roluri profesionale ale funcţiei şi carierei

didactice în învăţământul românesc, în temeiul cărora sunt proiectate, aplicate şi inovate

structurile şi unităţile de competenţe corespunzătoare statutului socio-profesional asumat /jucat

de cadrul didactic.

Pentru înţelegerea cu claritate a valorilor conţinute de acestei programe facem

precizarea că experţii domeniului identifică şi acceptă existenţa a cel puţin două categorii de

competenţe majore, precum şi a următoarelor principale tipuri de competenţe asociate fiecărui

tip major:

1) transversale/generice –cognitive, sociale/interpersonale şi de dezvoltare personală;

2) profesionale – generale şi de specialitate.

Particularizând la domeniul profesional pe care îl avem în vedere, vom socoti drept

centrale următoarele categorii de competenţe :

(1) pedagogice – definite de abilităţile candidaţilor de a proiecta, conduce şi evalua

procesul de instruire, în armonie cu procesele de cunoaştere, asistare şi intervenţie

specializată a dezvoltării personalităţii elevilor;

(2) psiho-pedagogice – exprimând cunoaşterea şi consilierea elevilor, luarea în

considerare a diferenţelor în învăţare, abordarea diferenţiata a acestora, adaptarea şi

tratarea elevilor cu cerinţe educative speciale ( copii cu dizabilităţi ), precum şi a celor

dotaţi .

(3) psiho-sociale - reflectate în capacităţile de proiectare a strategiilor de stimulare,

control şi monitorizare a interacţiunilor sociale cu elevii şi cu grupurile şcolare;

(4) manageriale – obiectivate în stăpânirea proceselor de planificare, de organizare şi

de conducere a clasei de elevi/ grupurilor de copii, elevi, tineri şi adulţi, se stimulare a

relaţiilor interpersonale pozitive

(5) instituţionale – exprimate în participarea la proiectele de dezvoltare instituţională ,

la iniţierea şi promovarea inovaţiilor; în angajarea unor relaţii de parteneriat socio-

educaţional cu familia, cu alte instituţii şi organizaţii care au responsabilităţi

educaţionale;

(6) managementul carierei - implicând participarea la propria dezvoltare profesională,

la promovarea abilităţilor reflective, la afirmarea unui stil propriu de instruire şi de

viaţă profesională.

Acestor competenţe li se asociază un registru bogat de valori, atitudini şi conduite specifice

profesiei didactice, care, de asemenea, constituie obiect al evaluării profesionale. Integrate în

registrul de scopuri, obiective şi ţinte acest registru de valori, atitudini şi conduite cuprinde

explicit:

• cultivarea unui mediu şcolar centrat pe valori şi pe relaţii democratice;

• promovarea unui sistem de valori culturale, morale şi civice, în concordanţă cu

idealul educaţional;

• crearea unui climat socio-afectiv securizant, în clasa de elevi şi în spaţiul

educaţional non-formal;

• încrederea în puterea educaţiei, in capacitatea de formare si dezvoltare a individului

Examenele de definitivare în învăţământ şi de obţinere a gradului didactic II constând din

probe scrise – combinaţie de itemi tip grilă şi de subiecte în construcţie non-standard – va avea

în vedere testarea operativă a relevanţei pregătirii iniţiale pentru cariera didactică, din

perspectiva competenţelor, a atitudinilor şi a valorilor prezentate anterior.

Într-un mod mai specific, evaluarea competenţelor va avea în vedere următoarele

paliere / tipuri de definire si explicitare a competenţelor, subsumate şi examinate pentru

fiecare categorie de competenţe anterior listate ( 1 – 6), reflectate în structuri, unităţi şi

indicatori de competenţe generale şi specifice

a. competenţe privind cunoaşterea, înţelegerea şi de utilizarea

operaţională adecvată a conceptelor pedagogice şi psiho-pedagogice;

b. abilităţi de explicare şi de interpretare a ideilor, a concepţiilor, a

modelelor, a teoriilor şi a paradigmelor în domeniu;

c. competenţe de tip practic - aplicativ şi de transfer, verificabile în

proiectarea, conducerea şi evaluarea activităţilor de învăţare, în utilizarea unor metode,

tehnici şi instrumente coerente de autocunoaştere şi de reflexivitate profesională;

d. abilităţi de gândire critică şi evaluativ-constructivă a unor

proiecte, procese şi fenomene prezente în teoria şi în practica educaţională, în rezolvarea

de probleme în domeniul de studii

e. competenţe privind educaţia imaginativă şi domeniul

strategiilor specifice stimulării conduitei creativ-inovative în aria de referinţă a profesiei

didactice.

Concepţia, principiile şi criteriile care stau la baza selecţiei prezentei tematicii sunt

următoarele::

a) statutul şi competenţele aferente carierei didactice ;

b) continuitatea progresivă cu valorile curriculare din modulul de pregătire

psiho-pedagogică iniţială;

c) coerenţa şi relevanţa conţinuturilor si a unitatilor de competenta in interiorul

ariilor curriculare şi a unităţilor de competenţă;

d) eficacitatea practică şi socială a conţinuturilorpentru registrul activităţilor

desfăşurate de cadrul didactic în unităţile şcolare din învăţământul

preuniversitar, asociată cu interesele de bază ale elevilor cu care lucrează şi/sau

interacţionează;

e) raportarea la dificultăţile majore pedagogice, psiho-pedagogice, psihosociale

ş.a., întâmpinate de cadrele didactice în practica şcolară, la nevoia de

consolidare şi de rafinare a unor competenţe dobândite în cadrul procesului de

formare si dezvoltare profesională;

f) adecvarea la parcursurile de formare/calificare , la parcursurile

reformei curriculare şi adaptabilitatea la contexte profesionale, socioculturale,

economice şi tehnologice în schimbare

g) stabilitatea utilizării tematicii pe o perioadă medie de timp( circa 4 ani

şcolari); rata de actualizare ştiinţifică – conceptuală, metodologică şi aplicativă

este acceptată şi recomandată a se realiza şi într-un termen mai scurt în cazul

unor schimbări semnificative la nivelul paradigmelor sau abordărilor majore din

domeniul ariei curriculare sau al disciplinei/disciplinelor respective;

h) consensualitatea specialiştilor domeniului, exprimată la nivel

instituţional sau al comunităţii ştiinţifice, reprezentate de centrele universitare, în

cooperare cu beneficiari, cu ofertanţi de formare acreditaţi de MECT;

i) dezvoltarea şi inovarea metodologică, prin reflecţie asupra

teoriei şi practicii educaţionale, la nivel naţional şi internaţional.

Tematică generală Gradul II

I. Educatia, invatamantul si societatea cunoasterii in sec. XXI: context, tendinte, reforme. Documente si strategii UE si CE (Lisabona, Bologna, Copenhaga, Berlin).

II. Managementul calitatatii în educaţie. Domenii, criterii, standarde si mecanisme de asigurare a calitatii procesului si sistemului de invatamant din Romania.

III. Statutul epistemologic al pedagogiei. Normativitatea pedagogica. Educatia: forme (formala, nonformala, informala), domenii educationale (educatia intelectuala, morala, estetica si artistica, fizica si sportiva, tehnologica/profesionala). Noile educaţii. Alternative educaţionale.(Step-by-Step, Montessori, Waldorf). Educatia permanenta. Autoeducatia.

IV.Educabilitatea: concept, factori (ereditatea, mediul, educaţia, omul insusi/sinele ). Teorii fundamentale (ereditarismul, ambientalismul, epigenetismul piagetian). Mediile educationale.

V. Structura şi dinamica personalităţii (temperament, caracter, aptitudini). Motivatia pentru cariera didactica si managementul carierei didactice.

VI. Finalitatile educatiei: clasificare (ideal educational, scop, obiective) Taxonomii (Bloom, Krathwohl, Harrow, D’Hainaut), proceduri de operationalizare. Aplicatii.

VII.Teoria si metodologia curriculum-ului: statut epistemologic, dezvoltari actuale, documente curriculare, teorii privind proiectarea si dezvoltarea curriculumului scolar. Continuturi: concept, criterii de selectie, organizare, modalitati de integrare curriculara (monodisciplinaritatea, pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea, transdisciplinaritatea)

VIII.Procesul de învăţământ – analiză conceptuală, abordări structural -sistemice , funcţionale şi interacţionale. Aplicatii.

IX. Învăţarea: delimitari conceptuale, conditii interne si externe, stiluri de invatare. Teorii ale invatarii. Aplicaţii .

X. Predarea: concept, modele, strategii, relatia stiluri de predare – stiluri de invatare. Aplicaţii.

XI.Strategii didactice. Metode si tehnici moderne de invatamant (brainstorming, SINELG, Fishbowl – tehnica acvariului – Mozaicul, Controversa creativa/academica, Jocurile de spargere a ghetii / Ice Breaking etc.) Forme de organizare a procesului de invatamant (frontal, grupal si individual). Instruirea asistata de calculator. Interactiunea obiective-continuturi-strategii in instruirea scolara. Aplicatii.

XII.Comunicare si relatii de comunicare pedagogica. didactica: modele. Gestionarea conflictelor si prevenirea violentei in scoala. Aplicatii.

XIII.Evaluarea scolara: definire, etape, functii, forme, strategii si metode (traditionale si complementare). Elaborarea probei de evaluare. Interactiunea predare-invatare-evaluare: semnificatii si interpretari actuale. Aplicaţii.

XIV.Proiectarea, implementarea si evaluarea documentelor curriculare (plan, programa, manual, auxiliare). Aplicaţii.

XV. Succesul şi insuccesul şcolar: cauze şi forme de manifestare. Strategii de abordare psihopedagogică a dificultăţilor în învăţarea şcolară. Programe de intervenţie personalizată. Asistenta psihopedagogica in scoala. Aplicaţii..

XVI.Managementul institutiei scolare: fundamente teoretico-metodologice. Stiluri de conducere. Schimbare si dezvoltare organizationala. Descentralizare invatamantului: rol, functii, mecanisme.

XVII.Educatia elevilor cu nevoi speciale. Creativitate, inovaţie şi educaţie pentru excelenţă a copiilor/elevilor/tinerilor cu potenţial aptitudinal ridicat. Metode de

cultivare a talentelor si de stimulare a creativitatii. Asigurarea sanselor egale in educatie. Etica si nediscriminare.

XVIII.Managementul proiectelor de cercetare in stiintele educatiei.XIX.Personalitatea cadrului didactic. Profesionalizarea carierei didactice: statut,

roluri, competenţe, standarde. Formare initiala si continua, evaluare si.autoevaluare

Bibliografie generală-Autori români/ în limba română1. *** Legea învăţământului nr.84/1995, republicată, cu modificările şi completările

ulterioare.2. *** Legea Statutul personalului didactic nr. 128/1997, republicată, cu modificările

şi completările ulterioare.3. OECD( 2000) . Analiza politicilor naţionale în domeniul educaţiei: Romania ( trad.).

Bucureşti: MEN. 4. U.E. ( 2006) . Progress towards the Lisbon Objectives in Education and Training.

Report 2006. Bruxells: European Commission.5. Antonesei, L.(2002). O introducere în pedagogie. Dimensiuni axiologice şi

transdiscip0linarre ale educaţiei. Iaşi: Polirom.6. Albu, G. ( 2001) Mecanisme psihopedagogice ale evaluării şcolare: Ploieşti. .

Editura Univ. Ploieşti.7. Bârlogeanu, L.( coord) ( 2005).Identitate şi globalizare. Bucureşti: Humanitas

Educaţional.8. Bîrzea, C.( coord).( 2001). Învăţatea permanentă-prioritate a politicii educaţionale

din România. Bucureşti: ISE.9. Bîrzea, C.( 1995). Arta şi ştiinţa educaţiei. Bucureşti: EDP.10. Bocoş, M. ( 2002). Insturea interactivă. Repere pentru reflecţie şi acţiune. Cluj-

Napoca: Editura Presa Universitară Clujeană.11. Bocoş, M.( 2005) Teoria şi practica cercetării pedagogice. Ed. a III – a. Cluj-

Napoca : Editura Casa Cărţii de Ştiinţă.12. Cerghit, I. ( 2007). Metode de învăţământ.Ed. a IV-a. Iaşi : Polirom13. Cerghit, I. (2002). Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri,

stiluri şi strategii. Bucureşti: Ed. Aramis.14. Cerghit, I, Vlăsceanu, L. ( coord. ) ( 1988). Curs de pedagogie. Bucureşti :

Tipografia Univ din Bucureşti.15. Cerghit, I., Neacşu, I. Negreţ-Dobridor, I., Pânişoară, I.-O.(2001). Prelegeri

pedagogice. Iaşi: Polirom. 16. Chiş,V. ( 2005). Pedagogia contemporană-Pedagogia pentru competenţe. Cluj-

Napoca: Editura Cărţii de Ştiinţă.17.Cozma, T.(2002).O nouă provocare pentru educaţie: interculturalitatea. Iaşi:

Polirom.18. Cozma, T. (2002). Introdicere în pedagogie. Iaşi: Ed. Univ. Al.I. Cuza.19. Cosmovici, A., Iacob, L. (coord.) ( 1998). Psihologie şcolară.Iaşi: Polirom.20. Creţu. C. ( 1998). Curriculum diferenţiat şi personalizat. Iaşi: Polirom21.Creţu, C. ( 2000).Teoria curriculumului şi conţinuturile educaţiei. Iaşi: Edit Univ. “

AL. I. Cuza” Iaşi.22. Cristea, S. (coord). ( 2006). Curriculum pedagogic. Bucureşti: EDP23.Cristea, S. (1998). Dicţionar de termeni pedagogici. Bucureşti: EDP. 24. Crişan, A. ( coord.) (1996). Curriculum şcolar. Ghid metodologic. MEdC., ISE.

Bucureşti: ( f.ed).

25. Cucoş, C. ( 2002). Pedagogie. Ed. a II-a. Iaşi : Polirom.26. Cucos, C. (1998) (coord.) Psihopedagogie pentru exemenele de definitivat si grade

didactice, Polirom, Iasi27. Cucos. C., (2006), Informatizarea in educatie, Editura Polirom, Iasi.28. Dragu, A.(1996). Structura personalităţii profesorului. Bucureşti: EDP.29. Dumitru , I. ( 2000). Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă. Timişoara:

Ed. Univ. de Vest.30. Ezechil, L. (2002). Comunicarea educaţională în context şcolar. Bucureşti: EDP. 31. Ionescu, M., Chiş, V. (2001). Pedagogie . Suporturi pentru formarea profesorilor.

Cluj-Napoca: Editura Press Universitară Clujeană.32. Ionescu, M., Radu, I.( coord). (2001).Didactica modernă. Cluj-Napoca: Editura

Dacia.33.Ionescu, M.( 2005). Instrucţie şi educaţie. Arad: Vasile Goldiş University Press.34.Ionel, V. ( 2004). Fundamentele pedagogiei. Craiova.:Editura Universitaria.35. Iucu, R.B. (2001). Instruirea şcolară. Perspective teoretice şi aplicative. Iaşi:

Polirom.36. Iucu, R.B. ( 2000). Managementul şi gestiunea clasei de elevi. Fundamente

teoretico-metodologice. Iaşi: Polirom.37. Iucu, R.B. ( 2004). Formarea cadrelor didactice. Sisteme, politici, strategii.

Bucureşti: Humanitas educational.38. Joiţa, E, ( 2005) Strategii constructiviste în formarea iniţială a profesorului, vol I.

Craiova: Ed. Universitaria.39. Joiţa, E., Ilie, V., Frăsineanu, E. ( 2003). Pedagogie – Educaţie şi curriculum.

Craiova. : Ed. Universitaria.40.Jinga, I. Negreţ, I.( 2004). Inspecţia şcolară şi designul instrucţional. Bucureşti : Ed.

Aramis.41. Maciuc, I. ( 2000). Dimensiuni sociale şi aspecte instituţionale ale educaţiei.

Craio9va : Editura SITECH42. Manolescu, M. (2006). Evaluarea şcolară. Metode , tehnici, instrumente.

Bucureşti :Editura Meteor.43. MEdC ( 2004). Indicatori pentru educaţie şi formarea profesională. Studiu

comparativ. Bucureşti: ( f.e.).44.Neacşu, I. (1999). Instruire şi învăţare. Ediţia a II-a. Bucureşti : EDP.45. Neacşu, I. (1990). Metode şi tehnici moderne de învăţare eficientă. Bucureşti. :

Editura Militară46. Neacşu, I., Felea ,Gh.( coord.)( 2004). Asigurarea calităţii în educaţie. Valori

europene şi proiecte româneşti în domeniul asigurării calităţii în învăţământul preuniversitar. Galaţi;: Şcoala Gălăţeană

47. Negreţ-Dobridor, I. ( Pânişoară, I.-O.(2005). Ştiinţa învăţării. Iaşi. Polirom.48.Negreţ-Dobridor, I. ( 2004). Didactica nova. Bucureşti: Editura Aramis.49.Nicola , I.( 200 ) . Tratat de pedagogie. Bucureşti: EDP.50.Niculescu, R.M.( coord.) (2001 ).Pregătirea iniţială, psihologică, pedagogică şi

metodică a profesorilor. Braşov: Edit. Universităţii. “Transilvania”, Braşov.51. Oprea , C. L. ( 2003). Pedagogie. Alternative metodologice interactive. Bucureşti:

Editura Universităţii din Bucureşti.52. Panţuru, S.( 2002). Elemente de teoria şi metodologia instruirii. Braşov: Editura

Universităţii “ Transilvania”, Braşov.53. Păun, E. ( 1998). Şcoala - abordare sociopedagogică. Iaşi : Polirom.

54. Păun, E., Potolea , D. ( coord.)( 2002). Pedagogie . Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative. Iaşi: Polirom.

55. Pânişoară, I.-O. ( ( 2006). Comunicarea eficientă. Ed. a III-a. Iaşi : Polirom.56. Potolea, D. (1996). Scopuri şi obiective ale procesului didactic. În Sinteze pe teme

de didactică modernă. Culegere (coord I.T. Radu).Bucureşti: Tribuna învăţământului.

57.Potolea, D. (1989 ). Profesirul şi strategiile de conducere a a învăţării. În L. Vlăsceanu, I. Jinga. Stucturi, strategii şi performanţe în învăţământ. Bucureşti: Editura Academiei.

58. Potolea, D., Manolescu, M. (1995).Teoria şi practica evaluării educaţiei. MEdC. Bucureşti : PIR.

59.Potolea, D. Manolescu, M. (1996). Teoria şi metodologia curriculumului. MEdC. Bucureşti: PIR.

60. Preda, V. (1985) . Strategii de instruire. Cluj-Napoca:61. Radu, UI. ( 1991). Introducere în psihologia contemporană . Cluj-napoca:Editura

Sincron62. Radu I. T. (1999). Evaluarea în procesul didactic. Bucureşti: EDP.63.Stoica, A. ( coord.)( 2001).Evaluarea curentîă şi examenele. Ghid pentru profesori.

Buc.: Edit. ProGnosis.64. Stoica, A., Mihail, R. (2006). Evaluarea educaţională. Inovaţii şi perspective.

Bucureşti: Humanitas Educaţional.65. Şoitu, L. (1997). Pedagogia comunicării. Bucureşti:EDP.66. Stan, E. ( 2006 ). Managementul clasei.. Bucureşti: Editura Aramis.67.Stanculescu, E., (2005) Elemente de psihologia educatiei, Ed. Carta Universitară,

Bucuresti68.Toma St. ( 1994). Profesorul, factor de decizie . Bucureşti : Ed. Tehnică.69.Tomşa, Gh. ( 1999). Consilierea şi orientarea în şcoală. Bucureşti: Ed. Casa de

editura şi Presă Viaţa Românească70. Ungureanu, D. ( 1999). Teoria curriculumului. Timişoara: Ed.Mirton.71. Văideanu, G. ( 1988). Educaţia la frontiera dintre milenii. Buc.: Ed. Politică. 72.Vlăsceanu, L., Neculau,A., Miroiu, A., Mărginean, I., Potolea, D. (coord. )( 2002).

Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate în curriculumul învăţământului preuniversitar. Studiu de impact. Vol. I şi II. Iaşi: Polirom.

73.Voiculescu, F. (2005). Manual de pedagogie contemporană Partea I. Cluj-Napoca.: Eitura Risoprint.

74.Zlate , M. ( coord.)( 2001). Psihologia la răspântia dintre milenii. Iaşi: Polirom.

Bibliografie generală Traduceri din literatura străină.1. Ausubel D.P., Robinson, R. ( 1981). Învăţarea şcolară. O introducere în psihologia

pedagogică. Bucureşti : EDP.2. Agenţia Naţională Socrates ( 1996). Combaterea eşecului şcolar.. Bucureşti: EDP.3. Botkin, J., Elmandjra, M., Maliţa, M.( 1981). Orizontul fără limite al învăţării.

Bucureşti: Ed. Politică.4. Dave, H. R. (sub red) (1991).Fundamentele educaţiei permanente. Bucureşti: EDP5. D` Hainaut, L. ( coord.) ( 1981). Programe de învăţământ şi educaţie permanentă.

Bucureşti : EDP6. Davitz, G., Ball, S. ( 1978). Psihologia procesului educaţional

7. De Landsheere, G. ( 1975). Evaluarea continuă a elevilor şi examenele. Bucureşti: EDP.

8. Dellors,J. (coord.). ( 2000). Comoara lăuntrică. Raportul către UNESCO al Comisiei Internaţioanale pentru Educaţie.

9. Gagne, R.M. , Briggs, L. (1977). Principii de design al instruirii. Bucureşti : EDP

10. Geissler, E.( 1981). Mijloce de educaţie . Bucureşti: EDP.. 11. Hayes, N., Orell,S.( 1997). Introducere în psihologie.Bucureşti:12.Kidd, J. R. (1981). Cum învaţă adulţii. Bucureşti: EDP.13.Lowe; H. (1978). Introducere în psihologia învăţării la adulţi. Bucureşti: EDP.:14. Monteil, J.M:,( 1997). Educaţie şi formare. Iaşi : Polirom.15. Meyer, G. ( 2004). De ce şi cum evaluăm ? Iaşi: Polirom.16.Peretti, A. de ( 1996) . Educaţia în schimbare. Iaşi: Ed. Spiru Haret.

Adrese Webibliografie ( INTERNET):Se vor recomanda, pentru actualizare, adrese de căutare pentru domenii şi teme nou apărute în ştiinţele educaţiei .

R O M A N I AMINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE

Str. Gen. Berthelot 28-30, Bucuresti – 70738, Tel.& Fax. (+40 1) 310.4214/3145420

Muzic`Coregrafie

Art` Teatral`

Programapentru

• examenul de definitivare [n [nv`\`m@nt• ob\inerea gradului didactic II

Tematicapentru

• ob\inerea gradului didactic I• perfec\ionarea periodic`

Aprobate prin Ordinul Ministrului Educa\iei Na\ionale nr. 3442 / 21.03.2000

R O M Â N I A

Ministerul educaţiei naţionale

P r o g r a m e

pentru

Perfecţionare prin: A. Definitivare în învăţământB. Gradul didactic II

C. Gradul didactic I

D. Perfecţionare continuă

- MUZICA

- Bucureşti -2000

Notă de prezentare

Curriculum pentru perfecţionarea prin definitivare, grade didactice II şi I şi perfecţionarea continuă, vine în ajutorul cadrelor didactice, pentru a preîntâmpina eventualele disfuncţionalităţi determinate de pregătirea lor iniţială, pentru a actualiza cunoştinţele de specialitate şi de pedagogie, de a le racorda pe toate acestea la probleme reformei învăţământului din România.

Prezenta programă, temele de specialitate servesc personalităţii creatoare, competenţelor specifice profesiei în conformitate cu unităţile de competenţă pentru profesia de cadru didactic. (p).

Potrivit art. 159 din Legea nr. 84/1995 perfecţionarea personalului didactic din învăţământul preuniversitar este un proces continuu şi constituie un drept ce se realizează prin cursuri de specialitate, metodice şi psihopedagogice organizate de institute de învăţământ superior acreditate. Ca o noutate, curriculum orientează întregul demers didactic dinspre audierea concertului, vizionarea spectacolului sau a substituentelor (muzicală, teatrală) spre formarea, dezvoltarea şi aprofundarea deprinderilor şi cunoştinţelor specifice demersurilor artistice.

Prezenta programă urmăreşte:- consolidarea pregătirii de specialitate corespunzătoare competenţei

didactice, a profesorului de educaţie muzicală generală, educaţie artistică de specialitate, coregrafie, artă teatrală;

- actualizarea bazei teoretice şi practice privitoare la aspectele didactice fundamentale care se leagă de realizarea educaţiei artistice în învăţământul general şi de specialitate;

- corelarea conţinuturilor de specialitate cu planul cadru şi curriculum naţional al actualei reforme în învăţământ;

- rezolvarea problemelor de didactică în procesul de învăţământ – predare, învăţare, evaluare la diferite specialităţi, ţinând cont de ciclurile curriculare I – II, III – VI, VII – IX, X – XII, dar şi de nivelul aptitudinilor artistice ale elevilor;

- dezvoltarea capacităţilor de interpretare intră şi interdisciplinare a conţinuturilor şi de formare a unei culturi curriculare.

(( ) „Competenţe pentru profesia de cadru didactic” Ministerul Educaţiei Naţionale, 1999 (competenţe în plan teoretic, operaţional şi creator).

GRADUL II DIDACTIC

Metodica educaţiei muzicale

Programa pentru studiul individual si pentru cursurile de pregãtire în vederea susţinerii examenului pentru gradul II didactic, îşi propune sã serveascã dezvoltãrii personalitãţii profesorului de muzicã în baza competenţelor în plan teoretic, operaţional si creator stipulate în “Competenţe ale profesiei de cadru didactic” prin :• Consolidarea si aprofundare unitãţilor de conţinut din programa pentru

definitivat• Utilizarea unei arii bibliografice multidisciplinare care sã permitã

motivaţii de ordin psiho-pedagogic, muzicologic, etnomuzicologic;• Evitarea argumentãrilor monodisciplinare si a soluţiilor metodice

stereotipice;• O ofertã tematicã care sã-i permitã candidatului sã-şi valorifice propriile

experienţe si idei

Teme de specialitate

I.Curriculum de educaţie muzicalã. (terminologie, analize)

• Standardele de performanţã pentru educaţia muzicalã: opinii, soluţii;• Curriculum la decizia şcolii: tipuri, exemple.• Probleme ridicate de educaţia muzicalã, ca disciplina opţionalã.• Modalitãţi de organizare a conţinuturilor educaţiei muzicale: pe teme, pe

domenii, pe criteriul cronologic;exemple comparate din manualele unice si cele alternative.

• Predarea, învãţare în cadrul ariei curriculare,”arte”: cerinţe, perspective• Cântul, Muzica, Educaţia Muzicalã ca discipline de învãţãmânt:

caracteristici si deosebiri

II.Organizarea anticipatã a activitãţii didactice:proiectarea didacticã

Probe predictive, de aptitudini muzicale utilizate de candidatForme:

• cu secvenţe prestabilite, cu secvenţe liberdimensionate, exemple tratate în aceste douã ipostaze

• raportul dintre predare,învãţare, evaluare în cele douã tipuri de forme

• activitatea muzicalã a elevului, componentã dominantã a formei

moderne de educaţie muzicalã;argumentareMetode (procedee) speciale de predare, învãţare evaluare a muzicii în

şcoli:• Metodele procesului de învãţãmânt adaptate specificului orei de

educaţie muzicalã: metode expozitiv-euristice, metode de tip algoritmizat

• Metode specifice etapelor de educaţie muzicalã numite convenţional prenotaţie, notaţie, explicaţie.

• Raportul dintre etapele educaţiei muzicale si ciclurile curiculare: de achiziţii fundamentale, de dezvoltare, de observare si orientare, de aprofundare, de specializare:-obiectivele de referinţã ale etapelor, conţinuturi, activitãţi de învãţare specifice, standardele de performanţã si probele de evaluare aferente

• Necesitatea redefinirii etapelor de educaţie muzicalã si a adaptãrii unor metode corespunzãtoare ciclurilor curriculare

• Metode de educaţie muzicalã recunoscute pe plan internaţional: reprezentanţi,caracteristici

• Metode de predare a muzicii în România:reprezentanţi, caracteristici

4.Mijloace didactice• Categorii de mijloace si materiale didactice necesare procesului de

educaţie muzicalã;• Repertoriul din colecţiile de piese vocale si instrumentale

adaptate domeniilor educaţiei muzicale si etapelor sale;• Audiţia muzicalã activã:obiective si procedee de utilizare în ora de

educaţie muzicalã• Locul audiţiei muzicale în metodele de educaţie muzicalã

recunoscute pe plan internaţional

III.Metode de stimulare a creativitãţii elevilor• Metode de creativitate si posibilitatea adaptãriilor în educaţia

muzicalã: jocul muzical de invenţie, jocul didactic muzical, jocul de rol, brainstorming-ul, sinectica, concasarea, metoda 6-3-5;

• Subiecte, teme din manuale ce se preteazã la o tratare inter- si multidisciplinarã, exemple.

IV.Docimogia muzicalãEvaluarea ca act de apreciere a randamentului şcolar• Evaluarea predictivã, sumativã, caracteristici, deosebiri• Procedeele evaluãrii continue si bugetul de timp al orei de educaţie

muzicalã• Peroada de evaluare sumativã:metode, procedee, mijloace, forme,

rezultatele probelor sumative ca premise ale predãrii, învãţãrii si evaluãrii ulterioare

Testarea act stiinţific de apreciere a aptitudinilor muzicale prin instrumente standardizate.• Probe-teste: conţinut , deosebiri• Tipuri de teste,• Cerinţele unei evaluãri prin testare:probleme de organizare,

aprecierea rezultatelor (diagnostic, prognostic) abilitarea profesorilor la competenţa de testare a aptitudinilor muzicale

• Probleme ale intonãrii juste a tronsoanelor melodico-ritmice

BIBLIOGRAFIE

Va fi utilizatã bibliogafia studiatã pentru examenul de definitivat la care se adaugã urmatoarele titluri:-Bogdan Tiberiu,Iulian Nica:” Copii excepţionali” E.D.P., Bucuresti, 1970-Dragu Anca, ”Structura personalitãţii profesorului” I.P.C., 1996-Gârboveanu Maria, “Stimularea creativitãţii elevilor în procesul de învãţãmânt”, E.D.P., 1981-Huizinga Johan, “Homo ludens”, Univers, 1977-Ilea Anca, “Muzica. Metodica pentru şcoli normale” E.D.P., Bucuresti 1992-Ionescu C-tin, “Educaţia muzicalã” Ed. Muzicalã, Bucuresti, 1982

“Psihologia muzicii” Ed. Muzicalã, Bucureşti, 1984-De Landsheare G. “Evaluarea continuã a elevilor” E.D.P., Bucuresti, 1980-Munteanu Gabriela “De la didacticã la educaţia muzicalã” Ed. Fundaţia România de mâine, Bucuresti 1997-Munteanu Gabriela “Metoda educaţiei muzicale pentru gimnaziu si liceu” Ed. Sigma, 1999-Popescu Mihãieşti Al.”Învãţarea şcolarã” Rev. ”Învãţãmântul primar” nr. 1-2, Bucuresti, 1995-Rapin J.J. ”Sã descoperim muzica” Ed. Muzicalã , Bucuresti, 1974-Sen Alexandru “Educaţie si terapie”E.D.P., Bucuresti, 1978-Ursu Magdalena “Culegere de cântece si îndrumãri metodice pentru predarea muzicii în perioada prenotaţiei” Ed. Muzicalã, Bucuresti 1969

EDUCAŢIA ARTISTICĂ DE SPECIALITATE (MUZICă INSTRUMENTALĂ)

TEME DE SPECIALITATE

A. Istoria muzicii şi estetica muzicală

Temele sunt comune cu cele din punctul A din cap. Educaţia artistică de specialitate pentru definitvat „Probleme de istoria muzicii, forme muzicale şi estetică muzicală”.

Bibliografie

Va fi utilizată şi bibiografia studiată pentru examenul de definivare în învăţământ, la care se adaugă:

Bentoiu, P. – Imagine şi sens, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1972

Berger, G.W. – Moduri şi proporţii în: „Studii muzicale”, vol. I, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1965Berger, G.W. – Estetica sonatei clasice, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1981Berger, G.W. – Estetica sonatei romantice, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1983Ciocan, D. – Introducere în teoria limbajelor formale şi a automatelor pentru muzicieni, vol. I, II, III, Lito. Conservatorul „C. Porumbescu”, Bucureşti, 1979, 1982, 1984Ciortea, T. – Cvartetele de Beethoven, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1968Herman, V. – Formă şi stil în noua creaţie românească, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1977Herman, V. – Origini şi dezvoltarea formelor muzicale, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1982Niculescu, Şt. – Reflecţii despre muzică, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1980Niculescu, Şt. – Interferenţe posibile în „Arta”, nr. 9-10, Bucureşti, 1980Ţăranu, C. – Elemente de stilistică muzicală (sec. XX), vol I, Lito, Coservatorul „G. Dima”, Cluj Napoca, 1981Toduţă, S. – Formule muzicale ale Barocului (vol I-III), Ed. Muzicală, Bucureşti, 1964-1978* * * - Alte cursuri, prelegeri şi studii de specialitate multiplicate în cadrul universităţilor, academiilor şi facultăţilor de artă.

Bibliografie suplimentară

Bentoiu, P. – Deschideri spre lumea muzicii, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1973Bentoiu, P. – Gândirea muzicală, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1975Berger, G.W. – Structuri sonore şi aspectele lor armonice în: „Studii muzicologice”, vol. III, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1972Berger, G.W. – Muzica simfonică, vol I-IV, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1974-1977Berger, G.W. – Cvartetul de coarde de la Max Reger la Enescu, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1979Eco, U. – Opera deschisă, Ed. pentru Literatura Universală, Bucureşti, 1969Vieru, A. – Cartea modurilor I, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1980.

B. Probleme de interpretare muzicală şi analiza interpretativă comparată

(separat pentru instrumente de coarde, suflat-percuţie, pian-orgă)

I. Probleme de teorie a interpretării şi elementele de semiologie- Principii ale semioticii muzicale în realizarea stilistică şi în alegerea

resurselor interpretative, specifice fiecărui grup de instrumente.

II. Probleme de analiză interpretativă comparată Analiza interpretării comparate, activitate formativă permanentă.Analiza interpretativă comparată, ca mijloc de recunoaştere şi diferenţiere

a diverselor şcoli, tendinţe, stiluri de interpretare.

Aplicaţii practice ale problemelor de la punctele I şi II specifice fiecărei grupe de instrumente:

1. Instrumente cu coarde Principalii factori ai expresiei muzicale în interpretarea la instrumentele

de coardă (articulaţia, intonaţia, frazarea, dinamica, agogica, timbrul, vibrato etc).

Analiza interpretativă a unor concerte instrumentale de compozitori clasici (W.A. Mozart, J. Haydn, I. Stammitz, K. D. Dittersdorf).

Şcoala românească: compozitori şi interpreţi care au contribuit la dezvoltarea muziici româneşti pentru instrumente de coarde şi a tehnicii instrumentelor respective.

Tradiţia interpretativă enesciană. Analize interpretative comparate.

2. Instrumente de suflat şi percuţie

Trăsături ale interpretului contemporan, atitudinea acestuia faţă de muzica

diferitelor epoci stilistice şi, îndeosebi, faţă de muzica românească. Se

recomandă analiza interpretativă comparată a lucrărilor: G. Enescu – Cantabile

şi presto pentru flaut; Carmen Petra – Trei schiţe pentru oboi; L. Comes –

„Măguri II” pentru clarinet; P. Jelescu: - Rapsodia dobrogeană pentru fagot; Al.

Paşcanu – Nocturnă pentru corn; Al. Velehorschi – Burlesce pentru trombon

(tuba); G. Enescub – „Legenda” pentru trompetă; Şt. Niculescu – Solo pentru

marimbă şi vibrafon.

Căi şi mijloace de diferenţiere interpretativă a lucrărilor muzicale

aparţinând stilului clasic şi romantic din repertoriul instrumentelor de suflat

(W.A. Mozart – Concertul în Sol major pentru flaut; J.Haydn – Concertul în Do

major pentru oboi; C. M. von Weber – Concertul nr. 2 pentru clarinet şi

Concertul Fa major pentru fagot; J. Haydn – Concertul în Mi bemol major

pentru trompetă; G.Fr. Händel – Cocertul în Fa minor pentru trombon; R.

Strauss – Concertul Mi bemol major nr. 1 pentru corn).

Aspecte estetice structurale şi tehnice ale interpretării repertoriului

contemporan, inclusiv cel românesc, la instrumentele de suflat şi percuţie:

tendinţe, maniere, şcoli. Analiza interpretativă comparată a lucrărilor: J.Ibert –

Concertul nr. 1 pentru flaut; S. Toduţă – Sonată pentru oboi; Al. Paşcanu –

Balada pentru clarinet; P. Hindemith – Sonată pentru fagot şi Sonata nr. 1 pentru

corn; T. Ciortea – Sonata pentru trompetă; Al. Velehorschi – Sonatină pentru

trombon; A. Jolivet – Concert pentru instrumente de percuţie.

3. Pian-orgăPrincipalii factori ai expresiei muzicale în interpretarea pianistică.

Particularităţi ale unor lucrări din repertoriul pianistic, reprezentativ pentru fiecare stil; realizarea lor instrumentală.

Se recomandă, spre ilustrarea celor două teme de mai sus, analiza interpretativă comparată a câte unei piese reprezentative pentru fiecare stil în viziunea unor interpreţi consacraţi pe plan mondial.

Interpretări comparate ale unor lucrări cu grad ridicat de complexitate în viziunea unor pianişti consacraţi pe plan mondial.

Rolul asociaţiilor cu alte domenii ale artei (literatură, poezie, plastică, arta actorului) în elaborarea imaginii muzicale.

C. Probleme contemporane ale tehnicii instrumentale (separat pentru instrumente de coarde, suflători-percuţie, pian-orgă)

1. Instrumente de coarde Mişcările naturale şi elementele modulării emisiei de sunet. Influenţa între sferele activităţii fiecărei mâini, relaţia dintre mişcările specifice ale mâinii stângi şi ale mâinii drepte în configuraţia complexă a tehnicii instrumentelor cu coarde şi arcuş.

2. Instrumente de suflat-percuţie Bazele mecanice şi acustice ale emisiei sonore la instrumentele de suflat şi

percuţie. Cunoaşterea particularităţilor funcţionale ale instrumentului, condiţie de bază a formării unor mijloace tehnice de calitate;

Condiţii şi etape obligatorii în formarea şi fixarea deprinderilor tehnice instrumentale (conştientizarea, exerciţiul, automatismele, memorare, odihna, oboseala; aptitudini, talentul muzical).

3. Pian-orgă Caracteristicile tehnicii pianistice profesioniste.Privire generală asupra structurilor de bază ale tehnicii „de degete”.Privire generală asupra structurilor de bază ale tehnicii „de braţ”.„Tuşeul”, o problemă de tehnică.

Contribuţii ale şcolii de pian româneşti la dezvoltarea teoriei şi practicii tehnicii instrumentale.

Modalităţi de verificare a nivelului tehnic al elevilor şi studenţilor la examene şi concursuri.

„Tehnica pianistică” – concept psiho-motric.

D. Metodica predării instrumentelor muzicale (separat pentru instrumente de coardă, suflători-percuţie, pian-orgă)

1. Instrumente cu coarde Orientarea activă a profesorului în adecvarea metodelor şi procedeelor

folosite de profesor la lecţia de instrument în raport cu valabilitatea diferiţilor factori subiectivi şi obiectivi ai cântatului la instrument şi investigarea permanentă a personalităţii elevului în dezvolarea sa muzical-instrumentală.

2. Instrumente de suflat-percuţie

PRINCIPII DE ÎNVĂŢĂMÂNT ÎN PREDAREA INSTRUMENTELOR DE SUFLAT ŞI PERCUŢIE.

Specificul instrumentelor de suflat şi percuţie ca obiecte de învăţământ, locul şi rolul lor în şcoală.

Metode şi procedee specifice formării şi consolidării deprinderilor tehnice şi artistice ale instrumentiştilor suflători şi percuţionişti.

Criterii muzical-didactice şi estetice folosite în aprecierea şi stabilirea nivelului tehnic şi interpretativ al tinerilor instrumentişti.

Principii de docimologie în predarea instrumentelor de suflat-percuţie.Procese psiho-afective prezente în activitatea interpretativă.

3. Pian-orgă

Respectarea psihologiei vârstelor – criteriu sine qua non al succesului şcolar pianistic.

Determinarea specificului predării pianului pentru fiecare ciclu de învăţământ preuniversitar: primar, gimnazial, liceal cu implicaţiile metodice corespunzătoare.

Aplicarea principiilor învăţământului activ participativ ca factor determinant în formarea armonioasă a tânărului muzician instrumentist.

Elemente de metodologia auzului intern anticipativ la elevii aflaţi pe diferite trepte ale formării profesionale.

Tehnica pianistică – concept psihomotoric. Tehnica “generală” şi tehnica “specială”. Privire asupra diverselor modalităţi de formare a tehnicii pianistice.

Metodologia studiului unei lucrări muzicale cu elevul instrumentist. Rezolvarea pasajelor dificile din lucrarea muzicală.

Formarea deprinderilor de studiul individual independent.

Metodologia citirii la prima vedere. Metode şi procedee de antrenare a memoriei muzicale a elevului instrumentist.Indicaţii metodologice privind studiul individual.Probleme specifice ale pedalizării în cadrul stilurilor interpretative. Coordonarea

elementelor componente ale aparatului pianistic în tehnica pedalizării.

Bibliografia este comună cu cea de la definitivat.

* * * - Alte cursuri, prelegeri şi studii de specialitate multiplicate în cadrul universităţilor, academiilor şi facultăţilor de artă.

E. PREGĂTIREA INDIVIDUALĂ ÎN VEDEREA SUSŢINERII PROBEI

PRACTICE DE SPECIALITATE - RECITAL

Programul recitalului va avea aceeaşi structură stilistică (cuprinzând, însă, un repertoriu diferit) ca aceea de la programul propus la cap. E, “Pregătitrea individuală în vederea susţinerii probei practice de specialitate – recital” la disciplina „Muzică instrumentală” din programa pentru examenul de definitvare în învăţământ.

CANTO

TEME DE SPECIALITATE

A. Probleme de istoria muziici şi estetică muzicală şi forme muzicale

Temele sunt comune cu cele din punctul A din cap. Educaţia artistică de specialitate pentru definitvat „Probleme de istoria muzicii, forme muzicale şi estetică muzicală”.

B. Pobleme de interpretare muzicală şi analiza interpretativă comparată

I. Probleme de interpretare muzicală

- Înţelegerea structurii interioare a compoziţiei vocale, descoperirea căilor principale, a sensului arhitectural şi a raporturilor dintre diferitele elemente care alcătuiesc structura ei.

- Relaţia dintre imaginea sonoră – vocală şi atitudinea, comportamentul întregului corp - în scenă – în timpul cântatului (recital, concert, spectacol etc.).

- Importanţa însuşirii artei actorului pentru cântăreţul de operă şi relaţia care se stabileşte între cântul vocal şi expresia actoricească.

II. Probleme de analiză comparată- Rolul „înregistrărilor” de lucrări celebre interpretate de mari interpreţi, în

formarea tânărului interpret vocal.- Rolul „interpretărilor pe viu” ale lucrărilor muzical – vocale; manifestarea

liberă a creaţiei interpretului – cântăreţ, de fiecare dată o alta, neputându-se repeta identic.

- Funcţiile practice ale stilisticii muzical – vocale, sinteză a tuturor disciplinelor muzicale, alături de o bogată cultură generală.

- Principalii factori ai expresiei muzicale în interpretarea repertoriului vocal.

- Compozitorii şi interpreţii care au contribuit la dezvoltarea tehnicii vocale, a formelor şi genurilor muzical – vocale.

- Coordonatele muzical – vocale ale stilului lui Verdi şi a epocii sale.

C C. Probleme contemporane ale tehnicii de cânt

1. Bazele ştiinţifice ale cântului: - anatomofizilogice

- psihologice- acustice- fonetice

2. Mecanisme fonatiei – diverse teorii

3. Importanţa tehnicii vocale în cântul de performanţă şi principalele sale aspecte:

- tehnica respiraţiei şi antrenamentul respirator- emisia vocală - articulaţie şi pronunţie

4. Mijloace de realizare a tehnicii vocale- vocalize şi clasificarea lor- exerciţii- studii- lucrări muzicale de repertoriu

D. Metodica predării cântului (Teme de metodică)

Specificul cântului vocal ca obiect de învăţământ. Principii de învăţare în perioada cântului vocal.Capacitatea şi receptivitatea elevului în studierea cântului.Logica procesului de predare şi învăţare a cântului. Şcoala românească de cânt vocal.Raportul profesor-elev în predarea şi învăţarea cântului.Metodica formării şi cultivării vocii ca “instrument” al practicii artistice

profesionale (timbru, întindere, amploare, rezistenţă etc.).Metodica predării respiraţiei (respiraţia naturală, respiraţia în cânt, tipuri

de respiraţie, antrenamentul respirator).Metodica predării emisiei vocale (atac, emisie, omogenitate, supleţe etc.).Metodica predării dicţiunii (vocalism, consonantism, articulaţie, pronunţie

etc.).Pregătirea, organizarea şi desfăşurarea lecţiei de cânt (tipuri de lecţie,

metode, procedee etc.).Metodica predării cântului cu acompaniament: vocalize-studii, repertoriu

etc.Susţinerea şi exemplificarea practică a problematicii specifice cântului

vocal conform programelor analitice din învăţământul de specialitate.

Bibliografie

Constantinescu, Gr. şi alţii – Ghid de operă, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1971.

Cosma, V. – Elena Teodorini, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1967Cristescu, D. – Cântul, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1963Dorizzo, Al. – Vocea, mcanisme, afecţiuni, corelaţii, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1972Dufrenne, M. – Fenomenologia experienţei estetice, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1976Florescu, A. – Contrapunct liric, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1987Gîrbea, St.; Cotul, G. – Fenoediologie, E.D.P., Bucureşti, 1967Ionescu-Arbore, A. – Interpretul teatrului liric, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1984Ionescu-Arbore, A. – Realizarea spectacolului liric, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1992Ionescu, A. – Unele probleme de metodica predării cântului, Ed. C.C.S.S., Bucureşti, 1971Livescu, A. – Despre dicţiune, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1965Secăreanu, N. – Cântăreţul artistic, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1965* * * - Alte cursuri, prelegeri şi studii de specialitate multiplicate în cadrul universităţilor, academiilor şi facultăţilor de artă.

Bibliografie suplimentară

Hussen, R. – Vocea cântului, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1962Moisescu, T.; Păun, M.. – Opereta, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1969Niculescu-Basu, G. – Cum am cântat eu, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1962Stan, S. – Tehnica vorbirii scenice, Ed. C.C.E.S., Bucureşti, 1967Şerfezi, I. – Metodica predării muzicii, E.D.P., Bucureşti, 1987* * * – Cursurile de specialitate şi metodică elaborate în cadrul celor trei academii de muzică din ţară, Ed. Muzicală, Bucureşti, 1984.

E. Pregătirea individuală în vederea susţinerii probei practice de specialitate – recital*(numai pentru examenul de gradul II)

Programul recitalului va avea aceeaşi structură stilistică ca la Definitivat, cuprinzând însă un repertoriu diferit.